Echilibrul Psihoafectiv și Interesele Personale

1. Omul care simte nevoia imperioasă de AFECŢIUNE,

deoarece a dus şi duce lipsă de tandreţe şi afecţiune, nu
va manifesta nici un interes faţă de discursurile filozofice
ale altora, bazate pe raţionamente abstracte, ci va sorbi
cu nesaţ doar gesturile, cuvintele şi expresiile cu
încărcătură emoţională, calde, afectuoase, tandre. Faţă
de oamenii raţionali, care îi par mai reci şi distanţi, va
manifesta, în mod natural, un fenomen de respingere şi
aversiune...
2. Omul care simte nevoia imperioasă de ÎNŢELEGERE,
deoarece este foarte confuz, şi trece printr-o perioadă a
vieţii în care simte că nu mai poate înţelege ceea ce se
întâmplă cu el, că a scăpat controlul, că îi depăşeşte
capacitatea de înţelegere, va acorda mare importanţă
discursurilor foarte raţionale, în care se explică
substratul gândirii, mecanisme şi metode de a dobândi
autocontrolul, etc.
Metaforele poetice şi expresiile încărcate de afectivitate îl
vor lăsa rece, ba chiar agasa, căci el nu asta caută, acum,
în situaţia sa specifică, de moment...
Conştientizând aceste aspecte, cât şi altele, nu mă
afectează şi nu mă dezechilibrează adversitatea, dar nici
simpatia nimănui. Conştientizez faptul că fiecare om se
foloseşte de ceilalţi oameni, în scopuri personale, în
interes personal, mai mult sau mai puţin conştient.
Nu mă încălzeşte şi nu mă răceşte, nu mă las dus de val,
valul trăirilor emoționale înspumate...