Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Expertiza Balistica PDF
Expertiza Balistica PDF
1
extinsă pentru a putea studia microurmele lăsate de arma folosită pe proiectil sau pe tubul cartuş găsit la
faţa locului. Studiul se face prin comparaţie la dispozitive care se numesc microscoape comparatoare.
Mai nou se foloseşte tehnica microscopică confocală şi se poate trasa profilul adânciturilor microurmelor
create pe suprafaţa studiată.
Indiferent de gradul de mărire, microscopia optică a devenit insuficientă şi atunci s-a trecut la
microscopia IR cu analiza spectrelor de vibraţie a compuşilor microscopici analizaţi. În unele cazuri
aceste instrumente s-au dovedit limitative şi atunci s-a mers mai departe. Deşi microscopia electronică
există ca instrument de mulţi ani1 de abia când a putut fi combinată cu analiza spectrelor de dispersie în
raze X2 s-au deschis noi orizonturi în criminalistică
Expertiza criminalistică balistică este un gen de expertiză individualizat şi bine definit prin
care expertul este solicitat să răspundă unor obiective specifice sunt legate de urmele produse de o
armă de foc sau cu aer comprimat dar şi în cazul folosirii unor arme albe cum ar fi arcuri cu săgeţi,
arbalete, suliţe, harpoane etc. Mai există un gen de arme cu destinaţie specială dar care fac parte din
categoria utilitarelor cum ar fi pistoalele de împuşcat cuie, pistoalele de nituit pistoalele lansatoare
de rachete, tuburi lansatoare de artificii etc.
Expertiza balistică deşi este un gen bine definit, nu poate fi desfăşurată fără a apela la alte
genuri cum ar fi în principal expertiza fizico-chimică şi traseologică.
1
Primul microscop electronic a fost inventat în 1933 de Ruska Ernst. În 1942 a apărut primul microscop electronic care a fost realizat de Zworykin et. al. când
şi-a susţinut lucrarea de licenţă în fizică [2].
2
În 1964 a apărut primul microscop electronic cu baleiaj (SEM – Scanning Electron Microscopy) iar în 1990 primul detector spectral EDS
3
Legea 295/2004 privind regimul armelor, muniţiilor şi materialelor explozive
2
k) dacă muniţia corp delict este sau nu aptă pentru a se efectua trageri cu ea;
l) dacă muniţia corp delict a fost confecţionată industrial sau artizanal;
m) dacă tubul cartuş şi proiectilul au făcut corp comun înainte de tragere ;
n) dacă mai multe bucăţi (schije) provin din acelaşi proiectil;
o) dimensiunea alicelor extrase din corpul victimei sau ridicate de la locul faptei şi dacă au fost
confecţionate industrial sau artizanal;
p) relevarea seriei unei arme de foc ;
r) dacă victima a fost împuşcată printr-un foc tras direct sau prin ricoşet;
s) dacă un orificiu de împuşcătură este de intrare sau de ieşire.
În practică se pot întâlni şi alte aspecte legate de armele de foc şi muniţia acestora dar cele
enumerate sunt cel mai des întâlnite.
Armele militare se caracterizează printr-o construcţie uşoară dar fiabilă materialele folosite
fiind de înaltă calitate, forme uşor adaptabile corpului omenesc, nu incomodează în alergare sau
transport. De asemenea mecanismul de desiguranţare – siguranţare, încărcare şi dare a focului sunt
facile conform unui algoritm al mişcărilor reflexe.
4
V. Măcelaru – Balistica judiciară – Bucureşti 1972
5
I. Mircea – Criminalistica – Ed. Lumina Lex – Bucureşti 1999
6
C. Suciu – Criminalistica – Bucureşti 1972
7
Legea 295/2004 privind regimul armelor, muniţiilor şi materialelor explozive
3
Armele sportive sau de vânătoare prezintă mecanisme de desiguranţare care funcţionează
după algoritmi împotriva reflexelor tocmai pentru ca actul de încărcare, desiguranţare (siguranţarea
făcându-se automat după fiecare încărcare) şi dare a focului să fie făcute în mod conştient adtfel
încât trăgătorul să nu poată fi expus unei trageri involuntare. Aceste arme rareori pot fi încărcate cu
mai mult d 5 cartuşe.
Aceste tipuri de arme au o singură încărcătură pe care trăgătorul o introduce pe ţeava armei.
După introducerea încărcăturii de foc se produce automat siguranţarea urmând ca în momentul
premergător percutării trăgătorul să execute manevra de desiguranţare. La armele utilitare (pistoalele
pentru împuşcat cuie, bolţuri, capse, pistoalele pentru asomare) arma nu se poate desiguranţa şi
folosi. Siguranţarea este permanentă urmând ca pentru percutarea încărcăturii să fie efectuate două
mişcări în acelaşi timp una de apăsare pentru îndepărtarea piedicii şi cealaltă de apăsare a
trăgaciului, percutarea având loc numai când ţeava armei este apăsată).
4
În figurile 1 – 4 [8] sunt prezentate schematic în secţiune patru tipuri de arme8 în care se pot
vedea componentele principale precum şi modul cum acestea acţionează.
Închizător
Arc posterior
Trăgaci
trăgaci ţeavă
ciocan Arcul ţevii
butoiaş Bandă cu cartuşe
1.Trăgaci 4.Piston de
1. Trăgaci Culată 2. Închizător gaze
3. Culata 5. Cilindru de
2. Opritor Încărcător gaze
6. Încărcător
3. închizător
Fig. 3. Armă automată la care reîncărcarea se face Fig. 4. Armă automată la care reîncărcarea se face prin
prin acţiunea gazelor asupra închizătorului de tip acţiunea gazelor asupra unui piston solidar cu
piston închizătorul
Analizându-se cazurile cele mai frecvente, rezultă că examinarea ţevii, a mecanismului de
închidere, de percuţie, de aruncare a tuburilor şi de alimentare cu cartuşe, trebuie să constituie
obiectul unor preocupări speciale pentru criminalistică, în funcţie de fiecare caz concret în parte.
8
Bundeskriminalamt – Shockwave guns – ENFSI EWG Firearms 2008 Croatia
5
4.1. Ţeava armei
Ţeava serveşte pentru a dirija mişcarea glonţului, pentru a imprima acestuia o mişcare de
rotaţie în jurul axului (în cazul ţevilor ghintuite). Mişcarea de rotaţie în jurul axei longitudinale a
proiectilului îi conferă acestuia o stabilitate sporită pe toată durata zborului, mişcarea de rotaţie
jucând rol de stabilizator giroscopic. Există situaţii când se folosesc arme cu ţeava lisă (fără
ghinturi), ca în cazul armelor de vânătoare, dar ca muniţie se utilizează proiectil unic (breneke).
Unele proiectile de tip breneke prezintă pe suprafaţa lor exterioară nişte nervuri în relief care au
rolul de a imprima mişcarea de rotaţie (fig. 5).
Ţeava constituie în acelaşi timp camera în care are loc destinderea încărcăturii explozive.
Partea interioară a ţevii se numeşte canalul ţevii. Linia dreaptă închipuită care trece pin mijlocul
canalului se numeşte axul canalului ţevii. Partea dinainte a ţevii se termină cu retezătura dinainte,
partea dinapoia ţevii se numeşte culată şi se termină cu retezătura culatei.
Ţeava armei cuprinde următoarele elemente: camera cartuşului, conul de racordare (locaşul
de intrare a glonţului) şi partea ghintuită.
La ţeava armamentului automat, bazat pe principiul folosirii unei părţi din gazele rezultate
din arderea pulberii, mai există şi un orificiu de trecere a gazelor.
Camera cartuşului serveşte pentru introducerea cartuşului. Conul de racordare (locaşul de
intrare al glonţului) este destinat pentru a asigura angajarea progresivă a glonţului în ghinturi; în
acest scop partea ghintuită a conului de racordare (locaşul de intrare a glonţului) are marginile teşite.
Ghinturile canalului ţevii servesc pentru a da glonţului o mişcare de rotaţie. Ghintul este jgheabul
care se înfăşoară în canalul ţevii în spirală. Intervalele între ghinturi se numesc plinuri, pereţii
laterali ai ghinturilor se numesc flancuri. Flancul ghintului care obligă glonţul să se rotească se
numeşte flanc de atac, flancul opus acestuia se numeşte flanc liber. în cazul ghinturilor cu sens
stânga jos, dreapta sus, flancul din dreapta este flanc de atac.
6
Diametrul canalului ţevii se numeşte calibru (fig. 6). La ţevile ghintuite, calibrul ţevii se
determină prin distanţa între două plinuri opuse. In unele state (Franţa, Anglia) calibrul ţevii se
socoteşte distanţa între două ghinturi opuse; unii autori americani măsoară distanţa între două
ghinturi opuse şi două plinuri opuse apoi fac media etc. La armele de vânătoare cu alice, calibrul
este un număr abstract şi invers-proporţional cu lărgimea interioară a ţevii (calibrul 12 este mai mare
decât calibrul 16 sau 20). Calibrul armelor de vânătoare are valori diferite: 12, 16, 18, 20, 24 etc.
fiind calculat şi stabilit în felul următor: s-au fabricat sfere din oţel cu diametrul egal cu diametrul
interior al diferitelor ţevi de arme de vânătoare, apoi s-au numărat câte bucăţi (sfere din oţel) de o
anumită mărime sunt într-un pfund (unitate de măsură a greutăţii egală aproximativ cu 0,5 kg).
Astfel, sferele mari erau 12 bucăţi la pfund, din cele mai mici 16 bucăţi şi aşa mai departe. Deci
calibrul armelor de vânătoare cu ţeava lisă este egal cu numărul sferelor de oţel, având diametrul
egal cu cel al ţevii armei, ce intră într-o unitate de măsură a greutăţii.
Din punct de vedere criminalistic ţeava ghintuită a armei este un obiect creator de urme a
cărui amprentă unică este aplicată pe proiectil (fig. 7) în urma tragerii.
Ţevile armelor de foc se deosebesc între ele după următoarele criterii ce constituie elemente
de stabilire a unei apartenenţe generice:
a) calibru;
b) numărul ghinturilor;
c) sensul ghinturilor;
d) flancurile ghinturilor;
e) lăţimea ghinturilor şi a plinurilor;
f) pasul ghinturilor.
7
În cazul armelor cu ţeava lisă aceste urme nu se creează nici pe proiectilul unic şi nici pe
alice întrucât în majoritatea cazurilor acestea sunt învelite în tubul cartuşului sau în paharul burei.
4.2. Închizătorul
Închizătorul este dispozitivul care fixează cartuşul în locaşul lui (fig. 8). Fără acest dispozitiv
tubul cartuşului ar fi expulzat spre înapoi fără ca înaintarea proiectilului să se producă.
1 2 3 4 5 6
La armele de vânătoare fixarea cartuşului are loc prin proptirea lui într-o piesă metalică prin
alinierea ţevilor armei cu patul. La carabine, arme de tir sportiv, arme de război mai vechi,
închizătorul este acţionat manual fie că are o pârghie laterala sau o pârghie solidară cu trăgaciul şi
garda trăgaciului. La armele semiautomate (se numesc semi automate deoarece cartuşele din
încărcător sau magazie sunt introduse automat pe ţeavă) închizătorul apasă tubul cartuşului în ţeavă
cu ajutorul unui arc. În momentul detonării gazele formate împing spre ieşirea din ţeava armei
proiectilul. Forţa de reacţiune împinge tubul cartuşului spre direcţie opusă şi odată cu acesta
închizătorul. Un sistem de pârghii şi arcuri expulzează tubul cartuşului, împing un cartuş nou pe
ţeavă şi închizătorul îşi reia locul exercitând presiunea dată de arc asupra noului cartuş. Aceste tipuri
de arme nu pot executa trageri în serie ci numai foc cu foc. La armele automate (fig. 2,3,4) o parte
din gazele rezultate în urma detonaţiei sunt preluate de un cilindru şi un piston fie printr-un orificiu
de pe ţeava armei fie printr-un canal de gaze din culată. Acest tip de manevrare a închizătorului
asigură o utilizare mai bună a forţei de expulzare obţinându-se viteze mai mari ale proiectilelor
datorită fermităţii închizătorului. La aceste tipuri de arme se pot realiza atât trageri în serii scurte sau
lungi cât şi foc cu foc.
Din punct de vedere criminalistic această parte a unei arme de foc prezintă interes deoarece
prin acţiunea ei şi în urma detonaţiei şi presării pe tubul cartuş vor rămâne imprimate urme sub
forma de adâncime creând o amprentă unică utilă în identificarea individuală a armei (fig.9).
1
Fig. 9. Urme lăsate în urma tragerii la
partea inferioară a tubului cartuş.
2 1 – urmă lăsată de pragul aruncător ;
2 – urmă lăsată de cuiul percutor;
3 – urmă lăsată de închizător;
8
Închizătorul este solidar cu gheata extractoare şi cuiul percutor. Gheara extractoare prinde
tubul cartuşului de degajarea special construită în acest scop şi în momentul în care închizătorul sem
retrage gheara va extrage tubul cartuşului care va fi expulzat. De asemenea gheara extractoare
reprezintă un obiect creator de urme a cărui amprentă este unică şi rămâne pe tubul cartuş după
tragere – expulzare constituind un indiciu important în identificarea armei.
Fig. 10. Urme lăsate de cuiul percutor; litigiu Fig. 11. Capsele detonante percutate;
–stânga îmbinarea obţinută la microscopul comparator
comparaţie - dreapta
9
Din punct de vedere criminalistic, încărcătorul nu lasă urme pe tubul cartuş, proiectil sau
capsă detonantă care să poată fi exploatate. În schimb pe încărcător sau pe cartuşele existente în
acestea pot fi găsite mijloace materiale de probă cum ar fi pelicule de vopsea, fibre sau urme sub
forma unor pete de sânge, impresiuni papilare, ulei, pe cartuşele încă existente în încărcător pot fi
găsite astfel de urme care prin exploatare pot conduce la identificarea celui care a intrat în contact cu
acest reper.
5. Muniţia
Armele de foc folosesc în principal două mari categorii de muniţii şi anume cartuşe cu glonţ
sau proiectil unic [8] (fig. 12) şi cartuşe cu alice9 (fig.13,14).
Pistoletele, pistoalele, armele semiautomate şi automate folosesc cartuşe cu glonţ sau
proiectil unic. Proiectilele sunt extrem de diverse, de la proiectilul simplu până la proiectilele
speciale (dum – dum, trasoare, incendiare, cu fragmentare etc.)
secţiune într-un cartuş pliu miez de
plumb
pulbere
orificiu
pentru
flacără
înveliş metalic
margine
caneluri
capsă
amestec de nicovală
iniţiere
tubul
cartuşului
şanţ extractor
timbru
10
învelişul glonţului
tub
Alicele sunt sfere de oţel sau plumb de diametre cuprinse între 1,5 – 5,5 mm, alicele mai
mari cu diametre de 6 – 7 mm se numesc mitralii şi pot fi de plumb sau plastic, cauciuc (fig.15) şi se
mai întâlnesc alice confecţionate artizanal din diferite materiale denumite „poşe”.
11
6. Etapele expertizei criminalistice balistice
Expertiza balistică dispusă de organele judiciare prevede de obicei câteva obiective cadru la
care specialistul va trebui să răspundă, din care amintim:
1. – identificarea armei;
2. – dacă arma este în stare de funcţionare;
3. – dacă arma se poate descărca accidental fără apăsarea trăgaciului;
4. – dacă tuburile corp delict provin de la cartuşe trase cu arma corp delict;
5. – dacă proiectilul recuperat din corpul victimei sau de la locul faptei provine din cartuşe
trase cu arma corp delict;
6. – dacă proiectilul provine din tragere directă sau ricoşeu;
7. – direcţia şi distanţa de tragere;
Pe lângă aceste obiective se mai pot întâlni întrebări referitoare la provenienţa muniţiei,
compoziţia amestecului detonat, a proiectilului, puterea de foc, precizia armei, daca aceasta a suferit
modificări, defecţiuni, poziţia victimei în momentul tragerii, dacă actul infracţional a fost posibil ca
urmare a unei acţiuni tip suicidar etc.
Identificarea individuală se face prin citirea seriei şi numărului de pe fiecare parte a armei
care poate fi desfăcută şi se constituie ca piesă individuală, în exemplul de faţă arma are seria A
numărul 05817 (fig. 17).
12
Fig. 17. Seria armei pusă la dispoziţie pentru expertizare
Dispozitivul trimis pentru expertizare (fig. 18) se compune din trei piese şi în forma
asamblată este cunoscut sub denumirea de pistol semiautomat. Arma este „Carpaţi” model 74
calibrul 7,62 mm şi face parte din categoria armelor letale în înţelesul Legii 295/2004 folosite de
forţele de poliţie, pază şi protecţie, însoţire şi supraveghere obiective speciale etc.
Pistolul „Carpaţi” este format din trei părţi: culisa (care are rol de extragere a tubului cartuş
percutat, introducerea unui cartuş pe ţeavă şi este solidar cu închizătorul, percutorul şi mecanismul
de siguranţare), ţeava (care este solidară cu trăgaciul, ciocanul – care acţionează cuiul percutor şi
mânerul – care adăposteşte încărcătorul) şi încărcătorul (cu capacitate de 7 cartuşe). Identificarea
13
individuală se face prin ştanţarea unei serii şi număr pe culisă (în două locuri) (fig. 19 şi 20) şi pe
mâner (fig.21). Încărcătoarele nu sunt înseriate la nici un tip de armă.
14
Fig. 21. Serie ştanţată în dreptul trăgaciului
6.4. Dacă tuburile corp delict provin de la cartuşe trase cu arma corp delict
Obţinerea tuburilor cartuş pentru efectuarea de comparaţii se face prin executarea unor
trageri experimentale. Tuburile vor fi recuperate manual la armele de vânătoare sau la revolvere
(pistoalele cu butoiaş) iar la armele automate sau semiautomate se vor reţine în captatoare. După
cum s-a arătat în capitolul 4 se vor analiza urmele lăsate pe tubul cartuş de gheara extractoare,
închizător şi cuiul percutor (fig. 10 şi 11). Studiul se va face la microscopul comparator iar în lipsa
acestuia la un microscop obişnuit după care imaginile obţinute vor fi suprapuse pentru îmbucşare.
Îmbucşarea reprezintă tăierea celor două imagini suprapuse cu o linie dreaptă sau frântă pentru a
pune în evidenţă traseele de continuitate ale urmelor.
15
Tuburile cartuşelor pot conţine şi alte detalii [10], mai ales cele care au rămas în încărcător.
De exemplu pot păstra impresiuni papilare ale persoanei care le-a introdus în încărcătorul sau
magazia armei. Pentru punerea în evidenţă a impresiunilor papilare se poate apela la orice tehnică
disponibilă însă cea mai indicată este relevarea prin fumigaţie cu vapori de cianoacrilat10 (fig. 22).
6.5. Dacă proiectilul recuperat din corpul victimei sau de la locul faptei provine din
cartuşe trase cu arma corp delict
Pentru comparaţie se vor efectua trageri în scopul obţinerii de proiectile pentru comparaţie.
Tragerile se pot efectua în camere antifonate sau în aer liber. Proiectilele vor fi trase în captatoare cu
câlţi (fig. 23) sau în bazine cu apă (fig. 24) după care vor fi recuperate.
10
Zakaria Erzinclioglu – The illustrated guide to Forensics true crime scene investigation – Barnes and Noble books N.Y. 2004
16
Proiectilele au imprimate pe suprafaţa lor urme de zgâriere – destratificare datorate trecerii
prin ţeava armei şi contactului cu flancurile de atac ale ghinturilor (fig. 7). Armele cu ţeava
neghintuită sau lisă nu lasă urme pe suprafaţa proiectilului şi cu atât mai puţin pe suprafaţa alicelor.
Studiul acestor microurme efectuat la microscopul comparator (fig. 25) va pune în evidenţă
existenţa unor continuităţi ale traseelor urmelor respective prin care se poate afirma că proiectilul în
litigiu a fost tras cu aceeaşi armă ca şi proiectilul de comparaţie (fig. 26).
Studiul comparativ al striaţiilor microurmelor este de multe ori insuficient întrucât rata
succesului în identificare nu depăşeşte 80%. Ca metodă suplimentară cercetătorii canadieni [11] au
dezvoltat un sistem prin care microurmele pot fi reproduse şi studiate în relief (3 D)11 . Acest sistem
este bazat pe microscopia confocală şi poate reproduce în 3 D atât urmele cuiului percutor lăsate pe
capsă (fig. 27 şi 28) cât şi cele de pe suprafaţa proiectilului (fig. 29 şi 30).
Fig. 27. Urme ale cuiului percutor lăsate pe Fig. 28. Urme ale cuiului percutor lăsate pe capsele a
capsele a două cartuşe calibrul 7,62 trase de două cartuşe calibrul 7,62 trase de două arme diferite
două arme diferite dar de acelaşi tip (AK-47) în AK-47 şi SKS în proiecţie inversă
proiecţie inversă
11
Forensic Technology - Integrated Ballistics Identification System (IBIS) Trax 3 D – WAI Inc. 2008
17
Fig. 29. Imaginile juxtapuse ale două proiectile,
reprezentate în 2 D obţinute cu un microscop
comparator modern
18
În cadrul examinării medico – legale orificiile de intrare şi de ieşire ale proiectilului
trebuiesc fixate astfel încât să se poată stabili direcţia de tragere (fig. 32).
Pentru stabilirea unghiului de tragere mai pot fi folosite hainele victimei care aşezate pe
manechine (fig. 33). Prin unirea orificiilor cu o tijă se poate reproduce în teren unghiul de tragere şi
dacă se cunosc poziţiile relative ale agresorului şi victimei se poate stabili distanţa de tragere (fig. 34
Fig. 33. Stabilirea unghiului de tragere prin Fig. 34. Stabilirea unghiului şi a distanţei de tragere
poziţionarea hainelor pe manechin prin poziţionarea hainelor pe manechin
19
Fig. 35. Alicele extrase din corpul victimei Fig. 36. Cântărirea cu precizie a alicelor
Pornind de la densitatea plumbului ρ = 11,3 g/cm3 luată din literatura de specialitate, s-a
procedat la calcularea diametrului sferei din plumb cu ajutorul relaţiei:
4,9371
6⋅
6⋅m 3 7
d= 3 = = 0,4989 cm ≈ 5 mm
ρ⋅π 11,3 ⋅ 3,14
unde: m = 0,735 g – masa alicei de plumb cântărite;
ρ = 11,3 g/cm3 - densitatea plumbului;
π = 3,14
Fig. 37. Tubul cartuş în litigiu Fig. 38. Tubul cartuş în litigiu
În fig. 37 şi 38 se prezintă o situaţie în care nu s-a dispus de tubul cartuş pentru examinare ci
acesta se afla doar imortalizat într-o fotografie judiciară administrată în dosar. Prin compararea
siglei s-a putut stabili că producătorul muniţiei este firma Cheddite – Italia.
Pentru a stabili tiparul alicelor se va porni de la distanţa care reiese din declaraţiile
administrate în cauză şi se vor efectua trageri de comparaţie la distanţe apropiate de aceasta. De
exemplu dacă împuşcarea s-a produs de la cca. 1 m, se vor efectua trageri de la 0,5, 1, 1,5 m cu
aceeaşi ţeavă a armei care reiese din declaraţii că a fost folosită. Dacă nu se cunoaşte ţeava cu care s-
a tras atunci se vor efectua trageri cu ambele ţevi în acest caz rămânând ca distanţa să fie stabilită şi
de alţi factori cum ar fi locul în care a lovit bura ţinta (dacă este la o distanţă la care să se producă
acest fenomen, sau factori geometrici de mediu (care să împiedice vizibilitatea sau mânuirea armei).
Tiparul răspândirii alicelor se ia de pe corpul victimei dintr-o zonă reprezentativă şi se
decupează un pătrat de cca. 10 x 10 cm şi se efectuează numărătoarea alicelor (fig. 39). Prin trageri
experimentale de la distanţe cuprinse între 10 şi 30 de metri, cu fiecare ţeavă a armei se vor obţine
tiparele de răspândire a alicelor imprimate pe ţinte de carton de pe care se va decupa un pătrat de
aceeaşi suprafaţă şi se va efectua numărătoarea alicelor (fig. 40).
20
Fig. 39. Aspectul plăgilor împuşcate de Fig. 40. Numărul de alice pe o suprafaţă de
pe spatele victimei. S-a constatat un 100 cm2 29 alice obţinute prin tragere
număr de 30 de alice / 100 cm2. experimentală de la 15 m cu ţeava din
stânga a armei
Locul unde bura a impactat ţinta (fig. 41) reprezintă un indiciu important în stabilirea
distanţei de tragere, urmele lăsate de bură pot fi sub formă de echimoze sau sub forma unor
desprinderi din veşmintele victimei (fig. 42).
21
Bibliografie
1. Bundeskriminalamt – Shockwave guns – ENFSI EWG Firearms 2008 Croatia
2. V. Măcelaru – Balistica judiciară – Bucureşti 1972
3. I. Mircea – Criminalistica – Ed. Lumina Lex – Bucureşti 1999
4. C. Suciu – Criminalistica – Bucureşti 1972
5. Legea 295/2004 privind regimul armelor, muniţiilor şi materialelor explozive
6. Zakaria Erzinclioglu – The illustrated guide to Forensics true crime scene investigation – Barnes
and Noble books N.Y. 2004
7. Forensic Technology - Integrated Ballistics Identification System (IBIS) Trax 3 D – WAI Inc.
2008
8. http://www.earmi.it/balistica/slug.htm
22