Friedrich Nietzsche

AMURGUL IDOLILOR

Traducere de
Vasile Frăteanu şi
Camelia Tudor

Note de
Vasile Frăteanu

Editura E T A

Cluj-Napoca

1993
 Coperta: Călin Stegcrcan

In Friedrich Nietzsche. Nietzsche's Werke. Band VIII,

Alfred Kroner Verlag, Leipzig, 1919,
G6tzen - Dimmenmg.

Toate drepturile pentru versiunea românească

apartin Editurii E T A

ISBN 973-95124-5-3
 AMURGUL IDOLILOR

sau

cum se face filosofie cu ciocanul

 CUVÎNT ÎNAINTE

păst ra seninătatea În m ijlocul unei cauze Întunecate

A-li
şi nelimitat justificabile nu este un sim plu truc: şi totuşi
ce ar putea fi mai necesară decît seninătatea? Nici un lucru
nu unde seme t ia nu - şi are partea ei. Abia
reuşeşte aco lo
surplusul fortă este dovada forlei . - O Reconsiderare
de
a tuturor valorilor, ace s t semn de Întrebare atît de negru,
atît de înfricoşător încît aruncă o umbră asupra aceluia care-l
pune, - un asemenea destin al unei misiuni te sileşte în
fiecare clipă să alergi la soare , să te scuturi de o seriozitate
a păsă to are , devenită mult prea apăsătoare. Orice mijloc Jolosit
În acest scop este justificat , orice "caz", o şansă. Inainte
de toate, războiul. Ră zbo iul a fost d intotdeaun a marea
În t elepciune a tuturor s piritelor devenite prea interiorizate,
prea pro funde; în rana însăşi stă puterea de tămăduire. O
maximă, a cărei p ro venient ă o voi tăinui curiozitălii savante,
este de mult timp deviza mea:
increscunt ani mi, virescit volnere virtus.
O altă cale de însănătoşire , pe care eu o consider de
dorit încă, dacă î l1.!prej urările o vor cere, constă în a-i atrage
de li mbă pe idoli. In lume există mai multi idoli deCÎt real ităti:
iată " p rivirea mea răutăcioasă" pentru această lume şi, de
asemenea, "urechea mea răutăcioasă" ... Să punem aici întrebări
cu ciocanul şi poate vom auzi ca răspuns acel faimos sunet
gol care ne vor beşte desp r e măruntaiele umfl ate - ce inCÎntă
pe cinev a care în apoia urechilor mai are şi alte urechi -
pe mine, bătrînul psi holog şi prinză tor de şobolani înaintea
căruia tocmai ceea ce ar vroi să rămînă ascuns este silit
să se dezvăluie...
Şi această scriere - titlul o arată - este înainte de
orice o recreatie, o pată de soare, o săritură Iăturalnică în
trîndăvia unui psiholog. Poate, de asemenea, un nou război?
Şi sînt oare noii idoli traşi de limbă?... Această scriere de
mici dimensiuni este o mare declaratie de război; iar în
ceea ce priveşte iscodirea idolilor, de data aceasta ei nu
sînt idoli contemporani, ci idoli eterni, pe care-i atingi cu
ciocanul aşa cum a-i face-o cu diapazonul - de "ltfel nici
nu există alti idoli mai vechi, mai convinşi, mai trufaşi ...
Şi nici mai goi... Aceasta nu constituie () piedică in a-i
considera cei mai demni de incredere; se şi spune, mai ales
în cazurile cele mai nobile, că nu sînt delm: idoli...

Torino, la 30 Septembrie IXAA,

în ziua în care a fost încheiată prima carte a Reconsiderării
tuturor valorilor

Friedrich Nictl.'iche
 MAXIME ŞI SĂGI!.'l'I·

Din Irnrvir se naşte întreaga p!\ihologie, Cum'! Este p!\ihologia .. ,

un viciu'!

2
Chiar şi cel mai curajos dintre noi are numai arareori curajul
de a afirma ceea ce ştir de fapl...

3
Pentru a trăi singur trel'luie să fii ori animal ori zeu - spune
Ânstotel. l.ipseşte al treilea caz: trel'luie să fii şi una şi alta -
adică filosor.. ,

..
.. Orice adl.'Văr este simplu", Nu-i aceasta o du l'l lă minciună? -

5
() dată pentru totde.luna. multe lucruri pc care eu
există nu
vreau să le ştiu, In\elepciunea pune limite pînă şi cunoaşterii.

(,
De ceea ce este nenatural în tine, cu alte cuvinte de spiritualitatea
ta, te vindeci cel mai bine în natura ta sălbatică...

7
Cum? Nu este omul decit o eroare a lui Dumnezeu? Sau Dumnezeu
numai o eroare a omului?

8
Din şcoala dr război a virtii, - Ceea ce nu mă ucide, mă
face mai puternic.

9
Ajută-te pe tine Însuli: atunci toată lumea te va ajuta. Principiu
al iubirii apr oa pelui ,

10
Nu te comporta ca un laş fală de aCliunile tale! Nu le abandona,
odată ce le-ai Început! - Remuşcările conştiinlei sînt indecente.

. 11
Poate fi tragic un măgar? - A pieri sub o povară pe care nu
o POli nici duce, nici abandona? ... Cazul filosofului.

• preiJe. în original. avind înlelesul de ironii, aluzii malilioasc, "înlepăluri",

1
 12
Dacă cineva are p ropr iul de ce'! al vietii, el sc îm pacă aproape
cu fiecare cum'! O m ul nu tinde spre fericire; doar e n g l ezu l face
asta.

13
Bărbat u l a creat femeia din ce anume însă'! Dint r-o coastă
Dumneze u l u i să u , - a "Idealului" său ...

I�
Cum? cauti? ai vrea să te înzeceşti, să tc însutcşti? cauti disc i po l i ?
- Caută nulităti!

15
Oamenii post u m i -' cu, de pildă - sîn t mai rău în\eleşi decît
cei care sînt în s pi r itul vremii lor, dar mai hine ascultati. Sau
pentru a mă exprim a mai exact: nu sîntem nicicînd înte le şi - şi
de aici autoritatea n oast ră. ..

16
Între femei: - "Adevărul? O, voi nu cun oaşt c\i adevărul! Nu
este el u n aten t at la pudoarea noastră'!"

17
Acesta este un art ist la fel ca artiştii pc care Îi iubesc eu -,
modest În t re b u i n \ ele sale: el nu-şi doreşte de fapt decît două lucruri,
pîinea şi arta sa, - panem et Circen...

18
Cine nu şt ie să-şi pu n ă voi n ta sa În lucruri, pune ce l pUlin Înău ntrul
lor un sens: adică el crede că există deja o vo i n t a In interiorul
"
lor (Principiul .. credintei ).

19
Cum? ali ales virtutea şi curajul i ni m i i şi În ace laşi timp pr ivi t i
plini' de invidie la avantajele acelora care nu riscă? - Dar odată
cu virtutea se renuntă la ..avantaje..... (unui an t isemi t , pe uşa de
intrare ) .

• 20
Femeia perfectă face literatură la fel cum comite un mic păcat:
ca Incercare, bl treacăt, privind rn jur pentru a ved ea dacă cineva
o observă şi pen tru a fi observată de cineva.

21
A te aHa bl situatii limpezi, unde virtutile aparente n u mai' 'sfnt
permise. unde. dimpotrivă. aidoma dansa torul ui pe sirmă, sau te
prăbuŞl.."şti sau rămii În piClI llire - şi scapi. . .

22
.. Oamenii răi n u au CÎntece". - Cum se face a t u nci că ruşii
au cîntece'!

23
.. S pirit ul german " : de optsprezcce a ni u contradictio in adjKto.

2-4
C ău tînd or iginil e. lh.."Vii rac.Istoricul priveşte înapoi; la slirşit, el
ajunge să şi creadă retrospectiv.

25
Sa ti sfaetiil te apără împotriva r ăc el ii. O fem eie care se şt ie bine
îmbrăcată a răcu oare vreo d ată? Mai este cazul În care e a abia
dacii e îmbrăciltă.

26
Nu am increde re in niCI un fel de creatori de sisteme şi ii evit.
Voi nta de sistem este n l ipsă de on es tit ate.

27
Se cunsideră că femeia este prof undă - de ce? fiindcă la ea
nu da i niciodată -ue funda men t. femeia nu e incă nici măcar p lată .

28
Atunci cind femeia are vir tuli masculine, ili vine s-o iei la fugi;
şi atu nci cind nu are nici una din aceste virtuli , fuge ea singură
de ele.

29
"Clt avea de muşcat conştiinla odinioară! ce d i nli buni avea! -
�i astăzi!ce-i lipseşte?" - I n trebarea u nui den tist .

30
Rareori se comite o singură imprudenli. La prima imprudentă
se face into tdeauna prea mult. Tocmai de aceea se comite fn mod
obişnuit şi o a dou a da r a tunci se face prea putin
- ...

31
Viermele călcat se înconvoaie. Aşa este intelept. Prin aceasta, el
micşorează probabilitatea de a fi cilcat din nou . In limbajul mol'lllei:
umil inti . -

III
 32
EJustă o ură impotriva minciunii şi a prclTtcătoriei care vine dintr-o
foarte nohilă co nştiinlă CI onoarei : există o ură asemănătoare provenită
din laşi tat e . in măsura in care mind una este int"nisă de o poru m:,j
divină: prea laş , pentru a minii.

33
c
Cii de put in ne trehuie pentru a li fe ri i ti ! Sunetul unui cimpoi .
- Fără muzică. viata ar li o e roare . Germ,lnul şi-I inchipuie pină
c
şi pc Dumnez u CÎntind.

3-'
On n" p"ut p"nSl'r "t ecrir" qu'as.<;is ((J. I·l<luhcrt). - Cu aSia
te-am prins, nihilistule! Sil stai locului este tocmai păcutul impotr iva
S S
fintului pirit. Doar ideile ce-ti vin in minte m"rJlind au cu adevărat
valoare.

35
Există cazuri in care si n te m aidoma caiklr. noi psihologii. şi devenim
ne liniştit i : vede m propr ia noastră umllr[1 le�ănindu-sc in sus şi 'in
jos in fala nO<L�tră. I'sihologul tre huie insa să-şi iOlo.ucă privirile
d" III sin" pentru a vedea cu ad,-'Văr l . a
36
Oare noi , imorali§ti i , aducem vre u n prejudiciu virt ut ii ? Tot aşa
de putin ca anarhişt ii princi pilor . Numai după ce se trage asupra
lor, aceştia se atCază trai nic pe t ronurile lor. Morala: trl'bui" să
!Il' tragi asupra moral"i.

37
Alergi in lata altora'! O faci ca păstor '! sau ca exceplie? Un al
treilea caz ar fi cel al delerlOrului... Prima p rolllemă de conştiin t ă.

38
Eşti
autentic? sau eşti doar Uit actor? Un reprezentant? sau insuşi
ceea ce e reprezentat? In cele din urmă, nu eşti poate decil un
actor contralăcut .. , A doua problemă de conştiintă.

39
Dezamăgitul vorbeşte, - Am căutat oameni mari şi-am găsit
fntotdcau na doar IIUllDluple idealurilor lor.
40
Eşti unul dintre aceia care priYeIc? sau care dau o mfnă de
ajutor? - sau care privcIc rn lAturi fi se lin deoparte?... A tP.�
problemă de conttiinll-

IV
 -'1
Vrei să-i inso\eşti pc al \ii '! sau să merSi inainte'! sau să mergi
de unul singur'! .. , Trehuie să ştii ce vrei şi ca vrei... A patl'll prohlemă
de conştiin\[I,

-'2
Acestea au fost trepte pentru mine; le-am depi�it, - dar pentru
aceasW a trehuit si'1 trec de ele una cîle una, Insii ele socoteau
c;i mă voi aşeza pc ele , spre a mă odihni...

-'3
Ce contem·.ă că eu am dre p tate ! Eu am prea multă dreptate,
- Iar cine ride <lSlăzi cel mai bine, rîde şi la urmă,

+4
Formula fericirii mele: un da, un nu , o linie d re apt ă, un scop-.,

v
 PROBLEMA LUI SOCRATE

I
in toate timpurile , cei preaînlclepli au judeca t via la în acelaşi
mod: nu � hună d� ni mic.. , Totdeauna şi pretutinde ni , din gura
lor s-a au zit acclaşl ton : plin de îndoială, plin de melancolie, plin
de oooscala vieiii. plin de rezi.'iten\ă contra viciu, insuşi Socra te ,
cînd a murit . il spus:' ..a trăi - aceasta înse amnă a fi bolnav
multă vreme: îi datorez un cocoş lui A'iclepios Mîntuitorul", Pînă
şi Socrate se sătura'iC, - Ce dovedeşte aceasta? - C.e ara t ă acea.'ita?
- Odinioară s-ar fi spus (oh. s-a spus, şi încă destul de tare, cu
pcsimiştii n l�t ri în frunte!): ..In orice caz. trebuie să fie ceva adevărat
aici! Acest ron!WRSUS sapi�Rtium dovedeşte adevărul " , - Oare a'ilăzl
vom mai vorbi la fe!'! este permis'! "In orice caz, t re bui e să fie
Cl.'Va maladiv mei", răspun dem noi: aceşti preaîn l elepli ai tuturor
timpurilor, mai întîi ar treoui eercetali îndeaproape! P oate cu tOlii
nu se mai lineau oine pe plcllJare? erau prea bătrîni'! hodoro gi li'!
decadcn\i'! inlelcpciunea ar apare lJare pe pămtnt ca un corb en t uzia.'imat
de pUlin miros de hoit'! .. ,

2
Aceast.i necuviinlă. de a-i cons i dera pc marii înlelepli ca t i puri
decadente, s-a născut în mine tocmai într-un caz În care prejudecata
cultă şi incultă i se opune cel mai puternic: eu i-am recunoscut
pc Socrate şi pc Plat on ca simptome ale decăderii, ca instrumente
ale descompunerii greceş t i , ca pseudogreei, ca ant i greci ( " Naşt er ea
traged iei ", 1872), Acel ronsensus saplentium - în\elegeam aceasta
din ce în ce mai bine - este ultimul lucru care poate dovedi că
aveau dreptate În unanimitatea lor: dovedeş t e mai degr a bă că ei
înşişi, aceşti preain l elep\i , pentru a lua fală de vială aceeaşi atitudine
negativă - pentru a fi oblilla ti să o ia - trebuie să fi fost fn
concordan\ă şi intro() privintă fiziologică oarecare, Judecălile, aprecierile
asupra viet ii , pro sau contra, nu pot să fie pînă la urmă niciodată
adevărate: au valoare numai ca sim pt ome, sint luate in considerare
numai ca simptome - În sine astfel de judecăli sînt prostii. Trebuie
negreşit să intinzi mina în incercarea de a sesiza această uimitoare
fi_, anume că valoarea vietii nu poate fi apreciati. Nu de
către cel care t răieşt e, fiin dcă acesta e parte implicată, chiar obiect
de litigiu, şi nu j udecăt or ; nu de către un mort, dintr-un alt motiv.
- FaptUl că un filosof ved e În valoarea vietii o problemă rămfne
astfel o obieclie la adresa lui, un semn de intrebare fală de înlelepciunea
lui, o lipsă de fntelepciune. - Cum? tOli acqti mari intelePli -
nu numai c-ar fi fost decadenta, dar n-ar fi fost nici mAcar inlelepti?
Dar să revin la problema lui Sacrate.
 :1
Prin ohîrşie. Slx:rate apartinea poporului de jos: Socrate era plehcu.
Se ştie, chiar sc mai vede încă, ce urÎl era. Dar urîtenia. o ohiectie
în sine, este la greci aproape o contestare. Oare Slx:rate era intr-adevăr
un grec? Uritenia este destul ,de des expresia unei evolu\ii incrucişate,
împiedicate prin încrucişare. In alte cazuri. ca apare ca evolutie in
declin. Antropologii din crimmalistidi ne spun că criminalul tipic este
urit: monstrum in fnmt.... monstrum in IInimo. Dar criminalul este
un decad...nt. Socrate era cumva un crimmal tipic'! - Aceasta cel
putin nu e în contradiqie cu acea renumit�1 Judecată fizionomieă .
care i-a sc.md'llizat pe toti prietenii lUI Socrate. lin străin priceput
în fizionomii, trecind prm Atena. I-a spus in fatil lUI Slx:rate că
ar fi II" monstru. - ai ar ascunde în sme toate poftele şi Viciile
rele. Iar SllCrate a riispuns doar: .. Mii cu noaşte\ i. domnul meu!"

4
Decaden\a lui SllCrate nu reiese numai dm IihcrtmaJul mărtunsit
şi anarhia instinctelor sale. ci. de asemenea, şi dm supcrfetatlunea·
logicului şi acea riiutat... d... rllhitic ce il cmm:terizează. Să nu uităm
nici acele halucina\li auditive. ce au fost interpretate religiOS ca .. demonul
lui S(x:rate". Totul În el este exagerat. hurro. canciltură. totul este
în acelaşi timp tilinuit. plin de gînduri ascunse. suhteran. - C<lut
să, în\eleg din ce idiosincrasie provine acea echivalen\�1
ra\iune=virtute=fericire; cea mai hizar;1 dintre echivalen\ele existente
şi Căreia, mai ales, i se opun tOllte instinctele vechilor eleni.

5
Cu Socrate, gustul grecesc sc degradează in favo area dialeeticii:
ce se Întîmplă de fap!'! in primul rind este infrint astfel un gust
nohil; cu dialectica, plebea ajunge deasupra . Inainte de Slx:rate, În
societatea alea<;ă erau respinse manierele dialcctice: treceau dre pt
maniere proaste, compromi\ătoare. Tineretul era pn.'venit asupra lor.
De asemenea, o astfel de prezentare a prohlemelor sale era privită
cu neîncredere. Lucrurile oneste, ca �i oamenii oneşti, nu-şi suslin
principiile cu mîna. r�..te necuviincios sa arăti toate cele cinci degete.
Ceea ce trebuie mai întri să fie demonstrat nu prea are valoare.
Pretutindeni unde autoritatea apartine fncă creş te r ii alese, unde nu
se "motivează", ci se poru nceş te, dialecticianul este un fel de bufon :
este luat În rîs, nu în serios. - Socrate era un bufon care se
fiicea că se ia in serios: ce se petrecea de fapt aici?

6
Dialectica este adoptată doar at unci cînd nu mai există alt mijloc.
Se ştie că ea trezl.'Şte neîncrederea, că nu este prea convingătoare.

• in germana: Su�rfo"lIon: suprafc"i li tate (fiziol.). prisos. surplus.

8
Nici un efect nu se estompeadl atît de uşor ca cel dlah:ctic: stă
mărturie expcrien\a oriciirci adunilri unde se vorheşte. Oialectica pmlle
sil fie numai l ef:itimă apărlll"e, în mîimle eelor care nu mai au
alte arme. Trehuie Si-l-Ii ohlii dreptul prin constrîngere: nu te foloseşti
de ca mai devreme. De aceea evreii erau dialeeticieni: Vulpea din
fahula era dialectician: cum".' ŞI Socrate dc asemene .. ?

7
Oare ironia lui SIx:rate este o expresie a revoltei'! un resentiment
al pleheulul'! îşI SilvureaZ;1 el ca opnm,1I propna fenX:llate în loviturile
de cUlit ale slloglsmulul'! se nizhună el pe oamenii nohlli pc eare-i
fas,mează'! - (:.t dlalectlCl<In ,Ii in mină o unealtă neerullltmlre:
fII)\1 sil faei pe tiranul cu ca. eomproml\1 repurtînd victoria. Dialecticianul
Iasă advcrSilrului silu grija de a dovedi că el nu este un idiot: el
te infune şi in ,Icelaşi timp te face neputincios. Dialecticianul depotmtellză"
IOtelectul ,ldvcrSilrului său. - Cum'! dialeellC<1 e numai o formă
de ruzhuDll1"e la SIx:rate'?

S
Am dat de în\cles prin ce anume putea SIx:rate să îndepărteze:
<:u atît mai greu de explicat rilmine faptul cii el faseina. Că a
de�c.l.lperit un nou fel de �()n"·. <:il a fost primul maestru de
scnmă pentru cercurile imllte ale Atenel. este o explicalie. EI fascina
stimulînd inMinctul agonal al elenilor - el a initiat o nouă variantă
a luptei sportive intre hărha\i tinen şi adolescen\i. Socrate era de
asemenea un mare en)tic.

<)
Dar el a ghicII încă ceva. I�I a văzut ee se ana în spatele
nohililor săi ateniem: el a in\eles <:il al său caz. idiosincrasia cazului
�u deja nu mai era o exceplie. Acelaşi fel de degeneresccnlă se
răspîndea pe neSim\lIe pretullndeni: vechea Atenă era În pragul sfirşitului.
- Iar SIx:rate a în\eles că toată lumea avea nevoie de el - de
remediul său, de tratamentul său. de iscusinla sa personală în
autoconservare... Pretutindeni insllnctele erau În anarhie; pretutindeni
te anai la doi paşi de exces: monstrum in animo era primejdia
universală. "Instinctele vor să tiranizeze; trebuie să descoperim un
tiran opus, care să fie mai puternic"... and acel fizionomisi h.
dezvăluit lui Socrate cine era el, adică o văgăună a tuturor poftelor
rele, marele ironist a rostit încă un euvînt. care ne :i;j cheia personalitălii
sale. "E adevărat a spus, dar am dJuns să le stăpînesc pe toate."
,

Cum a ajuns Socrate stăpîn pe sine? Cazul lui era rn fond

-

doar un caz extrem, acela care sărea în ochi, în ceea ce pe atunci

Începea să devină o mizerie generală: nimeni nu mai era stăpîn

• in germană: depolenzierL
•• Cuvint grecesc luat aici in inlelesul de luptă purtată in jocurile publice.

9
pc sine, instinctele se Întorceau unul impotriva celuilalt. EI fa'iCina
ca un caz extrem - urÎ\enia sa Înfricoşă toare Îi vorbea oricărei
priviri: aşa cum se Întelege de la sine, el fa'iCina mai puternic ca
răspuns, ca rezolvare, ca aparentă a tratamentului acestui caz.

10.
Ond cineva este silit să facă din ratiune un tiran, aşa cum a
procedat Socrale, nu devine deloc mai mic pericolul ca altceva să-I
facă pc tiran. Rationalitatea fu ghicilă pe vremea aceea ca salvatoare;
nu era la libenatea de alegere a nimănui, nici a lui SllCl'ate, nici
a "bolnavilor" săi, să fie rationali - era de riaueur, era ultimul
lor remediu. Fanatismul cu care Întreaga gîndire grecească se aruncă
asupra rationalitătii trădează o stare de criză: crai În primejdie, nu
at,reai decn alternativa: să pieri sau să fii rational la modul absurd...
Incepind de la Platon, moralismul filosofilor greci este determinat
patologic; la fel, pretuirea de către ei a dialecticii. Ratiune=vinute=fcricire
mscamnă numai: trebuie să te iei după Socrate şi să creezi în
permanentă o lumină a zilei opusă dorintelor Întunecate - lumina
ratiunii. Tebuie să fii inteligent, clar, limpede cu orice pret: orice
concesie făcută instinctelor, subconştientului te trage ia jos...

11
Am dat de inteles prin ce fascina Socrate: părea să fie un medic,
un salvator. Mai este necesar să evidentiem eroarea În care se
găsea credinta sa in "ralionalitatea cu orice prel"? - Este o autoiluzie
din partea filosofilor şi moraliştilor să-şi imagineze că vor i� din
dkadeac:e, purtind un simplu război cu aceasta. A ieşi este dmcolo
de puterea lor: ceea ce aleg ei ca r e m edi u, ca salvare este tot
numai o expresie a decadenlei - fi modlnci expresia, dar nu o
inlAturi. Sacrate a reprezentat o intelegere greşită; intre.... moralA
de .meliorare, laelusiv cea c:rettinA, • reprezentat o inţelepre Ireşită.
Cea mai orbitoare lumină a zilei, ralionalitatea cu orice trei, viata
limpede, rece, precaută, conştientă, lipsită de instinct, opunin rezistentă
illSli..'laelor era ea fnsăşi doar o boală, o altă boală - c.."tllJi de
PUlin o cale de întoarcere spre "vinute", spre ,,sănătate", spre fericire. ..
Necesitatea luptei [mpotriva instinctelor - aceasta e formula decadenlei:
cn timp viata e asceadeată, fericirea şi instinctul sint identice. -
Oare el fnsuJi, cel mai deştept dintre cei ce se păcălesc pe ei
rrw. a fnleles asta? Şi-a spus asta, la urmă, cu iaţelepdunea curaj ulu i
său fn fata mortii?... Sacrate vroia să moară: paharul cu otravă
nu i l-a dat Atena, ci el însuşi, el a silit Atena să-i dea paharul
cu otravă... "�te nu e un medic, Ji-a spus el incet, singuri
moartea e aici medic... Sacrate insuJi a fost bolnav multi vreme... ",

10
 "RATIUNEA" ÎN FILOSOFIE

1.
M ă Întreba\i care este Întreaga idiosincrasie a filosofilor? . . D e exemplu,
lipsa lor de sim\ istoric, ura lor fală de Însăşi ideea de devenire,
egipteanismul lor. EI cred că onorează un lucru cînd îl desistoricizează,
sub specie aeterni, cînd fac din el o mumie. Tot ce au mÎnuit
filosofii timp de milenii au fost mumiile unor idei; nimic real nu
a ieşit viu din mîinile lor. Ond adoră, aceşti domni idolatri ai
ideilor omoară, împăiază, - cînd adoră, ei primejduiesc totul. Moartea,
schimbarea, vîrsta. Ia fel de bine ca zămislirea şi creşterea, sînt
pentru ei obieqii, - chiar contestări. Ceea ce este, nu devine;
ceea ce devine, nu este... Acum cred toti, cu di!pCrare chiar, În
fiintă. Dar fiindcă nu pot pune mîna pe ea, cauta motive pentru
care aceasta li se sustrage: .. Trebuie să fie o aparentă, o Înşelătorie,
din cauza căreia nu percepem fiin\a: care-i şarlatanul?" - "L-am
găsit, strigă ei extaziati, e senzorial i tatea! Aceste sim\uri, care sînt
oricum atît de imord l e, ne înşeală cu privire la lumea adevărată.
Morala: să ne eliherăm de ilUZia simturilor, de devenire, de istorie,
de minciună - istoria nu e altceva decît credin\a în simturi, credinta
în minciună. Morala: să spunem nu la tot ceea ce dă crezare simturilor,
tot restului omenirii: toate acestea sînt "vulg". Să fii filosof, să fii
mumie, să reprezinti monotono-teismul printr-o mimică de gropar!
- Şi mai ales, să ne descotorosim de trup, această idee fixe a
sim\urilor, vrednică de milă! de trupul atins de toate �reşelile logicii,
combătut, imposibil chiar, deşi e destul de obraznic sa se comporte
ca real! .....

2.
Exceptez, cu Înalt respect, numele lui Heraclit. In timp ce restul
poporului de filosofi repudia mărturia simturilor, fiindcă acestea indicau
multiplicitate şi schimbare, el repudia mărturia lor, fiindcă ele prezentau
lucrurile ca şi cum ar avea durată şi unitate. Şi Heraclit a nedreptălit
simturile. Acestea nu mint nici În felul presupus de eleali, nici an
cel presupus de el - ele nu mint deloc. Este ceea ce facem noi
din mărturia lor, care de-abia acum pune Înăuntrul lucrurilor minciuna,
de exemplu minciuna unitătii, minciuna realitătii, a substanlei, a duratei...
"Ratiunea" este cauza că noi falsificăm mărturia simturilor. In măsura
în care ele arată devenirea, trecerea, schimbarea, ele nu mint... Dar
Heraclit va avea etern dreptate că fiinta este o fictiune goală. Lumea
"aparentă" este singura reală, lumea "adevărată" este doar o minciună
adăugată la ...
3.
ŞIce unelte alese pentru observare ne sînt simturile noastre! Nasul,
de exemplu, despre care nici un filosof nu a vorbit încă cu stimă

11
şi recunoştintă, este cel mai delicat instrument care ne stă deocamdată
la dispozitie: el este apt să constate diferente minimale in mişcare,
pe care nici spcetroscopul nu le constată. Posedăm a�tăzi ştiintă
exact in măsura în care ne-am decis să acceptăm mărturia sim\urilor
- exact in măsura in care invă\ăm să le facem mai agere, să le
înarmăm, să le gindim pînă la capăt. Restul este monstruozitate şi
încă neştiinlă, vreau să spun metafizică, psihologie, teoria cunoaşterii.
Sau ştiintă formală, teorie a semnelor: ca logica sau matematica,
acea logică aplicată. In ele nu apare deloc rcalitatea. nici măcar
ca prOblemă; la fel de pUlin intrebarea ce valoare are de fapt o
astfel de convenlil; a semnelor cum este logica.

4.
Ceal a l tă idiosincrasie a
filosofilor nu este mai putin primejdioasă:
ea constă in confuzia dintre prim şi ultim. Ei pun la inceput, ca
inceput, ceea ce vine la urmă - din pă�"<ll e! căci nu ar treImi
să vină deloc! - "cele mai inalte concepte", adică cele mai generale,
cele mai goale concepte, ultimul fum al realită\ii care se volatilizează.
Este iarăşi doar o expresie a modului lor de a venera: ceea ce
este superior nu are voie să crească din ceea ce este inferior, nu
are deloc voie să fi crescut... Morala: tot ceea ce este de prim
rang trebuie să fie causa sui. Originea din altceva trece drept obieetie,
drept contestare a valorii. Toate valorile supreme sînt de prim rang;
cele mai înalte concepte, Fiinta, Absolutul, Binele, Adevărul, Perfeetiunea
- toate acestea nu e posibil să fi devenit, prin urmare trebuie
să fie causa sui. Insă toate acestea nu pot niei să fie inegale între
ele sau în contradictie una cu alta... Astfel au ajun� la conceptul
lor. stupefiant de "Dumnezeu" .. . Ceea ce vine la urmă, ceea ce e
inconsistent, gol, este considerat drept cauză in sine, drept ens
realis.'iimum... Că omenirea a fost nevoită să ia în serios aiurelile
urzite in mintea unor nebuni! - Şi cÎl de scump a plătit pentru
asta!

5.
In fine, să replicăm cu modul nostru diferit (spun "al nostru"
din politele) de a formula problema erorii şi a aparentei. Odinioară,
schimbarea, varialia, devenirea erau în general considerate ca dovadă
a aparentei, ca semn că există ceva care ne induce În eroare. Astăzi,
dimpotrivă, vedem exact atit de departe cÎl prejudecata ratiunii, ce
ne constrînge să stabilim unitate, identitate, durată, sUbstanJă, cauză,
realitate, fiintă, ce ne implică oarecum in eroare, ce necesita eroarea;
deşi în urma unei verificări severe sintem siguri că aici se află
eroarea. La fel, în cazul mişcării marilor aştri: acolo eroarea are
drept avocat permanent ochiul nostru, aici are limhajul nostru. Prin
originea sa, limbajul tine de epoca celei mai �udimcntare forme de
psihologie: intrăm într-un fetişism grosolan cînd aj ungem să ne dăm
seama de condi\iile de bază ale metafizicii limbajulUI, adică, in germană,

12
ale ratiunii. Aceasta vede "pretutindeni făptuitori şi fapte: aceasta
crede În voinlă ca � cauza În general; crede În "eu", in eu ca
fiintă, În eu ca substantă, şi proiKtează credinta În substanta eului
asupra tuturor lucrurilor - de-abia astfel creează nOliunea de ..lucru" ...
Fiinta este gîndită. substituită peste tot drept cauză; de- abia din
conceptul de ..eu·· rezultă. C.1 derivat, conceptul de . . fiintii..... La
îm:eput exista marea şi fatala eroare că vom ta ar fi ceva care
acţionează - că vointa ar fi II facultate... Astăzi ştim că aici este
doar un cuvînt gol... Cu mult mai tîrziu, intr-o lume de mii de
ori mai luminată. filosolii deveniră conştienti, cu surprindere, de siguranta,
de certitudinea subiectivă În minuirea categoriilllr ratiunii: ei au conchis
că acestea nu pot proveni din empiric - intreg empirismul le stă
împotrivă. Atunci de unde provin? - Şi în IndiH. ca şi în Grecia,
a fost săvîrşită. acecllşi greşeală: "Noi trebuie să fi locuit odată
intr-o lume superioară (in loc de Într-una mult inreriOll ră: ceea
ce ar fi fost adevărat!), noi trebuie să fi fost divini, căci noi avem
ratiunea!..... fntr-adevăr, nimic nu a avut pină <Icum o putere de
pcrsuasium: mai naivă decît eroarea despre fiinlii, aşa cum a fost
formulată ea, de exemplu, de cicali: fiecare cuvint, fiecare propozitie
pe care le rostim l;Înl de partea ei! - Chiar şi adversarii elealilor
au fost seduşi de conCep!iil acestora despre fiintii: printre allil Democrit,
cînd a inventat atomul silu... ..Ratiunea" in limbaj: o, ce bătrină
muiere inşelătoare! Mi-e teamă că nu putem scăpa de Dumnezeu
deoarece mai credem Încă in gramatică...

6
Mi se va purta recunoştinlă pentru comprimarea unei conceptii
atît de importante, atÎI de noi, in patru teze: prin aceasta facilitez
inlelegerea şi provoc la contrazicere.
Prima teză. Motivele pentru care ,,această" lume a fost denumită
"aparentă" demonstrează mai degrabă realitatea ei - o altă realitate
este absolut nedemonstrabilă.
A doua teză . Semnele distinctive care au fost atribuite "fiintei
adevărate" a lucrurilor sint semnele distinctive ale nefiintei, ale neantului
- .,Iumea adevărată" a fost construită in con trad iqie cu lume a
reală: o lume aparentă de fapt, in măsura in care este doar o
iluzie optico-moraIă.
A t reia teză. Să fabulezi despre o "altă" lume decit aceasta nu
are nici un sens, presupunînd că nu există in noi un instinct puternic
de defăimare, de depreciere, de suspectare a vieli i: in acest ultim
caz, ne răzb u năm pe vială cu fantasmagoria u ne i "alte" vieli, a
unei vieli "mai bune".
A patra teză. Să Împarti lumea intr-una "adevărată" şi una "aparentă",
fie in felu l cre,tinismului, fie in felul lui Kant (un creştin perfid,
În cele din urmă) este doar o sugestie a decadentei - un simptom
al vietii in declin... Că artist u l preluieŞte aparenla mai mult decit
realitatea nu este un contraargument la această teză. Căci "aparentă"

13
înseamnă aici realitatea repetată, însă prin selectie, intensi ficare, corectare",
Artist ul tragic nu e un pesim ist el spu ne da la tot ceea ce
este problem at ic şi înspăimîntător, el est e dionisiac.
 CUM A DEVENIT iN CELE DIN URMĂ
"LUMEA AIU..'VĂRATĂ" O NĂSCOCIRE

Istoria unei erori

1. L.umea a devărat ă , acccsibilă celui în\ele pt , celui evlavios, cclui virtu os

- el t răieşte în ea, el este ea.
(Ce a mai veche formă a ideii, rela tiv i ntelige n tă, s i m plă.
convingătoare. Perifrază a propoz it iei "eu, Platon. sînt adevărul".)

2. Lumea adevă rat ă, i naccesi bil ă pe n tr u moment. dar promisă celui

î nt ele pt , celui evlaVIOS, celui virt u os (.,păcătosului care .,e poc,iieşte").
(Progres al ideii: ea devine mai fină. mai înşelătoare, mal i nsesiza bilă
- ea de vin e femeie. devine creştină ... )

3. Lumea adevărată. i naccesibilfl, nedemonstrabilă, imposibil de făgădu it,

da r fiind o con�olare, o o bl iga\ i e , un i m pera t iv , deşi e numai
im aginată . _

(Vechiul soare în fundal, dar Întrevăzut prin ceată şi Îndoială:

ideea deve ni tă su blim ă, palidă . nordică, kiinigsbergian:i).

�. Lumea adevărată - imlceeslbilă? în orice caz, nu s-a ajuns Încă

la ea. Şi fiindcă nu s-a
nici nu consolează, nici
put ea să ne ohlige ceva
(7..or i cenuşii. P rimul
pozit ivismulu i.)
aj uns, e necunoscută. P rin urmare, ea
nu salvează, nici nu obligă: la ce ar
nec u noscut?
căscat al rat iun ii . Qnteeul de cocoş al

5. L.umea "adevărată - o idee care nu mai fo l oseşte la n imic ,

care nici m ăcar nu mai o bligă la ceva - o idee care. a deven i t
in u t ilă, .:; u per n u ă , prin u rma re o i deee contestată: s-o înlăturăm!
(Zi de plină , mic dejun; reve n ire a bon sens-u lui şi a vese li e i;
Platon roşind de r u şi n e ; zarva infernală a tuturor spirit elor
libere.)

6. Lumea adevărată am Înlăturat-o: ce l u me ne rămîn e ? cea aparen tă

poate?.. Dar nu! odată cu lumea adevărată am Înlăturat-o şi
pe cea aparentă!
(Amiază; mome nt al celei mai scurte umbre; stirşit. 21 . celei
mai îndelungate erori; pu nct culminant al umanită\i1; INCIPIT
ZARAmUSTRA)

15
 MORALA CA MANU'ESTARE CONTRA NATURII

1.
Toate pasiunile au u n timp Î n care ele sînt pur ş i simplu nefaste,
in care îşi trag victima În jos cu greutatea prostiei - şi o epocă
mai tirlie, mult mai tÎnie, in care se cunună cu spiritul, se "spiritualizează".
Odinioară, din cauza prostiei în pasiune, se purta război împotriva
pasiunii inseşi, se conspira pentru nimicirea ei - toate batrînele
fiare moraliste sînt unanime în privinla aceasta, "il faut tuer les
passions". Formularea cea mai cunoscută se află În Noul Testament,
în acea predică de pe munte, În care, să fie adăugat, lucrurile nu
sint privite dcloc de la Înălţime. De exemplu, se spune acolo, cu
aplicabilitate practică în sexualitate: "dacă ochiul tău te face să caZI
În păcat, scoate-I"; din fericire, nici un creştin nu urmează această
prescriplie. Să nimiceşti pasiunile şi dorinlele doar pentru a preîntîmpina
prostia lor şi urmănle neplăcute ale acestei prostii ni se pare astăzi
doar o altă formă acută de prostie . Nu-i admirăm pe dentiştii care
extrag dinlii ca să nu ne mai doară... Pe de altă parte, să fie
admis, oarecum pe drept, că nOliunea de ,,spiritualizare a pasiunii"
nu putea fi concepută pe terenul pe care a crescut cre ştinism ul .
După cum se ştie, biserica primitivă lup,ta împotriva celor "i n teligen li "
şi In favoarea celor "săracI cu duhul' - cum ne puteam aştepta
din partea ei la un război inteligent împotriva pasiunii? Biserica
combate pasiunea printr-o extirpare completă: practica ei, "cura" ei
este castra rea. Ea nu întreabă niciodată: "cum se spiritualizează, se
infrumuselează, se zeifică o dorinIă?" - În toate t im purile, ea a
pus disciplinar accentul pe exterminare (a senzualitălii, a mîndriei ,
a setei de putere, a lăcomiei, a dorinlei de răzbunare ) . - Dar
să ataci pasiunile la rădăcină înseamnă să ataci viala la rădăcina
sa: practica bisericii este ostilă vietii...

2.
Acelaşi m ij loc - castrarea, extirparea este ales instinctiv În lupta
Împotriva unei dorinle de cei care sînt prea abulici, prea degenerali
pentru a-i putea impune o măsură: de acele firi care au nevoie
de la Trappe, vorbind în parabolă (ş i rară parabolă), de o d eclaral ie
definitivă de vrăj măşie, de o pră�tie Între ei şi pasiu ne . Doar
celor degenerali le sînt indispensabile m ij loacele radicale: slăbiciunea
voin lei , mai precis incapacitatea de a nu reactiona la o atractie ,
este ea Însăşi doar o altă formă de degenerare. Duşmănia radicală,
duşmănia de moarte fală de senzualitate rămîne un simpt om care
dă de gindit: îndreptă\eşte bănuieli privind starea generală a unui
tip uman atit de lipsit de măsură. - De altfel, acea duşm ănie .
acea ură ajung la punctul lor culminant de-abia cînd aceste firi nl'
mai au tărie suficientă nici măcar pentru cura radicală, pentru lepădarea
de "demonul" lor. Să parcurgem întreaga is t orie a preo\ilor şi filosofilor,

1 7
precum şi a artiştilor: cele mai veninoa-;c cuvinte impotriva simturilor
nu au fost exprimate nici de neputincioşi. nici de asceti. ci de
ascc\ii irealizabili, de aceia care ar fi avu t nevoie s.:1 fie asceti...

3.
Spirit ualizarea senzualită\ii se numeşte i u bire : ea este un mare
triumf asupra creştin ism u l u i. Un a lt triumf este a n oastră spiri t u a lizare
a duşmiini�i. Ea constă in a intelege in profunzime ee insemnătate
au du şman ii , pc scurt, in a face şi a co nchide exact invers de
'cum se făcca şi se conchidea odimoară. in toate timpurile, biserica
a vrut n imicirea duşman ilor ei: noi, noi imoraliştii şi anticriştii vedem
un avantaj in fapt ul că biserica se men \ ine ... �i in politică duşmănia
a devenit acum mai s pir it ualizată - mult mai inteligentă, mult mai
reflexivă, mult mai blîndă. Aproape fiecare parti d in\elege acum că
este in intere�ul conservării sale ca partidul advers sa !lu-şi piardă
vigoarea; acelaşi lucru este valabil in marca politică. Indeosebi o
creatie nouă, cum ar fi noul Rcich. arc n evoie maI \.h:grabă de
duşmani. decit de prietem: de-abia in opuzitle cu ... sc s i mte necesar,
de-abia in opozitie cu... devine necesar... Tot astfel ne comportiim
fală de "d u şmanu l lăuntric": � i aici am spiri t ua lizat d u şmă n ia, şi
aici i-am inteles vllloarea. Eşufecund numai cu pretul de a fi
bogat in contrast e ; rămii tînăr numai cu conditia ca sufletul să nu
se lenevească, S:' nu-şi dorească liniştea... De nimic nu ne-am instrăinat
atit de m u l t ca' de acel dez id erat de odinioară al ,.păcii sufletului",
deziderat u l creştin; nimic nu ne trezeşte mai p u \ină invidie ca vaca
moralei şi fericirea u nsuroasă a eonşllin\el curate. Ren unti la viata
p len ară , dacă renunti la război... i n mult cazuri, fireşte. "pacea sufletului"
este doar o inte legere gr eş it ă - cu totul altceva, care insă nu
ştie să se denumească cu mai multă onestitate. C1teva caZUri fără
ocolişuri şi prejud ecă tL "Pacea sufletului" poat e să fie, de exemplu,
blinda iradiere in d o me niul moral (sau religios) a u nei faSluoa�e
animalităti. Sau incepu t u l oboselii, prima umbră pe care o aruncă
seara, orice fel de seară. Sau u n semn că aerul este umed, că
se a pro pi e vinturi din su d. Sau recunoşt inta inconştientă pentru o
digestie fericită (numită uneo ri " dragoste de oameni"). Sau acalmia
convalescent ului pentru. care toate lucrurile au un gust nou şi care
aşteaptă... Sa u starea care urmeaza sa t is facer ii intense a pasiuni i noastre
dominante, senzatia de bine -a unei rare sa\ietătLSau neput inta
senilă a voinlei noastre, a d orin telor noastre, a viciilor noastre. Sau
lenea, convinsă de vanitate să se impopo\ o neze moral.' Sau instala rea
u nei certitudini, chiar dacă ingrozitoare; după o indel u nga tă tensiune
şi tortu ră datorate incertitudinii. Sau expresia maturitătii şi măiestriei
rn actiune, creatie, muncă, năzuin\ă spre ceva, respiratia liniştită,
"libertatea" cucerită a .,vom\ei" ... Amurgul idolilor: cine ştie? poate
lot numai un fel de "pace a sufletului. .. "

18
 4.
Formu lez u n principiu: orice natu ralism în morală, adică orice morală
sănătoasă este sub stăpînirea unui instinct al vieiii - o poruncă
"
sau alta a vieiii este îndeplinită după un anumit canon de "trebuie
"
şi " nu trebuie · , o piedică şi o ostilitate oarecare vor fi astfel
înlăt urate din calea vieIii. Invers, morala contrară naturii, adică aproape
orice morală care a fost învăIată, venerată, predicată pînă acum,
se împotriveşte tocmai instinctelor vielii - ea este o condamnare
cînd tăinuită, cînd zgomotoasă şi insolentă a acestor instincte. Spunînd
" Dumnezeu priveşte in inimi", ea spune nu dorin le lor celor mai
nobile şi mai josnice ale vieiii deopotrivă şi face din Dumnezeu
un vrăj maş al vietii ... Sfin t u l care îi place lui Dumnezeu este castratul
ideal... Viala se sfirşcşte acolo u nde Începe " lmpărălia lui Du mneze u " ...

5.
Presu punînd că s-a înleles nelegiuirea unei astfel de răzvrătiri împo triva
V1elii, răzvrătire ce a devenit aproape sacrosanctă în morala creştină,
prin aceasta, din fericire, s-a înleles, de asemenea, şi altceva: inutilitatea,
mşclătoria, absurditatea, m i nciuna acestei răzvrătiri. Condamnarea vieiii
de către omul viu rămîne pînă la urmă doar simptomul unui anumit
mod de vială: nici n u li-a pus astfel Întrebarea dacă e fndreptălită
sau nu. AI trebui să avem o pozilie eJâerioară vielii şi, pe de
altă parte, să o cunoaştem la fel de bine ca unul, ca m ulli, ca
tOli cei care au trăit-o, pentru a putea atin �e problema valorii ei:
motive su ficiente pentru a ne da seama ca această problemă e
inabordabilă pentru noi. Gnd vorbim despre valori, vorbim sub inspiralia
vielii, prin optica ei: viala însăşi ne obligă să stabilim valori; de
aici rezu ltă că şi acea morală contra naturii, ce-I fnlelege pe Dumnezeu
ca idee opusă vielii şi osîndire a ei, este tot numai o evaluare a
vielii - a cărei vieIi? a cărui mod de vială? Dar am răsp u n s
deja: a vieiii decadente, vlăguite, istovite, condamnate. Morala, aşa
cum a fost fnleleasă pînă acum - aşa cum a fost formulată ultima
dată de Schopenhauer ca "negare a voinlei de a trăi" - este
chiar Instinctul de dkadence, care face din sine un imperativ: ea
spune "pie ri! " - ea este judecata celor deja condam nal i...

6.
In fine, să cu mpănim ce naivitate este de fapt să spui "omu l
ar trebui să fie aşa şi aşa!" Realitatea ne arată o Încfntătoare
diversitate de tipuri, opulenla risipi toare a un ui joc de forme şi
t ran sformări: iar u n biet gură<aSCă de moralist spune: "nu , omul
ar trebu i să fie altfel?" .. . Acest coate-goale, acest cu surgiu fă18mic
ştie chiar şi cum ar trebui să fie el insuşi; se pictează pe sine
pe perete şi declară "ecce homo!"... Dar chiar dacă moralistul se
adresează fiecărui individ in pane, spunfndu-i: "ar trebui să fii aşa

• tn germană: "seU" lUId "seU Dlchl".

19
şi aşa!", el nu incetează să se facă de ris. Individu l este o frint u ră
de ratum din fată şi din spate, o legitate in plus. o necesitate in
plus pentru tot ce vine şi va fi. Să-i spu i .,sehim tlă-te" Înseamnă
că pretinzi ca tot u l să se schimhc, chiar şi de-a-ndăratelea... Şi au
existat intr-adevăr moralişti co n secventi care il vr oia u pe om a l t fel,
adică virtuos, il vroiau d u pă chipu l lor, adică ipocrit: pentru as t a
nejlau ei l u mea! O nebunie nu tocmai m ică ! O formă a lipsei de
modestie nu chiar modestă! . . . Morala, În mflsura in care osîndeşte,
În sine, şi n u da t o r i tă unor considerente, cerinte, scopuri ale vietii,
est e o e roare speci fică, care ar trebui t ratată rară milă, o idiosincrusie
a dejlenerati lor, carI; a provocat paguhc nespus de m ari ! ... N oi ceil3lti,
noi imor3lişt ii, dimpotrivă, ne-am desehis larg inima oricărui fel de
Întelegere, pe rce pe r e . incuvi i n ta re. Noi n u ne găm cu uşurintă, ne
facem o onoare din a fi afirmativi. D i n ce in ce mai m ult ni
s-au de �chis I1c h i i asu pr3 acelei economii care Încă are nevoie şi
şl1e sfl S� l ol()seasc,1 dl! lOt cl!ea ee nebu nia s tint ă a preotilor,
ratiunea bolna\':1 din preot . repudiază, asu pra acelei economi i din
lege a vie t i i carc Îşi asig u ră u n avant aj chiar de l a respingăt oa rea
spe\ă de i pocri l , ue preot , de vi rt u os - ce avamaj'! - D ar noi
Înşine, i m ()rali� l i i . sîntem aici răsp u nsul. . .
 CELE PATRU MARI ERORI

1.
Eroarea confuziei i n tre cauză ş i ef�L - N u există eroare mai
periculoasă decit aceea de a confu nda dectul CII cauza; e u () nu mesc
adevărata pcrverl lre a ra li u n i i . Această eroare este to t u şi una din
cele mai vechi şi din cele mai recente obiceiuri ale ome ni r i i : este
sanctificată chiar de către noi, poart ă numele de " religie " , "moraiă".
f�e 'clln l i n u t ă în fiecare p ropozi l ie formu lată de religie şi morală;
preolii şi legi u t ori i de morală sîn t t n ili a t or i i acestei pcrvertiri a rali u n i i .
- Să d a u un exemplu. Ori c i ne c u n oaşt e cartea re numit u l u i ("ornaro,
u n de a u t or u l re co m a ndă rc g i m u l său alimentar strict ca rc \ctă pe nt ru
o viată l ungă şi fericită - şi , de asemenea, virtuoasă. P u line cărti
au fost citite atît de m u l t , în An gl ia se t i păresc şi ac u m mii de
exe mplare a n u al. Nu mă îndoiesc că aproape n ici o carte ( e xce p t în d
Biblia, bineinteles) nu a provocat atîta nenorocire şi nu a scurtat
a tît ea VICii ca a ce ast ă ci u d ă \ e nie b in e i n t e n t io na tă . Mollvu l: confuzia
în t re e fect şi ca u ză . Onest u l italian vedea În d ie t a sa cauza viet ii
sa le În de l u n ga t,e - în t i m p ce co n d itia preliminară pe n t ru o via \ă
îndelungată, extraordinara încetineală a metabolismului, consu mul red u s
erau cauza strict ului său regim alimentar. Nu era l iber să mănînce
pUlin sau m u l t , fr u gali t a te a sa n u era un "liber a r bi t r u ": se Îm bol năve a
dacă m înca mai mult. î nsă cine nu e crap, nu n u m ai că . fa ce
bine, dar are ch i a r nevoie să mănînce cum trebuie. Un savant al
z i l e lo r noastre, cu con su m u l său ra pi d de e n e rgie ne rvoasă, s -a r
dist r u ge cu acest rigime a l · lui (".arnaro. Credo experto.

2.
Form u l a ge ne ra lă , ca re st ă la baza orică rei re l igi i şi morale, sp u ne:
"Fă asta şi asta, re nu n l ă la as t a şi asta - aşa ve i fi fe ricit ! AltfeL."
Orice morală, orice reli gie constă in acest imperativ - eu fi numesc
ma re le păcat strămoşesc al ra i i unii, nemuritoarea lipsă de ratiune.
In gu ra mea acea formu lă se t ra nsformă în contrariul său - primul
meu exemr.l u de " reconsiderare a t u t uror valorilor": un om re u şit,
un "fericit ' trebuie să Îndeplinească anu mit e actiuni şi se fereşte
instinctiv de alte acti uni; ordinea, pe care o re prezintă fIZiologic, o
in t rod u ce În re lat i ile sale cu oamenii şi cu l ucru ri le . In formulă:
virt utea sa este consecinta fericirii sale... O viată lungă, descendenli
numeroşi nu sînt răsplata virtu \ ii, ci mai degrabă virtutea Însăşi este
acea înceti n i re a metabolismulUI care are d re pt urmări, prin t re altele,
o viată lu n gă , d esce nden ti n umeroşi, pe scurt Comarismul. - Bise rica
ii morala suslin: "Un neam, un popor se r u inează pri n viciu şi
lux". Ra t i u nea mea, restabilită, sustine: cind un popor se ru in ează ,
degenerează fIZiologic, consecintele sînt viciul şi luxul ( adică nevoia
tot mai frecventă de stimulente tOl mai pu t ernice , pe care o cu noaşte
orice organism epuizat). Acest tînăr păleşte şi se ofileşte inainte de

21
vreme. Prietenii săi spun: de vină este acea şi acea noalfl. Eu
spun: Îmbolnăvirea sa, lipsa de rezistenlă la boală sînt urmarea unei
vieii deja Împulinate, a unei epu izări ereditare. Cititoru l de ziare
spune: acest partid se distruge printr-o ast fel de greşeală. J'olitica
mea superioară spune: un partid care face ast fel de greşeli e terminat
- nu mai are sigurania instinct u l u i său. Fiecare greşeală, În orice
sens, este consecinia unei degenerări a instinct ului, a unei dezagrcgări
a voinlei: prin aceasta aproape că se dă definilia ri ulu i . Tot ceea
ce este bun se naşte din instinct şi, prin urmare, este uşor, necesar,
liber. Truda este un contraargument, Du mneze u se deosehcşte tipologie
de erou (pe limba mea: pasul uşor este primul atrihut al divinitălli).

3
Eroarea unei fa lse - S-a crezut în toate t impurile
cauzalităti.
că se ştie ce este o cauză: dar de unde provine ştim\a· noastră,
mai precis credin l a noastră că ştim acest lucru '! Din domeniul celebre lor
"fapte interioare ', dintre care pînă acu m n ici unul nu s-a dovedit
a fi real. Ne credeam pe noi înşine cauză în act u l voinici: credeam
că măcar aici surprindem cauzalitatea asupra faptului · · . Nu ne
îndoiam, de asemenea, că toate antecedentia u nei aCliuni, cauzele
ei t rebuie căutate în conşt iinlă şi că se regăsesc acolo, cînd sînt
căutate - ca "motive " : altfel n-am fi fost liberi s-o îndeplinim,
n-am fi fost responsabili de ea. In fine, cine ar li con testat că u n
�înd este ca u za t ? că eul cauzează gîndul? .. Dintre aceste trei "fapte
mterioare", care păreau să garanteze cauzalitatea, primul şi cel mai
convin �ător era cel al voinţei d rept cauză; conccp\ia despre conşt iin lă
(,,spirit ' ) drept cauză şi, încă mai tîrziu, aceea despre eu ( su biect ')
"
dreet cauză s-au impus post u m , de-abia dupa ce cauzalitatea a fost
pusa de voinlă ca data, ca empirism . . . [ntre t imp ne-am gîndit
mai bine. Astăzi nu mai credem nici un cuvînt din toate acestea.
"Lumea interioară " este plină de năluciri şi lumm ile înşelătoare: una
dintre ele este voin!a. Voinla nu mai pu ne în mişcare nimic, prin
u rmare nici nu mal explică nimic - ea doar însoleşte întîmplări,
"
ea poate să şi lipsească. Aşa-zisul "mot iv : o altă eroare. Doar un
"
fenomen de suprafală al conştiinlei, un "alături de atliune, care
mai degrabă maschează anlecedentla uDei aCliuni decît să le reprezinte.
Iar acum eul! Acesta a devenit o născocire, o fitliune, un joc de
cuvinte: a încetat cu totul să mai gm dească , să mai simtă, să mai
vrea!... Ce rezultă de aici? Nu există nici un fel de cauze spirituale!
Intreg empirismul imaginat în favoarea lor s-a dus dracului! Asta "
rezultă de aici! - Şi noi am abuzat oonştiincios de acel "empirism ,
pornind de aici am creat lumea ca o lume a cauzelor, ca o lume
a voinlei , ca o lume a spiritelor. Aici a lucrat cea mai veche, cea
mai tenace psihologie şi n-a făcut absolut nimic altceva: orice eveniment

. • WIssen, rn germană.
•• Asupn laptulul sau In n.,nnt delkt; în germană: auI der TaI.

22
era pentru ca o înfă ptui re , orice în făpt u i re era efectu l unei voinle,
lum ea era pentru ea o m u l t it udine de fă pt uit ori , un făptuitor ( u n
"su biect " ) se substit uia oricărui eveniment. O m u l arc ce l e trei " fapte
interioare" ale sale. Pe acelea în care credea cel mai tare: voinla,
spiritul , eul, el le-a proie c t at în afara sa - el a ded u s mai întîi
nOl iu ne a de fi i ntă din notiunea de eu, el a prezentat "l u crurile "
ca fiind du pă ch ipu l său , d u pă a sa n ot iun e a eului drept cauză.
Ce e de mirare că mai t îrziu a re g ăs i t in lucruri numai ce pusese
el în ele '! - Lucru l Îns uşi, să fie spus Încă odată, not i u nea de
lucru - doar un reflex al credi nl e i În eu dre pt cauză. .. Şi chiar
atom u l dum neavoastră. domnii mei mecanicişti şi fiZicieni, cît ă ps ihologie
r u d i men t ară pe rsistă Încă În atom u l dumneavoastră! - Să nu mai
vor hi m de " Iucrul În sine", de horl"t'ndu m pudendu m al metafllicienilor!
Eroarea despre spiri t u l considerat drcpt cauză şi confundat cu realitatea!
Şi privit ca măsură a realitătii! Şi n umit Du mnezeu!

-t
Eroal"t'a cauzelor i maginal"t'. - Să porneşt i de la vis: unei anumite
senza ti i, de e xe m pl u ce le i prod use de o lovitu ră Îndepărtată de t u n ,
i s e at rihuie u lterior pe n edrept o cauză (adeseori un in treg mic
roman, În care personaj u l principal este chiar cel care visează). Senzal i a
se prelu ngeşte, in t re timp, ca intr-un fel de rezonanlă: parcă aşteaptă
pînă ce inst i nct u l ca uzal Îi permite să t reacă În prim plan, - însă
de acum înainte nu ca hazard , ci ca "sens". Lovitu ra de tun se
pre zin t ă Într-un fel cauzal intr-o aparentă inversare a t i mpu l u i . Ceea
ce e u lte rior, motivatia, este t răi t ca ini tia l , deseori cu sute de
a mănu n t e, rap ide ca fu l ger u l , det unătura urmează .. . Ce s-a intimplat?
Reprezentările produse de o a n u mi t ă stare au fost inlelese g reşi t
drept cauză a acesteia. - La fel facem, realmente, şi in starea
de trezie. Majoritatea se n zat ii lor n oastre vagi - orice fel de piedică,
co n stringe re, tensiune, explozie În joc u l şi co ntrajocu l organelor, indeosebi
starea lu i nervus sympathicus - incită instinct ul nostru cauzal: vre m
să avem un motiv pen t ru care să ne si mti m aşa sau aşa - să
ne siml im bine sau rău. Niciodată n u ne mul tu m im să constatăm
simplul fapt că ne simtim aşa sau aşa: admi t e m acest fapt -
deve nim conştie n l i de el - de-abia cînd i-am furnizat un fel de
motivatie. Memoria care În ast fe l de cazuri intră In functiune fă ră
ştirea noastră evocă stări stări anterioare de acelaşi fel şi interpretările
cauzale strins legate de acestea, iar nu cauzalitatea lor. Fireşte, credinla
că re preze n tă ri le, procesele insotitoare ale conştiinlei au fost cauze
este de asemenea stimulată de amintire. Aşa se formează oblşnulnp
unei anumite in t erpre tări cauzale, care de fapt impiedică examinarea
cauzelor şi chiar o exclude.

5.
Explicatle psihologică pentru aceasta. - Să reduci ceva necunoscut
la ceva cunoscut uşurează, l in işteşte , satisface şi, pe lingă toate acestea,

23
d ă O se n za l ie de pu tere. Odată cu necunoscut u l vi ne pe r i co l u l , ne l i nişt ea ,
grij a - p rim u l instinct este de a Î n l ă tu ra aceste stări penin i l e .
P r ima teza de nază: o ex p l ical l e oarecare este mai nună d e cît nici
u na. fiindcă În fond nu este vorba decÎl despre dor inla insistentă
de a scăpa de reprezentări apă să t oa re , mijloacele de elillerare nu
se C<l u t ă cu prea m u ltă strlct e \ e : p r i m a reprezent are care face din
necunoscut ceva c u n osc u t aC\ionează atÎl de llcnefic, ÎnCÎt "este considerată
adevărată". D ovadă în favoarea plăcerii ( "a fmler·) ca cri t e ri u al
adevăru l u i . - Instinctul cauzal cste deci conditionat şi p rovoca t de
teamă. " De ceU_ul trenuie să i n d i ce , cînd e posinil, n u atÎl cauza
de dragul ei Însă�i, cÎl mai al e s un anumc fel de ca u ză - ()
cauză care l iniş t eşte , elillerează, uşure<lză. A considera drept cauză
ceva dej<l cunoscut, trăit, Înscris În memorie es t e prima conse ci n l ă
a ace s t e i n evoi. Ce es t e nou , ne p revăz u t , străin e st e exclus ca şi
ca u ză . Deci nu se u rmăreşte să se gasească d r e p t cau ză orice ex pl ica \ i e ,
ci se seleclionează şi . se preferă un anume fel de explica t ie , care
poa te Înlăt u ra cÎl mai des �i cÎl mal rap id senzalia de străin, nou ,
n e prevă z u t , - exp lica t ia cea mai obişnu ită. - Consecmtă: un fel
a n u me de st a bili re a cauzelor p revale a ză din ce În ee ma i mult , ·

se co n cent re ază Într-un sistem şi apare În final ca dominant, adică

excluzînd pur �i simplu alte ca uze şi e x p l ica Iii. - Ba nche r u l se
gîndeşte imediat . la "afaceri", c reşt in u l la ,.păcat ", fata la dragostea ci.

6.
Î ntreg domeniul moral şi religios li n e de acest concept al cauzelor
imaginare. - " Exp l i ca r ea " se n t i mentelo r va gi neplăcute. Aces tea sîn t
le ga t e d e făptur i care ne sîn t · ostile (duhuri re le - cel mai cunoscut
caz: istericele luate În mod gre şi t drept vrăjitoare). Acestea sînt
legate de fapte ce nu pot fi a p ro bate (sentimen t u l "păcatului " , "st a rea
de păcat" atrib u i te pe ned re p t unui disconfort fiziologic - totdeauna
se găsesc motive pentru a fi n e m u ltu m i t de sine). Acestea sînt
"
"stabilite ca ped e � , ca pla tă pe ntru ceva ce n-ar fi tre b u it să
facem şi să fim (Idee generalizata sub o formă impu dică de către
Schopenhauer Într-o frază În care morala a{><lre aşa cum este ea,
ca veritabilă otrăvitoare şi calomniat oace a vielli: "fiecare mare durere,
fie ea trupească, fie ea spirituală, exprimă ceea ce merităm: căci
nu ar pu tea să ne at i n gă, dacă nu am merita-o" - Lumea ca
voinţă şi reprezentare, II, 6(6). Aces tea sînt fntelese ca urmări ale
u nor actiuni nechibzuite, ce se termină prost (afectele, simturile considerate
drept cauză, drept vină " ; stări d e criză fiziologică tăimăcite cu aju torul
"
altor stări de criză ca fii nd " merit a te " ) . - "Explicarea" sentimentelor
vagi plăcute. Acestea sînt con d i li onate de Încrederea fn Dumnezeu.
Acestea sînt con d i l iona te de conştiin\a · fa p telo r bune (aşa-zisa bună
"
conşt iintă " · · , o stare fIZ i o logi că care u neor i se asea mănă pînă la

• ir.germană: Bewulllseln.
•• n original: Iute Gewlssen; s·ar putea trad uce fi cu sintagma "conftiinlă
curată " sau cu sintagma "conftiinlă Iiniftită".

24
confu ndare cu o d igeM ie fer icită) . Acestea sînt condi\ionate de rezu ltat u l
fencit al act i u n i lo r înt re pr inse (n a ivă concluzie eronată: rezu ltatul fericit
al unei act i u n i înt rep ri nse nu îi crează unui i poh ondr u sau unui
Pascal n ici un fel de 5Cnt iment ge ner a l plăcu t). Acestea sîn t con d i \ iona t e
de cred i n t ă , iu bire , spera n \ă - vi rt u t il e cre şt in e . - Toate aceste
pre t i nse explicatii sînt În rlIllitate consecinte şi oarecum tălmăciri
Int r-un dialect fals ale 5C n za lii l or de plăcere şi n e pl ă ce re : eşt i capa b i l
să speri fiindcă starea fiz io log ică de hază şi-a re căpă t at vigoa rea şi
pre a - p li nu l ci; ai Încredere in D u m ne ze u fi indcă se n t i m ent u l de pl e nitudi n e
şi p u t e re qi dă l i n iş t e . - Morala şi re l i g ia t in Întru tot u l de psihologia
erori i : În fiecare caz individual este con fu n da t ă cauza cu efectul;
sau este con fu ndat adevăru l cu efect u l celor prrtins adevă rat e ; sau
o st are a conştiinlei cste c on fun d a t ă � u ca u za li ta t ea ace st e i s tă r i .

7.
":roarra liberului arbitru. - A�Iăzi nu mai ave m milă fată de
ideea .. liberu l u i arhitru" : ştim prea hine · .ce Înseamnă - este cea
mai du hioasă di nt re şm ec heri ile te o l og il or , avînd d re pt scop ca o m e nire a
să devină " re s p o n sa h i Iă " În În t e l e su l dorit de ci, adică să deviml
dependentă de ei . . . Dau aici n u mai psihologia " t ra ge ri i la răsp u nde r e " .
- Pre t u t indeni u nde sîn t căutate responsabilităti, cel care caută este
de o hice i instinct u l vointei de a pedepsi şi judeca. Deve n i rea este
d e z brăca t ă de i mlCen \ a ei, cîn d un fel oare ca re de a fi este explicat
prin vo in tă , pr in i nt en l i i , pri n acte de res po n sah il i ta t e : doc t ri na voi n l e i
a fost inventată În p ri n c i pa l În scopu l pe de psi r i i , adică cu intentia
de a găsi vinovati. Toată vec hea ps i ho log ic, ps i ho logia . voin le i , are
ca p remi să fa p t u l că inve nt a tor ii ci, preo\ii din fr untea vec hilor com u ni tă l i ,
vroiau să-şi creeze drept u l de a aplica pedepse - sau să creeze
d re p t u l acesta pentru Dumnezeu ... Oamenii au fost cons ide ra \ i "liberi "
pe nt ru a putea fi j u deca t i şi pe de psi t i - pentru a putea fi făcuj i
vi novati: prin u r m a re , orice aC\ i u n e trrbuia socotită ca fiind deliberata,
ori gi n e a oricărei acti uni trebuia găsită în conşt i in tă (cea mai sistematică
falsificare in psychologicis a fost ridicată astfel la rangul de p rinc i piu
al psi h o l ogie i ... ). Astăzi, cînd am păş i t în direct ia opusă, cînd În
speci a l noi, imora l işti i , Înce rcă m d i n t oa t e put e r ile să eliminăm din
lume not i un ile de vină şi pedea psă şi să puri fică m de aceste I)o\iuni
psihologia, ist oria , n a t u ra , ins t i t u t ii le şi sancti u nile sociale, nu exis t ă
În ochii noştri . adversari mai Înverş u na ti de cît t eologii , ca re cont i n u ă ,
p ri n ideea de "ordine morală a lumii " , să cont a min e ze cu " pedeapsă"
şi vină " i nocenta devenirii. Creştinismul e o m e t a fizică a călăului...
"
8.
Care poate fi si ng u ra noastră invălătură? - Că nim eni nu ii
dA omului ca l i t ăli l e sale, nici D�mnezeu, nici societatea, nici pă rinli i
şi strămoşii săi, nici el Însuşi ( n o nse nsul ide ii re spinse la urmă a
fost stud ia t de Kant ca " l ibe rta t e inteligibilă", poat e deja de Platon).
Nimeni n u este responsa bi l că est e constit UI! în acest sau acest

25
mod, că exist ă în aceste ci rcu ms ta n te, în acest mediu ambiant, că
există pur ŞI simplu. Fa t alita te a fi mt e i sale nu poate fi d espr i n să
de fatalitatea a tot ceea ce a fost ŞI va fi. EI nu este con seci n ta
p ropriei sale i n t en t i i , a unei vointe, a u n u i scop, prin el nu se
mcearcă at i n ge rea u n u i "ideal de o m ", faU a u n u i "ideal de fer ici re " ,
sa u a u n u i " id e a l de m oral i t a t e " - este absurd a vr ea să - i rostogoleşti
fiinta spre un scop oarecare. Noi am inventat co n cept u l de "scop" :
În realitate scopu l lipseşte... S în t e m necesari, sîntem o part e din
destin, a par t in e m întregului, sintem în în t reg - nu există n i m ie
care ar putea să judece, să măsoare, să co m pa re, să condamne
fii n t a noastră, căci asta ar înse mna să judece, să măsoare, să com pare,
să co n da mne întreguL.. Dar nu există nimic În afara intrq:ului!
- Că nimeni n u mai e făcut responsabil, că n u e permisă reducerea
modurilor fiintei la o causa prima, că lu m ea nu e o u n i t ate , nici
ca sensorlu m , n ici ca ..sp ir i t " , de-a hia aceasta este marea eliberare,
de-abia astfel a fost restabiiită inocenta devenirii. Ideea de " Dumneze u "
a fost pînă acum c e l m a i puternic 81llument împot riva existe n t e i ...
Noi il n egăm pc D u m n eze u , negăm responsabilitatea fată de Du mn eze u :
de-abia astfel mÎntuim lumea.
 "CEI CARE DORESC
SĂ AMELIOREZE" OMENIREA

1.
S e ştie ce pretind eu d e l a filosofi: să se situeze dincolo de
bine Ji de rău . Să fie deasupra iluziei reprezentate de judecata
morala. Această cerintă rezultă din ideea pe care eu am form ulat-o
pentru prima dată: că nu există deloc fapte morale. Judecata morală
şi cea religioasă au în comun credinta în realităti care nu există.
Morala este numai o interpretare a anumitor fenomene, mai precis
vorbind, o interpretare eronată. J udecata morală, ca şi cea religIoasă,
tine de o treaptă a ignorantei de u nde lipseşte însăşi notiunea de
real, chiar diferentierea realului de imaginar: astfel incît adevăr "
"
pe o astfel de treaptă desemnează numai lucruri pe care le numim
astăzi "închipuiri " . Judecata morală nu trebuie luată în sens literal,
căci atu nci ea contine întotdeauna nu mai un contrasens. Dar rămîne
de ncpretuit ca semiotică: îi revelează, măcar celui care ştie, realitătile
cele mai valoroase ale unor culturi şi suflete bogate rn simtiri care
nu ştiau dest ul pentru a se "intelege " pe ele rnsele. Morala este
numai un limbaj al semnelor, numai o simptomatologie: t rebuie să
ştii deja despre ce e vorba pentru ca să extragi din ea un profit.

2.
Un prim exemplu, cu totul preliminar. In toate timpurile s-a urmărit
ameliorarea " oamenilor: mai ales asta s-a numit morală. Dar su b
"
acelaşi cuvint se ascund cele mai diverse tendinte. At ît domestici rea
bestiei om, cît şi creşterea unei anumite specii de oameni au fost
denumite ameliorare " : de- abia aceşti termeni zoologici exprimă realităti,
"
- realităti despre care amelioratorul " tipic, preotul, nu ştie fireşte
"
nimic - nu vrea să ştie nimic ... Să numeşti ameliorare " domesticirea
"
unui animal este in urechile noastre aproape o gl u mă . Cine ştie
ce se intfm plă "rn menajerii se îndoieşte de fapt ul că acolo bestia
este "ameliorată . Este v1ăguită, devine mai putin dăunătoare, devine
o best ie bolnivicioasi prin afectul depresiv al fricii, prin durere,
prin răni, prin foam e. - La fel stau lucrurile cu omul domest icit,
ameliorat" de preot. In evul mediu timpuriu, cfnd biserica era realmente
"
in primu l rfnd o menajerie, erau hăituite pretu tindeni cele mai frumoase
exemplare ale "bestiei blonde" - erau "ameliorati", de exemplu,
germanicii nobili. Dar cum arăta ulterior u n germanic astfel "ameliorat " ,
ademenit într-o mănăstire? Ca o caricatură a omului, ca o stîrpitură:
devenise un "păcătos " , era virit rn cuşcă, era intemnitat intre o
sumedenie de idei îngrozitoare ... Zăcea acolo, bolnav, pră pădit, privindu-se
cu reavointă, plin de ură fată de im pu lsu rile vitale, pltn de suspici u ne
fată de tot ce era incă pu tern ic şi fericit. Pe scurt, un "creştin" ...
Vorbind din punct de vedere fiziologic: rn l uptă cu best ia, să o
faci bolnavă e poate singurul mijloc de a o vlăgui. Biserica a inteles

27
aceasta : ca a �rvertit om ul. I-a v l ă gu i t - dar a pre t i n s că l-a
.. am e l i o r a t . . . . .

3.
Să IU�lm celălal t caz a ceea ce se c he a m ă morală. C<lz u l cre!jtel'ii
u n e i rase şi a u n ei SpeCII de t e r m i nat e . Cel mai i m p u n ă t or e xe mpl u
in acest se ns il dă m o ra l a h i n d usă. consacrat�1 in re li g i e sub n u m e le
de .. Lege a l u i M a n u " . Aici se pune p rob l e m a de a creşte nu mai
puti n de patru rase deodalfl: una preo\easeă . u n a războinicfl. una
de negustori şi \flrani şi. in li ne. o rasă de servitori. S u dra. Aici
evide nt n u ne mai a !lăm pri n t re imblinzitoni de a n i m a le : o specie
d e om (,II: o sută d e ori mai blind ş i mai rezonabil n:prezintfl
pri m a c0.n d i t i e pe n t r u a aj unge să co n ce p i mflcar plan u l u n e i aM fel
de creşt eri. Respiri uşurat cin d , din at mosfera creştină de boalii şi
t e m n i tă , intri în a ceast ă l u m e ma i să nă t oasă . m a i ina l t fl . m a i l a '1lă .
Cît de s{lrăeăclos este .. N o u l TeMamen t " pe lîngă M an u . c it de
ur it m i roase ! - Dar şi aeeast;1 organ izare era nevoită să lie at roce
- de data m;ea st a nu in l u p t �1 cu best ia, c i cu ideea ci o p u să,
cu omul n e p ră s i t . cu omul talmeş-balmeş. c u Ch a n d a l a . �I. i a rftşi .
nu e ra n ici un a l t m ijloc de a-I fa ce inofe nsiv şi slab. d ecit sfl-I
im bo l năve ş t i - aceast a era l u pt a im po t r iva .. n u mărului m a re " . Poate
că n u există nimic c a r e sil l i e a t it de con t rar se n t ime n t e lor noast re
ca aceste m ;l su ri de prot eC\le ale moralei hinduse. De exempl u . a l
trei lea edilt ( A\"adana-Sastra 1 ) . cel de s p re . . I e gu me l e I m p u re " , d i spun e
că si n g u ra h ra n ă pe r m isă celor din Chandal a " sint ust u roiu l şi
cea pa , avind in vedere că sc r i e r e a sfin t ă i n t e rzice s{1 li se d e a g r î u
sau fru c t e p u r tătoa r e de se m i n t e ori să li se ofere apă sau foc.
Ace laşi edict stabileşte ca apa de care ci a u nevoie să n u lie
l u a t ă din fl uvii, nici din i zvoa r e , nici d i n lacuri, ci n u mai din scurge rile
spre mocirle sau din u rmele l ăsa t e d e paşi i animalelor. De asemenea.
le este interzis să -şi spe l e rufele şi să se spele � sine. d e oa re ce
nu au voie să folosească apa ce le-a fost dată din îndurare pentru
altceva decit pentru po t olirea setei. I n fine, femeilor Sudra l e este
i nterzis să asiste la naştere fe meile Chandala. de asemenea le este
i n t e rz is acestora din urmă să se asiste una pe alta". - Rezu ltat ul
u nei ast fel de po l i t ii san itare n u s - a lăsat aşteptat: m ol i m e ucigă toare,
or i bil e boli ve n e rice şi d r e pt u rmare " l e gea cutit u l u i " , d ispu nînd circu mcizia
co p ii l or de pa rt e bărbătească şi extirparea l a bii lor mici la cei de
parte femeiască. - M a n u insu ş i spune: "cei din Chandala sînt rod ul
adulterului, incest u l u i şi crimei ( - aceasta fiind consecinta necesară
a ideii de prăsilă ). Ei să aibe ca haine n umai zdren\ele cadavrelor,
ca vase, vase sparte, ca podoabe, fier vechi, ca obiecte ale cult u l u i
l o r n u mai duhurile rele; să răt ăce a scă fă r ă t ihnă de la un loc la
a l t u l . Le este interzis să seri e de la stinga l a dreapt a ş i să se
se rvească la scris de mîna dre ap tă : folosirea mîinii drepte şi a direeti ei
• Numele originar al uneia din castele hindu inferioare.

28
de 1<1 stÎng<l 1<1 dre<lpt<t este un privilegiu <II celor virtuO!ji, al o<lmenilor
de rasă. "

�
Aceste dispozi\ii sînt suficient de instruetive: o d<ltă, <lvem În ele
um<lnit<lte<l <lri<lnă. cu totul pur;!' cu tot ul originară, - noi Învă\ăm
C[I idee<l de .. rasă pură" este contrariul unei idei inofensive, Pc de
altă parte, devine limpede in ca � popor s-a eternizat ura, u ra celor
din Chandala impotriva acesl ei "umanită\i", unde a devenit ca religie ,
unde a devenit ca lC�n i u . . . Din acest pu nct de vedere, evangheliile
sint o mllrturie de prim rang: c<lrtea lui Enoh " chiar mai mult
decît atit . - Creşt inismul. provenit din rădăcini iud<lice şi inteligibil
n u mai 1:<1 pl<lntă pe acest sol. reprezintă m i'iCa�a contrară oricărei
morale a prilsilei, a rasei, a privilegiat ului: - este religia a ntiariană
par exc�l I�nc�: creşt inismul, reconsiderarea tuturor v<llorilor ariene,
victona valorilor Chandala, evangheli<l săracilor, prediC<ltă celor de
JOs, revolta generală a t u t u ror celor desconsidera\i, mizer<lbili, nereuşi\i,
rata\i impotnva "rasei" - nemuritoarea răzbunare Chandal<l C<I �ligi�
a iubirii ...

5.
Moml'l prăsi lei şi morala d()m�sticiri i sînt pe deplin demne una
de alta prin m ij loacele de a se Impurie: putem să fixăm ca pnnclplu
su prem că pentru a race moralil trebuie să ai voinla absolută de
a face contrariul. Este marea şi nelin iştitoarea problemă C<lre m-a
preocu pat de foarte mult timp: psihologia "celor C<lre doresc să
amelioreze" omenirea. Prima C<lle de acces la această problemă mi-a
oferit-o un fapt dest ul de modeM in fond, cel aşa-numitei pia rraus:
pia rruus, moştenirea l u l u ror filosofilor şi preo\ilor C<lre "au ameliorat"
omenirea. N ici Man u , nici Platon. nici Con fucius, nici invă\ătorii iudaici
şi creşt ini nu s-au indoit vreodată de d�ptu l lor de a minIi. Nu
s-au Îndoit nici de cu totul a l te d �pturi . . . Exprimat printr-o formulă,
am putea spune: toate mijloacele prin C<lre s-a urmărit pînă acum
ca omenirea să devină mai morală erau in escn\ă i morale.

" Canea lui Enoh. cane apocrifă a Vechiului THlam�nL

29
 CEEA CE GERMANII SÎNT PE CALE
SĂ PIARDĂ

1.
Pentru germani, nu este su ficien t ast3Z1 să aibă spirit : trebuie
să-�i folosească spirit ul , să-şi permită ...
Eu îi cunosc, cred , pe german i şi poate am drept u l să le spun
citeva adevăruri. Noua Ge rmanie re rc zi n t ă un m a re cuantum de
r
vrednicie m oşt e n i tă şi d obîndi t ă , astfe încit poate chiar să risipească
o vreme teza u ru l de fortă acu m u lat. Nu s-a înst ăpîn it , odată cu
ea, o c u l t u ră de sea mă , cu atit mai pu l i n u n g u st del icat , o "fru m u sel e "
nobilă a instinctelor; ci vi rt ut i mai bărbăteşti decît poate să demonst reze
orice altă Iară a E u rope i . Mult curaj şi respect fală de sine , multă
siguranlă in relalii, ro reciprootatea inda toriri lor , m u lt ă hă r nici e , m u l t ă
rezisten l ă - şi o sobri e ta te innăscu tă, eare necesită mai degrabă
imbold decît frină. Ada u g că aici Încă există su pu ne re , rară ca su punerea
să umilească... Şi nimeni nu -şi dispretuieşte adversaru l ...
Se vede că eu doresc să fiu drept fală de germani: nu vreau
să fiu prin aceasta neloial fală de mine - aşa că t rebu ie să le
aduc şi o biecl i a mea. Venirea la p u t ere se plăteşte scump: pu t erea
indobitoceşte. . . Germanii erau nu mili od i n ioa ra un popor de gmditori:
ast ăzi mai gfndesc ei oa re ? GermaniI sfnl plictisili a cu m de spirit,
germanii nu au incredere acu m În spirit, politica Înghite toată seriozitatea
d est i n ată celor cu adevă ra t ale spi r it u l u i - " Deutschland, Deut sch land,
Ober alles" · , mă tem că asta a fost stirşitul filosofiei germane ...
" Există filOsofi germani? Există � li germ a n i? Există cărli l!ermane
bune?" - sint Întrebat in s trăIJ1 ătat e. Roşesc, dar cu vi tej ia care
îmi este proprie c h ia r şi În si tu a tI i dis perate , răsp und: "Da, Bism arck! "
- Aş avea măcar dre pt u l să m ăr t u risesc ce carti sînt citite astăzi? . .
Blestemat i�inct al med itlCl'i tăl ii !
•

2.
Ce ar putea să fie spirit u l german, cine nu s-a gîndit dej a melancolic
la aceasta! Dar acest popor se tfmpeşte rn mod deliberat, de aproape
un mileniu: · nicăieri altundeva nu s-a a buzat mai vicios de cele
dou ă mari narcotice europene, alcool ul şi creştinismul. Recent s-a
m ai adăugat şi un al treirea, care el sing u r poate să d u că de tipă
agera şi rndrăzneala mobilitate a spiritului fn fntregul ei: muzica,
muzica noastri germanA, eonştipată şi coostipantă. - Cttă su păritoare
fncetineall, neputintA, umezeali, cit halat, dlă bere sfnt ro inteligenta
germană! Cum este oare posibil ca bărbali ti neri , care fşi dedică
existen ta celor mai fna l t e scopuri spirituale, să nu simtă fn ei rimui e
instinct al spiritualitălii, Instiadul de autocGaservare a spirita ul -
şi să bea bere? .. Poate că alcoolismul tinel'f:tului instruit nu este

• "Germania, Germania mai presus de toate".

31
incă un semn de int rehare referitor la instruirea lui - poti să fii
un mare invălat chiar şi rară să ai spirit - dar in orice altă
privinlă rămine o prohlemă. - U nde n u poate fi găsită hlinda
degenerare produsă de here in spirit ! Odată, int r-un caz devenit
aproape celehru , am pus degetul pe o ast fel de degenerare -
degenerarea pruden t u l u i David St rauss. de la primul nostru Iihcr-cugetător
german la autoru l unei cvanghclii a hcrăriei şi a unei .. noi credinle . . ...
N u degeaha a racut el o promisiune solemrHi in versuri . . du lcei
hrune'·· - Fidelitate pînă la moarte ...

3.
Vorheam despre splrJ I u l german: că dl.:vine mai grosolan. că se
aplati7.cază. Este de-aj u ns atÎ! '! - De fapt, mă înspăimîntă cu totul
altceva: cum decade din ce in ce mai mult seriozitatea germană,
proru nzimea germană. pasiu nea germană in cele ale spiri t u lui. S-a
modi ficat şi pat osu l. nu numai nat ura act ivitătii inte lect u .. le ca atare.
- Cind şi cind aj u ng in contact cu universităli germ .. ne: ce .l I mosferă
domneşte printre aceşt i savanli. ce spirit ualitate stearpă, ce spirit ualitate ;
mullumită cu sine şi căldulă! Ar fi o adîncă nein\e legere dacă cineva ,
ar vroi să contraargumenteze acu m cu ştiinla germană - şi, in
arară de ace<lsta. o dovadă că nu s-a citit un smgur rind scris de
mine. De şlIptesprezece ani nu ohosesc să pun in luminii inlluenta I
I
despiritual izatoa re li act ivitălii ştiinlifice actuale. Nemil(l<lsa C<lznă de I

rob la care este osindit astilzi individul de volumul enorm al ştiinlelor

reprezintă unul din principalele mot ive pentru care firile cu aptit udini
mai variate, mai hogate şi mai profu nde nu mai găsesc educatie
şi ed ucatari pe măsu ra lor. Cultura noast ră n u mai sureră de nimic,
decit de prisosul de hamali pretentioşi şi .. umanităli. . . . fragmentare;
universitătile noastre sin t , ră ri vnie, adl.'Vărate sere pentru acest rei
de ilt rofiere a instinctelor spirit ului. Şi toate Europa are deja o
idee despre ace&"ita - murea politică nu mai înşeală pe nimeni ...
Germania este considerată din ce in ce mai mult Iara plat ă · · · a
Europei. - Caut incă un german alăt u ri de care aş putea să fiu
serios in felul meu - şi cu atit mai mult unul alături de care
aş indrăzni să fiu vesel! - Amu l'Ru I idolilor: ah, cine ar intelege
astăzi de pe urma cărei seriodtăti se reface aici un filosof! -
C.ca mai de neinteles in noi este seninătea ...

4.
Să facem o evaluare aproximativa: nu numai că decăderea cult urii
germane este evidentă, dar sint şi destule cauze pentru aceasta. La

• Des igur, aici o aluzie la bere.

. . Studii clasice.
• • • tn original: Flachland, adică F sau cîmpie; am preferat insă despăl"\i
acestui cuvint compus in cele doua componente ale sale. deoarece tennen
plat(ă) (= mediocru(ă). fără adincime. pUlin adinc] se încadrează mai bi
in univenul de semni fi calii al Propoziliilor precedente li-I exprimi mai limped

32
 urma urmei . nimeni nu poate c h e ltui mai m u l t decît posedă: aceasta
e valahil atit in cazu l mdivizilor. cît ŞI în ca z u l popoarelor. Consu mindu-te
pentru putere. pentru marea politidi. pentru e cono mie , comer!
mterna\ional. parlamentansm. interese m i l i ta re . canalizind În acelistă
direqle cuant u m u l de intellgen\ă. seriozitat e . voi n\ă, stăpînire de sine
pe care-I m . apar lipsuri in cealaltă parte . Cultura şi stat u l - să
nu ne amilgim in privinta aceasta - sin t antagoniste: "stat u l cultural"
eSle doar o idee modern;!. l I na trăieşte din cealaltă, u na prosperă
pe seama celeilalte. Toate marile e poct de cult u ră sînt epoci de
ueclin polit ic: ceea ce este milre\ in sens c u l t u ral este a po liti c , chiar
antipolitic... I . U I Goethe i s - a deschis mima in fala fenomen u l}Ji
Napoleon ._. i s-a inchis in fala .. răzhoaielor de eliherare... . . [ n
clipa i n cme Germ,mia s e înal\ă ca mare putere, Fran\a cîştigă
însemnătate spontil ca pu tere cu l t u rll l ă . A�tăzl ueja O mare pa rt e
uin noua seriozitate, o mare parte dm noua plls i u n e a spirit ului
s-a străm utat la Pans: prohlcma pesim ism u l U I . de exemplu. prohlema
Wagner. aproape toate prohlemele pSihologice şi art lslIce sin t dezhătute
acolo mcomparahil miii s u hlll ŞI mai profu nu decit .in Germania -
germanII sint i napti pentru acest gen de seriozllate. [n istoria cult urii
c u ropcnc. im"ll\area . . RelCh"-ului inseamnă în pnm u l r ind mutll rell
centru l u i de Ilreutllte. Se ştie prct u t indeni: in prohlema principală
- şi ,Iceasta rii mine cult u ra - germanii n u mai sint lua\i în consi d e ra\ie .
Se int reahă: puteti in l"fI\lşa milcar un singu r spirit care sil re prezinte
o valoare in Eu ropa'! aŞiI cum a reprezentm Goe t he al vostru,
/ legei al vost ru. l Iemrich l I eine al vost ru , Sc ho pe n h a u er al vost ru ?
- Că nu mai există n ici un singu r Iilllsof german, ac e a s t a t re ze şt e
o mirare fără slirşit.

5.
Î nt regu l învă\ămîn t superior al Germaniei a p ie rdu t ceea c e era
ese n \ ial: atit scop u l . cit şi m ij lollcele de a a tin ge sc op u l . Că educatia,
cultura in sine este scopul - iar n u .. Reich"-ul - că În ace st
scop e s t e nevoie de educatori - iar nu de profesori de l ice u şi
de sava n t i universitari - s-a u i t a t aceasta... E n evo i e de educatori
care să li fos t educati la rîndui lor, s p i ri te n o h ile , s u pe ri oare , con lirmate
in ori ce mome n t . co n li r m at e prin cuvînt şi tă ce re , spi r ite ale u n or
culturi ca re au at ins d u lceata ma tur i t ă \ i i - nu de băd ăra n ii învă\a\i
pc care l ice u l şi u n iversi t at e a Îi oferă tiner e t u l u i de a st ăzi , ca "doiei
su pe r ioa re ". Li pseşte primII co n d i ! ie a educa\iei, ed u ca t orii , mai pUlin
excepliile excep\iilor: de aici decăderea c u lt u rii germane. - Una
din acele foarte rare exce p!ii e ste venerahilu l meu pri e t e n Jakob
Bu rckhardt din Basel: În primul rînd l u i Îi datorează Baselul întîietatea
sa În st udii clasice. - Ceea ce re alizează c u adevărat ..şco l i l e superioare"
ale Ge r maniei este o d re s u ră brutală, pe n t r u ca un n u măr foarte
mare de t ineri bărba \i să d evină u t ilizabili, exploatabili pentru se rvici u l
de st a t , eu o minimă pi e rdere de t i m p. ..Educa!ie superioară" şi
un număr foarte mare - se contrazic din capul locului. Orice

33
educatie superioară apartine excep\iei: trebuie să fii privilegiat pentru
a avea drept ul la un privilegiu atit de inalt. lucrurile mari şi frumoase
nu pot fi niciodată un bun public; pu lchrum est paucorum hominum.
- Ce determ ină decăderea culturii germane? - Că " educatia superioară"
nu mai este un privilegiu - democratismu l cult u rii" care a devenit
"
generală", comună... Să nu u ităm că privile� iile militare forlează
"
de-a drept ul prea intensa frecventare a şcolilor superioare, adică
decăderea lor. - în Germania de astăzi nimeni nu mai este liber
să dea copiilor săi o educatie aleasă: toate şcolile noastre superioare
sînt rînduite conform celei mai echivoce mediocrităti, cu profesori,
cu programe didactice, cu scopuri didactice. Iar peste tot domneşte
o grabă necuviincioasă, ca şi cum s-ar fi neglijat ceva, dacă un
tînăr de douăzeci şi trei de ani nu e deja "gata", dacă nu cunoaşte
încă un răspu n s la .. problema capitală": ce profesiune ? - Omul
de tip supenor, cu voia d u mneavoastră spus, nu iu beşte .. profesiunile",
tocmai fiindcă se ştie chemat pentru ceva... Are răgaz, îşi acordă
răgaz, nici nu-i trece prin cap să fie "gata" - la treizeci de ani
pă
eşti, în privinta cult u rii superioare, un înce tor, un copil. - liceele
noastre supraaglome rate, profesorii noşt n de liceu supraîncărca\i,
imbeciliza li sînt un scandal: poate există motive pentru a l ua apărarea
acestor stari de lucruri, cum au Iăcut recent profesorii din Heidelberg
temeiuri ralionale nu există.

6.
- Pentru a nu devia de la genu l meu, care este afirmativ şi
are de-a face cu contrazicerea şi critica numai mijlocit şi involuntar,
pun in discutie chiar acum cele trei obligatii pentru care este nevoie
de educatori. Trebuie să înveti să vezi, t rebuie să inveti să gîndeşti,
trebuie să înveti să vorbeşti şi să scrii: scopul este de fiecare dată
o cultură nobilă. - A învăta să vezi - a deprinde ochiul cu
calmul, cu răbdarea, a-I obişnui să lase ca lucru rile să vină la sine;
j
a amina judecata, a invăta să incon uri cazul individual şi să-I cuprinzi
din toate părţile. Aceasta e u cemcia InitialA intru spiritualitate: a
nu reactiona imediat la o atraclie, ci a găsi la indemÎnă instincte
inhibitoare, izolatoare. A invăta sa vezi, 8f8 cum inteleg eu, aproape
că este ceea ce fn felu l de a vorbi nefilosofic inseanJJlA o vointă
puternică: esentialul este tocmai să nu "ytCj", si poli suspenda decizia.
Toată lipsa de spiritualitate, toată trivialitatea se bazează pe incapacitatea
de a opune rezisten!ă unei atractii: adică te vezi silit si reactionezi,
să urmezi orice impuls. In multe cazuri această trebuin� este deja
inclina tie maladivă, declin, sim ptom al epuizării - aproar,e tot ceea
ce barbaria nefilosofică desemnează cu numele de "viciu ' este doar
neput inta fiziologică de a nu reactiona. - O u tilitate practică a
lui "a fnvă!a să vezi": invAtind ai devenit fn general mai incet,
mai nefncrezAtor, mai rezistent. Toate lucrurile neobi§n uite şi noi
le Iafi să se apropie de tine mai \Dtll cu un calm ostil fli
retragi mina din fata lor. Să stai cu toate U§ile deschise, să te

34
pui scrvil pe b urtă în fala oricărui fa pt mărun t , să fi i mereu gata
să sari pentru a te a şeza înă u n t r u l lucru rilor, pentru a te năpusti
asu pra altuia şi a ceea ce este diferit, pe scurt , ce le b ra "obiectivitate "
modernă este ceva de prost gust şi l i psit de d istinctie par excellence.

7.
A Învăla să gîndeşti: În şcoliic noast re nu mai au habar cc Înseamnă
aceasta. Logica Începe să piară, ca teorie, ca practică, ca meşteşua,
chiar şi În UnIVerslt:I\I, chIar şi Între adevăraţii savan\1 În filosofie.
A se citi căqi germane: niCI cea mai vagă amint ire a faptului că
pentru gîndire sînt n e cesme o tehnică, () programă de În vă \ ămÎnt ,

o vo i n lă spre măiest rie - 1:<\ gîndirea sc cere Învălată aşa cum

sc cerc Învălat dansul sa u o speci e de dans. .. Care dintre germani
mai cu noaşte Încă din proprie experienlă acel fior fin pe care îl
revarsă În toli muşchii pasul uşor În cele ale spir i t u lui ! - St îngăcia
rigidă a gest u lu i sp i rit ual mîna neÎndemÎnatică În a prinde ceva -
,

sînt În asemenea m[lsură germane ÎncÎl , În străinătate, sînt confu ndate

pur şi simplu cu firea germa n ului. Germanul nu are degete pentru
nua nces... Că german i i i-au suportat pe filosofii l o r mai ales pe
,

marele Kant, c el mai strîmb schilod al no\i u n ilor care a exist at

vreodată, dă o i de e nu chiar mică des pre graţia germană. - Căci
dintr-o educatie aleasă nu pome fi exc lu s dansu l, su b orice formă,
abilitatea de a dansa cu pIcioare le cu no \ i u n i l e, cu cuvintele: mai
,

e n evoie să spun că t re b ui e să ştii dansa şi cu pa na - că t rebuie

să inveli să scri i ? - Dar În acest loc aş deveni pe de pl i n {)
enigmă pentru ci t it or i i german i .
. .
 .!"

1 , "

' 1
 INCURSIUN ILE UNUI INACTUAL

1.
Nesuferi ţ i i mei. - Seneca: sa u toreadorul virt utii. - Rousseau:
sau reintoarcerea la nat ură i n i m pu ris natu ra l ibu'l. - Schillu: sau
(;orn istul mora l ist din Sackinge n · - nante: sau hiena care face
versuri în morminte. - Kant: sau cont" ca şi caracter inteligibil.
- Victor l I ujCo: sau farul la marea nonsensului. - Liszt: sau şcoala
agilitătii - in u rmărirea femeilor. - (;WfRe Sand: sau la c tea ubertas,
în germană: vaca de lapte cu "stil fru mos". - Micheld: sau entuziasmu l
care-şi scoatc vestonul. - Carlyle: sau pe simismul ca prinz nedi,b'C rat .
- John Stuart M i i i : S<IU claritatea Jignitoarc. - Les freres de
(;oncou rt: sau cei dOi Aiax in l u ptă c u Homer. M uzică de O ffenbach.
- Zola: S<I U " bucu ria de a p U l i " .

2.
Renan. - Teologic sau pervertirea ratiunii prin "păcat ul originar"
( creştinismu l ) . Dovadă Renan, care, de indată ce riscă u n da sa u
u n nu d e u n fel mai gc nera l , d ă greş c u o regu laritate scrupuloasă.
EI ar vrea, de exemplu, să u nească intr-un tot la science şi la
no b l esse: dar la science line de democralie, asta e de-a drept Ul
palpabil. EI doreşte, o ambitie deloc măruntă, să reprezinte u n aristocratism
al spirit ului: dar in acelaşi timp se pune in genunchi în fala doctrinei
contrare, eya n �i le des h u mbl es, şi n u numai in gen unchi... La ce
bun tot liberalismu l afişat, toată modernitatea, batjocura �i suple\ea
de capintortură· · · , dacă in măruntaie ai rămas tot creştin, catolic,
ba chiar preot ! Renan are inventivitatea sa in seduclie, ca orice
iezuit şi duhovnic desăvîrşit ; spiritualită\ii sale nu-i lipseşte largul zimbet
mucalit de popă - ca toti preolii, devine periculos de-abia atunci
cînd iu beşte. N imeni n u -l egalează în a fi periculos de moarte cind
adoră... Acest spirit al lui Renan , un spirit care irită, este o fatalitate
in plus pentru biata, bolnava, abulica Franlă.

3.
Sainte-Beuve. - Nimic dintr-un bărbat. Plin de o inverşunare
meschină impotriva tuturor spiritelor virile. Rătăceşte incoace şi fncolo,
fricos, curios, plictisit, iscoditor - fn fond o mu iere , eu setea de

• Aluzie l a poemul lirico-epic Du Trompeler von Sălddopn (Gomlstul

diA Săkldopn) d e Scheffel ( 1 826- 1 886): a părut În 1854. acest poem a
deveni t una dtn scrierile cele mai populare din Germania. cunoscînd nu
mai pUlin de 1 75 de edilii pînă În 1905.
•• Cant originar, vocea jel u i toare a ccf1etorului şi comportamentul lui
rec la mînd compasiunea. iar prin uetindere. purtare fatamică, i � tă .
• • • "Mică pasire călătna.-e, cu penajul brun cu dungi mal Închise sau
mai deschise, care Î�i În t oa rce des capu l " (Jynx torqulJla) [citat di n Mk
dictionar endcl3ped lc, Bucureşti, 1986J .

37
răzbunare şi senzualitatea u nei m u ieri. Ca psiholog, un geniu al
medisance-ci; pe deasupra. inepu izahil de bogat in mijloace; nimeni
nu se pricepe mai hine să amestece otravă intr-o laudrl. Plehcian
in instinctele cele mai josnice şi inrudit afectiv cu resent iment ul lui
Rousseau: prin urmare romantic - căci su b orice romantism grohăie
şi se Iăcomeşte la răzbunilre instinct ul lui Rousseau. Revolutionar,
dar frica il line oarecum în frîu. Dependent fală de tot ceea ce
are autoritate (opinia publică, Academia, Curtea, chiar şi Port -R(JYal).
l ndirjit impotriva oricărei mărelii d i n om şi din lucruri, impotriva
a t o t ceea ce crede în sine. Dest u l de poet şi de efeminat pentru
a resimli mărelia ca putere: perm an ent încovoiat, ca acel vierme
celebru, fiindcă se simte în permanentă "călcat". ('.a şi critic, rară
măsu ră, punct de sprij in şi coloană vertehrală, avind in chest iuni
diverse limbajul lihcrt inului cosmo polit, dar nu şi curaj u l de aeşi
recunoaşte lihcrt lnaJ u l. Ca istoric, lipsit de filosofic, de forţa viziunii
fi losofice - prin urmare, refuzind indatorirea de a Judeca in problemele
esenliale, şi aceasta sub masca "ohiect ivitălii". Alt fel se comportă el
fală de toate lucrurile u nde instanla su premă este un gust rafinat
şi obOSit: acolo arc intr-adevăr curaj u l ŞI plăcerea de a fi el insuşi
- acolo e maestru. - Prin cîteva aspecte, un precursor al lui
Baudelaire. ,

4.
Imitatio Christi e st e
una din cărlile pe care nu le pot line in
mînă rară o rezistenlă fiziologică: emană un parfum al ctcrnului
feminin pentru care t re bui e să fii deja francez - sau wagnerian ...
Acest sfint are u n fel de a vo r bi despre dragoste, incît chiar şi
pariziencele devin curioase. Mi se � une că acel AComte, cel mai
deştept iezuit, care vroia să-i duca pe francezii săi la Roma pe
calea ocolită a şt iin\e i s-a inspirat din această carte. Cred asta:
,

" religia i n i mii .

" ..

5.
G.Eliot. - Au scăpat de Du mnezeul creşti n şi cre d acum, cu
atit mai mult, că trebuie să se era mponeze de morala creş t ină:
aceasta este o deduc\ie englezească să nu o luăm in nume de
rău femeiuştilor moraliste â la Eliot. \ n Anglia, pentru orice măruntă
emancipare de teologie, trebuie să te reabilitezi inspirind teama ca
fanatic al moralei. Aşa se ispăşeşte acolo. - P entru noi ceilalli,
lucrurile stau altfel. and re n u nti la credinta creştină, iti pierzi dreptul
la morala creştină. Aceasta nu este deloc de la sine inteles: acest
punct trebuie pus In lumină mereu, din nou , in ciuda capetelor
obtuze ale englezilor. Creşt inismul este un sistem, o viziune globală
asupra lucrurilor, o examinare de ansamblu a lor. Dacă desprinzi
din el o idee principală, credinta in Du mnezeu, atunci spargi intregul;
nimic necesar nu ti se mai păstrează fntre de�ete. Creştinismul stabileşte
dinainte că omul nu ştie, nu poate să şue ce este pentru el bine

38
sau rău: el crede in Dumnezeu, singurul care ştie. Morala creştină
este o poruncă; originea ei este t ranscendentă; ca este dincolo de
orice critică, de orice drept la crit ică; ea conline numai adevăr, in
caz că Dumnezeu e adevărul - ea există şi cade odată cu credinla
in Du mnezeu. - Ducă englezii cred intr·adt:văr că ci ştiu de la
sine, .,int uitiv", ce este bine şi ce este rău , dacă prin u rmare sint
de părere că nu mai au nevoie de creştinism ca garantie a moralei,
aceasta e doar o consecinlă a dominaliei judecălii de va loare creştine
şi o expresie a forţei şi adinri m i i acestei dominalii: ast fel incit a
fost uitată originea moralei englezeşti şi nu mui este resim\ită ext rema
condilionare a drept u l u i ci de a exista. Pentru englez, morala nu
e incă o problemă ...

6.
(;eorJ:e Sand. - A m cit it primele leUres d'un voya2eur: ca tot
ce · işi arc originea in Rousseuu, fals, artificial, pompos, exagerat.
Nu su port acest stil de tapet felurit colorat, la fel de pU lin ambilia
pletlciană de a avea sentimente generoase. E drept că cea mai rea
rămine cochetăria feminină cu ceea ce este caracteristic felului de
a fi al bărbalilor, cu manierele băielilor rău cresculi. Cît de rece
t rebuie să fi fost cu toale aSI ca, aceast ă art istă nesuferită! Se intorcea
ca un ceasornic - şi scria... Rece, ca Hugo, ca Balzac, ca lOii
romanticii de indată ce scriau poezie ! Şi cu cită satisfaclie de sine
trebuie să fi stat tolănită in timpul acesta, această fecundă vacă-S\�riitoare,
care, ca insăşi maestrul ei R ousseau , avea in e a ceva german, in
sensul rău al cuvintului. ceva positlil, in orice caz, de-abia odată
cu declinu l gust u lui francez! - Dar Renan o venerează ...

7.
Morală pentru psihol02i. - Să nu practici o psihologie de colportaj !
S ă nu observi n icioda.tă pentru a observa! Din asta rezultă o optică
falsă, o privire crucişă, ceva forlat şi exagerat. Trăirea a ceva ca
voinlă de a-I trăi - aceasta nu reuşeşte. N -ai voie să priveşti spre
tine in cursu l unut eveniment - orice privire in această din:;clie
devi n e "deochi". Un psiholog innăscut se fereşte instinctiv să vadă
de dragul de a vedea - acela�i lucru este valabil pentru pict()rul
înnăscut, EI nu lucrează niciodata după natură" - el Iasă fi ltrarea
"
�i exprimarea "cazului", a na tu rii , a " ceea ce este trăit" pe seama
" "

lDstinctului său, a camerei sale obscure... De-abia ge ne ral u l , încheierea.

rez ul tatu l li pătrund In conştiinlă: el nu cunoaşte acea abstrage te
arbitrară a cazu l ui individual. - Ce se intlm plă cînd procedezi altfefi?
De exemplu, cind faci psihologie de colportaj mare şi mică In stilUl
romancierilor parizieni? Pîndeşt i oarecum realitatea, te In t orci acad
In fiecare seară cu o mînă de curiozităli... Dar să ved e m numai
ce iese din asta - o g ră madă de pete, in cel mai bun caz un
mozaic, In orice caz ceva adunat la un loc, ceva agitat, o dizarmonie
de · cu lori
... Nimeni nu ajungr; la un rezultat mai prost ca fratii

39
Goncourt: nu pun t rei propozitii laolaltă care să n u Indurereze pur
ş i simplu ochiul, ochiul de psi holog. - Nat ura, evaluată din punct
de vedere arti.'Itic, nu e un model. Ea exagerează, deformează, Iasă
lac u n e . Natura este halll rdul. Studiul "după nat ură" mi se pare
un semn rău : t rădează supunere, slăhieiune, fatalism - accastă plllC{)nire
fală de petil'i ra lts este nede mnă de un artist total . Să vt:zi ceea
ce �te - aceasta line de o altă ca t e g or i c de spirite, de cele
antia rtistice, de cei real iş t i . Trehuie să ştii cine eşt i...

8.
Pentru psihologia a rtistul u i . - Pentru ca să existe artă, pe n t ru
ca să existe o activitate şi () vizi une estet ică oarecare, este ahsolut
n e ce sa ră o condi t ie fiziologică preliminară: betia. Belia trehuie să
fi sporit mai InUi excitabilitatea Intregii maşinării: mai devreme de
aceasta nu se aj u nge la artă. Toate felurile de betie, atit de diferit
condilionate, au această pu tere: mai ales betia excitării sexuale, străvechea
ş i ori gi n a r a formă de belie. l..a fel, betia care In soteş te toate poftele
intense, toate a fectele puternice; betia sărbătorii, a Int recerii, a act ului
de bravu ră, a victoriei, a oricărei emolii ext rem e ; betia cru zi m i i ;
belia in distrugere; belia a pă rută sub a n u m i t e i n fl u e n te meteorologice,
de exemplu belia primăverii; sau cea suh in fl ue n l a narcoticelor; in
fine, bella vo in l ei , be lia unci voiniC supraincărcatc şi dilatelle. -
I n he t i e , esenlia l u l este sen ti mentu l fort ei sporite şi a plenitudinii.
Din acest sen timent, o par te este cedată lucrurilor, ele sint silite
să ia din noi, sInt violate - acest proces se n umeşte idealilll re.
Să ne eliberăm aici de o p rej u de ca tă : idealizarea nu constă, aşa
cum se crede In genere, rn nesocotirea şi Inlătu rarea a ceea ce
este mărunt, secundar. Decisivă este mai degrabă o nema,ipomenită
relierare a t răsăturilor ese n t ia l e , ast fel incit celelalte dispar.

9.
In această stare toate se rmoogălese di n propri a lui plenit udine:
l u cru rile pr ivit e , dorite par u m flate, dense, tan, su praincărcate cu
for�ă. I n această stare, om u l t rans ml'm ă lucru r i l e .pln ă cind ele li
ogli nd esc puterea sa - plnă ce devin reflexe ale pe r fecli un ii sale.
Aq:astă n ecesit a te de transformare In ceva pe r fect este artă. Chiar
şi {t ot ceea ce el nu este devi ne pentru el b u c urie In sine; in artă
omul se savurează ca per fectiune. - Ar fi 'p:rmisă imagin a rea unei
stAri con t rare, o speci fică a t i t u d i ne antiartisucă a instinctului - un
fql de a fi care sărăceşte , su bt iază , anemiază toate l ucruri le . I ntr-adevăr,
i!i toria abundă In astfel de a n t i -a rtişt i , de hAmesiti ai vielii: ei trebuie
neapărat să apuce lucrurile, să le consume, să le facă mai slabe.
t cest a este, de exemplu, cazul creşt i n u lu i autentic. Pascal, de exemplu,:
nu există un creştin care să fie rn acelaşi timp · ' art ist ... Nu e cazu l
ca cineva să-mi contraargumenteze In mod pueril cu Rafael sau cu
cine ştie ce creştini homeopali din secolul al nouăsprezecelea: Rafael

40
spu n ea da, R a fa el se man ifesta a fi rmativ, pri n u rmare Rafael nu
era creşt in ...

1 0.
Ce semnifică opoz iti a , int rodusă de mine in estetică, a i de i l or de
a poli nic şi dionisiac, amindouă in te le se ca forme a le be t i e i "! - B e t ia
apo l in i că me nt i ne indeose bi sta rea de exc i ta re a och i ulu i , acesta dobindind
a s t fe l for t a v i zi u[l ii . Pictorul , plastician u l, poetul e pic sint viz i onar i
par excellence. In starea d i o n i siacă in schimb, intregul sistem de
a fecte este excitat şi amplificat: ast fel incit toate mijloacele sa l e de
e x pr esie izbucnesc dintr-o dată şi puterea de r e pre ze n ta re , de re prod uce re ,
de tra n s fi g u ra re , de t ra n sfo rm a r e , precu m şi toate formele de mimică
ş i actorie ies la iveală concomitent. Esent ia lă ră m ine u şu rin ta
me tamorfozei, incapa c i tat ea de a nu reactiona (ca la anumite isterice,
care , tot aşa, i n tră in orice rol la un si m pl u semn). Omului dionisiac
ii este i m posi bil să nu inteleagă vreo s u ge st ie , el nu t rece cu vederea
nici un semnal al afcctului, el posedă in ce l mai înalt grad instinct ul
de a intelege şi ghici, precum şi arta de a comunica. EI se t ran spu ne
in orice si t u a ti e şi tr ă ie ş t e orice a fec I : e l se transformă in pe rm a ne n tă .
- Muzica, aşa cum o in t e l e ge m astăzi, este de asc me nea o excitare
şi descărcare ge n e ra lă a afect elor, dar t ot uşi nu mai ră m ăş i l a unei
expresivităti mull mai com plexe a a fectului, un si m p l u reziduu al
h i str i onism u l u i dion isiac. Pentru a face posibilă ca artă specială muzica,
au fos t . imobilizate o serie d e sim\uri, mai ales si m t u l m uşch i lo r
(ce l pUlln relat iv: căci intr-un anumit gr ad or ice r i t m se a d resează
incă mu şch i l or noştri): astfel in cit omul n u mai imită şi re prezi n tă
imediat, corporal, ceea ce s im t e . To t u şi , aceasta est e adevărata stare
dionisiacă normală, starea ori gi n a ră, in or ice caz; m uzi ca est e speci ficat ia
t reptat d obîn d i t ă a acesteia, in dauna fa c u lt ăl i lor celor mai strins
înrudite.

11.
Actorul, mimul, dansatoru l, muzicianul, poetul liric sint fundamental
înr u d i l i în instinctele lor şi, la drept vorbind, u n i tar i , dar treptat
s-au specializat şi despărt i t unul de altul - chiar pină la con t radi ct ie .
Poet u l l i r i c a rămas u n i t t i m p In de lu n$a t cu muzicianul; actorul cu
dansatoru l. - Arhitectul nu reprezinta nici o stare d ion isia că, nici
o stare apol i n i că : aici se manifestă marele . act de voi n tă, vointa
care mută munlii din loc, be t ia m arii vointe care t injeşte după
artă. Ar h i teet i i au fost inspirati intotdeauna de cei mai pu tern ici
oameni; a rhitectu l s-a aflat mereu sub sugestia puterii. I n const r uct ie
trebuie să devină vizibile mindria, victoria asupra greută\ii · , vointa
de p u t e re ; arhitect ura cste un fel de e l ocventA a pu t eri i in forme,

• Termenul e luai ?ici in sensul pe care fi are in domeniul fizicii.

insemnind prin urmare fOIţl cu care corpurile sint alJ'"3se de Pămînt. spre
centrul acestuia.

41
u neori persuasivă. chia r Imgu şitoare. alteori mu ltumimlu-se să fie
autoritară. Cel mat intens sent iment de putere şi sigurantă işi grlseşte
expresia in ceea ce este m a rd e st i l . Puterea C<lre nu mai arc
nevoie de dovezi; l:<lre desconsideră ideea de a place: care rrlspunde
cu greu; care n u simte martori in Jurul ei; care tr[ueşte fii ră a fi
conşt ient'-I că există opozitie; care se odihneşte in sine, fatalistrl. o
lege int re legi: ea vorbeşte despre sine in marele stil. -

1 2.
Am citit viata lui Thomas Carlyle. această fa rsă fără şt ire şi fără
voie, această interpretare croim-morală a u nor stări dispept iee. -
Carlyle, un hărhat al cuvinte lor şi atit udinilor dure. un retor de
nevoie, pe care il agasează in permanentă dorinta de a avea o
credintă puternică, precum şi sentimentul că e incapahil de aşa ceva
( prin aceasta un romantic tipic! ). Dorinta de a avea o credintă
puternicit nu este dovada unei ast fel de credinte. ci mai degrahă
con t rariu l CI. nacă ai această c red i n ţi iti !X)li permite fru mosul
.

lux al indoielii: eşti suficient de sigur, su fiCient de stahil. su ficient

de legat pentru ag:asta. Carlyle anesteziază ceva inăuntrul său prin
acel fortissimo al veneratlei sale pentru oamenii ce au o credinţă
puternică şi prin fu ria S<I faţ[1 de cei mai putin naivi: el arc nevoie
de zgomot ... O ndoi u l i tate permanentă, păt imaşă fată de sine ii
este proprie, - prin ace,tsta este şi rămine el interesant. - î n
Anglia este admirat desigur tocmai pentru loialitatea sa... Ei hine,
aceasta e ceva englezesc; iar ţmind cont de fapt ul că englezii sint
poporul cant-ului" desăvirşit. este chiar ceva indreptătit şi n u numai
de in teles. Carlyle este, in fond, un ateu englez, care consideră că
datoria sa de onoare este de a nu fi aşa ceva.

13.
Emerson. - M ult mai luminat. mai flexihil, mai variat, mai mfinat
decit Carlyle, in primu l rind mai fericit... Unul din cei care se
hrănesc instinctiv doar cu amhrozie şi Iasă de-o parte ceea ce este
nedigerabil in lueruri. î n comparalie eu Carlyle, un om de gust.
Carlyle, deşi il iubea foarte m u lt. spunea totuşi despre el: "nu ne
oferă o imbucătură destu l de consistentă": e poate spus pe drept,
dar nu in defavoarea lui Emerson. - Emerson are acea seninătate
binevoitoare şi spirituală care descurajează gravitatea; pur şi simplu
nu ştie cit de bătrîn este deja şi cît de tînăr o să mai fie încă
- ar putea să se exprime despre sine cu o vorbă a l u i Lope
de Vega: "yo me sucedo a mi mismo". Spiritul lui găseşte mereu
motive pentru a fi multumit, chiar recunoscăt or ; iar uneori atinge
tran scend e nta senină a acelui om cumsecade care se în torcea tanquam

• Cant: explicalia termenului e dată la pagina 43: in engleză. cuvintul

are acelaşi sens.

42
re be n e lCesl.a de la o intiln ire amoroasă . .. Vt desint v i res. a rost ll
c i recu n osc;llor. ta men est la udanda vol u ptas". -

I ·t
Anti-l)lI rw i n . - i n ceea ce priveşte celebra " l u ptă pentru supravietuire".
mi sc pa rc deocamda t :1 mai m u l t afirmată deCÎt demonstrat;1 . Se
poate in t il n i . dar ca excepţie: aspect u l general al . vie ţ i i n u - I re prezintă
nevoia sa u foa mea. ci m a i degrabă belşugul. abundenţa, chiar risipa
ahsurd,j - acolo u nde se dil o luptă. aceasta e pentru putere . . .
Să nu -I con fu ndăm pe M a l t hus cu nat u ra. - Adm ilind insă că
ace as t ă l u pt ;1 există - rea l m e n t e , arc loc --ca se incheie dm păca t e
i nvers decit doreşt e şcoala l ui Darwi n . decit ar fi poate dezirabil:
a n u m e in defavoarea celor puternici, celor privilegia ţi, a eXI.:epţiilor
feriC l t c . Speci ile n u cresc in pe r fec ţ i u n e : cei slahi devin mereu stilpini
peste cei putern iCI - dcoarece sint în n u măr mare şi sînt de asemenea
mai de�tept i . . . Dal'\\l0 a u i t a t de spirit ( aceasta e ceva e nglezesc ! ),
cei slll b i II U m a i mult spirit. Tre huie să ai nevoie de spirit ca
să - I dohin deşt i - il pie rzi cind n u -ţi mai este necesur. Cine deţine
foqa. se dispe n sează de spint ( "să ren u nţflm la el! gîn desc ci astăzi
în ( iermania. doar Reich - u l t rebuie să n e r<im ină . . • ... ) . Eu inţeleg
pnn spirit . d u p;1 cum se vede . p r e ca u l i a , răhd<lre<l, şireteni<l, prefăcători<l,
marca stăpîn ire de sine şi t OI ce este m i m icry· · (de cel din urmă
line o m a re parte a ceea ce se n u me ş te virtute).

15.
Cazu istică de ps i holOjC i . - Acesta este un cunoscător d e (l<Imeni:
de fapt, pe n t r u ce s t udiază e l oamenii? Vrea să dobîndească mici
avan . ..Je asu pr a lor. sau chiar mari - e un polit ician!... Şi ace l a
e un c u n oscător de oam e n i : şi voi spuneli că e l nu ar vrea n imic
pentru si ne , că ar fi u n mare ,.impersonal". Pnviţi mai a t e n t ! Poate
el vrea chiar un av;mtaj şi mai rii u : să se si mtă su pe r i o r oamenilor,
să se poată uita de sus l a ei, să n u se mai con fu n de cu ei. Acest
" im pe rsona l " este un om ca re dispreluieşte: iar acela amintit mai
intii est e spela mai umană, oricare ar fi aparenţa. EI ce l puţin se
consideră ega l , se co nsid e ră intre ceilalţi . . .

1 6.
Tactu l psihologic al ge r manil o r este
pus sub semnul întrebării de
o serie înt reagă de cazuri, a Q1ror listă modestia mă ' impiedică să
o completez. U n u l din aceste cazuri imi va ofe ri bu nul pri l ej să-mi
justific teza: m ă su pă ră că germanii s-au lăsat lnşe lal i de Kant şi
de filosofia sa "a u ş i l or din dos", cum o numesc eu - n u era

• Aluzie la aceste versuri existente in unul din Clntecele religioase ale

lui Luther ( .. Ein fes t e Hurg ist unser Gott�): laI r.hren ahln! ... Das
Relc:h mull uns doc:h blel""n: desigur, imperiul la care se referă Nietzsche
in textul său este... I m periul german .
• • M i metism.

43
ait.:1 model u l onest ltfltii m t e let.:t uale. Alt l u c r u pe car.: n u - m i place
sil-I aud eSI .: un .. şi"' rău lam a t : g.:rmanil spun .. Goethe !)ii S chill er "
.
- mă t e m cii spun .. St.:h iller şi Goet he. . . . Oar.: n u - I l' unoa!item
int.:ă pc at.:est Schiller'? - hist;1 şi " - u ri şi mai rele: am auzit cu
"
u rechile mele ,.Schopenhauer !ii I l artm.mn " , ce -i d re p t n u mai in t re
profesori u n iversitari . ..

1 7.
Fiintele ce le mai spirit ua liza t .: . presu punind că sint cele mai cu ra.1 0ase .
au part e , desigur, de ccle mal J u renmse t raged i i : Jar t ocmai pen t ru
aceasta respectă ele viata. pe n t r u că ea le opune cea mal mare
adversitate.

I II
Pen t r u . .con!)it i i n ţ a · i n te l ect uală" - N i miC n u se în t îl neşte astăZI
mal rar deCÎt I pocrIZIa a u t .: n t il:;1. Am o mare hfln u ialii efi ,I(;est e l
pla n t e n U - I prlcşte a e r u l hlind a l c u l t u rii noast re . I pOCrizia apa rţine
epoci lor cu crCll mţe puternite. in l:are n u re n u n t a i la .credinta pe
care o aveai n 1l:1 cînd c rai ohl i�at Sil a tlşczi altfl cr.:J m l fl. Ast flZl
ren u n ţ i : SiI U , şi mai hanal. mal adopţi incă o c re dml ;1 - cinstit
ril m ii in a m nc le caz u r i . Fărfl indoială. ast iizi este pusl hil un n u m ;lr
m u l t mai mare de convmgeri ca odiniollril - posi hil inseamnil permis.
înseamnă nedă u mitol'. A�t le l se const i t u i e toleranta la 1[1 de sine. -
Tolera n ta fată de sine admite mai m u lle convingeri: acest ea t r;liesc
paşnice laolaltă - se le r e sc , cum face ast;lzi to,I I ;1 l u mea. S[I se
com promită. Cum t e l:ompromill astăzt '! Fiind consecven t . M e rgînd
în linie d r e a p t ă . Avind miii pUlin de cinci intelesuri. Fimd a u t e n t i c . . .
Mă t e m foarte tarc c ă om u l modern este p u r şi s i m p l u prea comod
pentru unele vicii: aşa cii acestea pier de-a drept u l . Tot rflu l ce
depinde de o voinl;1 put e rn i l:ă - şi poate nu există n i m ic rău
tară puterea voinici - degenerează in s p re virt u t e ' in a t m osfera noastră
că l d u tă. . . P u ţinii ipocriti pc care i-am cu nosc u t mimau ipOCrIZia: e ra u
"CIOri , c u m e s t e astăzi a p r o.. pc fiecare al zece lea om.

1 9.
•' ru m os şi U l'it. - N imic nu este condiliona t , să zicem mai l i mitat,
decit si m t u l nost ru est e t ic. Cine ar vrea să-I considere desprins de
bucuria pe care um u l o produce om u l u i ar p ic rde i m ed i a t pă m in t ul
d e s u b picioare. " Fr u mosu l in sine" este doar un cuvin t , nici m ăca r
o idee. I n fru mos, omul se pune pe sine ca măsură a perfecţiunii;
in cazuri alese, e l se ad o ră pe sine int r -in s u l . O spec i e nici nu
poate să-şi spună sieşi da în alt chip. Cel mai adinc inst inct a l
ei, cel al autucunservării şi autodezvoltării, iradiază iacă în a st fe l
de sublimităli. Omul concepe chiar şi lumea încărcată de frumusele
- se uită pe sine ca şi cauză a acest e ia . EI singur a dăru it l u mii

• G_lsse n . În limha germa nă.

44
fru m usele. a h ! doar o fru m usele omenease[l. m u lt prea omenească ...
I n fond. o m u l se oghndeşte în lucruri, la d rept fru m os tot ceea
ce rellectă i maginea sa : j U deca t a . . fru mos" este Vlt n i tut�a sa d� s�ci� . . .
O mic'-I neîncredere poat e t lJl u �i st recura la urechea sce pt icu i u i în t r c harea:
oare înlr-ade"ilr l u mea este înfru m u selată doar ti indcă om u l o consideră
fru moasfl'! A uma niza t -o: asta e 101. Dar n i m ic, ahsolut n i mic n u
n e gara n t ează C[I IOcmai o m u l re prezintă mode l u l dc fru m usele. Cine
ştie cum a r ariua ci in ochii unui J udcc[u or s u pe rior al gust u l u i ?
Poat e t e m erar'! poate c h i a r a m uzan t " poate p U \ 1 n arhilrar'! , . , .,0
Dl( lnVsos. lhvin u l e , de ce m,-I t ra�1 de u rech i '! " îl înt re h,-I înt r-o zi
Anadn,1 pc i u hit u l CI li losof. înii< u n u l , di n acele ccle hre dialoguri
de pe insula Naxox, ,'c i,hesc u n fel de u mor în u rechile tale, Ariadna:
de ce nu sînt ele mai l u n g i '! "

20.
N imic nu e fru m os. n u mai om u l e fru mos: pe această naivi t at e
se hazeazii înt reaga est e t i c'-I . acesta e pri m u l e i adevăr. S[I-I adăugăm
imediat şi pe al doilea: n i m ic n u e u rît , doar omul dq:enerat -
ast fel a fost delim ita t dom e n i u l J u dec<i ! i i estet ice. E "cri ticat fiziologic
că IlJt ceea ce este u rit slil heşte ŞI deprim,i omul. il a m i n t eşte de
degradare, de pericol. de n e p u t inlă: prin aceeaSla el realmente pierde
forlă. E fect u l u rît u l u i se poate măsura cu dlnamllme t r u l . Cînd o m u l
s e s i m t e a păsat d e ceva. ,ld u l mecă p r i n apropiere ceva " u rit " . Sent imentul
lui d e putcre . voinla d e p u t ae . curaj u l să u , m in"lria sa - acestea
sead datorită u rit u l u i . cresc datorită fru mosu l u i . In a m oc le cazuri,
noi t ragem aceeaşi con cluzie: prem isele se găsesc ingrămădite din
ahundenlă in Inst incl . U rit u l est e in ţeles ca u n indiciu şi simptom
de degenerare: ceea ce a m i n t eşte oricit de vag de d ege n e rar e produce
in noi j u decata ,.urit " . O rice semn de epu izare, de dificultate, de
hătrine\e, de o hose a l ă . orice fel de const ringere , cum ar fi o crampă,
o paralizie, dar, inainte de toate, mirosul, culoarea, forma dizolvării,
a descompunerii, fie ca chiar şi in cea din u rmă diluare a sa in
simbol - toate acestea trezesc aceeaşi reacţie, judecata de valoare
"urit " . Din aceasta rez u l t ă ură: pe cine u răşte om u l ? Dar nu există
nici o îndoială: u răşte decăderea tipu lui său. Urăşte cu cel mai
profund insti nct al speciei; in această u ră e fior, precaulie, adincime,
previziune - n u există u ră mai profundă. Din cauza ei este profundă
arta ...

21 .
Schopenhauer. - Schopenhauer, ultimul german care este luat
In consideralie (asemenea lui Goethe, lui Hegel, lui Heinrich Heine,
e un eveniment european şi nu doar unul local, "nalional"), este
" I l caz ae prim rang pentru un psiholog: şi anume ca incercare
genial-răutăcioasă de a conduce la luptă In favoarea deprecierii totale
şi nihiliste a vietii tocmai instanlele contrare, marile autoconfirmări
ale "voin\ei de a t răi", formele exu berante ale vielii. Arta, eroismul,

45
ge n i u l . fr u m u sc l e a . m a r ca co m pas i u n e . c u n oa ş t e r e a . v o i n la de adevăr.
t raged ia l e - a i n t e r p re t at pc rin d drept co n se c i n l e ah: " n egă r ii " "voinici"
sau ale n e vo ii de a o n e ga ' - cea mai m a r e falsJ liC<lre ps i h o l o g i c;]
din ist o r i c . cu exce Pl ia creşt inism u l u i . Dacă p r iveş t i m a i at e nt .
Sc h o pe n ha u e r est e doar moşt en itorul i nt e r p re t ă ni c re ş t i n e . dar el a
şt iut să încuvi inteze i n t r - u n se ns creşt m . a d i cii n i hi l i s t . ŞI m a n i e fa p t l!
d e cu l t u ră a l e om e ni ri i . respi nse dc creşt inism ( şi a n u m e le-a conside rat
căi s prc . . min t uire " . forme pre mergăt oare ale " m in t u irii". st i m ulenle
ale nevoii . de " mint u i re" ).

22.
Iau un caz individ u a l . S c h ll pen h a u e r vurneşt e despre fru musete
cu o ar d oare mela ncolicil - de ce . Ia u r ma u r m e i '! P e n t r u cii e l
vede Î n c a o punte, pc care s e p oa t e aJ u n ge m a l d<:parte sau
care t rezeşte dorin l a d e a aJ u nge mai d e pa r t e . . . I �a <:st e p<: n t r u ci
m în t u i re a momen t an[1 de .. vom Iii " - ca Ispl l q t e eu m în t U i re a \'eşnic;1...
O p r e a m ă re ş t e mai ales ca min t uitoare de .,fllca r u l vom lei". de sc x u a l i t ate
- in fru m usele el vede negll rell i n s t i n ct u l u i de reproducere . . . B i z a r
sfin t ! Cineva te co n t raz ice . mă t e m cfl mH u ra . I)e ce oare există
fr u m use l e in sune t . cu loare, pa rfu m . m i şc a r ea ritm lcil din nat u r ă '!
ce împi nRe fr u lJl u se l ea în afară'? - Om fe r ic ire . il cont razice şi
un filosof. O a u t o r i t a t e nu mal p U l i n inse mnată. c u m e d ivin u l
Platon ( aşa il nu mcşte ins u ş i Scho penhauer ) . sustine o alt[1 t ezil:
că în t re a ga fr u m u se l e îndeam n ă la p r o c re a rc - efi t ocma i aceasta
este p ro p riu e fc ct u l u i ei, de la cele m a i senzuale. pin[1 sus, la cele
mai sp i r itu al e ...

23.
P laton merge mai departe. EI s p u n e . c u o i mlCe n l ă pe n t r u care
t re h u i e să fii grec şi nu ·" c re şt i n ". că n u a r exist a n ici o filosofic
pl aton ician ă dacă n u ar ex i s t a adolescenli atît de fr u moşi în Atenil:
ve d ere a lor t ranspune su flet u l filosofu l u i În t r -o încin tare erotică şi
n u li dă pace pînă n u .răspîndeşte săminla t u t u ro r lucru nlor ina H , '
într-o l u me a t it de fru moa să . I a r u n s fi n t h iza r ! n U -li \ " 1 11 " �a -\I
crezi urechilor; ad m i l înd chiar că il crez i pe P l a t o n . ( '<: t � .. \ m ghlceşlI
că 10 At e n a se filosofa altfel, m a i .alcs in p" h!.. N imic n u este
ma.i pUlin grecesc decît l esă t u ra de pinze '..:.. pillanJcni a con ce p t e lor
u n u i si n gu rate c , amor i n telectua l is del in fel u l l u i S p i n OUl. Filosofia
in m an ie ra lui Platon s-ar p" tea delini mai d e gr a hă C<I o co m pe t i t ie
erotică, ca o eon t il'uare şt interiorizare a v c c h ii gimnastici a gon a l e
şi a "relII iselor ei... Ce a răsărit pînă la urmă din acest erotism
filosofic al lui Platon ? Dialectica, o nouă formă d e artă a Ago n - u l u i
grecesc. - Mai amintesc aici, Impotriva l u i Schopenhauer ş i sp re
onoarea l u i Platon, că întreaga cultură şi literat ură s u per i oa r ă , a
Frantei clasice a · apărut pe tcrenul i n t e res u lu i sexual. Pre t u t indeni
in acestea POli căuta galanteria, si ml u ri le, co m pet i lia sexuală, " femeia"
- nu vei căuta niciodată zadarnic ...

46
 2�.
L'a rt pnu r !'a rt, - I . u pt a i m p o t riv a sc op u l u i in artă este in totdeauna
l u p t a impot riva tendi ntei mora l i za tlla re a artei. i m potri va su hopdomirii
artei fa\ii de mmalfl. .. ..art p"ur !'art in se a m n [1 "d racu s-o ia de
moral[I ! " - Dar chiar şi aceast ii ost ilitat e t r[ld e a ză supn:ma\ia pn:j udecă\ii.
Dac[I ai excl u s din ari fi scopul de a p red i ca morala şi de a ameliora
oamenii. nu rez u l t ii n ici pc departe că arta este lipsită de scop,
Ici şi sens. pc sc u rt . c[1 este rart pou r rart - un şarpc · care
işi muşcă coada. " Mai hine n ici un scop. decît un scop mora l ! "
- aş;I mrheşt e pasi u n ca pu ră. U n pSIholog in să intreahă: c e face
arta'! nu e logiaz;-I '! nu glonfic[I '! nu' select\!ază ·.' nu scoate in evidenlă?
Prin tnate acestea arta consol idează sau atenuează a n u m i t e evaluări ...
Este ,uei doar u n Il:nomen secu ndar. un hazard '! Ce\'a la care Inst i nct u l
artist u l u i n-a part ICipat dehx:'! S a u cond i\la pre l i m i n a ră pc n t r u aceast a
n u eSle cu mva aceea e[1 arust u l poate . . . ·! I nst inct u l c e l m a i adinc
al al-est U Ja d u ce la a rt ă sau mai deg rahă la sc n s u l artei. adică la
" il\t�i '! la dori nta de via\fl') - Art a este m a r e le' sti m u le n t a l v i e t ii:
cum ar p u t ea S[I lIe in\ e l e asă ca Iipsită · de scop. de \e l , ca ra rt
p"ur rart·! - Rămine o intrehare: arta swate la iveală şi m u l t e
lucruri u rite. Id u re . indOIelnice a l e vle\ii - n u parc ast fe l să t e
inst ră incze d e via\;I '! - �i au eXIst at int r-adevă r filosofi alre i-au
atrthuit acest sens: .. elihcra rea de voi n \fl " este , d u pa Schopenhauer,
inten \la ge nerală a arteI. Iar in "predispozi\ia spre resem nare" el
\'enera cea m a i mare u t i l i t ate a t ragediei. - Dar a ce a s ta , cum am
Iflsat deja S[I se in \ e leag[l. este o opt idl pc sim i s t ă . u n "deoehi" :
tn:huie sfl apclezi la art l�l ti in şl şi . Ce com un ică despre s i n e artistul
traltic'! Ome n u face el dllvllda u n e i stări lipSIte de teamă fală
d� ' ceea ce e i n g roZi t or şi indoie l n I C '! Aceas tă stare in si n e este
fOafl l' \.Ici.irahIIă: c i ne o c u noaşte, · o onorează cu cele mai in al te
omagii. O com u n i că. t rchuie să o comu n ice, cu co n d i l la să fie u n
art ist , u n ge n i u al com u n icări i . Curaj ul şi libertatea sent i m e n t u l ui
i n fala u n u i d u şm a n p urer n i c , a u nei nenorociri t e r i bile , a u n ei
sit uatii care t r e z e şt e sp<lima - aceasta ,=ste starea vict o r ioasă pe
ca re o alege şi o glonlieă artist u l t rag i c . In fala t ra ge d i e i , pornirea
războinică din su flet u l nost ru (şi sc r be a7.ă saturnaliile sale; omul eroic,
obişn uit cu s u fcrinla, cău t ln d s u ferinta, işi preamăreşte exist e n ta sa
p rin t ragedie - singur l u i li ofe ră a u torul t ra gic c u pa cu băutura
aces tei pread u l ei crUZImi. -

25.
Este ceva li hcra I să te rmpaci cu oa me n i i , să conduci casa cu
i n i ma deschisă, du r e ceva Iihcral şi atit. Inimile capabile de ospitalitate
r
aleasă poi fi recuno�cute du ă m u ltele ferestre acoperite şi obloane

• în gennană: · eln Wunn.

47
inchise : ce l e mai hune inc;lperi le \10 go al e . Pen t r u ce oare '! Pe n t r u
că <lşte<lp t ă oaspeti cu ca re n u te .. im pa ci ·· . . .
•
26.
At u nci cind ne deschidem su flet u l . nu ne mai p re \ u i m in deaj u ns .
Adevărat e l e noast re t r[uri n u sini deloc flecare. Fie n u ar pu t e a
să se com u n ice pe ele insele dac;l ar vrea. Aceast a. deoarece le
li pseşte cuvi n t u l . Ce le pe n t r u care ave m cuvJ n t e sint deja (kp�-lşi t e .
I n orice ex pri mar e zace o l'fI rim:1 de uisprq. L i m h aJ u l . s e parc . a
fost J n ve n t at pe n t r u cele m e d loc re . meuil. l'l l m u mca hilc. Cu I l m haJ u l .
c e l C<l rc vorheşte s e \'u ljlarizt-ază ue.ia. - D i n t r-o moral:1 pe n t r u
su rdom u \ i şi a l \ i Illllso\l.

27 .
.. At·est portret este fer m e t· ;l t or ue frumos ' " . . . Fe mela I I t e rar;1.
nesallsl':lc u t ,1 . agi t a t ; L cu imma şi mărunl aleie p u st ii . aSl' u l l ind tot
t i mpu l . cu II d u re roa s,i curioz H a t e . I m pe ra t ivu l care it şopteşte din
profu nzimile or ga n i z ;l r ii sa le ..a u t l i bt-ri a u t l i bri " : femela I I t e rar:1.
s u llcient u e ins t r u H ,i pe n t ru a in\e lege Vllcea n m u r i i . chiar cin d ca
vorheşt e in l a I J n ;1 . iar pc ue a l t ii p,m e . su llcien t ue vanit oasă şi
de giscu ll\:l pe n t r u a v or h i pc ascuns francez;l cu sJne in s[lş i : ..Je
me verm i . Je me lirai. .i e m 'ext asier,u e l Je dinti: Possihle. yue
j 'aie eu tant d \ : s p r i t 7"· . . .

2X.
Cei .. i mpersonali" <lU cuv in t u l. - " N imic nu este mai uşor decit
să fim in \ e le p \ i , răhdători. s u periori. S i n t e m im h i ba\ i de u leiul tolenlO!ei
şi al compasiunii, sintem d r e p l i int r - u n mod a hsu r d . iertăm t o t u l .
Tocmai de aceea ar t re b u i e să ne componăm pUlin mai seve r :
tocmai de acee<l ar t re b u ie să ne cultivăm din cind in cind cite
o mică pasiu n e , cite un m i c viciu pasio n a l . S-ar putea să ne tic
dezagreabil; şi in t re noi vom ride proba pi l d e spectaco l ul pe C<l r e - I
dăm ast fel. Dar ce eiştig! Nu m a i ave m decit acest m ij loc de autodepăşire:
aceasta este asceza, este i spă şi r e a noast ră..... Să dt-vii personal -
virt utea .. om u l u i impe rson a l . . . . .

29.
De la o promotie de doctorat. - "Care este misiunea or i că r ei
inst rueţ ii s u peri oa re? " - Să facă d in om o m aşi n ă . - .. Ce mij l oa ce
există pentru aceasta ?" - EI trebuie să inve l e , t rebuie să se plict isească.
- .. Cum se obi in, asta?" - P r i n concept u l de datorie. - "C::rc
este modelul?" - Filologul: el te inva ţă să toceşti. - ..Care este
omul desăvirşit ?" - Funcţionarul de stat. - . . Ce filosofie dă formula
supremă pentru funcţionarul de stat ?" - Cea a lui Kant: functionarul
de stat ca l ucru in sine plasat deasupra funcţionarului de stat ca
fenomen.
• Citat din Galiani: Sc:rIsoan către Mme d·Epinai. 1 8 septembrie 1 709.

48
 :�().
U r... p t u l la prosti ... . - M u ncitor u l ohosit care respiră cu încet ineală.
care pri"I:Şt e h l a j l n . care las;1 lucru rile î n voia l o r : aceastfl fi g u ră
I I plc,i . pc care acu m . in e po ca mu ncii ( ş i a R ... ich·u l u i ! ), o întîlneşti
in toate clasele socie tfl\ii. mlică astăzi pr e t e n t i i tocmai la urtă. i n c lusiv
la cart e . mai ,lles la ziar - cu a t ît mai m u l t la nat u ra fru moasă.
I ta l ia ... O m u l a m u r g u l u i . cu . . i n s t i n ct e le sălhat ice adorm i t e " . de cani
vorhe a Fa u s t · . a rc �nevoie d.e p rospe t i m e a verii · · . de haia in m a re.
de g h e ţ a r i . de Bayre u t h . . . I n a s t fe l de epoci . arta arc drept u l la
p rost ia p u ni. - ca u n 1"cI de vacanţă pen t r u spirit . u mor şi' se n t i men t .
Wagner a in \ e l e s ace;lst a . " rostiu pll r:i reface . . .

:H.
jnni o - M ij loacele prin care l u l i u s Ceza r
p rohl ... m:i d ... d i...t :i .
se apflră de îmholnfl\'ire ŞI d u r eri de cap: marşuri e norme, un mod
de t rai CÎt mai simpl u . şedere n e în t reruptă în aer Iihcr, osteneală
permanen t fl - acestea sin t . so co t i n d in mare, măSUrile de co n serva re
şi m,1I ales a pflrare im pot riva v u l nerahilitfl\ii e x t reme a acelei m,lşi n i
s u ht i le. ce fu n q ioneazfl s u h cea m a i imlltfl presi u n e şi se nu meşte
gen i u .

.12.
Vorh...ş t ei mora l istul. - N i m ic n u cont ravine mai m u lt gust u l u i
u n u i IIlosof decit o m u l . În c a z c ă acesUi dOfe!jte. . . Dacă î l vede
pe om d o a r in a Ll i u n e . dacă vede ace s t animal, cel mai v i t e az ,
mai şiret şi mai rezist e n t , rătăcit in lahirint ic� stări de criză , cît
de demn de a d m i r a t ie ii a pare a t u nci om u l ! I ncă i se ad r e sea ză . ..
i n să filosofu l îl d ispre ţ u ieşte pe om u l care d or eş t e . ea ş i pe o m u l
. . deziderahW' - şi i n general t oate dezideratele . toa t e idealurile om u l u i .
Dacii u n filosof ar p u t e a s ă fie nihilist , a r fi, căci îndără t u l orică ru i
ideal uman c i gflseşte neant u l. Sau n i c i m ă ca r neant ul, ci d oa r
nemernicia, ahsurditatea, Ixmla, laşi tatea, olx)seala, d roj d ia de toa t e
fe l u ri l e din paha r u l !lol i t al vieţii sale... Cum s e face că o m u l , care
ca rea litate este a t it de demn de ve n e raţ ie , n u merită n ici o s t i m ă
atu nci cînd d or e ş t e '? Tre huie să is păşe a scă că este a tit de destoinic
ca rea li tat e '? Tre huie să co m pe n se ze act i u nile sale, incordarea men t al ă
.
şi de voinţă d i n oriee aeti une, p r i n t r-o prelungi re a me m b rel or sale
in imaginar şi a bs u rd '? - Istoria de zi d era te lor sale a fost pină aeu m
partiI.' honteuse a o m u l u i : e hine să te fcreş t i a citi prea m u l t
din ea. Ceea ce il j u s t i fică pc om es te realitatea sa - ea il va
ju s t i fica in vecii vecilor. Cu cit este mai valorc� omul real, in com para ţ i e
cu u n u l oarecare, care este d oa r dorit, visat, născocit, croit din

• Aluzie la acest vers din Faust de Goethe: .. Entschlafen slnd nun

wllde Trlebe " .
• • În gennană: Sommerfrlsche: se poate traduce şi prin cuvîntul vlleglaluri,

49
minci u n ă '! cu un mlrecilre om idea ! '! .. , �i n u mai om u l iucal con t ravine
gust u l u i filosofu lui.

33.
Valoa�a natu ni lă a ellois m ll l u i , -Egoism u l n u v,llorc llză uecit
prin valoarea Iiziologică ,1 ce l u i egoist : (Xlat e să valoreze foa rte m u l t .
pmlle s ă fie neuem n ş i vreunic de , I,hspre \ . Fiecare individ po,lI e li
privit ca şi cum ar repreze n w linia asce n d e n t ă sa u deS(e ndentă a
vielii. O deci7je in privi n l a aceilsta ne dă şi un crit eriu pen t r u
villoarca egoism u l u i S;I U . Dacii o m u l reprez i n t il l i n i a ascende n t ;l, at u n<; i
v'lloarea l u i e s t e cu 'ldevă ril\ ext rilon,!inară ş i . in interesul vlelii i n
anS<lm h l u . care p r i n el face u n p a s i n a i n t e . s e J u st i fică grij'l ext rem;1
pe n t ru mc nlinereil şi crea re.1 m n d i \ i i lor sali: o p t i m e . O m u l Izola t .
.. individ ual"·, a�1 cum il fost inleles pin;1 ilcu m de pO(X lr ŞI lilll�oli.
este o ero.,re: e l nu este n i m i c in sine, nu e u n i1t o m , .. o wrig.l
in 1,1 0 1" . n u e n u mill moşt e n i re a ceva de o\.hn ioară - este u n
intreg şir d e oa meni pin;1 l a e l insuşl... \ )ac'-I repreZ i n t ă evol u l i a
descendentă, degradarea, degenemr!o!a cro n ică. imholnflvin:'1 ( - soco t i t
in m a r e . holile sint deja consecinte ale degradflrii. n il c.a uze ale
m:est e ia ), ,l I u nci valoareil c'lre - i revine e redus;1 şi e urept Cii e l
lifl i ll de l a t'Ci r e u ş i l i c i t mat p U l i n (Xlsi hil. FI e U l l a r paraz l l u l
lor . . .

3-l.
'
Creşti n şi IIna rhist. - Cînd anilrhist u l . ca m u ş t i u c i11 st m t u r i lor
decadente ale societă\ii, revendică. cu o fru moasă ind ignare. ,.drcpt " · .
"dreptate " , "drept uri egale" . s e ană suh presi unea incu l l u r i i sa l c ,
care n u ş t i e să pric�apă de C I! s u feră el de fapt - În ce e s t e
el sărac, în viiIIă . . . In el est e putern ie un i nst inct ili cauzalitătii:
eineva trebuie să fie de vină că îi merge prost . De ilse meneil,
"indignilrea fru moasă" îi face l u i însuşi bine; pent r u biet u l di,lvol
este ( ) plăcere să (lCărească - îi dă () mică hc \ ie a puterii. Chiar
şi lamentarea, aC\i u nea de a se lamen t a , poate să dea o atraClie ,
din cauza căreia o supoqi: () doză rafinată de r"d zbll n a re există în
orice lamentare; le reproşczi celor care sînt a l t fel indis(Xlziliil ta,
uneori chiar propria ta t ică l oş ie, ca şi cum fap t u l că ei sînt dife rili
ar fi o ' nedreptate, un privilegiu Dl!pnmis. " Dacă e u sint o canalie.
at un ci ar t rebui să fii şi t u ": pe ba7.a acestei logici se fac revolutiile.
- Autolamentarea n u se rveşt e în nici un caz la ceva: ca provi n e
d i n slăbiciune. N u există de fapt nici o deose bire între a atribui
starea proas t ă a sănă1ălii tale fie altora, cum face soeialist ul, fie
tie Insuti, cum face, de exempl u , creşt i n u l . Am be le cazuri, au în
comu n ceva nedem n : că cineva t re buie să fie v i n ova t că su feri, pe
seU", că cel suferind Îşi prescrie Impotriva suferinlei mierea răz bun ă ri i .
Această nevoie de răzbu nare, adica de pIăce�, are ca , o�ect cauze
ocazionale: suferindul găseşte pre t u t i nde ni cauze pentru a-şi reimprospăta
mica sa răzbunare - dacă e creştin, să fie spus încă o dMă, le
)!""seşte in sine . . . Cre�t l n u l ŞI an arhist u l - a m hil sint dec<lden ! l . Cind
crcşt i n u l ClJnda m n i L cal l 1 m n iadl. m u rd:lrcşte . . I u mea". il mină acelaşi
InSl lnct care II m in:1 pe m u nl"ll �Jr u l social ist să con da m n e . să C<l l o m n ieze ,
S;-I m u rd.... reascfl slll'i etutell . I nsflşi ..J udeca t a de a(XlI" e s t e du lce a
consolare a rflzhunfml - rev\Jl u\ia. aşteptată de m u ncitoru l socialist ,
dar ceva mai indepiirt at ;L . I n s:lşi . .Iu mea cealalt[' " - la ce b u n
cealalt;-I l u m e . dac[l ca n u ar fi u n m ijloc d e a m u rdăn l u mea
ac.:ast a '! . . .

15.
C r i t ica mllra l d decadente. - ( ) morali, "altru ist [''', o m oralfl În
care e)!ols m u l se şu hrezeşt e . ra m i n e in toate im prej u rf,rile un sem n
rfl u . Aceasta e va l a h i l i n caz u l Individ u l u i . e va lahil indeoschi in
caz u l p opoa relor. I .lpscşte tot ce-l mal hun cind incepe să l ipsească
e)!Olsm u l . A a le)!e inst inCt iv n:ea ce iti este t i e dău nător. a te lăS(!
sed us de mot ive le .. deZinteresa t e " . aproape că ofl:ră form u la decaden!ei.
../\ n U -Il u r m flrl i n t e res u l " - aceasta e doar fru nza de vilă morală
pe n t ru o cu t ot u l a l t ;1 rea l i t a t e . şi ;ln u me una fiziologIcă: .. n u - m i
mal cunosc I n t eresu l ' · . . . I �ezagregarea i n t lncte lor! - O m u l e s t e t e rminat
cind deVin e a l t r u ls l . - In loc să spu n ă cu naivitate .. n u mai valorez
nimIC". m l n l: l U n a moral[l s p u ne prin g u ra decaden t u l u i : "nimic nu
valorează ceva - " iut:1 nu valoreazi'1 nimic.. . . . O ast fel de j udeC<tlă
rflminc pinf, la u r m ;-l un mare pe ricol; arc u n efect molipsilOr -
pc tot terc n u l morhid al societ fl\ii creşte cu re pe z ici u n e li vegetatie
t ropiC<II:1 de idei. fic ca religie ( creşt inism ), fie ca filosofic
( schopcnhauerism ). Dac.1 circu mstan!ele o perm i t , o ast fe l de vegetalie
de COp'ICI veninoşi. răsi',ritf, din put rezic i u ne. o t răveş t e viata cu miasma
ci pină depart e, t i m p de mllemi. ..

16
. Mllrd l ă pen tru Hol navu l este un pa razi t al societălii.
med i c i . -
I n anu m I l e sit ualii, este indcce n t să co n t i n u i să t răieşt i. Să vegetezi
mai departe d u pă ce sensu l vie tii, drept U l la vială au fost pierdute,
int r-o dependen l ă laşă de medici şi practicile lor, ar trebui să provoace
in societate un adinc disprel. Medicii, la rindul lor, ar trebui să
fie mijlocitor i i acest u i dispret - nu relete, ci in fiecare zi o doză
nouă de seirbă fală de pacientii lor." Să se creeze o nouă responsabilitate,
cea a medicu l u i , in toate cazu rile In care interesul major al vietii
ascendente revendică opnmarea şi marginalizarea rară me n aj ame nte
a vielii degenerate - de exemplu, In cazu l drept ului la zămislire,
a drept ului de a te naşte, a drept u l u i de a trăi... Să mori In
mîndrie, cind nu mai este posi hil să t răieşti în mindrie. Moartea
aleasă de bună voie, moartea la timpul pot rivit, Implinită cu l uciditate
şi voi�ie rn mijlocul copiilor şi al martorilor: astfel incit să mai
fie posibil un autentic rămas bun, cind cel care işi ia rămas bun
este Încă aici, de asemenea cind mai e incă posibilă o autentică
evaluare a ceea ce a fost urmărit şi atins, un bilaDt al vietii -

51
�pre deo�ehire de comedia de p lorah llii ŞI oribllfi pe C<lre c re ş t i n is m u l
o p u n e in scenă in ceasu l moqli. Nu ar t re h u i s{1 se u i t e n t ciCÎnd
că e n: şt i n i s m u l a ahuzat de sliihicl u nea m u ribu n d u i u i pe n t ru a-i vl ol e n l < l
conşl iill\a şi c h i ar de fe l u l m o q i i pe n t ru j u decfi l i de valoare d es p re
om şi t recu t u l sil u ' - Aici e I m port ant să �e rest ahi lească in p ri m u l
rind aprecierea corect;1, adicfi fiziologică. a aş<I -Z tse l morti n a t u ra l � .
in ciuda t u t u ror I..şitft\ilm preJ udcc[l\iI: ..cea�t;1 moarte c.. re. p i n ii la
urmft. est e tot ,.ne nat u ra l il··. este o s i n UC i de re . N i Cllxlată nu se piere
prin a l t c i n ev a lh:Cît prin sine. N u mai că este o m oa r t e in cde m;1I
detest a h i l e cond i \ i l . o m oa r t e mră Iil1crt a t e . o moa r t e la t i m p u l n�potri\·it.
( J m oa r t e la�ă. D i n d ragoste la\ft de viată ar t re h u i s;j ne d or i m
[TIoart ea a lt fe l , in mod l i l1c r . conşl t e n t , filrfi haza rd , mrfi su rpriz[I . . .
I n nne, u n sfat pe n t r u dom n i i pesi m iş t i ŞI a l \ i decade n \ i . N u este
in p u t e rea noastra sil ne impled idim n a şte r e a : d a r p u t e m să corect;lm
;1l'eas t ă greşcal[1 - căd u neori cste o greşealil . Nu exist ;1 u n l u cru
m a i d e m n dc sl lmii LleCÎI sii t e a u tosll pri m i : aproape C;-I m e n \ 1 sil
t ri"ti e ş t i d a t or i t :1 l u I . b t e m a l a" .. n t ajos pe n t r u societate. dar ce sp u n !
pe n t r u vi,,\a insăşl . LleCÎt o . . \,w\fi" oarecare in rese m n a re. c1orol.ă
ŞI a l t e vlrt U \ 1 - I-ai scu t it pc cCII .. I\I de i n lă \ i ş<l re a ta şi il! scu t i t
\'la\;1 de o obit'ct i�.. . PeSi m is m u l . pur. vert, S � do\'t'd t'şte dt'-ll bi:1
pr i n con t es t a rea de sine il domnilm pe � i m i ş t i : t re h u l e S;I inaintezi
cu inl'[1 un pas in logica sa. n u n u mai să negi viata c u . .vomIă
şi repreze n t a re " . c u m a făc u t Schope nhauer - trehuie s:i - i n�lIi
mai i n t i i pe scbope n h a ll�ri�n i . . . Pesimism u l , să fie ad.i u ga t . onCÎt
ar fi Lle mo l i psi t or . nu măreşte tot uşi in c l in a \ i a spre hoala a u n ei
e poci. a unei ge n e ra \ il în î n t re g i me : este ex p r e si a acestora. Te pr i n d e
in m reJde l u i c u m te prinde holera: trehuie să al deja o predispozitie
mo r h i dă pe n t r u aşa ccva . Pesim ism u l smgur nu m:ti face din n i meni
u n d e cad e n t : a m i n t esc dc al'el rezu ltat statistic c<!re arat.i că n u mă r u l
total de decese din a n i i în C<lre hîn t u ie holera n u s e deoseheşte
de cel d i n al \i a n i .

J7.
Dacă II m deve n i mui moru l i . - impotriva concept ului m e u de
" d i n col o de hine şi de r ft u " s-a ridica t . aşa cum era de aşt ep ta t.
înt re aga f�roci tate a lndobitocirii morale, ca r e In Germa n i a . s e ş t ie ,
t re ce d r e p t morala In să şi : aş avea de povestit po"e stioare d r ă g u \ e
despre a ceasta . I n a i n t e de t oate, am fost som a t să reflectez la
"incontestabi la superioritate" a epocii noastre In J u decata morală,
adevărat u l n os t r u progres in acest domeniu: comparativ cu noi, u n
Cezar Borgia n u poat e fi Infă\işat c!t uşi d e p U l i n c a u n " om �upcriur",
ca u n fel de slIpraom . aşa cum II infă\işez e u . . . U n redactor e lvc \ i a n
de la ,.BlI nd " a m e rs a t ît de d e pa rt e incit, n u lItră a -şi exprima
respect U l fală de curaj u l de a-mi fi luat o ast fel de înd răzneală,
a .,inic lcs" l u crarca mea ca ( l propu n.:re de a înlăt u ra toate sen t i m e n t e l e
onorabile. Foarte Indatora t ! I m i permit ca d rept raspuns să pun
Int rebarea dacă a m deve n i t cu adevărat mai morll l i . Fap t u l că toată

52
 lu mea aeue ast fe l const it u ie ueJa un \:Ilnt raargumenl. Noi oamenii
mo uerni. foa r t e u e l i l'a \ i , flJar t e v u l n e r a h l l i. menaJind şi tiind menaja\i
ue sute ue ori. ne inchip u i m ue fapt e;.1 m:eastă omenie tandră
pc care o reprl'Ze n t ilm, e;1 aceast;.1 u nanimitate ati nsă in IOleran\ă
ŞI int raJ u t llrare pro m ptă, in increuere reciprocă. ar ti u n progres
ahso l u t , prm care i-am ue p;lşi cu m u l t pc oame nii Renaşterii. Dar
asl ld creue once e pOCii . ast fe l t re h u le să creauă. Cert e că n u
avc m v()le s[1 ne t ranspu n e m in conui\lile Renaşterii. m c i măcar c u
ginu u l : nervII noşt n . n u �I r su por t a acea rea l i t a t e , s ă n u m a i vorhim
tII: m u schII' n os t ri. I nsa cu .1<:castă i m posl hllita t e nu a fost doveuU
nicI u n progre s . CI uom o altii eun sllI U \ie umanil , mai Hrl.ie . mai
sla hil. mal gmgaşil şi mal v u l ncrahllii. d m care se naşte in mod
necesar o moral'-I hlll:atii Î n m�nllj ll m " t t t " . Dacii nu ne gîndir.l la
uclica t e\ea şi int irzierea noas t r ă . Ia im l';n r inire,' n( last r�1 liziollJgieă,
a t u nci mora la noast ră ue .. u mamzare" îşI pierde I meuiat valoarea
- mCI o moralil in sine nu arc va loare -: noi in�ine am privi-o
cu u,�seunsiderare. I'I.! dl.! altii parte. sii n u m: inunim cii noi. m(xkrnii.
cu umamtans m u l nnst ru gms vit t u i t , carI.! n u vrea a hso l u t ddoc să
se IzheaSl'il ue vreo piat r:l . am ti pen t r u con t e m poranii l u i Cezar
BlIfI:ia o l"llmeuil.! ('lire i-ar l ace si'1 moa r[1 de ris. Fiiră VOIe , sintem
n:a!nlI.!11le cxagl.!rat de earllghilJşi c u .,Vlrt u \ i l c " noas t re moderne . . .
I >ml i n u a rl.!a inst inct e lor ostile ŞI veşnil: hiin u i t oare - acesta ar 11
. . progresu l " n ost ru - reprezmtă n u m.1I u n a uin u rm.inle ullninuăni
gl.!naale a vitul it:i t i i : este nevoie ue o ost eneală, de () pruden\ă
de o s U t ;1 de OrI mal marI.! pentru a impune I l existen\ă aHt de
cllmh\ion a t ă . a t it de Hrzie. Ne aj u t ă m re\:lproc. t1eea re este . int r-o
a n u m i t ă măsu r[1. IxJlnav şi ingriJ itor de IxJlnavi. Aceasta se n u meşt e
.. virt u t c " - oame nIi care au cunoscut () \'!a\ă diferită, mai p l ină ,
mai risiplh .are, mai de hordan t a . • Jf n u mi-o a l t fe l , . . laşitat e " . poa t e ,
..josnicie " , . . moralil de haoc . . . . . I mhlinzirea mnravu rill)r noastre -
lll:ca sta e t eza mca. adică, dacă vreli, i nova tia mea - e o consecin\ă
il declin u l u i; d u ritatea şi grozăvia moravurilor poat e să tie, dimpot rivă,
consccinla unei su praahunden\e a viqii. Ciici a t u nci m ulte se pot
indrăzni. provoca, chiar i rosi . Ce a fost odată condiment al vietii,
pentru noi ar fi otravă . . . Să ti m indiferenli - şi aceasta e o formă
de tărie - pe n t r u acest scop sintem de asemenea prea bătrini,
veni\i prea t irzI U : morala noast ra de c ompas i un e, impot�iva căreia
cu am avert izat pri m u l , morală ce ar putea ti n u mită l'impressionisme
mora le. este mai mult expresi a unei hiperexcitabilită\i fiziologice, proprie
a tot cc-i decad e n t . Ace a mişcare rare a incercat să se prezinte
ştiin\ific ca morala schopenhaueriană il milei - (; incercare foarte
nefericit ă ! - este adevărata . m işca re decadence in morală şi profund
inrudit:i ast fel cu morala creşt ină. Epocile vigu roase, cultu rile nohile
sucotesc mila, "iu birea ap roa pe l u i ", lipsa e goism u l u i şi a mindriei
ca fiind detestabile. Vremu rile se măsoară după forţele lor pozitive
- şi ast fel rezu ltă că acea e pocă atit de risipitoare şi bogată in
predestinări a Renaşterii este ull ima mare epocă, iar noi, noi modern ii,

53
cu a nxioasa noast ril g r ijii fa\,-I (k nOI inşln� ŞI l u n l r c a la \[1 u� apro a [)\: .
cu v i rt u \ i le noast re. a m u nciI. a mou es t i � l . a Clnst � l . a şt i ln \ � 1 -
s t r in gil l o r i . e co n o mi . m a ş i na li - n OI re p r �z e n t ,-t nl () epocii shl h:i .
Virt u ţ ile n oast re sin t conu i\ lona t � . sint promcate u � s l fl n i c i u n e a nlliISl r,L .
. . Ega l it a t e a " . II a n u m e as�m[mare re,I I[1 car� se e xp r lm [1 in t eoria
.. u rcp t u rill l r egalc " , line cs� n ! l a l mente ue uec[luer�: p r,-Ipa sl i a d i n t re
om şi llm , u i n t r c o c l a să socială şi alta. uivcrsltatea t ipU rilor. vOIn!a
de a ti t u insu \ l . de a I e ş I in cviuen\[1 - c e � a c e n u m csc � u
patos a l d i sta ntei. a cc s t a e s t e propriu liec[lrel �POCI villu roase. Te n S i u n e a .
anvergura u i n t re ext reme dcvi n e azi um c� in c� m a l mlc;-I -
cxt rcmelc insele se e s t o m pea lfl in ti n a l pinii la a se m[mar � . . . TI),lI e
tcorl ile noast n: p o l t l lce şi const l l U \lIle statelor . . . RelCh - u l germ.m " ndimd
cît uşi de P U ! 1n o �xce p ! i c . sint u rm[m. c o n s� c i n \ e n�c�sare a k dedln u l u l :
aetlu nea m co n şt l c nt ă a decade n ! � 1 a in c e p u t sfl domine pin:1 ŞI in
I d e a l u l ş t i i n \ e 1or part icu lare. O nl�C\la mea lap d� in t r ea g a soclologl�
din AnglIa ŞI Fran ! a est e ,;1 n u cu noaşt � Uln proprie nperlen !,1
d e c ît i mulli n i l e dec:iderii suc iehi t i i ŞI. cu o Inoc�n!il a nsolu t :1 . l'll n Sl u e r[1
p rop ri ile instlncte de uec[llk re l'a tiind norme al� .I UU�C;-I ! I I ue valoar�
sociolo g icc . Viaţa i n dec l i n . d i m i n u a r e a Orlc[lr�1 loqe orga ntza t oa r� .
adl<.:<'·1 separ a t oa r e . deschiz[lIoan: u� pr[lp[lsl il s u n - şi su praordonatoare.
este for m u la t ;1 ca ideal in sociologia d.: asUizi ... SOCialişt II n oş t r i sint
deca d e n ts . dar ŞI dom n u l I h : rhcrt S [)\: nce r �st e un 4 enldent - e l
vede În V i cto r i a a l t r u ism u i u i c�va d� dori t !

1K
Conceptu l m e u de l i � rtate. l I n�o r l vaillarea u n u i l u c r u n u
constă i n ceea c e s e lln! i n e pnn c I . c i i n cc e a l'e s � p l;it � şte
pentru e l - În ceea ce ne costă acel l u cr u . Sil d a u u n exe m p l u .
Inst i t u \ i i l e Iihcrale ince t eaz;i sfl tie l i hc r a l e . de in d a t ă ce a u lost
dob in d i t e : u ltcrior n i m ic nu aduce IIhcrtil\l i prej u diCii m,li mari şi
mai profu nd c ca m Sl i t u \ l i l e hhcralc. Doar se ştic ce p u n cle la
calc: su nminează voinţa de p u t e re . ridică la r a n g de morală n ivdarcil
d m t re vale şi m u nte, te fac m ic. laş şi aVlu ue plăceCi - pCin
ele t r i u m fă de liel:<lre dată a n i m a l u l de t u rm[1. I .lhcralism - in
germană: a brutizarea spec i fică turmei. Ace leaşi mst i t u \ l i . atît t i m p
cît t rebuie să s e d e a o l u p tă Î n t r e e l c , prod uc cu t in u l alte e fecte:
ele promovează rea l m en t e Iihcrtatea, int r - u n mod i mp u n ă t or . Mai
precis, a ces t e efecte sînt p roduse de răznoi, de răznoi u l pentru i n st it u l i lle
liberale, care , ca răzbOI. în t re l me instinctele n e l i �rale. Iar războiu l
te educă pen t r u libertate. Căci ce este libert atea'! Voinla d e a avea
responsabilitate fa lă de sine. Men\inerea dista nl c l or care ne se pa ră .
Indiferenla crescîndă fală de necazuri, d u rităli. lipsu ri, chiar fală de
vială. î ncuviinlarea sacrificării de viCii om e neşt i , inclusiv a ta, pentru
propria cauză. Libertatea Înseamnă domnia inst inctelor virile, bucu roase
de război şi victorie, asupra t u t u ror celorlalte instincte, asupra instinctului
"fericirii", de exemplu. Omul ca re a devenit l i ber, cu a t ît mai m u l t
spiri tul care a devenit liber calcă În picioare acel fel de stare plăcu tă,

54
lkmnii d.: d lspr.: ţ. Ia car.: \'Is.:az,'1 h,kan i l . c r.:şt i n l i . vacII.:. m U I.: r i k ,
.: n � l a l l ŞI a l \ l dcmocra \ i . O m u l I i he r est.: u n riiz hoinic, - C u m
s .: mi'lsoarft l i h.:rlat.:a. Ia indivIZI c a �i la pl l p oa r e '! D u pii r a is t .: n ţa
car.: t r.: h u le invins<i d u pfl rit ii ost enealfl t.: cost fi sil rii m ii la i n ft l \ i m e .
T i p u l suprem a l om u l u i I i he r s e a !li't a w l o u nde est e invinsfl i n
permanen \ ,'1 cea mal inverş u n a t fl impot nvire: la I: i n c i paşI de t l rame.
apmar.: de pra�ul pnmeJ d l os ill s.:rvu u I I I . Aresta este u n adevflr
pS i hol ogic . dad pnn . . t lra n t e " s e in\eleg inst i nc t e ncindu rfll llare şi
tnlhlle. c;lre provoacfl u n maxi m u m d.: autor l l a t e şi d lsclphm't impot riva
lor in�d.: - r.:1 mai I ru mos pmt ot lp l u h u s ( \:zar: este ŞI un adevflr
polu lc. sfl parcu rg.:m istona. I'op oan:le care au fost valoroase . care
au deve n i t valofl las.: nu � I , a u dohindu val< larea s u h inst J l u \ i i I l he rale:
m a rt"u pri mt"j d i .. lflcea c.:va d i n elc. p nm eJ dia care ne inva\fl sii
ne r u n oaşt .: m resu rsde . v l r l u \t1e. armdc şi api'lrarea. s p i ri t u l . -
care ne IIhlij!ii s,i tim putern ici .. , I ' n m u l prmclpl u fundamcnta l : t r e h u le
ca C i n .:\' a s;.-. a l hii ne\'llle sil tic putermc. a l t fd nu dcvine n l clodatil .
- Fost .: k Ol a n sa.: pen t r u g.: n u l d.: om p u t .: rmc. rit m a i p u t emc.
cllmu n u :I \ l I.: anSl ocr.II IL·': d.: Id u l Romei ŞI a l Venl'\I':i. a u in\d.:s
h herw t e a exact in sensu l in care in\d.:g .: u ac.:st cuvin t : ca pc
ceva pc l'are,l aI ŞI n u , l a l . pc rar.: -I .-rt"i . pc care-I nlrt"rt"�ti . . .

]l)
C r i t i l'u m odt"rnit:i t i i . - I n s t J l u \ l i le noas t re nu mai sint hune de
nimiC in prt\'tn\a aceasta eXlst;'1 u na m m i t a t e , D a r n il din ca u za lor,
CI din ca uz;1 noast ră . D u pă ce ne,au dispfl r u t toat e inst m c t e le din
care cresc mSl l t U \II. ne dispar ŞI inst i t u \ule. deoarecc nOI nu mai
sim em h u m de elc, Demoeru\ta a fOM intotdeauna forma de declin
a foqel orga n izatorice: deja in .. Omenesc. m u l t prca ome nesc" 1.
pag.](KI. a m caract erIZat democra ţ ia moderna precu m ŞI j u mătăţile
ci de mflsurfl. c u m ar fi .. Relch,ul german ". d rept formt" d .. d l!C l i n
alt" sta t u l u i . Pen t ru ca s ă eXiste inst l l u \ii. trehuie sii cXlste un anumit
gen de v O i n\;i de instinct , de i mperativ, antiliheral.: pină la rău t at e :
vOi nla de t radl \ l c , de a u to r t t a t e . dc rcs ponsahi l i t a t e peste se co l e , de
sol idllritat .. , a l a n \ u rt l or genea l ogice . inai n t e şi inapoi. in i n li n itll m .
Dacă existil acea VOinţă, atunci se in temeiază ceva ca I m pe r iu m
Romanu m ; sau ca Rusia, s i n l;: lI ra putere carc are aMăzi d ăi n u irea
in singe , care poate sil aştepte, care poat e incă să Iă g ă d u l aseă ceva,
- R u sia, i d e e a con t rară micilor şi J a l n i ce l or state europene, ca şi
nervo7jtă\ii lor, care odată cu intemeierea I m pe r i u l u i german a intrat
in tr-o pe r i oa d ă critică... Occident ul intreg nu mal are acele instincte
din care se nasc institu\ii1e, din care se naşte viitoru l : poate cii
nimic nu contravine mai mult "spiritulUI" său "modern", Se trăieşte
pentru liua de astăzi, se trăieşte in viteza mare - se trăieşte
iresponsabil: şi tocmai aceasta poartă nu mele de "libertate". Este
dispreţuit, u rii , respins ceea ce f'lce ca IOstitu\iile să fie institutii:
se crede in primejdia unei �;:,i sclavii acolo unde se pronunlă numai
cuvintul "au toritate", Atit de departe merge decadenta in instinctUl

55
axiologic al p olllldenilor noşt ri, al partide lor noastre polit ice : ele preferă
insti nctiv ceea ce ueswmpune, ceea ce grăheşte slirşi t u l . . . Mărt u rie:
căsn icia mod�rmi. D m căsmda modernă a u lspiirut eVI(Jen t orice
raliune: insă aceasta nu fu rn izează u n argu ment impotriva căsniclel,
ci impot riva mouernitlllil. ({ a l i u nea căsn iciei - ca const a in exclusIva
responsaol l i t a t e j u nuică a oi"lrha t u l u i - prin aceasta c;lsnicla an.a
greutate , in I I m p ce ast ;lzi şchioapătă de a m hcle pld oare. Raliu nea
căsniriei - ea consta in inuisol u hilitatea ci de principiu : prin aC'easta
căsnicia c{l pă l a un acce n t care ştia s,j S� i m p ll n ă in fala clllnducniei
in t implătoare dmtre se n l l m e n l . pa t i mă şi cllp;1. Fa const a. de asem e n ea .
in responsahilltatea familiei in alegerea sOlilor. Ouat;l cu creş t e rea
îngăuu i n lei pe n t r u c{ls{ll ona din d ru�()st�. a fost ellmmat pur şi si mplu
fu nuame n t u l dismclel. auica ceea ce face um ea II mst i t u l l e . O
mst i t u lie n il se în t e m e lazii nKlllua t ii pe o IJ iosmcrasle: aşa c u m s-a
spus, ,,'lsnicJa nu se în t e m e iazfl pc . . urago� t e " - ea se în tem e i azfl
pc mst i nct u l sexual. pe Instmct u l de proprietat e (Iemeie ŞI copil Cii
propnet a t e ) . pe i ns t i n l·tul d� dum i n a l i t! . care se orga nizează permanent
în cea m a l micii st r u c t u rii ue dom inalie, fam i lia. care u r� n�\"Oi�
de copii şi moşt e n i t or i pen t r u a menlme şi în m ' ld fiZiologIC mi"l sura
at ms{, de p u t ere. m lluen\fl ŞI avere. pe n t ru a preg,'l t l ins[m:infm pe
termen l u ng. o solidar i t a t e de instinct în t re secole. Cilsmcla ca mst l l u \ ie
conline dCJa mn /lrmarea celei mal Ol a n şi mal d u rahile forme ue
orgamzare: cind socie t a t e a ins'-I�i. nu poa t e �uru ll tu pe n t ru sme ca
in t re g pină la cele mai îndepăr tate ge nera \ i l . a t u ncI c'-ismcia nu arc
ahsolut Ilici un se ns. - Căsnicia modernii şi-a pierd u t sensu l .
prin u rmare s e destiin \eaziL -

�o.
Problema m llncitoa r�'lscii. - Prost ia. in fond de�enerarea
�
instinct elor,
care este astăzi CilUza t u t u mr prosllilor, constă in fap t u l Cli există
o problemă m uncitorească. A�u pra a n u mitor l u cru ri nu S� pun intnbă ri:
primul im pe rat iv al inst i n c t u l u i . Nu in trevăd deloc ce se poa te r<lee
cu m u ncitorul e u ropean , d u pă ce m,li intii s-a făcut din el o prohlemă.
EI se găseşte în t r-o sit ualie mult prea hu nă, pen t r u a n u pune
int rebări tot mai nume roase şi mai lip5ite de modest ie. La urma
u rmei, el reprezint ă maj oritatea. S -a M ins cu desflvirşire s pera n l a c.'i
un gen de om modest şi neprcten \ios fală de sine insuşi, o clasă
corespunzătoare upu l u i uman chinezesc s-ar forma aici - iar aceasta
ar fi rost rezonabil. ar fi fost de-a drept ul necesar. Ce s-a intreprins'!
- Totu l pentru a su foca în germene premisele acestei formări -
cu o nechibzuin\ă iresponsabilă, au fost dist ruse cu desăvîrşire instinctele
gratie cărora un m u ncitor poate să reprezinte o stare socială şi să
accepte acea�tă stare . M uncitorul a fost făcut apt pe n tru selViciul
militar, i s-a acordat dreptUl la coalilie, dreptu l la vot polit ic: ce
e de mirare că mu ncitorul resimte astăzi existenta sa aproape ca
pe o stare disperată (exprimat moral, ca r o nedreptate -) ? Dar
să Intreb încă o dată: ce se urmăreşte . Dacă se urmăreşte un

56
scop. tn:tluie avu t in vedere şi miJlocul: dacă cineva vrea sclavi,
at u nci e netlun cind il educă ca pe nişte st;l pin i.

�1.
,.I .il'lcrtatea. care n u e a me;\... . . - Să t e afli in voia inst inct elor
talc est e o fatalitate in p lus in t impuri ca cele de astăzi. Aceste
Insti ncte se co n t ra z ic . se distrug u n u l pe alt u l : am definit deja m odern u l
ca pc o con t radiqie d e s i n e Iiziologie:l. R a t i u nea e d u ca tiei ar vre a
ca m[lcar u n u l din acest e sist eme instinct uale să fie pa ra l izat s u b
o presi u n e de fier. pe n t r u a permite alt u ia să p rin d ă put eri. să
devină puternic. să de\'in:1 stilpin . In ziua de azi ar t retlui să facem
posi tlil i nd ivi d u l n u mai prin circu mcizie: posi h i l . accasta inseamnă int re g . . .
Se in t im p lă exact Invers: pretentia la independentă. Ia Iil'lcră dezvoltare.
la la isser-a ller e ridicată l'U cea mal melrc in focare de aceia pentru
c<lre nici u n friu n u II r ti i n d euju n s de sever - aceasta e " alatlil
i n pol i t i cis. e \'a lahll in artă. D"r a ce as t a e u n Simptom a l decudenţe i :
notlunea noast r[1 modernă de . . ! i he r t a t e ·· est e inc[\ o dovadă ue uege nerare
a inst inctelor.

�2.
Unde e nevoie de cred i n t:i. - N i m ic nu se întîlneşte m a i rar
la moralişt i şi sli n t i decit onest itatea: poate ei sustin con t rariu l , poate
ei inşlşi chiar cred con t ra n u l . C ăci a t u nci cind o credintă este mai
u t i l:!. mai e licie n t ă . mai convi ngăt oare decit i pocrizia c o n � t i en tă, in
mod inst i nctiv ipocrizia se t ransformă cu rind în inocenţi : pr i m u l principiu
pentru in t e leg e re a marilor sfinti. Şi la filosofi, u n alt gen ue sfinti,
profesia cerc S\i se admită n u ma i anumite adevăru ri: anume acelea
p rin care profesia lor otltine sa nct i u ne a puhlidi - vorbind în limba
l u i Ka n t , adevărurile ral i u n ii p ra ct i ce . EI şt i U ce trehuie să dovedească ,
aici sint ei practici - se re c u nosc u n u l pc alt u l p rin faptu l că
sint de acord asupra . . adevăru rilor" . - .. Să nu minti" - în germană:
păziti-vă , uom n u l meu fi losof. de-a spune adevăru l . . .

43.
Spus la u rrchea conservatorilor. - Ceea ce n u se ştia înainte,
ceea ce se ş t i e astăzi sau s-ar putea şti - o i nvolutie, o revenire
int r-un sens sau Int r-o măs u ră mlrecare este absolut imposibilă. Cel
putin noi, fi2iologii, ştim aceasta. Dar toti · preotii şi moraliştii au
crezut In a� ceva - vroiau să readucă o men i rea la o măsură
anterioară a virt utii, s-o inşurubeze Inapoi. Morala a fost întot dea u na
un pat al l u i Procu st. Chiar şi politicienii i-a u imitat In pr ivi n ta
aceasta pc prcdicatorii de virt u t e : mai există şi azi partide care
visează ca tel mersul de ra c al t u t u ror lu crurilor. Dar nu este la
l a t i t u dinea n i m ă n u i !i<j fie rac. N u serveşte la n i m ic: t rebuie să mergi
inainte, vreau 11.'1 spu n să ina i n t ezi pa!i cu pas mai departe In
decadence (aceasta tiind d e fi nitia mea a .,progresului" modern ... ). POli
frina această evolutie şi prin frinare să stăvllcşti Ins<işi dcgenerarea.

57
s-o acu m u kzl. s-o facI m a l ve he m e n t ;1 ŞI mat brusc:i : ma i m u lt nu
pOl i sfl faci.

.... .
Idt't'(1 mt'lI dt'Sprt' �t'n i l l . Marti o;-Irha l l sin t . c a Ş I m i lril e epol'l.
e xp l oz ive in l'a re este stol'a t fl ( ) foqfl colosal;l : pre m isa lor i storll',i
şi IIZl0logic;1 este efi m u l t t im p s-a adunat . s-a 'K· u m u l a t . s-a econom isit
şi s-a p;lst ra t . pen t ru a-I pro d u ce - l'il m u l t ;1 vre m e n u a avut
loc nici o explozie. Dac;1 t e nsiu nea in masa explozlV;1 a deven n
prea mare. e s t e de-aJ u ns u n st i m u l i n l im r l ;n l l r re n t r u a chema in
lume " ge n i u l " , . Ja r t a " . dest I n u l mărcI. Ce mal Cl 1 n t eazil a t u ncI med i u l
amhia n t . e poc'l . " sri rl t u l vre m i i " . "opi n t a p u hhc;Y' ! - S;i l u ii m c;l1u l
l u i N apokon. Fra n l a Revo l u l l e l . incfl ŞI mal m u l t cea a n t e revol u l lonar;1.
ar li p u t u t prod uce mai degra hă un t i p opus l u i N a rol..:on: ŞI l -a
şi prod us. Iar II I ndcii N a pol..:on e nl '1 I t fd . mo�t e n t t or u l u n e i CI \' l l lza l l i
mai r u t ernlce . m a i d u ra h l l ..: . mm vechi decit cea care sc n ;-lrUJa in
Franla. el a deve n t t akl st ;-I r l n l l or. a fost aiCI U n ic u l st ;lrinl t or . O.l m e n i l
m a r i sint n ecesari: e poca in care a r a r e s t e in t imrl;-n oare : o dom I mi
arro,lre de liecare d a t ;1 n u mai deoarece sint mai puternici. m;1I
t>:l l rin i decit ca. deoarece s-a a c u m u l a t miii m u l t pen t ru a-I prod uce .
I n t rc u n gen i u ş i e p oca Si l est c o re lalie c a in t re l'e I puternic Ş I
ccl s l a h SiI U l' a int re h;l l rin ŞI t in;k e p oca e s t e intotdeauna relat l\·
mm t in[lr;-I . mal ll u ldă. m a l I m a t u r;1 . mai ne s i g u r;-I . mal puenlă. -
Că in Fr a n l a de astăzi se gindeşte cu t"t u l a I t fd ( ca ŞI in ( ie rman la:
dar al'easta nu con t ează ) . efi acolo teona despre m i l it'u e o t eone
de-a d rept u l n evfOt ic;l. a devenit s;\L'fOsam:tă ŞI a proape şt l I n l i fi că şi
găseşte crezare pină ŞI la fiZllllogi. al'easta " n u miroase hIne" ŞI
iscă g i n du r i t ns t e . - N ici in Anglia l ucru ri l e n u sin t m a i hme
inţe l ese , dar n i m en i nu se va m ihn i d i n cau za aceasta. Fnglezul
are n u m a i două căi desl'hisc pe n t ru a se im păca cu ge n i u l . cu
"om u l mare": fie ca l c a dt'mocratkă. in fel u l lUI Huckle, fie cea
relil:iousă. in fe l u l l u i Car lyle. - I>ri mt'jdiu care zace in oame nii
şi epocile mari este ext raordmară; epu l7<lrea de orice fel. st erilitatea
ii u rm ă re şt e pas cu pas. O m u l mare e o i m : he l e re : epoca ma re .
Renaşterea de e x e m plu , e o incheiere. Gen i u l - in operă, in fa ptă
- este ohligatoriu u n risipitor: mărelia l u i cons t ă in a se cht'ltui
pe sine... I nstinct u l de con se rva re este oarecum decu plat ; presi unea
u riaşă a fortelor care se revarSli ii i n t e rzice orice pa7.ă şi prevedere.
Aceasta se n u meşte ..Jertfă de si n e " ; se slăveşte "eroism ul" să u .
indiferenla sa fală d e prop r i u l bine, dl"Votame m u l Sliu pentru o
idee, o cauză măreală, o pat rie : doar in t e le ge re greşi tă . . . EI ie se
din sine, se revarSli, se consumă, nu se cru\ă - cu fatalitate, in
mod fat idic, involuntar, aşa cum involuntară este revărsarea u n u i
fluviu peste malurile sale. Uar fiindcă li se datorează mult unor
astfel de explozive, li s-a ş i dărui t mult, de exemplu un fel de
morală superioară... Aceast a e gratitudinea omenească; işi intelege
greşit binefăcătorii.

58
 .t 5 .
Cri m i n a l u l �i ('e- i este Î n nldit. - Tipu l criminal u l u i e s t e t ipul
omului p u t c r n ic in con d i \ i i n e favorahile. a om u l u i puternic deve n it
holna\'. I . u i ii h pse�t c o regi une slHhaticil. o nat ură şi ( ) formă de
cxist cn \;1 mai h hc re. mal primejd ioase. in care tOI ceea ce in instinct u l
o m u l u i p u t ernic reprc/ m t ă a r m ii şi apărarc Sli existe În mod Înd reptălit.
Virtuţile l u i sint surgh l u mt e de societate: inst inctele sale cele mai
\'Igu mase . pc carc I c -a adus cu sine ca moştenire. sc in m;m u nchează
cu rind cu a fect clc depnmante. cu suspici u nea. teama. dezono<lrca.
Dar aceast a apmapc că e reţetll degenerării fiziologice . Cine t re h u ie
sil f,IC[1 pe asc u n s . cu incordare prc l u ngllă. cu preca u tie, cu şire t e n ie ,
ceea c e şt ie sil fac;-I c e l mal hme, ceca CC -I place să facă c e l m<li
m u l t , devinc anemie: iar deoa rece recolte<lză mereu de pc urma
mSl lncte ior S<l le n u mai pc rimlc. persccu \ i i . nenorociri, se perverteşt e
şi sen l l m e n t u l · S;I U fa \,-1 de acestc i nst incte - le resim t e ca fa I II le.
Societ a k a . soci t: t a t l'a noast r;i domest ică. mediocră. cast r a t ii este cea
in care om u l n e a l t e r.lI . ce vine din m u nţi sa u de la ave n t u rile
m<kii. degcncreadl me"itahil in crimmal. Sau uproapc i n evit ahil. căci
exist;i l'az u r i cind un ast fel de om se dovedeşte a fi mai puternic
decit societ a t e a : cel mal cu nosc u t caz este corsica n u l N apoleon. In
această prohk:mă est e de I m portan \il mărt u ria lui Dostoievski -
singu r u l pSiholog. in t n:ac;it lic spus. de la care am avut ceva de
in\,;I\at : e s t e u n a dm cele mai ferici t e int împlări din viata mea, mai
fericită chiar decit desCI )pcrirca l u i Stendhal. Acest om profund, care
avea de zece ori drepta t c sil -i desconsidere pc germanii superficiali,
a fost im presionat in cu tot u l alt mod decit se aşt eptase de puşcăriaşi i
sihcrieni. in m i.ilocu l c;-Imra a t răit t imp indelu nga t , toti criminali
inr,i i ! i pen t r u c,lre n u mai e"ista calc de in toa rcere in societate:
ca şi cum a r fi fost ciopli\i d i n cel mai hun, mai tarc şi mai
pretios lemn care crcşte pc pămlnt ruscsc. Să generalizăm cazu l
cri m i n a l u l u i : să ne inchipuim acele firi , cărora. dintr-un motiv oarecare,
le l i pseşte consim\,imîn t u l pu hlic, cme ştiu că nu sint considerate
hine fădlOare sa u u t ile - acel se nt iment Chandala de a nu fi socotit
ega l . ci cxclus, nede m n . profanator. Gîndurile şi faptele t u t u ror acestor
firi au cu loarea su hp;lmint escu l u i : la ei t o t u l este mai palid decit
la cei a căror existen \fl străluceşte la lumina zilei. Dar in această
atmosferă pe jumătate sepu lcrală au t răit odată aproape toate formele
de existenlă pe care le preluim astăzi: omu l de ştiin,ă, artistul,
geniul, spiri t u l lihcr, actoru l . negustor u l , marele descoperitor . . . Orice
gen de om valoros a fost depreciat atila t i m p cit preotul a fost
considerilt t i p u l su prem . . . Va ven i o vreme - făgăduiesc aceao;ta
- cind va fi eonsldenl l cel mai de jos t i p, un Chandala al nostru,
gen u l de om ce l mal iJ1<lcrit şi mai neruşmat . . . Atrag atentia asu pra
fapt u l U I că pin;! Ş I a I I , s u n cea m a i hllndii dom nie a moravurilor
care a exist at vreo<.J .. Ui fX' p:l m int . s< \ U cel putin in Europa, orice

59
înclină să se ţină deoparte. orice lung, m u lt prea lung d�desubt · .
orice formă . d e eXlstenlă neobişnuită. netfansparentă este apnmiată
de acel tip pe care il desă"irşcşte criminalul. Toţi inovalOrii spiritului
poartă o vre me pe fru n te pa lidul şi fat alist u l .se mn. al Chandalei:
n u fiindcă ar fi privili as!fel. ei fiindcă ei înşi§\ . simt prăpastia
înspăimîntătoare care�i desparte de tot ceea ce e t radi\ional şi venera! .
Aproape o�ice geniu cunoaşte. ca o etapă a dezvoltării sale, "existenţa
catilinică", un sen t iment de u ră, răzbunare şi revoltfl , impot rivlll a
tot . ceea ce deja . est�, a tot ceea ce nu mai devine .. , (�t ilina -
for,ma precxistentă a oricăru i CezlIr.

..e;.
Aici perspe ct i va e l iberă , . - Poate să fie nobleţe a suflet ului
cînd u n fi lo.sof tace; poate sii fie iu bire cînd se cont razice, este
pofoibi lă o politeţe mmcinoasă din partea ce lui care . cunoaşll:., S-a
spus, n u rară subttlitate: iI est� i nd i�ne des �rll nd co�urs de repand�
le trouble q u ' i l s ressent� n t: dar trebuie adăugat că a . . nu te teme
de o m a re ru�ine poate să fie de asemenea u măn.:\ie a sufle t u lui.
o, femeie care i u beşt e îşi sacrifidi onoa rea ; u n filosof care .. iu beşte"
işi sacrifICii poate omenia;· u p, Dumneze u . care il iubit a devenit
evreu ...

..7.
Frumuselt!a nu este o ÎntÎmpla �. - Chiar �. fru m usC\ea u ne i
rase sau familii, graţia ŞI perfecliu nea ei î n tOllte gest u rile, est e
dobîndită: ea este, asemenea geniului. rezu ltatul , fi nal al -lit rădanjci
acu m u lllte de generalii. Mari sacrificii a u fost aduse bunului gust ,
m u lte au fost racu te şi m u lte abandonate din cauza sa , "- franţa
secol ului al şaptesprezecelea este admirabilă · în ambele privinţe -.
bu n u l gust trebuie să fi· fost uq · principiu in alegerea , ,companiei. a
locului, a , im brăcămin\il, a sat isfacţi\:i sexuale, frumuselea trebuie să
fi fost prefe rată avantajelor, obişnu in\ei, opiniei, leneviei. Regula supremă:
n u . t rebuie să .,nu te stăpîne§li" chiar fală de t ine însuţi. - Lucrurile
bune sint peste măsură qt; costisitoare: şi in totdeau na e valabilă
legea că cel care le are este diferit de cel care le dobîndeştţ prin
muncă. Tot ce eS,te de .. calitate este moştenire: ce nu este moştenit,
este nedesăvîrşit,. este inceput · · .. . In Atena, � timpul luj Cicero,
care îşi exprimă surprinderea fală d,e acest faptd?ărbalii şi adoI�ntii
le int receau cu mult in fru m usete pe femei: dar cită slrădanie . şi
cit efort în slujba fru m uselii a pretins timp de secole de la sine
SCX!JI masculin ! � Nu trebuie să ne in�IărI1, tot uşi, asupra me!oaei:
simpla disciplină a simlăminte10r şi a gindurilor este aproape egală
cu' zero ( - în aceasta GOnstă marea eroare a . ed ucaţiei germane,

• În germană: , L ntrrhalb - forma subslanlivală a adverbului unterhalb:

aşa cum !�zuIIă din conlexl. cuvinlului i se alribuie sensul de vi a lă ascunsă .
..sublerana .
•• Anrang. in germană,

60
educa\ie ce este" cu lOt u l iluzorie ): mai int ii trebuie să indupleei
trupul. Mentinereâ riguroasă a gest u rilor mm insemnate şi mai Ingrijite,
obl igat ivi t atea de a t răi n u mai cu oameni care se ' ,;stăpineSc" pe
ei inşişi sint int ru t ot u l de aj uns pentru a deven i impbrtant şi a
fi ales: pc pa rcurs u l a două, t rei ' generalii, tOI u l este deja interiorizat.
Punct u l din C<lre incepe c u l t u ra este de cisiv , pe n t ru soarta poporului
şi a omen irii: nu se cuvine ca ca să. , po rnească de la "sunet' (aceasta
e ra supcrsti\ia fu nestă a preo\ilor şi a pseudo-preotilor ): locul ad�vărat
in C<lre işi arc ca originea este t r u p u l , gest u l , d ic t a , fiziologia, restul
rezultă de aici ... G recii rămin as t fe l primul eveni ment culturdl al
istorici - ştiau şi făceau ceea ce era necesar; creşt inism ul, care
d isprel u ia t r u pu� , a fost cea mal
" mare nenorocire de pină acum a
omenirii.

�8.
Pr�re!;u l , i n , accepti" mea . - Şi cu v6mcse despre "reinlOarcerea
la I,fat u rfl". deşi de ' fapt nu este un mers inapoi. ci o mişcare in
sus :- in su,�, spre " inalta. libera, chiar inspăimintătoarea na t u ră ,
care se Joacă ,cu marile sa rc i n i , ' care are voie să se Joace . . . Vorbind
în parahlilii: N apoleon era o mostră de ... reintoarcere la nat ură",
aşa cum o in\eleg c u (de exemplu, i n rehus tacticis şi mai m u lt
decit , atit, aş<l cum m ili t a rii o şt i u , in strategic). - Dar Rousseau
- la ce vroia el de fapt să se reintoarcă ? Rousseau, acest prim
om modern, idealist şi canalie într-o singură persoană; care avea
nevoie de "d,c lŢlnitate " morală pe n t ru a-şi suporta propr ia înfă\isare,
' bolnav de neinfrinată vanitate şi neinfrinat di spreţ fală de sine. Această
stîrpi t u ră aşe za t ă in pragul epocii ndi' vroiil de asemenea "reîntoarcerea
la nat u ră", - înt reb incă o da tă , la ce vroia Rousseau să se
întoarcă'! -::- ÎI mai urăse pe Rou ssea u in revolu t ie : ea este expresia
mondial-istorică pentru această duplicitate de idealist şi canalie. Farsa
sîngeroasă a desfăşu rării revolutiei, "imoralitatea" sa, mă interesează
foarte pu l i n : ceea ce u răse este moralitatea ei rousseau -istă - aşa
zisele "adevăruri" ale revolu tiei, prin care ea este incă eficientă şi
cîştigă de partea sa lOt ce este plat şi mediocru. Doctrina egalitătii!
Dar n u există otravă mai veninoasă: căci ea pare a fi predicată
de dreptatea însăşi, pe cind cu ea" d re ptatea se sfirşeşte... "Celor
egali, egalitate, celor inegali, i n egal ita t e " - acesta ar fi adevăratul
limbaj al d reptătii: şi ce rezultă din această doctrină, "să nu egalizăm
niciodată cele inegale". - Faptul că acea doctrină a egahtălii a
fost încun u nată de intimplări atit de " fioroase şi singeroase a conferit
a�stei "idei moderne" par , excellence un fel de glorie şi strălucire
'
arzătoare, astfel incit revolu t i a ca spectacol a sedus şi spirite le cele
mai nobile. Asta, 'Ia urma u rmei, nu e ' un motiv să fie mal respectată.
- Stiu un singur om care a simtit fată de ea ceea ce oriCine
.:
ar fi trebuit să simtă, adică scîrbă - Goethe...

61
 .ţ<).
(;oethe - n u u n evc n l m .: n t ge r m a n . C I u n u l e u ropea n : II Incen:are
ext raordinară de a depflşi seco l u l a l opt spn:z.: ,.:i<:a p r i n t r -o rdn l l lareerc
la nat u ră, pnnt r-o î nă I Ja re spre n a t u ralqea Re naşt e r i i . u n Ic i de
autodepăşire a seco l u l u i . - E I p u r t a in sine cele mai p u t e r n ice
i nstincte ale acest u ia: sen t i m e n t a l i t a t e a . Idola t rizarea n a t u r i i . s i m l u l
a n t i-istoric, ide a l i s m u l , a t r<tqla spre ir e a l şi � p l r i t u l revol u l lonar ( u l t i m u l
e n u mai o lormă a ;J \ rae\iel spre irea l ) . 1 ' 1 a a pe iat la Ist l lrae. I;i
ştiin \ele nat u rii, la ant ichitat .: . de ase m e n e a l a Spinoza , in a i n t e de
toate la act ivitatea pract i că; s-a inconj ur at n u m a i de perspect l\l: u n i t a r e .
n u s - a desprins ue "ta \fl . s - a plilSill in miJ loc u l ci: n u -şI pie rd ea
cu raj u l şi a luat asupra sa . pe sl e sin e , In sine . a t it cit se p u t e a
l u a . ( 'cea c e el vroia. a a 1"la l i l. . l e. . : i l l u p t a t im pot r i \ a s epar:lr I I
d i n t re r<t\l u ne . senzua l t t a t e . Sl.' n t l ml.'n l . \'l l1l1 \ :1 ( _ . predica t e In cea
mai r e s p i n gă t oa re seolastll'ii prin Kan t . a n t i p od u l l u i ( j' !l.' t he ) : s-a
disciplimlt re sine insuşi ca o t u t a l t t a t e . S-�I c reat pc sine ... In m IJ I I X.' u l
u nei e poci cu I I mentalttiJ\': nere;l l tst[1 . C ;oethe a filS! u n r.:altst
convins: spunca da 1,1 tot ce -I era i n r u d i t in ac.:st sens - n u a
t răit nici u n ev.: n i m ent mal I m p ort a n t Cii acel e n s rea l issi m u OJ n u mll
N a pol eo n . ( joethe concep.:a u n u m p u t .: r n ic. fl lar t .: i nst r u i t . pm:': p u t
I n ((Ja t e ce le t r u pqt l . lmin d u -s.: p c s m c in friU şi r..:spectindu -s..:
pe sme , care -şi permlle i n d r :l m e a l a de a .W h u c u ra d..: i n t r ..: a ga
dimenSi une ŞI hugălla a le nat u ra l u l u i . car..: e s t ..: s u lic i e n t d.: p u t .:rnlc
pe n t r u această ltbertat e ; u n um a l tol.:r;l I1 \ e l . n u llt n slflhICl u n .: .
ci din tări':, deoar.:ce ş t i e să fulus.:ască i n avan t aj u l si"l u ceea ce
ar d u ce la pieire firile med locre ; un um pen t r u car..: nu mal eX i s t ă
n i m ic m te rzis, mai p U 1 1 l1 slăbici u n e.. . Ofll' u m ilr li ea n u m l l fl : Vici u
sau virt ute... Un astfel de Sp i r it dewn i t l i be r . . . St[1 cu un f;l l a l tsm
voios şi increzător in m ij l o c u l U n ivers u l u I . avind cred i n t.. efi n u mai
ceea ce există izolat este c()ndamn'lhll. cfl in int reg fiecare lucru
işi găseşte izhăvirea şi con fi rm ilrea - el n u m a i neaICă . . . D a r aceast ii
credin\ă este ceil mai inaltii d i n t re t l Jate t:redin\ele p osl hlle: cu am
botezat-o cu n u mele l u i Uion)'sos.

50.
S-ar p u t e a spune că. in t r - u n a n u mit sens, secol u l a l nouflsprezet:ei':<1
a urmăm de asemenea tut ceea ce a urmărit ( j oe t h e ca persmmă:
u n iversalitate in in\elegere, in acce ptare. l i he r t a t e il de a se apropia
de tOli şi de toale, realism t e merar. respect fală de în t rea ga realItate.
Cum se face că re z u l t at u l l O t a l n u estc u n Goethe. ci u n haos,
u n oftat nihilist, u n a nu şti de t:e să te apuci mai in t ii , u n
instinct a l ohoselii �re in praxi le inde,lmnă mereu să tc rcin torci
la secol u l al opt sprezet:c1ea ca la un p unct de s p rij in '? ( - suh
forma u n u i romanttsm al si m \ăm i n t e lor, a unui altruism şi a u nei
hipersentimentalităli. a u n u i fem i n ism in ale gust u l u i , a socialism u l u i
i n polit i că ) . N u este seco l u l al nouăsprezece lea. i n special la sllrşi t u l
să u , doar u n secol a l optsprezece lea a m p l i fi ca t , ahru t izal . adică u n

62
secol tlccadent ',' ASl kl inci! ( ioe l he S;I II fosl dom un incident . (]
fr u m o a s:1 zi'l d '-lrIllCle, nu dllar pe n t r u ( i e r rnanla. ci pe n t r u in t r ea ga
F u ro pă '! - Dar se inşea l fl . re l cril llf l a oam e n i i man. cine-i privc�le
n u m a i dan pe rspect iva meschan.i a u t l l llfl\ii r u hllc,'. Că n u se poa t e
oOlane n U:1 u n cişl ig de la e l . aceasta ţ i n e poa tl" de m:i relie . . .

SI.
( ioel hl' est e u l t i m u l ge r m a n pe care c u il respect : ci a sim\it
I re i l ucrun pe t'are k s l m l ŞÎ c u _. n e in\eh:gcm de asemenea
.
cu pn\'lre la . . cruce . · . . . SI n t int reoilt ad..:selll'l de ce scn u de fa p t
in I:erma n :i : nldllen nu sin I C I I It mal r,-I u decit in pilt rie. l)ilr c i n e
ş t i e . Ia u rm a u r m ..: 1 . Jdcrl m:kar imi J or ..: sc ';1 nu c i t i I asti'lzl'? -
Sil erI:,' Z ) l u a u n 1"": care t i m p u l in zad,tr işi incearci'1 J i n ! i i : S;-I t e
st r;-I J u leşt l . p r i n form;-t şi s u bst'I O I ă . r..: n t r u o m iCii n ..: m u nre - n u
a m fosl n acl! )J;MI d..:st u l de modest p e n t r u a pn: t mth: de la mine
mat P U \ 1 Il decil a t it . Af( )ns m u ! . se n t l n \ a . in care sint maest ru ca
pnm u l d i n t r e germ a n a . sint forme ale .. e l c r n i t i'a\ii-·: amhi\la mea este
s;i spun in z..:ce pmpozilil c..: spune micare alt u l in lr-o carle -
ce nu spune uricar..: alt u l i n t r - ( ) can e . . .
[ -am Ji't r u i t um..:nirit 1" 1: a l m l: u Zara l h m. t ra . cea m a i p rofundă
can..: pe ca r I: u arc: in cu rind i-() V()I dfl r u i pc cca a nsn l u ! independentă.

• Goc l hc.Epi!lramm�. Vcncdig. 1 790 ( �:pillrame. Venetia. 1 790). 66:

Viclcs kann ich enragen. Dic me:islem I:>t:schwerl ichen D i n ge
Duld ich m i I ruh igcm Mut. �;e Cl> ein Goli mir gel:>cul.
Wcnige �ind mir jedoch wie G i rt und Schla nge luwider:
Vierc: Rauch des Tal:>aks. Wanzcn und Knnnla uch u n d + .

63
 1" " .
I
"
. ;.
1 - .\
.J , '
"

' ,\

1 '1;
 CE LE I>ATOREZ EU ANTlCILOR

l.
in fi na l, u n cuvînt despre acea lume spre. care am cău t a t căI
de acces, spre C<lre am găsit poate I I nouă calc de acces - lu mea
;tntică. G u s t u l meu, poate opusul u n u i gust tolerant . este �i aici
departe de a spune da in int regime: în g e nera l n u -i place să spună
da, mai bucuros . spune n u , cel mai bucu ros nu spune absolut nimic . . .
Aeea.�1a e valabil pentru c u l t u ri int regi, e valahil. pe ntru cărţi - e
val a l:l il , de asemenea, pentru localltăti şi peisaJe. In fond, un n u măr
foorte mic de că r ti anl lce cont eilză pen t r u ,mine: cele mai cunoscu te
n u . se n u mi"tră pri n t re ele. Simtul meu pentru stil, pe n t r u st i l u l
epigramel, s-a . t rezit a proape instantane u la contac t u l cu S a l l u st . N u
a m u i t a t u imirea venera t u l u i meu profcsor Corsse n , cind li trchuit
să dea cea · mai bună notă cel u i mai prust lat inist a l său - fusesem
gata dint r-o dată. Concis, seve r, avind la hază cit mai m u ltă s u hstantă
cu pu t m tă, cu o răutate rece fală de .. cuvin t u l frumos" , de ase m e n e a
fată de . . se nl lmentul frumos" - in acestea m -am ghicit pe mine.
Se p4.Jale recunoaşte, pină �i in <.II �u I'.arathustra, o foarte serioasă
4/.mhitle spre sti l u l roman, spre "a e re peren n ius" in stil. I .a fel mi
s-a , in timplat la primul contact cu l lorat i u . Pină . astăzi mci un <.III
poet nu m i -a . prilejuit o incin tare artist ica ident ică cu aceea pc
care mi-a dăruit-o de la-nceput o odă de-a l u i l l oratiu,. i n a n u m i t e
limbi , njci m ăca r n u se poate spera ceea ce este realizat a i c i , Acest
mozaic de cuvinte, În care fieCare cuvîn t , prin sune t , amplasament ,
inleles, iradiază spre dreapta ş i spre st înga ş i asupra int regu l u i fOfla
sa, acest m i n i m u m În vol u m u l şi n u m ăru l semnelor şi acest maxi m u m
ce se atmge" ast fe l Î n energia semnelor, � toate acestea sînt romane
şi. pelJtru ci ne e dispus să-mi dea crezare, nobile par excellence.
Ţot rest u l poezi e i devme, comparativ, ceva prea popular - o simp lă '

flecăreală despre sentimente.

2
Grecilor nu l e datorez cît uşi de pUlin i m presi i de o fo rtă � m ă nă t qa re ;
şi ca să fie spus cu franche le , eL nu pot să fie pentru noi ceea
ce sînt romanii. Nu se invap de la g re ci - maniera lor est e
p rea n eob işn u i tă , de asemenea prea liberă, pen t r u ca ea să aibă
un efect imperativ, "c1asic". Cine ar fi p u t u t să In ve te să sc r ie de
la un grec! Cine ar fi pu t u t să lnvele rară romani ! . . . Să n u -m i
contr�rgu mentalj · ai ci cu P la ton . în legă t u ră cu Platon eu sînt profund
sceptic şi am fosl În t o t d eaun a incapabil să mă alătur admi r al ie i ,
trjldilionale p ri n t re Învătal i , fală de artistul P l at on . Aici n am de
partea " mea chiar pe cel ma i rafinat j u decă t or al g ust u l u i dintre
antici. Platon, du pă cum mi se pa re mie, amesteca toate formele
de stil - prin aceasta e s te primul dkadent al st il u l ui : e l are pe
conşti,intă ceva asemănător cu cinicii care au inven ta t satura Meni ppea.

65
 Pentru ca dialogu l pla l l lnicl.t n . această dialeet ieii groaznic de van i t oasii
şi puerilfl. S;I poat;1 indn t a . trenule sti n U -I li citit niciod<lt ;1 pc
fra n (' e zl i h u n i . - Fon t an e l l e . de exempl u . Platon este plict isitor. -
Pinii la u rm;1 , ncincrelkn:a mea faV-1 de Platon me rge �i mal adinc:
găsesc c.i el a deviat .lt it de m u l t de la t oate I n s t i n ct e le fu ndame n t ale
ale elen ilor: c;'i e a t it de i m pregnat de morală, că e a t il de evide n t
u n precu rsor al ereşl I n lsm u l u i - Ideea de . . h i n e " este deja ideea
s u premfl - incit in fala int re'g u l u i fenomen Platon aş dOri sj folosesc
mai degrană cxpresla d u ră .. şarlatan i e superioară" S<I U . dal'fl e mai
plăcut la auI.. cu\'in t u l Idealism, decit oric;Jre alt cuvin t . S-a plăt it
scu m p fapt u l cf, an:st a t e n i .� n s-a dus să fadl şcoală Iii egipt e n i
( sa u la evreii d i n l ' "Ipt '! . . . ) . I n marca n enomclre p c care a adus-o
f
cu sine (Teşl I msm u l . ' l a t on est e ace l ech lvlx' şi acea fascinaţie n u m i t e
,.idea!" , care a IYIcut posinil l'a li rile n onlle a l e a n l lchiti-I \ i i sj se
inleleagă greşit pc ele inselc şi st, păşeasc;j pe p u n t!.':! ce d u ce
spre .. cruce . .... �I cit plal l ln lsm persistă incă in ideea de . . nlsericf, " ,
i n alc;i t u i rea, sist e m u l. pract ica niscricli! - Refacerea m e a . pn: fennţa
mea, vindecarea mea de t o t l'eei' c e rl'prain t ă pl a l l l n i s m u i a fost
int otdeauna Tuddide. Tucid ide �i. poa t e . Pri ncipele l u i r-.bchia"c lii
sin t ce i mai st rins in rudiţi cu m i n e , pnn minţa a nsol u t ă de a m i
s e a mii g i i n n iCI u n fel şi de a c;l U t a raţiu nea in rea l i tate - n u
i n "ra ţ i u nc", cu atit miii p u ţ i n in .. morală". N i mic n u te vindecă
miii t e m e i n ic ca Tucidldc de jillnica manie a grecilor de il descrie
t ot u l in l u m i n a roz a idea l u l u i . - răsplata cu c.lre sc alegea in
viaţă, de pe u rma dresu rii sale gimnal.iale, adolescc n t u l t'u .. ed ucaţie
clasică" . Pc Tucidlde t n:nuie s<i-I in t orc i pe toate feţcle şi să-i citeşt i
gin d u rile asc u nse la fcl de l i m pede ca şi cuvintele: exist ii puţini
ginditori atit de nogal i in gin d u ri asc u nse. I n el işi atinge expresia
ci desiivirşit ă cultura sofi ş t i lor, vrea u să spun � u lt u ra real işti lllr:
această mişcare nepre ţ u i t ă in m ijlocul şarlataniei despre morală şi
ideal care se dezlăn\uia .at u n ci pre t u t indem in şcolile socratice . Filosofia
grecească - decad!.'nc!.' a inst inct e lor greceşti: Tucidide - marca
su mă, u l t ima manifestare a acelei realitii\i vigu roase, scvere şi dure.
ce zăcea in inst inct u l mai vechilor ele ni. A�t fel de firi ca Tucidide
şi Platon se deosehesc pină la urmă prin curaj u l fală de realitate:
Platon est e u n laş in fala rea litălii - prin urmare e l se refugiază
fn ideal; Tucidide est e s t ă pin pe sine - prin u rmare el men\ine
şi lucrurile s u h stăpin i rea Sil . ..

3.
A căuta să ani la greci "su nete fru moase" , "calca de mijloc" şi
alte forme de pcrfec\ i u ne, a admira, să zicem, liniştea măreliei lor,
mentalitatea idealistă, inalta naivitate - de această " naivitate superioară" ,
o niaiserie allema n d !.' la u rma urmei, am fost ferit de psihologu l
pe care-l purtam in mine. 1\m văzut instinct ul lor cel mai puternic,
vointa de p u t ere , <l m V[IZU t -o t remurfnd din cauza forţei nestăvilite
a aces t u i inst il1cl , - am văz u t inst itu ţiile lor născindu -se toate din

66
măsurile de apărare luate pentru a se proteja reciproc de materia
explozivă continută in ei inşişi. Te nsiu nea colosală din interior s-a
descărcat apoi cu duşmăme in frieoş<itoare şi bru tală inspre exterior:
comun itălile urbane se slişiau una pe alta pentru ca cetălenii lor
să-şi găsească fiecare in parte liniştea fală de ei inşişi. Era nevoie
să fii puternic: primejdia era aproape - pin dea pret u t indeni .
Corporalnatea minunat de su plii, realism ul şi imoralism u l cut ezător,
care sint proprii elenului, veneau dintr-o necesitate, nu erau ceva
"innăscut". Au fost Ctlll se cinle, nu au existat de la inceput. Iar cu
sărbătorile şi cu artele, grecii nu vroiau decit să sc simtă deasupra ,
să se manifeste ca fimd deasu pra: acestea sint mijloace de a te
glori fica, in anumite impreJ u ră ri chwr de a provoca teama fală de
tine". Să-i judeci pe greci după filosol1i lor, conform manierei germane,
să foloseşti de pildă onest itatea şcoli lor socratice pentru a găsi o
explicalie asu pra a ceea ce este in esen\ă elen ! " . Dar filosofii reprezintă
dCC<ldcn\a lumii elene, mişcarea indreptată impot riva vechiului, nobilului
gust ( - impotriva instinct u l u i agonal. impotriva polis-ului, impotriva
valorii rase i, impotriva au tori tăI ii t raditiei ). Virt u\i1e socratice au fost
predicate deoarece grecii le pierduserii: iritabili. te mători, instabili,
comediimli cu totii, aveau cit cva mot ive in plus pentru a lăsa să
li se predice morala. Nu că ar fi a.iutat la ceva: dar cuvintele
mari şi ,ltitudinile morale le stau at it de bine decaden\ilor."

4.
Eu am fost primul care, pentru inle legerea mai vechiului, mca
bogatului şi chiar debordant ului inst inct elen, am luat in serios acest
fenomen minunat care poartă numele lui Dionysos: el este explicabil
numai printr-un surplus de foqă, Cine ii cercetează pe greci, aşa
cum face Jakob Burckhardt din Basel, cel mai profund cu noscător
in via\ă astăzi al culturii lor, acela ştie imediat că prin aceasta s-a
realizat ceva: Burckhardt a introdus in a sa "Cultură a grecilor"
un capitol de sine stătător despre fenomenul mentionat. Cine doreşte
o antiteză, să privească sărăcia aproape caraghioasă a instinctelor
filologilor germani cind aceştia se apropie de fenomenul dionisiac,
Renumitul Lobeck indeosebi, care s-a tirit in acest univers de stări
misterioase cu siguranta demnă a unui vierme uscat intre căr\i şi
s-a convins pe sine că procedează Ştiinlific, chiar dacă el era uşuratic
şi copilăros pină la dezgust, - Lobeck, racind paradă de eruditie,
a lăsat să se inteleagă că toate aceste curiozităti nu au nici o
importantă. S-ar putea intr-adevăr ca preotii să fi comunicat participantilor
la aceste orgii citeva lucruri de o oarecare valoare, de exemplu că
vinul excită simlurile, că omul poate t răi in anumite circumstante
din fructe, că plantele infloresc primăvara şi se ofilesc toamna. In
ceea ce priveşte acea bogă\ie surprinzătoare de rituri, simboluri şi
mituri de provenientă orgiastică, de care lumea antică este literalmente
copleşită, Lobeck vede in ea un prilej să devină mai spiritual . cu
un grad. "Grecii, spune el in Aglaophamus I, 672, dacă nu aveau

67
altceva de Iăcut, at unci ridea u , siireau �i goneau de colo pină colo
sau se aşezau jos, plingeau şi jele,lu, căCI uneori omul are che f
şi de asta. Al t i i au ven it· ulterior şi au cău tat tot uşi o j ustificare
oarecare pentru această comportare atit de surprinzălOare : şi aşa
au luat naşt e re nenu mărate m i t u ri şi legende care explică acele obiceiuri.
Pe de altă parte , s-a crezu t că acele m a n i festări cara�hiollse care
aveau loc in Zilele de sărblltoare lin in mod necesar de fest ivită\i
şi au fost păst rate ca făcînd parte integrantă din servieiut divin".
Aceasta e pălflvrăgea li"1 detestabilă. u n Lobcck - nu va fi luat n ici o
clipă in seriOS. lJohindim o cu t o t u l altă Im p resie cind cercetăm
ideea despre .. grecesc·· pc care şi-au format-o Wm"kelmann -şi - Goe t he
şi ii rccu noaştem incompa l lhilit atea cu acel element dm care se naşte
arta dion islacă - orgiasm u l * . Fu n u m ă îndoiesc nici II clipă că
Goe t he ar fi excl u s dm prinCipiu orglasm u l * * dm posihllită\ile s u flet u l u i
grecesc. Pri n u rmare. (;oethe n u -i in t el�ea pe �reci. Căci dc -aol3
În misterele dionisiace . in psihologia stării d lon lsiace. se exprimă real i ta tea
esenţială a inst inct u l U i elen - a sa . .voin\ă de viaW·. Ce-I garantau
elen u l u i aceste mistere? Vi<l\a ve� nică, et erna reîntoarcere a vielii:
vii t oru l promis şi sanctilicat in t recu t ; da-ul triumIălOr spus vlelii,
dincolo de schlm hare şi moarte: vl<l\a adevă rată ca o prelungire
colect ivă a vie\ii pnn zămislire, pnn' mist erele sexualită\ii. - De aceea,
pe n t r u greci sim bolu l sexual era slmholul in sine. demn de venera\ie.
adevăra t u l , profu n d u l sens al intregii pietă\i ant ice. Fiecare part icu larit ate
din act u l zămislirii, al gravidl!ă\ii, al naşterii t rezea cele mai a lese
şi mai solemne sent imt!nte. In invă\,l t u ra m isterelor, durerea este
declara t ă sacră: .. du rerile facerii " sfin\esc du rerea in genere - orice
evolu\ie �i creştere, tot ceea ce garantează viitoru l fac necesare durerea . . .
P e n t r u ca s ă existe bucu ria veşn ică a crealiei, pentru ca voin\a d e
via\ă s ă s e confirme etern pc s i n e însăşi, trebu ie să ' existe veşnic
şi " chinul născătoarei". Cuvin t u l Dionysos înseamnă toate acestea:
nu cunosc o simbolist ică mai mărea\ă decit această simbolistică grea că
a dionisiacelor. I n ea este resimlit religios cel mai profund inst inct
al vielii, cel al viei il viitoare. al vielii eterne - însăşi calea spre
vială, calea sacră a zămislirii... De-abia creştinismul, avind la bază
rese n ti men t u l său fala de via\ă, a făcu t din sexualitate ceva im pur:
a aruncat cu noroi în începutul, in condilia primă a vielii noastre . . .

5
I n\eleglnd psihologic orgiasm u l ca pe un sentiment năvalnic de
vială şi putere, în interiorul căruia însăşi durerea aetionează ' ca un
stimulent, am descoperit cheia conce pt u l ui de sentiment al tragiculul,
pe care l-au inteles greş it atit Aristotel cit şi, indeosebi, pesimiştii
noştri. Tragedia este atit de departe de a dovedi ceva In favoarea
pesimismului elenilor in sens sehopenhauerian, incit trebuie oonsiderată

• Orgiasm: celebrare a orgiilor. a misterelor, in special in cultul lui Dionysos .

• • _Aici. in sensul de exaltare.

68
mai degrabă u n refuz hotărît al acest uia şi o i nsta nţă opusă lui.
s
A pu ne da v i e t i i c h i a r şi in a spe ct e l e el cele m a l n eobiş n u l l e şi
mai dure, v t p
o in a de a trăI. bucu rindu -se, in Jert fa I I u ri ior sale
z
supreme, de propriul ei caracter i n e pui a b il - aceasta a m n u m it
eu di on is i a c . in aceasta am int rezărit eu puntea către psih o logia
ă
poe t u lui tra"ic. Nu pe n t r u a sc e li bera de spaimă şi m i l , nu pentru
a se. puri lica de un afcct p rim ej di os p rin descă rca r ea sa vehementă
- t s
aşa a in e le Arist ote l - : ci pe n t r u a fi el Însuşi , dincolo de
v
s pa imfl şi m i lă, bucuria eternfl a d e e ni rii - acea bu cu ri e care
cuprinde in sine şi bucuria de II d istru"e. . . Şi prin aceast a aj u n �
larflşi in acel loc din care am ple cat od i n ioa r ă - .. N aşt e re a t ragediei '
a fost p rim a mea reconslderare a t u t u ror valorilor: prin aceasta m ă
în t orc din nou l a pămin t u l d i n care creşte v r er e a şi put i n ta mea
- sc p
eu. u l t i m u l d i I ol al fi losofu l u i Dionysos - eu, invă\ătllru ( e terne i
rcin t oarcc r i . . .
 I " . ., I 1.
I ,
I q ,.
,-: V\ �_' F ',
Redactat: Vasile Frăteanu
Tehnoredactare: COMPREX S.R.L. - Cluj
Responsabil carte: Gheorghe Copaciu

Bun de tipar: 16 febr. 1 993

Coli de tipar: A3 I 8 = 1 0
Tipografia STANDARD S RL Cluj·NIpoca