florin bică

online
a treia planetă de la soare

BIBLIOTECA
 online 
a treia planetă de la soare

1
© 2016 – Biblioteca Respiro
Toate drepturile rezervate.

Este permisă descărcarea liberă, cu titlu personal, a cărții în

acest format.

Distribuirea gratuită sau contra cost a cărții prin intermediul

altor platforme online, precum și modificarea textului fără
acordul prealabil, în scris, din partea Bibliotecii Respiro sunt
interzise.

Redactor: Florin Bică

Grafician: Mark Grigore
Sursă ilustrații/imagini: www.123rf.com

Date de contact:
Biblioteca Respiro
Telefon: 0747 170 050
E-mail: contact@bibliotecarespiro.ro
Site: bibliotecarespiro.ro
 florin bică

online 
a treia planetă de la soare
3

un fel de hartă pentru a ieși cu bine

din labirintul socializării online

BIBLIOTECA
onlin
o lume nebună, nebun

La început, un nou început, a fost social media. Apoi lumea nu a mai

fost la fel. Și nici nu va mai fi.

Nu toată lumea este prezentă în spațiul online. Însă foarte mulți din-
tre noi suntem deja acolo, în îmbulzeala din spațiul virtual, în traficul
aglomerat din rețelele de socializare, fie că vorbim despre Face-
book, Twitter sau orice altă rețea similară1. Lucrurile par extrem de
simple. Sunt necesare doar câteva click-uri și poți avea contul sau
profilul tău într-o rețea de socializare, unde pare că atâția și-atâ-
ția oameni așteaptă să te cunoască. Dar oare click-urile acelea sunt
suficiente pentru a intra și a ieși cu bine din labirinturile socializării
online? Vom vedea.

1 Facebook este probabil cea mai populară rețea de socializare online, la momentul
acesta. Prin urmare, materialul de față are în vedere comunicarea în această rețea,
însă o bună parte dintre ideile, sugestiile sau chiar principiile de comunicare enunțate
se pot aplica — măcar în parte și în funcție de caz — și în alte rețele similare: Twitter,
WhatsApp, QQ, QZone, WeChat, Instagram, Skype, Viber, Tumblr ș.a.
ne:
nă, nebună?

Scopul acestui material este să atragă atenția tinerilor utilizatori de 5

rețele de socializare online asupra unora dintre greșelile pe care
le pot face și care pot avea consecințe negative, chiar de lungă
durată, asupra modului în care sunt percepuți, înțeleși și acceptați
de cei din jur.

Autorul textului este prezent de ani de zile în diverse platforme de

socializare online. A trăit „zilele de glorie” ale rețelei hi5, a tes-
tat Twitter-ul și folosește frecvent rețeaua Facebook. Momentan, se
gândește dacă ar merita să încerce Instagramul. Este conștient că a
făcut diverse și numeroase greșeli în modul în care a folosit aceste
instrumente de socializare, dar crede că oricine își poate îmbună-
tăți comunicarea online dacă ține cont de câteva reguli simple și
sugestii de bun-simț.
platfor online sunt spații p

Unii dintre utilizatorii de social media nu înțeleg sau uită frecvent că

o astfel de platformă este un spațiu public și că, dacă nu s-ar duce
îmbrăcați oricum în Piața Universității din București și nu s-ar mani-
festa oricum într-un loc public, ar trebui să aibă aceleași standarde
(sau standarde cât mai asemănătoare) și în mediul virtual. Discuțiile,
dezbaterile și mesajele publicate într-o rețea cum este Facebook
nu sunt totuna cu ceea ce ar fi aceleași lucruri într-un grup restrâns,
într-o încăpere privată etc.

De exemplu, un director din Prefectura Mureș a fost sancționat, cu

câțiva ani în urmă, pentru că a postat un slogan nazist pe pagina sa
de Facebook. Rămâne în afara discuției normalitatea unui astfel de
gest chiar și într-un cadru restrâns sau privat. Cert este că omul s-a
apărat spunând că acela a fost un mesaj privat, publicat pe pagi-
na sa. Ceea ce nu a înțeles el a fost faptul că rețeaua de socializa-
re este un spațiu public, un fel de piață unde poți fi văzut și auzit de
oricine. Profilul tău este prezent într-un spațiu public al profilurilor.
Subiectul (adică dacă profilul de utilizator este spațiu public sau nu)
rămâne dezbătut în continuare, dar, până la un consens (dacă se va
rmele
publice

ajunge vreodată la așa ceva), este important să ținem cont de ceea 7

ce se întâmplă „pe teren”. Adică: ceea ce publici într-o rețea de
acest gen ajunge sau poate ajunge la foarte mulți oameni (cu sau,
uneori, chiar împotriva intenției și a voinței tale).

Reputația personală trebuie apărată și online. Demnitatea perso-

nală trebuie menținută și în spațiul virtual. Ori de câte ori publici
un comentariu sau o fotografie sau orice altceva într-o rețea de
socializare, gândește-te că mesajul tău ajunge nu doar la cei câțiva
prieteni care reacționează de obicei la postările tale, ci la mult mai
mulți, chiar la persoane pe care nu le cunoști.

Poate că sună la fel de caraghios ca faimoasa zicere „Iarna nu-i

ca vara”, dar „Public nu-i totuna cu privat și viceversa”. Watch your
every step!
ești ”Cha
sau o vază Ming?

Să ne imaginăm că ar trebui să vorbim cu o persoană, undeva,

într-o cameră, dar persoana respectivă ar prefera să stea ascunsă
după o perdea în timpul conversației. Este adevărat că perdeaua
este frumoasă, dar parcă nu ne-am simți în largul nostru să purtăm
astfel conversația. Am vrea să vorbim față în față. Or tocmai asta
nu se întâmplă uneori în rețelele de socializare online. În loc să pot
vedea la „fotografia de profil” chipul celui cu care vorbesc sau al
celui care tocmai mi-a cerut „prietenia”, văd un peisaj, o vază Ming,
figura dulce a unui labrador sau portretul lui Audrey Hepburn. De
fapt, cu cine stau eu de vorbă?

Pentru a stabili un anumit nivel de încredere și a discuta ca de la

egal la egal, fiecare participant la conversația online ar trebui să
respecte câteva reguli simple, iar una dintre acestea este ca, în
ciuda modestiei, fiecare să posteze propria fotografie la profil. Ex-
ceptând situațiile speciale când, din cauza unor evenimente impor-
tante (cum au fost atacurile teroriste din Franța) sau datorită unor
provocări (lepșe date pe Facebook, de exemplu), postăm în mod
excepțional un anumit gen de fotografie de profil — drapelul unei
arlie”
țări, o imagine simbolică, o poză din propria copilărie ș.a.m.d. —, 9
în mod obișnuit ar trebui să avem o fotografie personală la profil.
Și să folosim numele nostru sau să ne asigurăm că ceilalți știu cu cine
stau de vorbă. Este un prim pas pentru a stabili o conexiune bună.
spune-
cu cine te împrieteneș
… ca să-ți spun ce pățești.

Unele persoane au în lista de prieteni sute sau mii de persoane. Este

exclus să-i cunoască personal și îndeaproape pe toți aceștia. Prin
urmare, se poate întâmpla ca, de la un punct încolo, posesorul unui
cont sau profil într-o rețea de socializare online nici să nu mai știe
pe cine are în lista de prieteni. Însă, când nu mai ții cont de numărul
mare de „prieteni” și de faptul că aceștia provin din medii diferite,
- mi
ști...

având concepții de viață și preocupări diferite, ajungi în situația de 11

a publica texte sau imagini care, în timp ce unora le sunt pe plac,
altora le pot părea ofensatoare.

Gestionează-ți cu atenție lista de „prieteni” (dacă te întrebi de ce

cuvântul prieteni este scris între ghilimele în acest material, răspun-
sul este că „prieteniile” din mediul online, odată ce au depășit o
barieră numerică, nu mai sunt prietenii așa cum sunt cele din via-
ța reală, ci simple conexiuni virtuale). Dacă dorești să faci parte
dintr-un grup restrâns, unde să poți vorbi deschis despre anumite
lucruri, păstrează grupul restrâns. Nu este nicio problemă să ai un
grup de 10 prieteni pe Facebook. Iar dacă vrei să ai mii de „prie-
teni”, discursul tău public ar trebui să fie mai evaziv, cel puțin când
este vorba de subiecte sensibile, și formulat cu atenție, astfel încât
să nu ofensezi pe cineva.

Amintește-ți că nu te vor accepta toți „așa cum ești”. Principiile și

valorile tale nu sunt ale tuturor. Lucrurile care îți plac ție nu sunt pe
placul tuturor. Reciproca este valabilă.
scrie on
de parcă ai fi Andrei

Din motive diverse, unii dintre cei care publică (postează) în rețelele
de socializare online tind să nu mai țină cont de „bunele maniere”
ale scrisului. Așa se face că abundă textele scrise fără diacritice
sau scrise parțial cu diacritice (ceva de genul: „Mi-am cumparat
șosete rosii și o inghețata.”), dezacordurile gramaticale, ghilimelele
puse la întâmplare, semnele de punctuație folosite aiurea (sau care
lipsesc nemotivat) etc. Ca să sublinieze importanța, ba chiar abso-
lutul a ceea ce scriu, unii folosesc doar majuscule. La alții, cratimele
folosite incorect sau cuvintele cu prea mulți „i” te determină să nu
mai acorzi atenția cuvenită ideii sau opiniei pe care doresc să o
prezinte. Și, ca să pună capac tuturor acestor derapaje, unii se și
supără atunci când li se atrage atenția.

Desigur, spațiul online permite o anumită lejeritate în exprimare

(prin comparație cu cartea tipărită, de exemplu) și îngăduie anu-
mite abateri de la norme. Diferența dintre a te exprima creativ în
scris, adică de a face diverse „giumbușlucuri” scriitoricești, și a da
dovadă de necunoașterea unor reguli gramaticale care ar fi trebuit
cunoscute încă din clasele I-IV este însă enormă.
nline
Pleșu

Iată câteva reguli care trebuie respectate când postezi texte online: 13
1. Folosește diacritice, adică scrie cu ă, â, î, ș și ț. Așa se scrie
în limba română.
2. Nu exagera cu punctele de suspensie, nici nu uita să pui sem-
nele de punctuație necesare.
3. Scrie numele proprii cu literă mare.
4. Fii atent la lungimea textului. Nimeni nu dorește să citească
„romane” într-o rețea de socializare.
5. Când folosești cuvinte din alte limbi, marchează-le prin ghi-
limele și verifică dacă le-ai scris corect.
6. Folosește majuscule doar când este necesar și în niciun caz nu
publica un text întreg scris cu majuscule.
7. Recitește o dată sau de două ori ceea ce ai scris înainte
de „a da drumul” textului în spațiul online. Nu trebuie să fii
corector profesionist, ci doar să faci tot ce ține de tine și de
știința ta pentru a posta un text scris cât mai corect.

Pe scurt spus: „Scrie ca Andrei Pleșu!” Sau ca orice altă persoană

despre care știi că scrie ținând cont de regulile gramaticale.
onlin
nu e plajă de nudiști

Socializarea online este, în cazul Facebook de exemplu, ca și cum

te-ai uita mai tot timpul prin albumele de fotografii ale altora.
Dacă este bine sau rău ar fi cam greu de concluzionat aici, dar cert
este că acest mod (relativ nou) de a comunica prin imagine implică
riscul unor excese sau derapaje.
ne
Unii nu postează fotografii deloc sau, dacă și când postează, este 15
vorba despre imagini cu buchete de flori, peisaje, nimic care să îți
lase impresia că te-ai apropiat cumva de persoana respectivă. E ca
și cum ai sta de vorbă cu un cvasianonim.

Alții însă postează în spațiul online fotografii dintre cele mai intime,
făcând din toți cei care au acces la conținutul profilului lor martori
mai mult sau mai puțini voluntari ai acestei forme de… exhibițio-
nism. „Dar ce, dragă, când te duci la mare nu stai tot așa?” — e
argumentul suprem. Așa este! Dar cine a stabilit că Facebook este
„la mare” și nu „la muzeu”? Altfel spus, nu toată lumea dorește să
te vadă în ipostaze intime într-o rețea de socializare.

Când vine vorba despre comunicarea prin fotografie, regula de

bază este definită de echilibru și bun-simț. Nu posta doar foto-
grafii de tip „buletin”. Acest gen de „cumințenie” plictisește. Dar nu
cădea nici în capcana de a „arăta totul” pentru că ești „de gașcă”.
Echilibrul este undeva la mijloc.
ce faci
ți se servește același f

Schimbi bucătarul!

Aidoma se petrec lucrurile și în rețelele

de socializare. Dacă vei posta zi de zi,
ba chiar de multe ori pe zi, același gen
de lucruri (doar fotografii din excursiile
tale, doar citate inspiratoare, doar rugă-
minți pentru a ți se acorda voturi, doar
nemulțumiri privind nedreptățile sociale
etc.), la un moment dat, persoanele din
jurul tău (din grupul de conexiuni online,
adică) se vor plictisi de tine și fie te vor
elimina din lista lor, fie vor bifa o opți-
une care să te facă invizibil pentru ele.
Altfel spus, vei înceta, într-un anume sens,
să mai exiști. Vei fi aidoma frecției pentru
piciorul de lemn. Adică vei vorbi de unul
singur, fără să te asculte cineva.
 dacă
fel de mâncare?

Când publici materiale pe Facebook, 17

caută să fii creativ, caută diversita-
tea. Postează gândindu-te la cei cu
care comunici, nu doar la tine însuți.
Publică și informații care ar putea fi
de interes pentru alții, chiar dacă nu
fac parte dintre preocupările tale.
Asta nu înseamnă că, dacă nu ai nici
în clin, nici în mânecă cu arta, cu pic-
tura de exemplu, să umpli profilul cu
recomandări de expoziții. Rămâi fi-
del valorilor, crezurilor și activităților
tale, însă într-un mod cât mai creativ,
diversificând pe cât posibil conținutul
pe care îl publici online.
gustur
nu se discută. Nici mă

O tentație mare este aceea de a conside-

ra că tu ai dreptate, iar ceilalți se înșală.
Prin urmare, spațiul virtual este plin de cri-
tici, de atacuri la persoană, de discuții în
contradictoriu ș.a.m.d. Asta nu înseamnă că
în online nu mai trebuie să ai opinie și că
ți se recomandă să îți pierzi identitatea.
Dimpotrivă, rămâi tu însuți, dar fă lucrul
acesta ținând cont de faptul că nu toată
lumea crede ca tine, că nu toți au aceleași
preocupări și valori ca tine, că sunt oameni
care, cel puțin în anumite privințe, se situ-
ează la polul opus celui la care te afli tu.

Când exprimi o opinie contrară a ceea ce

spun alții în mediul online, fă lucrul acesta
cu delicatețe și politețe, asigurându-te că
oamenii vor înțelege că este opinia ta, că
ai argumentele tale, dar că nu te autopro-
rile
ăcar online

clami Punct de Reper Universal. 19

Nu lăsa impresia că vorbești
de pe poziția profesorului care
li se adresează elevilor. Lasă
argumentele să-și facă dato-
ria, iar dacă nu și-o fac, nu le
preschimba în arme de foc. Nu
ești Rambo.

Respectă libertatea celorlalți

de a avea gusturi diferite de
ale tale și îi vei obliga astfel
să respecte libertatea ta de a
avea gusturi diferite de ale lor.
brandu
nu schimba

Se spune că, în lumea în care trăim as-

tăzi, este foarte important brandul per-
sonal, adică trebuie să administrăm cu
atenție imaginea pe care o avem în ochii
celorlalți. O simplă plimbare pe bulevar-
dele de pe Facebook ne dovedește că
oamenii țin într-adevăr la imaginea lor,
doar că, frecvent, ori nu știu să o ges-
tioneze, ori ceea ce afișează trezește
neplăcerea celorlalți. Pe lângă asta, se
întâmplă ca imaginea pe care cineva în-
cearcă să o lase despre sine în spațiul
online să nu corespundă cu impresia pe
care a lăsat-o celor care l-au cunoscut.

Una dintre iluziile cu care trăim este că,

în timp ce noi ne dăm seama cu ușurință
când ceilalți pozează în ceva ce nu sunt
în realitate, adică în lumea de dincolo
ul
de monitor, ei nu își dau seama când 21
noi pozăm în ceva ce nu suntem. Aici,
fiecare știe cel mai bine în ce măsură
ceea ce este în realitate se suprapune
cu imaginea pe care o afișează în me-
diul online. Și fiecare cunoaște și care
ar fi idealul în această privință.

Nu sunt prea multe de spus. Oamenii

au suficientă perspicacitate încât să
sesizeze comportamentele duplicitare.
Fii în online persoana care ești în rea-
litate! Fii în realitate persoana pe care
ai vrea să o expui online! Nu schimba
brandul de la o realitate la alta. Ipo-
crizia este ca o balegă proaspătă; mi-
roase de departe.
brother
are you sleeping?

Când participi la conversația și viața publică online, nu uita că

acestea se desfășoară pe două sensuri opuse. În primul rând, nu
postezi, nu afirmi, nu scrii, nu critici și nu apreciezi doar tu, ci și cei-
lalți. Participarea ta nu poate fi un monolog online. Fii atent la ce
spun alții! Reacționează la ceea ce îți spun și îți oferă ei.
r john,
A fi preocupat doar de ceea ce ai tu de spus este o extremă. Dar 23
există și o alta...

Unele dintre persoanele care sunt prezente în online se mulțumesc

doar să observe. Nu publică niciodată sau mult prea rar. Nu reac-
ționează în vreun fel la ce spun alții. Dar sunt prezente acolo, într-o
tăcere care, pe măsură ce trece timpul, devine suspicioasă. E ca și
când cineva ar sta într-o cameră plină de oameni și nu ar spune ni-
mic, ci doar i-ar observa pe ceilalți. Un fel de Big Brother care doar
ia notițe. Prezent și absent în același timp. De ce ar păstra cineva în
lista de „prieteni” o persoană care nu socializează, deși scopul unei
astfel de rețele online este tocmai socializarea?

Să reținem deci două reguli simple:

1. Nu vorbi mult și doar tu!
2. Nu tăcea ca o statuie!
să-ți tr
îmi vine

– Ce?
– Una!!!!!
(Și pui cât mai multe semne de exclamare, ca să știe celălalt că ești
supărat rău de tot.)

Fericire, religie, politică, subiecte controversate, etică, ordinea zilei,

artă, suferință, crize, ore astrale ale omenirii, viață — totul este
acolo, în spațiul public online. Oricare dintre subiectele amintite și
multe altele pot crea contextul pentru exprimarea unor opinii diver-
se, eventual contradictorii. De la replici contradictorii și sentimentul
că „eu am dreptate, iar tu te înșeli amarnic” nu este decât un pas
micuț până la momentul răbufnirii. Simți brusc că un șuvoi enorm și
năvalnic de „lavă” fierbinte stă gata să erupă din tine. Replica îți
stă chiar în vârful limbii sau, în fine, în buricele degetelor care frea-
mătă pe tastatură. Și, până să-ți dai seama ce și cum, te trezești că
ai aruncat în spațiul online o vorbă sau o replică usturătoare.

Dacă ai auzit vreodată un om aflat sub influența alcoolului înjurând

în autobuz și de mamă, și de tată, și de tot ce e mai sfânt pe lume,
rag...
ei bine, cam tot senzația aia poate fi lăsată și în online atunci când 25
lucrurile scapă de sub control. Chiar dacă interlocutorul merita re-
plica sau mustrarea, replica aceea e citită de mulți alții care nu se
raportează la situație la fel de pasional ca tine. Iar aceștia își vor
face o impresie despre tine sau și-o vor schimba pe aceea pe care
o aveau, adică vei „scădea” în ochii lor.

Când simți că pasiunea e mai puternică decât rațiunea, amână

răspunsul. Lasă lucrurile să se calmeze. Chiar dacă ai scris deja
răspunsul — și e piperat rău, frate! —, recitește-l și ajustează-l
sau, și mai bine, șterge-l, amânând momentul când vei răspunde.
Dă replica în momentul în care ți-ai regăsit calmul. E ușor de spus și
greu de făcut, dar cine reușește câștigă.

La capitolul acesta, reține că religia și politica sunt două dintre

domeniile și subiectele cu mare potențial exploziv. Gândește-te de
70 de ori câte 7 înainte de a intra în dezbateri pe astfel de teme.
una ca
alta rece

Comunicările din spațiul online sunt extrem

de variate. Pe „zidul” de pe Facebook se
succed invitații la nuntă, anunțuri funebre,
fotografii din vacanță, versuri (personale
sau din lirica universală), zicători, oferte
de muncă sau de apartamente, breaking
news, urări de „La mulți ani”, critici ale dez-
ordinii sociale și așa mai departe. Aceas-
tă diversitate influențează, pe negândite,
modul în care ne raportăm la ceea ce se
întâmplă în jurul nostru. Imediat după ce am
comentat cu adâncă tristețe despre situația
tragică a copiilor căzuți victime ale războ-
iului dintr-un colț al lumii sau despre trece-
rea în neființă a unei persoane cunoscute,
ne trezim sărbătorind sau izbucnind în urale
dintr-un motiv oarecare, banal. Această tre-
cere de la una caldă la alta rece este, dacă
stăm să ne gândim serios, nenaturală. În lu-
aldă,
mea reală, un om care tocmai s-a întors 27
de la o înmormântare, unde s-a stors de
lacrimi, nu dă drumul imediat televizorului
pentru a se prăpădi de râs la un episod
din Las Fierbinți.

Este important să nu lăsăm latura artifi-

cială a comunicării online să ne afecteze
modul de a fi și de a comunica în lumea
reală. Stările noastre, trăirile noastre nu
trebuie accelerate la viteza cu care se
succed postările într-o rețea online. Nu
ușurința online-ului ar trebui importată în
realitate, ci profunzimea realității să fie
exportată în online.
râzi,
dar cu măsură!

Socializarea online este asociată mai degrabă cu timpul liber, cu

momentele de relaxare etc.: intri pe Facebook și te delectezi cu
ceea ce au postat „prietenii” tăi. Ei glumesc, tu glumești… Râdeți
împreună.

Atenție însă, nu toată lumea gustă la fel glumele sau același gen de
umor. Simțul umorului diferă de la o persoană la alta, iar unora le
lipsește pur și simplu. Decât să ajungi în situația de a-ți cere scuze
pentru o glumă pe care, când ai publicat-o, o considerai inofensivă,
mai bine te gândești bine înainte de a publica un text cu conținut
umoristic. Întreabă-te dacă gluma ar putea fi ofensatoare pentru
vreunul dintre „prieteni”. Dacă ai sute sau mii de „prieteni”, riscul de
a întrista pe cineva prin umorul tău e mai mare. Asta nu înseamnă
că trebuie să-ți depersonalizezi discursul până acolo încât să nu
mai postezi nimic relevant. Echilibrul este greu de găsit și menținut,
dar merită încercat. Iar dacă ești tu cel ofensat de gluma cuiva,
încearcă să treci peste sau, dacă ții morțiș să îi dai o reacție, dă-i-o
într-o manieră privată. Oamenilor nu le place să li se facă obser-
vație în public — vezi ce urmează!
29
” măi,
nu vă e rușine?”

„V-am cerut și eu ceva o dată și nici nu v-a păsat!” „Ce mare

brânză să dai un like?!!! Dacă adunam 300, câștiga poza mea!”
„Mirceo, ai SCĂZUT în ochii mei. Aveam așteptări mai mari de
la tine.” „Cu așa prieteni, cine mai are nevoie de dușmani?!”

Probabil că ai văzut texte de genul acesta în online. De multe

ori, fiind scrise într-o anumită stare de iritare și nemulțumire,
sunt pline nu doar de reproșuri, ci și de numeroase greșeli orto-
grafice sau gramaticale ori acompaniate de grămezi de sem-
ne de exclamare și de întrebare, semn că acela care își inter-
pelează astfel „prietenii” a ridicat și tonul, și degetul arătător.

Când soliciți un ajutor sau o favoare în mediul online, păstrea-

ză întotdeauna în minte următoarele:

1. Nu toți „prietenii” tăi sunt pe recepție. Unii pot fi la muncă

sau, din diverse motive, neconectați la rețea. Alții își verifi-
că mai rar contul, din principiu. Pot fi „n” motive pentru care
sutele tale de „prieteni” nici măcar nu au văzut mesajul tău.
 31

2. Nu toți „prietenii” tăi subscriu automat proiectelor, crezurilor sau

ideilor tale. Nici tu nu dai like la tot ce vezi pe Facebook. Este
dreptul fiecăruia de a răspunde pozitiv sau negativ cererilor
tale.
3. Nu toți „prietenii” din rețea îți sunt prieteni. Dacă stai și te gân-
dești un pic, eventual cu lista „prietenilor” în fața ochilor, îți vei
da seama că pe unii cel mult îi știi, în sensul că vi s-au intersectat
drumurile de câteva ori. Iar pe alții nici nu i-ai întâlnit vreodată
în persoană. De ce ar răspunde astfel de persoane apelurilor
tale?

Evită mustrările generale, în grup! Poate că unii dintre cei cărora

le-ai adresat o rugăminte au răspuns deja pozitiv apelului tău. Ar fi
nedrept să îi pui „în aceeași oală” cu cei care nu au reacționat. Iar
atunci când vrei să îi atragi atenția cuiva, alege să îi scrii în privat,
într-un moment în care ești calm. Caută să câștigi un prieten, nu să
pierzi unul.
oferă
înainte de a cere
ă
Fie că vorbim despre paginile unor proiecte, afaceri, publicații, in- 33
stituții, fie că vorbim despre simplul profil de utilizator individual,
cert este că, din când în când, fiecare vrea să „vândă” ceva sau să
i se dea ceva. Dacă postezi în rețelele de socializare online doar
atunci când ai nevoie, când vrei ceva de la ceilalți, iar în rest nu
socializezi mai deloc sau chiar deloc, „prietenii” te vor cataloga,
mai devreme sau mai târziu, drept un tip profitor, un oportunist, și
se vor distanța de tine.

Dacă vrei ca oamenii să îți ofere, oferă-le tu mai întâi!

Iar când ceri, fii cât mai transparent posibil. În anumite cazuri, de
exemplu, se solicită ajutor financiar, or, ar fi potrivit să se ofere
detalii cât mai clare și complete, astfel încât „prietenii” să aibă
încredere. De asemenea, este important și feedback-ul. Oamenii te
susțin, se implică, îți oferă voturi sau like-uri, iar la final, merită mai
mult decât un simplu „Mulțumesc”. Merită să vadă la ce anume au
contribuit, ce a ieșit din participarea lor, că a contat gestul făcut.
Dă-le un feedback cât mai complet!
se ame
când borcanele

... ajungi să pui zahăr în sarmale.

Spațiile publice online sunt destinate unui anumit tip de comunicare

și unui anumit gen de relații și nu ar trebui să înlocuiască niciodată
comunicarea personală, față în față, nici relațiile directe, nemijlo-
cite de ecran.

Cu toate acestea, se întâmplă să descoperi în rețelele de socializa-

re mesaje de genul: „Draga mea, te iubesc, iar azi, de ziua ta, îți
doresc tot binele din lume, alături de mine. Hai să fim fericiți!” sau
„Ești cel mai deștept copil din lume. Azi ai luat iar 10 la matemati-
că. Wow!” Astfel de mesaje, deși adresate unor persoane apropi-
ate, par destinate mai degrabă publicului larg, un fel de a atrage
atenția celorlalți asupra unor detalii din spațiul intim al familiei.

Este de preferat ca soții sau părinții și copiii sau prietenii foarte

apropiați să comunice între ei în mod direct. O urare de „La mulți
ani” îi poate fi transmisă soțului (sau soției) direct sau la telefon. Iar
dacă cineva dorește să atragă atenția publicului larg asupra unui
estecă
35

eveniment special din viața lui sau a familiei, ar fi mai potrivită o

abordare directă, onestă: „Astăzi, soția mea împlinește 25 de ani.
Urările și mesajele voastre i-ar face aniversarea mai frumoasă.”
Ideea că lucruri care în mod normal ar trebui comunicate direct pot
fi comunicate prin intermediul rețelelor de socializare este de-a
dreptul stranie.

Exagerând, iată un exemplu care ilustrează ridicolul unor situații de

acest gen. Soțul, pe profilul soției din rețeaua Facebook: „Pisic, ce
avem azi la prânz?” Soția: „Am făcut ciorbiță. Și avem chiftele la
felul doi, cu piure...” Soțul: „Miam-miam-miam!!!”

Sunt lucruri care se discută în online, dar și lucruri care ar trebui

să rămână în spațiul privat sau, dacă e musai să fie expuse (pre-
zentate) în rețelele de socializare, trebuie prezentate într-un mod
potrivit.
realita
fă o cură de

Tinerii (și nu doar ei) petrec tot mai mult timp în mediul
virtual. Îi vezi conectați nonstop: în parcuri, la lansări
de carte, înainte de începerea concertului, în mijloace-
le de transport în comun, în timpul cursurilor, ba chiar
și la biserică. Fără a susține că, decât să stea conec-
tați pe Facebook în timp ce călătoresc cu metroul, ar
fi de preferat ca pasagerii să se holbeze unii la alții,
se poate spune totuși că este necesar ca, din când
în când — iar acest „din când în când” se poate re-
feri la momente zilnice, la o zi pe săptămână sau la
weekenduri — să ne „deconectăm”.

Gândește-te serios la frecvența cu care deschizi pe

negândite telefonul și te conectezi la o rețea sau alta
ca să vezi dacă „nu cumva ai vreun nou mesaj sau
like” sau cine ce a mai postat! S-ar putea să desco-
peri în propriul comportament semnele evidente ale
unui început de adicție (sau chiar o adicție totală, în
„carne și oase”).
ate
„Cura de realitate” pe care ar trebui să o faci din când în 37
când te poate ajuta să:
1. îți dai seama dacă ești dependent de social media
sau nu;
2. descoperi realitatea altfel decât mijlocită de moni-
tor, de gadget, de ce postează alții;
3. te conectezi la ceea ce se întâmplă în jurul tău în-
tr-un mod care să îți ofere experiențe reale;
4. scapi de comparația constantă cu ce au și ce fac
alții;
5. trăiești de-adevăratelea.

Eliminarea social media din viața ta, așa cum fac și promo-
vează unii, poate reprezenta un gest extrem într-o societa-
te în care socializarea online este totuși un mijloc de comu-
nicare util, cel puțin în unele privințe. Dar mutarea aproape
completă a vieții tale într-o rețea online este tot o extremă,
un fel de deces. Important este să găsești zona de echilibru,
în care, fără să te rupi de lume, nu te rupi nici de tine.
dacă am mai multe co

sunt ipo
Nu, dacă motivul pentru care ai mai multe conturi este că nu vrei să
amesteci textele și fotografiile cu un pronunțat caracter personal cu
chestiunile care țin de locul de muncă sau, în fine, de un spațiu unde
nu vrei să te expui ca între prieteni adevărați.

Există persoane care au într-o rețea de socializare un cont pentru

amici și familie, adică pentru aceia cu care comunică într-o manieră
mai personală (glume, fotografii personale etc.), și un alt cont pen-
tru aceia cu care au relații de altă factură, eventual mai distante
(de exemplu, oamenii cu care colaborează, cu care fac afaceri,
cărora le sunt superiori ierarhic sau cărora le sunt angajați).

Dacă însă decizia de a avea mai multe conturi ascunde o anumită

duplicitate — „Dr. Jekyll” într-o parte, „Mr. Hyde” în altă parte —,
lucrul acesta reflectă o problemă de caracter care, mai devreme
sau mai târziu, va fi observată de cei din jur. Soluția nu este să ai
mai multe profiluri online, ci un caracter frumos.
 onturi,

ocrit(ă)?
39
coment
potrivit la momentul p

Dacă într-o zi în care toată lumea vor-

bește, deplânge, regretă un eveniment
tragic (vezi cazul incendiului de la Clubul
Colectiv sau al atentatelor teroriste care
au lovit Franța), tu postezi bancuri, ești în
contratimp. E ca și cum, la o înmormân-
tare, la cimitir, în timp ce rudele jelesc,
dintr-un motiv oarecare ai începe să râzi
în hohote. Imaginează-ți stupefacția celor
din jur!

Niciun utilizator de social media nu ar tre-

bui să fie ipocrit, mimând durerea, triste-
țea, îngrijorarea sau preocuparea dacă
nu simte în mod real așa ceva. Însă, în cir-
cumstanțe speciale, când este vorba des-
pre moartea a sute de persoane sau de
o suferință care a avut un impact major
asupra publicului larg, este o dovadă de
tariul
potrivit

bun-simț să eviți publicarea unor mesaje 41

ce reflectă veselie debordantă. Sigur că,
atunci când se declară „doliu național”,
nu toată lumea se simte la fel de lovită
de tragedie, dar asta nu înseamnă că,
pentru a respecta durerea unora, ceilalți
nu pot să dea volumul mai mic.

Desigur, principiul reflectat de exemplul

de mai sus poate fi extins și la situații de
altă factură. Când toată lumea se bucură
pe Facebook de o victorie a naționalei
de fotbal, ar fi total nepotrivit ca tu să
comentezi: „Fotbalul e o prostie și mă mir
că vă uitați toți, ca oile, la așa ceva.” Ai
prins ideea… Nu circula pe contrasens,
chiar și când ești de părere că pe acolo
e cel mai bine de mers.
” aminti
mă chinuiesc...”

Dacă vrei să te convingi că postările tale creionează, pas cu pas, o

impresie asupra „prietenilor” tăi, gândește-te la diverse persoane
din lista ta. Cu siguranță, îți vor veni în minte diverse tipare: băiatul
preocupat de motoare și cai putere; mama care postează „spuse-
le” copiilor ei; tipul care îți oferă zilnic porții bogate de „inspira-
ționale” ș.a.m.d. Tu ai o anumită percepție asupra lor, bazată pe
postările lor și, similar, ei își fac o părere despre tine, bazată pe
postările tale.

În timp ce, pe Facebook de exemplu, unii postează sau publică

foarte rar ceva, alții postează de mai multe ori pe zi. Texte, citate,
comentarii, opinii, fotografii — se adună toate, formând un lung șir
de viitoare „amintiri”. Pe negândite, activitatea ta din mediul online
se transformă într-un fel de raport privind preocupările și gusturile
tale. Într-un fel, activitatea asta este un autoportret.

Este recomandabil ca, din când în când, să intri pe propria pagină

și să-ți revezi activitatea „publicistică”. Dacă obișnuiești să postezi
frecvent texte și imagini, n-ar fi exclus ca, la o trecere în revistă a
irile
„amintirilor” tale, să îți dai seama că unele dintre ele, de care 43
ai uitat între timp, nu mai sunt valabile sau nu te mai reprezintă
sau că le-ai nuanța diferit. Pe Facebook, urmele pașilor pot fi
ajustate sau chiar șterse. Asta nu înseamnă însă că impresia lă-
sată de vechile tale postări, chiar șterse, nu rămâne.
V este de la

Vendet
Este destul de ușor să le creezi proble-
me altora folosindu-te de rețelele de
socializare online. Unii au creat conturi
în numele altora și au publicat mate-
riale sau mesaje care să-i discredite-
ze pe aceștia. Sunt și cazuri când, în
social media, au fost expuse materiale
rușinoase sau faptele reprobabile ale
unor persoane. Unii au vrut să se răz-
bune pe șefii lor, așa că au dat frâu
liber nemulțumirilor în spațiul online,
fapt care, uneori, a avut consecințe ne-
gative (admonestări din partea supe-
riorilor sau chiar pierderea locului de
muncă).

Indiferent dacă este vorba despre per-

soane acuzate pe nedrept sau despre
persoane care într-adevăr au făcut
tta?
ceva greșit, transformarea rețelelor de 45
socializare într-un fel de spânzurători
sau ghilotine ridicate în piețele publice
este un fapt extrem de riscant. Nu știi
când acest bumerang se poate întoarce
asupra ta. Există alte căi de a pedepsi
răul.

Este adevărat că sunt fapte nedemne

care, în anumite cazuri, se impune a fi
discutate, dezbătute în social media.
Când un politician, de exemplu, abuzea-
ză de poziția sa, faptele lui, ca persoa-
nă publică, pot ajunge să fie analizate
în rețelele de socializare. Dar, chiar și
atunci, este necesară autocenzurarea
propriului discurs. Poți respinge sau con-
damna ceva fără să înjuri și fără să
scazi calitatea limbajului și a discursului.
musafi
nepoftiți

Evită intervențiile în spațiul public-privat al altora. (Cum adică spa-

țiu public-privat? Vezi mai jos!)

Imaginează-ți că, într-o dimineață, te „loghezi” pe contul tău din-

tr-o rețea și descoperi că, peste noapte, un amic a postat o foto-
grafie cu o tipă în costum de baie, „tăguind” și numele tău. Așa că
fotografia respectivă apare și pe profilul tău. Amicul s-a gândit că
e ceva distractiv, ca între voi, „băeții”, dar tu știi sigur că soția sau
prietena ta nu se va distra la fel de bine. E doar un exemplu banal
de situație cu „musafiri nepoftiți”.

Pe Facebook, de exemplu, se întâmplă ca unii utilizatori să publice

diverse materiale pe pagina personală a altor utilizatori (clipuri
video, fotografii etc.). Exceptând urările de „La mulți ani!”, sunt
prea puține lucruri pe care ai permisiunea să le postezi pe pro-
filul altora. Chiar și atunci când dorești să publici o fotografie în
care apar diverse persoane, ar trebui să ai permisiunea lor de a
folosi fotografia respectivă. Poate părea exagerat, dar nu este.
firii
Orice persoană are dreptul de 47
a se îngriji de propria imagine
și este posibil ca o fotografie
care ție ți se pare în regulă (iar
asta doar pentru că îți place
cum arăți tu în ea), ei să nu îi
fie pe plac.

Folosește pentru postări doar

spațiile destinate acestui scop
și păstrează relațiile bune cu
„prietenii” din social media,
respectând dreptul fiecăruia
de a-și umple propria pagină
cu ceea ce consideră că îl re-
prezintă.
bunul sam
samaritean era și deș

Probabil ai văzut măcar o dată pe cineva postând pe Facebook

fotografia unei cărți de identitate, pierdută și găsită de altcineva.
„Dați share mai departe, ca să ajutăm omul să-și recupereze cartea
de identitate!” — cam așa suna mesajul care însoțea imaginea.

A poza în bun samaritean e greșit din start. A face publice datele

de identificare ale unei persoane, fără a ține cont de faptul că pot
maritean
ștept

fi preluate și folosite de persoane rău intenționate, este și mai 49

greșit. Din moment ce adresa omului este trecută pe cartea de
identitate, documentul putea fi dus la poliție, care ar fi găsit o
metodă mai discretă de a găsi pierzătorul. Asta în cazul în care
nu te decizi să trimiți chiar tu documentul la adresa inscripțio-
nată pe el.

Exemplul de mai sus poate fi completat cu multe altele. Uneori,

din dorința de ajuta pe cineva, ajungem să destăinuim pe Fa-
cebook sau în alte rețele de socializare detalii și lucruri pe care
cei pe care dorim să îi ajutăm nu ar fi dorit să le facă publice,
fie că este vorba despre o boală, un accident, un impediment
financiar sau altceva.

Este un lucru nobil să îi ajuți pe cei din jur, iar social media poate
fi un instrument util. Însă, înainte de a face pasul acesta, asigu-
ră-te că respecți dreptul la intimitate al persoanei pe care do-
rești să o ajuți și că ea dorește sau acceptă să fie ajutată astfel.
lista m
de standarde

Nu, nu vei primi aici o listă de standarde, ci doar o simplă încu-

rajare de a-ți alcătui tu însuți o astfel de listă. Înainte de a urca
„la bordul” rețelelor de socializare online, gândește-te serios la ce
anume dorești să faci acolo, gândește-te la destinație, la oamenii
pe care îi vei „întâlni”, la ceea ce vrei să comunici, la impresia cu
care vrei ca sutele sau miile de „prieteni” să rămână în urma inte­
racțiunii cu tine.

Fă-ți propriul regulament și respectă-l! Te poți baza pe ceea ce ai

citit în acest material sau poți găsi informații amănunțite, ba chiar și
studii de specialitate pe internet. Cea mai mare greșeală pe care o
poți face în legătură cu social media este să crezi că lucrurile aces-
tea curg de la sine, că nu trebuie să le iei prea în serios.

Utilizatorul de social media trebuie să păstreze permanent în minte

ideea că rețeaua de socializare online este un spațiu public, unde
participanților li se cere, pe lângă multe altele, bun-simț.
mea
51
Ceea ce rămâne în urma participării noastre la viața online, prin in-
termediul rețelelor de socializare, este ceva nedefinit. Este o impresie.
Cartea ONLINE. A treia planetă de la soare își ajută cititorii să descopere
câteva elemente importante care țin de comunicare și care contribuie
din plin la formarea impresiei pe care o lăsăm prin discursul nostru
public. Pentru că, de fapt, ceea ce facem în spațiul virtual este un dis-
curs public.

Citește, adaptează ideile și sugestiile din carte la propriul profil și bu-

cură-te de o comunicare cât mai eficientă.

Florin Bică a scris și scrie. Cronică de film, cărți pentru copii, recenzii de
carte, articole pe teme de spiritualitate creștină, comentarii pe Facebook
etc. A publicat, în cadrul proiectului Biblioteca Respiro, Alege să alegi!,
o carte destinată publicului tânăr. Are un master în comunicare și relații
publice și a absolvit studii postuniversitare de biblioteconomie și știința
informării.

online 
a treia planetă de la soare