TREE

LAYERS

WE FINISH WOOD

2015
 GHID PENTRU UTILIZATORII
DIN INDUSTRIA DE FINISARE A LEMNULUI
TREE LAYERS

TREE LAYERS / 3

LEMNUL ȘI DERIVATELE SALE / 4

ȘLEFUIREA ÎN ALB / 7

MATERIALE PENTRU TRATAREA SUPRAFEȚELOR / 9

APLICAREA MATERIALELOR DE FINISARE / 12

USCAREA / ÎNTĂRIREA MATERIALELOR DE FINISARE / 18

TEHNOLOGIA DE FINISARE / 21

FIȘELE TEHNICE DE PRODUS / 22

CARACTERISTICILE SUPRAFEȚELOR ACOPERITE / 25

RECOMANDĂRI PENTRU UN FINISAJ DE CALITATE / 27

DEFECTE DE FINISARE / 29

FIȘE DE SECURITATE. PROTECȚIA UTILIZATORULUI / 36

COSTURILE FINISĂRII / 38

TERMENI DE SPECIALITATE / 39

2
TREE LAYERS

Acest ghid este destinat partenerilor

noștri și utilizatorilor de produse
profesionale de finisare a lemnului.
Este o bază de informații teoretice,
sfaturi practice privind tratarea
suprafețelor lemnului și analize ale
unor situații care apar frecvent în
timpul procesului de finisare.
S-a folosit experiența specialiștilor
noștri, precum și o bogată literatură
de specialitate pentru elaborarea unui
ghid cuprinzător și util pentru
industria de finisare a lemnului.
Sunt descrise într-un mod cât mai
accesibil, lemnul și derivatele din
lemn, cele mai utilizate materiale
folosite pentru finisarea lor, metodele
de uscare, precum și cele mai uzuale
tehnologii. Au fost abordate și
aspecte economice, de rezistență și
de protecție a mediului.

TREE LAYERS

Tree Layers este un brand specializat în

finisarea industrială a lemnului care combină
distribuția de produse premium cu serviciile
profesionale de calitate pe tot parcursul
procesului de finisare. Tree Layers răspunde
nevoilor moderne de finisare prin produse
inovative și soluții rapide cu rezultate eficiente.
Cu o gamă completă de produse de finisare
pentru interior și exterior și cu o echipă
experimentată de specialiști în finisarea lemnului
Tree Layers elaborează finisaje cu caracteristici
specifice fiecărui proiect de finisare. Astfel, Tree
Layers contribuie prin serviciile pe care le oferă
la îmbunătățirea rezulatelor obținute de fiecare
departament de finisare cu care lucrează.

3
TREE LAYERS

LEMNUL ȘI DERIVATELE SALE

Baza pe care se aplică produsele de finisare este

lemnul, sub formă de lemn masiv, furnir şi derivate din
lemn.

Lemnul masiv poate fi bucată întreagă (cherestea) sau

covor de masiv (bucăţi de cherestea lipite între ele cu
adeziv).
Motivul pentru care lemnul este interesant din punct de
vedere estetic este desenul lui natural. Acest desen
este rezultanta unor caracteristici pe care le posedă,
cum ar fi: inele anuale, prezența rășinilor și coloranților,
existența porilor și nodurilor sau a unor defecte de
creștere.

Inelele anuale sunt caracteristica fiecarui copac. Ele

reprezintă cantitatea de masă lemnoasă adaugată de
un copac într-un an și este formată din două zone. O
zonă mai deschisă la culoare și mai afânată, care
reprezintă masa lemnoasă acumulată în perioadele de
început de creștere, cu umiditate multă (primăvara) și o
zonă mai închisă la culoare și mai densă, masa
lemnoasă acumulată în perioadele de sfârșit de
creștere (sfârșitul verii), când umiditatea este foarte
scăzută.
În funcție de modul în care lemnul este tăiat, aceste
inele anuale creează un desen specific, care ridică mult
valoarea mobilierului sau a altor obiecte finisate din
lemn.

O altă caracteristică a lemnului sunt porii. Ei sunt

prezenți numai în speciile de foioase sau de lemn exotic
și sunt o parte importantă a aspectului mobilierului din
aceste tipuri de lemn. Acești pori pot fi puși în evidență
prin diverse materiale sau tehnologii de finisare, creând
efecte vizuale foarte apreciate. Un dezavantaj al
prezenței porilor este acumularea de săruri și taninuri
care pot crea probleme în timpul procesului de finisare.
Un exemplu în acest sens este mahonul, un lemn plin
de surprize în timpul procesului de finisare.

Rășina este caracteristica lemnului de conifere. Din

acest motiv coniferele se mai numesc și rășinoase. Și
rășina poate crea mari probleme la finisare. Din acest
motiv, atunci când, în timpul prelucrărilor mecanice
anterioare finisării, se descoperă pungi de rășină,
acestea se înlătură. Gaura formată prin înlăturarea
rășinii se acoperă cu mici bucăți din lemn (așa-numitele
bărcuțe din lemn).

4
TREE LAYERS

Furnirul se obține prin derularea sau tăierea

bușteanului în “felii” de lemn de 0,5-0,8 mm
grosime. Pentru obținerea unui furnir de
calitate este importantă și calitatea bușteanului
și cea a utilajelor folosite. În cazul în care
calitatea acestora este mai slabă, există riscul
obținerii unor furnire cu defecte ascunse, care
nu se văd imediat, dar care ies în evidență pe
parcursul finisării.
În funcție de tăiere se obține și desenul
lemnului, astfel prin tăierea friz, inelele anuale
se prezintă sub forma unor linii paralele, iar prin
tăierea flader, apar sub forma unor linii curbe
care formează desene secvențiale.
Furnirul este aplicat pe panouri derivate din
lemn (PAL, MDF) folosite la fabricarea mobilei.

Panourile derivate din lemn

Panourile din aşchii de lemn (PAL) - sunt fabricate prin

presarea la cald a așchiilor de lemn amestecate cu rășini
a d e z i v e ( c e l e m a i d e s u t i l i z a t e fi i n d c e l e
ureoformaldehidice). În timpul procesului de obținere a
PAL-ului o parte din formaldehida conținută rămâne
liberă și se degajă în timp sub forma unui miros
înțepător. Formaldehida este un produs dăunător
sănătății. Din acest motiv, prin utilizarea de adezivi de tip
nou sau a unor captatori de formaldehidă s-a reușit
obținerea unor panouri cu emisie foarte redusă de
formaldehidă sau chiar cu emisie zero.
Panourile de PAL sunt acoperite cu furnir, hârtie
(cașerate).

Panourile din fibră de lemn (MDF si HDF) - sunt fabricate

prin presarea la cald a fibrei de lemn amestecată cu
rășini. Se pot folosi și fără a fi acoperite cu furnir sau alte
materiale. Cele mai cunoscute sunt MDF (medium
density boards) și HDF (hight density board).

Obținerea HDF-ului se face prin așa-numitul procedeu

“umed”, la temperatură și presiune înaltă.
Aderența dintre fibre se realizează cu ajutorul rășinilor
conținute în mod natural.

MDF-ul se obține prin procedeul “uscat”, folosind

temperatură și presiune scăzută. Aderența fiind realizată
prin adăugare de rășini sintetice. Panourile de MDF se
obțin cu diferite densități, umidități și tratamente ale
suprafeței. Se pot obține panouri rezistente la foc, la
umiditate și condiții atmosferice.

5
TREE LAYERS

O altă caracteristică importantă a lemnului este aceea de a face schimb

de umiditate cu mediul ambiant. În urma acestui schimb lemnul își poate
modifica dimensiunile, ceea ce poate duce la apariția unor defecte pe
suprafețele finisate (crăpături fine sau apariția unor zone nefinisate din
cauza contragerii lemnului).

Pentru a reduce cât mai mult riscul apariției acestui tip de defecte, lemnul trebuie să
aibă o umiditate constantă, atât în timpul finisării, cât și al stocării, al transportului și al
folosirii.

Specialiștii recomandă o umiditate de 6-8% pentru lemnul folosit la fabricarea

mobilierului de interior și 12-15% pentru ferestre și uși de exterior.

RELAȚIA DINTRE UMIDITATEA LEMNULUI ȘI UMIDITATEA RELATIVĂ A AERULUI

Umiditatea lemnului (%)

Umiditatea relativă a aerului (%)

6
TREE LAYERS

ȘLEFUIREA

Șlefuirea este o etapă foarte importantă în procesul de finisare având ca scopuri:

• Calibrarea obiectelor la dimensiunea cerută.

• Îndepărtarea zgârieturilor, smulgerilor, urmelor de creion, resturilor de clei și a altor
defecte ale suprafeței.
• Îndepărtarea rugozității datorate umezelii sau acoperirilor.
• Asigurarea aderenței între suprafață și finisaj și între straturi.
• Reducerea consumului de material de finisare (lemnul șlefuit necorespunzător
absoarbe mai mult material de finisare).
• Obținerea unei mobile de calitate folosind o șlefuire corespunzătoare și materiale de
finisare adecvate;
• Scoaterea în evidență a frumuseții naturale a lemnului și a structurii acestuia.

Șlefuirea se face cu benzi abrazive. Banda de

șlefuire constă într-o bază (din hârtie, material
textil sau o combinație a celor două) pe care
sunt fixate cu adeziv granule abrazive.
Benzile obișnuite, folosite pentru presiune
înaltă, au baza combinată sau textilă, iar cele
folosite pentru șlefuirea profilelor au ca bază un
material textil elastic.

Ca material abraziv sunt folosite atât materiale

naturale, cât și artificiale. Abrazivele artificiale
sunt mai dure și au o utilizare mai vastă.
Alegerea materialului abraziv se face în funcție
de scopul pentru care este folosită banda
abrazivă. Cele mai frecvent folosite materiale
abrazive sunt oxidul de aluminiu (corundum),
zirconiu si carbonatul de siliciu.

Materialele abrazive sunt împărțite în 10 grade

de duritate (scara Mohs), nivelul 10 fiind egal cu
duritatea diamantului.
Granulele abrazive sunt mai întâi mărunțite și
apoi sortate în funcție de dimensiuni. Mărimea
fracției de granule este dată de numărul
granulelor dintr-un inch pătrat și este exprimată
printr-un număr rotunjit (40, 60, 80, 100, 120,
etc). Cu cât numărul este mai mare, cu atât mai
multe particule vor fi pe suprafața dată, deci
particulele vor fi mai mici.

În afara benzilor abrazive, în procesul de

șlefuire se mai pot folosi lâna de oțel, perii
abrazive, bureți abrazivi, paste abrazive.

7
TREE LAYERS

O șlefuire realizată
necorespunzător este
frecvent cauza defectelor de
finisare observate pe
produsul finit. Atenția
acordată șlefuirii, pregătirii în
alb a suportului lemnos, este
invers proporțională cu
numărul defectelor apărute în
timpul finisării.

Recomandări pentru o șlefuire corectă a lemnului:

• Șlefuirea trebuie realizată fără tensiuni extreme pe benzi. Cu cât tensiunea în bandă
este mai mare, cu atât calitatea abraziunii este mai scăzută. O tensiune optimă a
benzii abrazive duce la creșterea timpului de utilizare a acesteia, îmbunătățeste
calitatea și reduce consumul de material de finisare.

• Este necesar să se controleze direcția benzii abrazive când este pusă pe rolele
mașinii de șlefuit. Direcția corectă este indicată de o săgeată desenată pe partea din
spate a benzii abrazive.

• Tensiunea benzii abrazive trebuie redusă după terminarea procesului de șlefuire

pentru a evita întinderea acesteia și a crește timpul ei de viață.

• Viteza benzii abrazive trebuie să fie în concordanță cu proprietățile suprafeței de

șlefuit și recomandările producătorului benzii.

• În timpul operațiunii de șlefuire trebuie evitat contactul între banda abrazivă și metale
sau alte tipuri de materiale deoarece poate provoca ruperi în stratul abraziv sau
distrugerea acestuia.

• Este necesar controlul permanent al depunerii de praf (colmatării benzilor), dar și al

prafului din mediul ambiant.

• Folosirea unor materiale adecvate de șlefuire îmbunătățește rezultatul acesteia.

• Nu este recomandată obținerea unei șlefuiri fine prin schimbări foarte dese a
granulației benzilor în timpul ciclurilor de șlefuire. Pentru astfel de cazuri se
recomandă granulațiile: 60-100-150-220 sau 40-80-120-180-240.

• Calitatea lemnului șlefuit va fi mult mai bună dacă șlefuirea finală se va face cu
granulație 180 în loc de 120, care lasă lemnul mai rugos. În acest caz, grundul se
așează pe aceste rugozități, iar la șlefuire va fi, în bună parte, îndepărtat. În cazul
șlefuirii cu granulație 180, suprafața este mult mai fină, astfel încât grundul
penetrează mult mai bine stratul superficial și nu va fi îndepărtat la șlefuire. Din acest
motiv, șlefuirea finală trebuie realizată cu o hârtie fină, cu granulația mare.

• Se recomandă aplicarea grundului imediat după șlefuire deoarece aderența la suport

va fi mult mai bună.

8
TREE LAYERS
MATERIALE DE FINISARE
Principalul scop al finisării este de protecție a lemnului, dar în același timp are și un rol estetic.
Materialele de finisare folosite sunt chiturile de reparație, coloranții (baițurile), produsele de
protecție, grundurile, lacurile, emailurile, uleiurile, cerurile, produsele speciale (patine, glazeuri,
etc). Pe lângă acestea, în producție, sunt folosiți și diluanții, care ajută materialele să aibă
caracteristicile necesare aplicării și prin care se controlează uscarea lor.
Chiturile de reparație sunt folosite pentru
umplerea micilor crăpături sau găuri apărute
pe suprafața lemnului nefinisat.
Coloranții sunt, de obicei, aplicați sub
finisajele transparente (lacuri, ceară, ulei),
scopul lor fiind de a colora lemnul, astfel
încât structura naturală să rămână vizibilă și
pusă în valoare.
Produsele de protecție sunt folosite pentru
tratarea suprafețelor care au nevoie de
protecție insectofungicidă (microorganisme,
ciuperci, insecte, etc.), cum ar fi mobilierul
de grădină, ramele de ferestre sau alte
suprafețe de lemn folosite la exterior.
Lacurile si vopselele sunt materialele de
acoperire cele mai folosite. Principala
deosebire dintre ele este conținutul de
pigment. Lacurile nu conțin pigmenți de
regulă, dar există și lacuri cu un procent
foarte mic, astfel incat produsul sa ramana
transparent.
Vopselele au un conținut ridicat de pigmenți
care le fac opace, ele fiind folosite la
acoperirea totală a suportului lemnos.
Lacurile si vopselele se caracterizează prin
duritate, rezistență fizică și chimică crescută,
precum și prin grad de luciu.
Pentru o aderență mai bună la suport,
înaintea aplicării lacului/vopselei, se aplică
grundul, transparent sau opac, în funcție de
tipul finisării. Grundul este produsul de
finisare cu foarte bună aderență la suport,
care acoperă și încarcă bine suprafața, se
șlefuiește ușor și asigură o bună aderență
stratului următor. Este indicat ca grundul să
fie de același tip ca lacul (ambele nitro,
ambele PU, etc), dar pot fi și diferite. În
acest caz trebuie verificată compatibilitatea
dintre ele înaintea aplicării.
Acoperirea se poate face și cu straturi
succesive dintr-un singur produs, de obicei
un lac universal, care combină proprietăți ale
grundului cu cele ale lacului, dar cu o
calitate diminuată față de cele două aplicate
separat.
Cerurile și uleiurile sunt folosite atunci când se
dorește păstrarea aspectului natural al lemnului.
În general, sunt produse cu proprietăți
superficiale scăzute, mai ales cele legate de
rezistența la zgâriere și la pătări. În ultima vreme
s-au dezvoltat uleiuri cu rezistență crescută
(uleiurile UV pentru pardoseli), fără a afecta
aspectul natural al lemnului.
Produsele speciale - patinele, glazeurile,
vopselele metalizate, rășinile speciale - sunt
materiale cu ajutorul cărora se pot obține finisaje
cu efecte deosebite (antichizat, crăpat, pori
argintii, metalizat).
Diluanții sunt folosiți în pregătirea materialelor
pentru aplicare și pentru controlul uscării. Sunt
folosiți și la fabricarea materialelor de finisare,
pentru a controla consistența rășinilor.
În funcție de tipul de acoperire, solvenții care se
folosesc sunt diluanții organici, apa sau
amestecul dintre apă și o cantitate mică de
solvent organic miscibil cu aceasta (alcool,
acetonă). Diluanții sunt amestecuri de solvenți
organici, prin care se controlează uscarea
materialelor de finisare. Astfel, un diluant folosit
vara, va conține solvenți greu volatili (diluant lent),
iar unul folosit iarna va avea solvenți repede
volatili (diluant rapid).
Proprietățile importante care trebuie avute în
vedere la alegerea unui diluant sunt: rata de
evaporare, conductivitatea electrică, punctul de
aprindere și puterea de solvatare.
Diluanții pot fi: rapizi, medii si lenți. Diluanții lenți
prelungesc timpul de uscare pe timpul verii
lăsând stratul de lac să se așeze mai bine.
În cazul lacurilor lucioase este recomandată
folosirea diluanților lenți și iarna.
Folosirea diluanților rapizi face ca timpul de
uscare să se scurteze, recomandată fiind
folosirea lor pe timpul iernii.
Conductivitatea depinde de polaritatea
solventului: solvenții polari sunt buni conducători
de electricitate, iar cei nepolari nu sunt. Este o
proprietate foarte utilă în cazul aplicării lacului în
câmp electrostatic.
Alegerea unui diluant se face și în funcție de
metoda de aplicare și condițiile atmosferice.
9
TREE LAYERS

Materialele de finisare sunt compuse din rășini, umplutori, pigmenți, solvenți și diverși aditivi
(agenți de întindere, plastifianți, emulgatori, antispumanți, etc). Proprietățile principale ale
materialelor de finisare sunt date de rășina de bază. Rășinile cele mai des întâlnite în
formularea materialelor de finisare sunt cele poliuretanice, acrilice, poliesterice și
nitrocelulozice. Combinarea diferitelor tipuri de rășini este deseori folosită pentru a obține
produse de acoperire cu proprietăți îmbunătățite.

NC PRODUSELE NITROCELULOZICE

• simplu de aplicat Sunt bazate pe rășini nitrocelulozice cu masa moleculară mare,

modificate de obicei cu rășini alchidice.
• gata de utilizare
Uscarea acestor materiale se face prin evaporarea solventului.
• uscare rapidă Este o uscare fizică, fiind un proces reversibil.
Avantajele folosirii produselor nitrocelulozice sunt: timpul de
• pot-life nelimitat
uscare redus, usurința în aplicare, absența formaldehidei din
conținut.
Dezavantajele principale sunt: rezistența chimică și mecanică
scăzută și acoperire redusă.

PU PRODUSELE POLIURETANICE

• rezistență chimică Sunt bicomponente și bazate pe solvenți organici. Uscarea se

face ca urmare a reacției chimice dintre cele două componente
• rezistență fizică (A - grundul, lacul, vopseaua și B - catalizatorul/întăritorul).
• rezistență la Există totuși și produse PU monocomponente (componenta B
fiind de fapt încorporată) la care reacția se declanșează în
umezeală prezența oxigenului din aer (în momentul deschiderii recipientului)
și produse PU hidrodiluabile.
O caracteristică importantă a produselor în două componente
este timpul de viață (pot-life) care începe în momentul amestecării
celor două componente. Acesta reprezintă intervalul de timpul
până când amestecul rezultat începe să-și schimbe
caracteristicile. În general, acest timp este de 2-8 ore. Produsele
PU sunt cunoscute ca având o foarte bună rezistență chimică si
mecanică și, mai ales, rezistență la umezeală.

WB PRODUSELE HIDRODILUABILE

• lipsa mirosului Solventul folosit în diluția acestor produse este apa. Principalul motiv
al folosirii acestor materiale este necesitatea reducerii emisiei de
• simplu de utilizat solvenți organici volatili (COV) în timpul proceselor de finisare. În
• rezistență la foc afară de acest avantaj, produsele hidrodiluabile au o bună rezistență
la lumină și la foc.
• conținut redus de Sunt foarte multe tipuri de materiale si tehnologii hidrodiluabile, cu
solvenți diferite proprietăți, depinzând de locul de aplicare și cerințele
necesare. Produsele hidrodiluabile sunt: alchidice, poliuretanice,
acrilice sau poliesterice, mono- sau bi- componente. Există și
materiale hidrodiluabile cu întărire în UV.
Dezavantajele folosirii acestor materiale sunt: stocarea și transportul
se poate face numai la temperaturi de peste 5 grade C, posibila
umflare a lemnului din cauza apei conținute, timp mai lung de
uscare, etc.

10
TREE LAYERS

PRODUSELE POLIESTERICE PE

Sunt produse la care pelicula se formează în urma unei • simplu de aplicat

reacții chimice, ca în cazul poliuretanicelor. Reacția are
• gata de utilizare
loc tot între 2 componente, dar declanșarea ei are loc
datorită unui al treilea participant la reacție, acceleratorul. • uscare rapidă
Acesta, în contact cu aerul, se descompune, declanșând
• pot-life nelimitat
astfel reacția chimică. Trebuie evitat contactul dintre
catalizator si accelerator pentru că se pot produce
explozii. Acesta este și motivul pentru care se evită
uneori folosirea acestor produse, cu toate că rezultă o
peliculă cu duritate foarte mare. Un alt motiv pentru care
este evitată folosirea produselor poliesterice este
continutul de stiren, un produs chimic cu un miros
puternic. Există și produse poliesterice cu întărire la UV.
În acest caz nu se mai folosesc catalizatorul și
acceleratorul, ci se adaugă un fotoinițiator pentru
declanșarea reacției.

PRODUSELE CU ÎNTĂRIRE LA UV UV

Se usucă prin expunerea la lămpi cu radiație ultravioletă • rezistență fizică

(UV). Materialele conțin de obicei (sau îi este adaugat
înainte de folosire) un fotoinițiator care, sub radiația UV, • finisări estetice
începe un proces rapid de întărire (secunde). Aceste • rezistență la
materiale se folosesc pe linii speciale de finisare,
aplicându-se cu valțuri sau cu roboți de pulverizare și pot îngălbenire
fi pe bază de solvenți sau hidrodiluabile.
Radiația UV se obține cu ajutorul lămpilor:
a) lampa de mercur (Hg) – pentru produse
transparente
b) lampa de galium (Ga) – pentru produse
pigmentate (vopsele)
În multe cazuri se folosește o combinație a celor două
tipuri de lămpi pentru întărirea materialelor.

PRODUSE CU ÎNTĂRIRE ACIDĂ

AC

Rășinile aminice (ureea sau melamina) și rășinile • lipsa mirosului

alchidice, care sunt de multe ori modificate cu
nitroceluloza sunt folosite ca rășini pentru materiale cu • simplu de utilizat
întărire acidă. Acestea pot avea una sau două • rezistență la foc
componente. În cazul produselor în două componente
trebuie adăugat un întăritor adecvat înainte de utilizare. • conținut redus de
Întărirea produselor rezultă în urma procesului de solvenți
policondensare care începe cu ajutorul unui catalizator
(întaritor acid). Procesul de întărire poate fi accelerat
simțitor prin creșterea temperaturii și intensificarea
schimbului de aer. Uscarea rapidă, rezistența la acțiuni
chimice și mecanice sunt proprietățile tipice ale acestor
tipuri de materiale.

11
TREE LAYERS

APLICAREA MATERIALELOR DE FINISARE

APLICAREA PRIN PULVERIZARE

PULVERIZAREA CONVENȚIONALĂ

Este cea mai flexibilă și adaptabilă metodă de

aplicare. Constă în pulverizarea materialului
prin duza pistolului de pulverizare cu ajutorul
aerului comprimat la o presiune de 3-6 bari.
Materialul de acoperire iese din pistol, când
rezervorul este situat deasupra, cu ajutorul
forței gravitaționale sau este absorbit dintr-un
rezervor situat sub nivelul duzei, aflat sub
presiune.
Pentru alimentare se pot folosi atât pompe cu
membrană, cât și vase sub presiune.
Cantitatea de material poate fi reglată prin
aportul de aer comprimat.
Avantajele acestei metode sunt: acoperire
uniformă, posibilitatea de a folosi materiale
diferite de acoperire, calitate bună, un mod
simplu de a regla lățimea jetului și consumul
de material.
Dezavantajele metodei se regăsesc în
productivitatea redusă, consumul mare de
solvenți (fiind necesară folosirea materialelor
cu viscozitate scăzută) și la pierdererea mare
de material în timpul pulverizării.

PULVERIZAREA DE JOASĂ PRESIUNE

Este o modificare a pulverizării convenționale, în

sensul că presiunea aerului comprimat care iese
din pistol are cel mult 0,7 bari.
Materialul este trimis mai departe în duză cu
ajutorul forței gravitaționale dacă rezervorul este
sus sau cu ajutorul unui tub al unei pompe cu
membrană sau al unui vas de presiune.
Lățimea jetului este reglată cu ajutorul aerului
comprimat.
Avantajele metodei sunt date de acoperirea
uniformă la presiune scăzută, posibilitatea de a
folosi diferite materiale de acoperire, calitate
bună, reglarea ușoara a duzei și a consumului
de material și economie de material comparativ
cu pulverizarea convenționala.
Dezavantajele sunt legate de productivitatea
scăzută și un consum destul de mare de
solvenți.

12
TREE LAYERS

PULVERIZAREA “AIRLESS”

Este realizată cu ajutorul unei pompe de

înaltă presiune care produce presiune
asupra materialului care trece prin duză sub
o presiune de 90-360 bari.
Lățimea jetului se reglează prin înlocuirea
duzei pistolului.
Avantajele sunt: productivitatea mare,
posibilitatea de a folosi materiale de
acoperire cu viscozitate ridicată, reducerea
pierderilor de material și obținerea unui strat
mai gros decât în cazul pulverizarii de joasă
presiune.
Dezavantajul este că jetul se ajustează
numai schimbând duza și o calitate
mediocră a acoperirii comparativ cu metoda
precedentă.

PULVERIZAREA “AIRMIX”

Este o combinație între pulverizarea de

joasă și cea de înaltă presiune. Materialul
este trecut prin duză la o presiune mai
scăzută decât la metoda precedentă
(20-120 bari). Presiunea aerului comprimat
folosit pentru ajustarea jetului este cel mult
1,5 bari. Această metodă este un
compromis care combină avantajele
pulverizării de joasă și înaltă presiune. Este
metoda cel mai mult folosită pentru a obține
acoperiri de foarte bună calitate ale
suprafețelor lemnoase.

13
TREE LAYERS

PULVERIZAREA ÎN CÂMP ELECTROSTATIC

Se bazează pe mișcarea particulelor

atomizate de-a lungul liniilor unui câmp
electromagnetic care se crează între un
pistol încărcat cu sarcini negative și un
obiect încărcat cu sarcini pozitive. Cu
cât este mai puternic câmpul
electromagnetic cu atât este mai vizibil
efectul pulverizării electrostatice.
Puterea câmpului depinde atât de
distanța dintre pistol și obiect, cât și de
diferența de potențial (voltajul). În mod
normal, voltajul între obiectul încărcat și
pistol este de 80 kV. Distanța depinde
de echipament și variază între 0,3 si 0,5
m. Luând în considerare că lemnul este
slab conducător de electricitate,
umiditatea lui trebuie să fie de 10-12%,
iar cea a aerului nu mai jos de 60-70%
pentru a amplifica efectul electrostatic
cerut. Pericolele unui astfel de sistem
sunt riscul de explozie și riscul ca
utilizatorul să fie curentat. Pentru a evita
riscul de explozie, atât obiectul ce
urmează a fi acoperit, cât și
echipamentul de pulverizare trebuie să
aibă împământare, astfel incât să se
poataă elimina sarcinile electrice ce pot
duce la aprindere. Totuși, punctul de
aprindere al materialului de acoperire
trebuie să fie suficient de ridicat.
Avantajele metodei sunt cantitatea
foarte mică de material pierdut,
productivitate mare și o foarte bună
calitate a acoperirii.
Dezavantajele sunt acoperirea dificilă a
colțurilor interioare și costurile
echipamentelor.

Cu pistol obișnuit Cu pistol electrostatic

este necesară pulverizarea se acoperă o arie mai largă
din diferite unghiuri pentru dintr-un singur unghi de
o acoperire corespunzătoare pulverizare

14
TREE LAYERS

PULVERIZAREA LA CALD

Este metoda prin care materialului care urmează să fie

aplicat i se crește temperatura în dispozitive speciale la
40-80 grd.C, înainte de intrarea în pistol, fără a mai fi
necesară adăugarea diluantului pentru scăderea
viscozității. Rezultă astfel o uscare mai rapidă, un
consum redus de solvenți, crește productivitatea, iar
acoperirea este de calitate.

PULVERIZAREA ÎN DOUĂ COMPONENTE

Este folosită mai ales atunci când acoperirea se face cu

materiale cu pot-life redus. Principiul constă în
amestecarea componentelor în capul de pulverizare,
imediat înaintea pulverizării. Avantajele sunt dozarea
precisă și uniformă și posibilitatea reducerii costurilor
atât timp cât materialul este pregătit chiar iînaintea
pulverizării.

PULVERIZAREA AUTOMATĂ

Se folosește când se dorește o productivitate ridicată.

Se folosesc instalații bazate pe diferite principii de
pulverizare.
Pistoalele statice sunt folosite pentru tratarea ramelor
înguste și a obiectelor drepte. Obiectele sunt
transportate cu ajutorul unei benzi, iar când trec prin
dreptul unei fotocelule pistolul începe să pulverizeze
acoperind suprafața. Când iese din raza de acțiune
pistolul se oprește.
Pistoalele cu mișcări transversale orizontale și verticale
sau cu mișcări rotative sunt folosite pentru acoperirea
obiectelor mai mari. Spre deosebire de mașinile de
turnat lac sau de acoperire cu valțuri, astfel de pistoale
pot acoperi obiecte profilate și canturi.
Pulverizarea cu roboți automați este folosită pentru
acoperirea suprafețelor mai complicate, unde este
necesar să se reproducă mișcarea mâinii omului. Un
robot de pulverizare constă într-un microprocesor și
pistoale de pulverizare. Microprocesorul este cel care
ghidează pistoalele urmărind conturul piesei, ca urmare
a unui software specializat (robot antropomorf).

15
TREE LAYERS

APLICAREA CU AJUTORUL VALȚURILOR

Mașina de aplicat cu valțuri este folosită pentru finisarea

pieselor de mobilier cu suprafața plană. Cu o astfel de
mașină se pot aplica baițuri, chituri, grunduri, lacuri,
emailuri.
Mașina de aplicat cu valțuri include valțuri aplicatoare,
valțuri dozatoare care reglează cantitatea și o bandă
transportoare.
Valțurile sunt acoperite cu un material special din
cauciuc. Duritatea acestui cauciuc este dată de un
număr determinat prin metoda Shore. Valțul dozator,
folosit pentru reglarea cantității de material aplicat, este
din metal.

Cantitatea aplicată poate fi reglată prin:

a) reglarea distanței între valțul aplicator și cel dozator
b) reglarea presiunii pe obiectul de finisat
c) reglarea direcției și vitezei de rotație a valțului dozator.

După numărul și modul în care sunt poziționate

valțurile, acestea pot fi:

MAȘINA DE APLICAT CU VALȚ DOZATOR REVERSIBIL (modul

standard si revers)
Este recomandată pentru aplicarea baițurilor,
grundurilor, lacurilor și emailurilor. Prin rotația valțului
dozator invers sensului de rotație al celui aplicator
(modul revers) se obține o uniformitate mai mare a
stratului aplicat.

MAȘINA DE APLICAT VOPSELE CU UN VALȚ DOZATOR ȘI UN

VALȚ ADIACENT CARE SE ROTEȘTE STANDARD

MAȘINA CU DOUĂ VALȚURI APLICATOARE

Al doilea valț aplicator se rotește în sens invers direcției
de avans a obiectelor pe banda transportoare. El
determină o reducere a consumului și o suprafață mai
uniformă. Este folosită mai ales la aplicarea lacurilor cu
întărire în UV.

MAȘINA DE APLICAT CU VALȚURI CU DOUĂ VALȚURI

APLICATOARE

Între prima aplicare și cea de-a doua, materialul nu se

usucă ci se transformă în gel. Este folosită mai ales
pentru îmbunătățirea aderenței.

16
TREE LAYERS

APLICAREA PRIN TURNARE

Principiul mașinii este aplicarea lacului prin intermediul

unei perdele de lac. Părțile principale ale mașinii sunt:
banda transportoare și capetele pentru turnat lac.
Materialul pierdut este foarte redus pentru că tot ceea ce
nu cade pe obiectul de finisat este recuperat și refolosit.
În funcție de modelul constructiv, mașinile pot fi cu unul
sau mai multe capete de turnare. Sunt capete de turnare
prin forța gravitațională sau cu presiune.
La cele gravitaționale, materialul trece în capul de
aplicare și formează perdeaua cu ajutorul forței
gravitaționale.
La celelalte presiunea face ca materialul să ajungă în
capetele de turnare. Capetele pot fi fixe sau detașabile.
Avantajul celor din urmă este ușurința cu care pot fi
curățate. Dacă obiectele de finisat sunt așezate într-un
anumit unghi pe banda transportoare, pot fi finisate
totodată și canturile. Mașinile de turnat au o
productivitate mare, viteza benzii transportoare putând
ajunge și la 150 m/min. Consumul de material poate fi
reglat de la 60 la 450 g/mp. Pe o astfel de mașină pot fi
aplicate materiale nitrocelulozice, hidrodiluabile,
poliuretanice, cu întărire acidă.

APLICAREA PRIN FLOW COATING

Materialul poate fi aplicat cu ajutorul unui sistem asemănător

cu un duș. Obiectul este stropit cu ajutorul unor jeturi ce
pornesc dintr-un sistem format din țevi fixe dispuse orizontal
sau vertical. Surplusul de material este recuperat la bază,
într-un rezervor și refolosit.
Este foarte importantă asigurarea condițiilor optime în cabina
de aplicare (mișcare redusă a aerului, dozare bună) astfel
încât să se obțină o acoperire uniformă. Este, de asemenea,
important ca obiectele să fie așezate în cabină în așa fel încât
să poată fi acoperite toate unghiurile și să fie evitată formarea
de scursuri (picături). Materialul nu trebuie să spumeze în
timpul recirculării în sistem. Metoda se folosește în industria
mobilei (la scaune) și a ferestrelor mai ales pentru aplicarea
baițului, a impregnanților și a grundurilor. Principalele avantaje
ale metodei sunt acoperirea uniformă, consum redus, costuri
scăzute de personal și folosirea eficientă a lacului.

APLICAREA ÎN MORI ROTATIVE (TUMBLING)

Finisarea în mori este folosită pentru tratarea obiectelor mici. Obiectele sunt
plasate în interiorul unui cilindru în care se pulverizează o cantitate de material.
Apoi cilindrul începe să se rotească. După ce materialul a fost aplicat în cilindru se
introduce aer pentru uscare.

17
TREE LAYERS

USCAREA MATERIALELOR DE FINISARE

USCAREA CONVENȚIONALĂ

Este uscarea la temperatura camerei fiind metoda cel mai mult folosită.
Timpul de uscare depinde de temperatura, umezeala și circulația aerului în
spațiul respectiv.

USCAREA ÎN CAMERE SPECIALE (USCĂTOARE)

Diferă de uscarea convențională prin temperatura mai mare și schimb mai

mare de aer. Creșterea temperaturii accelerează evaporarea solventului și
reacția chimică, rezultând scăderea timpului de uscare și o îmbunătățire a
peliculei de lac rezultată. O creștere a temperaturii cu 10 grd.C. poate reduce
timpul de uscare cu 50%. Procesul de uscare are randament foarte bun la
45-50 grd.C.

USCAREA FIZICĂ

Unele produse, cum ar fi cele nitrocelulozice, se usucă prin evaporarea

solventului. După uscare, aceste materiale pot fi din nou dizolvate în același
solvent (proces reversibil). Timpul pentru uscarea fizică poate fi sensibil
diminuat prin creșterea temperaturii.

USCAREA CHIMICĂ

Este uscarea materialelor în două componente. În realitate este vorba de

reacția chimică dintre acele componente lichide care duc la apariția unui al
treilea produs solid, pelicula obținută. Tot uscare chimică se poate considera
și uscarea unor produse monocomponente cum este cazul produselor
hidrodiluabile (dispersii acrilice). În acest caz reacția chimică se declanșează
când moleculele se apropie foarte mult în urma evaporării solventului.
Procesul este ireversibil, în urma lui rezultând pelicula de lac.

USCAREA OXIDATIVĂ

Este rezultatul evaporării solvenților și a unei reacții dintre rășina și oxigenul

din aer. Acest tip de uscare nu este foarte influențat de creșterea
temperaturii. Este modul în care se face uscarea și întărirea rășinilor alchidice
sintetice.

18
TREE LAYERS

Liniile complete de finisare includ și instalații de

uscare (uscătoare), dar nu este obligatoriu ca
ele să facă parte dintr-o linie completă. Există și
uscătoare separate, care pot deservi mai multe
linii de finisare sau care sunt folosite în cazul
obiectelor finisate manual, pentru reducerea
timpilor de uscare.

USCĂTOARE CONVECȚIONALE

Un astfel de uscător are 3 zone distincte: zona

de dezaerare, zona de uscare propriu-zisă și
spatiul de răcire.
Zona de dezaerare este imediat dupa aplicarea
materialului de finisare și este necesară pentru
ca pelicula de lac să se așeze cât mai bine.
Temperatura în această zonă este apropiată de
temperatura ambiantă.
În zona de uscare temperatura crește până la
45-50 grd. C aici având loc uscarea și întărirea
peliculei.
În zona de răcire obiectele sunt aduse la
temperatura ambiantă înainte de a fi scoase din
uscător. Răcirea obiectelor este foarte
importantă, deoarece majoritatea acoperirilor
sunt termoplastice, ceea ce înseamnă că la
temperaturi înalte sunt moi. Schimbul de aer în
zona de răcire trebuie să fie intens.

USCATOARE IR

În astfel de uscătoare este folosită puterea de

încălzire a radiației infraroșu (IR).
Radiația electromagnetică cu lungimea de
undă de 0,76 µm – 1 mm este numită
infraroșu.
În funcție de lungimea de undă a radiatiei pot fi
folosite uscătoare IRS (radiației IR scurtă),
uscătoare IRM (radiație medie) și uscătoare
IRL (radiație lungă). Uscătoarele IR sunt de
m u l t e o r i c o m b i n a t e c u u s c ă t o a re l e
convecționale.
Folosirea uscătoarelor IR scurtează timpul de
uscare și sunt mai economice decât cele
convecționale în privința consumului energetic.

19
TREE LAYERS

USCAREA UV

În aceste uscătoare, materialul este întărit cu

ajutorul radiației ultraviolete (UV), iar lacurile și
vopselele folosite sunt special formulate pentru
acest tip de uscare. Întărirea are loc foarte rapid
(în 5-15 sec).
Sunt folosite două tipuri de surse de radiație:
lămpi cu galiu (Ga) și lămpi cu mercur (Hg).
Lămpile Ga au o lungime de undă >420 nm și o
durată de aproximativ 2000 de ore de
funcționare. Sunt folosite pentru a întări
acoperirile pigmentate și de multe ori, sunt
combinate cu lămpile Hg.
Lămpile Hg au lungimea de undă de 200-380
nm și o durată de aproximativ 3000 de ore. Sunt
folosite pentru lacurile transparente.

Lămpile UV trebuie controlate în mod regulat cu

ajutorul instrumentelor de control pentru că în
timp puterea lor scade. Consumul de energie
este semnificativ mai mic decât în cazul uscării
convecționale.

20
TREE LAYERS
TEHNOLOGIA DE FINISARE
Rezistența și aspectul suprafețelor
finisate nu depinde numai de calitatea
materialelor de finisare și a suportului
lemnos, ci și de alegerea și respectarea
tehnologiilor de finisare.
Tehnologia de finisare cuprinde etapele
operațiilor tehnice și tehnologice care
trebuie urmate pe tot parcursul
procesului de finisare din momentul
pregătirii suportului și a materialelor
până la obținerea produsului acoperit.
Este elaborată de către furnizorul de
lacuri și vopsele după testarea
produselor și stabilirea modului de
lucru. Conține indicații de lucru pentru
fiecare etapă de finisare, pornind de la
pregătirea suportului în alb până la
ultimul strat de lac și ambalarea
produsului finit. Sunt indicații referitoare
la tipul hârtiei de șlefuit, la raportul de
amestec al produselor utilizate,
procentul de diluție, viscozitatea de
aplicare, consumul de produs pe strat
și unitatea de suprafață, numărul de
straturi ce pot fi aplicate, timpii de
uscare. Respectarea tuturor acestor
indicații fac ca defectele de finisare sa
tindă spre 0.
Tehnologia de finisare poate avea
informații generale asupra suportului
lemnos, materialelor și a condițiilor de
lucru, sau poate fi elaborată în urma
testelor făcute pe instalațiile
beneficiarului și a asistenței tehnice
acordate până în momentul obținerii
rezultatului dorit de acesta.
În acest caz tehnologiile vor conține
indicații strict legate de instalația
folosită (mărimea duzelor pistoalelor de
aplicare, viteza de înaintare a benzii
transportoare, temperatura în tunelul de
uscare, timpul de stat în tunel), de
mediul de lucru și de materialele
utilizate.
Tehnologiile de aplicare pot conține și
sfaturi sau recomandări care să-l ajute
pe utilizator în alegerea celor mai
adecvate materiale și moduri de
aplicare astfel încât să evite situațiile
nedorite.
21
Când se alege suportul lemnos, ar trebui
avut în vedere că:
• Orice tip de lemn este sensibil la
zgârieri și lovituri.
• Lemnul cu pori mari trebuie tratat mai
întâi cu un grund cu putere mare de
acoperire și cu proprietăți de udare,
altfel lichidele pot intra prin pori sub
suprafața finisată.
Este necesar să se cunoască motivele
pentru care suprafețele finisate pot avea
rezistențe scăzute:
• Temperatura de aplicare prea scazută,
ventilație insuficientă sau creșterea
umidității aerului în zona de lucru.
• Grosimea stratului de finisaj
insuficientă.
• Stocarea și ambalarea obiectelor
finisate făcută înainte de uscarea
completă, ele lipindu-se unul de
celălalt; lucru care se poate întâmpla și
dacă evaporarea solventului nu este
totală.
• Produsele de finisare nu au fost bine
amestecate înainte de utilizare.
• Dozarea greșită a catalizatorului,
• folosirea unor materiale expirate.
• Apariția bulelor microscopice în finisaj
ca urmare a unei aplicări la temperatură
scăzută, a viscozității ridicate sau a
alegerii incorecte a diluantului.
• Materiale nepotrivite (atât suportul
lemnos, cât și materialele de acoperire).
TREE LAYERS

FIȘELE TEHNICE DE PRODUS

Sunt emise de producătorul de

VISCOZITATEA
materiale de finisare și conțin
informații legate de tipul și natura
Este proprietatea unui produs de a opune
materialului, modul si condițiile de
rezistență la curgere. În funcție de metoda
depozitare, termenul de garanție,
folosită, poate fi măsurată în centipoises (cP)
caracteristici fizico-chimice,
sau în timpul, exprimat în secunde, necesar
indicații privind aplicarea, uscarea
unei cantități determinată de material să
și orice altă informație utilă în
treacă printr-un orificiu calibrat al unui
producție.
viscozimetru.
Informațiile legate de caracteristicile
Cel mai des, în fișele tehnice viscozitatea este
fizico-chimice ale produsului sunt
exprimată în secunde.
importante și pentru controlul
Viscozimetrele folosite sunt cupe
calității acestuia.
viscozimetrice standardizate (DIN, FORD,
Cele mai des întâlnite caracteristici
ISO) unde orificiul este o duză foarte bine
menționate în fișele tehnice sunt
calibrată. Mărimea cupei este reprezentată de
corpul solid, densitatea și
un număr (4, 8) care reprezintă diametrul
viscozitatea.
duzei prin care se scurge materialul. Pentru
măsurarea materialelor de finisare este
CORPUL SOLID
folosită mult cupa numărul 4. și materiale care
au o viscozitate atât de mare încât nu poate fi
Reprezintă procentul de rășină al
determinată cu ajutorul cupei. În acest caz
materialului, adică ceea ce rămâne
determinarea viscozității se face prin alte
după ce solventul se evaporă.
metode. Foarte des întâlnită este
Această caracteristică oferă
determinarea cu viscozimetru Brookfield,
indicații despre calitatea
viscozitatea exprimându-se în cP (centipoise)
produsului, un material cu conținut
sau în mPas (milipascali/secundă).
în corp ridicat fiind un produs de
În cazul materialelor tixotropice, din cauza
calitate.
viscozității aparente pe care o au acestea,
Controlul acestui parametru
viscozitatea nu reprezintă un parametru
necesită dotările minime ale unui
controlabil.
laborator (etuvă, balanță analitică).
Cupele viscozimetrice sunt instrumente foarte
utile în producție. Chiar dacă viscozitatea
DENSITATEA
inițială foarte mare a produsului nu permite
controlul cu aceste cupe, ele pot fi folosite
Sau greutatea specifică este
pentru determinarea viscozității de aplicare. În
exprimată în g/cm3. Este mai ușor
funcție de modul de aplicare, este cuprinsă în
de controlat, fiind necesare un mod
intervalul 14-30 sec.
de determinare a masei (balanța) și
Viscozitatea este foarte dependentă de
unul de determinare al volumului
temperatură. Valorile menționate în fișele
(cilindru gradat).
tehnice sunt determinate întotdeauna la
20-22 grd.C. La temperaturi mai mici
viscozitatea crește, iar la temperaturi mai
mari, scade. Diferența foarte mare dintre
temperatura mediului de lucru și cea
recomandată ajunge să influențeze raporturile
de amestecare și tehnologia.
De aceea, se recomandă ca temperatura în
mediul de lucru să se păstreze în acest
interval.

22
TREE LAYERS

Corelarea dintre viscozitatea în secunde

măsurată cu diferite tipuri de cupe viscozimetrice numărul 4

și cea exprimată în centipoise

Viscozitate (sec) DIN 4 Viscozitate (sec) FORD 4 Viscozitate (sec) ISO 4 Viscozitate (cP)

11 10 - 20

12 12 17 25

14 14 23 30

16 18 34 40

20 22 51 50

23 25 60 60

25 28 68 70

26 30 74 80

28 33 82 90

30 35 93 100

34 40 - 120

38 44 - 140

42 50 - 160

45 54 - 180

49 58 - 200

52 62 - 220

23
TREE LAYERS

O altă informație foarte importantă specificată în fișele tehnice este cea legată de uscarea
produselor.

Când uscarea se face în mediul ambiant (uscarea convențională) există etape intermediare de
uscare a materialelor de finisare și ele trebuie menționate în fișele tehnice.

USCAREA LA PRAF

Reprezintă timpul necesar pentru ca pelicula de lac să se usuce la suprafață, astfel încat
particulele de praf din atmosferă să nu mai fie înglobate în peliculă.

USCAREA LA AMPRENTĂ

Este timpul de uscare în profunzime a peliculei de lac, astfel încât la manipularea reperelor să nu
rămână amprentele imprimate în peliculă.

USCAREA PENTRU ȘLEFUIRE

Reprezintă timpul după care pelicula poate fi șlefuită pentru aplicarea stratului următor.

USCAREA PENTRU STOCARE

Este timpul de uscare necesar pentru ca produsele să poată fi stivuite fără a se lipi între ele.

USCAREA PENTRU AMBALARE

Este timpul după care se poate face ambalarea produsului fără a exista pericolul ca ambalajul să
se lipească de ele sau să fie stricate la transport.

În cazul uscării în tunele convecționale este bine să se menționeze temperatura din tunel și timpul
de uscare la această temperatură, precum și timpul recomandat pentru dezaerare, înainte de
intrare în tunel și de revenire la temperatura mediului ambiant, după ieșirea din tunel.

Pentru produsele cu uscare în UV sunt necesare informații specifice acestui tip de uscare, adică
timpul lămpii, puterea acesteia.
Acești timpi de uscare sunt valabili la un anumit consum/mp, informație pe care o găsim în fișele
tehnice și în tehnologiile de lucru.

24
TREE LAYERS

CARACTERISTICILE SUPRAFEȚELOR ACOPERITE

Lemnul este, în general, un material moale și poros care atrage ușor murdăria și
umezeala.
Finisarea este necesară pentru a îmbunătăți rezistența suprafețelor din lemn la
impacturile mecanice și chimice, pentru a asigura protecție biologică și la factorii
de mediu (când este folosit afară).

GRADUL DE LUCIU

Gradul de luciu (gloss) este o proprietate estetică a acoperirii care se determină

prin metoda Gardner cu ajutorul glossmetrului.
După gradul de luciu obținut prin măsurarea la unghi de 60 de grade, putem
clasifica suprafețele astfel:

Mat adânc Gloss < 10

Mat Gloss 10-35
Semi-mat Gloss 35-50
Semi-lucios Gloss 50-65
Lucios Gloss 65-90
Luciu înalt Gloss > 85

Un grad de luciu foarte scăzut, de 3-5, asociat cu un finisaj cu grosime foarte

mica, duc la un aspect natural al finisajului.
Un alt avantaj al finisarii mate este că nu scoate în evidență eventualele defecte de
finisare.
Finisajele lucioase sunt foarte pretențioase. Necesită o întreținere foarte bună și au
dezavantajul că scot în evidență orice defect al lemnului sau al finisajului.
Pentru obținerea finisajelor cu luciu înalt sunt
necesare instalații speciale care să elimine
aproape total particulele de praf din spațiul de
lucru. În cazul în care acest lucru nu este posibil,
atunci luciul înalt se poate obține prin polisharea
peliculei lucioase pentru îndepărtarea impurităților
și neregularităților suprafeței.

FINISARE TRANSPARENTĂ SAU OPACĂ

Pe suprafețele lemnoase pot fi aplicate sisteme de finisare transparente sau

sisteme opace.
Frumusețea naturală a lemnului și structura lui este evidențiată de un sistem
transparent. Sub grundul transparent pot fi aplicate baițuri, glazeuri, patine, care
cresc calitatea finisajului.
Finisarea pigmentată ascunde suportul lemnos. Poate fi albă sau colorată. Cu
ajutorul acestui tip de finisaj pot fi ascunse diverse defecte ale lemnului, se pot
înnobila suprafețele panourilor de MDF, HDF și se pot imita tipuri de lemn de
calitate superioară. Un astfel de finisaj conferă suprafeței o rezistență crescută la
acțiunea radiației UV.

25
TREE LAYERS

NIVELUL DE ACOPERIRE AL SUPRAFEȚEI

În funcție de modul cum apar porii la finalul finisării suprafețelor lemnoase,

finisajul poate fi cu pori închiși sau deschiși.
Dacă finisajul acoperă total porii umplându-i, atunci este cu pori închiși.
Dacă finisajul intră în pori, acoperind numai pereții interiori ai porului, atunci
vorbim de un finisaj cu pori deschiși.
Finisajul cu pori închiși este caracteristic finisajelor lucioase și semilucioase, iar
finisajul cu pori deschiși este specific finisajelor mate, cu aspect natural.

REZISTENȚELE CHIMICE, FIZICE ȘI MECANICE ALE SUPRAFEȚELOR FINISATE

Finisarea conferă proprietăți superioare lemnului și derivatelor din lemn.

Cerințele în ceea ce privește aspectul, rezistența chimică și mecanică, depind
de scopul în care va fi folosit obiectul final (mobilier, uși-ferestre, mobilă de
grădină, scări, parchet, etc). Astfel, finisajul poate fi dur, elastic, cu rezistență
crescută la zgâriere, lovituri, variații de temperatură, la pătări cu vin, cafea, etc.

Determinarea acestor caracteristici se face prin metode standardizate la nivel

european (EN) și internațional (ISO).
Există și referiri la standarde de țară în ceea ce privește metodele de testare
(DIN-Germania, SS-Suedia).
Cele mai cunoscute metode de testare a rezistențelor suprafețelor finisate sunt:

EN 12720 Rezistența la surse umede reci (pătări cu apă, cafea, alcool)

EN 12721 Rezistența la surse fierbinți umede
EN 438-1:2 Rezistența la abraziune

ISO 4211-4 Rezistența la impact

ISO 4211-2 Rezistența la surse fierbinți umede
ISO 4211-3 Rezistența la surse fierbinți uscate

SS 839117 Rezistența la zgâriere

26
TREE LAYERS
RECOMANDĂRI PENTRU O FINISARE DE CALITATE
• Este necesar să se citească fișele
tehnice, instrucțiunile de lucru,
tehnologiile și fișele de securitate ale
produselor.
• Sistemul de finisare ar trebui testat
înainte de începerea producției.
• Aparatura de acoperire trebuie
controlată zilnic. Zona de finisare trebuie
ținută curată și în ordine, astfel încât să
asigure securitatea locului de muncă,
protecția împotriva apariției incendiilor și
o bună calitate a suprafețelor finisate.
• Înainte de începerea finisării trebuie să
ne asigurăm că materialele de colorare
au culoarea dorită, iar lacul are gradul
de luciu cerut.
• Suportul lemnos trebuie șlefuit înainte de
a fi finisat. Șlefuirea are un serios impact
asupra calității finisajului și asupra
consumului.
• Obiectele ce urmează să fie finisate
trebuie curățate de praf înainte de a intra
în zona de finisare, reducându-se astfel
nivelul de praf din zona de acoperire.
• Tehnologia de finisare trebuie să fie
adecvată suportului lemnos.
Proprietățile suportului (furnir, PAL, MDF)
să fie bine alese și să servească
scopului final.
• Repararea în sectorul de finisaj a
defectelor de suprafață apărute în timpul
finisării duce, atât la pierderi de timp, cât
și de bani. Este necesar un spațiu
special pentru remedierea acestor
defecte.
• Suprafața de acoperit trebuie să fie
curată. Uleiul, ceara sau siliconul pot
duce la uscări neuniforme, pete sau
cratere în pelicula de lac.
27
• În ideea de a simplifica manopera,
materialele de acoperire trebuie
amestecate în ambalajele lor originale.
Materialele în două componente (în
special cele cu întarire acidă) trebuie
stocate, după amestecare, în
recipiente de oțel inoxidabil sau
plastic, astfel încât întăritorul să nu
atace metalul recipientului.
• Cantitatea de întăritor folosită trebuie
să fie cea menționată în instrucțiuni.
Dacă dozajul nu se face conform
instrucțiunilor pot apărea diverse
probleme. O cantitate prea mare de
întăritor duce la un finisaj fragil,
casant, iar o cantitate prea mică poate
crește foarte mult timpul de uscare.
• Folosiți numai diluantul indicat în fișele
tehnice. Alegerea diluantului depinde,
atât de materialele de finisare utilizate,
cât și de tehnologia adoptată.
• Materialele de finisare trebuie
amestecate foarte bine în ambalajul
original înainte de utilizare, deoarece
pigmenții sau alți aditivi se pot depune
în timpul stocării. O amestecare
insuficientă poate duce la diferență de
culoare sau de grad de luciu. După
amestecare este nevoie de un timp de
relaxare pentru a fi eliminate bulele de
aer.
• Viscozitatea materialelor trebuie
aleasă în functie de metoda de
aplicare și controlată și ajustată în
timpul aplicării produselor. În general,
viscozitatea este dată la 20 grd.C și
este dependentă de temperatură.
Când aplicarea se face cu mașina de
turnat sau cu valțuri, viscozitatea
trebuie controlată atât la începutul
lucrului, cât și după fiecare pauză sau
după fiecare realimentare, precum și o
dată la fiecare oră de lucru.
TREE LAYERS
• În timpul finisării temperatura
produsului, a mediului ambiant și a
suportului lemnos trebuie să fie
peste 15 grd.C.
• Atenție deosebită trebuie acordată
pot-life-ului deoarece procesul de
întărire începe imediat după
adaugarea catalizatorului. Pot-life-
ul poate fi de la 2 ore la câteva zile.
În cazul produselor cu un pot-life
lung care pot fi utilizate și a doua
zi, este bine ca materialul vechi să
se amestece cu cel nou preparat în
raport de 1:2. Se recomandă ca
materialul care rămâne să fie stocat
într-un loc rece. Trebuie folosite
recipiente curate pentru stocare,
acoperite și etichetate cu numele
produsului, codul și data.
• Grosimea peliculei de lac depinde
de suportul lemnos și de aspectul
cerut pentru produsul finit: cu pori
închiși sau cu pori deschiși.
Consumul prezentat în
instrucțiunile de lucru poate diferi
de cel din realitate. Un strat prea
gros poate duce la crăparea
acestuia, unul prea subțire poate
avea un aspect neplăcut și o
rezistență scăzută la agenții
mecanici și chimici.
• Temperatura lacului, a suportului
lemnos și a mediului de lucru este
recomandată a fi de 20 grd.C.
28
• Un finisaj este, în general, realizat din mai
multe straturi, astfel încât aderența dintre
straturi este foarte importantă.
Metoda cea mai bună pentru realizarea
aderenței între straturi este șlefuirea. Este
hotărâtoare, în special pentru produsele cu
întărire acidă, pentru hidrodiluabile, pentru
cele cu întărire în UV și pentru poliuretanice,
unde stratul de la suprafață nu este absorbit
de stratul inferior, ca în cazul materialelor
nitrocelulozice. Pentru a îmbunătății
aderența, în cazul lacurilor cu întărire în UV,
se întărește parțial primul strat care se
transformă în gel, după care se aplică al
doilea strat. După aplicarea celui de-al doilea
strat se face întărirea finală. Șlefuirea trebuie
făcută după întărirea definitivă a stratului de
lac și este recomandat să se facă înainte de
aplicarea stratului următor. Calitatea benzilor
abrazive și viteza de șlefuire trebuie
controlată în timpul șlefuirii. O viteză de
șlefuire prea mică nu conferă calitatea de
șlefuire cerută, în timp ce o viteză prea mare
poate duce la lustruirea și supraîncălzirea
peliculei.
Solvenții și condițiile de acoperire sunt la fel
de importante din punct de vedere al
aderenței. Dacă diluantul folosit este prea
rapid, iar umiditatea aerului prea scăzută,
solventul se evaporă prea repede, ceea ce
duce la scăderea aderenței între straturi.
Diluantul corespunzător este întotdeauna
recomandat în fișele tehnice, în tehnologiile
de lucru. Trebuie evitată folosirea unor
diluanți necunoscuți sau care nu sunt
recomandați.
• Înainte de stocare, obiectele finisate trebuie
aduse la temperatura mediului ambiant,
temperatura finală fiind de max. 35 grd.C.
TREE LAYERS

DEFECTE DE FINISARE

ACOPERIRE SLABĂ

Cauze Soluții

Prea mult diluant adăugat. Se adaugă material nediluat.

Diluantul este prea lent sau temperatura Se folosește diluant rapid și se controlează
suprafeței tratate este prea ridicată. suprafața tratată.

Stratul de lac este prea subțire. Se mărește cantitatea de aplicat.

Duza aleasă nu este potrivită. Se schimbă duza.

Materialul nu a fost amestecat suficient, Amestecarea energică a materialului în

pigmentul depunându-se la baza ambalajul original până la omogenizare.
ambalajului.

Culoarea aplicată este mai deschisă sau mai Se folosește grund și lac de aceeași culoare.
închisă decât culoarea de bază.

ASPECT DE COAJĂ DE PORTOCALĂ

Cauze Soluții

S-a folosit un diluant neadecvat sau o Se adaugă cantitatea necesară sau dacă
cantitate insuficientă. este necesar, se folosește un diluant mai
lent.

Temperaturi diferite între suportul lemnos și Controlarea temperaturii la începerea lucrului

materialul aplicat. și ajustarea astfel încât materialul să aibă
aceeași temperatură cu suportul.

Distanța incorectă între pistol și suport sau Respectarea instrucțiunilor și ajustarea

presiunea incorectă. pistolului de pulverizare.

Exces de aer în zona de pulverizare sau de Verificarea și ajustarea aportului de aer și

uscare. circulația acestuia în aceste zone.

Umiditatea relativă a aerului este scazută. Creșterea umidității în cameră.

29
TREE LAYERS

STRATUL APLICAT PARE NEFORMAT - FORMEAZĂ INSULE

Cauze Soluții

Prea mult diluant. Se adaugă material nediluat.

Filmul de lac este prea subțire. Se aplică un diluant care destinde și

formează pelicula.

FORMAREA BULELOR

Cauze Soluții

Prezența aerului în amestecul de lac din Eliminarea bulelor folosind un filtru și

cauza agitării sau a pompei. controlarea pompei.

Temperatura sau viteza aerului sunt prea mari Reducerea temperaturii și a vitezei aerului în
în zona de uscare. zona de uscare.
Timpul de flash-off este prea scurt. Creșterea timpului de uscare prin reducerea
Temperatura prea mare în zona de uscare. vitezei de deplasare a benzii transportoare.

Folosirea unui diluant neadecvat, prea rapid. Înlocuirea lui cu un diluant mai lent.

Umiditatea mică a lemnului. Creșterea umidității lemnului.

Pete murdare pe suprafața tratată. Curățarea întregului sistem folosit, inclusiv a

suprafeței.

Pulverizare incorectă - distanța prea mică, Folosirea metodelor corecte de pulverizare,

viscozitatea prea mare sau temperatura ajustarea presiunii, adăugarea diluantului și
lacului prea scăzută. creșterea temperaturii.

30
TREE LAYERS

SPARGEREA PERDELEI DE LAC LA APLICAREA PRIN TURNARE

Cauze Soluții

Perdeaua de lac este prea înaltă. Reducerea înălțimii perdelei de lac.

Prezența bulelor sau a spumei în capul de Îndepărtarea bulelor și a spumei folosind un

turnare. filtru.

Curenți de aer în zona de lucru. Acoperirea zonei de formare a perdelei de

lac.

Temperatura lacului este prea scăzută. Stocarea materialului într-un loc cald înainte
de aplicare.

USCARE INCOMPLETĂ

Cauze Soluții

Temperatura prea scăzută. Controlarea temperaturii și a timpului de

Viteza benzii transportoare prea mare.
uscare. Încercarea diferitelor temperaturi,
Controlarea temperaturii în toate zonele
tunelului de uscare. Mărirea timpului de
uscare, controlarea fluxului de aer.
Controlarea ventilației și filtrelor.

Adăugarea unei cantități incorecte de Asigurarea cantității corecte de catalizator

întăritor. conform fișei tehnice.

PETE GRI

Cauze Soluții

Chitul (primerul) nu acoperă porii. Folosirea unui primer cu proprietăți de udare

mai bune.

Porii conțin praf de la șlefuire. Înlăturarea prafului folosind aerul

comprimat.

CANTURI GREȘIT APLICATE, CU SCURGERI

Cauze Soluții

Viteza de deplasare a benzii este prea mare. Reducerea vitezei benzii.

Diluant nepotrivit. Folosirea unei cantități mai mici de diluant

sau un diluant mai rapid.

31
TREE LAYERS

CRATERE

Cauze Soluții

Ulei, silicon și umezeală în sistemul de Controlarea posibilelor surse de contaminare.

acoperire. Cremele de mâini cu conținut de silicon nu
trebuie folosite.

Suprafața poroasă. Folosirea unui proces de șlefuire în alb pentru

suprafețe deteriorate și folosirea unui
umplutor de pori (chit).

Viscozitate incorectă a lacului. Controlul viscozității de aplicare.

Folosirea unui diluant incorect. Înlocuirea diluantului.

DEFECTE DE COLORARE

Cauze Soluții

Prea mult pigment în soluția de colorare. Folosirea soluțiilor de colorare cu mai puțin
pigment.

Baițul nu a udat porii. Folosirea modului de aplicare a baițului cu

valțul sau aplicarea în exces urmată de
ștergere.

Lemnul absoarbe mai mult baiț pe canturi. Tratarea baițurilor cu un izolator.

Baițul migrează în lac (plânge, sângerează). Folosirea baițurilor insolubile în lacul care va fi
aplicat.

DECOLORARE

Cauze Soluții

Prea mult întăritor. Controlul dozajului catalizatorului.

Colorarea lacului în contact cu rugina. Stocarea materialelor agresive în recipiente

rezistente de inox sau plastic.

Materialele hidrodiluabile nu sunt Folosirea izolatorilor înainte de aplicarea

recomandate stejarului, salcâmului, lemnului sistemului.
taninos.

32
TREE LAYERS

SCURSURI

Cauze Soluții

Viscozitatea lacului prea scăzută. Controlarea viscozității.

Distanța dintre unitatea de pulverizare și Corectarea poziției unității de pulverizare și

obiect este prea mică sau pistolul nu este folosirea corectă a utilajelor.
așezat corect.

Duza pistolului neadecvată sau defectă. Schimbarea duzei.

CUTE, RIZURI FINE

Cauze Soluții

Stratul este prea gros. Reducerea numărului de straturi sau a

cantității pe strat.

Evaporarea prea lentă a diluantului. Încercarea unui alt diluant.

Lacul s-a folosit înainte de uscarea Uscarea completă a grundului conform

completă a grundului. timpului recomandat în fișa tehnică.

CULOAREA FINALĂ DIFERITĂ DE CEA A MOSTREI

Cauze Soluții

Culoarea baițului aplicat pe o suprafată de Înainte de începerea finisării se face o

lemn depinde de tipul lemnului sau de mostră utilizând toate etapele finisajului și
modul de șlefuire. se compară cu mostra care urmează a fi
Cantitatea aplicată este diferită. reprodusă. Mostra trebuie refăcută periodic
Lacul aplicat deasupra schimbă culoarea. pentru că își schimbă culoarea în timp.
Expunerea la lumină.
Reacții chimice între culoare și substanțele
conținute în lemn.

33
TREE LAYERS

LIPSA ADERENȚEI

Cauze Soluții

Șlefuire intermediară necorespunzătoare. Verificarea hârtiei sau a benzii adezive.

Timp prea lung între șlefuire și aplicare. Efectuarea șlefuirii înaintea aplicării stratului
următor.

Prea mult întăritor. Controlul cantității de întăritor adăugat.

SUPRAFAȚĂ NEUNIFORMĂ

Cauze Soluții

Pistol defect. Controlul și corectarea setărilor pistoalelor.

Impurități în duză. Controlul duzelor.
Setări greșite ale pistolului.

Banda transportoare și pistoalele nu sunt Sincronizarea benzii cu pistoalele.

sincronizate.

INCLUZIUNI ÎN PELICULĂ

Cauze Soluții

Praf în atmosferă. Controlul fluxului de aer și al filtrelor.

Reziduuri uscate de lac căzute în materialul Curățarea unității de aplicare cu diluant.

proaspăt preparat. Înlocuirea filtrelor și furtunelor, dacă este
necesar.

34
TREE LAYERS

CRĂPĂTURI ÎN PELICULĂ

Cauze Soluții

Cantitatea aplicată este prea mare. Aplicarea de straturi mai subțiri.

Umiditatea este prea mare. Reducerea umidității.

Cantitate incorectă de catalizator. Verificarea cantității de catalizator adăugat.

Uscare insuficientă. Condiții improprii de Verificarea uscării și a condițiilor de

stocare. depozitare.

Nepotrivire între suport și materialul de Verificarea compatibilității dintre cele două.

finisare.

Pot-life-ul amestecului este expirat. Folosirea produselor noi.

Canturile MDF-ului sunt tratate. Îndepărtarea materialului care acoperă

canturile și tratarea cu un primer.

ÎNȚEPĂTURI ÎN PELICULĂ

Cauze Soluții

Existența apei pe traseele de pulverizare. Se elimină apa. Se aplică filtre de apă.

Pulverizarea produselor hidrodiluabile și a Aplicare în spații diferite.

celor pe bază de solvenți în același spațiu.

Pulverizarea produselor hidrodiluabile după Între pulverizări se recirculă pe trasee și prin

cele pe solvenți. pistol acetonă.

35
TREE LAYERS

FIȘE DE SECURITATE. PROTECȚIA UTILIZATORULUI

ETICHETARE

Majoritatea produselor industriale de finisare au în formularea lor compuși chimici care

pot deveni dăunători sănătății și mediului înconjurător dacă produsele nu sunt
manevrate, folosite și depozitate corespunzător. Pentru a preveni acest lucru exisă
reglementări internaționale care obligă producătorul să avertizeze și să informeze
utilizatorul.
Cele mai importante informații și avertizări se găsesc pe eticheta produsului și fac
referire la:

• Numele produsului
• Numele adresa și numărul de telefon al producătorului sau distribuitorului
• Pictograme de pericol (vezi imaginile de mai jos)
• Cuvânt de avertizare
• Frazele de pericol
• Frazele de precautie
• Ingredientele periculoase
• Informații suplimentare specifice (ex. NUMAI PENTRU UZ INDUSTRIAL)
• Eventualele restricții privind fabricarea și introducerea pe piață
• Cerințe speciale privind ambalarea
• Reglementări privind produsele biocide

Frazele de pericol sunt avertizări referitoare la materiale și daunele pe care acestea le

pot produce.
Frazele de precauție conțin informații generale, de prevenire și intervenție, informații
privind depozitarea și eliminarea produsului.

IRITANT FOARTE INFLAMABIL DĂUNĂTOR SĂNĂTĂȚII

COROZIV GAZ SUB PRESIUNE EXPLOZIV

OXIDANT DĂUNĂTOR MEDIULUI FOARTE TOXIC

36
TREE LAYERS

FIȘA DE SECURITATE

Pe lângă această etichetare, producătorul este obligat să emită și fișa de

securitate a produsului, un document foarte elaborat, în care sunt
prezentate pe larg toate informațiile din etichetă, precum și multe alte
informații suplimentare.

Toate aceste informații sunt prezentate în 16 capitole (secțiuni) obligatorii:

1: Identificarea substanței/amestecului și a firmei

2: Identificarea pericolelor
3: Compoziție/Informații privind componenții
4: Măsuri de prim ajutor
5: Măsuri de combatere a incendiilor
6: Măsuri în caz de dispersie accidentală
7: Manipularea si depozitarea
8: Controlul expunerii/Protecția personală
9: Proprietăți fizice și chimice
10: Stabilitate și reactivitate
11: Informații toxicologice
12: Informații ecologice
13: Considerații privind eliminarea
14: Informații referitoare la transport
15: Informatii de reglementare
16: Alte informații

Fișele de securitate trebuie să însoțească produsele în momentul

transportului către beneficiar și în cazul în care sunt fabricate în altă țară,
să fie traduse în limba țării în care sunt folosite.
Fișa de securitate ajută utilizatorul cu informații privind echipamentul de
protecție necesar în timpul utilizării produsului. Este obligatoriu ca
echipamentul să fie folosit pentru protecția personalului care intră în
contact cu materialele, evitându-se astfel accidentele sau îmbolnăvirile.

37
TREE LAYERS

COSTURILE FINISĂRII

Costurile cu personalul, cu materialele și echipamentul trebuie luate în considerare la

calculul cheltuielilor de finisare. De asemenea, costurile cu energia, protecția mediului
înconjurător și alte costuri de producție trebuie adăugate pentru o imagine completă.

Consumul energetic este cu atât mai mare cu cât metoda de aplicare a lacului este mai
sofisticată. Dar cea mai importantă cantitate de energie va fi consumată în procesul de
uscare forțată. Practic, nivelul consumului energetic este minim în cazul aplicării produselor
cu un pistol manual cu cană și uscarea în mediul ambiant și maxim atunci când se
folosesc linii de aplicare complexe, cu roboți de pulverizare la aplicarea produselor, cu
tuneluri de uscare pentru eliminarea solventului, cu lămpi UV care intaresc materialul.

Pierderile de produs se adaugă costurilor așa că se recomandă folosirea unor tehnologii

care să ducă la scaderea acestor pierderi. Un alt cost cu impact asupra cheltuielilor este
cel legat de reziduuri și distrugerea acestora.

Hârtia de șlefuit, bureții și pastele abrazive, cârpele folosite la desprăfuire, diluanții de

spălare, produsele folosite pentru realizarea testelor și a mostrelor sunt tot cheltuieli de
finisare.

Timpul de lucru este de asemenea important, iar un timp indelungat de lucru va duce la
costuri crescute de manopera și energie.

Mai important decât prețul pe litrul de produs este competitivitatea produsului, iar relevant
este costul total al finisarii pe unitatea finisata. Folosirea unor produse adaptate fluxului de
producție care să permită realizarea unor scăderi ale costurilor cu energia și manopera
poate duce la scăderea prețului finisarii/mp, chiar dacă ele par inițial produse scumpe. Un
exemplu este folosirea produselor cu conținut mare în corp. În acest caz straturile aplicate
vor fi mai puține, reducând astfel costurile cu manopera și costurile energetice generate de
aplicarea unui strat suplimentar.

Alegerea tehnologiei de lucru este și ea importantă în economia procesului. De exemplu,

consumul în cazul aplicării cu valțul este foarte redus. Există produse cu corp de 99% care
se pot aplica cu valțul, practic neexistând pierderi. Și aplicarea în sistem electrostatic
poate reduce pierderile cu până la 70%, comparativ cu o pulverizare normală. Pot fi
adoptate chiar și tehnologii care recuperează și refolosesc materialele (turnare, flow-
coating).

38
TREE LAYERS
TERMENI DE SPECIALITATE
Accelerator – produs folosit în amestec cu
grundul poliesteric și catalizatorul lui cu
scopul de a declanșa reacția dintre acestea.
Aderența – proprietatea materialelor de
finisare de a se prinde de suportul pe care
sunt aplicate (lemn sau alt strat de material).
Agent de mătuire (matisare) – material care
se adaugă în lac sau vopsea pentru a avea
un anumit grad de luciu.
Antichizare – serie de operații care duc la
obținerea unui mobilier cu aspect învechit.
Baiț – soluție de colorare cu care se
colorează lemnul, desenul natural al acestuia
rămânând vizibil (tinta).
Cant – marginea îngustă și verticală a
panourilor.
Coajă de portocală – aspect vălurit al
peliculei de lac, asemănător cu coaja de
portocală.
Cold check – testul peliculei de lac pentru
determinarea rezistenței la șocurile termice.
Concentrat de culoare – soluție colorată
concentrată care prin diluare în diverse
proporții devine baiț.
Concentrat de culoare universal –
concentrat de culoare care poate fi diluat
atât cu apa cât și cu diluanți organici.
Corp – termen folosit pentru a denumi
corpul solid al materialului de finisare;
conținutul de rășină solidă al unui produs de
finisare.
COV (VOC) – compuși organici volatili, masa
totală a solvenților organici cuprinși într-o
unitate de material de finisare depus pe
suportul lemnos.
39
Cupă viscozimetrică – aparat cu care se
măsoară viscozitatea unui produs lichid sau al
unui amestec de produși.
Dispersie – amestec în echilibru dintre un
component lichid și particule fine de material
solid.
Duritate – proprietate a peliculei de lac de a fi
rezistentă la zgâriere și șocuri mecanice.
Elasticitate – proprietatea peliculei de lac de a
nu se deterioara atunci când, datorită
condițiilor climaterice (temperatură, umiditate)
își modifică dimensiunile împreună cu suportul
lemnos pe care este aplicată.
Email – vopsea, lac pigmentat cu proprietate
de opacizare.
Filler – material cu corp solid ridicat folosit
pentru umplerea porilor mari ale unor specii
lemnoase, înainte de aplicarea straturilor de
grund și lac.
Flader – mod de tăiere a lemnului prin care
inelele anuale apar ca linii curbe.
Fotoinițiator – substanța care poate
determina declanșarea unei reacții chimice la
acțiunea unei radiații luminoase.
Friz – mod de tăiere a lemnului astfel încât
inelele anuale apar ca linii paralele.
Glaze – soluție de colorare a lemnului care se
aplică prin pulverizare după care se șterge
astfel încât, în final, suprafața apare și colorată
și patinată.
Gloss – grad de luciu.
TREE LAYERS
Grund – strat de material de finisare cu foarte
bune proprietăți de acoperire, aderență și
șlefuire. Se aplică direct pe suportul lemnos
sau pe filler, izolator, baiț sau impregnant,
înainte de stratul de lac.
Impregnant – soluție de colorare care poate
conține și substanțe insectofungicide, folosită
pentru a colora și proteja lemnul folosit la
exterior.
Intăritor (catalizator) – componenta B a
lacurilor în două componente, care în reacție
cu componenta A formează pelicula de lac.
Izolator – material de finisare folosit ca prim
strat pe lemnul taninos sau alte tipuri de
suport lemnos cu conținut de taninuri, pentru
protejarea straturilor ulterioare de finisaj de
atacul acestor tanini.
Krakele (screpolante) – finisaj cu aspect
crăpat (efect special), rezultat în urma aplicării
succesive a doua straturi incompatibile de
material;
Lână de oțel – material abraziv foarte fin cu
care se șlefuiesc unele patine pentru
obținerea anumitor efecte.
Lac – material de finisare transparent, aplicat
peste grund ca strat final, care conferă
finisajului proprietăți superficiale: tușeu,
rezistențe mecanice și chimice.
Lac pigmentat – lac în care s-a adaugat o
cantitate de pastă pigmentată. În functie de
cantitatea de pastă adaugată, lacul
pigmentat poate fi semi-transparent sau
opac.
Lac universal (fondo finitura) – lac care se
comportă atât ca grund, cât și ca lac. Unic
material cu care se poate realiza finisajul
aplicând straturi succesive.
Mână de grund/lac – strat de grund/lac.
40
Metamerism – caracteristica unor culori de a
se schimba în functie de felul luminii (au o
culoare la lumina lămpii și alta la lumina zilei).
Ochi de pește – defect de finisare cu aspect
de cratere în peliculă.
Overspray – cantitatea de material rezultată
în urma pulverizării care nu se depune pe
suportul de finisat și este considerată
pierdere.
Pastel (culori pastelate) – culori obținute prin
adăugarea pastelor pigmentate într-o bază
albă.
Patină – material de finisare folosit pentru a
crea diverse efecte: antichizat, marcarea
porilor, finisaje aurii și argintii.
Pot-life – timpul în care amestecul dintre
componentele unui material de finisare
bicomponent poate fi folosit.
Primer – prim strat de produs de finisare
formulat ca să creeze o bună aderență
pentru stratul următor.
Shellac – rășina naturală de culoare
portocalie, secretată de o insectă întâlnită în
India și Indochina. Dizolvată în solvent
organic formează lacul cu același nume.
Solvatare (putere de) – proprietatea
diluanților de dizolva rășini rezultând soluții.
Tixotropie – proprietatea unor materiale
peliculogene de a avea viscozitate scăzută
sub agitare și mare în repaos.
Țicling – unealtă folosită în fabrici pentru
curățarea lacului de pe suport în cazul unor
defecte.
Valț – cilindru metalic plin, acoperit cu
cauciuc, cu care se pot aplica materiale pe
suprafete plane.
 TREE LAYERS este brand al companiei CES BRANDS S.R.L.

2015 Copyright © CES BRANDS S.R.L.Toate drepturile rezervate

CES BRANDS S.R.L.

Str. Maria Rosetti Nr. 6

Sector 2 Bucuresti Romania

T: + 40 722 531 737

E: office@cesbrands.ro

www.treelayers.ro