Sunteți pe pagina 1din 238

CAPITOLUL 1.

OBIECTUL PREVIZIUNII

1.1. Previziunea, componentă esenŃială a conducerii activităŃii economice


Societatea modernă constituie un mecanism complex, format dintr-o multitudine de unităŃi
economice, unităŃi administrativ-teritoriale, ramuri §i subramuri între care există strânse legături de
interdependenŃă ca rezultat al diviziunii sociale a muncii.
Pentru ca o întreprindere sau o ramură sa-§i poată desfa§ura activitatea în condiŃii normale
este necesar ca alte unităŃi economice sau alte ramuri sa-§i fluidizeze mijloacele de producŃie
necesare §i să-i absoarbă produsele, realizându-se astfel circuitul continuu al reproducŃiei:
producŃiei, repartiŃiei circulaŃiei §i consumul. ActivităŃile economice din diferite judeŃe, localităŃi,
sunt legate între ele prin strânse relaŃii de schimb integrându-se astfel într-un proces complex ce
cuprinde întreaga Ńară.
ExistenŃa acestei legături, a acestor interdependenŃe dintre unităŃi, ramuri §i subramuri,
unităŃi administrativ-teritoriale, determină caracterul complex al economiei si impune cu necesitate
asigurarea unor orientări, a unor echilibre afluxurilor economice la nivelul economiei.
NecesităŃile societăŃii sunt mari §i diverse în timp ce resursele sunt limitate §i epuizabile.
Dacă, din resursele sociale vor fi alocate unei ramuri se va dezvolta mai repede, iar peste o perioadă
de timp va produce mai mult decât este nevoia socială de produse ale acestei ramuri. În felul acesta
o cantitate de resurse a fost cheltuită în mod inutil întâmpinându-se totodată §i greutăŃi în ceea ce
prive§te realizarea acestor produse. Dacă, deci, din resursele sociale vor fi alocate unei ramuri mai
puŃin decât este nevoia ei reală, ramura respectivă se va dezvolta în ritmuri mai puŃin rapide decât ar
fi fost normal §i peste o anumită perioadă de timp va produce mai puŃin decât este nevoia socială,
producând perturbări pe linia aprovizionării tehnico-materiale. Vor apare greutăŃi în reluarea
ciclului de producŃie a altor ramuri sau agenŃi economici ce se aprovizionează de la prima, în
condiŃiile în care această ramură este producătoare de mijloace de producŃie, iar dacă respectiva
ramură este producătoare de bunuri de consum, se va produce perturbaŃii pe linia aprovizionării
populaŃiei.
A utiliza resursele în cea mai adecvata formă, a concepe §i a realiza un model eficient al
raportului dintre resurse si nevoi, a prognoza evoluŃia acestui raport si a găsi căile optimizării lui
este o stiintd, stiinta economică.
Complexitatea problemelor conducerii a fost generată din necesitatea de a se identifica
funcŃiile §i principiile de desfa§urare a unei activităŃi economice cât mai eficiente.
Cu alte cuvinte, §tiinta conducerii, identifică §i cercetează principiile generale ce stau la baza
îndrumării orientării activităŃii economice §i sociale, elaborează un sistem de metode §i tehnici de
lucru care să permită utilizarea în practică a acestor funcŃii §i principii, să asigure folosirea optimă a
potenŃialului uman, material §i financiar din sistemul economico-social.
§tiinta conducerii este dependentă de actul de previziune. Ce se înŃelege prin previziune, ne
lamure§te John Kenneth Galbraith: „modul în care ne decidem să folosim resursele productive rare
cu întrebuinŃări alternative, pentru analizarea unui scop prevăzut"1. A§adar, se acŃionează asupra
unor mijloace existente în trecut în vederea realizării unor dinamici economice-sociale convenabile,
în conformitate cu scopurile de perspectivă. Se explorează principalele tendinŃe de evoluŃie §i
implicaŃiile acestora asupra viitorului, se orientează eforturile în direcŃiile considerate convenabile.
Previziunea, care a apărut din nevoia stăpânirii §i diversificării unei uria§e cantităŃi de fapte
§i evenimente noi, de natură demografică, privind resursele naturale, de amenajarea teritoriului, a
mediului natural, de cre§tere a raporturilor sociale, de dezvoltarea tehnicii §i mai ales a implicaŃiilor
informaticii în viaŃa cotidiană.

1
John Kenneth Galbraith, §tiinta economică §i interesul public, Editura Politică, Bucure§ti, 1982, p. 12-13.
După unii, data na§terii acestei §tiinte a previziunii este anul 1943 când Ossip Kurt
Flechteim imaginează §i lansează termenul de futurologie pentru a denumi §tiinta viitorului.
"Viitorul, în lumina cercetărilor prospective, nu are un caracter univoc, ci se prezintă sub forma
unui evantai de posibilităŃi"2. Prospectiva, întemeindu-se pe pluralismul posibilităŃilor, grupate în
jurul unei axe care indică o tendinŃă, vorbe§te de viitori alternativi. Fiecare din ace§ti viitori posibili,
care fac obiectul cercetărilor prospective, se prezintă ca un sistem care are o dinamică proprie, este
vorba deci de o evoluŃie de arborescent, în interiorul căreia fiecare stare viitoare posibilă reprezintă
un mod generator de alŃi viitori. Aceste sisteme arborescente cuprind, pe de o parte, elemente care
au o evoluŃie determinantă de legităŃi, iar pe de altă parte element care se pretează la o evoluŃie
controlată.
Aprecierea §i studiul elementelor care au o evoluŃie determinantă de legile dezvoltării ne dau
uneori posibilitatea de a preveni momentele critice care, în anumite limite, ar putea fi evitate prin
acŃiuni dirijate.
Conducerea a devenit o cerinŃă obiectivă în lumea contemporană care decurge din insasj
condiŃiile materiale ale producŃiei moderne:
a) revoluŃia tehnico-§tiintifica, informatică, caracterizată de importante realizări, de
pătrunderea rapidă a acestora în economie, exercită o puternică influenŃă asupra dezvoltării
factorilor de producŃie ca §i asupra organizării §i conducerii producŃiei materiale atât la nivel micro
cât §i la nivel macroeconomic;
b) dezvoltarea impetuoasă a factorilor de producŃie, urmare firească a revoluŃiei
informaticii declan§ata în ultima perioadă, implică adâncirea diviziunii sociale a muncii,
accentuarea procesului de specializare paralel cu cre§terea concentrării §i cooperării în producŃie,
aspecte care multiplică §i diversifică legăturile individuale ce există pe linia previzionării tehnico-
materiale §i desfacerii între agenŃi economici, ramuri de activitate, unităŃi administrativ-teritoriale;
c) necesitatea cre§terii continue a eficienŃei activităŃii economice.
Începând din anul 1968, cercetările prospective fac obiectul unei noi preocupări a
Consiliului Europei. Ca urmare a unor recomandări făcute de Adunarea Consultativă s-a organizat
în acel an o reuniune a speciali§tilor europeni în futurologie în scopul unor confruntări de păreri
asupra rolului pe care l-ar putea avea în stimularea §i utilizarea acestui domeniu de cercetări.
Propunerile formulate vizau în principal o intensificare a cooperării între Ńările membre în domeniul
cercetărilor prospective. Domeniile unei acŃiuni prospective au fost stabilite după cum urmează:
- adoptarea dreptului §i structurilor administrative la dezvoltarea societăŃii industriale în
perspectiva viitorului;
- cultura, educaŃia permanentă, timpul liber;
- poluarea mediului fizic;
- umanism, cadrul-viaŃă al omului în comunităŃile urbane §i rurale, amenajarea teritoriului;
- dezvoltarea instituŃiilor economice §i sociale §i ameliorarea condiŃiilor de sănătate
publică, în perspectiva nevoilor viitoare3.
Primul pas în această direcŃie a fost stabilirea unui inventar al organizaŃiilor guvernamentale
§i neguvernamentale din cele 10 Ńări, totalizând 293 instituŃii angajate în cercetări de previziune pe
termen lung.

Mihai Botez (coordonator), Curs de prognoză. Laboratorul de cercetări prospective ale UniversităŃii Bucures.ti CIDSP,
1972.
3
Cf. Consei1 de l'Europe, Prospective et Planifications a long termen en Europe (Notă analitică stabilită de Divizia de
prospectivă s,i planificare pe termen lung a DirecŃiei afacerilor politice), Strasbourg, 1970.
1.2. Categorii §i instrumente de previziune
a) Futurologie
Termen introdus în anul 1934 de politologul german Ossip Kurt Flechthein, cu sensul iniŃial
de „oglindă a istoriei"4. Aria de activitate după acela§i autor:
- cercetarea noilor ipoteze §i teorii privind universul, dând atenŃie dezvoltării viitoare a
pământului, a florei, faunei §i climei sale (a§a numita problemă a evoluŃiei mediului fizic
pe termen lung);
- studiul civilizaŃiei umane în secolele următoare §i elaborarea de prognoze ale procesului
social-cultural pe termen mediu;
- previziuni pe termen scurt privind dezvoltarea economică în următorii ani, tendinŃele
politice ale deceniilor următoare, tendinŃele demografice, etc.
b) Conjunctură
Termenul introdus de profesorul francez Bertrand de Jouvennel, titularul primei catedre de
studiul viitorului din lume, întemeiată la Sorbona, §i pre§edintele de onoare al Comitetului
InternaŃional de pregătire a ConferinŃei de studiul viitorului.
Conjunctura este o construcŃie intelectuală a unor viitori verosimili sau a unor viitori
posibili, futuribles - prescurtare de la futures possibles (în limba franceză)5.
De fapt acest aspect reprezintă esenŃa gândirii prospective a lui B. de Jouvennel.
c) Prospectivă
Termen introdus de filosoful francez Gaston Bergey. Desemnează iniŃial doar o atitudine
caracterizată prin necesitatea de a lua decizii întemeiate nu numai static, pe simple consecinŃe ale
situaŃiei trecute sau ca răspunsuri la exigenŃele momentului prezent, ci §i dinamic, Ńinând seama §i
chiar urmărind cu rigoare implicaŃiile acestor decizii în timp, în viitor.
Comisia Europeană ONU pentru Europa, încercând o unificare a terminologiei, define§te
prospectiva drept studiul viitorului în ipoteza în care viitorul poate fi orientat, ceea ce comportă ca
deciziile actuale să fie luate în funcŃie de ideea ce se formează despre viitor6.
d) Prognoză si prognozare
Etimologic: pro-înainte, gnosis-cunoa§tere, concept, foarte complex care reus.es.te să acopere
cel mai bine spaŃiul larg pe care societatea îl rezervă studiului sistematic al viitorului considerat
câmp de acŃiune. Anticipează evoluŃia probabilă a proceselor §i fenomenelor pornind de la
realizările perioadei precedente, de la tendinŃele conturate §i luând în considerare modificările
previzibil ce vor avea loc. Prognoza nu oferă certitudini asupra viitorului, ci soluŃiei pe baza cărora
să se poată stabili opŃiuni în perspectiva unui orizont delimitat lucid §i relativ dezirabil7.
e) Prognoza indeplineste următoarele obiective principale:
1. descifrează megatendinŃele dezvoltării economico-sociale, pe baza analizării legăturilor
obiective dintre fenomene §i procese, în condiŃiile istorice date;
2. estimează implicaŃiile în perspectivă ale tendinŃelor de durată descifrate;
3. apreciază măsura în care posibilul se converte§te în prealabil, luând în considerare
ansamblul factorilor condiŃionali;
4. identifică alternativele posibile de dezvoltare în perspectivă - a avantajelor §i
dezavantajelor corespunzătoare ale fiecăreia - dând elemente de judecată pentru ierarhizarea acestor
alternative §i, în consecinŃă, pentru alegerea variantei optime;
5. oferă elemente convenabile de intervenŃie §i influenŃare, pentru corectarea eventualelor
abateri de la traiectoriile anticipate, considerate dezirabile.
f) orizontulpreviziunii (t)

4
Flechtheim, O.K. - History and Futurology, neinsenheim 1966, Verlag Anton Heim (Culegerea seriilor din 1943 -
1945), după: Mihai Botez, Curs de prognoză, Laboratorul de cercetări prospective al UniversităŃii, Bucures,ti, 1972.
5
De Jouven el Bertrand, L'art de la conjuncture, Ed. Futuribles, Paris, 1964.
6
Materialele Simpozionului InternaŃional organizat de Comisia Economică Europeană ONU la Vars,ovia între 7-12
decembrie 1970.
Dumitrache Caracota, Previziune Economică, Editura Didactică §i Pedagogică, R.A., Bucure§ti, 1996, pag. 12.
Previziunile §i deci prognozele se referă la un orizont mai apropiat sau mai îndepărtat, iar
previziunile se elaborează:
- la nivelul mondial (prognoze macromondiale, pe grupe de Ńări, zone geografice, sau zone
economice)8;
- la nivelul economiei naŃionale (macroprognoze economico-sociale);
- la nivelul ramurilor, subramurilor, domeniilor de activitate;
- la nivelul agenŃilor economici;
- la nivelul teritoriului administrativ (zone, regiuni, judeŃe, localităŃi sau alte spaŃii cum ar
fi: bazine hidrografice, zone pomicale sau viticole, etc.)9.
După domeniul la care se referă putem clasifica prognozele în:
- prognoze §tiintifice-tehnice;
- prognoze economice;
- prognoze sociale.
În funcŃie de timp prognozele se elaborează:
- prognoze pe termen scurt;
- prognoze pe termen mediu;
- prognoze pe termen lung.

1.3. Elaborarea programelor, planurilor economico-sociale


Dezvoltarea economiei naŃionale necesită studierea în interdependenŃa lor multiplă a unor
elemente ale trecutului, prezentului si viitorului, corelarea diagnozei cu studiile privind situaŃia
prezentă si cu investigaŃiile prospective in vederea stabilirii obiectivelor strategice, a resurselor
disponibile si a căilor de acŃiune.
La elaborarea previziunilor se porne§te de la cerinŃele pieŃei §i de la faptul că transpunerea
lor in viaŃa se realizează prin intermediul elementelor specifice economiei de piaŃă, singurele de
natură să valideze orice activitatea previzională - prognoză, plan, program etc.
Programul, ca instrument previzional obŃinut în urma activităŃii de programare, este un
sistem de acŃiuni sau lucrări e§alonate în timp §i având fixate durata §i resursele posibile, având în
vedere realizarea unui obiectiv.
Se disting mai multe categorii de programe §i anume:
1. programe strategice, pe termen lung, cu obiective de mare interes pentru Ńară (de
exemplu, pentru instituirea unui sistem naŃional de protecŃie ecologică; program naŃional de limitare
a inundaŃiilor, combaterea eroziunii terenurilor în pantă, asigurarea energiei pentru populaŃie §i
economie, etc.);
2. programe macroeconomice 10 cuprinzând, în mod corelat, principalele probleme ale
dezvoltării economico-sociale la scara întregii Ńări;
3. programe sectoriale, adică pe domenii de activitate (ramuri, subramuri) sau pe probleme
principale (investiŃii prioritare de importanŃă naŃională, recalificarea unor categorii de salariaŃi,
programe de restructurare §i retehnologizare a unor ramuri §i subramuri);
4. programe teritoriale11 (regionale) având ca rol valorificarea complexă a resurselor umane
§i materiale din fiecare zonă, eliminarea rămânerii în urmă a unora din acestea;

„ Probleme globale ale omenirii", apărută în Ńara noastră, sub egida Colectivului de prognoză al Academiei
(Coordonatorul seriei - Mircea MaliŃa).
Principalele instituŃii internaŃionale care se ocupă de programe de dezvoltare sunt: Programul NaŃiunilor Unite pentru
dezvoltare (PNUD), OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru AlimentaŃie s,i Agricultură (FAO), AgenŃia InternaŃională
pentru Energia Atomică (AIEA), OrganizaŃia InternaŃională a muncii (OIM), Fondul Monetar InternaŃional (FMI),
Banca mondială, OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru EducaŃie, §tiinta §i Cultură (UNESCO) §i altele.
Structuri zonale, structuri regionale - sintagme care definesc componenta spaŃială a sistemului economiei naŃionale.
Elementele sale sunt delimitate în raport cu anumite criterii. Astfel, folosind criteriile geografice pot fi disignate în
teritoriul naŃional: regiuni geografice, administrative s,i regiuni economice.
10
I.D. Adumitracesci. N.G. Niculescu, Strategii în dezvoltarea economiei romanes.ti, Tribuna Economică, 10/1997.
11
Nicolae Valentin (coordonator), Previziune macroeconomică, LITO ASE, Bucures,ti, 1992.
5. programe de coordonare de importanŃă deosebită: „Programul de aderare la U.E.";
6. programe operative, folosite la nivelul agenŃilor economici cuprinzând prevederi
exprimate fizic §i valoric, repartizate pe perioade scurte (luni, decade, zile) §i pe executanŃi (de
exemplu programe de producŃie, de aprovizionare §i desfacere, montaj, etc.);
7. programe de măsuri, care stabilesc dispoziŃii §i prevederi cu caracter operaŃional,
subordonate realizării unor obiective §i acŃiuni concrete (măsurile pot fi de natură organizatorică,
tehnologică, financiară, juridică, etc.).

1.3.1. Fluxul logic al elaborării previziunilor


În conceperea fluxului pentru lucrări, trebuie luat în considerare raportul de
intercondiŃionare dintre trecut, prezent §i viitor, dintre informaŃiile de intrare §i cele de iesjre din
sistemul economiei naŃionale, precum §i experienŃa acumulată.
În elaborarea previziunilor se porne§te de la cerinŃele pieŃei §i de la faptul că transpunerea
lor în viaŃă se realizează prin intermediul instrumentelor specifice economiei de piaŃă, singurele de
natură să valideze orice construcŃie previzională (prognoză, plan/program) realistă plecând de la
aceste cerinŃe §i având în vedere rezultatele analizei post-factum, activitatea previzională,
concretizată prin flexibilitate §i continuitate, se materializează în elaborarea de previziuni.
Previziunile sunt întocmite de instituŃia de specialitate împreună cu organele centrale de
sinteză economică §i socială §i cu instituŃiile de cercetare §tiintifica, după ce, în prealabil, s-a
procedat la o largă consultare a agenŃilor economici, ministerelor, judeŃelor, organizaŃiilor
guvernamentale §i neguvernamentale, partidelor politice, experŃilor, stabilindu-se obiectivele Ńintă.
Logica elaborării §i fundamentării previziunilor macroeconomice presupune prezenŃa trinomului:
diagnoza (D), prognoza (P) §i planuri/programe (PP).

Figura 1 - Trinomul D-P-PP

1.3.2. Rolul diagnozei în activitatea previzională


Pentru elaborarea oricărei previziuni este necesar ca, în prealabil să se întreprindă o analiză
complexă cu caracter retrospectiv privind mersul vieŃii economico-sociale în perioada precedentă,
adică până în momentul în care începe perioada ce face obiectul previzionării.
Rezultatul acestei analize poartă numele de analiză-diagnostic sau diagnoză care oferă un
bilanŃ cât mai sugestiv asupra nivelului de dezvoltare atins, relevându-se tendinŃele care s-au
conturat §i au caracter de durată, precum %\factorii care au condiŃionat aceste evoluŃii.
Analiza retrospectivă se realizează folosind:
- informaŃii statistice, obŃinute prin calcule efectuate asupra datelor din baza de date;
- date preliminate, obŃinute prin calcule efectuate asupra datelor din baza de date;
- culegerea datelor, conform metodologiei corespunzătoare sistemului conceptual folosit
în modelare12 pentru nevoia perioadei de începere;
- se stabile§te starea la momentele 0,t; t-n, T.

perioada diagnozei

|T
I
I
I
perioada de previziune

Figura 2
Din punct de vedere al timpului luat în considerare la efectuarea acestor lucrări, rezultă
următoarele delimitări:
- perioada diagnozei (de la momentul 0 la momentul t), cuprinzând două subperioade:
a) de la momentul 0 la momentul t-n se întinde timpul pentru care există informaŃii
statistice (momentul t-n fiind cel care începe elaborarea diagnozei);
b) de la momentul t-n la momentul t se întinde timpul pentru care lipsesc informaŃiile
statistice, procesele urmând a avea loc în viitorul imediat; în aceste condiŃii, pentru segmentul de
timp menŃionat se întocmesc serii de date preliminare (preliminări), adică estimări cu caracter
previzional; momentul t este cel care desparte perioada de analiză retrospectivă de perioada de
previziune, el marcând în consecinŃă începerea perioadei de previziune;
c) perioada de previziune se derulează de la momentul t la momentul T.
Analiza retrospectivă se referă atât la aspectele cantitative, care conturează diverse tendinŃe,
cât §i la aspecte calitative, care pot fi pozitive (a căror acŃiune este susŃinută §i stimulată §i pentru
viitor) sau negative (a căror acŃiune este descurajată).
Prin urmare, diagnoza are rolul nu numai de a prezenta starea economiei naŃionale la un
moment dat, ci §i de a pune în lumină raporturile cauzale care provoacă anumite situaŃii §i tendinŃe,
favorizând astfel formularea de remedii pasibile.

1.3.3. Organizarea elaborării previziunilor


Desfa§urarea în condiŃii corespunzătoare a întregii activităŃi de prognozare, precum §i
corelarea pe parcurs a diferitelor studii de prognoză, impun respectarea unui anumit flux de
elaborare a prognozelor, care cuprinde mai multe etape, desfa§urate în următorul flux (vezi fig. 3):
1. interpretarea §i valorificarea informaŃiilor oferite de diagnoză;
2. elaborarea macroprognozei preliminare;
3. elaborarea prognozelor parŃiale (sectoriale), altele decât cele prioritare;
4. elaborarea macroprognozei finale.

12
L. Toviss, Analiza economică multirectorială, Editura §tiintifica §i Enciclopedică, 1976, pag. 264.

10
Schematic, fluxul elaborării previziunilor se prezintă astfel:

Interpretarea §i Studii
valorificarea prospective
informatiitor
oferite de
diagnoza

Valorificarea Prognoz
unor e
prioritare

complemerrtare
diagnozei

Elaborarea
macroprognozei
preliminare

Elaborarea
prognozelor
sectoriale

Elaborarea
macroprognozei
finale

Figura 3. Etapele fluxului elaborării prognozelor


1. Interpretarea §i valorificarea informaŃiilor oferite de diagnoza economică reprezintă o
lucrare complexă, care constă în: a) stabilirea structurii economiei la momentul t; b) descifrarea
tendinŃelor de durată care s-au conturat §i c) comensurarea influenŃei factorilor favorizanŃi sau
defavorizanŃi ai mersului acestor procese în continuare.
1a. Întocmirea de studii prospective constă în proiectarea unor acŃiuni sau traiectorii
explorative, bazate îndeosebi pe tendinŃele de durată, dar §i pe introducerea unei palete de
alternative care se abat de la tendinŃa dominantă. Aceste construcŃii alternative rezultă din
conturarea deliberată a tendinŃei conturate din trecut, potrivit cu obiectivele urmărite sau cu
modificările previzibile provocate de evoluŃia ciclului afacerilor, de evoluŃia conjuncturii
economice internaŃionale sau de alŃi factori (naturali, sociali sau tehnico-economici).
1b. Elaborarea de prognoze prioritare13 este o operaŃie complexă, care folose§te o parte a
concluziilor rezultate din diagnoză §i din studiile prospective. Prognozele prioritare se referă la
domenii sau probleme ce pot fi abordate relativ autonom, înaintea proiectării de structuri
macroeconomice, de ansamblu, condiŃionând în bună măsură aceste structuri globale. De aceea, ele
preced elaborarea macroprognozelor. În această categorie de prognoze se înscriu:
- prognoza resurselor umane (a populaŃiei totale §i pe anumite structuri, ca §i a numărului
de menaje);
- prognoza resurselor naturale;

13
I.D.Adumitracesci, N.G. Niculescu, Strategii în dezvoltarea economiei romane§ti, Tribuna economică, nr. 7/1997,
pag. 13-14.

11
-prognoza evoluŃiei activităŃii de cercetare §tiintifica §i dezvoltare tehnologică;
-prognoza conjuncturii economice §i politici internaŃionale;
- prognoza evoluŃiei ecosistemului precum §i a măsurilor de combatere a poluării §i
protej area mediului ambiant;
- prognoza evoluŃiei principalelor coordonate ale calităŃii vieŃii.
Întocmirea lor face obiectul unor studii specifice, ceea ce presupune apelarea la modele §i la
alte metale §i tehnici adecvate.
2. Elaborarea macrorpgonozei preliminare este o operaŃie care beneficiază de ansamblul
de informaŃii §i lucrări previzionale precedente, care dau posibilitatea structurării unui sistem
concret al devenirii economiei într-o formă agregată (simplificată). Acest sistem poate fi proiectat
folosind diverse scenarii §i modele. Sistemul astfel obŃinut asamblează, pe criterii de eficienŃă, un
număr redus de indicatori macroeconomici cu mare capacitate de reprezentare a dinamicii
economiei naŃionale. Printre ace§ti indicatori se află, de regulă, produsul intern brut, consumul final
(al populaŃiei §i investiŃiilor), exportul net (soldul balanŃei comerciale), soldul balanŃei de plăŃi
externe, volumul rezervei valutare, etc.
3. Prognozele parŃiale (sectoriale) au un caracter complex §i relativ dezagregat,
fundamentarea lor făcându-se cu ajutorul informaŃiilor furnizate de diagnoza macroeconomică (§i
după caz, de diagnoza propriului sector), de studiile prospective specifice §i prognozele prioritare, la
care se adaugă elementele macroprognozei, care acŃionează ca restricŃii în care trebuie să se
încadreze ansamblul prevederilor sectoriale. În acest fel, prognozele parŃiale sunt tratate ca
subsisteme ale sistemului macroeconomic. Pentru realizarea acestor lucrări se apelează la diverse
metode previzionale, între care mai importante sunt: extrapolări §i interpolări, scenarii, modele,
comparaŃii internaŃionale §i consultarea experŃilor, modelări, metoda econometrică14.
Prognozele parŃiale pot fi grupate astfel:
a) prognoze pe domenii (pe ramuri, subramuri, grupe de produse §i produse principale de
mare importanŃă pentru economia naŃională);
b) prognoze pe probleme de sinteză (evoluŃia §omajului, reciclarea §i perfecŃionarea forŃei
de muncă, investiŃii, etc.);
c) prognoze regionale (pe unităŃi teritorial - administrative, judeŃe §i localităŃi, pe zone).
4. Elaborarea macroprognozei finale, în formă dezvoltată încheie lanŃul metodologic al
elaborării §i fundamentării diferitelor categorii de prognoze. Macroprognoza finală are rolul de a
sintetiza (la scara economiei naŃionale) toate celelalte categorii de studii prospective §i prognoze,
obŃinându-se un sistem coerent §i eficient15.
Principalele componente ale macroprognozei finale sunt:
- indicatori macroeconomici agregaŃi, cum sunt: produsul naŃional brut, produsul intern
brut, venitul naŃional (după caz §i alŃii);
- indicatori agregaŃi pe domenii §i pe probleme de sinteză;
- contribuŃia factorilor de producŃie la cre§terea economică;
- utilizarea produsului intern brut pentru consum §i acumulare;
- indici calitativi privind valorificarea resurselor (productivitatea muncii, consumul de
energie la unitatea de producŃie socială, investiŃia specifică, valoarea adăugată ce revine
la o unitate de capital fix, §.a.);
- probleme generatoare de schimbări în producŃie §i consum;
- schimbări structurale previzibile în economia naŃională;
- aspecte privind evoluŃia ecosistemului;
- comparaŃii internaŃionale.
Este de subliniat că pe parcursul acestei activităŃi de elaborare §i fundamentare a diferitelor
categorii de prognoză se porne§te de la principiul că orice prognoză trebuie întocmită în mai multe
variante. IniŃial se poate lua în considerare o pal etă cuprinzând 5-10 variante, diferenŃiate după

14
Vladimir Trebici, Statistica, Editura §tiintifica §i Enciclopedică, Bucure§ti, 1976, pag. 37.
15
Ilie Budică, Metode §i tehnici de planificare. Tribuna Economică, nr. 16/1997.

12
anumite criterii, fiecare variantă conŃinând avantaje §i dezavantaje, relevate de emiŃător. În urma
unei analize complexe a acestor soluŃii alternative de către emiŃători §i beneficiari, se reŃin, de
regulă trei variante: varianta medie (care reprezintă tendinŃa dominantă), varianta forte (care
amplifică tendinŃa principală până la limite considerate rezonabile) §i varianta slabă (care reprezintă
limita minimă de evoluŃie plauzibilă).

1.4.1 FuncŃiile previziunii - planificării


Dintre principalele funcŃii ale activităŃii previzionale reŃinem:
a) FuncŃia de informare subliniază rolul sistemului informaŃional în fundamentarea
deciziilor;
b) FuncŃia de prevedere se referă la insSsj activitatea previzională, la elaborarea de
prognoze, planuri, programe, proiecte etc.;
c) FuncŃia de organizare se referă la activitatea de sistematizare a unei activităŃi §i constă
în dispunerea sistematică a elementelor ce compun o acŃiune viitoare asigurându-se astfel o
funcŃionalitate optimă în scopul obŃinerii unei eficienŃe maxime;
d) FuncŃia de coordonare constă în sincronizarea tuturor factorilor implicaŃi în acŃiunea
supusă procesului de conducere, astfel încât fiecare factor să depindă funcŃional de ceilalŃi, în
conformitate cu scopul urmărit;
e) FuncŃia de antrenare constă în stimularea interesului agenŃilor economici §i al
angajaŃilor;
f) FuncŃia de control constă în evaluarea rezultatelor obŃinute §i compararea lor cu
obiectivele stabilite iniŃial. Referindu-ne la sublinierile făcute de profesorul Mircea Co§ea16 arată:
„ Activitatea de planificare §i prognozare va trebui să dea posibilitatea agenŃilor economici -
indiferent de rolul §i mărimea lor - să decidă în con§tiinta de cauză, să se orienteze mai competent
în mediul economic naŃional §i internaŃional, pe termen mediu, dar §i pe termen lung."
De regulă la nivel macroeconomic, planurile se identifică cu programele de dezvoltare. În
unele Ńări (cele mai multe) se folose§te termenul de plan, iar în altele cele de program, fără a exista
diferenŃe principale în ceea ce prive§te funcŃia acestora.
De la început trebuie să clarificăm două aspecte ale planificării: planificarea strategică §i
planificarea de perspectivă17.
Planificarea strategică se referă la agenŃii economici, inclusiv la nivelul ramurilor §i ridică
trei probleme:
- unde se află în prezent întreprinderea?
- unde vreasăajungă?
- cum poate să ajungă acolo?
Dacă prima întrebare necesită o evaluare a situaŃiei în prezent, cea de a doua întrebare
implică determinarea obiectivelor dorite, iar cea de a treia solicită o prezentare în linii generale a
acŃiunilor proiectate §i o analiză a impactului financiar a acestor acŃiuni.
Planificarea de perspectivă stabile§te obiective cu caracter general pentru orizonturi
îndepărtate.
Ca o concluzie generală ce se poate desprinde este faptul că activitatea de planificare, desj
abandonată după 1989, trebuie sS-§i recapete importanŃa cuvenită, deoarece fără o planificare
riguroasă (vezi evoluŃia economiei în perioada 1989-2000, cu mari dezechilibre) nu se poate vorbi
de o activitate benefică §i eficientă în economia românească.

1.4.2. Programele macroeconomice, instrument al politicii economice


După cum se §tie economia este studiul comportamentului uman prin prisma efortului său de
a-§i satisface necesităŃile materiale §i spirituale. Omul ia decizii de producŃie, consum, economisire
§i investiŃii. Într-o Ńară dezvoltată aceste decizii se iau în contextul unui ecosistem de care depinde

16
Mircea Co§ea, Economia României (jurnal în tranziŃie), Ed. Export, Bucure§ti, 1995, p. 21.
17
Ilie Budică, Ion Criveanu, metode §i tehnici de planificare, Tribuna Economică, nr. 18, 19/1997.

13
succesul lor. Deciziile de economie §i consum ale gospodăriilor §i firmelor individuale fac obiectul
studiului micro economiei.
Comportamentul ecosistemului este mai mult de domeniul macroeconomiei care se ocupă de
cantitatea agregată de bunuri produse, nivelul general al preŃurilor §i ritmurile de cre§tere în timp ale
producŃiei §i preŃurilor.
Variabilele macroeconomice reprezintă principalele obiective ale politicilor economice
(PNB, PIB, VN, ProducŃia (Q), etc.).
Pentru a răspunde preocupărilor se întocmesc schiŃe de către guverne (de speciali§ti) pentru
definirea Ńintelor, obiectivelor:
1. stabilirea obiectivelor principale de politică economico-socială pentru perioada de
previziune, prin consultarea opiniei publice (agenŃi economici, sindicate, instituŃii de cercetare
§tiintifica, etc.) §i prin studierea dinamicii conjuncturii economice, privităîn perspectivă;
2. elaborarea unei schiŃe a dezvoltării (cadrul general) ca proiecŃie estimativă bazată pe
varianta de prognoză macroeconomică considerată cea mai convenabilă, prin deta§area perioadei
corespunzătoare celei ce face obiectul planului sau programului respectiv §i incluzând corecŃiile
generate de obiectivele de politică economică stabilite în etapa anterioară;
3. stabilirea prevederilor ferme, pe baza comenzilor de stat, a achiziŃiilor guvernamentale §i
a convenŃiilor regionale;
4. proiectarea structurilor fezabile §i eficiente pe sectoare de activitate, incluzând în cadrul
acestor subsisteme ansamblul prevederilor corespunzătoare fiecăruia (atât cele ferme cât §i cele
orientative), în care scop se procedează la o nouă consultare a agenŃilor economici §i la încheierea
de contracte economice;
5. elaborarea proiectului de plan/program macroeconomic prin corelarea structurilor
sectoriale într-un ansamblu coerent, în care scop se apelează la consultarea unor experŃi (problema
nefiind doar una de folosire a tehnicilor cantitative, ci §i de opŃiune asupra modalităŃilor practice de
integrare a componentelor sectoriale, îndeosebi ca ordine de prioritate în derularea temporală a
acŃiunilor §i în acordarea de sprijin guvernamental);
6. dezbaterea proiectului în parlament §i aprobarea sa, cu eventuale amendamente; ceea ce
conferă planului/programului nu numai un gir necesar ca instrument de lucru guvernamental , ci §i
unul care se bucură de un consens suficient de amplu pentru a-i împrumuta gradul de încredere
corespunzător pentru agenŃii economici §i pentru populaŃie;
7. pe parcursul desfa§urarii diverselor etape ale elaborării planului/programului, se asigură
în mod necesar informarea corespunzătoare a mijloacelor de comunicare în masă, care dezbat
diversele probleme ale acestei deosebit de importante lucrări, sprijinind astfel rezolvarea lor în
conformitate cu interesele generale ale populaŃiei.
Toate aceste etape relevă complexitatea acestei lucrări §i răspunderea ce revine factorilor
care concura la elaborarea planului/programului macroeconomic. Prevederile acestuia prezintă
interes atât pentru agenŃii economici cât §i pentru administraŃia de stat centrală §i locală precum §i
pentru populaŃie.
În cazul în care se apelează la programe sectoriale (prioritare), acestea se elaborează de
către ministerele (departamentele) interesate, în colaborare cu instituŃii (publice sau private)
specializate în lucrări de previziune economică §i necesită, de regulă, avizul guvernului, iar uneori
§i al forumului legislativ.
Este necesar să se reŃină, de asemenea, că elaborarea planurilor/programelor
macroeconomice poate prezenta unele particularităŃi în funcŃie de durata lor: pe termen lung, pe
termen mediu (3-7 ani) §i curente (anuale).
În cazul planurilor/programelor macroeconomice pe termen lung (care practic se suprapun
cu prognozele din punct de vedere metodologic §i al fiabilităŃii) prevederile lor au un caracter mult
mai general, la stabilirea lor sunt antrenaŃi mai ales experŃi §i pentru ele nu se pot întocmi comenzi
de stat, achiziŃii guvernamentale §i convenŃii regionale (§i cu atât mai puŃin contracte economice),
având în vedere orizontul atât de îndepărtat. În plus, prin caracterul lor estimativ, ele nu necesită

14
avizul forului legislativ, fiind doar instrumente orientative ale guvernelor, pe bază cărora se
elaborează alte previziuni, cu caracter operaŃional.
Perioada de profunde transformări prin care trece economia românească se caracterizează în
esenŃă prin abandonarea unui sistem economic §i social care a dus Ńara în pragul unei crize de lungă
durată, de mari proporŃii ce a cuprins toate domeniile vieŃii: politic, economic, social, cultural, etc.
§i prin abordarea unor principii noi care să facă posibilă tranziŃia către economia de piaŃă,
capitalistă, cu costuri sociale relativ suportabile.
Activitatea de previzionare, planificare, programarea, alte forme de previziune reies din cea
mai evidentă normalitate a fenomenelor economice. Este în firea lucrurilor ca agenŃii economici să
fie vital interesaŃi de cunoa§terea prealabilă a evoluŃiei sau a involuŃiei vieŃii economico-sociale, ca
§i de orice posibilitate de influenŃare a acesteia într-un sens sau altul.
Toate economiile de piaŃă din Ńările dezvoltate din punct de vedere economic utilizează
instrumentele planului §i prognozei.
În concluzie, obiectul previziunii în general se defmeste ca o parte a stiintei economice care
sintetizează evoluŃiile fenomenelor economice din trecut, cunoscând manifestările prezente, pentru
aprevedea tendinŃele viitoare.
Obiectul previziunii se conturează atât la nivelul microeconomiei cât §i la cel
macroeconomic. Previziunea are legături §i tangenŃă cu teoria economică, economia mediului,
economia ramurilor, cu istoria economiei naŃionale, economia mondială, §tiinta conducerii,
sociologia, §tiinta politică §i politica statului, §tiintele naturii, matematica, cibernetica, informatica
§i §tiintele tehnice.

15
16
CAPITOLUL 2. SISTEMUL INFORMAłIONAL AL ACTIVITĂłII
PREVIZIONALE

2.1. Caracterizarea sistemului informaŃional al activităŃii previzionale


a) Orice activitate umană, ca §i întreaga noastră civilizaŃie se bazează pe transmiterea de
informaŃii. Din întregul univers de informaŃii, informaŃia §tiintifica are în vedere numai informaŃiile
obŃinute în procesul de cunoa§tere §tiintifica §i care asigură, în interiorul §tiintei, legăturile §i cu alte
forme de activitate umană.
Sistemul informaŃional al activităŃii previzionale (SIAP) reprezintă un ansamblu
interconectat al activităŃilor de culegere, înregistrare, transmitere, prelucrare §i stocare a informaŃiei,
realizată de personal care utilizează procedee, metode, mijloace §i tehnici pentru furnizareaîn timp
optim - de o precizie §i o structură corespunzătoare - a informaŃiilor necesare §i suficiente pentru
desfa§urarea activităŃii previzionale la toate nivelurile economiei naŃionale.
Sistemul informaŃional (SIAP) este caracterizat, în esenŃă, prin două categorii de fluxuri:
verticale §i orizontale.
Fluxurile verticale reprezintă circulaŃia informaŃiilor între agenŃii economici §i unităŃile
administrativ-teritoriale, pe de o parte §i organele centrale de sinteză care concură la realizarea
activităŃii previzionale, pe de altă parte.
Fluxurile orizontale se realizează prin circulaŃia informaŃiilor între unităŃile, organismele §i
instituŃiile de pe aceeasj treaptă organizatorică. Astfel de fluxuri se întâlnesc pe toate treptele
organizatorice. Volumul §i structura acestor informaŃii se găsesc într-un proces de amplificare, ca
urmare a cre§terii complexităŃii vieŃii economico-sociale §i, în consecinŃă, a extinderii legăturilor
dintre toate compartimentele societăŃii.
Schematic, fluxul informaŃiilor într-un sistem informaŃional §i, deci, §i în cadrul SIAP se
prezintă ca în figura nr. 2.1.

Culegerea J
dc
iiiformatii

Figura 2.1

Elementul de bază al sistemului informaŃional îl constituie sistemul de indicatori. Celelalte


componente ale sistemului informaŃional: purtătorii de informaŃii, fluxurile informaŃionale,
mijloacele tehnice de transmitere, prelucrarea §i stocarea informaŃiilor, sunt elemente ajutătoare
importante menite să servească sistemul de indicatori pentru înfăptuirea funcŃiei sale în societate,
pentru satisfacerea cerinŃelor ce i se impun de practica socială. Prin intermediul sistemului de
indicatori se cercetează la toate nivelele organizatorice, fenomenele §i procesele economico-sociale
din punct de vedere cantitativ, calitativ, al compoziŃiei, structurii, dinamicii, precum §i factorii care
influenŃează asupra lor.

2.1.1. Delimitări conceptuale, funcŃii, caracteristici


Indicatorii reprezintă expresii numerice, absolute sau relative, cu ajutorul cărora: sunt
caracterizate obiectivele economice §i sociale în fiecare perioadă; se stabilesc mijloacele de
înfăptuire a acestor obiective; se asigură controlul utilizării eficiente a resurselor; sunt caracterizate
fenomenele sociale economice din punct de vedere calitativ al compoziŃiei, modificărilor în timp

17
(cre§terea sau descre§terea), din punct de vedere al legăturilor reciproce care există între fenomene
etc.
Pentru a pune în evidenŃă câteva procese ce au loc în economie, se folosesc seriile
cronologice, expresie numerică a mărimii ce poate fi o valoare absolută, relativă sau medie, de
exemplu, evoluŃia unor indicatori economico-sociali (tabel 2.1).

Dinamica unor indicatori ai dezvoltării social-economice a României în perioada


1990-1998
Tabel 2.1.
Indicatori U/m 1990 1995 1996 1997 1998
1. PopulaŃia totalămiipersoa m i i p e r s o a n e 23267 22681 22607 22546 22503
2. P opu laŃ ia o cu p ată mii 10840 9493 9379 9023 8813
3 . P o p u laŃ ia activ ă în in d u strie mii 3846 2714 2741 2450 2317
4 . P ro d u su l in tern b ru t P IB % 100 89,8 93,4 87,7 83,0
5 . P ro d u su l in tern p e lo cu ito r (* Lei 3541697 3180444 4817827 11218246 16365103
6 . P r o d u c Ń i a m e d i e l a h a g r â u + s e c a r ăKg 3212 3082 1760 2964 2561
7 . S u p r a f a Ń a a r a b i l ă c e r e v i n e p e u nha 74 67 57 58 63
trac to r fizic h a)
Calculat după Anuarul Statistic al României 1999
b) După cum se observă din tabelul 2.1, dinamica majoritatea indicatorilor au un caracter
descendent. Seriile cronologice au infatis.area unui §ir paralele de valori caracteristice de timp (x),
cu rol de variabilă independentă §i caracteristică a fenomenului procesului cercetat (y), care joacă
rolul funcŃiei; vom avea deci relaŃia y = f(x).
În procesul de elaborare a previziunilor economice §i sociale, sistemul de indicatori
indepline§te următoarele funcŃii:
a) funcŃia de reflectare cât mai fidelă a întregii activităŃi economico-sociale;
b) funcŃia de măsurare riguroasă a fenomenelor §i proceselor economico-sociale;
c) funcŃia de corelare a tuturor laturilor procesului: producŃie, repartiŃie, circulaŃie §i
consum în vederea asigurării unor echilibre materiale, financiare, monetare §i valutare ale
dezvoltării economico-sociale;
d) funcŃia de stimulare a tuturor agenŃilor economici în sporirea calităŃii §i eficienŃei
activităŃii desfa§urate;
e) funcŃia de control asupra desfa§urarii activităŃii economice §i sociale.
Rolul indicatorilor în actul de previziune, trebuie să exprime cât mai complet §i corect
dimensiunile, structurile §i proporŃiile reale ale economiei.
Pentru a-§i îndeplini rolul în practica economică-socială trebuie să:
a) furnizeze informaŃii care să permită caracterizarea bazei materiale, a potenŃialului
tehnic, ca mărime, structură §i utilizare la nivelul unităŃilor, ramurilor, judeŃelor, al economiei
naŃionale;
b) furnizeze informaŃii care să permită caracterizarea resurselor de muncă ale Ńării, a
populaŃiei ocupate, a rezervelor de muncă, ca nivel, structură, grad de instruire;
c) să furnizeze informaŃii care să permită caracterizarea potenŃialului economic, mărimea,
structura §i dinamica producŃiei §i serviciilor la nivelul unităŃilor, ramurilor în profil regional, la
nivelul economiei naŃionale.
d) furnizează informaŃii pentru caracterizarea participării Ńării la circuitul economic
mondial;
e) să furnizeze informaŃii care să permită caracterizarea nivelului de trai, al calităŃii vieŃii §i
a mediului înconjurător.

:
PIB pe locuitor/nominal

18
2.1.2. Clasificarea sistemului de indicatori
A. Din punct de vedere alfuncŃiilor pe care le au în elaborarea previziunilor:
c) Indicatori sociali care au funcŃia de a exprima §i fundamenta obiectivele finale ale
dezvoltării, vizând cre§terea bunăstării sociale;
d) Indicatori economici care au funcŃia de a defini §i a dimensiona cele mai eficiente căi §i
mijloace de realizare a obiectivelor sociale.
B. Din punct de vedere al locului pe care-l ocupă în procesul reproducŃiei:
e) Indicatori ai resurselor primare: populaŃia §i forŃa de muncă, avuŃia naŃională - partea
acumulată, resursele materiale §i valorile spirituale, mediul ambiant, resursele tehnologice, nivelul
cercetării §tiintifice §i viteza de asimilare a rezultatelor cercetării;
f) Indicatori ai producŃiei care exprimă nivelul §i structura producŃiei, produsul intern brut,
cheltuielile materiale, venitul naŃional;
g) Indicatori ai repartiŃiei priviŃi în două momente: repartiŃia primară §i redistribuirea, prin
intermediul formării diferitelor categorii de venituri primare, a modului de redistribuire §i a formării
veniturilor finale;
h) Indicatori ai schimbului care exprimă circulaŃia bunurilor §i serviciilor pe piaŃa internă
ca §i pe cea externă;
i) Indicatori ai consumului final care reflectă cheltuielile personale de consum, achiziŃiile
guvernamentale §i ale administraŃiei locale, formarea brută de capital fix, modificarea stocurilor,
importul §i exportul;
j) Indicatori ai comerŃului exterior §i ai cooperării economice internaŃionale care reflectă
rolul importurilor, al exporturilor, eficienŃa acestora;
k) Indicatori ai rezultatelor finale ale reproducŃiei care vizează în principal: evoluŃia
nivelului de trai al populaŃiei prin intermediul veniturilor §i cheltuielilor, cre§terea avuŃiei naŃionale.
C. Din punct de vedere al naturii §i conŃinutului obiectivelor pe care le exprimă:
a) Indicatori cantitativi (de volum) ce caracterizează volumul activităŃilor economico-
sociale. Se exprimă în unităŃi naturale sau valorice: produsul intern brut, venitul naŃional, valoarea
adăugată etc;
b) Indicatori calitativi economici sintetici:
- productivitatea muncii, indicator al reducerii costului;
- indicatori calitativi tehnico-economici; folosirea capacităŃii de producŃie, indicatori ai
calităŃii produselor etc;
a) Indicatori în expresie naturală §i valorică;
b) Indicatori aiforŃei de muncă.

2.2. Prezentarea §i sistematizarea datelor


Pentru a satisface nevoile de informaŃii ale opiniei publice §i ale organelor de conducere
economico-socială, la fiecare nivel de organizare este creat §i funcŃionează un sistem informaŃional
adecvat.
În procesul culegerii (observări, înregistrări) transmiterii, codificării, trecerea de pe un
purtător de informaŃie pe altul, pot apare diferenŃe dintre valoarea reală x0 §i valoarea determinată
statistic x. această diferenŃă se nume§te eroare.
Eroarea absolută se calculează (e)
e = x - x0 (1)
Eroarea relativă se calculează ca raport dintre:
s = e sau^^- (2)
x0 x0
sau în procente:

19
(3)

În cazul estimării mediei generale (m) cu media de sondaj x, eroarea relativă de


x -m\
m 100, pentru ca rezultatele e§antionului să fie corespunzătoare,
trebuie să
reprezentativitate
satisfacă relaŃia:
% = e 100< 5% (4)
Xn

2.2.1. Prelucrarea primară a datelor


1) FrecvenŃa
FrecvenŃa este o noŃiune fundamentală a statisticii, derivată însă din cea de individ,
populaŃie §i caracteristică. Ne punem întrebări: Cum este individul „x"? „Cum este, din punct de
vedere economic, România?" „CâŃi indivizi sunt de un fel, câŃi sunt de alt fel?"
2) Clase
Caracteristica frecvenŃei, a numărului de indivizi care populează caracteristici clar conturate.
Dacă avem o caracteristică A, cu clasele A1, A2...AS atunci se realizează o corespondenŃă
biunivocă între mulŃimea:
A = {A1,A2...AS}clase (5)
§i mulŃimea:
K = {K1,K2...KS} frecvenŃe (6)
Exemplu:
Forma obi§nuitd de distribuŃie a frecvenŃelor
Tabel 2.2.1.
Clase A2 ...As Total
FrecvenŃe K2 ...Ks n
Gospodăriile din România după numărul persoanelor din gospodărie la recensământul din 1992
Tabel 2.2.2.

Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 §i Total
pers. peste
Nr. 124688 188214 152925 139246 651885 333403 152604 55087 23402 21539 7288676
gospod. 8 5 6 4
Sursa: Anualul demografic al României, 1999, p. 80-81.

Toate operaŃiile de culegere, prelucrare §i prezentare a datelor statistice sunt precedate,


însoŃite §i încheiate cu analiza §i interpretarea datelor de intrare §i de ie§ire.
Analiza datelor se realizează pe baza unor metode statistico-matematice §i cu ajutorul
calculatorului electronic.
Interpretarea datelor începe cu ordonarea sau scrierea lor, în care pot fi dispuse elementele
unei mulŃimi de valori numerice, astfel încât despre oricare dintre cele două să se spună că unul
precede, iar celălalt urmează.
Valorile observate xh x2,..,, xi. xn în urma scrierii se ordonează ca:
x ( 1 ) <x ( 2 ) <...<x ( 0 <...<x w unde k este numărul de
valori distincte ale caracteristicii.
3) Gruparea
În practică se utilizează sisteme standardizate de clasificări care constituie componente de
bază ale sistemului informaŃional §i sunt instrumente indispensabile pentru organizarea culegerii,
stocării, prelucrării §i analizei datelor statistice (vezi gruparea metoda CLUSTER).
a) Clasificarea §i gruparea indepline§te o serie de funcŃii dintre care se menŃionează:
20
- sistematizarea datelor individuale prin restrângerea numărului de valori ale caracteristicii
de grupare;
- structurarea (împărŃirea) colectivităŃii în părŃi omogene;
- prezentarea §i descrierea structurii colectivităŃii;
- relevarea tipurilor social-economice (în cazul în care ele există);
- caracterizarea legăturilor dintre caracteristicile statice etc;
- agregarea/centralizarea valorilor tuturor caracteristicilor cu care se descrie populaŃia
studiată în ansamblu §i articulat pe grupe/clasele ei.
b) Sistemul unitar de clasificare §i nomenclatoare social-economice, sunt folosite pentru:
clasificarea ramurilor economiei naŃionale (CREN); clasificarea unitară a produselor §i serviciilor
(CUPS) nominalizează pe grupe, subgrupe toate produsele §i serviciile din economia naŃională. Se
utilizează, de asemenea, clasificarea ocupaŃiilor (profesii, funcŃii, meserii); §i altele.
a) 4) FrecvenŃe relative. FrecvenŃe cumulate
a) FrecvenŃe relative la unitate reprezintă proporŃia indivizilor ce intră într-o clasă dată;
b) FrecvenŃe cumulate, se calculează pentru variabilele calitative §i variabilele cantitative:
frecvenŃe cumulate crescătoare (ascendente); frecvenŃe cumulate descrescătoare (descendente).
Pentru ilustrarea diferitelor tipuri de frecvenŃe, prezentăm în tabelul 2.2.3.:

Vârsta mamelor la nastere în anul 1995, 1998 si pentru comparaŃia schimbării


ponderile în cadrul grupei
Tabelul 2.2.3.
Interval de 10-14 15-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49
Total
vârstă ani ani ani ani ani ani ani ani
FrecvenŃe absolute 492 40.337 98.075 67.154 18.947 8.907 2.565 162 236.639
FrecvenŃe absolute 463 35.178 92.931 70.697 27.388 8.116 2.369 155 237.297
Procente 1995 0,2 17,0 41,4 28,4 8,0 3,8 1,1 0,1 100
Procente 1998 0,2 14,8 39,1 29,8 11,5 3,4 1,14 0,06 100
Sursa: Calculatpe baza datelor statistice din Anualul Statistic al României 199, p. 83.
c) Exemplificarea: Calculul la grupa (25-29) cu frecvenŃa: FrecvenŃele din
tabelul 2.2.3.
= 298, cumulate sub cele
236639 237297 două forme:
ascendente si descendente
Tabelul 2.2.4.
A. Ascendente
Praguri de vârste sub 10 sub 15 sub 20 sub 25 sub 30 sub 35 sub 40 sub 45
sub 50 ani
ani ani ani ani ani ani ani ani
FrecvenŃe cumulate ascendente 0 492 40829 138904 20605 22500 23391 23647 236639
Procente cumulate ascendente 0 0,2 17,3 58,7 8
87,1 5
95,1 2
98,8 7
99,0 100
B. Descendente
Praguri de vârste 10 ani 15 ani 20 ani 25 ani 30 ani 35 ani 40 ani 45 ani 50 ani s.i
s.i peste s.i s.i s.i s.i s.i peste s.i peste s.i peste peste
FrecvenŃe cumulate descendente 23663 23614 195810 97735 30581 11634 2727 162 0
Procente cumulate descendente 9
100 7
99,8 82,7 41,3 12,9 4,9 1,2 0,1 0

Cifrele din prima parte a tabelului 2.2.4. ne ajută să exprimăm constatări de genul: 87,1%
din na§terile petrecute în cursul anului 1995 se datorează femeilor sub 30 de ani; din partea a doua
se obŃin valorile complementare: „12,9% dintre na§terile anului 1995 se datorează femeilor în vârstă
de 30 de ani §i peste".
5) Datele statistice sub formă de serii
Datele statistice se obŃin §i se folosesc ca elemente ale unei serii statistice cronologice sau
ale unui tabel statistic. Enumerarea datelor statistice într-o anumită ordine se nume§te serie
statistică.

21
Seria poate fi alcătuită din mărimi absolute sau mărimi derivate, ordonarea care generează o
serie poate rezulta din:
- gruparea sau clasificarea unităŃilor unei populaŃii;
- descrierea evoluŃiei unui fenomen în timp;
- descrierea repartizării în spaŃiu (pe teritoriu);
- prezentarea unor date/indicatori privitori la elementele unei unităŃi complexe sau ale
unei populaŃii.
În urma ordonării datelor se obŃin: a)
Serii de repartiŃie sau distribuŃie
Modelul seriei de repartiŃie a frecvenŃelor
Intervale de grupare Numărul de unităŃi
x x x
i < i < i ni

A 1
inf sup Xi
X
\

inf sup Xi
X
i

inf sup Xi
X
k
k

Total
i=1

În coloana A sunt trecute intervalele de grupare, (ii = ,1k) definite printr-o limită inferioară
x^ §i una superioară xisup. În coloana 1 se înscriu frecvenŃele absolute.
b) Seria cronologică (de timp a dinamicii) arată evoluŃia în timp a unui fenomen sau descrie
un proces.
Modelul seriei cronologice (tabel)
Variabila timp t Valorile caracteristice indicatorului
y
01 y0
y1
tn
yt

yn
Seria cronologică poate fi modelată printr-o funcŃie de timp: yt = f(t).
Exemplificăm cu ajutorul datelor privind „PopulaŃia totală §i pe sexe" în perioada 1990-
1998.
Anul PopulaŃia Masculin Feminin Ponderea faŃă de Dinamica
totală total (feminin) %
1990 23.206.720 11.449.147 11.757.573 50,7 100
1991 23.185.084 11.435.286 11.749.798 50,7 99,9
1992 22.788.969 11.200.695 11.588.274 50,9 98,1
1993 22.755.260 11.176.390 11.578.870 50,9 98,0
1994 22.730.622 11.156.807 11.573.815 50,9 97,9
1995 22.680.951 11.123.977 11.556.974 51,0 97,7
1996 22.607.620 11.080.933 11.526.687 51,0 97,4
1997 22.459.925 1.041.414 11.504.511 51,0 96,7
1998 22.502.803 11.012.110 11.490.693 51,1 96,9
Sursa: CNS. PopulaŃia României pe vârste, sexe, medii §i judeŃe, Anualul Statistic al României 1999.

Numeric populaŃia feminină depas.es.te populaŃia masculină, acest fenomen fiind în cre§tere,
astfel la 1000 bărbaŃi revin 1043 femei în anul 1998 faŃă de 1027 femei în anul 1990. De asemenea,

22
populaŃia totală are o evoluŃie descendentă, de la 23.206.720 în anul 1990 (100) la 22.502.803 în
1998, respectiv 96,9%.
Seriile teritoriale rezultă din centralizarea datelor, condiŃionat de unitatea teritorială din care
face parte. Cel mai frecvent, seriile teritoriale se obŃin după criterii teritorial-administrative. Forma
generală a unei serii teritoriale poate fi alcătuită din n termeni absoluŃi.

Unitatea teritorială 1; 2;.../;


Nivelul caracteristicii
Fiecare termen (yi) al seriei teritoriale constituie un indicator de nivel (ii =, 1 n ) . În mărime
absolută, se obŃine decalajul sau avansul (Δy), unei unităŃi administrativ teritoriale i faŃă de unitatea
j, pebazarelaŃiei:

2.2.2. Calculul indicatorilor


a) Indicatori absoluŃi, nivelul §i sporul absolut al seriei, precum §i volumul sporului Se
calculează fiecare termen al seriei după formula: y =f(x) §i se obŃine y1, y%... yn.
Însumarea seriei de intervale la indicatorii absoluŃi se procedează:

DiferenŃa dintre doi termeni ai seriei, care apar ca mărimi absolute, se exprimă prin
indicatorul spor absolut (cre§terea absolută). Sporul absolut se poate determina ca diferenŃă între un
termen §i termenul iniŃial, adică:
Δyn0/ = yn- y0 (spor în formă de bază) (9)
sau ca diferenŃă între doi termeni ce se succed, conform formulei:
Kin-i =y«~ yn-i (spor în lanŃ) (9')
Pentru seriile de intervale se calculează §i volumul sporului, prin însumarea sporurilor în lanŃ
sau reprezentând sporul în formă de bază a ultimei perioade, adică:
Δ0/1 + Δ1/2 +..K + An/n_, = X Δ = Δn0/ (10)
b) Indicatori relativi
Ritmul de cre§tere (cota de cre§tere) se determină:
I n 0 / = —, respectiv /nl0 ^100 (11)
y0 y0

/ n 0 / este denumit indice sau ritm (rată) de cre§tere §i se exprimă, de obicei în procente sau:

/„/„-! =ynrespectiv I nln _ x yn100 (12)


yn-\ yn-\
Ritmul sporului, cu mărime relativă de dinamică, se calculează, de asemenea, în formă de
bază §i în lanŃ cu ajutorul formulelor:
- R = ^ - s a u R b = y "~ y ° = ^— \ , r e s p e c t i v ^ 1 0 0 - 1 0 0 (13)
y0 y0 y0 y0
RL = sporul ritmului în lanŃ
RL = \ 1 i I t± sau RL = y n • y " 1 = YN _ 1 respectiv yn100 -100 (14)
yn-\ yn-\ yn~\ yn-\
c) Indicatori medii
În activitatea de previziune se folosesc în general mediile:
1. Media aritmetică sau valoarea medie a) RelaŃia:

23
x=i I x
- (15) poate
fi
echivalentă
cu:

nx =

b) Evident că dacă valorile lui xi sunt luate cu frecvenŃele ki, atunci formula (15) devine:

rX,.

x = ^ ------ (16)
n
În formula (15) §i (16), indivizii sunt consideraŃi egali în generarea valorii medii.
Să exemplificăm. Dacă un student are de parcurs 5 discipline într-un semestru (notate cu A,
B, C, D, E) având credite diferite (să zicem 4, 5, 6, 7 respectiv 8, deci în total 30 de credite) §i
studentul ia următoarele note (tot în ordinea dată disciplinelor): 10, 9, 9, 8, 8, atunci media simplă
vafi:
- 10 + 9 + 9 + 8 + 8 44 oon . J „
x = = — = ,880 iar cea ponderată:
5 5
- 4-10 + 5-9 + 6-9 + 7-8 + 7-8 259 OAO
x = =----------------------------------= 8,63
4 + 5 + 6 + 7 + 8 = 30 30
Pentru anumite calcule se folose§te mediana (me), modul notat cu (mo) pentru calculul
abaterii medii, abaterea standard, calculul dispersiei, etc.
2. Indicele lui Gini
Indicele ce poartă denumirea statisticianului italian Corrado Gini, indicele nu este altceva
decât media aritmetică a diferenŃelor dintre toate perechile de valori, diferenŃe luate în valoare
absolută.
O formă a indiciului de impra§tiere al lui Gini (G) este:

x -x.
G= (17)
n(n -)1
S S'

(17')

n(n-\)
S = numărul valorilor termeni egali.
RestricŃie a) Pentru a ilustra modul de calcul al indicatorului G, într-o
sesiune, un student are 5 examene, pe care le trece cu notele 5, 6, 7, 9, 10; atunci termenii de la
numărătorul lui G vor fi în număr de 5x4 = 20.
1 + 2 + 4 + 5 + K=
1+1+3+4+ K
2+1+2+3+ K
4 + 3 + 2+1 + K=

5-6 5-7 5-9 5-10 5 + 4 + 3+1 + K=

6-5 6-7 6-9 6-10 xj - xi


7-5 7-6 7-9 7-10 Această valoare ne spune că diferenŃa medie între
două valori diferite este de 2,6 unităŃi. b) Lucrând
9-5 9-6 9-7 9-10
doar cu diferenŃele în care termenii nu se
10- 10-6 L0- 10-9 mai ,= repetă, avem numai 10 cazuri:
5 7 ,1=
„ 12 + 9 + 8 + 10 + 13 52 o 2.
20 20 10 ,
24
|5-6 |5-7 | |5-9 5-10 1+2+4+5=12
|6-5 6-7 6-10| 1+3+4=8
|7-9 2+3=5
19-10 1=1
26

=110
c) A§adar indicatorii medii ai seriilor cronologice se folosesc de obicei cu următoarele
formule:
- 2>
- media aritmetică y = ^^—;

- pentru seriile cronologice de intervale:


1 1 1
—y 1 + y 2 + K + y n
(18)
N-\ - sporul absolut mediu în bază s.i lanŃ cu
ajutorul formulelor:
n-\ (19)
Δb = Δn/0 (20)
n-\
Cu ajutorul datelor din tabelul 2.2 putem arăta modul de calcul a indicatorilor prezenŃi mai
înainte: sporul absolut, ritmul de cre§tere, ritmul sporului, sporul mediu anual, ritmul mediu de
cre§tere.
Dinamica exportului României înperioada 1990-2000
Tabelul 2.2
Ani

y Sporul absolut R itm u l d e c re s .te re Ritmul sporului % Sporul Nivelu Ritmul mediu de
mil (mld.) % mediu l crestere % 1990-
. b a z ă L a LanŃ bazăLa LanŃ bazăL a LanŃ anual mediu 2000
$ y n y 0 y n yn 1 y n 100 ^" 100 ^"100 100 ^" 100 1 00 mld. lei mld. A lg.Vt-lg.Vo
y0 y0 valutăva lei
JV-i JV-i 2>
valută
n
n-\ 2>
n
199 4,8 - - 100 - - -
199 4,9 0,1 0,1 102,0 102,0 2,0 2,0
1
199 5,5 0,7 0,6 114,6 112,2 14,6 12,2
2199 6,0 1,2 0,5 025,0 109,0 25,0 9,0
3199 6,6 1,8 0,6 137,5 110,0 37,5 10,0
199 7,1 2,3 0,5 147,9 107,5 47,9 7,5
5
199 8,4 3,6 0,3 175,0 118,3 75,0 18,3
6
199 8,4 3,6 0,0 175,0 100,0 75,0 0,0 2,08 7,2
7
199 8,5 3,7 0,1 177,0 101,1 77,0 1,1 0,0702
199 8,6 3,8 0,1 179,0 101,1 79,0 1,1
9
200 10, 5,6 1,8 216,6 120,9 116,6 20,9
0 Date 4calculate din Anuarul Statistic al României 2001

25
2.3. Indicatori generali ai afacerilor
8. Indicele activităŃii de afaceri - reflectă mi§carea combinată a 10 serii individuale:
producŃia de oŃel, construcŃii noi, consumul de bumbac, producŃia de ŃiŃei, producŃie de energie
electrică, ocuparea forŃei de muncă neagricole, volumul transporturilor, debitele bancare, vânzări
prin magazine, etc.
9. Indicatorii statici pentru schimbările ciclice ale afacerilor cuprind un număr de 26 de
indici, fiecare măsurând un aspect diferit al activităŃii economice §i se grupează în trei categorii:
c) indicatori de avertizare;
d) indicatori de coincidenŃă;
e) indicatori de întârziere.
a) Sistemul indicatorilor de avertizare cuprind 12 indici care semnalizează momentele ce
preced modificările esenŃiale ale fluctuaŃiei ciclice în special punctele extreme ale fazelor de
prosperitate §i de depresiune.
Cei doisprezece indicatori sunt: numărul mediu de ore lucrate săptămânal (lunar); noi
înregistrări ale cazurilor de §omaj; formarea de întreprinderi noi; comenzi de bunuri de folosinŃă
îndelungată (comenzi pentru bunuri de consum); contracte §i comenzi pentru fabrici §i echipamente;
construcŃii de clădiri §i locuinŃe; schimbări ale inventarului; preŃurile materialelor industriale;
preŃurile stocării; profituri; raportul dintre preŃ §i costul muncii; schimbări în datoria
consumatorului.
b) Sistemul indicatorilor de coincidenŃă cuprind opt indicatori care i§i modifică semnificativ
sensul mi§carii înregistrând schimbarea în acelasj timp cu vârful prosperităŃii sau punctul de minim
al depresiunii. Ei sunt: ocuparea forŃei de muncă în sectoarele neagricole; rata §omajului; produsul
naŃional brut în preŃuri curente; produsul naŃional brut în preŃuri constante; nivelul producŃiei
industriale; veniturile personale; vânzări prin comerŃ de produse manufacturate; vânzări prin
comerŃul cu amănuntul.
c) Sistemul indicatorilor de întârziere este format din §ase indici la care punctul de schimb
se înregistrează după momentul de vârf sau de minim al fluctuaŃiei: rata §omajului pe termen lung;
investiŃii în fabrici §i echipamente; inventar de afaceri (al fabricilor §i comerŃului); costul unitar al
forŃei de muncă; împrumuturi industriale §i comerciale; rata dobânzii la bănci (la împrumuturile
pentru afaceri).
În Ńările dezvoltate ace§ti indicatori prelucraŃi se publică lunar, se întocmesc grafice care
surprind dinamica acestor indicatori, procente pentru fiecare, indicatori de avertizare, de coincidenŃă
§i de întârziere.

2.4. Indicatorii contabilităŃii naŃionale folosiŃi în sistemul informaŃional al


previziunii
Contabilitatea naŃională reprezintă un ansamblu coerent §i detaliat de conturi §i tabele ce oferă o
imagine sistematică, comparabilă §i completă a activităŃii economice a unei Ńări.18 Principalele
conturi ce se elaborează în cadrul contabilităŃii naŃionale sunt:
10. Contul de producŃie (C1);
11. Contul de exploatare (C2);
12. Conturi de venituri (C3);
13. Contul de utilizare a veniturilor (C4);
14. Contul de capital (C5);
15. Contul financiar (C6);
Din activitatea contabilităŃii naŃionale se desprind următoarele elemente: indicatorii macro-
economici, indicatorii activităŃii de analiză §i indicatori folosiŃi în activitatea de previziune.

18 Radu Predeleau, Realitatea conturilor naŃionale, Tribuna economică, nr. 7-8/1997.

26
2.4.1. Principalii indicatori ai contabilităŃii sunt:
a) Consumul: consumul intermediar; consumul final al gospodăriilor populaŃiei; consumul
final al administraŃiei publice (sau private); consumul final total;
b) Indicatori ai economisirii: economia brută; excedentul brut de exploatare; formarea brută
de capital fix;
c) Indicatori ai resurselor: gospodăriile populaŃiei (consumul §i venitul); impozitele legate
de producŃie §i de import; impozit pe venit §i patrimoniu; instituŃii financiare (Bănci, CEC etc.)
veniturile, prestaŃiile sociale, cotizaŃiile sociale efective;
d) Indicatori ai producŃiei, ai economiei naŃionale: producŃia, producŃia de bunuri §i
servicii, destinate pieŃei; producŃia de bunuri §i servicii nedestinate pieŃei; produsul intern brut
(P.I.B.); salariile nete §i drepturile salariale; activitatea cu restul lumii; societăŃile §i cvasi societăŃile
nefinanciare; subvenŃii de exploatare; valoarea adăugată brută; variaŃia stocurilor, venitul disponibil
brut; veniturile fiscale, veniturile nete din proprietateaîntreprinderilor.

2.4.2. Agregarea principalilor indicatori sintetici ai contabilităŃii naŃionale19


16. Agregarea PIB, el cuprinde totalitatea bunurilor §i serviciilor care se produc în interiorul
unei Ńări, în decursul unei perioade de timp.
Produsul intern brut (PIB) agregat, se poate calcula prin următoarele metode20:
a) Metoda producŃiei
PIB =VAB+IP + TV-SP (1)
unde:
PIB - Produsul intern brut (preŃuri de piaŃă); VAB -
Valoarea adăugată brută (preŃuri de bază); IP -
Impozite pe produs, taxa pe valoarea adăugată; TV-
Taxe vamale; SP - SubvenŃii pe produs (export
impozit)
b) Metoda cheltuielilor
PIB = CF + FBCF +VS+ (E-l) (2)
unde:
CF - Consumul final;
FBCF - Formarea brută a capitalului fix;
VS - VariaŃia de stoc;
E - Exportul;
/ - Importul.
c) Metoda veniturilor
PIB=R+ EBE + IPRI - SE (3)
unde:
R - Remunerarea salariaŃilor (drepturile salariale);
EBE - Excedentul brut de exploatare;
IPRI - Impozite legate de producŃie §i de import;
SE - SubvenŃiile de exploatare §i de import.
Tabloul intrari-ie§iri arată conexiunile ce există în economia naŃională, informaŃii pentru
dimensionarea indicatorilor fundamentali ai rezultatelor economice.
d) O altă modalitate de calcul a PIB Ńine cont, în principal de elemente componente ale
valorii adăugate, respectiv:
PIB=A + S+P + R + D+ (I-SV) (4)
unde:
A - amortismentele;

19 Vladimir Trebici - Mica Enciclopedie de Statistică, Editura Stiintifica s,i Enciclopedică, Bucures,ti, 1985, pag. 41-42.
20 Florin Tănase, Teoria $ipractica macroeconomică $i Sistemul Conturilor NaŃionale, Revista Română de Statistică,
nr. 10/1998.

27
S - salariile §i drepturile salariale;
P - profiturile, D - dividende, R - rente;
I - impozite indirecte;
SV - subvenŃii.
17.Agregarea produsului naŃional brut (PNB) nominal, este valoarea totală pe piaŃă a
bunurilor §i serviciilor produse în mod curent. El se determină prin înmulŃirea cantităŃii din fiecare
produs cu preŃul sau §i însumarea rezultatelor.
Dacă se consideră N - numărul de mărfuri, pi - preŃul mărfii i §i qi - cantitatea de mărfuri i,
atunci calculul produsului naŃional brut se face după formula:
N
qipi (5 )

i=1

b) Produsul naŃional brut real este producŃia totală curentă evaluată la preŃurile unei perioade
de bază.
RelaŃia de calcul al produsului naŃional brut real (Qt) în perioada t este:

?-pf (6)
sau folosim relaŃia:
r>ATD nominal
PNB real =-------------- (7)
IP
unde:
pf - preŃul produsului i în perioada de bază;

qf* - este cantitatea din produsul i în perioada t;

IP - indicele de preŃ (IP = p1 ~ p0 )


p0

2.5. IdentităŃi macroeconomie de bază - relaŃii între indicatorii producŃie-venit


§i cheltuieli
• IdentităŃi de bază:
n
PI = ^q t produse (1)
i=1

unde:
PI - consum intermediar;
q = produse fizice.
n=PI + R (2)
unde:
R - amortismente;
n - cheltuieli materiale.
VA=PN + R (3)
unde:
VA - valoarea adăugată;
PN - producŃia netă.
PGB =m+R + PN (4)
unde:
PGB - producŃia brută globală.
PNB = (PN+R + SN) + SBC (5)
unde:
SN - servicii nemateriale;
f) SBC - soldul balanŃei comerciale

28
PNB - produsul naŃional brut.
PIB cf= PN+R + SN-Ii + SV (6)
unde:
PN - producŃia netă;
PIB cf- produsul intern brut al factorilor;
// - impozite indirecte;
SV- subvenŃii.
PIBpp=PN+R + SN (7)
unde:
PIB pp - produsul intern brut la preŃul pieŃii
PNN = PNB-R (8)
unde:
PNN - produsul naŃional net
VN = PGB-m (9)
unde:
VN - venitul naŃional
- Resursele totale economice pot fi alocate din:
PI + R+ VN+ SN+Imp + IS (10)
unde:
IS - investiŃii străine
- DestinaŃie totală:
D = C + FBCF+DS+Exp +SP + PI (11)
- Venitul naŃional (VN) se structurează în:
VN = FC + FA (12)
• IdentităŃi în cazul unei economii simple:
g) Reluăm relaŃiile pe care deja le-am prezentat mai sus.
h) Vom considera mai întâi o economie fără sector guvernamental §i comerŃ exterior, ne
vom referi la VN §i PNB ca fiind în mod alternativ venit sau producŃie.
PNB -R= PNN (13)
VN = PNB-Id (14)
unde:
Id - impozite directe
VN = S + Vp + VR + Prf+ Dn (15)
unde:
S- salariile §i drepturile salariale;
Vp - veniturile proprietarilor;
VR - veniturile din rentă;
Prf- profitul firmelor;
Dn - dobânda netă;
VN - venitul nou creat.
Vpp = VN-Prf- (AS + IT+ Vd+ Dn) (16)
unde:
Vpp - venituri personale;
CSA - contribuŃii la asigurările sociale;
IT - încasări din transferuri;
Vd - venit din dobânzi;
D - dividende.
VpD=VpP-IP-Pn (17)
unde:
VpD - venituri personale disponibile;
VpP - venituri personale;

29
IP - impozite personale;
Pn - plăŃi neimpozabile.
VpD = Cp + Ep (18)
unde:
Cp - cheltuieli personale;
Ep - economii personale.
Putem deci scrie o identitate între producŃia vândută §i cea obŃinută:
Y=C + I (19)
Sectorul particular prime§te ca venit toată valoarea bunurilor §i serviciilor produse, venit,
conform identităŃii (18) o parte se consumă §i o parte se economise§te. Deci:
Y=C + S (20)
unde:
S - economiile din sectorul particular
Conform identităŃii (20) întregul venit este alocat sau pentru consum sau pentru acumulare.
Combinând identitatea (19) cu (20) obŃinem o nouă identitate:
C +I = Y = C+ S (21)
Identitatea care ne indică faptul că producŃia realizată este egală cu producŃia vândută, că
valoarea producŃiei produse este egală cu venitul primit, iar aceasta din urmă este cheltuită pe
bunuri sau economisit.
Pornind de la relaŃia dintre economii §i investiŃii, putem reformula identitatea (21) astfel:
I=Y-C=S (22)
Identitatea (22) ne arată că producŃia minus consumul înseamnă investiŃie, că producŃia
înseamnă venit §i că venitul minus consumul înseamnă economisire.
IdentităŃi în cazul unei economii cu sector guvernamental si comerŃ exterior
Reluăm identitatea (19) §i Ńinând cont de noile componente ale cererii, G §i Nx, vom obŃine
o nouă identitate:
Y = C +I + G + N x (23)
unde:
G - achiziŃii guvernamentale;
Nx - exporturile nete.
Revenim la identitatea (20) între producŃie §i venit, va trebui sa mai Ńinem cont de faptul că
o parte din venit este cheltuit acum pe impozite §i taxe (TA), iar sectorul particular prime§te o serie
de transferuri nete TR, care se adaugă la VN. În această situaŃie venitul disponibil YD va fi:
YD=Y+TR-TA (24)
unde:
YD - venitul disponibil;
77? - transferurile către sectorul particular (inclusiv dobânda);
TA - impozite §i taxe percepute de stat.
Acest venit (24) disponibil nu poate fi alocat decât tot consumului §i economisirii §i atunci:
YD = C+ S (25)
Combinând identitatea (24) §i (25) vom obŃine o nouă identitate:
C+S=YD=Y+TR-TA (26)
ori separându-l pe C obŃinem:
C=YD-S=Y+TR-TA-S (27)
Conform identităŃii (26) consumul reprezintă diferenŃa dintre venit plus transferuri §i
impozite plus economii.
i) Înlocuind pe C în identitatea (23) cu valoarea indicată în ecuaŃia (27) vom obŃine:
Y=Y+TR-TA-S +I+G-Nx
S-I=(G+TR-TA)+Nx (28)
Identitatea macroeconomică fundamentală, poate fi scrisă astfel:
C + G +I + Nx = Y = YD + (TA-TR) = C + S + TA-TR (29)

30
Din relaŃia (29) partea din stânga este cererea pentru producŃie pe componente; ea este
identică cu producŃia furnizată. ProducŃia furnizată este egală cu venitul. Venitul disponibil este
egal cu venitul plus transferurile, mai puŃin impozitele §i taxele. Venitul disponibil este alocat
pentru economie §i consum.
Descrierea cifrică acestor relaŃii din sistemul contabilităŃii naŃionale (SCN) constituie baza
legăturilor care au loc în interiorul unităŃilor, ramurile ale economiei naŃionale, în decursul unei
perioade succesive.
Circuitul fluxurilor poate fi prezentat: grafic, sub forma de conturi, prin sisteme de ecuaŃii §i
sub formă matricială.

31
32
CAPITOLUL 3. METODE, TEHNICI §1 MODELE DE PREVIZIUNE

Fundamentarea §tiintifica a deciziei constituie rezultatul utilizării unor metode logice §i


riguros exacte, care să conducă la stabilirea unor variante de decizie cât mai eficiente.
Prin metodă de previziune înŃelegem o modalitate, un procedeu sau un ansamblu de
procedee cu ajutorul căruia realizăm cercetarea, analiza, cunoa§terea §i descrierea realităŃii obiective
în scopul anticipării viitoare. Metoda are un caracter activ, arată care sunt cele mai bune căi de
urmat, dă orientări practice referitoare la modul în care trebuie procedat.
Spre deosebire de aceasta, tehnicile reprezintă instrumentele utilizate în activitatea de
cunoa§tere, de cercetare. Constituie componente sau aspecte auxiliare ale metodei.
Totalitatea metodelor utilizate în previziune formează metodologia de previziune.
Metodologia de previzionare implică un sistem informaŃional coerent §i bine structurat care
să asigure informaŃii necesare, suficiente §i de calitate, capabile să reflecte fidel întreaga activitate
economico-socială previzionată.
Metodologia de previzionare, cunoa§te un permanent proces de îmbogăŃire §i de
perfecŃionare pe măsura evidenŃei disciplinei, a celorlalte §tiinte, a experienŃei practice. §i aceasta
este necesar în mod deosebit acum, în această etapă de tranziŃie de la o economie centralizată, la o
economie liberă, de piaŃă.
Metodele statistice formează fundamentul metodelor §i tehnicilor în activitatea previzională.

3.1. Metode fundamentale de previziune


Au o arie largă de aplicare, orientează modul de elaborare §i interpretare a problemelor §i
fenomenelor studiate.

3.1.1. Metoda analizei §i sintezei


Analiza fenomenelor economico-sociale constă în:
- observarea fenomenelor sau proceselor economico-sociale;
- descompunerea acestora în părŃile lor componente §i studierea fiecăruia separat;
- comensurarea acŃiunii fiecărui factor;
- determinarea sistemului de legături cauzale care există între ace§ti factori;
- gruparea fenomenelor §i proceselor ce acŃionează în economia naŃională;
- comparaŃia cu alte fenomene §i procese similare din Ńară §i de peste hotare;
- stabilirea concluziilor, a măsurilor ce trebuiesc luate pentru atingerea obiectivelor
propuse.
Analiza utilizează pe scară abstractizarea §tiintifica cu ajutorul calculelor economico-
matematice. Se înfăptuiesc analize prin experimentele ce constau în adoptarea unor măsuri la scară
redusă §i pe o durată limitată pentru a cunoa§te efectele ce se vor produce §i numai după aceea, se
generalizează măsurile luate.
Sinteza constă în recompunerea din elementele analizate, obŃinându-se prin generalizarea
aspectelor particulare, analitice, simple ale activităŃii, aspectele generale, agregate, complexe ale
acestei activităŃi.

3.1.2. Metoda interpretării sistemice


Metoda are la bază ideea de sistem, de prezentare ordonată a unei mulŃimi de elemente.
Sistemul, ca ansamblu de elemente ordonate §i interconectate are o anumită structură §i o
anumită funcŃionalitate. În acest cadru se acceptă că intrările §i ie§irile de informaŃii sunt
controlabile sau observabile, permiŃând realizarea procesului informaŃional - decizional de
conducere.

33
Sistemul (S) are în raport cu el insa§i o structură, o stare §i o transformare, iar în raport cu
mediul exterior are o intrare, o ie§ire, o comportare §i o funcŃie. Structura S(S) se define§te ca
mulŃimea elementelor E(S) §i a conexiunilor C(S) care alcătuiesc sistemul S §i se poate scrie:
S(S )= {E(S ),C(S )} (1)
Sistemul este determinat de părŃile sale calitative s.i cantitative, iar acesta se mis.ca s.i se transform în
funcŃie de întreg care sunt relaŃii de intercondiŃionare de la parte la întreg s.i de la întreg la parte.
Reprezentarea sistemelor reale, în vederea cunoas.terii s.i conducerii optime, presupune utilizarea
metodelor s.i în acest fel a limbajului formal, cu care se descriu, prin relaŃii matematice, trăsăturile esenŃiale
ale obiectivului analizat s.i în mod deosebit comportamentul acestuia.
Comportamentul internal sistemului, prin care se înŃelege modul concret de modificare a
componentelor vectorului de stare (X) sub acŃiune fluxurilor de intrare, s.i utilizare în spaŃiul vectorilor de
intrare U, se descrie cu ajutorul clasei de funcŃii:
/ : D —» X, xt eX (spaŃiul stărilor)
u n d e: D c T x T x Ix F - d e fin e s, te d o m en iu l fu n c Ń ie if;
iar Γ = {γ : T — U } - reprezintă clasa funcŃiilorγ definite pe intervalul de timp T cu valori
în U.
Rezultă că vectorul de stare al sistemului la momentul t este dat de relaŃia vectorială:
x(t) = q{t,e,x(e),y[e,t\ (2)
unde cu γ[ε, t] s-a notat ansamblul fluxurilor de intrare în intervalul [ε, t ].
Comportamentul exterior este caracterizat prin modul de transformare al fluxurilor de
intrare în fluxuri de ie§ire §i se descrie prin funcŃia vectorială:
g.TxTxXxF ^-i/y,
unde: ψ este spaŃiul fluxurilor de ie§ire.
Rezultă că intensitatea fluxurilor de iesjre corespunzătoare unui segment de fluxuri de
intrare γ[ε,t] este dată de relaŃia vectorială:
y(t) = g[t-s,x(s),y[t-s,tl (3)
Prin îmbinarea comportamentului intern §i extern se obŃine comportamentul de ansamblu al
sistemului, care este caracterizat matematic de cuplul de funcŃii vectoriale:
{y(t),g(t)},t eT §i de multimile U §i iff.
EcuaŃiile (2) §i (3) constituie modelul dinamic al sistemului S §i pune în evidenŃă conexiunea
intrare-stare-ie§ire21.
În cadrul analizei interpretării sistemice, activitatea previzională presupune în esenŃă
următoarele:
a) stabilirea obiectivelor (Ex. în anul 2005 PIB/L va atinge 5000$);
b) proiectarea indicilor de performanŃă pentru starea dorită (atingerea obiectivului) pe
traiectoria dintre perioada de bază §i orizontul previziunii;
c) stabilirea algoritmilor (procedeelor) de determinare a strategiei (variantelor)
convenabile;
d) introducerea în sistem a variabilelor de intrare §i a parametrilor de decizie, precum §i
obŃinerea variabilelor de ie§ire (rezultative), cu luare în considerare a fluxurilor intermediare;
e) optimizarea funcŃionării sistemului (a variantelor formulate).
Utilizarea metodei interpretării sistemice în previziune reprezintă o necesitate determinată
de caracterul de sistem al organismului economico-social care face obiectul previziunii, precum §i
de necesitatea orientării acestuia, ceea ce presupune folosirea de procese informaŃionale §i
decizionale ca §i elaborarea de strategii.
Abordarea sistemică a organismului economico-social în cadrul activităŃii previzionale
prezintă o serie de avantaje :
- posibilitatea folosirii metodelor economico-matematice §i a calculatoarelor;

21 Există o întreagă literatură referitoare la folosirea matematicii s,i ciberneticii în economie.

34
- elaborarea de variante de previziune oportune, optime §i în timp;
- fundamentarea mai temeinică a deciziilor prin luarea în considerare a tuturor factorilor
cu acŃiune considerabilă §i coordonarea lor optimă;
- reducerea formularisticii §i ieftinirea costurilor cu aceste lucrări.

3.2. Metode de exprimare a trendului


3.2.1. Trendul economic
Analiza seriilor de timp presupune că seriile sunt formate din trei elemente: trendul (T),
variaŃii ciclice §i un rezidiu neimportant - fluctuaŃiile aleatoare.
La previziunile pe termen scurt trendul §i componenta ciclică sunt de mică importanŃă; în
previziunile pe termen lung, componenta trend ocupă locul principal.
Componentele sunt deci:
- trendul (T), care reprezintă evoluŃia pe termen lung a variabilei studiate;
- componenta ciclică (C) este greu de definit §i este destul de dificil de a fi distinsă de
prima componentă; s-a convenit că durata de studiu a unei mi§cari periodice de lungime
P trebuie să fie egală cu cel puŃin 2P pentru o analiză corectă.
- componenta sezonieră (S) este §i ea supusă periodicităŃii, dar această caracteristică este
în funcŃie de mediu, de exemplu: influenŃa anotimpurilor asupra consumului lunar de
electricitate, poluarea unui râu dintr-o zonă industrială, volumul vânzărilor articolelor de
îmbrăcăminte §i încălŃăminte în funcŃie de sezon. Toate acestea conferă acestei
componente tot un caracter ciclic;
- componenta reziduală (I), ia în considerare multiplele influenŃe exterioare, dar care nu au
o influenŃă mare asupra alurei.
În general agregarea acestor patru elemente componente se face prin însumarea
componentelor:
It = T + C + S + I (1)
fie prin înmulŃirea acestora:
TxCxSxI (2)
Prin urmare, pentru a identifica componenta ciclică a variaŃiei totale (yt) a unui fenomen economic
(produsul naŃional brut spre exemplu):
y t =Tt-St-Ct- It (3)
Se elimină în primul rând variaŃia sezonieră, cu metode statistice cunoscute, rezultând o
curbă:
yts =Tt-Ct-It (4)
Utilizând tot metode statistice adecvate, se calculează curba trendului yt care reprezintă
variaŃia medie a fenomenului analizat §i poate fi considerată ca normă a dezvoltării economice (vezi
figura3.1.).
Seriile cronologice fiind §iruri de valori caracteristice de timp (x) cu variabile dependente
{y}, care joacă rolul funcŃiei, vom calcula trendul:
yt = f(x t ) (5)

35
tfi

Figura 3.1
s
Punctul B de pe curba yt marchează nivelul activităŃii după eliminarea fluctuaŃiei sezoniere
(FS), mărimea acesteia la momentul th este:
FSth=yfh-yfh (6)
F h
DiferenŃa Δ CI = yfh - ythC se prezintă fluctuaŃia ciclică §i cea întâmplătoare măsurată ca
t

derivaŃie faŃă de linia trendului (valori absolute) sau relative: în primul caz pe ordonată se prezintă
valorile absolute ale
indicatorului )100, pentru th = 2,1...T , se prezintă de o parte §i de alta a normei ca în figura
considerat, iar în cel de-al doilea caz abaterile relative de la trend (normă) ± (ΔFCIth : yt 3.2.

40
30
ZO k
W
0
r
-10
-10
-30
\
-10

Figura 3.2.

În determinarea trendului trebuie subliniat faptul că aceste oscilaŃii se datorează §i factorilor


întâmplători, întrucât nu există metode statistice satisfăcătoare pentru a elimina variaŃia
întâmplătoare; prin urmare, curba ΔFCIt din figura 3.2. poate fi definită prin:
Af 7 =Af-Af (7)
unde: ΔFC - fluctuaŃia ciclică;
FIt - fluctuaŃia întâmplătoare.
Este de remarcat că din aceste patru componente, atenŃia se îndreaptă mai ales spre studiul
trendului §i al componentei sezoniere.

3.2.2. Alegerea §i estimarea unei curbe


Cea mai dificilă problemă în determinarea trendului este alegerea tipului de funcŃie §i
estimarea parametrilor. Dintre funcŃiile cele mai folosite sunt:
- funcŃia liniară:
C(t) = a + bt (1)
- funcŃia exponenŃială:

36
C(t) = e(a+bt) logc(t)
(2)
= a + bt
- funcŃia parabolică:
C(t) = a + bt + ct2 (3
- funcŃia exponenŃială modificată:
C(t) = a + bγt )
- funcŃia Gompertz:
logC(t) = a + bγt cu 0 < γ < 1 (4
- funcŃia logistică:
C(t) =1cu 0 < γ < 1 sau )
a + bγ
(5
- = a + bγt
C(t)
)

(6)

(6')
Notă:
Pentru estimarea parametrilor funcŃiei selectate, se aplică de regulă metoda celor mai mici
pătrate care constă în minimalizarea sumei pătratelor diferenŃelor între seria de date statistice §i
seria de date ajustate.

3.2.3. Ajustarea datelor pe baza funcŃiilor liniare


Exemplificarea funcŃiilor:
C(t) = a + bt

(7)
t=1

Pentru C(t) = a + bt parametrii funcŃiei a s.i b se pot calcula conform relaŃiilor:

a =- Y J Xt- - ( n + )1b (8)

(9)
n (
12

C(t)

Figura 3.3.
Pentru estimarea parametrilor funcŃiilor de trend se pot folosi §i metoda celor trei puncte,
întrucât în funcŃiile expuse mai sus sunt cel mult trei parametrii. Pentru funcŃiile cu doi parametrii,
de exemplu funcŃia liniară §i cea exponenŃială, două puncte sunt suficiente pentru determinarea
parametrilor.
Să presupunem seria de date alcătuită din n elemente xt,t = 1,...,n.

37
Se notează cu R media ponderată a primilor 7 termeni:
R = 1 ()x1 + 2x2 + 3x3 + 4x4 + 5x5 + 6x6 + 7x7) 28
§i cu S media ponderată a celor 7 termeni de la mijlocul seriei:
S = 1 (, x + 2, x + 3, x +4 x + 5x, , + 6x, . + 7x, ,), Zo
unde: d =------= 4
2
Se notează cu Tmedia ponderată a ultimilor 7 termeni:
T = 1 (xn-e + 2xB_5 + 3xB_4 + 4xB_3 + 5xn_2 + 6xn_x +7xn).
Zo
Să considerăm funcŃia liniară:
C(t) = a + bt.
Atunci:
R = 1[()()()()()()()a + b + 2a + 2b + 3a + 3b + 4a + 4b + 5a + 5b+ 6a + 6b + 7a + 7b]
28
R = a + 5b
T = 1{[][][][]a + (n 6)6]+ 2a + ( n 5)6] + 3a + (n - )4b + 4a + ( n 3)6] + 28
+ 5[][][]a + ( n 2)6] + 6a + (n l)b] + 7a + nb = a + b(n - )2 Din:
R = a + 5b T =
a + b(n-2)
Rezultă: a = R-
5b b = T-R n-
1

3.3. Metode de previzionare a fluctuaŃiilor ciclice


3.3.1. Analiza fazelor ciclurilor afacerilor
O economie naŃională care se conduce în principal după regulile economiei de piaŃă se
caracterizează printr-o dinamică de tip oscilant a activităŃii economice, cu abateri mai mari sau mai
mici de la trendul general. Această dinamică specifică este cunoscută sub denumirea defluctuaŃie
ciclică, fluctuaŃie a afacerilor, sau cicluri ale afacerilor.
Măsurarea fluctuaŃiilor ciclice presupune utilizarea unui sistem de indicatori. Se prezintă
ace§ti indicatori în tabelul 1.

38
Tabel 1.
S t a r e a e c o n o m ic ă în f a z a d e :
Nr. Codificare Elemente (factori) D e p r e s i u n e Înviorare Prosperitate Recesiune
crt.
0. 1 2 3 4 5
1. Q ProducŃia N iv e l s c ă z u t C r e a t e Nivel ridicat D escres.te
2. L ForŃa de muncă ocupata Scăzut catD e Ridicat D escres.te
3. R Venitul total Scăzut catD e Ridicat D escres.te
4. D Cererea Scăzut Cre Ridicat D escres.te
5. P PreŃurile Scăzut Cresc încet Ridicat D escres.te
6. C Costurile Scăzut În întârziere Cresc Î n în tâ r z ie r e
7. PR Profiturile Scăzut Cresc Ridicat rescRidicatDe
8. I InvestiŃiile Scăzut Cresc Ridicat rescRidicatDe
9. IN Inventarul Scăzut c a t D e Ridicat D escres.te
10. LD Cererea pentru împrumuturi Scăzut c a t D e Ridicat D escres.te
11. BR Excesul de rezerve bancare R id ic a t Descres.te Scăzut Create
12. PI Rata dobânzii Scăzut Stationara Create StaŃionar
13. LP PreferinŃa pentru lichiditate P u te r n i c a În slăbire Slabă Se intares.te
14. CP PreferinŃa pentru consum R id ic a t Descres.te Scăzut Create
15. SH Înlocuiri Scăzut Cresc Crescut Descre^te
16. UC CapacităŃi nefolosite R id ic a t Se reduc Scăzut Cresc
17. AA Atitudinea agenŃilor ReŃinutăFa Favorabilă Optimistă Pesimistă

a) Tipuri de cicluri ale afacerilor:


- cicluri majore, se caracterizează prin oscilaŃii largi având o periodicitate de aproximativ
10 ani;
- cicluri minore sunt fluctuaŃii de intensitate relativ moderată §i apar la fiecare 3-4 ani;
- macrociclurile sau cicluri lungi sunt fluctuaŃii de 50-60 ani, putând conŃine mai multe
cicluri pe termen lung, maj ore §i cicluri minore în interiorul lor.
b) Fazele ciclului afacerilor sunt patru:
- prosperitatea reprezintă acea stare a economiei în care toate activităŃile operează la nivel
înalt;
- recesiunea se caracterizează prin declin notabil al nivelului activităŃilor;
- depresiunea este perioada în care toate activităŃile economice au scăzut la cel mai mic
dintr-un ciclu;
- înviorarea se manifestă prin cre§terea nivelului activităŃilor economice.

Figura 3.4

39
3.3.2. Analiza fazelor cu ajutorul factorilor (elemente indicator)
Pentru formalizarea relaŃiilor dintre factori vom folosi §i săgeŃi având următoarea formă §i
semnificaŃie: J, nivel scăzut, | nivel ridicat, ^1 nivel în scădere, nivel în cre§tere 71, nivel constant
—» §i => rezultă. De asemenea, trebuie stabilită legătura (relaŃiile) dintre principalii factori
(indicatori). Vezi figura 3.5.
Cunoscând aceste precizări metodologice, putem să efectuăm analiza fazelor.

Fig. 3.5. - RelaŃiile dintre principalii factori 1.


Analiza fazei de depresiune
Este evidentă conexiunea directă din cadrului blocului A, care arată că nivelul scăzut al
producŃiei determină un nivel scăzut al ocupării forŃei de muncă §i în consecinŃă al veniturilor. De
aici decurge un nivel scăzut al cererii pentru bunuri de consum; blocul B, care pe fondul unei oferte
superioare în comparaŃie cu cererea, va conduce la scăderea preŃurilor, la scăderea relativă a
costurilor, la scăderea profiturilor §i în final a investiŃiilor:
(Ql)(Ll)(Rl) => (D^)(P^I) (C^)(PR^I)(W) (1)
LanŃul de legături din blocul C i§i are originea tot în Q, care determină o reducere a
comenzilor de aprovizionare, scăderea interesului pentru împrumuturi. Rezultă un acces de rezerve
bancare §i prin urmare reducerea ratei dobânzii.
(Q|)(IN^I) =o (LD^I)(BR7l)(PI^I) (2)
Blocul D pune în evidenŃă dependenŃa „preferinŃa pentru bani" §i a înclinaŃiei pentru consum
de scăderea nivelului preŃurilor §i respectiv de scădere a veniturilor, de aici decurgând §i scăderea
înclinaŃiei pentru acumulare (economii) mai ales la cei cu venituri mici.
(P^l)(R^l) =o (CP7l)(LP7l) (3)
Toate caracteristicile depresiunii vor determina o atitudine pesimistă, de reŃinere de la
acŃiune a agenŃilor economici.
(Q4-)(UC4-)(SN^I) => (AAi) (4)

40
2. Ietjirea din depresiune §i analiza înviorării economice
Iesjrea din depresiune poate fi stimulată de factori exogeni sau prin utilizarea unor politici
fiscale.
Dintre forŃele care pot provoca trecerea economiei prin cele 4 faze se remarcă cinci
modificări esenŃiale:
- relaŃia cost-preŃ;
- modificarea inventarului;
- rata dobânzii;
- cererea de înlocuire;
- factorul psihologie.
RelaŃia cost-preŃ are o dinamică specifică

Prospctffef f?eces/~e//? Depresvne


e e

P/ Prvftf
Pret- £/r/er/ In ere s
fen?

Figura 3.6.

În partea ascendentă a ciclului, preŃul create mai repede decât costul, rezultând o sporire a
profitului §i deci a investiŃiilor.
ΔP>ΔC => (PR7I)(I7I) (5)
PreŃul se stabilizează la nivelul maxim în faza de prosperitate în timp ce costul continuă să
crească până când profitul devine din ce în ce mai mic.
(P-»)(C7I) ^ (PR^I) (6)
În această situaŃie multe firme marginale dau faliment, iar altele intră în alertă luandu-§i
măsurile necesare pentru a rămâne în competitivitate.
Inventarul (stocul de bunuri deŃinut de firme) se află la nivel minim, când inventarul a ajuns
la nivel minim, cresc comenzile către producători, fapt ce va stimula producŃia §i deci dezvoltarea
economică §i totodată o cre§tere peste cererea de consum.
(INl) ^ (Q7l) (7)
Rata dobânzii este §i ea sensibilă la modificările din economie. O înviorare a economiei
poate stimula cererea de împrumuturi pentru investiŃii. Rezultă că rata dobânzii poate fi utilizată ca
pârghie pentru impulsionarea dezvoltării economiei.
(LD7I)(BR7I) => (PIil)(I7l)(Q7l) (8)
Cererea de înlocuire constituie, de asemenea, un alt stimulent al producŃiei de mijloace de
muncă.
(SH7l)(I7l) ^ (Q7l) (9)
Starea psihică este considerată ca un factor al fluctuaŃiilor ciclice întrucât atitudinea
favorabilă sau reŃinută, optimistă sau pesimistă, poate stimula sau frâna acŃiunea agenŃilor
economici. Acest element poate influenŃa cel mai mult asupra variaŃiilor aleatoare a trendului
economic.

41
(AA7I) =} (Q7I) sau (AA^I) =} (Q^l) (10)
Faza de înviorare este marcată de cele cinci elemente prezentate mai sus, care conduc în
final la cre§terea producŃiei, a ocupării forŃei de muncă, a veniturilor §i în consecinŃă a cererii de
bunuri de consum.
(Q7I)(L7I)(R7I) => (D7I) (11)
Pe măsură ce create inventarul §i profitul, se manifestă o cerere sporită pentru împrumuturi
bancare necesare investiŃiilor (relaŃia 8-10) fapt ce va determina scăderea rezervelor bancare §i
cre§terea lentă a ratei dobânzii.
(Dt) ^ (Q7l)(P7l)(C^)(PR7l) (12)
(IN7I)(PR7I) =} (LD7I)(BR^I)(PI7I) (13)
RelaŃiile blocului D arată că prin cre§terea veniturilor se stimulează înclinaŃia pentru consum
§i scade preferinŃa pentru lichiditate.
(R7I) => (CP7l)(LP^I) §i (R7I) => (AA7I)(UC^I)(Q7I) (14)
Notă:
Toate aceste modificări sunt cuprinse în coloana a 4-a a tabelului 1.
3. Analizafazei de prosperitate
Faza de prosperitate se caracterizează prin vectorul de stare din coloana 5 a tabelului 1, la
care se ajunge prin accentuarea tendinŃelor din faza precedentă.
Dacă relaŃia preŃ - cost funcŃionează natural, atunci profitul va create nu numai pe seama
volumului vânzărilor, ci §i datorită cre§terii preŃurilor în condiŃiile costurilor relativ constante.
(P7i)(C-») => (PR7l)(I7l) (15)
Descre§terea rezervelor bancare contribuie la cre§terea ratei dobânzii.
(P7I) => (IN7I); (UC4-)(Pl4<) => (SH7l)(LD7l)(I7l)(BR^I) (16)
Perioada de vârf se caracterizează prin nivel ridicat al indicatorilor:
- nivel înalt al producŃiei (Q7I);
- nivel ridicat al folosirii forŃei de muncă (Lt);
- veniturile totale sunt la cel mai înalt nivel (Rt);
- cererea de bunuri §i servicii (Dt);
- preŃurile si profitul (Pt), (PRt);
- investiŃiile, stocurile (it), (ESft);
- cereri pentru împrumut comercial (LDt);
- înlocuirea echipamentelor §i o atitudine optimiste (SNt), (AAt).
Astfel, perioada de vârf poate fi prezentată astfel:
(Qt) =o (Lt)(Rt)(Dt)(Pt)(PRt) (lt)( INt)(LDt)(SHt)(AAt) (17)
Sporirea în continuare a cererii pentru consum, a investiŃiilor, a împrumuturilor acordate,
etc., conduce la inflaŃie.
(LP^I) => (CP7I)(D7I); (D7I)(I7I)(LD7I) => inflaŃie (18)
4. Analiza recesiunii
Recesiunea apare ca o consecinŃă a modificării acŃiunii factorilor externi precum §i a
schimbării relaŃiilor dintre factorii interni. Cererea începe să scadă, scade înclinaŃia spre consum,
continuă să crească costul, scăderea investiŃiilor §i a profitului.
(D^)(R7I)(CP^I)(P^-)(C7I) ^ (PRil)(Iil) (19)
Producătorii §i comercianŃii încep sa-§i reducă inventarul stocat în exces §i prin urmare scad
comenzile către producŃie.
(PRil) ^ (IN^I)(Q^I) (20)
Scăderea producŃiei contribuie la ocuparea redusă a forŃei de muncă.
(21)

42
3.3.3. Metoda graficelor în analiza fluctuaŃiilor ciclice
După cum s-a arătat, sistemul indicatorilor de avertizare de coincidenŃă §i de întârziere se
utilizează în previziuni bazate pe serii cronologice, cu scopul caracterizării fluctuaŃiilor ciclice.
Sistemul este conceput pentru a finaliza în avans avertismente cu privire la schimbările
importante care apar în fluctuaŃiile ciclice.
Indicatorii de avertizare joacă un rol important în sistemul de supraveghere §i previzionare a
fluctuaŃiilor ciclice, în timp ce indicatorii de coincidenŃă §i cei de întârziere sunt utilizaŃi de regulă
pentru a confirma semnalele anterioare.
Se consideră două procese stohastice x(t) §i y(t), definite pe RxR, unde x(t) este un
indicator de avertizare, iar y(t) este o serie cronologică de referinŃăa & fluctuaŃiilor ciclice.
Fie o mulŃime de evenimente B definită pe spaŃiul de selecŃie §i P o măsură pentru
probabilităŃi, pentru care un eveniment B1 observat la momentul t este definit ca proces punctual
S'(t)astfel:
, 1 1 dacă B1 este observat la timpul t 0
în caz contrar
Dacă evenimentul considerat este spre exemplu recesiunea, iar tp momentul de început al
recesiunii, se pot defini următoarele probabilităŃi:
a) probabilitatea condiŃionată ca o recesiune să se petreacă în intervalul (t,t+k), fiind
perioada după ce a fost înregistrat semnalul de alarmă B1:

b) probabilitatea ca recesiunea să apară fără un semnal de alarmă observat la momentul t:

Aceste probabilităŃi pot fi estimate prin alegerea corespunzătoare a regiunii de alarmă;


unor regiuni diferite de alarmă le corespund estimări diferite ale celor două probabilităŃi. Există
multe probleme de alegerea timpului t a unei serii de referinŃă y(t) §i a seriei x(t), unde t =1, 2,... ,T.
Din punct de vedere al previziunii, există doar o submulŃime a momentelor care prezintă
interes, este vorba depunctele de schimbare, cum sunt "vârful prosperităŃii" §i "maximul recesiunii"
pentru seriile produsului naŃional brut al producŃiei industriale, a ocupării forŃei de muncă, etc. Este
evident că din această perspectivă interesează ca probabilitatea detectării recesiunii să fie mare, iar
probabilitatea alarmei false să fie mică, în ipoteza alegerii corecte a regiunii de alarmă.
Această metodologie se fundamentează pe ipoteza că fazele ciclului de afaceri sunt unice,
sau cel puŃin că ele trebuie tratate separat. Acceptarea ipotezei presupune transformarea mulŃimii t
=1,2, ... ,Kîntr-o scară a timpului ciclului de afaceri c = 1, 2, ... , K unde K este numărul ciclurilor în
perioada (1,T).
"Vârfurile" prosperităŃii §i ale recesiunii reprezintă momente aproximative când activitatea
economică agregată atinge nivelul maxim §i respectiv minim. Datorită faptului că nivelurile
individuale ale indicatorilor pot avea caracteristici ciclice diferite, alegerea "punctului de
schimbare" trebuie făcută cu ajutorul unei medii ponderate a punctelor individuale. Pe de altă parte,
alegerea unui singur punct de schimbare implică utilizarea mai multor criterii.22
Plecând de la cele două variabile discrete x(t) §i y(t), (t = 1, K,T) se definesc elementele Bx
§i By care aparŃin seriilor x t §i respectiv y t . Se presupune că P x se petrece la momentul
T x =(t 1 ,t 2, K ,t k )x §i By la T y =(t 1 ,t 2, K ,t k )y, iar submulŃimile T xc si T yc (Ty c T x §i Tx c ^T y)
sunt definite printr-o corespondenŃă element cu element. Deci, pentru fiecare element tx e Txc va
exista un element ty e Tyc .

22 În acest scop este necesar să se cunoască bazele statistico-matematice ale sistemului indicatorilor de supraveghere

43
Dacă se notează cu Rxy = (Tx -Tx)vj\Ty -Ty) mulŃimea de puncte necorespondente dintre Tx
§i Ty, atunci se pot introduce variabile întâmplătoare δx, δy §i Lxy definite pe Txy = Tx ■ Tyc , unde Lxy =5 x-
8 y.
Se impune precizarea căBx §i By pot fi puncte de schimbare ale seriilor xt §i yt; δx, δy sunt
momentele celor două evenimente, iar Lxy = 8x-8y reprezintă diferenŃa dintre aceste momente.
Prin urmare, dacă Lxy > 0 evenimentul Bx se petrece înainte de By, dacă Lxy < 0 evenimentul Bx
se petrece după By, în timp ce dacă Lxy = 0 există o coincidenŃă a evenimentelor.
Analizând statistic distribuŃiile punctelor δx > δy, §i respectiv Lxy, se constată că media Mxy
= M(Lxy) definită pe mulŃimea Txyc constituie criteriul de bază al clasificării indicatorilor de
supraveghere. De aici rezultă:
Indicatorii de avertizare se caracterizează prin: Mxy < 0;
Indicatorii de coincidenŃă se caracterizează prin Mxy = 0;
Indicatorii de întârziere se caracterizează prin Mxy > 0.
Probleme deosebit de interesante se ridică §i în legătură cu evaluarea indicatorilor
economici. Cele mai multe cercetări în această direcŃie s-au concentrat asupra următoarelor aspecte:
a) construirea ciclului de referinŃă; b) definirea metodologiei de selecŃionare a mulŃimii de indicatori
individuali; c) metodologia de construire a unui indicator compus din cei individuali.
Sintetizând problemele teoretice prezentate mai sus într-un cadru explicativ, se obŃine
următorul sistem metodologic de urmărire a ciclurilor de cre§tere §i a ciclurilor de afaceri.
1. Succesiunea de semnale ce marchează apariŃia maximelor (vârfurilor) în activitatea
economică;
a) L < 3 , 3 ; C > 0 primul semnal (m1);
b) L < 0; C < 3,3 al doilea semnal (m2);
c) L < 0; C < 0 al treilea semnal (m3)
unde: L reprezintă ritmul sporului pentru indicatorii de avertizare, iar C este ritmul sporului pentru
indicatorii de coincidenŃă.
2. Succesiunea de semnale care marchează apariŃia minimelor în activitatea economică:
a) L> 0 ; C < 0 primul semnal (m1);
b) L > 3,3; C> 0 al doilea semnal (m2);
c) L 3,3; C > 3,3 al treilea semnal (m3).
Asamblând informaŃiile într-un sistem de semnalizare ex-post §i efectuând reprezentarea
grafică a celor două serii, se obŃine graficul 3.7.
Incetinire Recesiune Inviorare

Ritmul sporuluij

3,3

Ritmul o
sporului o
' e—...
Avertizare (L)

-3,3
Ritmul anual o Semnale de
(procente) maxim(varf) x
Semnale de minim

Fig. 3.7. Reprezentarea grafică a informaŃiilor de semnalizare a

44
Analiza graficului evidenŃiază faptul că primele semnale ale diminuării cre§terii economice
sunt date de reducerea ritmului sporului indicatorului de avertizare sub 3,3 %, iar ritmul sporului la
indicatorii de coincidenŃă este în scădere mai târziu. Cel de-al doilea semnal (L < 0 ; C < 3,3) indică
faptul că probabilitatea recesiunii este mare, iar al treilea (L < 0 ; C < 0), arată că sunt §anse mari ca
scăderea să devină declin în toate activităŃile economice, ducând la recesiune.
Semnalele de nivel minim identifică sfar§itul fiecărei recesiuni cu întârzieri medii variabile
între 1-8 luni. Se mai observă că primul semnal de minim trebuie să urmeze celui de-al treilea
semnal de maxim.
Întrucât un ciclu al afacerilor conŃine cel puŃin un ciclu al cre§terii economice23, este util să
nuanŃăm aplicarea metodologiei de previziune a schimbărilor esenŃiale din fluctuaŃiile ciclice.

3.4. Metode de previziune pe elemente


3.4.1. Metoda extrapolării
Extrapolarea24 se bazează pe utilizarea seriilor dinamice ca instrument de cunoa§tere a
istoricului fenomenelor social-economice pe diferite perioade de timp, §i sunt utilizate cu bune
rezultate §i în calcule de prognoză.
DefiniŃia extrapolării ca metodă constă, în esenŃă, în prelungirea în viitor a evoluŃiei
constatate în trecut. Cu alte cuvinte, viitorului i se atribuie structura §i logica dezvoltării din trecut,
pornindu-se de la premisa că în evoluŃia fenomenului sau procesului analizat nu vor avea loc
transformări esenŃiale, care să modifice substanŃial această evoluŃie.
În raport cu datele disponibile §i cu specificul problemei analizate se utilizează diferite
procedee de extrapolare:
18. extrapolarea analitică;
19. extrapolarea fenomenologică;
20. extrapolarea prin curbă infa§uratoare.
1. Extrapolarea analitică
Extrapolarea analitică porne§te de la ipoteza unei evoluŃii ai cărei parametri se determină
astfel încât să se obŃină cele mai mici erori de estimare. Ea se poate aplica unor serii cronologice
sau unei funcŃii de corelaŃie.
Exemplu:
Seria cronologică de date se refer ă la modernizarea localităŃilor privind canalizarea publică în
perioada 1993-199825.
Anii 1993 1994 1995 1996 1997 1998
y1 LocalităŃi 578 586 607 616 619 636
Determinarea trendului unei variabile după ce variaŃia sezonieră a fost eliminată.
Extrapolarea de acest gen se poate realiza, în probleme simple, cu ajutorul sporului mediu (absolut),
sau cu ajutorul ritmului mediu anual.
a) Extrapolarea cu ajutorul sporului mediu
- se calculează sporul seriei (Δy):
Δy = yi-yo
În cazul exemplului de mai sus: 58 = 636 - 578.
- determinăm sporul mediu anual:
- Dy „ . 3 58
A y = D y, înlocuim 113 = — = 116,
nt 5 5
Pentru extrapolare se folose§te relaŃia:
y t =y 0 +nt- Δy (1)

23 Gh. Olah, Macroeconomie, Editura Treira, Oradea, 1997, pag. 77


24 Ion Ivănescu (coordonator) - Statistică, Editura Didactică §i Pedagogică, Bucure§ti, 1980, pag. 257-258
25 Date calculate din Anuarul Statistic alRomâniei 1999, pag. 193-194.

45
unde:
- yt- variabilaextrapolatăpentru orizontul t al previziunii;
- yo - valoarea variabilei în anul de bază;
-Δy - sporul mediu anual (rata);
- nt - numărul de ani, de la 0 —► t.
Prezentăm printr-un exerciŃiu, previziunea evoluŃiei modernizării localităŃilor privind
canalizarea publicăîn perioada 1999-2005.
- folosim datele prezentate mai înainte:
y0 = 636

nt = 6 Δy =
116,
- obŃinem următoarele nivele de previziune:
y0 y1 y2 y3 y4 y5 y6
636 647,6 659,2 670,8 682,4 694,0 705,6
În cazul unei extrapolări euristice se modifică parametrul Δy, devenind Δy ■ K.
Coeficientul K poate fi mai mare sau mai mic decât l, după cum estimează speciali§tii că se va
modifica tendinŃa evoluŃiei. Dacă K<1 se reduce sporul mediu calculat pe baza datelor din perioada
expirată, iar dacă K>1 acest spor se amplifică. Deci se aplică relaŃia:
y t =y 0 +nt-~Ay-K (2)
b) Extrapolarea cu ajutorul ritmului mediu anual presupune mai întâi, determinarea
indicilor de evoluŃie cu bază în lanŃ §i calcularea indicelui mediu al evoluŃiei (pentru fenomenele
care au tendinŃa de a evolua sub forma unei progresii geometrice).
Pentru extrapolare se folose§te relaŃia:
y t =y 0 \ i±r) (3)
în care:
-r reprezintă ritmul mediu al sporului, sub formă de indice;
-t - numărul de ani de după cel de bază, până la orizontul previziunii;
- ceilalŃi termeni au aceeasj semnificaŃie ca mai sus.
În cazul unei extrapolări euristice se poate utiliza coeficientul K, adică K>1 sau K<l, în
funcŃie de starea dată.
y t =y 0 - (\ ±~ r )- K (4)
Exemplificăm relaŃia (3):
- determinăm indicele mediu anual:

/ = y2
400 420 426 470 482 500
y5-y 0 500-400
= ,025
400
=r
- calculăm mărimea termenilor extrapolaŃi pe baza relaŃiei (3):
y1 =y01( + r)t = 400 • (1 + ,025)1 =500
y2 = 400 • (1 + ,050) = 600; y3 = 4001( + ,075) = 700
§i y 4 =800;y 5 =. §.a..m.d.
Pentru determinarea mărimii ritmului (nivelului) se folose§te §i logaritmarea, de obicei în
baza n (natural).
Exemplu: Pentru perioada de 5 ani, ca ritm se impune să atingem nivelul orizontului yt.
46
Ce ritm (raŃie)?
r= ( ^ J )
= 1(),59914-5,886l) =
V n TI 0 / ^ n nO ^

= 1 + ^ = ,0022
r = ,0022 = (1 ± ,0022)n y0 = 360 yt - 400 consideră că mărimeayt devine y0. Vom proceda:
yt = y0 ■ (1 ± ,0022)5 = 400 • (1 + ,011) = 400 • ,111 = 444
Sau:
y 1 =y 0 (1±r)t
y2 = y1 (1 ± r)t s.i se continuă cu y3...yn.

3.4.3. Extrapolarea fenomenologică


Extrapolarea fenomenologică porne§te de la o serie de caracteristici globale ale fenomenului
desprinse din analiza esenŃei sale întemeiată pe baza interpretării logice a experienŃei practice. Se
pot desprinde astfel anumite "legi" de variaŃie a fenomenului urmărit, în condiŃiile date. Metoda se
bazează pe reprezentarea grafică, evidenŃiindu-se vizual tendinŃele de evoluŃie.
Curba rezultată poartă numele de curba "norului de puncte" §i caracterizează dinamica
fenomenului pe baza căruia se configurează tendinŃa dominantă. Se pot anticipa astfel, ipoteze ale
evoluŃiei viitoare cu ajutorul valorilor medii care trec prin mijlocul norului de puncte,
exemplificând cu indicatorul producŃiei (Q) despre care §tim că depinde de mărimea comenzilor.
Cre§terea volumului comenzilor conduce la o cre§tere a volumului valoric al producŃiei, relaŃie tip
cauză-efect. Putem considera că toate comenzile compun o variabilă independentă "x", iar producŃia
0 variabilă dependentă "y”. A§adar se poate efectua calculul, rezultând valorile medii care trec prin
mij locul norului de puncte.

Figura 4.3.
Rezultanta poate fi o dreaptă exprimată ca o funcŃie liniară simplă (xt =a + by), iar pentru
evoluŃii mai complexe curbele pot fi descrise de funcŃii exponenŃiale, logaritmice, logistice etc.
Prelungirea dincolo de perioada statistică a parametrilor variabilelor pentru orizontul de
previziune are o valoare relativă, deoarece nu poate cuantifica intensitatea corelaŃiei dintre variabile.
De aceea această metodă dă numai o primă imagine de ansamblu, care trebuie ulterior precizată §i
eventual corectată prin alte metode.

3.4.4. Extrapolarea cu ajutorul curbei fnfa§uratoare


Metodele grupate sub numele de extrapolarea cu ajutorul curbei infa§uratoare sunt metode
moderne de previziune care încearcă să descrie dinamica rezultantei unor procese complexe formate

47
din mai multe elemente care intervin succesiv în evoluŃia de ansamblu a procesului. Se extrapolează
de fapt rezultanta obŃinută din asamblarea unor elemente componente.
Extrapolarea cu ajutorul curbei infa§uratoare se defines, te astfel:
Fie {y α = f α (x)} o familie finită de funcŃii pozitive /n(x) > 0, definite pe intervale Iα
= (aα,bα) §i fie {bα} curbele care reprezintă grafic aceste funcŃii. Numim infa§uratoare de speŃa I a
acestei familii, funcŃia care asociază oricărui x e l numărul
y = maxfα(x)
Notăm cuI1 curba infa§uratoare a acestei funcŃii care se obŃine ca o reuniune de porŃiuni ale
unor cur be b.

al a4 b2
a2 bl a3 a5 b4 b3
perioada trecuta b5' perioada viitoare
Figura4.4.

3.4.5. Metoda interpolării


Metoda interpolării constă în stabilirea mărimilor intermediare între două variabile date, §i
anume între nivelul anului de bază §i cel prevăzut de cei care decid anul final al perioadei de
prognoză sau de plan/program.
Pentru interpolarea seriilor de date se folosesc mai multe procedee din care cele mai
frecvente sunt:
1. Interpolarea cu ajutorul sporului mediu absolut se realizează după următoarea
relaŃie26:
- = x T -x 0
T
xT - x0 = T ■ Δ

xT = x0 + T ■ Δ

Rezultă că valorile interpolate pe intervalul t = \J se determină cu ajutorul relaŃiei:


xT = x0 + T ■ Δ
în care :
- xo- valoarea variabilei în anul de bază;
- xT- valoarea variabilei în anul final al perioadei de previziune;
- Δ - sporul mediu absolut;
- T - numărul de ani al perioadei de previziune;
- xt - valoarea variabilei rezultative pentru un oarecare t, dintre anul de bază 0 §i cel final
al perioadei.

26 Modul de utilizare a acestei metode, vezi Statistica teoretică §i economică - E. Biji, Editura Didactică §i Pedagogică,
Bucuresti, 1991, pag. 210-213

48
- xT-x0
Exemplu: Δ =----------- de unde x T = x 0 + T - A , 400 = 360+ 5- A ; căutăm în cadrul

intervalului pentru interpolare pe x3; x3 = x 0 + 3 • Δ, Δ = 8, 384x3 = 360 + 8.3 = 384


2. Interpolarea cu ajutorul ritmurilor medii
Interpolarea cu ajutorul ritmurilor medii, constă în stabilirea ritmului mediu anual al
to ti t2 t3 U t5
Xo Xl x2 x3 ? £4
X5

360 384 400


perioadei de previziune.

1) 1 + r = TxT -x0 = e T ()Ln()()xT ) - Lnx0)) - cu logaritmi naturali;

2) 1 = 10 T ()Lg()()xT ) - Lgx0)) - cu logaritmi zecimali;


r
xt = x o - \ l ± r ) , în care:
- r - ritmul mediu anual al sporului;
- x T - nivelul anului final;
- x o - nivelul anului de bază;
- n- numărul de ani dintre x o §i x T .
Exemplu:
(1) r = 0,02
xt = x0 • (1 ± r J , înlocuind termenii vom obŃine, pentru intervalul oricărui termen nivelul:

to ti t2 t3 U t5

Xo Xl X2 X3 X4 X5
360 * 375 384 * 400

x2 = x0 • (1 + ,002)2 = 360 • ,1022 = 375 x3


= x0 • (1 + ,002)3 = 360 • ,1023 = 384

3.4.6. Metoda evenimentelor precursoare


Această metodă, cunoscută §i sub numele de metoda tendinŃei conducătoare, constă în
stabilirea legăturilor cauzale dintre două sau mai multe tendinŃe §i determinarea gradului de
invariabilitate al acestor legături, în scopul definirii tendinŃei conducătoare pentru evoluŃia viitoare.
Cu ajutorul acestei metode se pot estima anumiŃi indicatori economici. De exemplu, consumul de
apă potabilă în corelaŃie cu consumul total de electricitate pe economia naŃională, construcŃia de
locuinŃe în corelaŃie cu evoluŃia gradului de urbanizare etc.
Se porne§te de la premisa că legăturile anterioare (evenimentele precursoare) vor evolua în
acela§i mod §i în viitor. Un exemplu practic îl constituie proiectarea normelor de consum de
combustibil pentru centralele termoelectrice, Ńinând seama de relaŃia cauzală care există între
consumul specific de combustibil §i randamentul instalaŃiilor.

49
Se poate observa că evoluŃia celor două curbe, care exprimă dinamica variabilelor
independente, atinge la un moment dat un punct critic, o limită, dincolo de care alura fenomenelor
trebuie regândită, eventual cu ajutorul altor metode.

3.4.7. Metoda normării


Metoda normării constă în stabilirea (proiectarea) unor parametri de comandă - purtând
numele de norme sau normative - cu ajutorul cărora se urmare§te obŃinerea unor consumuri minime
de muncă §i a unor efecte economice maxime, precum §i concretizarea acestora în indicatorii de
eficienŃă: nivelul costurilor, al productivităŃii, al calităŃii producŃiei §i altele27.
Normarea necesită:
- cunoa§terea în profunzime a proceselor tehnologice;
- utilizarea unor mijloace de măsurare adecvate (instrumente §i aparate de specialitate);
- folosirea unor metode de calcul cât mai riguroase;
- introducerea de măsuri tehnico-organizatorice §i social-economice, care să conducă la
îmbunătăŃirea continuă a normelor §i normativelor.
Elaborarea normelor (normativelor) este o activitate previzională ce se desfas.oara în cadrul
colectivelor specializate din întreprinderi productive §i unităŃi de cercetare-proiectare. Normarea se
desfas.oara ca un proces continuu, în permanentă concordanŃă cu schimbările care au loc în structura
§i nivelul dotărilor tehnice, în organizarea proceselor de producŃie §i de muncă, în perfecŃionarea
pregătirii profesionale a angajaŃilor.
Exemplificăm modalitatea de determinare a unor norme §i normative: 21. Previzionarea
capacităŃilor de producŃie exprimă posibilitatea maximă a unui utilaj de a produce o anumită
cantitate de produse în condiŃiile timpului de lucru. Ea se măsoară prin:
- cantitatea maximă de produse ce se pot obŃine cu utilajele respective într-o perioadă
dată;
- cantitatea maximă de materii prime sau materiale ce pot fi prelucrate într-o perioadă dată
cu utilaj ele respective;
- fondul de timp al utilajului.
Mărimea capacităŃii de producŃie depinde de:
a) Numărul utilajelor §i mărimea suprafeŃelor de producŃie;
b) Normele (indicatorii) de utilizare intensivă §i extensivă ai utilaj el or §i ai suprafeŃelor de
producŃie.
b1)Norma de folosire intensivă (Nfi) stabiles.te producŃia maximă ce se poate obŃine pe
unitate de utilaj §i timp. Exemplu: dacă Nfi a unui furnal este de 2,2 tone de fontă/m 3 de volum util
în 24 ore, iar volumul util al furnalului este de 1200 mc, producŃia zilnică va fi de: 2,2 x 1200 mc =
2640t.
Norma de folosire intensivă se mai poate exprima §i ca timp minim în care se obŃine un
anumit produs sau se execută o anumită lucrare cu un utilaj.

27 H.B. Maynard - Conducerea activităŃii economice, Editura Tehnică, Bucure§ti, 1973, vol. V, partea I, pag. 190-191

50
b2) Norma de folosire extensivă (Nfe) se calculează ca un raport între timpul de lucru
disponibil (Td) §i timpul calendaristic (Tc). Timpul disponibil se stabile§te scăzând din timpul
calendaristic sărbătorile legale (în cazul producŃiei discontinue) §i timpul de întrerupere pentru
reparaŃii §i revizii, sau opriri tehnologice. Exemplu: dacă într-un sector de producŃie discontinuă se
calculează o întrerupere de 120 zile într-un an (zile nelucrătoare, sărbători legale §i timp pentru
reparaŃii) Tn, calculul este următorul:
Tc = 365 zile x24h/zi= 8760 h / an. Tn=120 zile x 24 h / zi = 2880.
Td =T c -T n= 5880 = 8760 - 2880
T d 5 8 8 0 Tc 8760
Norma de folosire extensivă este influenŃată de numărul de schimburi.
22. Normarea, ca metodă de lucru pentru proiectarea unor parametri se referă §i la: normarea
consumului de materii prime §i materiale, normarea stocurilor, normarea numărului de angajaŃi,
normele alimentare, norme de salarizare etc. Toate acestea vor fi explicate în cadrul folosirii
balanŃelor, ca modalitate de previzionare.
Normele (normativele) rămân stabile în perioada în care nu intervin modificări în condiŃiile
de desfa§urare a producŃiei, respectiv în condiŃiile care influenŃează calitatea vieŃii (de exemplu,
condiŃiile de muncă, de organizare, condiŃiile mediului ambiant).

3.5. Metode structurale


Metodele structurale au un caracter mai complex, ele având rolul de a proiecta nu o singură
variabilă (cum a fost în cazul metodelor de previzionare pe elemente), ci mai multe variabile aflate
în interacŃiune.

3.5.1. Metoda aproximaŃiilor succesive. Modele econometrice28


Această metodă, cu o îndelungată tradiŃie în activitatea previzională, constă în determinarea
din aproape în aproape a valorilor necunoscute, pornindu-se de la valori stabilite într-o primă
aproximaŃie §i corectându-se apoi treptat aceste valori până când se ajunge la soluŃia considerată
optimă. SoluŃia este considerată optimă atunci când variabilele obŃinute §i introduse în sistemul de
ecuaŃii asigură verificarea acestor ecuaŃii sau abateri neglijabile.
După ce programatorul §i-a format teoria pe care i§i bazează prognoza, el trebuie să o
exprime prin ecuaŃii matematice. De exemplu, producŃia va depinde de consum, consumul de
utilizarea forŃei de muncă §i aceasta la rândul ei de producŃie. Un model simplu, simultan al
venitului naŃional este următorul29:
Ct = a1+b1yt + e ct (1
It = a2 + C2Pt-l )
+ eIt (2
Tt = + d3PNBt + lTt )(3
Pt= a 4+b 4y t + f4I + ePt )(4
PNB t = C t +I t + Gt )(5
. yt = PNB t )(6
unde: )
C = consumul;
/ = investiŃiile;
y = venitul naŃional disponibil;

28 Vezi Dumitrache Caracota, Previziune economică, Editura Didactică §i Pedagogică R.A. Bucure§ti (Capitolul
modele econometrice, pag. 132-136).
29 C.V. Granger, Forecasting in business and economics, Academic Press, Inc., 1989.1, Ct = a1+b1yt

51
PNB = produsul naŃional brut;
G = cheltuielile guvernamentale de bunuri §i servicii;
T = taxe;
P = profituri.
e C t, eTt, ept = erori cu estimare.
Modelul constă din două tipuri diferite de ecuaŃii. Primele patru sunt definite ecuaŃii
structurale §i implică parametrii a1, b1 etc. care trebuie calculaŃi.
Aceste ecuaŃii bazate pe teoria economică calculează cele 4 variabile: C, I, T, P.
În prima ecuaŃie, consumul agregat este o funcŃie liniară de venit naŃional, în a doua ecuaŃie,
investiŃia agregată este funcŃie liniară de profituri, în a treia ecuaŃie, taxele agregate se calculează ca
o proporŃie fixă din PNB §.a.m.d. Primele ecuaŃii conŃin §i un rezidiu, termeni de eroare.
Ultimele două ecuaŃii sunt identităŃi, reprezentând simple definiŃii care leagă diferite
variabile.
Variabilele pot fi clasificate astfel: Ct, It, Tt, Pt sunt variabile endogene, deoarece se
determină cu ajutorul ecuaŃiilor structurale ale sistemului. Variabilele Pt-1 §i It-1 sunt variabile
predeterminate, iar G t este o variabilă exogenă, deoarece valoarea sa în t este determinată de
guverne. Produsul naŃional brut (PNBt) §i venitul naŃional disponibil (yt) sunt variabile care se deduc
din celelalte, prin intermediul identităŃilor (vezi capitolul 2, identitatea (5) §i (9)).
Dificultatea de a face o previziune cu ajutorul ecuaŃiilor structurale, derivă din natura
simultană a sistemului.
Să presupunem folosirea modelului de mai sus pentru previziunea produsului naŃional brut.
Se însumează primele 2 ecuaŃii:
Ct + It = a1 + a2 + b1yt + c2Pt_x + eCt + eIt (7)
Din identitatea (5) rezultă:
Ct+I t=PNB t-G t
§i folosind identitatea:
yt=PNB t-T t
relaŃia (7) devine:
PNBT -Gt=(al+a2) + b1(PNBt -Tt) + c2Pt_x + (eCt + eIt) (8)
Folosind identitatea (3) obŃinem:
PNBt -Gt=(a, +a2) + b1(PNBt -d3PNBt -en) + c2Pt_, +(eCt +eIt)
Rezultă:
PNBt =(a1 +a2) + Gt +b1(PNBt -d,PNBt -eTt)-bxeTt +c2Pt_x +(eCt +eIt)
PNBt -bxPNBt +b1d3PNBt = (a1 +a2) + Gt +c2Pt_x +(eCt +eIt -bxeTt)
PNBt{l-bx+bxd3) = (a1+a2) + Gt+ c2Pt_x + (eCt + eIt -b1eTt)
Rezultă:
2Pt-i +e
Ct +e
It
( ) +C2Pti +e
a+e it ~ bieTt (9)

PNB =

{\-bx+bxd3) Notând
numitorul cuX, PNBt se calculează:
(a+a) Gt c7Pt, eCt +e It -b x e
L
t
x x x x
Calculul volumului investiŃiilor la anul t se determină din ecuaŃia (2) care deja este în formă
redusă, implicând numai variabila predeterminatăPt-1.
Volumul taxelor la anul t se determină în ecuaŃia (3) înlocuind cu produsul naŃional brut
determinat în ecuaŃia (10).
Pentru determinarea profiturilor la anul t, Pt în ecuaŃia (4) înlocuim valoarea lui yt cu
identitatea (6):
52
p t =a A +b A {PNB t -T t ) + f At _,
p t = a 4 + b4 [PNBt {l-d3)-eTt]+f4\ t_x +ePt
ÎnlocuindPNBtdin expresia (10) obŃinem:
-Ft

) (j+ + e
+ "P e it- bieTt 1\ d
pt=a4+b4 *
1 1
i

aX2 T" 1 ~r X x
\
x
Notând:
b A (l-d 3 )_
X y
Se obŃine:
p t = a 4 + (a + a )y
2 -Gtyi+c2Pt_xy + eCt -b l e n y-b A e n +f A
Notând:
j )y
K^a. +a
2

+ia
K2=y
K3 = c2y
(ea+e it- b e
Tt)
y
v-b 4eTt+ePt=e'Pt

Se obŃine:
T _i_
pt=K1+K Gt + V t-\
2
L
t-i+ 'pt
+K
e
4
K3
unde deci parametrii Kh K2, K3, K4 sunt funcŃiile parametrilor ecuaŃiilor structurale; e^ este o
funcŃie liniară a erorilor din setul iniŃial de ecuaŃii.
Modelul prezentat se folose§te foarte frecvent în economiile occidentale. La noi, modelul
prezintă încă dificultăŃi din punct de vedere al aplicării lui - lipsa unor informaŃii care să permită
cunoa§terea indicatorului venit, cheltuieli §i nu în ultimă instanŃă evoluŃia probabilistică a profitului.

3.5.2. Metoda arborelui de pertinenŃă


Această metodă - cunoscută §i sub numele metoda arborelui de posibilităŃi - constă în
realizarea unei reŃele de elemente care condiŃionează evoluŃia unui proces sau domeniu de activitate,
pornind de la un obiectiv prestabilit. Metoda ordonează aceste elemente în mod arborescent, având
următoarea structură: obiectivul principal urmărit (0), căile de urmat (Ci) §i mijloacele ce trebuie
folosite (Mj). Pentru problemele mai complexe, fiecare dintre aceste componente se subdivide pe
diferite trepte de ramificaŃie (grade de subordonare).
Tuturor subdiviziunilor care derivă din obiectivul principal li se acordă coeficienŃi de
importanŃă, stabiliŃi ca parametri de comandă, pe baza analizei critice a evoluŃiei precedente §i prin
comparaŃii internaŃionale. În final se calculează notele de pertinenŃă, reprezentând ponderea cu care
contribuie diferitele mijloace la realizarea scopului urmărit.
Pe fiecare treaptă de ramificaŃie, suma coeficienŃilor de importanŃă (ca §i suma notelor de
pertinenŃă) este egală cu l.
53
Un exemplu de arbore de pertinenŃă, prezentat în fig. 3.2., poate servi la previzionarea
cre§terii productivităŃii muncii în construcŃii:

Obiectivul (0) Cre§terea


(O) productivităŃii muncii în

Căile (C1) Cre§terea (C2) Cre§terea


aportului tehnologiei aportului factorului
0,3 0,3 0,4 (M2
3)
PerfecŃio-
1) M12) M13) (M2 ÎmbunătăŃi- narea
PerfecŃio- Folosirea PerfecŃio- 1) rea pregătirea
narea de narea ÎmbunătăŃi- organizării personalulu
sistemelor materiale mijloace- rea muncii
constructi- noi lor organizării
ve tehnice producŃiei

Figura 3.2.

Pornind de la tabelul prezentat în fig. 3.2. se poate întocmi tabelul matricial pentru stabilirea
notelor de pertinenŃă. Fiecare notă de pertinenŃă este rezultatul unui produs dintre coeficientul de
importanŃă a căii §i coeficientul de importanŃă a mijlocului.

Căile Coeficientul de importanŃă Mijloacele §i coeficienŃii de importanŃă a acestora S


M11 M12 M13 M21 M22 M23
C1 0,6 0,3 0,2 0,5 - - - 1
C2 0,4 - - - 0,3 0,3 0,4 1
S 1,0 0,18 0,12 0,3 0,12 0,12 0,16 1
Note de pertinenŃă

În funcŃie de greutatea specifică a notelor de pertinenŃă se stabile§te ordinea de prioritate în


repartizarea resurselor §i eforturilor. În cazul de faŃă factorul M13 (perfecŃionarea mijloacelor
tehnice) ocupă locul principal, urmat de M11 §i M23.
Metoda poate fi aplicată §i în probleme de previziune în condiŃii de risc. În acest caz
evaluarea riscului se realizează prin calcularea probabilităŃilor (pi) de dobândire a unor stări de lucru
viitoare. Fiecărei variantă de decizie (Vi), realizată în fiecare din condiŃiile considerate, îi
corespunde un efect util (ei).

Arbore de pertinenŃă în condiŃii de risc


Criteriul de alegere a variantei optime are în vedere valoarea maximă a mediei efectului util:

În treapta următoare a arborescenŃei, calculul se reia în aceeasj modalitate, având ca date de


intrare efectele maxime din etapa precedentă, după cum se poate vedea din tabelul 3.3.. În exemplul
dat, decizia pentru care se optează se întemeiază pe alternativa 1 care asigură maximizarea efectelor
utile.

54
a) Calcule in I ei
etapa Pi "~f (20)
0,3
0,3 • 20 + 0,7 • 15 = 16,5 max
0,7 (15)
L
_
n
~f 0,3 (15)
1 0,3 ■ 15 + 0,7 • 16 = 15,7
V, _n 0,7 (16)
r f 0,4
~f 0,3 J
(18) ~
0,3 18 + 0, 7 - 9 = 11,7
■<S>— _ n 0,7 ( 9>_

L
~f 0,3 (20)"
n 0,6
n 0,4 \T> 2[ 0,7
0,3 • 20 + 0,7 • 13 = 15,1 max
_n (13) _
~f 0,3 (20)1
0,3 • 20 + 0,7 • 14 = 15,8
n 0,7 (14)
f 0,4 D2-
~f 0,3 J
(15) ~
0,3 ■ 15 + 0,7- 10= 11,5
_n 0,7 (10) _

0,4 • 16,5 + 0,6 • 15,1 = 15,66 max

b) Calcule In etapa a Il-a


f 0,4 (16,5)
n 0,6 (15,1) J
f 0,4 (15,8)
0,3 ■ 15,8 + 0,7 - 11,5 = 13,22
n 0,6 (H,5)_

în care: D = decizie; A = alternativă; f = condiŃii favorabile; n = condiŃii nefavorabile; V =

Tabelul3.3.

3.5.3. Metoda scenariilor


În linii mari, metoda constă în conceperea unor stări §i evoluŃii viitoare prin reprezentarea
succesiunii probabile a unor evenimente §i structuri dinamice, avansând treptat din prezent spre
viitor.
Pe parcursul lucrărilor sunt separate punctele critice nodale din care se desfac mai multe
alternative. Construirea acestor secvenŃe logice de evenimente în devenire, cu alternativele posibile
are totodată menirea să releve resorturile cauzale care pot declan§a evoluŃiile prevăzute.
Scenariile caută să ofere soluŃii la două categorii de probleme: a) determinarea căilor care
conduc la o anumită situaŃie; b) cum poate fi înlesnită, prevenită sau deviată o anumită tendinŃă de
evoluŃie.
În faza iniŃială, scenariile se prezentau ca metode prospective cu caracter preponderent
explorativ, dar treptat ele au căpătat un caracter preponderent normativ, prin preocuparea de a se
direcŃiona evoluŃia proceselor. În acest fel, locul scenariilor - ipoteză - este luat tot mai mult de
scenariile strategice. Viitorul continuă, desigur, să aibă alternative, dar se respinge tot mai mult
ideea implacabilului; a neputinŃei omului de a influenŃa propria devenire.
Metoda se bazează pe analize cantitative preliminare §i pe folosirea sistemelor moderne de
prelucrare a informaŃiilor, dar accentul principal este pus pe realizarea de analize calitative, pe

55
interpretări logice. Astfel de scenarii au fost întocmite în legătură cu fenomenele demografice, cu
evoluŃia resurselor de apă potabilă, efectele poluării etc.

3.5.4. Metoda comparaŃiilor internaŃionale


ComparaŃia (în timp §i spaŃiu) este prezentă în întreaga activitate de analiză previzională §i
de proiectare a viitoarelor variabile, soluŃii, structuri, fiind practic inseparabilă de toate metodele de
elaborare a previziunilor. Se poate considera însă ca metodă de sine stătătoare comparaŃia
internaŃională, dacă se folose§te în vederea unei proiectări analogice (analogie istorică).
Folosirea comparaŃiilor internaŃionale ca metodă de previziune constă în:
a) alegerea unui fenomen sau proces, care a avut loc în trecut într-o altă Ńară §i a cărui evoluŃie
anterioară se consideră a fi probabilă în viitor în Ńara care face obiectul previziunii (privatizarea
întreprinderilor din Ńările cu economie de piaŃă §i privatizarea în România).
b) studierea prognozelor, problemelor §i planurilor elaborate în alte Ńări, în domenii ce interesează
propria evoluŃie §i descifrarea tendinŃei cu gradul cel mai ridicat de probabilitate pentru Ńara care
face obiectul previziunii.
Pentru ca rezultatele să fie plauzibile, este necesar să se acorde multă atenŃie alegerii zonei
de referinŃă, pentru a exista condiŃii comparabile cu cele din Ńara ce face obiectul previziunii.
SoluŃia adoptată nu reprezintă doar rezultatul acestei analogii, ci se întemeiază §i pe elemente
normative ce decurg din luarea în consideraŃie a condiŃiilor în care se implantează acŃiunea
respectivă, prin realizarea unor corelări generate de realitatea supusă previzionării (un exemplu de
previziune este stabilirea programului de aderare a României la U.E.).
Se pot face previziuni pe probleme privind comerŃul exterior, comparaŃii cu privire la
productivitatea muncii, la PIB pe locuitor.
Pornind de la criteriul avantajului absolut, ca mod de comparare a eficienŃei unor activităŃi,
A. Smith arăta că fiecare Ńară se specializează în producŃia acelor produse pentru care dispune de
costuri absolute mai mici, comparativ cu străinătatea. Exemplificăm:
23. Gradul de specializare al unei Ńări, pe diferite produse, poate fi exprimat cu ajutorul
coeficientului absolut de specializare (GS ), calculat după formula:30
GS =—Q irxlOO
1
Q,(E,-I,)
Când Gsi > 100%, produsul "i" este obiect de specializare pentru Ńara respectivă.
24. În literatura de specialitate, gradul de dependenŃă faŃă de exterior este estimat prin
coeficienŃi de comerŃ exterior. Ace§tia exprimă ponderea exporturilor (E) §i respectiv a importurilor
(I) în produsul naŃional brut (PNB), adică:
CE = E x 100 ? i CI = I x 1 0 0.
PNB PNB
Nivelul acestor coeficienŃi variază în funcŃie de nivelul de dezvoltare al economiei fiecărei
Ńări.
25. Calculul decalajului.
Un alt exemplu: Folosind metoda comparaŃiilor internaŃionale la previzionarea produsului
intern brut pentru a determina timpul necesar pentru eliminarea decalajului faŃă de o Ńară mai
dezvoltată.

30 Qi - producŃia internă a produsului "i";


Ei - exportul produsului "i";
GS - coeficientul de specializare;
Ii - importul produsului "i";
E - export; / - import;

56
Pornind de la următoarele date statistice, în anul 1996 produsul intern brut pe locuitor era31:
în România PIB/L = 6595$; în Ungaria PIB/L = 9322$. Ritmul de cre§tere era: România 0,03; în
Ungaria era de 0,04.
Se utilizează următoarele notaŃii:
T = numărul de ani necesari egalizării nivelurilor;
y 0 ( A )= nivelul venitului pe o persoană în anul de bază în Ńara A care elaborează
previziunea;
y0 (B) = nivelul venitului pe o persoană în anul de bază în Ńara B cu care se face comparaŃia
§i către nivelul căreia tinde Ńara A.
yr(A) §i ry{B) = ritmul mediu anual de cre§tere a veniturilor în cele două Ńări.
Trebuie să obŃinem egalitatea:

6595 • (,103)t = ,9322 • (,104)t


6792,85 = 9694,88
Prin logaritmare obŃinem:
Ln ■ y0 (A) + tLn [1 + yr(A)] = Ln ■ y0 (B) + tLn [1 + yr(B)] (1)
tLn[1 + ry{A)]-tLn[l + yr(B)] = Ln.y0{B)-Ln.y0{A) t{Ln [1 +
yr(A)] -Ln[\ + yr(B)]} = Ln • y0 (B) -Ln-y0 (A) de unde:

Ln[]1 + ry(A)]-Ln[\ + ry(B)] t


= numărul de ani
Ln ■ 9322 - Ln ■ 6595 ,91401 - 8,7940 ,03461
t = —----------------------= —------------------= —-------= 35,6 -> 36 ani
Ln ■ 1,03 -Ln -1,04 0,0097-0,0392 ,00097
Din relaŃia (1) se obŃine:
tLn [1 + yr(A)] = Ln • y0 (B) -Ln-y0 (A) + tLn [1 + yr(B)] 36
• 0,0259 = ,91401 - 8,7940 + 36 • 0,0392 ÎmpărŃim
relaŃia la t, rezultă:
—n^—t + L []1 + rv(B]\ <=>

+y (A) = e t ^ A) K L [\+ry{B)}
o n

' )B<=>

(3)

RelaŃia (3) arată indicele:


^^ = ,14134
237420

{) [^Y\ {)]-l (4 )
RelaŃia (4)arată ritmul:
(,14134-1,04)-1 = ,04699
Nivelul y în anul t:

31 Anuarul statistic al României 1999, pag. 1020, Calculat pe baza parităŃii puterii de cumpărare (PPC) dolar SUA.

57
= y0[1 + yr(A)]t
6595 • (,14699)36 = 6595 • 77,78
Jt(A) = 34,8981
Dacă dublăm ritmul de la 0,03 la 0,06 folosind relaŃia (2) vom obŃine un timp în care va
ajunge A^B.
, 9,1401-8,7940
= 12 ani faŃă de 36 ani cu ritmul de 0,03.
0,0582-0,0392

3.6. Metode intuitive


Caracteristicile principale ale metodelor intuitive
Tratarea intuitivă a problemelor legate de activitatea previzională înseamnă formularea unor
soluŃii pe baza capacităŃii de creativitate individuală sau de grup, manifestată ca rod al experienŃei
specifice §i al interpretării logice a faptelor.
Aceste metode conduc în numeroase cazuri la o strategie experimental-faptică. Pentru a o
realiza este necesar să se găsească informaŃiile necesare, care să fie prelucrate §i astfel să se
descopere soluŃia. §i în aceste cazuri se poate ajunge uneori la modele sau la programe de acŃiune
cu caracter specific.
Prin urmare, metodele intuitive nu se întemeiază numai pe deducerea logică a soluŃiei ca rod
al experienŃei, ci de cele mai multe ori §i pe anumite analize cantitative.
O structură de tip intuitiv are torus, i, în esenŃă, valoarea unui punct de vedere, care, în funcŃie
de pertinenŃa informaŃiei §i mai ales de articularea acesteia pe legităŃile procesului analizat, poate
oglindi corect realitatea sau o poate deforma. Pentru a spori gradul de siguranŃă al unor astfel de
previziuni, se folose§te de regulă tratarea intuitivă colectivă, prin confruntarea soluŃiilor oferite de
grupe de experŃi.

3.6.1. Metoda discuŃiilor în grup


Metoda discuŃiilor în grup, cunoscută iniŃial sub numele de BRAINSTORMING, semnifică
obŃinerea unor soluŃii de perspectivă prin "asaltul ideilor", prin stimularea gândirii §i creaŃiei
colective. Practic, această metodă constă în organizarea unor reuniuni de experŃi din domenii
diferite, dar care sunt solicitaŃi să lucreze pentru acela§i obiectiv. Metoda mai poartă numele §i de
strategie euristică. Pentru a da roadele scontate, trebuie respectate câteva condiŃii:
a) conducătorul discuŃiilor să aibă un orizont larg de cuno§tinte §i să încurajeze dezbaterea
liberă a problemei;
b) discuŃia să se concentreze pe o problemă bine definită, pe aspectele esenŃiale ale
acesteia;
c) să se Ńină seama de toate ideile exprimate, chiar dacă unele par inaplicabile;
d) să se încurajeze combinarea, asocierea sau modificarea prin consens a ideilor formulate,
stimulându-se astfel creativitatea, generatoare de noi idei, printr-un flux continuu.
În vederea obŃinerii de asociaŃii sau combinaŃii de idei, în final are loc evaluarea critică a
ideilor emise, după care se precizează soluŃia problemei. Metoda este recomandabilă doar pentru
formularea unor ipoteze sau a unor idei orientative cu privire la direcŃiile de acŃiune viitoare.

3.6.2. Metoda anchetelor iterative


Este considerată ca fiind metoda intuitivă cu cea mai largă aplicabilitate în domeniul
previziunilor pe termen lung.
"Metoda Delphi" constă în principiu, în selectarea unui set de probleme §i analizarea lor de
către un grup de experŃi care urmează să realizeze o previziune tehnologică sau să prevadă când va
avea loc un anumit eveniment.

58
În prima fază, fiecare expert prime§te un chestionar, §i trebuie să răspundă într-o anumită
manieră la fiecare întrebare. De exemplu, la o întrebare de genul:
- când va apare un robot fiabil care va efectua traduceri ?
Expertul trebuie să precizeze o anumită dată, de regulă un an (de exemplu 2011).
Îndată ce răspunsurile au fost date organizatorului grupului de experŃi, faza următoare este
de a le sintetiza pentru a obŃine atât o dată medie de previziune, dar §i pentru a măsura care sunt
diferenŃele de opinie între experŃi. Calea raŃională de a realiza aceste obiective este de a găsi o
valoare mediană §i cele două cuartile ale previziunii.
Să presupunem că toŃi anii furnizaŃi de experŃi sunt aranjaŃi în ordine crescătoare. Dacă un
an este repetat de mai multe ori, atunci el se trece pe listă de câte ori apare. Anul median este a§ezat
la jumătatea listei. Prima cuartilă este a§ezata în dreptul primului sfert al listei (1/4), iar a doua
cuartilă în dreptul a trei sferturi din listă (3/4).
De exemplu, doisprezece experŃi furnizează următoarele date în ordine:

1999,2000,2003 2005,2006,2007 2009,2010,2020 .. , „


niciodată
prima cuartilă | mediana | a doua cuartilă |

Atunci mediana se află între 2007 §i 2009 §i se înregistrează ca medie a celor doi ani, adică
2008; prima cuartilă între 1999 §i 2005 §i se înregistrează ca medie a celor doi ani, adică 2004 §i
ultima cuartilă, între 2010 §i 2020, deci se înregistrează 2010.
În concluzie, previziunea medie este deci 2008 §i reprezintă o valoare medie, iar intervalul
intercuartilă este 2004 - 2010 §i măsoară gradul de concordanŃă sau discordanŃă de opinii ale
experŃilor.
Folosirea acestor indicatori este recomandată datorită u§urintei calculului §i interpretării. În
prima fază previziunea este rezultatul gradării §i aprecierii fiecărui expert în parte §i este folositoare.
Totu§i ea nu permite nici o formă de dezbatere. În a doua fază experŃilor li se trimit rezultatele
primei faze §i sunt întrebaŃi dacă doresc să i§i schimbe punctul de vedere. Se poate întâmpla ca un
expert să se afle foarte departe de aprecierea celorlalŃi §i să dorească să se apropie de valoarea
mediană. Totu§i este de remarcat că nimeni nu poate face presiuni asupra sa, el i§i poate menŃine
punctul de vedere. În acest caz §i dacă se află în afara intervalului intercuartilă, expertul trebuie să
facă o expunere de motive pentru a-§i susŃine punctul de vedere.
Urmează o nouă rundă.
Din nou li se trimit participanŃilor rezultatele celei de a doua faze, previziunile lor agregate,
revizuite, plus sumarul de argumente pentru susŃinerea punctelor de vedere extreme §i din nou li se
cere revederea previziunii. De asemenea, experŃii pot furniza argumente suplimentare pentru
susŃinerea punctului de vedere personal §i pot combate argumentele opiniei opozante.
SecvenŃele chestionării pot continua la infinit cu suplimentări de argumente, dar practica
arată că acest proces secvenŃial se încheie după trei sau patru runde. Toate datele trebuiesc bine
grupate §i să se folosească mijloace moderne de calcul.

3.7. Metode de echilibrare (balanŃe previzionale)


Economia unei Ńări se află într-o continuă mi§care §i transformare. Create §i se dezvoltă
activitatea unor ramuri, se restrânge sau se dezvoltă mai încet activitatea altora; se modifică
condiŃiile de producŃie, salariile §i costurile, preŃurile, etc. A§adar echilibrul economic este prezentat
printr-o serie de corelaŃii §i raporturi cantitative între factorii economici, tehnici §i sociali care
condiŃionează dezvoltarea economică, §i îndeosebi între cerere §i oferta de mărfuri §i servicii, între
fondurile alocate cererii economice §i cele destinate consumului, între necesităŃile §i resursele de

59
mijloace materiale, între venituri §i cheltuieli, între circulaŃia mărfurilor §i circulaŃia banilor, între
locurile de muncă §i resursele de forŃă de muncă32.
În practică aceste echilibre sunt numai relative §i manifestă o continuă mobilitate. Această
mobilitate trebuie luată în considerare ca urmare a funcŃionării legilor economiei de piaŃă: relaŃia
marfă-bani; pluralismul formelor de proprietate; intervenŃia indirectă a statului prin pârghii de
natură economico-financiară; piaŃa are rolul predominant reglator al sistemului repreducŃiei sociale,
favorizează competiŃia §i concurenŃa; piaŃa asigură echilibrul dintre producător §i consumator pe
baze reale, eliminând monopolul producătorului asupra consumatorului33. Aceste principii ale
economiei de piaŃă ar trebui să se regăsească §i în activitatea economică a României. De asemenea,
este necesară o deschidere largă a pieŃei romane§ti către exterior.

3.7.1 Metoda balanŃelor - instrument al previziunii


BalanŃele oferă posibilitatea ca fiecare capitol §i fiecare indicator de plan s-au prognoză să
fie fundamentat în corelaŃie cu celelalte capitole §i indicatori ai planului, utilizându-se în mod
evident soluŃiile oferite §i de alte metode de previziune.34 Ele vin să sintetizeze calculele
previzionale realizate cu alte metode în scopul realizării echilibrelor economice parŃiale sau globale.
Pornind de la premisa că resursele, ca §i necesităŃile, §i deci §i echilibrele pe care ni le
propunem sunt materiale, valorice §i de muncă, în mod evident, §i instrumentele utilizate în
realizarea acestor echilibre sunt materiale, valorice §i de muncă.
BalanŃele au două părŃi: resursele sau posibilităŃile agentului economic, ale ramurii sau ale
economiei naŃionale; necesităŃile sau cerinŃele, respectiv propunerea de repartizare a resurselor.
De regulă, balanŃele trebuie să fie echilibrate, adică necesităŃile să fie acoperite cu resurse.

3.7.2. BalanŃele materiale


BalanŃele materiale sunt instrumente care permit fundamentarea echilibrelor materiale,
corelarea necesităŃilor cu resursele de materii prime, materiale, combustibili, energie, produse sau
grupe de produse finite (grâu, porumb, cărbune, ŃiŃei, etc.).
Schema generală a unei balanŃe materiale are următorul conŃinut:
Necesar cantitati (q^ Resurse cantităŃi (qi)
1. Pentru producŃie 1. Stoc la începutul perioadei
2. Pentru investiŃii 2. ProducŃia
3. Pentru consumul populaŃiei 3. Resurse recuperabile s.i folosibile
4. Pentru export 4. Import
5. Pentru rezerve 5. Consum de rezerve
6. Stoc la sfar§itul perioadei
6 5
TOTAL NECESAR ^ Nqi TOTAL RESURSE Y^Rqi
i=1

Elaborarea oricărei balanŃe trebuie să înceapă cu determinarea volumului §i structurii


necesităŃilor, după care se trece la asigurarea resurselor §i se încheie cu echilibrarea balanŃei. A.
Necesar
1. Necesarul pentru activitatea de producŃie si exploatare35 se calculează folosind metoda
normării, în sensul că înmulŃim producŃia în unităŃi fizice a unui produs cu norma de consum din

32 Gh. Olah, Macroeconomie, Editura Treira Oradea, 1997, pag. 97.


33 D.D. Dumitrescu , Economie politică, Editura Polirom, Bucure§ti (partea I), 1998, pag. 90-92.
34 Vezi: Manualul de previziune economică, Elemente de microeconomie, Dumitrache Caracata, Editura Didactică §i
Pedagogică R.A. Bucure§ti, 1996, pag. 152-153.
35 Vezi cursul de Previziune macroeconomică editat de Facultatea de Cibernetică §i Informatică Economică, Bucure§ti,
1992, pag. 229. Necesarul pentru producŃie se calculează după formula Q f =P * C. (în care: Qy - reprezintă
necesarul din materialul I pentru producŃia j; Pj - producŃia în unităŃi fizice prevăzut pentru produsul j; Cij - consumul
specific al materialului I pentru produsul j).

60
materialul a cărui balanŃă o elaborăm (necesarul de metal pentru producŃia a 100 de tractoare este
150t, necesar rezultat din înmulŃirea a 100 de tractoare cu 1,5 tone metal/tractor).
2. Necesarul pentru investiŃii se calculează tot pe baza metodei normării. Se are în vedere
partea de construcŃii a noului obiectiv (obiective), pentru utilaje, materialul fiind alocat la postul
precedent "necesarul pentru producŃie". Cantitatea de metal alocată variază în funcŃie de specificul
investiŃiei, Ńinându-se seama de documentaŃia tehnico-economică a viitoarelor lucrări de investiŃii.
3. Necesarul pentru consumul populaŃiei, având la bază aceea§i metodă a normării,
porne§te de la previzionarea numărului populaŃiei §i a consumurilor medii pe locuitor. Se ia în
considerare, de asemenea, dinamica stocurilor de mărfuri din reŃeaua comercială. Se au în vedere
realizările perioadei precedente ca §i dinamica §i structura atât a veniturilor cât §i a cheltuielilor
populaŃiei.
4. Necesarul pentru export are în vedere posibilităŃile de producŃie ale economiei, nevoile
interne din acel produs, posibilităŃile de desfacere pe piaŃa externă a acestuia, necesitatea asigurării
unor mijloace de plată pentru importurile directe ca §i necesitatea creării unor rezerve valutare.
5. Necesarul pentru rezervele statului se proiectează în funcŃie de previziunile realizate de
organele de specialitate, aceste produse fiind destinate utilizării numai în cazuri deosebite
(calamităŃi naturale sau sociale). În balanŃă se înscriu numai cantităŃile noi cu care sporesc rezervele
existente.
6. Stocul de la sfdrsitul perioadei asigură o desfa§urare normală a procesului de producŃie
pe parcursul perioadei de previziune §i este destinat în principal asigurării reluării producŃiei la
începutul perioadei următoare, adică până la viitoarea aprovizionare cu următorul produs. Calculul
are în vedere numărul de zile dintre două aprovizionări succesive §i consumul mediu zilnic.
B. Resurse
Resursele se asigură în ordinea dată în schema balanŃei.
Nu toate balanŃele au posturi de "rezervă" sau "stocuri", de exemplu: balanŃa energiei
electrice, balanŃa energiei termice, care înregistrează postul "pierderi". Nu toate balanŃele au postul
"investiŃii" (bunuri de consum), cum nu toate balanŃele au postul "fondul pieŃei" (de pildă
minereuri).
Într-o primă etapă de elaborare, aceste balanŃe sunt de regulă deficitare (când necesarul
depa§e§te resursele). Sunt cazuri în care ele sunt excedentare. Indiferent de situaŃie urmează
operaŃiunea de echilibrare a balanŃei, ceea ce presupune realizarea posturilor atât la necesar cât §i la
resurse, în corelaŃie cu alte balanŃe §i potrivit criteriilor de eficientă.
O balanŃă materială deficitară este echilibrată pe următoarele căi:
- micsorarea necesităŃilor prin: eventuala reducere a normelor de consum care trebuie să
aibă la bază reproiectarea produselor, îmbunătăŃirea tehnologiilor de fabricaŃie, utilizarea de materii
prime de calitate superioară, utilizarea de înlocuitori, eventuala reducere a stocului la sfar§itul
perioadei de plan ce poate fi asigurată printr-o îmbunătăŃire a aprovizionării tehnico-materiale, etc.;
- cresterea resurselor prin: sporirea producŃiei fie ca urmare a îmbunătăŃirii utilizării
capacităŃii de producŃie existente, fie prin crearea de noi capacităŃi, prin cre§terea importului.
BalanŃa excedentară se echilibrează prin cre§terea producŃiei în ramurile consumatoare ale
produsului respectiv (dacă această cre§tere este justificată din punct de vedere economic, dacă
există capacităŃi de producŃie corespunzătoare §i dacă este asigurată piaŃa de desfacere), prin
cre§terea cantităŃilor destinate fondului pieŃei (dacă există condiŃiile respective).
3.7.2.l. BalanŃa capacităŃilor de producŃie (vezifig. 2.2.)
BalanŃa capacităŃilor de producŃie are următoarele funcŃii:
- realizează corelaŃia dintre producŃia previzionată §i capacitatea de producŃie necesară
realizării producŃiei planificate;
- permite previzionarea producŃiei de utilaje;
- scoate în evidenŃă rezervele de capacitate existente, dând posibilitatea luării de măsuri
pentru cre§terea coeficientului de utilizare a acestora.

61
- fundamentează în mare măsură planul de investiŃii al agenŃilor economici în sensul
realizării unei corelaŃii raŃionale între necesarul de noi capacităŃi de producŃie §i
fondurile disponibile.
După cum rezultă din schema balanŃei:
- Ci = capacitatea de producŃie iniŃială, existentă la începutul perioadei de previziune;
- C m = capacitatea de producŃie ce urmează a fi modernizată în cursul perioadei de
previziune; realizează cre§terea de capacitate;
- Cs = capacitatea ce urmează a fi scoasă din funcŃiune în cursul perioadei de previziune;
- Cn = capacitatea de producŃie nouă creată ce urmează a fi dată în funcŃiune în cursul
perioadei de previziune; realizează o cre§tere a capacităŃii de producŃie;
- Cf = capacitatea de producŃie finală, care va exista la sfar§itul perioadei de plan. Se
calculează astfel:
Cf=C i-Cs+Cm+Cn (1)
- Cp = capacitatea de producŃie medie anuală. Se calculează astfel:
CP=C i-Cs+C m+C n (2)
în care:
C s = capacitatea medie ce urmează a fi scoasă din funcŃiune în cursul perioadei de
previziune;
Cm = cre§terea medie a capacităŃii în cursul perioadei de previziune prin modernizarea
utilajelor existente §i prin îmbunătăŃirea utilizării lor;
Cn = cre§terea medie a capacităŃii în cursul perioadei de previziune prin darea în funcŃiune
de noi capacităŃi.
Schema balanŃei
Indicatori ande bază ande plan/bază %
(yo) previziune (yt) (y t /y 0 )*\00

I. NECESAR1. ProducŃia previzionatăQ(p)


2. Capacitatea medie necesară realizării producŃiei
previzionate C( p)
3. Rezerve de capacitateR(c) II. RESURSE1.
Capacitatea iniŃialăC.) (
2. Capacitatea scoasă din funcŃiune Cs)(
3. Cres.terea capacităŃii prin modernizarea
capacităŃilor existente s.i îmbunătăŃireafolosirii lor
(Cm) prin intrarea în funcŃiune a noi capacităŃi
(Cn
4. Capacitatea finală(Cf)
5. Capacitatea medie anualăC(p) III.
FOLOSIREA CAPACITĂłII coeficientul de utilizare
a capacităŃilor deproducŃ ieK C ={QV ICV \ 100

Figura2.2.

62
În felul acesta se poate determina capacitatea medie anuală, cu ajutorul relaŃiei:
c L / s CL x L f
cP=c,- ~ (3)
12 12
- Ln = numărul lunilor de nefuncŃionare a capacităŃilor scoase din funcŃiune (lunile rămase
până la sfar§itul anului, după scoaterea din funcŃiune);
- Lf= numărul lunilor de funcŃionare, de la data intrării în funcŃiune a noilor utilaje, până
la sfar§itul anului.
Gradul de folosire a capacităŃilor de producŃie (Kc)se determină ca raport între volumul
capacităŃilor previzionate (Qp) §i capacitatea medie de producŃie necesară în aceeasj perioadă (Cp).

K c = p (4)

Gradul de folosire a capacităŃii de producŃie este o mărime subunitară, care tinde să se


apropie de 1 (respectiv de 100, dacă se exprimă procentual). Scăzând din capacitatea de producŃie
producŃia previzionată, se obŃine rezerva de capacitate.
R c =C p -Q p (5)
3.7.2.2. BalanŃa energiei primare
Pentru fundamentarea previziunii se utilizează mai multe metode, dintre care se evidenŃiază
metoda normării §i metoda balanŃelor, balanŃele realizând tocmai corelaŃia dintre necesităŃi §i
resurse.
În afara balanŃelor materiale tip, se utilizează §i o serie de balanŃe specifice.
Astfel, schema balanŃei se prezintă:
SURSE În unităŃi În mii t. NECESAR În unităŃi În mii t.
naturale combustibil naturale combustibil
conv. conv.
u.m. cant. cant. % u.m cant cant. %
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
I. Resurse energetice I. Necesar de energie
primare - Total: din primară total, din care:
care: 26. 28. consum intern
ProducŃia internă a) a) în industrie b)
cărbune b) ŃiŃei extras materii prime pentru
c) energie hidro d) chimie c) cocs s.i cărbune
energie nucleară e) cocsificabil pentru
lemn s.i des.euri f) metalurgie d) energie
alŃi combustibili 27. primară pentru producerea
Import cocs cărbune de energie electrică s.i
cocsific abil cărbuni termică e) consumuri
energeti ci ŃiŃei gaze energetice industriale f)
naturale energie electric în agricultură g) în
a transporturi h) pentru
încălzit i) rezerve 29.
export - diferenŃa de
stocuri la producători

Figura 2.3.

63
Simultan se întocmesc balanŃele:
30. BalanŃa energiei electrice conŃine la resurse producŃia proprie §i importul, iar la
destinaŃii, pe de o parte consumul pentru industrie, construcŃii, transporturi §i telecomunicaŃii,
agricultură §i silvicultură, iluminat public, populaŃie - utilizări casnice, consumul propriu al
centralelor electrice - iar pe de altă parte, export, ca §i pierderi în reŃele electrice de transport §i de
distribuŃie.
31. În mod asemănător se elaborează balanŃa energiei termice, prin care se urmare§te
volumul §i structura resurselor §i a destinaŃiilor energiei termice sub formă de abur §i apă caldă §i
fierbinte.
Din cele arătate mai sus rezultă că s-a stabilit necesarul de materii prime, materiale,
combustibil, energie în funcŃie de necesităŃile economiei determinate de volumul producŃiei §i al
serviciilor. Cuantificarea fiecărui post din balanŃă, modalităŃile de reglare, tehnicile de elaborare §i
analiză se pot înŃelege mai bine consultând lucrări în domeniu.36

3.7.3. BalanŃele valorice


BalanŃele valorice reflectă, în expresie bănească, o serie de proporŃii sintetice din economia
naŃională. BalanŃele financiare au rolul de a echilibra relaŃiile bane§ti. Principalele balanŃe valorice
sunt: balanŃa economiei naŃionale (tabelul conturilor naŃionale, în care se reflectă mărimi agregate
cum sunt: produsul naŃional, consumul final pe destinaŃii, comerŃul exterior, etc.), bugetul statului
(care prevede veniturile §i cheltuielile statului), balanŃa comercială (care reflectă volumul
operaŃiunilor de comerŃ exterior), balanŃa de plăŃi externe (cuprinzând încasările §i plăŃile garantate
de operaŃiuni economice §i extraeconomice cu străinătatea).
3.7.3.1. BalanŃa deplăŃi externe
BalanŃa de plăŃii externe are o sferă de cuprindere mai mare decât balanŃa comercială,
deoarece pe lângă valoarea operaŃiunilor de import-export de mărfuri, care fac obiectul balanŃei
comerciale, ea include toate celelalte categorii de încasări §i plăŃi cu străinătatea scadente în
perioada de previziune.
Schema de principiu a acestei balanŃe este următoarea:
1. BALANłA COMERCIALĂ
Export de mărfuri (f.o.b.)
Import de mărfuri (c.i.f.)
2. SERVICII
Turism
Transporturi §i telecomunicaŃii
Dobânzi
Venituri din investiŃii
Alte servicii
3. CONT CURENT (1 + 2)
4. CONT CAPITAL (a + b + c)
a. Credite pe termen mediu §i lung
- primite
acordate
b. Credite pe termen scurt
- primite
acordate
c. InvestiŃii de capital
5. ERORI SI OMISIUNI
6. SOLD BALANłĂ (3 + 4 + 5)

36 L. Tovissi, E. łigănescu - BalanŃa legăturilor dintre ramuri, Editura §tiintifica, Bucure§ti, 1969; W Leontieff
-Analiza Input-Output, Editura §tiintifica, Bucure§ti, 1970; M. Capătă - BalanŃa statistică a legăturilor dintre ramuri.
Probleme metodologice, Editura Politică, Bucures.ti, 1974; Eugen łigănescu - Folosirea balanŃei legăturilor dintre
ramuri în elaborarea programului de producŃie al unei ramuri, Editura Academiei, Bucures,ti.

64
7. MISCARI MONETARE
Devize convertibile
Conturi clearing
- Credite F.M.I.
Aur monetar
3.7.3.2. BalanŃa de conturi
BalanŃa de conturi sau balanŃa angajamentelor §i creditelor externe cuprinde aceleasj
elemente ca §i balanŃa de plăŃi externe, numai că valorile înscrise în această balanŃă exprimă
drepturile §i obligaŃiile Ńării respective la un moment dat, de regulă la 1 ianuarie a fiecărui an,
indiferent de momentul în care ele au fost contractate sau vor deveni scadente.
RelaŃiile economice externe ale unei Ńări, de regulă exporturile §i importurile, se regăsesc §i
în balanŃele materiale (exporturile la necesar, iar importurile la resurse), în balanŃa legăturilor dintre
ramuri (exporturile în cadranul II, iar importurile în cadranul III).
Tabelul sintetic al economiei naŃionale, deci, balanŃa generală a economiei folose§te
indicatorii valorici, după cum urmează:
32. Venitul naŃional creat (VNC);
33. Amortismentul (R);
34. Valoarea serviciilor nemateriale (SN);
35. Soldul balanŃei comerciale (SBC);
36. InvestiŃii de capital străin (LS);
37. Impozite indirecte (Ii);
38. SubvenŃii (SV);
39. Produsul naŃional brut (PNB)
PNB = VNC + R + SN + SBC ( 8 = 1 + 2 + 3 + 4)
40. Produsul intern brut la preŃul pieŃei;
PIBpp = PNB - SBC (9 = 8 - 4 )
41. Produsul intern brut la costul factorilor;
PIBcf = PNB - SBC - (Ii + Sv) (10 = 8 - 4 - (6 + 7))
42. Produsul naŃional net (PNN);
PNN = PNB-R (11 = 8 - 2 )
43. Valoarea adăugată (produsul final = VA);
VA = VNC + R (12= 1+2)
44. Cheltuielile materiale de producŃie (n);
45. ProducŃia intermediară (consumul intermediar = PI);
PI =M-R ( 1 4 = 1 3 - 2 )
46. Importul (Imp);
47. Resurse totale (RT);
RT = PI + R + VNC + SN + Imp + IS (16 = 14 + 2 + 1 + 3 + 15 + 5)
48. Consumul (C);
49. InvestiŃia brută (ponderea brută de capital fix = FBCF);
FBCF = FNCF + R + IS 37
50. Cre§terea stocurilor §i rezervelor;
51. Export (Exp);
52. DestinaŃii totale (DT)
DT = C + FBCT + (DS + R) + Exp + PI + SN 21 = 17+ 18 + (19) + 20 + 14 + 3

37 FNCF = investiŃia netă de capital fix

65
3.7.4. BalanŃa forŃei de muncă
9 9

BalanŃele forŃei de muncă reflectă raporturile ce se creează în procesul reproducŃiei lărgite a


forŃei de muncă §i a repartizării acesteia pe ramuri §i domenii de activitate, pe medii, sau în profil
teritorial.
În partea de resurse de forŃă de muncă se porne§te de la populaŃia în vârstă de muncă la care
se adaugă populaŃia activă sub sau peste limita vârstei de muncă §i se scade populaŃia în vârstă de
muncă, dar cu incapacitate de muncă.
Partea a doua a balanŃei se referă la repartizarea populaŃiei ocupate pe cele trei sfere, pe
ramuri ale acestora, pe forme de proprietate.
BalanŃa cuprinde §i rezervele de forŃă de muncă, evidenŃiind în acest sens elevii §i studenŃii
în vârstă de muncă de la învăŃământul de zi, militarii în termen, populaŃia casnică în vârstă de
muncă aptă de muncă, §omerii.
Sistemul de balanŃe expus, materiale, valorice, §i de muncă sau balanŃe de mare sinteză, de§i
deŃine încă o funcŃie foarte importantă în previzionarea macroeconomică, nu mai corespunde pe
deplin cerinŃelor fundamentării previziunilor, cerinŃelor etapei actuale de trecere de la o economie
supercentralizată la o economie de piaŃă. Sunt §i vor fi utilizate balanŃele în economie, trebuie însă
să avem în vedere caracterul prea mare de agregare a acestora, necoerenŃa conŃinutului balanŃelor
materiale la nivel central.

3.8. Metoda modelării economico-matematice


Analogiile model-realitate au un rol important, uneori fiind chiar indispensabile, în
cunoa§terea fenomenelor §i proceselor reale. Modelarea permite o cunoa§tere mijlocită a realităŃii,
cu ajutorul model el or. Metoda modelării constă, deci, în construirea unor reprezentări, denumite
modele, pe baza cărora se poate realiza o mai bună înŃelegere §i o mai profundă cunoa§tere a
realităŃii.
Prin metoda modelării, procesul real studiat este înlocuit printr-un model, mai accesibil
studiului. Forma concretă a unui model depinde de scopul în care va fi utilizat. Astfel, de exemplu,
dacă sunt studiate relaŃiile fizice sau geometrice, modelul va avea forma unei scheme (diagramă de
flux, organigramă, grafic). De cele mai multe ori, însă, modelul se construie§te în termeni simbolici.
Un exemplu în acest sens este modelul: S = ΠR2 . Acest model, ce leagă suprafaŃa oricărui cerc de
raza sa, este un model matematic deoarece reprezintă o abstractizare a unui sistem prin intermediul
unor simboluri matematice.
Modelul poate fi definit ca o reprezentare abstractă §i simplificată a realităŃii, fără însă ca
simplificarea să denatureze caracteristicile esenŃiale ale realităŃii studiate.
Pentru ca rezultatele modelării să poată fi extinse asupra procesului real studiat, modelul
utilizat trebuie să reprezinte fidel proprietăŃile, structura §i particularităŃile acestuia. Prin urmare
"modelul este o reprezentare izomorfă a realităŃii, care oferă o imagine intuitivă, dar riguroasă în
sensul structurii logice a fenomenului studiat, §i permite descoperirea unor legături §i legităŃi greu
de stabilit pe alte căi."38
În §tiintele economice sunt folosite tot mai mult modelele de tip matematic datorită
capacităŃii acestora de a condensa riguros esenŃialul §i posibilităŃii cuplării acestora cu
calculatoarele electronice, alcătuind împreună un instrument foarte puternic de investigaŃie
§tiintificS.
Modelele economico-matematice, pentru a reprezenta fidel realitatea trebuie să se sprijine pe
teoria economică ce formulează categoriile, conceptele §i legile obiective ale realităŃii economice.
Modelele economico-matematice au rolul de a oferi variante posibile de evoluŃie §i
structurare a activităŃii economico-sociale viitoare, în vederea alegerii celei mai convenabile soluŃii,
care să asigure atingerea obiectivelor stabilite în condiŃiile §i cu respectarea restricŃiilor perioadei
respective.

38 Gh. Boldur, Gh. Ciobanu, I. Băncilă - Analiza sistemelor complexe, Ed. §tiintifica §i Enciclopedică, Bucure§ti, 1982

66
În conducerea §i previzionarea activităŃii economico-sociale se folosesc o multitudine de
modele economico-metematice. Acestea pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere:
a) în funcŃie de factorul timp există:
- modelele statice (reprezintă fenomenele sau procesele economice la un moment dat);
- modelele dinamice (reprezintă evoluŃia în timp a fenomenelor sau proceselor economice
studiate).
b) în funcŃie de tehnica de elaborare există:
- modele bazate pe funcŃii de producŃie (surprind legătura cauzală §i corelaŃii multiple
între rezultatele activităŃii de producŃie §i factorii de producŃie);
- modelele de optimizare (realizează căutarea unei soluŃii optime sau apropiate de optim
pentru fenomenul studiat);
- modelele de simulare (descriu §i studiază comportamentul unui sistem real, în scopul
controlării §i dirijării viitoare a sistemului);
- modele input-output.
Procesul modelării cuprinde mai multe etape:
a) cunoa§terea detaliată a realităŃii sistemului care se modelează. Această etapă se referă la:
1. alegerea sistemului real care este supus modelării (ansamblul economiei naŃionale, o
ramură, unjudeŃ, etc.);
2. stabilirea orizontului de timp (lung, mediu sau scurt);
3. efectuarea unei analize retrospective §i a unei diagnoze asupra sistemului real,
obŃinându-se astfel o descriere a sistemului cercetat.
b) construirea propriu-zisă a modelului matematic. Această etapă se referă la:
1. stabilirea tipului de model folosit;
2. stabilirea componentelor modelului, a variabilelor exogene §i endogene §i a notaŃiilor
corespunzătoare.
În această etapă se stabile§te de fapt corespondenŃa între sistemul real studiat §i modelul
utilizat; se transferă proprietăŃile sistemului real asupra modelului.
c) testarea modelului. Orice model, înainte de a fi utilizat pentru fundamentarea deciziilor
trebuie testat.
Calitatea cea mai importantă a unui model constă în puterea pe care o are de a prevedea
evenimentele viitoare. Pentru testarea modelului se culeg §i se sistematizează un fond corespunzător
de date statistice concludente pentru analiza retrospectivă.
Analiza rezultatelor obŃinute prin testarea modelului cu date din perioada trecută permite
evidenŃierea abaterilor faŃă de datele statistice §i oferă baza de orientare asupra îmbunătăŃirilor care
trebuie sau pot fi aduse modelului.
d) aplicarea modelului la problema de previziune propriu-zisă.
Este etapa cea mai importantă deoarece ea finalizează rezultatele §i deci oferă dovada valorii
procesului de modelare realizat. Această etapă se referă la:
1. folosirea modelului pentru perioada de previziune, luând ca bază ultimele date statistice
disponibile.
2. analiza §i interpretarea rezultatelor obŃinute, precum §i validarea acestora din punct de
vedere al corectitudinii calculelor §i al plauzibilităŃii soluŃiei oferite factorilor de decizie.

3.8.1. Modele previzionale bazate pe funcŃii de producŃie


Prin funcŃie de producŃie se înŃelege expresia matematică a legăturilor care există între
cantităŃile consumate din diferiŃi factori de producŃie §i cantităŃile maxime de bunuri care pot fi
obŃinute în anumite condiŃii naturale, tehnice, organizatorice §i de calificare, cu respectarea unui
sistem de restricŃii.39
Prin urmare, funcŃia de producŃie exprimă relaŃia dintre volumul producŃiei obŃinute (output)
§i volumul resurselor utilizate (input).

39 Toader Gherasim - Microeconomie, Editura Economica, 1993

67
Sunt cunoscute multe tipuri de funcŃii de producŃie, cele mai utilizate fiind funcŃiile de tip
Cobb-Douglas.
FuncŃiile Cobb-Douglas, în forma lor iniŃială, se bazează pe doi factori de producŃie
fundamentali: muncă §i capitalul, îmbrăcând forma:
Y = A-L a -K p A>0, a > 0, fi > 0
Y - producŃie;
L - munca, exprimată în număr ore de muncă;
K - capital;
A - parametru ce arată proporŃia cre§terii producŃiei peste cre§terea determinată de sporirea
factorilor L §i K;
a - coeficientul de elasticitate al producŃiei în raport cu factorul muncă (ne arată cu câte
procente create producŃia la o cre§tere cu un procent a factorului muncă);
P - coeficientul de elasticitate al producŃiei în raport cu factorul capital (ne arată cu câte
procente create producŃia la o cre§tere cu un procent a factorului capital);
Pe baza funcŃiilor Cobb-Douglas se poate realiza:
a) o analiză a posibilităŃii substituirii factorilor de producŃie (munca §i capitalul) în
condiŃiile menŃinerii nivelului producŃiei, în scopul combinării optime a acestora.
În această analiză se porne§te de la realitatea că acelasj volum al producŃiei se poate obŃine
prin diferite combinări ale celor doi factori de producŃie.
Totalitatea combinaŃiilor de factori de producŃie (L §i K) care permit obŃinerea aceluia§i
volum al producŃiei (Y) este evidenŃiată de către izocuantă (curbă de egală producŃie):
După cum se observă §i din figura de mai sus, pentru a economisi muncă este necesar un
volum mai mare de capital, ceea ce ridică problema analizei §i stabilirii unei corelaŃii juste între cei
doi factori de producŃie.

K'

Y = f(K, L) = constant

KB

KA

Lc LB L
A L

Izocuantă
Figura 2.4.

În acest scop, se determină coeficientul de substituŃie (S) a factorilor L §i K, care exprimă


volumul suplimentar dintr-un factor de producŃie necesar pentru înlocuirea unei unităŃi din celălalt
factor de producŃie, în condiŃiile menŃinerii aceluiasj volum de producŃie.
Coeficientul de substituŃie (S) poate fi definit pornind de la panta izocuantei corespunzătoare
nivelului de producŃie dat (Y). Acelasj volum al producŃiei (Y) poate fi obŃinut în punctul A cu o
combinaŃie de factori (LA, KA) sau în punctul B cu o combinaŃie (LB, KB).
În cazul în care combinaŃia utilizată iniŃial este cea corespunzătoare punctului A §i trebuie să
se renunŃe la o cantitate mică ΔL din factorul muncă, pentru menŃinerea pe izocuantă (acela§i nivel
al producŃiei) trebuie să se utilizeze o cantitate suplimentară din factorul K. Panta izocuantei în
punctul A este tangenta unghiului format de dreaptaAB §i axa OL a sistemului de coordonate:

68
K B -K A AK
t g α = B A - - =-------.
LA-LB AL
Dacă cei doi factori (L §i K) suferă variaŃii relativi mici (ΔL —» 0; Δ K» 0) atunci:
dK
ΔL * dL

Deoarece S = tgα rezultă că: S =--------.


dL
Deoarece funcŃiile de tip Cobb-Douglas se bazează pe cei doi factori de producŃie (L §i K)
putem scrie: Y =f(K, L).
Dacă cei doi factori de producŃie suferă variaŃii relativ mici, (dL §i dK) atunci variaŃia
producŃiei (dY) va fi:
dY dY
dY = — dL +----dK (s-a obŃinut prin derivarea funcŃiei
Y =f(K, L)).
dL dK
Datorită faptului că volumul producŃiei rămâne neschimbat, deci variaŃia producŃiei este
zero, adică dY = 0, vom avea:
d * * dK\ 0
Y — ULJ m 0
dL dK
d d
Y
~ dK dK Y A-a-La'1 -Kp α K
1
dd dL dL d
Y Y d^ A-f5-La-Kp-1 J3 L
dK dK
dK α dL
=>-----=------------ (1)
K βL
dL β dK

Pe baza relaŃiei (1) de mai sus putem determina cre§terea procentuală a volumul ui de capital,

în condiŃiile scăderii volumului de muncă cu 1% (— = -1%) §i menŃinerea neschimbată a

producŃiei:

K β β 100
Substituibilitatea se poate realiza, însă, numai între anumite limite deoarece este
condiŃionată de volumul §i structura investiŃiilor, de dezvoltarea ciclică a factorilor de producŃie, de
scăderea eficienŃei factorilor de producŃie dincolo de un anumit nivel (nivel maxim).
Y b) EvidenŃierea
legăturii dintre productivitatea muncii (W = Y), gradul de înzestrare cu

fC Y
capital al persoanelor ocupate (g = K) §i eficienŃa folosirii fondurilor fixe (e = Y).
L K
, , =
w
L L L K L K
Atunci când producŃia variază proporŃional cu variaŃia volumului celor doi factori, adică
randamentul (eficienŃa) factorilor L §i K este constant se verifică egalitatea: α + β = 1.
Dacă α + β = 1 se obŃine o relaŃie ce exprimă legătura dintre productivitatea muncii (W) §i
gradul de înzestrare cu capital al persoanelor ocupate (g):
69
P
a p
A-K -I}~ TirY A-La-Kp
------------------- = A-
W=—=
L L L
În acest caz, coeficientul β arată cu câte
procente va create productivitatea muncii (W) atunci când gradul de înzestrare cu capital (g)
create cu un procent.
c) EvidenŃierea legăturii dintre ritmul de cre§tere al producŃiei §i ritmurile de cre§tere ale
celor doi factori (muncă §i capital).
Dacă se ia în considerare progresul tehnic (care determină cre§terea eficienŃei utilizării
factorilor de producŃie), funcŃia Cobb-Douglas îmbracă forma:
Yt =A-L?-Kf-ert,unde:
ert - parametru care exprimă influenŃa progresului tehnic;
r - rata progresului tehnic; exprimă cre§terea procentuală a producŃiei (Y) peste cre§terea
determinată de sporirea volumului factorilor muncă (L) §i capital (K) în ipoteza că în fiecare an t se
înregistrează acela§i spor al progresului tehnic;
t - factorul timp;
e - baza logaritmilor naturali;
Notând cu rY, rK, rL ritmurile medii de cre§tere ale producŃiei, capitalului §i muncii într-un
interval dintre un an de bază (anul 0) §i un an t, nivelul producŃiei, al muncii §i al capitalului în anul
t este dat de expresiile:

L Lt r= )

Dacăînlocuimaceste expresiiîn relaŃia: YA L A- L" ■ Kf αβrt se obŃine:

= A-

- \t
1Y i)=A.I

% . K P . În anul de bază

avem:

Rezultă că:
- \at
) αβt(K )

Această relaŃie surprinde legătura dintre ritmul de cre§tere al producŃiei, ritmul de cre§tere al
muncii §i ritmul de cre§tere al capitalului.
Determinarea parametrului A §i a coeficienŃilor α, β, r se poate face pentru o perioadă
trecută, folosind metoda celor mai mici pătrate.40
De§i sunt utile într-o serie de analize economice, funcŃiile de tip Cobb-Douglas prezintă un
inconvenient: extrapolează coeficienŃii de elasticitate ai producŃiei în raport cu factorii de producŃie
§i rata progresului tehnic din perioada trecută. Din acest motiv, mai ales pentru studiile de prognoză,
când contribuŃia în timp a factorilor de producŃie poate suferi modificări importante, este necesară o
asociere a modelelor bazate pe funcŃii de producŃie cu alte metode, analitice.

40 V. Nicolae, I. Grădinaru, L. Constantin - Probleme cu rezolvări privind planificarea §i prognozarea economico-


socială, litografia ASE, 1978.
70
În acela§i timp, însă, determinarea coeficienŃilor α §i β pentru o perioadă trecută evidenŃiază
caracteristicile dezvoltării economice din perioada respectivă. Astfel:
- dacă α + β > 1, randamentul (eficienŃa) factorilor de producŃie este crescător, cre§terea
producŃiei fiind superioară cre§terii volumului factorilor de producŃie;
- dacă α + β < 1, randamentul (eficienŃa) factorilor de producŃie este descrescător,
cre§terea producŃiei fiind inferioară cre§terii volumului factorilor de producŃie;
- dacă α / β > 1 , dezvoltarea economică se bazează pe o tehnică ce folose§te un volum
mare de muncă.

3.8.2. Modele de optimizare


Modelele de optimizare se caracterizează prin căutarea unei soluŃii optime sau apropiate de
optim pentru fenomenul studiat. Se bazează pe o mare diversitate de procedee matematice §i au
aplicare atât la nivel macroeconomic cât §i microeconomic, reprezentând instrumentul principal
pentru optimizarea deciziilor.
În categoria modelelor de optimizare se înscriu problemele de programare matematică.
Programarea matematică este una dintre cele mai utilizate metode de optimizare.
Obiectul programării matematice îl constituie găsirea celei mai bune soluŃii pentru o
problemă tehnico-economică, cu ajutorul modelelor formate dintr-un sistem de restricŃii (ecuaŃii sau
inecuaŃii) liniare sau neliniare §i funcŃii obiectiv liniare sau neliniare (de minimizare sau
maximizare). RestricŃiile exprimă condiŃionările problemei; funcŃiile obiectiv exprimă scopul
urmărit. Din mulŃimea soluŃiilor sistemului de restricŃii se caută acea soluŃie care optimizează (prin
minimizare sau maximizare) funcŃiile obiectiv.
În funcŃie de natura sistemului de restricŃii §i a funcŃiilor obiectiv se aplică metode diferite
pentru obŃinerea soluŃiei optime.
Dacă modelul pentru rezolvarea unei probleme este alcătuit dintr-un sistem de restricŃii
liniare §i o funcŃie obiectiv, de asemenea liniară, ne aflăm în situaŃia unei probleme de programare
liniară.
O problemă de programare liniară are următoarea formă generală:

Ax-b (1)
<
x>0 (2)
min ( max ) f = c - x (3)

unde:
- x = (x1, x2 ............, xn), reprezintă vectorul variabilelor (necunoscutele ce urmează a fi
determinate prin rezolvarea problemei).
- A = (aij), o matrice de dimensiune nxm, reprezintă coeficienŃii tehnologici ai
problemei (aij - consumul specific din resursa i pentru obŃinerea unei unităŃi din xj).
- b = (b 1, ............, bm), reprezintă vectorul disponibilului de resurse (bi - cantitatea
disponibilă din resursa i); este vectorul termenilor liberi.
- c = (c1, c2......................., cn), reprezintă vectorul coeficienŃilor funcŃiei obiectiv.
MatriceaA §i vectorii b §i c conŃin constante cunoscute care definesc restricŃiile problemei.
Vectorul x conŃine variabilele ce vor fi determinate prin soluŃionarea problemei de programare
liniară.
CondiŃiile (1) reprezintă restricŃiile tehnico-economice impuse problemei.
CondiŃiile (2) reprezintă restricŃiile de nenegativitate a variabilelor.
FuncŃia (3) reprezintă funcŃia obiectiv (funcŃia scop), ce poate fi de minim sau de maxim.
Una dintre categoriile tipice de probleme rezolvate prin programarea liniară este alocarea
resurselor între diferite activităŃi cărora le sunt necesare. Aceste probleme urmăresc de fapt

71
repartizarea resurselor disponibile pentru diferite activităŃi cărora le sunt necesare, în a§a fel încât să
se obŃină maximul unui indicator de eficienŃă.
Un exempluîn acest sens este următorul:
Pentru realizarea produselor P1, P2, P3, se utilizează resursele (care pot fi: materii prime,
materiale, energie, etc) R1, R2. Disponibilul din fiecare resursă, profitul adus de fiecare produs §i
consumurile specifice ale resurselor pentru realizarea unei unităŃi din fiecare produs sunt redate în
tabelul următor:
Tabel2
Produs P1 P2 P3 Disponibil
Resurse
R1 6 5 2 200
R2 1 2 7 100
Profit 9 1 5 -

Se pune problema determinării cantităŃilor x1, x2, x3, ce trebuie realizate din produsele P1, P2,
P3, astfel încât profitul total să fie maxim.
Modelul acestei probleme de programare liniară este următorul:

6x1 + 5x2 + 2x3 < 200


x 1 +2x 2 +7x 3 <100 restricŃiile

x1 ,x 2,x3 >0 condiŃiile de nenegativitate


funcŃia obiectiv max()9x1 + 7x2 + 5x3)
unde: b = (200, 100)
c = (9, 7, 5)

A = 6 5 2^ 1
2 TJ
Rezolvarea problemei constă în determinarea variabilelor x1, x2, x3 (cantităŃile ce se vor
realiza din produsele P1, P2, P3) §i a funcŃiei obiectiv (profitul maxim ce se poate obŃine).
Majoritatea problemelor de programare liniară se rezolvă prin aplicarea algoritmului
Simplex. Algoritmul Simplex este o metodă iterativă de obŃinere a soluŃiei optime pentru o
problemă de programare liniară.41
În fundamentarea deciziilor privind alocarea judicioasă a resurselor un rol important îl are
duala unei probleme de programare liniară.
Orice problemă de programare liniară
poate fi adusă la forma sa canonică, Ax b
adică: x > 0 max
A
xb
f cx
\ x > 0 min f sau
==
cu ajutorul următoarelor transformări:
1) transformarea minimului în maxim, sau invers; se realizează astfel:
min/(x) = ) max(- ( ) ) .
2) transformarea sensului unei inegalităŃi; se realizează prin înmulŃirea cu (-1).
3) ax = b este echivalent cu ax < b §i ax > b.
Având o problemă de programare liniară (numită primală), prin duala sa, se înŃelege o
problemă de programare liniară care verifică următoarele reguli:

41 Un exemplu concret de rezolvare a unei probleme de programare liniară cu ajutorul algoritmului Simplex se gases, te
în "Analiza sistemelor complexe", autori: Gh. Boldur-LăŃescu, Gh. Cioban, I. Băncilă, Editura Stiintifica §i
Enciclopedică, Bucures,ti, 1982, pag. 114-115.
72
1. numărul variabilelor yi, (variabile duale), în problema duală este egal cu numărul
restricŃiilor în problema primală;
2. numărul restricŃiilor în problema duală este egal cu numărul variabilelor din problema
primală;
3. matricea A'=(a'ij) din problema duală este transpusa matricii A=(aij) din problema
primală;
4. vectorul termenilor liberi al uneia dintre probleme devine vector al coeficienŃilor funcŃiei
obiectiv pentru cealaltă problemă;
5. dacă primala este de minim, duala este de maxim §i invers.
Dualitatea este studiată pe forma canonică a unei probleme de programare liniară. Prin
urmare, dacă problema primală este următoarea:
\Ax>b \x > 0 [min
cx problema duală va
fi:
A y c
u>0
maxbu
§i ele formează un cuplu de probleme duale.
Pentru orice cuplu de probleme duale valorile funcŃiilor obiectiv coincid, adică:
mm ex = maxbu.
În cazul problemei noastre, avem următorul
6xx + 5x2 + 2x3 < 200 cuplu de probleme duale:
IJCJ +2JC2 +7JC3 < 100 6yi +y 2 >9
5y l+2y 2 >7
primală JC , x x x ,, > 0
duala 2y x + 7j 2 ^ 5
lx2
+100j2)
Interpretarea economică a dualităŃii:
Prin rezolvarea dualei se determină valorile yi (y1 §i y2), numite preŃuri umbră (shadow-
price); preŃurile umbră se folosesc în analiza economică a problemei astfel: dacă în primală mărim
una dintre componentele vectorului b cu o unitate (de exemplu b1 = 201 în loc de 200), atunci
valoarea funcŃiei obiectiv va create cuy1, deoarece min(201y1 +100y2) = min(200y1 +100y2 +y1).
De asemenea, dacă în primală mic§oram una dintre componentele vectorului b (de exemplu
b 2 = 99 în loc de 100), atunci valoarea funcŃiei obiectiv va scădea cu y 2 deoarece
min(200y1 + 99y2) = min(200y1 +100y2 -y2).
Prin urmare preŃurile umbră y1 §i y2 ne arată cu cât create (scade) profitul când se mare§te
(mic§oreaza) disponibilul de resurse.
Formulând concluzia pentru cazul general al unui cuplu de probleme duale, avem: preŃurile
umbră yi ne arată cu cât se modifică valoarea funcŃiei obiectiv atunci când se modifică disponibilul
de resurse.
Modele de programare liniară utilizate la nivelul economiei naŃionale sunt de proporŃii mari,
adică numărul variabilelor este mare §i prin urmare numărul de restricŃii este mare. Însă metoda
simplex, precum §i alte metode de rezolvare a problemelor de programare liniară, au fost transpuse
în programe pentru calculatoarele electronice astfel încât, nu constituie o problemă deosebită
rezolvarea unor probleme cu număr mare de variabile.
Utilizarea modelelor de programare liniară la nivelul economiei naŃionale ridică, însă, o serie
de probleme datorită complexităŃii deosebite a sistemului economiei naŃionale, caracterului său

73
dinamic, caracterului aleator §i incert al multor dintre variabilele §i parametrii modelului
macroeconomic, dificultăŃii tratării aspectelor de neliniaritate §i multicriterialitate. łinând cont de
aceste considerente se poate realiza o îmbunătăŃire a performanŃelor modelelor de programare
liniară prin identificarea corectă a formei analitice a funcŃiilor ce compun modelul §i surprinderea
neliniarităŃilor, folosindu-se programarea stohastică, programarea multicriterială, programarea
flexibilă.

3.8.3. Programarea liniară stohastică


Dacă într-o problemă de programare liniară cel puŃin unul dintre coeficienŃii aij, bi, cj sunt
variabile aleatoare cu o anumită repartiŃie, problema se nume§te stohastică.
De exemplu, dacă într-un model de programare liniară, unul dintre parametrii este preŃul,
putem considera preŃul o variabilă aleatoare, deoarece el se modifică în timp.
Pentru o problemă stohastică nu mai are sens optimizarea (maximizarea sau minimizarea)
funcŃiei obiectiv, pentru că insasj funcŃia obiectiv devine o variabilă aleatoare. Deci, în acest caz, se
determină funcŃia de repartiŃie a valorii optime a funcŃiei obiectiv. Cu această funcŃie de repartiŃie se
gase§te valoarea medie a minimului sau maximului funcŃiei obiectiv.
Prin găsirea funcŃiei de repartiŃie problema de programare stohastică nu este rezolvată
complet. FuncŃia de repartiŃie ne oferă mulŃimea valorilor funcŃiei obiectiv, iar alegerea valorii
acesteia este realizată de către decident.
a) Programarea stohastică cu vectorul C aleator, deci coeficienŃii cj din funcŃia obiectiv
/ = cx sunt variabile aleatoare.
În această situaŃie există următoarele posibilităŃi de abordare a problemei:
1. Problema poate fi abordată deterministic, considerând funcŃia obiectiv ca fiind
/ = () • X, unde M(c) este vectorul ale cărui componente sunt valorile medii M(c1),
M(c2),........, M(cn) ale variabilelor aleatoare c1, c2.................., cn.
2. Se consideră ca funcŃie obiectiv valoarea medie a funcŃiei f = cx, adică /' = ().
3. Adaptarea algoritmului simplex pentru determinarea repartiŃiei soluŃiei optime.
b) Programarea stohastică cu vectorul b aleator
1. Problema poate fi abordată deterministic, înlocuind vectorul b cu vectorul M(b) ale cărui
componente sunt valorile medii M(b1), M(b2), ........, M(bn) ale variabilelor aleatoare b1,
bi,........,K-
2. Adaptarea algoritmului simplex pentru determinarea repartiŃiei soluŃiei optime.
3.8.3.1. Programarea flexibilă (programarea cu restricŃii §i obiective vagi)
Modelarea anumitor situaŃii economice face necesară introducerea unor variabile care să
poată reflecta imprecizia, inexactitatea ce poate să apară în practica economică. Manevrarea datelor
inexacte (vagi) conduce la programarea flexibilă (programarea cu restricŃii §i obiective vagi).
Mărimile vagi (fuzzy) sunt mărimi care nu au o valoare unică, ci o mulŃime de valori cărora
li se asociază un grad de apartenenŃă la o anumită proprietate.
Dacă avem o mulŃime obi§nuita (nevagă) A, un element X poate să aparŃină sau să nu
aparŃină lui A. Pentru a indica apartenenŃa se poate folosi o funcŃie g(x), ale cărei valori indică dacă
X aparŃine sau nu lui A:
, -. [\, daca X e A v '
[0, daca XiA
Prin urmare, în cazul mulŃimilor obi§nuite gradul de apartenenŃă g(x) al unui element X la
mulŃimeaA (ce are o anumită proprietate) este 1, în cazul apartenenŃei §i 0 în cazul neapartenenŃei.
În cazul mulŃimilor vagi gradul de apartenenŃă g(x) ia valori cuprinse în intervalul [0,1].
Prin urmare, o mulŃime vagă (fuzzy) se define§te asociind printr-un procedeu oarecare
feicărui elementX, un număr cuprins între 0 §i 1, reprezentând gradul funcŃiei de apartenenŃă g(x).
Într-o unitate economică, la întocmirea unui program de producŃie în funcŃie de cerinŃele
pieŃei pot să apară, de exemplu, următoarele situaŃii:

74
1. resursele sunt suficiente. În această situaŃie problema se modelează §i se rezolvă cu
ajutorul programării liniare.
2. resursele sunt insuficiente. În această situaŃie problema de programare liniară se
transformă într-o problemă de programare flexibilă. Transformarea unui model de
programare liniară într-un model de programare flexibilă (fuzzyficarea unei probleme de
programare liniară) se realizează prin asocierea unor toleranŃe atât restricŃiilor cât §i
funcŃiei obiectiv.
Procesul de fuzzyficare constituie obiectivul unei concepŃii ce presupune o deosebită
capacitate de adaptabilitate §i flexibilitate.
Fuzzyficarea unei probleme de programare liniară:
O problemă de programare liniară poate fi scrisă sub următoarea formă :
AX<bx (1)
A2X > b2 (2)
X>0 (3)
min(max)f = cx
unde
A = (aij) este matricea coeficienŃilor tehnologici (A1, A2 sunt părŃi ale matricii A) de
dimensiune nx m.
b (b1 §i b2 sunt părŃi ale lui b) este vectorul disponibilului de resurse.
Scrierea problemei de programare liniară în termeni vagi se poate realiza în 3 variante
a) cu restricŃii vagi
'AXX< b1 (1)
A2X>b 2 ()
<
X>0 ()3
min(max)f = cx
b) cu obiective vagi
'AxX<bx (1)
A2X>b2 ()
X>0 ()3
min(max)f « cx
c) cu restricŃii §i obiective vagi:
'AXX< bx (l)
A2X>b 2 (2)
'X>0 (3)
min(max)f « cx
Fuzzyficarea restricŃiilor constă în relaxarea cu ajutorul unor toleranŃe T1 §i T2. T(T1 §i T2 sunt
părŃi ale lui T) este un vector ale cărui elemente ti, i = ,1n sunt valori pozitive. Formularea vagă a
restricŃiilor devine :
\AxX<bx (l) ^ A x X<b x +T x
[A 2 Xyb 2 (2) ^ A2X>b 2-T 2
Prin relaxarea restricŃiilor se urmare§te obŃinerea celei mai mici abateri de la obiective în
condiŃiile suplimentării disponibilului de resurse cu cele mai mici cantităŃi posibile.
Deci fiecărei restricŃii i se asociază o mulŃime vagă din R (mulŃimea numerelor reale)
definită printr-o funcŃie de apartenenŃă g(x) care semnifică gradul de satisfacere a restricŃiei.

75
Expresia analitică a funcŃiei g(x) este stabilită de către decidenŃi §i depinde de natura
problemei economice. FuncŃiile cele mai frecvent utilizate în calculul gradelor de apartenenŃă sunt
funcŃiile exponenŃiale.
Fuzzyficarea funcŃiei obiectiv, constă în fixarea unui prag de realizare dR0 GR căruia i se
admite o toleranŃă tR0 G R (stabilită de către decidenŃi). Adică:
CX < d0 + o pentru funcŃia de minim
CX >d 0-t o pentru funcŃia de maxim
În felul acesta funcŃia obiectiv s-a transformat în restricŃie vagă. FuncŃia de apartenenŃă h(x)
a mulŃimii vagi se define§te analog cu cele pentru restricŃiile vagi.

3.8.4. Modele de simulare


Pentru studierea comportamentului sistemelor economice complexe în diverse ipoteze sunt
utilizate frecvent modelele. Un model formal al unui sistem economic complex nu este altceva,
decât o reprezentare abstractă a sistemului real, construită pe baza descrierii lui printr-un ansamblu
de ipoteze formulate explicit. Un tip de model formal utilizat în practica economică este §i modelul
de simulare. Ipotezele pe care se bazează un model de simulare se caracterizează prin faptul că
urmăresc descrierea proceselor dinamice care pot influenŃa comportamentul sistemului economic
studiat. Prin urmare, un model de simulare descrie §i studiază comportamentul unui sistem real, în
scopul controlului §i dirijării viitoare a sistemului.
Există trei categorii principale de modele de simulare: modele fizice, ce reprezintă
construcŃi iîn miniatură a sistemului real corespunzător (de exemplu, producŃia industrială
experimentală în faza pilot, în cadrul unor noi procese tehnologice); modele analogice, ale căror
componente sunt astfel concepute §i interconectate încât să reprezinte componentele
corespunzătoare ale sistemului real §i mai ales interdependenŃele lor (de exemplu, construcŃiile
mecanice care reprezintă sisteme de producŃie §i distribuŃie); modele matematice, care sunt alcătuite
în întregime din simboluri abstracte.
Dintre aceste categorii de modele de simulare, cele mai utilizate în practica economică sunt
modelele matematice de simulare.
Acest tip de modele de simulare necesită folosirea calculatoarelor electronice pentru
realizarea experienŃelor asupra modelului.
Simularea este definită ca fiind "o tehnică de utilizare a experimentelor cu calculatorul
electronic, care implică utilizarea unor modele matematice §i logice care descriu comportarea unui
sistem real (sau a unor componente ale sale) de-a lungul unei perioade mari de timp".42
Într-un model matematic de simulare pot să apară următoarele elemente:
a) variabile §i parametrii de intrare. Variabilele de intrare se determină după un anumit
procedeu sau se generează aleatoriu în funcŃie de anumiŃi parametrii de intrare; iau valori
discrete care se schimbă mereu, etapa în care toate variabilele iau valori constante
numindu-se pas al simulării. Parametrii de intrare au valori ce rămân nemodificate în tot
timpul procesului de simulare.
b) variabile §i parametrii de ie§ire. Valorile variabilelor de ie§ire sunt rezultatele simulării
iar parametrii acestor variabile sunt parametrii de ie§ire.
c) variabila "ceas". În cazul sistemelor cu evoluŃie în timp trebuie să se evidenŃieze corect
în timp elementele sistemului. Aceasta se realizează cu ajutorul variabilei "ceas" care
cronometrează momentul atins în evoluŃia sistemului.
d) un algoritm, ce se reprezintă grafic printr-o schemă logică §i care prezintă dependenŃa
variabilelor de iesjre de variabile de intrare §i operaŃiile aritmetice necesare executării
unui pas al simulării.

42 Văduva I. - Modele de simulare cu calculatorul, Editura Tehnică, Bucures,ti, 1977.

76
e) relaŃii funcŃionale exprimate prin identităŃi §i caracteristici operative (ipoteze ce se fac
asupra variabilelor aleatoare, prin care se indică repartiŃia acestora) care redau legătura
dintre variabile §i comportarea sistemului.
Putem spune că un model de simulare matematică este un sistem de relaŃii matematice prin
intermediul cărora sunt caracterizate procesele dinamice posibile în sistemul real.
Scopul modelului matematic de simulare este următorul: pornind de la diferite valori ale
variabilelor de intrare să determine valorile corespunzătoare ale variabilelor de iesjre §i să aleagă
apoi acele valori ale variabilelor de intrare care conduc la îndeplinirea obiectivelor stabilite pentru
sistemul real supus simulării.
Un proces de simulare presupune parcurgerea următoarelor etape:43
a) formularea problemei. Presupune stabilirea obiectivelor ce trebuie să fie atinse,
ipotezelor de lucru §i efectelor ce trebuie estimate.
b) culegerea §i prelucrarea preliminară (ordonarea, sistematizarea, înregistrată pe un anumit
suport, etc.) a datelor reale. Aceste date ajută la: îmbunătăŃirea formulării problemei,
formularea modelului matematic, verificarea valabilităŃii modelului de simulare.
c) formularea modelului matematic. Presupune stabilirea variabilelor, parametrilor §i a
relaŃiilor funcŃionale corespunzătoare problemei.
d) estimarea parametrilor caracteristicilor operative. Pe baza datelor reale culese §i folosind
procedee din statistica matematică se determină parametrii de intrare ai modelului.
e) verificarea modelului §i testarea parametrilor. Se verifică, cu ajutorul testelor de
concordanŃă dacă parametrii de intrare au fost corect estimaŃi, dacă toate variabilele
esenŃiale au fost prinse în model, dacă relaŃiile funcŃionale reflectă destul de bine
dependenŃa dintre componentele sistemului real. În situaŃia în care apar neconcordanŃe se
reia formularea problemei.
f) prezentarea algoritmului simulării prin intermediul unei scheme logice §i scrierea apoi a
programului de calcul folosind un limbaj de programare.
g) validarea modelului de simulare. Presupune testarea programului pentru soluŃii
particulare cunoscute.
h) planificarea experienŃelor de simulare. Presupune alegerea valorilor variabilelor §i
parametrilor de intrare astfel încât prin simulare să se acopere cât mai multe posibilităŃi
reale ale sistemului. i) analiza datelor simulate. Presupune interpretarea rezultatelor
obŃinute. În această etapă se
iau decizii cu privire al aplicarea rezultatelor sau reluarea simulării pentru a obŃine noi
date simulate. Se cunosc două
tipuri de simulare:
- simulare de tip "joc";
- simulare Monte Carlo.
Simularea de tip "joc" constă în experimentarea pe un model matematic al realităŃii, prin
acordarea unor valori arbitrare asupra variabilelor de intrare §i urmărirea efectului asupra
variabilelor de ie§ire §i asupra uneia sau mai multor funcŃii obiectiv.
Simularea Monte Carlo asociază unei probleme deterministe un model aleator.
Experimentele pe model se realizează prin generarea unor variabile aleatoare legate funcŃional de
soluŃie, obŃinându-se astfel informaŃii despre soluŃia problemei deterministe.

3.8.5. Modele interramuri (BLR)


În cadrul modelării economico-matematice un loc aparte îl ocupă modelele interramuri
cunoscute sub denumirea de balanŃe de legături dintre ramuri (BLR).
BLR are un caracter sintetic, §i în acelasj timp detaliat, reflectând interdependenŃele dintre
ramurile economiei naŃionale.

43 Gh. Boldur, Gh. Ciobanu, I. BănuŃa - Analiza sistemelor complexe, Editura §tiintifica §i Enciclopedică, Bucure§ti,
1982

77
BLR este un model economico-matematic al producŃiei §i consumului fiecărei ramuri de
activitate din economia naŃională. Ea oferă mari posibilităŃi de cunoa§tere §i analiză a fluxurilor
dintre ramuri, a multiplelor legături care se formează în economie. Din aceste motive, BLR are un
rol important în studierea structurii §i nivelului de dezvoltare economică, în efectuarea unor calcule
de planificare §i prognoză.
3.8.5.1. Metoda input-output
La baza elaborării BLR se află metoda input-output (intrari-ie§iri) elaborată de economistul
Wassily Leontief §i care constă în exprimarea cantitativă §i analiza legăturilor dintre sectoarele
(ramurile) economiei naŃionale. Această metodă poate fi aplicată §i în studierea unor sisteme
economice mai restrânse (regiuni) sau a unor mari întreprinderi.
Legăturile dintre sectoarele (ramurile) economiei naŃionale sunt reflectate matematic într-un
sistem de ecuaŃii liniare (de balanŃă). Datele sistemului de ecuaŃii sunt prezentate într-un tabel
statistic, numit tabel "intrari-ie§iri".
În tabelul "intrari-ie§iri" producŃia fiecărei ramuri este evidenŃiată sub două aspecte:
- ca intrări de produse (livrări) din partea altor ramuri §i consum de muncă vie;
- ca ie§iri de produse (livrări): către alte ramuri pentru consumul intermediar (productiv),
pentru consumul final (neproductiv), pentru acumulare.
Coloanele tabelului exprimă intrările, iar rândurile exprimă ie§irile. Fiecare cifră dintr-un
rând este §i o cifră dintr-o coloană §i deci producŃia fiecărei ramuri reprezintă o intrare într-o altă
ramură.
Tabelul descrie fluxul de bunuri §i servicii dintre toate sectoarele (ramurile) economiei
naŃionale.
Numărul de rânduri §i coloane ale tabelului depinde de gradul de complexitate al economiei
naŃionale §i scopul care se urmare§te în analiză.
3.8.5.2. ConŃinutul tabelului intrari-iefjiri al BLR
BLR este un model amplu ce exprimă structura materială §i valorică a produsului social §i
principalele corelaŃii ale reproducŃiei.
Tabelul intrari-ie§iri (fig. 3) este alcătuit din patru cadrane, fiecare cadran conŃinând un
anumit număr de linii §i coloane.
Cadranul I. Este format din n rânduri §i n coloane §i evidenŃiază consumurile fiecărei ramuri,
iar pe linii, livrările fiecărei ramuri. La intersecŃia unui rând cu o coloană se află o mărime Xy
(consumul intermediar al ramurii j) ce semnifică valoarea produselor livrate de ramura i §i
consumate de ramura j.
Cadranul II. Este format din n rânduri §i F coloane §i evidenŃiază elementele consumului
final (consumul populaŃiei, investiŃii, export, cre§terea stocurilor) pe ramuri. Pe rânduri este
evidenŃiată valoarea produselor livrate de fiecare ramură pentru consumul final. Pe coloane sunt
evidenŃiate elementele consumului final. La intersecŃia unui rând cu o coloană se află o mărime yif
care semnifică valoarea produselor livrate de ramura i pentru consumul final f.
Cadranul II conŃine §i o coloană de total, unde:
F
yy i ^ytf , reprezintă valoarea producŃiei ramurii i destinată consumului final.

Cadranul III. Este format din K rânduri §i n coloane §i evidenŃiază pentru fiecare ramură, pe
coloane, valoarea adăugată §i elementele sale: retribuŃii §i alte venituri primare ale populaŃiei,
beneficiul, impozit pe circulaŃie, amortizare.
La intersecŃia unui rând cu o coloană se află o mărime vkj care semnifică elementele
componente ale valorii adăugate în ramura j.
Cadranul III conŃine §i o linie de total, unde:
K
Vf f ^V/g , §i reprezintă valoarea adăugată în ramura j.
k=1

78
Tabelpentru intrari-ietjiri:
Consum intermediar Consum final ProducŃia
ramuri consumatoare elemente componente Total totală
I . . . j ... n 1.../...F
Ramuri 1 Cadranul I Cadranul II yi Xi
producătoare xij yif
n

Valoarea 1 Cadranul III Cadranul IV


adăugată vkj
Elemente k Vj
Componente
K
Total

ProducŃia
totală
Xj
Z -* 0
j
Tabel 3.
Un rând i (in = 1 , ) al cadranelor I §i II reflectă producŃia totală a ramurii i din punct de
vedere al structurii materiale:

j=1

O coloană j (j = 1 , ) a cadranelor I §i III reflectă producŃia totală a ramurii j din punct de


vedere al structurii valorice:

x = (2)

Deoarece (1) §i (2) reprezintă expresii diferite pentru producŃia unei ramuri, pentru o ramură
dată avem:
~~ u + v i (3)
Produsul social se determină ca fiind:
n n n n
2_j X i sau
^, X j §i pri nurm are: 2-j X i = j ( 4 ) ^
i=1 j=1 i== 11j

RelaŃiile dintre ramuri sunt reflectate sub forma unor relaŃii matematice (ecuaŃii de balanŃă),
al căror număr este egal cu numărul de ramuri cuprinse în tabelul intrari-ie§iri.
Pentru n ramuri de activitate, din tabelul intrari-ie§iri rezultă două serii de ecuaŃii: a)
ecuaŃii ale repartizării producŃiei fiecărei ramuri:

b) ecuaŃii ale formării valorii producŃiei fiecărei ramuri:


(6)

unde: i, i = 1, reprezintă ramurile producătoare;

79
j, j = 1, reprezintă ramurile consumatoare.
Pornind de la (a) §i (b) ecuaŃiile legăturilor dintre cele n ramuri pot fi scrise astfel:
x x
1= 1
x = x
1 21 •X' 22
X
23
x
n= x n1 +x
n2 +x
n3 ++x
nn
Pentru a se evidenŃia relaŃiile tehnico-economice dintre ramuri se determină, pe baza
datelor din tabelul intrari-ie§iri, +yn coeficienŃii cheltuielilor directe:

a X
ij = JL i = \,n (8)

CoeficienŃii ay au valori mai mici decât 1 §i reflectă valoarea ramurii i necesară pentru a
produce o unitate valorică din producŃia ramurii j.
Prin urmare, coeficienŃii cheltuielilor directe exprimă structura pe ramuri de provenienŃă a
consumului de materiale pentru o unitate valorică a producŃiei dintr-o anumită ramură. Ei permit
caracterizarea legăturilor directe dintre aceste ramuri.
O analiză a acestor coeficienŃi permite evidenŃierea ramurilor care au un rol hotărâtor în
consumul productiv al fiecărei ramuri §i a influenŃelor exercitate asupra diferitelor ramuri de
modificările care au loc în volumul producŃiei altor ramuri.
Deoarece sunt importanŃi pentru analiza economică §i pentru calculele de planificare §i
prognoză, coeficienŃii cheltuielilor directe trebuie atent analizaŃi, în vederea luării în considerare a
modificărilor care au intervenit sau care vor interveni în timp. În acest scop sunt necesare calcule de
actualizare, de corectare a coeficienŃilor. În general, actualizarea coeficienŃilor se face Ńinând seama
de modificările ce intervin în progresul tehnic §i de modificările preŃurilor.
Luând în considerare coeficienŃii aij, ecuaŃiile legăturilor dintre ramuri pot fi scrise astfel:
x
\ =an xn +a l2 xu +a ux u+--
x =
1 a21x21+a22x22+a23x23+L
(9)

x
n= an1 xn1 +a n2 xn2 +a n3 xn3+L
Acest sistem de ecuaŃii poate fi scris ' + ann xnn +yn
sub formă matricială astfel: (E-A)-
X = y,
unde:
I 0
0 1 0 0
E= , este matricea unitate de
ordin n;
0 ••• 0 1

A = a11 a12 1n

a2 1 a22 a
a , este matricea coeficienŃilor cheltuielilor
2n directe;

a n2 a n

80
x= , este vectorul produsului global;

y= , este vectorul consumului (produsului) final.

y n.
Din relaŃia (E — Ay X = y rezultă că pe baza coeficienŃilor cheltuielilor directe §i a
volumului producŃiei prevăzut pentru fiecare ramură se poate determina produsul final
corespunzător fiecărei ramuri.
l
Din (E-A)-X = y ^X = (E-A)~ -y
(E — A) se nume§te matricea cheltuielilor totale §i cuprinde coeficienŃii cheltuielilor
totale.
CoeficienŃii cheltuielilor totale exprimă pe lângă cheltuielile directe §i pe cele indirecte
necesare pentru obŃinerea unei unităŃi valorice din producŃia pe ramuri. De exemplu, pentru a se
determina cheltuielile totale de energie electrică pentru producŃia de mobilă trebuie luate în
considerare atât cheltuielile întreprinderilor care produc mobilă cât §i cheltuielile de energie ale
întreprinderilor care furnizează produse pentru obŃinerea mobilei.
După cum rezultă din relaŃia X = (E — A) • y, pe baza coeficienŃilor cheltuielilor totale
se poate determina producŃia diferitelor ramuri, necesară pentru obŃinerea unui anumit volum al
consumului final.
Pentru a înŃelege tehnica de calcul a coeficienŃilor §i a utilizării lor pentru determinarea
produsului global §i, respectiv, a produsului final, luăm ca exemplu o balanŃă valorică convenŃională
cu trei ramuri.

Tabel4
Ramura ^^ ^^ ' turmm^vz— Consum productiv Produs final (y) Produs
^^^--^^^^ Ramura global
^*^~^~~^^ consumatoare 1 2 3

1 100 140 200 400 840


2 60 90 70 250 470
3 90 60 50 200 400
250 290 320 850 710

81
Pe baza datelor din tabelul 4 se calculează coeficienŃii cheltuielilor directe:
11100 x 12= 140 = ,0 297
a11
X1 840 „ X2 470
200 60
a21 = = ,0071
= 5,0 X1 840
X3 400 90 x
23 70
= ,0175
47 = ,
a22 = a23 =
X3 400
0191
0 x32 60
= ^ = 90 = ,0107 a32 = x32 =------= ,0127
90
X1 840 X2 470
x
a33 =
33 50 = ,
X3 400 0125
Matricea acestor coeficienŃi este:

A= 0,119 0297 5,0 ' \ 0 0


0,07 0191 ,0175 E= 0 1 0
1 0127 ,0125 0 0 1
0,107
Scăzând din matricea unitate (E) matricea A obŃinem matricea (E-A).
r 0,881 -0,297
(E-A)=
-0,5
-0,071 0,809 -0,175
-0107 -0,127 0,875
Din această matrice rezultă următorul sistem de ecuaŃii al repartizării producŃiei:
0,881-Xj -0,297 -X 2 -0,5-X 3 =Y 1 ;
- 0,071 • X1 + 0,809 • X2 - 0,175 • X3 = Y2;
- 0,107 • X1 - 0,127 • X2 + 0,875 • X3 = Y3;
Utilizând aceste ecuaŃii §i presupunând că pentru perioada următoare produsul global al
fiecărei ramuri va fi:
^=1000; X 2 =600; X3 = 700 ;
Y 1 =881-178,2-350 = 352,8; Y2
=-71 + 485,4-122,5 = 291,9; Y3
= -107 - 76,2 + 612,5 = 429,3 ;
Rezultă că produsul final al celor trei ramuri, calculat în condiŃiile coeficienŃilor determinaŃi
pe baza datelor din tabel §i pe baza volumului producŃiei prevăzut pentru fiecare ramură, a fost de
352,8 + 291,9 + 429,3 = 1074.
Inversând matricea (E-A) obŃinem matricea cheltuielilor totale, care, în exemplul nostru, va
fi:
'1,28 0,15 0,17' 0,6
1,34 ,027 0,85 ,
035 ,129 y
De aici se poate calcula produsul global al fiecărei ramuri §i, pe baza acestuia, produsul
social. În acest caz ecuaŃia va fi:
■Y;
82
x= 1,28 0 , 017 V
X2 0,6 6 3 027
0.85 0, 4, 129
. 03
De unde:
X1 = ,128 • Y1 + ,015 • Y2 + ,017 • Y3
X2 = 6,0 • Y1 +,134 • Y2 + ,027 • Y3
z ' 1 ' z ' 3

X3 = ,085 • Y1 + ,035 • Y2 +,129 • Y3


Presupunând că pentru perioada următoare Y (produsul final) este: Y 1 =500, Y 2 =350,
Y3 = 300, produsul global al fiecărei ramuri va fi:
X1 =,128 -500 + ,015 -350 + ,017 -300 = 640 + 525, + 51 = 7435,
X2= 6,0 -500 + ,134 -350 + ,027 -300 = 300 + 469 + 81 = 850
X3 = ,085 • 500 + ,035 • 350 +,129 • 300 = 425 +1225, + 387 = 9345,
Deci produsul global al celor trei ramuri, calculat pe baza inversării matricei coeficienŃilor
direcŃi §i ai mărimii produsului final prevăzut pentru perioada următoare, va fi de:
7435, + 850 + 9345, = 2528.
83
84
CAPITOLUL 4 - PREVIZIUNEA RESURSELOR NATURALE

Între lucrările previzionale cu caracter prioritar, un loc important îl ocupă cele referitoare la
resursele naturale, §i anume: resursele subsolului §i solului de substanŃe minerale utile, terenurile
pentru agricultură, fondul forestier §i apa. Efectuarea unor astfel de previziuni este nu numai
posibilă (ca urmare a caracterului autonom al acestor resurse, determinat esenŃialmente de condiŃiile
naturale), ci §i necesară (având în vedere rolul lor primar în desfas.urarea ciclurilor de producŃie
ulterioare).44
SubstanŃele minerale utile - aflate în structura solului §i subsolului - constituie categorii de
importanŃă primordială în cadrul materiilor prime, combustibililor §i materialelor necesare
producŃiei §i traiului populaŃiei. Caracterul lor limitat §i neregenerabil amplifică necesitatea
previzionării lor, atât la scară naŃională cât §i pe plan mondial, asigurarea cât mai completă a acestor
resurse înscriindu-se între problemele globale ale omenirii.
Componentele esenŃiale ale unei strategii pentru o dezvoltare viabilă sunt resursele naturale.
"Ele includ stabilizarea populaŃiei, reducerea dependenŃei de materii prime: petrol, dezvoltarea
resurselor de energii regenerabile, conservarea solului, protejarea sistemelor biologice ale
pământului, reciclarea materialelor".45
Dacă se are în vedere cea mai importantă restricŃie a acestor resurse §i anume riscul epuizării
lor, este necesar să se aibă în vedere, în primul rând, menŃinerea unui anumit echilibru între
cre§terea consumului (extracŃiei) lor §i volumul rezervelor geologice cunoscute. Pe de altă parte,
cererea crescândă de substanŃe minerale utile impune necesitatea de a se previziona durata în care
se epuizează resursa respectivă §i a se stabili din timp resursa de înlocuire (sau eventuala schimbare
a tehnologiilor).
Proiectarea viitorului structurilor industriale poate fi abordată din diferite unghiuri, în
funcŃie de conexiunile care se pot stabili cu alte domenii ale vieŃii economico-sociale. Se poate
vorbi de douătendinŃe majore: acceptarea dezvoltării industriale tradiŃionale (folosireaîn continuare
a resurselor naturale) §i dezvoltarea industrială bazată pe procese moderne46 (reducerea ponderii
materiilor prime). Cum se conturează în industrii: construcŃii de ma§ini - sisteme flexibile de
producŃie, roboŃi, proiectare cu ajutorul calculatorului; chimie - produse chimice organice, materiale
organice, materiale plastice, vopsele anticorozive, etc; biotehnologie - agenŃi anticancero§i §i
interferon, bunuri de consum, produse alimentare, etc. Arătând câteva direcŃii posibile de dezvoltare
pentru orizontul 2000-2010, se impune recunoa§terea cât mai rapidă a necesităŃii unui proces
dinamic §i gradualizat de transformări structurale însoŃită de formularea unei politici unitare §i suple
pentru adaptarea structurilor industriale, cu reguli valabile pentru toate ramurile, cu procese bine
determinate §i o schemă unică în care să fie integrate variantele specifice pentru dezvoltarea
diferitelor sectoare industriale.
Lucrările geologice care se întreprind pentru cunoa§terea potenŃialului de resurse de acest
gen sunt formate dinprospectări, explorări §i cercetări geologice.
a) Prospectarea geologică constă în efectuarea de măsurători §i calcule (cu metode §i
mijloace specifice)47, în scopul de a se estima: conŃinutul §i volumul rezervelor (zăcămintelor);
condiŃiile geologice de concentrare a substanŃelor minerale utile (puritatea §i respectiv ponderea
sterilului); posibilităŃile tehnice de exploatare a zăcămintelor (în funcŃie de adâncime, de structura
scoarŃei pământului, etc.); condiŃiile economice de exploatare, eficienŃa exploatării acestor resurse
în perioada dată §i cu tehnologia disponibilă.

44 N. Georgescu Roegen - Legea entropiei §i procesele economice, Editura Politică, 1979, pag. 27
45 Lester R. Brown - Probleme globale ale omenirii, Edituta Tehnică, Bucures,ti, 1988, pag. 29
46 Constantin Murgescu, Omenirea peste un sfert de secol,, Editura Politică, Bucure§ti, 1989, pag. 110-111
47 ObservaŃii §i măsurători din satelit (teledetecŃia prin fotografii multispectrale), măsurători geologice, seismografice s,i
magnetometrice, modele matematice, cu folosirea unei aparaturi de specialitate. Rezultatul investigaŃiilor se
centralizează si constituie baza de date ale domeniului cercetat

85
b) Exploatarea geologică urmare§te să precizeze felul zăcămintelor §i să comensureze cât
mai exact parametrii cantitativi ai substanŃelor minerale utile puse în evidenŃă prin lucrările de
prospectare geologică. Exploatarea presupune intervenŃii directe în sol §i subsol prin lucrări miniere
(galerii §i puŃuri) §i lucrări de foraj (exploratorii).
c) Cercetarea geologică are ca scop întocmirea de hărŃi geologice pe baza inventarierii
rezervelor de substanŃe utile cunoscute, indiferent dacă se află sau nu în exploatare.
Prin lucrările geologice se urmăresc:
a) identificarea de noi rezerve de substanŃe minerale utile prin descoperirea unor zăcăminte
necunoscute §i prin extinderea celor cunoscute;
b) promovarea unor rezerve geologice dintr-o categorie inferioară în una superioară din
punct de vedere al gradului de cunoa§tere §i al exploatabilităŃii lor (tehnice §i economice).

4.1. Previziunea resurselor geologice


Pornind de la condiŃiile tehnice §i economice de exploatabilitate, previziunile (prognozele)
întocmite în acest domeniu configurează două categorii de rezerve48:
G 0 =RGf>+RGf> (1)
unde: G0 - rezervele geologice în perioada de bază totale;
RG0(b) - rezervele geologice de bilanŃ în perioada de bază posibile de exploatat;
RG0(a) - rezervele geologice în afara bilanŃului (cunoscute, dar nu pot fi exploatate în
condiŃiile actuale tehnice).
Pentru cuantificare se procedează la evaluarea parametrilor:
- conŃinutul mediu în minereuri pe baza exploatării scoarŃei în zonele cercetate, aria
zăcământului §i calitatea acestuia (util/steril);
- adâncimea stratului purtător de minerale (măsurată prin prospectări cât §i prin exploatări
geologice);
- intensitatea câmpului magnetic;
- condiŃiile tehnice §i calitatea produsului geologic.
Dimensionareaprobabilistică a rezervelor geologice:
- calcule statistice pentru a determina probabilitatea;
- legea lognormală pentru valori;
- legea Poisson pentru numărul de zăcăminte (i);
- prin prospectări geologice (întocmirea hărŃii geologice).
c) Estimarea duratei de exploatare a rezervelor geologice se realizează prin relaŃia:
A(0 ^ ()
E,{t)
în care:D - reprezintă numărul de ani cât va dura exploatarea zăcământului respectiv;
Rb - reprezintă volumul rezervei de bilanŃ a produsului i;
Ei - volumul mediu anual al extracŃiei de zăcământ;
iot - reprezintă extracŃia în viitor a produsului i;
t - timpul;
c - reprezintă volumul cheltuielilor;
ΔR - cre§terea rezervei în perioada considerată;
EJ - eficienŃa valorică;
E{ - eficienŃa fizică;
F - volumul fizic al punerii în valoare de noi minereuri; S -
steril;

48 În evaluarea volumului, folosind procedee specifice: procedee matematice, probabilităŃi §i legile statisticii.

86
U - util.
Un model de prognozare al resurselor miner ale:
Pe baza elementelor prezentate mai sus se consideră că, în zona studiată, pe un perimetru de
30 km2 există minereul (i) bauxită; se estimează că rezerva geologică totală este de circa 250
mil/tone (RG).
Rezerva geologică:
RG = Ra+Rb
250 = 100 + 150
ConŃinutul §i calitatea zăcămintelor (k) are valoarea de exemplu 0,4.
Rb = U + S; U = R b ■ k = 60
150 = 60 + 90 ; 60 = 150 • 4,0 = 60
Cantitatea de steril S = R b -U
Estimarea duratei de exploatarea rezervei geologice se realizează prin relaŃia (2):

Ei(t) 2,5mil.tone
ExistenŃa exploatării a minereului respectiv va fi de 60 ani, dar în condiŃiile în care produsul
solicitat va fi de 3 mil. tone anual exploatarea se va închide în:
150mil.tone rrK .
----------------= 50 ani
3mil.tone
Coeficientul de extracŃie:

C S a u m
C ()
-'~W) W)
C (t) =5,2 = ,00166 • 100 = ,166% sau ei
150
— = 0,01666-100 = ,166
60
Aprecierea eficienŃei lucrărilor geologice necesită în prealabil: nivelul eforturilor financiare
(C), volumul cheltuielilor valorice, volumul fizic (exprimat în ml, t, m3, etc.)
v C i (t) 50miliardelei c n n n , .,.
E ( t ) = — VT =-------------------= 5000 lei/tona
L

ΔRi()t= 10miliardelei
Modelul de calcul se folose§te pentru toate domeniile de extracŃie, minerit, extracŃie de ŃiŃei,
cariere, etc.
La nivelul ramurilor productive §i la nivelul economiei naŃionale se intocme§te balanŃa
resurselor naturale: cărbuni, ŃiŃei, minereuri, minerale, etc. BalanŃa cuprinde: 1) necesarul pentru
activitatea industriei, agriculturii, a celorlalte ramuri, pentru nevoile populaŃiei. Se calculează în
raport cu indicele de dezvoltare a economiei. 2) sursele se asigură din producŃie proprie §i import.

4.2. Previziune privind resursele agricole


Pământul pentru agricultură constituie una din principalele bogăŃii naturale ale oricărei Ńări.
Întinderea §i calitatea acestor terenuri variază în timp §i de la o zonă49 la alta a Ńării. Terenurile de
orice fel, indiferent de destinaŃie, de titlul pe baza căruia sunt deŃinute sau de domeniul public ori
privat din care fac parte constituie fondul funciar al României.50
SuprafaŃa agricolă a Ńării este condiŃionată de suprafaŃa totală a Ńării §i de suprafaŃa
neagricolă a acesteia, la un moment dat.

49 O zonă se poate referi la un judeŃ sau la o regiune istorică a Ńării


50 Legea fondului funciar, în lucrarea Agricultura generală - Ioan Oancea, Editura Ceres, Bucures,ti, 1994, pag. 7.

87
SuprafaŃa neagricolă este formată din terenurile ocupate cu munŃi, păduri, ape, localităŃi,
uzine, căi ferate, drumuri §i alte terenuri ce nu pot fi destinate culturilor agricole.
SuprafaŃa agricolă are un caracter dinamic, întinderea sa cunoscând atât influenŃa unor
factori pozitivi (de sporire a terenurilor agricole) cât §i a unor factori cu acŃiune inversă, de
diminuare a acestor terenuri.
Cre§terea suprafeŃei acestor terenuri se realizează prin lucrări de îmbunătăŃiri funciare:
desecarea unor terenuri inundabile, punerea în cultură a unor terenuri sărăturoase sau nisipoase,
refacerea unor terenuri supuse eroziunii, etc. 51
Reducerea suprafeŃei agricole are loc, în mod inevitabil, prin scoaterea din circuitul agricol a
unor terenuri, odată cu realizarea unor construcŃii urbane sau rurale, uzine, drumuri, căi ferate, etc.
Rezolvarea problemei alimentare depinde în mod direct §i hotărât de sporirea producŃiei
agricole, prin utilizarea raŃională a resurselor productive §i modernizarea tehnică §i socială a
agriculturii - resursă principală a economiei alimentare mondiale. De aceea, atât în trecut cât §i în
prezent, efortul tuturor Ńărilor - bogate sau sărace - sunt îndreptate spre mărirea disponibilităŃilor
alimentare ale omenirii.
Indiferent de nivelul de dezvoltare al societăŃii, pământul a fost §i rămâne principalul mijloc
de producŃie al agriculturii, depozitul inepuizabil de resurse alimentare pentru omenire. "Cre§terea
ponderii alimentare mondiale mare§te necesitatea utilizării raŃionale a pământului pentru că, în
ultimă instanŃă, capacitatea lui de producŃie, cantitativă §i calitativă, este hotărâtoare pentru
scoaterea omenirii din impasul alimentar în care se zbate".52 Un prim aspect al problemei îl
constituie mărirea resurselor financiare ale agriculturii, repartizarea lor regională §i, mai ales,
evoluŃia raportului dintre suprafaŃa de teren agricol §i populaŃie.
Având în vedere caracterul limitat al terenului agricol, o importanŃă deosebită o are
menŃinerea §i ameliorarea calităŃii acestuia prin măsuri agrotehnice, irigaŃii, folosirea
ingra§amintelor, a altor acŃiuni.53
Pierderea solului fertil constituie o problemă foarte gravă, o criză care nu este recunoscută §i
percepută ca atare pe scară largă.
Dintre dezastrele ce însoŃesc agricultura, face parte §i eroziunea solului, ca proces fizic, care
are numeroase consecinŃe economice, afectând producŃia §i productivitatea, cre§terea economică,
distribuirea veniturilor, asigurarea necesarului de alimente din resurse proprii §i datoria externă pe
termen lung. Când solul ajunge să fie secătuit, iar culturile nu mai dispun de factorii nutritivi
necesari, se întâmplă, adesea, ca §i oamenii, să fie subnutriŃi.

4.2.1. Previziunea suprafeŃelor agricole


Previzionarea suprafeŃelor agricole disponibile în perspectivă se bazează pe cunoa§terea
suprafeŃei existente la un moment dat, suprafeŃelor ce vor intra în circuitul agricol §i suprafeŃelor ce
vor fi scoase din acest circuit (în funcŃie de cauzele menŃionate mai sus). Aceste intrări §i ie§iri
previzibile sunt consemnate pe baza proiectelor sau programelor adaptate pentru anii următori
privind executarea unor lucrări de îmbunătăŃiri funciare de exploatare (care sporesc terenurile
agricole) sau privind realizarea unor obiective de investiŃii majore (care reduc aceste suprafeŃe).
După cum am văzut, previzionarea suprafeŃei agricole totale se realizează în legătură directă
cu executarea unor proiecte tehnice, nefiind prea semnificativă evoluŃia tendinŃelor, ceea ce nu
favorizează apelarea la extrapolări.
Nu acelasj lucru se întâmplă însă cu previzionarea structurii suprafeŃei agricole pe categorii
mari de culturi. În acest caz, seriile de informaŃii statistice pot oferi o reprezentare suficient de
semnificativă pentru tendinŃele ce s-au conturat cu privire la structura terenurilor agricole pe
categorii mari de culturi, preferabil prin urmărirea ponderii ce revine fiecăreia dintre aceste culturi

51 Lester R. Brown - Probleme globale ale omenirii, Editura Tehnică, Bucures,ti, 1988, pag. 158
52 Ion Oancea - Agricultura Generală, Editura Ceres, Bucures.ti, 1994, pag. 15
53 Lester R. Brown - Probleme globale ale omenirii, Editura Tehnică, Bucures,ti, 1988, pag. 159
de-a lungul anilor; ponderile se convertesc apoi în mărimi absolute (ha) ce revin fiecărei grupe în
anul de previziune.
Aceste categorii principale de culturi sunt: cereale, plante tehnice, legume, cartofi, sfeclă de
zahăr, vii, livezi, pa§uni, fâneŃe. Statul poate adopta însă §i unele măsuri cu caracter economico-
financiar pentru a stimula extinderea suprafeŃelor ocupate cu anumite culturi sau pentru reducerea
altora, astfel încât producătorii agricoli să fie interesaŃi în această reorientare. În acest context,
previziunile elaborate introduc §i elemente normative (corecŃii ale trendurilor), care reflectă aceste
opŃiuni ale puterilor publice.
Terenurile de orice fel, indiferent de destinaŃie, de titlul pe baza căruia sunt deŃinute sau de
domeniul public ori privat din care face parte constituie fondul funciar al României54.
1. Structura suprafeŃei României55
SuprafaŃa totală hectare (ST) =23.839.071...100%
a) suprafaŃa agricolă (SA) = 16.801.663 ... 62%
b) suprafaŃa fond forestier (SFF) = 6.672.326...27,9%
c) alte suprafeŃe neproductive (SN) = 2.365.083 ... 10,1%
2. Structura agricolă a Ńării, mărimea ei, este condiŃionată de mi§carile ± a suprafeŃelor: SFF
si SN.
ST = SA + SFF + SN (1)
Previziunea suprafeŃelor agricole Ńine cont de intrările de suprafeŃe (CS), precum §i ie§irile
din circuitul agricol (ES) ca urmare a amplasării unor obiective economice §i sociale, §osele, căi
ferate, aeroporturi, fabrici, locuinŃe, etc.
Rezultă deci:
SA(t) = SA0 + CS(t) - ES(t) (2)
14.7706, = 14.8017, + 552, - 863,
3. Structura suprafeŃei agricole se compune:
SA0 = Sar0 + SP0 + SF0 + SV0 + SLP0 (3)
SA(t) = Sar(t) + SP(t) + SF(t) + SV(t) + SLP(t) (4)
unde: SA - suprafaŃa agricolă; Sar - suprafaŃa
arabilă; SP - suprafaŃa ocupată de pa§uni;
SF - suprafaŃa pentru fâneŃe; SV-
suprafaŃa ocupată cu vii pepiniere; SLP
- livezi §i pepiniere.
Înlocuimîn formula (3) datele din Anuarul Statistic 1999:
148016, = 9.350,7 + 3.402,7 +1.503,3 + 2818, + 2630,
EvidenŃa suprafeŃelor agricole sunt cuprinse în cadastrul agricol: - pe proprietate, pe
localităŃi: comună, judeŃe, zone.
4. SuprafaŃa arabilă (Sar) se urmare§te pe culturi:
- suprafeŃe pentru grâu;
- suprafeŃe pentru porumb;
- suprafeŃe pentru culturi tehnice;
- suprafeŃe pentru legumicultură, etc.
SuprafaŃa totală, pe structuri, pe formă de proprietate, pe localităŃi, zone, au rolul de a
fundamenta planificarea producŃiei vegetale §i animaliere.

(5)

54 Legea fondului funciar, în lucrarea Agricultura generală -Ion Oancea, Editura Cere§, Bucure§ti, 1994, pag 7.
55 Date Anuarul Statistic al României, 1999, pag. 878-879.

89
Zonarea geografică, administrativă în 8 grupe dă posibilitatea §i u§urarea previziunii
teritoriale a producŃiei la principalele culturi.

4.4.2. Previziunea producŃiei agricole vegetale


1. ProducŃia vegetală se determină după formula:
Q o= S- q (6)
unde:
Q0 - producŃia fizică vegetală (porumb, grâu, sfeclă, etc.);
S - suprafaŃa hectare cultivate pentru produsul i;
q - randamentul factorilor (suprafaŃa, calitatea solului, măsuri tehnice §i agrotehnice).
Să verificăm cu datele din Anuarul Statistic 1999 pentru anul 1998 la produsele: grâu +
secară, porumb boabe.
Tabel
S. hectare qkg/ha ProducŃia obŃinută Q
1) grâu + secară 2.033.401 2561 5.207 mii tone
2) porumb 3.128.915 2756 8.623 mii tone
Pentru a planifica sursele §i necesităŃile economiei în dimensionarea variabilelor: qt ,Qt §i
t
S se vaîntocmi balanŃa produsului respectiv. Exemplu: cultura de grâu pentru anul 2001.
Qt = Sti-qi(t) (7)
2.033,4-3.100 = 6.303,5 mii tone
Una din problemele majore ale previziunii producŃiei vegetale este întocmirea balanŃei
produsului.
BalanŃa grâului pentru anul 2001 (Exemplu)
Nr. Necasar Nqi Surse (Rqi)
PoziŃiile balanŃei u/M Total Nr. PoziŃiile balanŃei u/M Total
1. Necesar pentru semănat mii 376,2 1. Surse din producŃie proprie mii 5.774,8
tone tone
2. Necesar pentru consumul mii 3.679,5 2. Din rezervele constituite mii 1.839,7
populaŃiei tone tone
3. Necesar pentru industria mii 975,2 3. Surse din import mii 100,5
alimentară tone tone
4. Pentru rezerva de stat mii 1.839,7 4. Din stocul necesarului mii 613,0
(pentru 6 luni) tone tone
5. Necesar pentru export mii 60,2 4 mii 8.328,0
tone Total necesar RQ = ^ Rqi tone
i=1

6. Stoc la sfars.itul mii 613,0


perioadei (pentru 2 luni) tone
6 mii 7.543,8
Total necesar QN = ^Nqi tone

Calculul posturilor din balanŃă: a)


Calculul necesarului:
1. Necesarul de grâu pentru însămânŃat:
S-Ns = qi; 20334, • 185kg / ha = 3762,
Ns - norma medie de sămânŃă pentru un hectar.
2. Necesarul pentru consumul populaŃiei:
NP-Nclz-T = qi = 22.402mii ■ 0,45£g • 365
qi = 3.679,5
NP - numărul populaŃiei;

90
Nc/ z - norma medie de consum a unei persoane zilnic;
T - timpul luat în calcul.
3. Necesarul pentru industria alimentară
qi = i; cantitatea solicitată de unităŃile prelucrătoare a produsului grâu = 975,2

4. Pentru rezerva fondului de stat: (exemplu 6 luni)


3679,5/12-6 = 18397,
5. Necesarul pentru export, se stabile§te în funcŃie de resurse §i de contractele încheiate: 60,2
6. Stoc prevăzut pentru două luni: 6133679/5,12 • 6 = 613.

-2uqm =...75438,

b) Calculul resurselor
1. Resurse din producŃie proprie:
S - q = q i 2033,4-2840 = 57748,
2. Din rezervele de stat constituite: 1839,7
3. Import: 100,5
4. Din stocul final: 613,0
c) Echilibrarea balanŃei
- Se compară N cu R;
- Se procedează la echilibrare: avem trei situaŃii:
- când N = R - balanŃă echilibrată;
- când N < R - balanŃa este excedentară;
- când N >R - balanŃa este deficitară.
- În cazul exemplului din balanŃa de mai sus, avem o balanŃă excedentară:
N<R R-N=ΔR=7842,
75438, < 8328
75438, + 7842, = 8328
ΔR - reprezintă sursă suplimentară pentru poziŃia 5.

4.2.3. Previziunea producŃiei animale56


NecesităŃile se stabilesc în funcŃie de consumul de produse animale pentru populaŃie, pentru
industrie, rezerve, stocuri §i export, utilizând calcule similare celor de la producŃia vegetală. De
exemplu: producŃia zootehnică pe locuitor/an.

Produsul Un 1999 2004 Posibil de realizat Din care consum Export


Total Rel. FAO
1. Lapte total kg 210 280 540 240 300
2. Carne carcasă kg 45,2 63,5 82,2 63,5 18,7
total
- bovine kg 8,2 11,5 14,1 12,2 0,8
- ovine (caprine) kg 1,9 2,2 3,3 5,1 1,8
- porcine kg 24,8 30,6 42,7 27,9 14,8
- păsări kg 10,0 18,6 22,2 15,9 6,3
-ouă buc. 19 18,0 450 280 170
Datele din Programul de dezvoltare a zootehniei romane§ti Prognoza Ministerului Agriculturii §i Pădurii pentru anul
2004.

56 ProducŃia animalieră se exprimă prin produsul realizat de un exemplar (carne, lapte, lână, piei, etc.) înmulŃit cu
numărul de capete de animal. NoŃiunea cap de animal, ca indicator, s-a încetăŃenit în activitatea de producŃie zootehnică.

91
- Datele din tabel relevă producŃia ce ar trebui realizată fără sacrificarea animalelor sau
prin sacrificare;
- Fundamentarea previziunii producŃiei animale se referă atât la cre§terea numerică a
efectivului, cât §i la cre§tereain greutate vie a animalelor;
- Elementul determinant pentru asigurarea sporului de producŃie este asigurarea bazei
furajere. Se intocme§te balanŃa furajeră pentru fiecare specie §i cantităŃile specifice de
furaje.
Cre§terea numerică a animalelor
- previziunea efectivului de bobine:
NB(t) =NB0+(Bn(t) -k)+ NBI(t) - (NBSt + NBm + NBE + pt) (8)
unde: NBt - numărul bovinelor la stars.itul perioadei de previziune;
NB0 - numărul bovinelor din anul de bază;
Bmt - numărul bovinelor matcă între 0—t;
k - coeficientul fătărilor (k >1; k = 1; k < 1; k diferă ca mărime de la o specie la alta, oi,
caprine k> 1);
NBIt - numărul bovinelor importate O^t;
NBSt - numărul bovinelor sacrificate pentru carne;
NBmt - se estimează mortalitatea;
NBEt - numărul animalelor export în viu;
Pornind de la datele statistice din anul 1999, vom proceda la planificarea efectivului pentru
anul 2000. Respectând ordinea notaŃiei din formula (8):
3708,45 = .3143 + (.1794 + ,090) + ,345 - (970 + 621, + 205,) =
b) În ce priveqte calculul „ creqterea în greutate a animalelor " se ia în considerare întregul
efectiv. Formula de calcul:
()( )\ (9)
în care:
Sp - sporul în greutate vie al întregului efectiv din specia respectivă;
G1, G0 - este greutatea vie laînceputul §i la sfar§itul perioadei de previziune G, 0—t;
S- greutatea vie a animalelor destinate sacrificării;
E - greutatea vie a animalelor destinată exportului;
m - mortalitatea admisă (exprimată în greutate vie);
I- volumul importului (în greutate vie).
- balanŃa mi§carii efectivului de animale se elaborează pentru fiecare specie în parte, dar §i
pentru toate speciile, cuprinzând în sinteză:
a) efectiv la începutul perioadei de previziune, din care:
- femele, k0 coeficientul fătărilor ce se estimează, se obŃine sporul;
b) intrări în perioada 0—t:
- natalitate;
- importul.
c) ie§iri în perioada de previziune 0—t:
- pentru sacrificare;
- export;
- mortalitate admisă.
d) efectivul de la sfar§itul perioadei de previziune (vezi relaŃia 8).

4.3. Previziunea resurselorforestiere


Silvicultura, cu resursele sale forestiere, indepline§te un rol complex57. Pădurea aduce
foloase omului nu numai prin lemnul pe care îl oferă, ci §i prin industria de prelucrare a lemnului, în

57 Ion Iancu - Pădurea §i apa, Editura §tiintifica §i Enciclopedică, Bucure§ti,1984, pag.10

92
alte produse cum ar fi: substanŃe tanante, coloranŃi, ras.ini, cauciuc, gutapercă, flori medicinale,
frunze, etc., precum §i prin fauna ce o populează: vânatul §i pe§tii. Pădurea influenŃează hotărâtor
echilibrul ecologic, clima §i precipitaŃiile, oprind fenomenul de eroziune a solului §i reglarea
nivelului debitelor râurilor.
În România, fondul forestier ocupă 27% din teritoriul Ńării, (circa 6,3 milioane hectare), faŃă
de 29% media europeană. După ponderea pădurilor în suprafaŃa Ńării, România ocupă locul al
zecelea în Europa. Din punct de vedere calitativ însă, pădurile din Ńara noastră se situează la un
nivel superior faŃă de majoritatea celorlalte Ńări europene (prin volumul cre§terii anuale al masei
lemnoase pe picior, prin structura speciilor §i prin calitatea lemnului). Astăzi este mai mult ca sigur
că suprafaŃa se va diminua din cauza lipsei unei legislaŃii care să protejeze pădurea, din cauza
exploatării sălbatice de către proprietarii individuali. De asemenea, nu există preocupări de
replantări, ceea ce nu favorizează echilibrul economic §i cel ecologic.
Pentru cunoa§terea resurselor forestiere §i gospodărirea lor raŃională se efectuează anual a§a-
numite măsurători dendrometrice (comensurarea evoluŃiei volumului de masă lemnoasă, pe specii,
prin sondaj) precum §i lucrări denumite amenajări silvice (la fiecare 10 ani); acestea permit, ca §i în
alte Ńări, întocmirea - la fiecare 5 ani - a inventarului naŃional al fondului forestier, prin reŃeaua de
specialist de care dispune silvicultura.
SuprafaŃa fondului forestier include: totalitatea suprafeŃelor pădurilor, terenurilor, destinate
împăduririi, terenuri care servesc nevoilor de cultură, producŃie §i administrare forestieră, terenurile
neproductive incluse în amenajări silvice.
SuprafaŃa pădurilor reprezintă terenurile acoperite cu vegetaŃie, ce se structurează pe specii
ca: ra§inoase, fag, stejar, diverse specii.
După ce se cunoa§te structura, se stabile§te volumul anual al cre§terii pădurii, exprimat în
m3, sporul anual pe hectar de lemn pe picior §i în milioane m3 sporul anual de lemn pe picior pentru
întreaga suprafaŃă. În România, volumul cre§terii pădurii este de circa 4,5 m3 pe ha pe an,
reprezentând pe ansamblu circa 283 milioane m3.
Pe baza calculelor §i Ńinând cont §i de alte elemente ecologice §i economice se stabile§te (de
regulă prin lege) volumul anual al tăierilor §i a volumul de masă lemnoasă.
Prezentăm evoluŃia unor indicatori ai activităŃii forestiere (în anii 1989 - 1994, 1998)
Tabel2
Denumirea indicatorilor U/m 1989 1990 19891 1992 1993 1994 ...1998
1. Tăieri ha 8.900 8.805 14.397 17.303 14.994 14.662 18.500
2. Volumul de masă lemnoasă m3 mii 19.464 16.649 15.377 14.419 13.590 12.942 12.642
3. ProducŃia medie la hectar m3/ha 2.186 1.890 1.040 834 920 883 684
4. Împăduriri - plantaŃii S/ha 41.297 25.345 15.563 12.345 10.281 14.506 11.300
Calculat pe baza datelor din Anuarul Statistic al României 1999.
Pe baza datelor din tabelul 2 se poate formula diagnoza necesară actului de previziune.
Concluziile rezultate sunt de natură să ne atenŃioneze:
a) create suprafaŃa tăierilor de la 8.900 hectare în anul 1989 la 18.500 hectare în 1998;
b) volumul de masă lemnoasă are tendinŃa de scădere de la 19.464 mii m3 în 1989 la 12.642
3
mii m în 1998;
c) scade randamentul exploatării de la 2.186 m3/ha la 684 m3/haîn 1998;
d) împăduriri -plantaŃii are o evoluŃie alarmantă; de la o suprafaŃă de 41.297 hectare, în anul
1989, la 11.300 ha în 1998. Această stare se datorează faptului că se exploatează pădurea fără să se
Ńină seama de optimul de cre§tere al masei lemnoase. Diagnoza poate să fie mai bine înŃeleasă dacă
se procedează la expunerea grafică a acestor indicatori.

4.3.1. Model de previzionare


Activitatea previzională în acest domeniu constă în realizarea de prognoze sau programe la
scară naŃională care, pornind de la elementele menŃionate mai înainte, prevăd:

93
- volumul anual al tăierilor, diferenŃiat pe specii de arbori;
- volumul anual al regenerării pădurilor, pe cale naturală §i mai ales prin împăduriri (în
care scop sunt organizate plantaŃii semincere §i pepiniere silvice, care asigură puieŃii
necesari);
- asigurarea unui echilibru între volumul tăierilor §i volumul regenerării, astfel încât să nu
fie afectat rolul economic, ecologic §i pedologic al pădurilor;
- îmbunătăŃirea structurii pe specii a pădurilor, cu prilejul lucrărilor de regenerare, astfel
încât să se realizeze cre§terea ponderii arborilor mai valorosj (ra§inoasele) în defavoarea
celor mai puŃin valorosj (foioasele), precum §i mărirea ponderii speciilor de arbori
repede-crescători (care ajung mai repede la vârsta optimă de protecŃie sau de tăiere).
Aceste prevederi se pot reprezenta prin următorul model de simulare:
(1) V(0) = dat (variabilă exogenă);
(2)Vi(0) = V(0)-qi(0);
(3) Ri(t) = Ri1(t) + Ri2(t) + K + Rin(t);
(4)VTi(t) = Rin(t) + TCi(t);
(5) ΔV (t)=Ri(t) (0-^(0;
I

(6)V i(t)
(7) V()()

( 8) V i(t) = V(t)-qi(t); (9)


q i (t)</>q i (^)^V i (t)</>V i (0). în care:
- V(0) - reprezintă volumul total al masei lemnoase existent în anul de bază;
- Vi (0) - volumul masei lemnoase pe speciile de arbori i din anul de bază;
- qi (0) - reprezintă ponderile speciilor i în totalul masei lemnoase din anul de bază;
- Ri (t) - reprezintă suprafaŃa totală regenerată în anul de previziune t pe speciile i;
- R)(t)...(t)...R"(t) - reprezintă suprafaŃa regenerată, existentă în anul de previziune t pe
vârste de maturitate de la 1 la n ani (vârsta n fiind aceea considerată optimă pentru
tăiere, de unde R" reprezinta volumul tăierilor la vârsta optimă);
- VTi (t) - reprezintă volumul tăierilor pe speciile i în anul T;
- ΔVi (t) - reprezintă cre§terea volumului de masă lemnoasă în anul t, pe speciile i;
- TCi (t) - reprezintă volumul tăierilor de curăŃire a pădurilor din anul de previziune t;
- Vi (t) - reprezintă volumul total al masei lemnoase prevăzut pentru anul t pe speciile i;
- V(t) - idem, pe total specii;
- qi (t) - reprezintă ponderea speciilor i în totalul masei lemnoase prevăzută pentru anul de
previziune t.
Elementele componente ale acestei relaŃii rezultă din măsurători dendrologice, estimări
statistice §i opŃiuni ale factorilor de decizie, formulate pe baza studiilor previzionale întreprinse de
unităŃi de cercetare, de mi§cari ecologiste §i de agenŃi economici care solicită masă lemnoasă.
Aceasta presupune totodată valorificarea informaŃiilor privind tendinŃele pozitive §i negative care s-
au conturat, precum §i comparaŃia cu situaŃiile din alte Ńări care dispun de condiŃii economice §i
ecologice similare (privite în devenire).

94
4.4. Previziunea apei
4.4.1. Resursele de apă §i activitatea economică
a) Resursele de apă §i activitatea economică:
- cea mai mare parte a apei existente pe glob (97%) se află în oceane §i mări;
- calotele de gheaŃă ale polilor conŃin doar ceva mai mult de 2%;
- fluviile, râurile, lacurile, pânzele subterane de apă §i atmosfera abia 1%;
- acest procent de 1%, constituie în mod obi§nuit sursa aprovizionării cu apă a omului;
- se apreciază volumul total al apei pe glob la circa 1,37 miliarde km3. Rezervele de apă
sunt în mare majoritate cu salinitate ridicată, iar apele dulci nu sunt repartizate uniform
pe glob58.
b) Resursele de apă ale României:
- România este considerată o Ńară săracă în resurse de apă, de numai 1700 m3/ locuitor, în
comparaŃie cu valoarea medie pe Europa de 5000 m3/locuitor;
- Debitele anuale de apă sunt asigurate de: Dunăre (80,4%), râuri (17,5%) §i ape subterane
(2,1%);
- Nevoia întocmirii unor proiecte pentru:
- prevenirea §i combaterea poluării;
- lucrări hidrotehnice pentru a create stocul de apă necesar populaŃiei §i ramurilor
economice.
c) Structura resurselor de apă ale României
miliarde m3/an
Categorii de resurse de apă Teoretic Utilizabile
Total % Potential tehnic % În regim de %
amenajare
Râuri interioare s.i lacuri 40 29,86 24-25 37,5 13 67,5
Devierea 85 63,44 20-30 64,7 10 88,23
Ape subterane 9 6,7 5-6 33,1 3 66,6
Total 134 100 49-61 54,47 26 80,59
Sursa: Buletin informativ Regia Autonomă „Apele Române", Bucures,ti, octombrie 1999.

4.4.2. Lucrări previzionale care se întocmesc în acest domeniu


1. Comensurarea necesarului de apă în perspectivă pe categorii de utilizatori:
- consumul gospodăriilor §i a populaŃiei;
- consumul de apă pentru activitatea economică;
- consumul administraŃiei (gospodăriei comunale).
2. Formularea de variante de soluŃie pentru acoperirea necesarului de apă, într-o perspectivă
rezonabilă pentru cre§terea solicitărilor.
3. Previziunea necesarului de apă se stabile§te pe baza tendinŃelor (consumul populaŃiei,
industrie, irigaŃii, agrement, etc.)
4. SoluŃii de acoperire a necesităŃilor de apă:
- amenajareade lacuri de acumulare;
- realizarea de lucrări de regularizare a cursului apelor (indiguiri);
- lucrări pentru combaterea poluării apelor (staŃii de epurare);
- realizarea de amenajări piscicole pe apele interioare.
5. Pentru sporirea resurselor de apă, a transportului de apă la beneficiari, se prevăd fonduri
de investiŃii aducŃiunii, canalizări, etc.
Întocmirea balanŃei apei lanivelul unei localităŃi: ex. municipiu Oradea
mii m3

58 Lester R. Brown, Probleme globale ale omenirii, Editura Tehnică, 1989, pag. 208-209.

95
Necesar (qm 3 ) Surse (qm3)
Um Total Um Total
3
1. Necesar pentru populaŃie miim 13.20 1. Uzina de apă m3 13.362
2. Necesar pentru industrie, mii m3 264 2. ???? m3 250
servicii
3. Necesar pentru activitatea, miim3 345 3. Priza directă din Cris. m3 146
întreŃinerea curăŃeniei oras.ului
3
3 13.80 13.758
Total = £ qi 9 Total = Y,
i=1
i=1

În exemplul nostru, rezultă că necesarul nu este acoperit. DiferenŃa de 51 mii m3 poate fin
rezolvată:
a) cre§terea capacităŃii la uzina de apă;
b) necesarul pentru industrie să se asigure din ape subterane prin lucrări de forare;
c) cantitatea furnizată pentru activitatea de întreŃinere să se asigure din priză directă;
d) în consecinŃă, dacă va create consumul de apă în viitor vor trebui întocmite proiecte,
lucrări hidrotehnice pentru a asigura nevoile viitoare.

96
CAPITOLUL 5. PREVIZIUNEA RESURSELOR UMANE

5.1. Locul resurselor umane în sistemul lucrărilor previzionale


PopulaŃia este considerată ca fiind cea mai importantă resursă a dezvoltării economico-
sociale.
Factorii de producŃie reprezintă partea din resursele disponibile, atrase §i utilizate în
activitatea de producere a bunurilor materiale §i a serviciilor; munca, bogăŃiile solului §i subsolului,
apa, resursele energetice, alte obiecte supuse prelucrării, echipamentele, instrumentele de producŃie,
informaŃiile, activitatea de conducere, coordonare §i organizare a activităŃilor etc., sunt factorii de
producŃie care, în diferite proporŃii §i combinaŃii se regăsesc în orice activitate economică.
Munca reprezintă factorul activ §i determinant al producŃiei. În muncă se afirmă capacitatea
de anticipare §i de transformare a omului, de utilizare §i combinare eficientă a celorlalŃi factori de
producŃie. În lumea contemporană trebuie Ńinută seama însă de o serie de aspecte referitoare la
reducerea timpului de muncă, substituirea unei părŃi mereu mai mari din factorul muncă prin
factorul capital, afirmarea efortului intelectual, creator §i imaginativ bazat pe experienŃă, dar mai
ales pe asimilarea progreselor cunoa§terii prin intermediul sistemului de învăŃământ §i de formare
profesională.
Din punct de vedere cantitativ, munca trebuie analizată în primul rând în legătură cu
factorul demografic, populaŃia fiind atât suport al factorului muncă (producător), cât §i destinatar al
rezultatelor producŃiei (consumator).
Studierea problemelor populaŃiei face obiectul demografiei, a cărei acŃiune interferează cu
numeroase alte discipline, inclusiv cu previziunea.
Sistemul demografic are ca elemente principale: mărimea populaŃiei, compoziŃia acesteia
(după sexe, vârstă §i alte criterii), distribuŃia teritorială, natalitatea, mortalitatea §i migraŃia.
Reprezentarea stării sistemului la un moment dat presupune cunoa§terea resurselor umane
cel puŃin în următoarele componente de bază:
1. populaŃia totală:
- pe vârste;
- pe sexe;
2. populaŃia totală pe judeŃe, pe localităŃi:
- pe vârste;
- pe sexe;
3. populaŃia pe medii sociale:
a) urban
- pe vârste;
- pe sexe;
b) rural
- pe vârste;
- pe sexe;
A. Miscarea naturală
Pentru a analiza §i proiecta mi§carea naturală a populaŃiei, trebuie avute în vedere
informaŃiile privind fertilitatea, numărul născuŃilor vii, mortalitatea infantilă §i generală, calculele
făcându-se pe vârste, pe judeŃe §i pe medii sociale.

97
B. MigraŃia populaŃiei
Se urmare§te migraŃia populaŃiei, pe de-o parte, cea internă (între judeŃe §i între mediile
urban §i rural), iar pe de altă parte, cea externă, sub formă de emigrări (plecări din Ńară) §i de
imigrări (veniri în Ńară), din punct de vedere al schimbării domiciliului stabil, nu al cetăŃeniei.
C. Numărul defamilii si de gospodării
Pentru anumite necesităŃi se analizează §i se proiectează unele caracteristici legate de
menaje.
Datele oferite de subsistemul populaŃiei alimentează în continuare, subsistemul forŃă de
muncă.
Prognoza demografică se construie§te de regulă, în trei modalităŃi:
53. prin estimarea populaŃiei totale pe Ńară, operând cu variabile agregate;
54. prin proiectarea populaŃiei totale §i pe structuri (vârste §i sexe) pentru fiecare judeŃ §i
apoi, prin însumare la nivelul Ńării;
55. prin estimarea populaŃiei totale pe mediile urban §i rural, pe structuri de vârste §i sexe,
precum §i prin însumarea acestora la nivelul Ńării.
În strânsă legătură cu aceste trei modalităŃi de lucru se utilizează în previziune metodele:
metoda globală59 §i metoda analitică.
1. Metoda globală constă în proiectarea evoluŃiei populaŃiei prin extrapolarea directă a
numărului total al locuitorilor Ńării, pe baza tendinŃei de durată observată statistic §i eventual, luând
în considerare schimbările previzibile ce vor avea loc în comportamentul demografic.
2. Metoda analitică (pe componente) constă în proiectarea iniŃială a subpopulaŃiilor §i
corelarea componentelor care condiŃionează dinamica populaŃiei (populaŃia pe ansamblu sau pe
diverse structuri: sexe, grupe de vârstă, medii, unităŃi administrativ-teritoriale).
PopulaŃia totală se obŃine prin însumare, succesiunea operaŃiilor se prezintă astfel:
1. Preliminarea numărului populaŃiei în anul de bază (Po);
2. Proiectarea numărului născuŃilor vii (N), între (0 —»t; t = , n);
3. Determinarea numărului deceselor (D);
4. Estimarea numărului de emigraŃi (E) §i imigranŃi (I);
5. Calcularea numărului populaŃiei pentru orizontul previziunii (Pt) pe baza relaŃiei:
P t =P 0 +N 0 -^t + I ->f.

5.1.1. Previziunea resurselor umane


Pe baza datelor (serii cronologice), a indicatorilor demografici putem folosi mai multe
metode §i tehnici de previziune.
EvoluŃia populaŃiei totale si a populaŃiei ocupate înperioada 1990-1998
mii persoane
Tabel5.1.
Indicatori 1990 1995 1996 1997 1998
1. populaŃia totală 23.267 22.681 2 2. 60 8 22 .5 46 22.503
2 . p o p u l a Ń i a o c u p a t ă 10.840 9.493 9.379 9.023 8.813
3. salariaŃi 6.762 6.160 5.939 5.597 5.369
Date: Anuarul Statistic al României 1999, pag. 764-765.

1. Previziunea cu ajutorul metodei globale


a) Folosind datele din tabelul (1) rând 1 pentru a determina ritmul (progresie aritmetică):
P t =P o +n^Ap-K (1)
- R-P 22503 - 23267
= -95.500
Pt = 22.503 + (- 95.500
• 22) = 22.503 - 101mii
2. =20.402

59 Mihai łarcă, Introducerea în prognoza demografică, Editura funimea, Ias,i, 1979 (capitolul 3,4)

98
Deci în anul 2020 numărul populaŃiei va fi de 20.402.000 mai mică cu 2.101.000 faŃă de anul de
bază ca urmare a ratei negative anuale. NotaŃiile:
Pt = este numărul populaŃiei la orizontul prognozei; P0
= numărul populaŃiei în anul de bază;
Δp = raŃia anuală a evoluŃiei populaŃiei;
n = numărul de ani de după anul de bază;
b) metoda globală cu ajutorul ritmului mediu anual, în cazul unei evoluŃii în progresie
geometrică.
Exemplu: cre§terea cheltuielilor pentru produsele alimentare de bază.
y t =y 0 (1±yr)n (2)
Ani 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998
Costul mediu al alimentelor 240 279 400 570 1.700
170.000 200.000 310.000 380.000
pentru o persoană_______
y r = L o g 3 8 0 . 0 0 0 - L o g 2 4 0 1 = l ^ Z^ Z ^ 0 6 3 =
9 9

Aplicând formula (2):


yt1 =380.000(1 +,08185) = 691030
y2 =(y1)691030-1,8185 =.1256.638

y4 =2.285.196-18.185 = .4155.629
Vom observa că în perioada 1999-2003, adică se va menŃine inflaŃia la parametrii ridicat, costul
vieŃii pe o persoană va fi de 4.155.629 cu cre§tere de circa 10,9 ori. c) metoda analitică (pe
componente)
- preliminarea numărului populaŃiei în anul de bază (Po);
- proiectarea numărului născuŃilor vii (N) 0 —»t; t = , n, înmulŃindu-se numărul populaŃiei
feminine fertile adică între 15 §i 49 de ani (Pi) cu rata de fertilitate specifică fiecărei
vârste (fi)

N o
i=15
- determinarea numărului deceselor (D), care reduce în fiecare an populaŃia din anul de
bază, obŃinându-se astfel numărul supravieŃuitorilor între anul de bază §i anul de
previziune. În acest scop se folosesc tabele de mortalitate, care relevă probabilităŃile de
deces, diferenŃiate pe vârste §i pe sexe §i apoi în total. Se distinge astfel mortalitatea
infantilă (adică până la împlinirea vârstei de un an), care este sensibil mai ridicată decât
la vârstele imediat următoare, calculându-se mortalitatea specifică fiecărei vârste;
- estimarea numărului emigranŃilor (-E) §i imigranŃilor (I) prin observaŃii statistice;
- pentru calcularea numărului populaŃiei pentru orizontul previziunii se face pe baza
relaŃiei:
P t =P 0 +N 0 ^ - D 0 ^ t - E 0 ^ +I 0 ^ t (4)
Folosind datele statistice din Anuarele statistice ale României, putem calcula mi§carea
populaŃiei 1990-2000.

99
Tabel 5.3.
Ani Cifre absolute mii Ratala1000locuitori
PopulaŃi Născu Deces Spor Sold Modificar PopulaŃia Natalitat Mortalitat Spor Modificar
a la1 N Ńi vii e natura migratori e totală la31 e e natura e totală
ianuarie l u decembri l
0 1 2 3 4 5 6 7e 8 9 10 11
199 22.831 315 247 68 -87 -19,2 2 2 .8 3 1 3 1 5 2 13,6 10,7 2,9 -0,8
0 22.812 275
199 2752 23 -24 -0,4 22.811 11,9 10,9 1,0 -0,02
1
199 22.811 260 264 -4 -29 -32,9 22.779 11,4 11,6 -0,2 -1,5
2
199 22.779 250 263 -13 -17 -30,5 22.748 11,0 11,6 -0,6 -1,3
199 22.748 247 266 -19 -16 -35,6 22.713 10,9 11,7 -0,8 -1,5
4
199 22.713 237 272 -35 -21 -56 22.605 10,4 12,0 -1,6 -2,5
5
199 22.605 236 271 -35 -25 -60 22.540 10,2 12,7 -1,5 -2,6
6 22.540 231
199 286 -55 -11 -66 22.474 10,5 12,4 -1,9 -2,9
7 22.474 239
199 269 -30 -6 -36 22.408 10,5 12,0 -1.5 -1,6
199 22.408 232 265 -33 -2 -35 22.363 10,4 11,8 -1,2 -1,5
9
Calculat din anuarul statistic 1996-2000.
EvoluŃia §i analiza demografică pe plan naŃional, pentru anii ce urmează trebuie să depisteze
cauzele: îmbătrânirea populaŃiei, nupŃialitatea, divorŃialitatea, fertilitatea, cauzele generale ale
mortalităŃii, mortalitatea infantilă60, durata medie a vieŃii etc. Aceste cauze se pot observa în tabelul
5.3.
Pe plan mondial, pentru anii ce urmează se estimează că faŃă de ritmul mediu anual de 2,2%
în 1993 pentru anul 2010 se estimează de către NaŃiunile Unite că populaŃia globului va create până
la cel puŃin 7,9 miliarde61.
La ConferinŃa InternaŃională asupra PopulaŃiei §i Dezvoltării (ICPD), care a avut loc în
septembrie 1994 la Cairo §i care s-a bucurat de un succes remarcabil, statele lumii §i-au reînnoit
obligaŃiile, printr-un program de acŃiune a cel or 180 state parti cipante.
Dacă lumea aplică efectiv obiectivele acestui plan, care se adresează "majorităŃii populaŃiei,
sănătăŃii, învăŃământului §i dezvoltării - probleme care se adresează întregii comunităŃi umane",
populaŃia mondială va fi sub media estimată de NaŃiunile Unite până în 2050, medie situată la 9,8
miliarde sau 11 miliarde.

5.2. Previziunea forŃei de muncă §i piaŃa muncii


În condiŃiile economiei de piaŃă, forŃa de muncă constituie o parte componentă a circulaŃiei
bunurilor, făcând obiectul vânzării-cumpărării §i supunându-se celorlalte reguli ale mecanismului
de piaŃă: concurenŃa, oscilaŃiile numărului de locuri de muncă §i nivelului salariilor în funcŃie de
cerere §i ofertă.
Prin piaŃa muncii are loc plasarea forŃei de muncă disponibile §i achiziŃionarea acesteia în
limitele absorbŃiei posibile în perioada dată.
Pentru a aprecia dimensiunile §i corelaŃia posibilă a resurselor de muncă §i a gradului de
utilizare (sau de subutilizare a acesteia) este necesar să se cunoască locul pe care-l ocupă diferite
categorii de resurse umane pe piaŃa muncii (figura 5.4.).

60 După Biroul Regional a OMS pentru Europa, România ocupă locul doi în Europa în ceea ce prive§te mortalitatea
infantilă.
61 Lester R. Brown, Semne vitale 1995. TendinŃe ce ne modelează viitorul. Editura Tehnică, Bucure§ti 1996, pag. 103.

100
PopulaŃia totală a ării 100%
PopulaŃia în vârstă de muncă (PVM) 65% din populaŃia PopulaŃiaînafaravârst ia în afara vârstei de muncă (<
____________________ării; ____________________ 16 ani s.i >57, respectiv 62 ani),
PopulaŃia în vârstă de muncă, aptă de lucru (PVML) (PAVM) 35%
PopulaŃia în vârstă de muncă, cu incapacitate
_____________de muncă (PIM)_____________
PopulaŃia activă (PA) 54,2% PopulaŃia inactivă (PI) 45,8%
PopulaŃia ocupată (PO) 46% Rezerva de muncă (RM) 7%
SalariaŃi (S) 35% Alte categorii de populaŃie ocupată 7%

5.2.1. Previzionarea productivităŃii muncii prin intermediul economiei relative


de forŃă de muncă
Algoritmului calculaŃiei pe exemplul de maijos:
Preliminări:
- preliminarea producŃiei (Q0); Q0 = 30.000 miliarde lei;
- preliminarea forŃei de muncă (N0); N0 = 100.000 lucrători;
- preliminarea producŃiei (Qt); Qt = 36.000 miliarde lei;
- determinarea productivităŃii muncii (W0);
- determinarea economisirii forŃei de muncă (^ ΔN) = 10.000 persoane;
- calcularea numărului de personal în anul de previziune (Nt); Nt = ?;
- calcularea productivităŃii în
Succesiunea
- WQ = 0 30.000 calcului:
= 300.000 lei/lucrător
N0 100.000
determinarea forŃei de muncă care ar fi necesară realizării producŃiei previzionale în
condiŃiile productivităŃii muncii în anul de bază:
- = Qt= 36 . 00 ° = 120.000 lucrători 0
W0 300.000
pentru determinarea economiei relative de forŃă de muncă realizată ca urmare a punerii
în funcŃiune a noi capacităŃi moderne de producŃie se obŃine din relaŃia:
ΔN = ΔN1 + ΔN2 +K.. + ΔNn = 10.000 - reprezintă economisirea relativă de lucrători.
- necesarul de lucrători în anul de previziune:
N t =Nn--YAN t =120.000-10.000 = 110.000 lucrători

- calculul productivităŃii muncii în anul de previziune:


Qt 36.000
W = Q t =---------= 327272 lei/lucrător
Nt 110.00
= W t-W 0 = 327.272 -300.000 = 27.272 lei
(W t ^_ 327.272
'\W n ~ 300.000

r = \ ^100-100 =9,00%
\Wn
110.000
100 100
36.000mil. 100.000
• 100 =
30.000mil. 100 -100 50%
IQ/W
36.000mil.
30.000mil.
101
50% din sporul producŃiei s-a realizat prin cre§terea productivităŃii muncii, 50% prin
cre§terea efectivului forŃei de muncă.

5.2.2. Previziunea necesarului de lucrători pentru producŃie §i servicii (balanŃa


forŃei de muncă)
a) Se previzionează producŃia fizică §i valorică (Qt) care determină numărul forŃei de
muncă (N(t)) în corelaŃie cu productivitatea muncii (W(t)).
^,A i) 36.000.000
= 110.000
W() 327272
b) Numărul noilor locuri de muncă (ΔLm)
ΔL m =N t -N 0 =110.000-100.000 = 10.000
c) Se calculează necesarul suplimentar de personal nou încadrat în perioada de previziune
după relaŃia:
Ns = (Nt -N0) + m + p + n + a + d (4)
unde:
Ns - necesarul suplimentar de lucrători în perioada de previziune;
m - pierderi naturale (mortalitatea);
pt - numărul celor ce se pensionează, 0—t;
n - numărul lucrătorilor care nu au calificare corespunzătoare §i urmează a fi înlocuiŃi;
a(t) - plecări în armatăîn perioada de previziune;
d - diverse plecări (migraŃii de la o specializare la alta, se estimează statistic).
Exemplificăm relaŃia (4) cu date fictive:
NS = 10.000 + 50 +120 + 260 + 20 + 400 = 10.850
Calcularea necesarului suplimentar de o importanŃă deosebită pentru previziunea pregătirii
profesionale pe categorii de profesii, atât la nivelul judeŃelor cât §i la nivelul naŃional.
d) În vederea asigurării economiei naŃionale cu forŃă de muncă se elaborează balanŃa forŃei
de muncă pe ramuri §i în profil teritorial:

BalanŃa previzională a forŃei de muncă


Indicatori Total Din care:
masculin feminin
I. RESURSELE DE MUNCĂ POTENłIALE:(1 +2-3) 1. 14.786 7.995 6.791
PopulaŃia în vârstă de muncă 2. PopulaŃia în afara vârstei de muncă, 14.401 7.632 6.796
dar care lucrează 3. PopulaŃia în vârstă de muncă dar cu incapacitate 1.205 783 422
de a lucra II. RESURSELE DE MUNCĂ DISPONIBILE, 820 420 400
populaŃie ocupată 1. Ramurile 1, 2, 3 ... n III. 8.813 5023 3.790
REZERVEDEMUNCĂ-TOTAL(1+2 + 3 + 4) 1. Elevi s.i studenŃi 8.813 5023 3.790
în vârstă de muncă la învăŃământul de zi; 2. PopulaŃia casnică în vârstă 5973 2331 3.642
de muncă, aptă de a munci 3. Militari în term en 4. §omeri 1.403 716 687
3.330 1.035 2.295
40 1.200 40 540 660

Datele sunt calculate din Anuarul Statistic al României 2001.


RelaŃia de echilibrare I = II +III are importanŃă pentru estimarea proporŃiilor acestor surse;
se întreprind studii previzionale, cu implicarea unor organisme guvernamentale §i
neguvernamentale, precum §i a agenŃilor economici.

5.3. Prospectiva §omajului


În cadrul previziunilor privind forŃa de muncă, problema §omajului ocupă un loc important
în legătură cu estimarea dimensiunilor acestuia în perspectivă, cu structura sa pe ramuri §i categorii

102
socio-profesionale, cu relevarea cazurilor care-l provoacă §i a măsurilor de adoptat pentru atenuarea
acestui fenomen.
Măsurarea §omajului se face, de regulă, ca raport între numărul de §omeri §i populaŃia
activă, cu alte cuvinte prin rat a qomajului.
Practic însă, potrivit ciclului afacerilor, amândoi termenii raportului sunt fluctuanŃi, ceea ce
creează greutăŃi în măsurarea ratei §omajului §i pe această bază, în anticiparea numărului probabil
de §omeri în perspectivă.

EvoluŃia numărului de §omeri §i a ratei qomajului - structura pe sexe - în perioada 1991-1998


Ani 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998
1. Numărul §omerilor mii persoane 337,4 929,9 1164,7 1223, 998,4 697,6 986,7 1.050,6
2. PopulaŃie ocupată 10.840 10.760 10.601,1 9506, 9493 9379 9023 8.813
3. Rata §omajului % 3,1 8,6 10,9 1
10,7 10,5 7,4 10,9 11,9
4. BărbaŃi 2,7 6,2 8,2 7,4 7,9 6,3 9,6 11,2
5. Femei 4,0 10,3 12,8 12,9 11,4 7,3 7,4 10,5
Anuarul Statistic al României, 1999.
Elementul principal care se prognozează rămâne rata §omajului, în funcŃie de care se
estimează apoi numărul absolut al §omerilor (după ce s-a previzionat efectivul populaŃiei active).
Rata §omajului se prognozează pe baza tendinŃei observată în perioada precedentă §i Ńinând
seama de stadiul în care se află ramurile economiei pe curba afacerilor.
Totodată se întreprind studii sociologice privind comportamentul oamenilor faŃă de muncă §i
de §omaj, cu ajutorul bugetelor de familie §i a sondajelor de opinie. Prin anticiparea tendinŃelor se
iau măsuri sociale: ajutoare, calificare, recalificare, etc.

103
104
CAPITOLUL 6 - PREVIZIUNEA CERCETĂRII §TIINTIFICE §1
DEZVOLTĂRII TEHNOLOGICE

6.1. §tiinta §i dezvoltarea


Activitatea de cercetare §tiintifica are ca scop lărgirea limitelor cunoa§terii umane, printr-o
muncă specială, sistematică (teoretică §i experimentală), orientată spre un anume scop. §tiinta are o
cuprindere universală, cercetând natura §i societatea umană. §tiinta este în raport direct cu
dezvoltarea, cu care se condiŃionează reciproc §i se sprijinăîn procesul de creaŃie.
Cercetarea §tiintifica poate fi structurată în:
c) Cercetarea fundamentală este menită să contribuie la îmbunătăŃirea cunoa§terii în
domenii principale ale realităŃii §i are drept scop descoperirea de noi legi §i principii; se disting:
cercetarea fundamentală pură, în care predominante sunt nevoile de dezvoltare ale §tiintei, impuse
de logica internă a acesteia §i cercetarea fundamentală orientată, în care predominantă este intenŃia
aplicabilităŃii, dar într-o perspectivă incertă.
d) Cercetarea aplicativă este destinată sporirii cuno§tintelor într-un domeniu determinat al
practicii sociale §i are drept scop satisfacerea unor nevoi concrete ale societăŃii, îndeosebi ale
producŃiei într-o perspectivă imediată. În general, cercetările aplicative (§tiinte aplicative) se
bazează pe valorificarea rezultatelor oferite de cercetarea fundamentală (proprie sau achiziŃionată
din alte Ńări).
Societatea contemporană este caracterizată, cum se §tie, §i printr-o accentuată afirmare a
cuceririlor în toate domeniile cunoa§terii "cu precădere în cel al §tiintei, în vederea unei cât mai
eficiente adecvări la ritmul transformărilor geo §i eco politice care au loc".62
Astăzi, §tiinta §i tehnica sunt asociate într-o reŃea de interdependenŃe complexe care
condiŃionează evoluŃia economică în mod decisiv. §tiinta §i tehnica se întrepătrund: "§tiinta devine
tot mai tehnologică (face tot mai mult apel la aparate sofisticate §i costisitoare), §i tehnica în
schimb, devine "§tiintifica" (se bazează tot mai mult pe teorie, mai degrabă decât pe cuno§tintele
practicienilor".63 Se poate afirma că asocierea §tiintei cu tehnica se realizează într-o reŃea de
interdependenŃe complexe, care condiŃionează evoluŃia economică în mod decisiv. Progresul
tehnologiei, care se va realiza prin edificarea societăŃii informaŃionale este un progres real "care nu
are efecte nedorite asupra mediului".64
Există numeroase categorii de activităŃi de cercetare §i dezvoltare §i acestea sunt prezentate
în continuare în mod sintetic.65
- Cercetarea §i dezvoltarea cu caracter de defensivă. Activitatea de cercetare §i dezvoltare din
această categorie este efectuată pentru a se ajunge la recuperarea rămânerilor în urmă faŃă de competitori,
datorate marilor s.ocuri ale evoluŃiei economice; cas.tigul va fi al celor care vor rezista concurenŃei, ca urmare
a aplicării rezultatelor cercetării, dezvoltării.
- Cercetarea §i dezvoltarea cu caracter de ofensivă. Activitatea de cercetare §i dezvoltare din
această categorie, este efectuată pentru a conduce competiŃia, pentru a prelua o piaŃă de desfacere existentă
sau pentru a monopoliza una nouă sau una în curs de dezvoltare.
- Cercetarea §i dezvoltarea pe termen lung (de perspectivă). Activitatea de cercetare §i dezvoltare
efectuată pe termen lung este aceea care nu poate fi comercializată imediat, deoarece încă nu sunt pregătite în
acest sens celelalte firme. Atât firmele cât §i pieŃele de desfacere nu dispun de mijloacele financiare
corespunzătoare; situaŃia politică sau socială nu este favorabilă.
- Cercetarea pe termen mediu. Această categorie se referă la acele teme de cercetare s.i dezvoltare
care, dacă au succes tehnic, pot fi valorificare din punct de vedere comercial într-o perioadă de 1-3 ani.

62 Caravia Paul - Discipline, conexiuni gândire creatoare, Editura §tiintifica, Bucure§ti, 1991, pag. 5
63 Zizi Goschin - Cercetarea s,tiintifica §i cercetarea economică pe termen lung, Tribuna economică nr. 43/1997, pag.
63-64
64 §tefan Iancu - Societatea informaŃională, tribuna economică nr. 18,19/1997, pag. 46
65 H.B. Maynard - Conducerea activităŃii economice, vol. 2, Editura Tehnică, Bucures,ti, 1971, pag. 23

105
Aceasta impune firmei activităŃi pregătitoare, cum ar fi construcŃia de instalaŃii, dezvoltarea progresivă a
pieŃei, reducerea stocurilor de produse al căror interes scade, etc.
- Cercetarea §i dezvoltarea pe termen scurt. Această categorie se aplică acelor activităŃi care, dacă
au succes, pot fi generalizate în circa un an, deoarece se dispune de mijloace de comercializare s.i bani,
cererea pieŃei este satisfăcătoare s.i nu sunt motive pentru care rezultatele acestor operaŃii de cercetare s.i
dezvoltare să nu poată fi comercializate.
Obiectivele de cercetare au rolul de a contribui la realizarea obiectivelor principale ale
firmelor: supravieŃuirea §i rentabilitatea pe termen lung.
Din cele arătate mai înainte, precizăm că, prognozele referitoare la orizonturi mari de timp
vor fi cu atât mai precise cu cât intervalul este mai mic "În domeniul tehnologiei, o prognoză
glisantă" cu orizont de timp de 15-20 ani §i cu posibilităŃi de revizuire, eventual, anuală ar asigura
viziunea cea mai potrivită pentru a face faŃă oricărei surprize. 66

6.1.1. Sistemul cercetare §tiintifica-dezvoltare tehnologică


Organizarea activităŃii de cercetare §i dezvoltare este importantă pentru previziunea în acest
domeniu. Activitatea de cercetare §i dezvoltare (C+D), C = cercetare, D = dezvoltare, a devenit
factorul principal care influenŃează atât dezvoltarea economiei cât §i succesul unor firme.
Succesul "activităŃii de cercetare dezvoltare se concretizează prin înnoiri tehnologice, prin
cre§terea ritmului de dezvoltare a economiei naŃionale §i a productivităŃii,67 păstrarea nivelului de
competitivitate pe piaŃă, prin beneficii §i mai ales printr-o viguroasă §i îndelungată supravieŃuire a
unităŃilor de cercetare."68
Previziunile privind activitatea de cercetare §tiintifica §i dezvoltarea tehnologică (C+D), se
întocmesc în strânsă legătură cu celelalte previziuni ale vieŃii economico-sociale, constituind un
punct principal de plecare în elaborarea acestora. Aceasta deoarece progresul §tiintei §i tehnicii
determină în mare măsură amploarea §i ritmul dezvoltării întregii economii.
A stabili previziuni în domeniul §tiintei §i tehnicii înseamnă a fundamenta obiectivele,
ritmurile §i implicaŃiile economico-sociale ale cercetării §tiintifice §i dezvoltării, înseamnă
cunoa§terea evoluŃiei anterioare, a realităŃii prezente pentru a dimensiona evoluŃia ulterioară a
tehnologiilor. Una dintre trăsăturile principale ale dezvoltării §tiintei este aceea că indicele cre§terii
cheltuielilor pentru cercetare §tiintificd §i tehnologică, în Ńările dezvoltate este mai mare decât
indicele mediu de cre§tere economică.
Starea actuală a cercetării §i dezvoltării se caracterizează prin accentuarea caracterului
exploziv al inovării §tiintifice §i tehnologice într-un număr tot mai mare de domenii de vârf, cu
efecte economico-sociale complexe pe termen lung §i cu impact larg asupra diviziunii muncii §i
schimbului de valori pe plan internaŃional, "aduce în mod necesar în prim plan preocupărilor
majorităŃii absolute a Ńărilor cercetarea viitorului §tiintei §i tehnologiei ca singura cale care asigură
condiŃiile pentru fundamentarea §i realizarea dezvoltării intensive a economiei §i a progresului
general într-o concepŃie de perspectivă pe baza promovării, stimulării celor mai noi cuceriri ale
cunoa§terii §tiintifice universale."69
1) Rezultatele cercetării se pot cuantifica prin:
- exportul de inteligenŃă sub formă de licenŃe, documentaŃii, service, invenŃii, etc.;
- sporul de producŃie §i îmbunătăŃirea calităŃii producŃiei §i produselor;
- formarea §tiintifica §i tehnică a cadrelor care se ocupă de cercetare în toate domeniile;
- stocarea de cuno§tinte pentru a fi folosite ulterior;
- conceperea §i realizarea de echipamente pentru nevoile proprii ale sectoarelor
economice;

66 George Botez - FicŃiune §i rigoare prospectivă, Editura §tiintifica §i Enciclopedică, Bucure§ti, 1979, pag. 85
67 H.B. Maynard - Conducerea activităŃii economice, vol. 2, Editura Tehnică, Bucure§ti, 1971, pag. 11
68 Vezi anuarul Statistic al României, 1995, pag. 312. Din cifrele comparabile rezuM ca numărul unităŃilor de cercetare
erau: 1989 = 146, în 1994 erau 285 unităŃi
69 Autor colectiv - Prognoza s,tiintei §i tehnologiei în dezvoltarea României, Editura Stiintifica §i Enciclopedică,
Bucure§ti, 1986, pag. 7

106
- activitatea de organizare a microproducŃiei;
- activitatea publicistică si participarea la sesiuni stiintifice.
2) InternaŃionalizarea §tiintei §i tehnologiei:
Îmbinarea dintre cooperare si competiŃie:
- la realizarea unor proiecte comune de cercetare;
- utilizarea unor organizaŃii de consultanŃă tehnică;
- cooperarea interuniversitară (lucrări comune).
3) Activitatea C+D în condiŃiile economiei de piaŃă este organizată:
a) ReŃeaua unităŃilor de C+D cuprinde întregul sistem organizatoric actual:
- unităŃi de stat bugetare, funcŃionează ca personalitate juridică;
- unităŃi de stat care funcŃionează pe principiul gestiunii proprii - ca personalitate juridică;
- unităŃi private organizate de sine stătător;
- unităŃi în cadrul întreprinderilor si în învăŃământul superior.
b) mod de finanŃare:
- surse alocate de la buget pentru cercetarea fundamentală;
- surse din venituri proprii (autofinanŃare);
- prin îmbinarea surselor de la buget si autofinanŃare si în anumite situaŃii finanŃări străine
(vezi Banca mondială).
c) Conducerea activităŃilor de cercetare si dezvoltare intocmeste anual temele de cercetare:
- tematica prioritară generală pentru perioade de timp mediu si îndepărtat;
- tematici orientative privind cercetarea fundamentală;
- teme de cercetare aplicativă la orizonturi de timp mic (1-3 ani);
- tematica dezvoltării tehnologică întocmită de către agenŃi economici, ministere si
instituŃii specializate.
Conducerea stiintifica se realizează de către Academia Română, conduce si îndrumă
activitatea de cercetare fundamentală si orientată.

107

CerccLarca

pui4
CerccLwtt
1.Ul.li. ■!..■."_!. J i T
uritmlrii
CERCETAREA i i
___

]

'■
jhj^inp; cinpinoe;

inina ri-nlli-jru. j. iiivir^iivi

■icfVCt E« |

Va iff. £ n Jr HH'jon ^ ikfiiiii- un |i :-inl-7: ui ill :.


%hn.'j|H

iirwir
D HHWF

tauc i)c I■ Incite ninu p


a
Li L.I

i ECCEU'E ■jrnii m

nklprdl

L~ULJLLLj.]i LLJ ki.|p.mna Liihskn mccwr IEEIKT DYICt Lll

■\i. \ \ : \ \ , \ \ \

I.I

Irii dinar* ^i rEpwra T.'ir;uncTi:kii


piupiu

hiKiiiaii tr ■itnLutr-ic

qli-ilificc

Figura 6.1. Sistemul C+D


108
6.2. Elaborarea prognozelor privind cercetarea-dezvoltarea
În condiŃiile progresului tehnico-§tiintific contemporan are loc o acumulare rapidă de
cuno§tinte, care conduce la schimbări tot mai dinamice în evoluŃia vieŃii economice §i sociale. Un
obiectiv important al activităŃii previzionale îl constituie elaborarea unor prognoze de durată în
domeniul stiintifico-tehnic, în strânsă legătură cu strategia economico-socială de ansamblu.
Prognozele în domeniul cercetării-dezvoltării se elaborează în strânsă legătură cu prognoza
de ansamblu a dezvoltării economico-sociale, cu prognozele pe ramuri §i domenii de activitate, cu
prognozele pe problemele de sinteză §i cu prognozele regionale; ele furnizează elemente de
fundamentare pentru elaborarea celorlalte prognoze §i, în acelasj timp, se întocmesc pe baza
cerinŃelor rezultate din celelalte prognoze. În general, se folose§te metoda simulării în activitatea de
cercetare-dezvoltare pentru tehnologii, produse, etc. Metoda este extrem de veche "modul ei clasic
este manevra militară, care simulează o luptă. În industrie, lucrurile stau la fel; totul făcându-se aici
pe o scară mai mică, experienŃa nu este posibilă chiar la nivelul producŃiei reale. Iată de ce, înainte
de a funcŃiona în realitate, fabricile mari există în formă simulată. Nici un agregat, nici o ma§ina nu
trece pe linia de mare serie direct din faza de proiect; ea trece mai întâi prin faza intermediară a
simulării, numită fază pilot. StaŃia pilot face posibilă prefigurarea la scară mică §i mai puŃin
costisitoare a marelui proces din viaŃa reală"70.
În sistemul de prognoze ale dezvoltării pe termen lung al economiei naŃionale, prognozelor
în domeniul cercetării-dezvoltării le revine un rol important în ceea ce prive§te:
- contribuŃia decisivă a acestora la stabilirea unor strategii pe termen lung, privind
dezvoltarea ramurilor, subramurilor, domeniilor de activitate, grupelor de produse;
- desfa§urarea în timp a introducerii cuceririlor §tiintifice §i tehnice, absorbŃia §i
generalizarea noilor tehnologii, formarea profesională a personalului, toate acestea
având o influenŃă determinantă asupra rezultatelor economice viitoare;
- sporirea continuă a contribuŃiei cercetării-dezvoltării la cre§terea economică naŃională,
ca urmare a schimbărilor de structură pe care le generează în producŃia materială §i
nematerială.
De§i invenŃiile §i descoperirile nu pot fi prevăzute, totu§i există unele elemente de judecată
care permit să se prognozeze principalele perspective ale dezvoltării stiintei si tehnicii. Aceste
elemente sunt:
a) nevoile societăŃii, concretizate în comanda socială adresată acestui sector de activitate
(de exemplu, găsirea unor noi surse de energie, cercetări în acest domeniu realizându-se la
Universitatea din Oradea - energia neconvenŃională);
b) acumularea de cuno§tinte (idei, teorii, metode) dobândite de omenire §i care permit, prin
analogie istorică, rezolvarea în termene previzibile a problemelor puse de comanda socială;
c) lărgirea continuă a colaborării tehnico-§tiintifice internaŃionale, ceea ce duce la
eliminarea paralelismelor, "a redescoperirilor", favorizând rezolvarea în comun §i mai rapidă a
unor probleme;
d) concentrarea forŃelor proprii de cercetare spre problemele specifice de importanŃă
naŃională prioritară, §i care permit valorificarea optimă a potenŃialului tehnico-§tiintific al Ńării.
Activitatea naŃională de prognozare a activităŃii de cercetare-dezvoltare cuprinde elaborarea
de:
1. prognoze ale dezvoltării cercetării-dezvoltării pe plan mondial;
2. prognoza naŃională în domeniul cercetării-dezvoltării, care fundamentează strategia din
acest domeniu;
3. strategia colaborării tehnico-§tiintifice cu alte Ńări.
1. Prognozarea dezvoltării cercetării-dezvoltării pe plan mondial are în vedere, mai întâi
inventarierea celor mai noi realizări din diferite Ńări, care încă nu au intrat în producŃie de serie,
completată cu informaŃii privind preocupările cercetătorilor din străinătate, formulate în diferite

70 Mircea MaliŃa - Idei din mers, Editura Albatros, Bucure§ti, 1975, pag. 254

109
comunicări §tiintifice naŃionale sau internaŃionale. Pe de altă parte, se determină ritmul apariŃiei de
noutăŃi pe ramuri §i domenii ale producŃiei §i cercetării, evidenŃiindu-se în acest fel problemele care
tind să prezinte în viitor un interes deosebit §tiintific §i practic, afectând competitivitatea produselor
§i serviciilor care fac obiectul circuitului intemaŃional. În acelasj sens sunt folosite §i lucrările
previzionale întocmite în Ńările în cauză sau de către organisme internaŃionale. Toate aceste
informaŃii sunt analizate în mod critic §i sistematizate în prognoza proprie asupra tendinŃelor
mondiale în domeniul cercetării-dezvoltării.
2. Prognoza naŃională în domeniul cercetării-dezvoltării, care conturează strategia Ńării în
acest domeniu, se intocme§te în mai multe variante, evidenŃiindu-se decalajele favorabile sau
nefavorabile dintre realizările autohtone §i cele pe plan mondial, ca §i tendinŃele acestor decalaje. În
acest fel, în funcŃie de cerinŃele dezvoltării economico-sociale a Ńării, se prevăd diferitele variante de
soluŃii. Fiecare variantă precizează domeniile §i obiectivele de cercetare, ordinea de prioritate a
acestora §i termenele optime de realizare, cre§terea necesară a potenŃialului tehnico-§tiintific,
efectele scontate. În elaborarea strategiei naŃionale este necesară concentrarea eforturilor proprii în
acele direcŃii în care §ansele proprii de "străpungere tehnologică" sunt mai mari.
Aceste studii de prognoză se elaborează apelând la o gamă largă de metode (vezi capitolul
"Metode §i tehnici de previziune"). Astfel, cu ajutorul metodelor intuitive se stabilesc termenele
probabile ale dezvoltării unor probleme tehnico-§tiintifice. În acelasj scop, se elaborează diferite
scenarii pentru unele probleme mai importante §i mai complexe pentru care soluŃiile alternative sunt
rezultatul unor raporturi cauzale în lanŃ. Pentru aspectele cantitative, care urmează a fi stabilite
corelativ se folosesc îndeosebi extrapolări, interpolări, funcŃii de producŃie cu progres tehnic. "Este
necesară o mai bună înŃelegere a particularităŃilor procesului de cercetare-dezvoltare pentru a ne
asigura că metodele de planificare generală nu sunt concepute §i aplicate într-un mod incompatibil
cu eficienŃa procesului"71
3. Strategia colaborării tehnico-§tiinfifice cu alte Ńări se elaborează pe baza elementelor
furnizate de tratatele, acordurile §i convenŃiile încheiate de Ńara noastră cu parteneri din străinătate,
reprezentanŃi prin instituŃii guvernamentale sau neguvernamentale. Ele urmăresc obŃinerea de
avantaje reciproce §i soluŃionarea mai rapidă §i mai economică a problemelor în cauză, precum §i
potenŃarea efortului naŃional §i lichidarea rapidă a decalajelor tehnologice.
Pentru obiectivele de importanŃă deosebită, cu caracter multidisciplinar §i intersectorial, se
elaborează programe de cercetare §i dezvoltare de interes naŃional, cu concursul academiilor de
§tiinte, ministerelor, unităŃilor de cercetare §i dezvoltare, instituŃiilor de învăŃământ superior; uneori
se aprobă de guvern. De asemenea, în unele Ńări se întocmesc programe de cercetare-dezvoltare
prioritare cum sunt: program ecologic naŃional, programul naŃional pentru energie §i materii prime,
programul de dezvoltare tehnologică, programul de informatizare, programul de dezvoltare a
producerii energiei nucleare, etc.
Toate aceste programe se întocmesc în strânsă legătură cu programul/planul de dezvoltare
economico-socială a Ńării, cu programul de cre§tere a calităŃii vieŃii populaŃiei, cu programul de
protecŃie socială, cu programele regionale (teritorial-administrativ).
În acest fel, statul orientează §i corelează efortul agenŃilor economici pentru stimularea
activităŃii de cercetare-dezvoltare. De exemplu, prin intermediul unor astfel de programe, guvernele
Ńărilor U.E. încurajează §i chiar determină instituŃiile universitare §i de cercetare sa-§i sporească
relaŃiile de conlucrare cu diferite domenii ale industriei, acordând prioritate promovării cercetărilor
legate de noile tehnologii, precum §i integrării cât mai strânse a cercetării §i a instituŃiilor de
învăŃământ superior cu sectorul industriei. Un exemplu în acest sens îl reprezintă programul
Germaniei, care alocă sute de milioane de euro pentru îmbunătăŃirea cooperării între companii,
institute academice §i organizaŃii de cercetare §i pentru a accelera transferul de cuno§tinte la firme
mici. Un alte exemplu îl constituie programele Ministerului EducaŃiei, Stiintei §i Culturii din
Japonia de încurajare a cooperării72 între universităŃi, institute academice §i industrie, bazate pe

71 H.B. Maynard - Conducerea activităŃii economice, vol. 2, Editura Tehnică, Bucure§ti, 1971, pag. 54.
72 Vezi lucrarea: Economii în mi§care. Cu faŃa spre secolul 21, Suburo Okito, Editura Ager-Economistul-Rai,
Bucure§ti, 1992

110
finanŃare de către industrie, în cadrul cărora participă peste 250 firme industriale, 50 universităŃi §i
alte instituŃii de cercetare.

6.3. Cuantificarea eficienŃei progresului tehnic


În conceperea instrumentului de măsură §i analiză a eficienŃei progresului tehnic se porne§te
de la dualitatea problemelor de eficienŃă, care se manifestă fie sub forma maximizării rezultatelor
obŃinute la unitatea de efort, fie sub forma minimizării eforturilor care se fac pentru obŃinerea
unităŃii de efect.

6.3.1. Tipuri de progres tehnic


În general, literatura de specialitate a statuat trei tipuri de progres tehnic, corespunzătoare
nivelului de dezvoltare atins într-o economie §i anume:
a) progresul tehnic extensiv, caracteristic Ńărilor cu o economie slab dezvoltată; în structura
cheltuielilor de producŃie, cheltuielile de muncă vie sunt superioare;
b) progresul tehnic intensiv caracteristic Ńărilor dezvoltate din punct de vedere tehnic §i
economic, determină economisirea în ritmuri superioare a muncii trecute în raport cu cea vie, iar
raportul dintre munca trecută §i cea vie scade;
c) progres tehnic neutru care determină economisirea în aceeasj proporŃie atât munca vie
k cât §i a muncii
trecute, unde nu se modifică valoarea coeficientului k al capitalului.
y
Căile cre§terii progresului se manifestă dinamic în raport cu timpul §i cu acŃiunile
organizatorice:
- instituŃionalizarea la nivel guvernamental a organismelor ce dispun stimularea,
orientarea, coordonarea §i controlul extinderii progresului tehnic;
- previzionarea progresului tehnic:
- stabilirea priorităŃilor §i a domeniilor de introducere a progresului tehnic;
- optimizarea raportului dintre mijloacele financiare necesare §i resursele existente
limitate;
- contribuŃia crescândă a progresului tehnic la „modelarea structurilor economiei
naŃionale".
În concluzie, putem spune că principalele elemente componente care alcătuiesc conceptul de
progres tehnic se referă la:
a) ridicarea nivelului tehnic al mijloacelor de muncă, al tehnologiilor de fabricaŃie al
produselor;
b) perfecŃionarea formelor de organizare a producŃiei;
c) valorificarea superioară a resurselor de materii prime, materiale, combustibil, energie;
d) progresul tehnic ca latură a progresului social; un progres uman capabil să producă
mutaŃii în structura socio-profesională a societăŃii;
e) corelaŃia progres tehnic-protecŃia mediului înconjurător având ca finalitate optimizarea
raportului om-natură;
f) sporirea efectelor progresului asupra: rezultatelor producŃiei, cre§terea productivităŃii
muncii, reducerea consumului de muncă vie §i muncă trecută.

6.3.2. Cuantificarea eficienŃei progresului tehnic


Categoria de eficienŃă economică a progresului tehnic poate fi exprimată ca raport între
cheltuieli si efectele lor utile sau raportul între consumul de muncă vie §i trecută §i rezultatele
obŃinute.
EficienŃa economică implică exprimarea în cifre a combinaŃiilor optime ce trebuiesc
realizate în cursul dezvoltării dinamice, a tuturor factorilor de producŃie economici §i sociali.

Ill
În conceperea instrumentarului de măsură §i analiză a eficienŃei progresului tehnic se
porne§te de la dualitatea problemelor de eficienŃă care se manifestă fie sub forma maximizării
rezultatelor obŃinute la unitatea de efort, fie sub forma minimizării eforturilor care se face pentru
obŃinerea unităŃii de efect.
1. Dintre formele de manifestare ale eficienŃei reŃinem:
a) la cre§teri egale ale eforturilor se obŃin cre§teri egale de efecte, astfel încât raportul
eficienŃei este constant, egal cu unitatea.
f(x)
efect
t linia eficientei
* / efect _ A* _ A' 2 _ A' _
^=1

efort Aj A2 A3
A /
, /
4 --------------------------------------

*
4, A,=A2=A3=A4 efort(x)
b) la cre§teri egale ale eforturilor se obŃin cre§teri egale de efecte, dar cre§terea efectelor este
mai mare decât cea a eforturilor:
efect f(x)
efort Ax A2 A3

linia«

A'2

Ai=A2=A3 efort <x)


Figura 7.4. c) la cre§teri egale ale eforturilor ave
cre§teri din ce în ce mai mari ale efectelor (evoluŃie
d2f
accelerată, — f < 0)
dx
efect f(x)

A A A
efect A. A, A,
—— = — < — <—-<... <1
efort A, Aj A3

linia eficienjei
efort (x)

d) La cre§teri egale ale eforturilor obŃinem cre§teri din ce în ce mai mici ale efectelor
(evoluŃie decelerată, —f < 0). a —
dx dx

112
6.3.2.1. Previziunea progresului tehnic cu ajutorulfuncŃiilor de producŃie
1. FuncŃiile de producŃie reprezintă legătura exprimată funcŃional dintre rezultatul unei
activităŃi de producŃie §i factorii care o determină.
- pentru un volum de producŃie dat se alege acea tehnologie care limitează la minim
cantităŃile consumate din fiecare resursă (factor de producŃie);
- pentru o combinaŃie fixă de factori de producŃie se alege acea tehnologie de fabricaŃie
care conduce la un volum maxim de producŃie.
FuncŃia de producŃie Cobb-Douglas
2. ProducŃia în funcŃie de doi factori L (muncă) §i K (capital) are următoarea formă:
A-K?tyL{t) (1)
în care:
Q(t) = produsul muncii (producŃie -y) în anul t;
K = capitalul (fondurile fixe productive, medii anuale) în anul t;
L = forŃa de munca (medie anuala) în anul t;
A = coeficient de dimensiune (de proporŃionalitate între factori);
a = elasticitatea producŃiei în funcŃie de capital; ne arată de fapt cu cât create produsul
muncii la o variaŃie, respectiv o cre§tere de 1% a capitalului (exponent al factorului de producŃie:
capital);
P = elasticitatea producŃiei în raport cu munca; ne arată cu cât create produsul muncii la o
variaŃie, respectiv o cre§tere de 1% a forŃei de muncă (exponent al factorului de producŃie, muncă).
Gradul de omogenitate al funcŃiei Cobb-Douglas se măsoară prin suma exponenŃilor
factorilor de producŃie α + β.
3. DemonstraŃie (aplicarea formulei 1)
a) W = Q;------= 3, nivelul productivităŃii muncii;
L 300
Q = QL = WL (2)

3 • 300 = 900 ; înlocuim:

300 30
b) nivelul eficienŃei capitalului fix:
(3)
A: 6 00
c) producŃia determinată de factori cantitativi K, L §i calitativ de W§ie.
l
Q = Q -—K = W - Z -K = 3-0,5 -600 = 900 ^
L K

Z =K- arată câŃi salariaŃi sunt necesari pentru a menŃine în funcŃie a unei sume de capital

Z : =L-este inversa înzestrării tehnice a


fix. muncii;
l
Z = Z 0, 5 ; Z 2
K 600 300
Din înlocuirea (2) obŃinem:
Q L e - z - L = l,5-2-300 = 900 (4)
K L înzestrarea
tehnică.
L

113
d) Toate modelele de mai sus sunt empirice. Aceleasj legături se pot transforma în relaŃii de
legătură statistică punându-l pe Q în funcŃie de factorii identificaŃi mai sus:
Q = fi(W-L)('1) 3• 300 = 900
Q = f2(e- K)('2) 5,1 • 600 = 900
Q = f 3 (w-Z~ l Kp) 3• 5,0• 600 = 900
g = / 4 (e-Z-Z)(4') 1,5-2-300 = 900
e) Forma concretă a fiecărei funcŃii:
Deci în schemele analizate nu apar simultan ambii factori primari, de§i prezintă interes
deosebit analizei eficienŃei simultane a factorilor:
Raportul dintre valoarea producŃiei Q §i factorul primar complex introdus (L, K); (E
-eficienŃa globală a ambilor factori).
£ = Q = 90°= ,005 (5)
L-K 300-600
f) Modelul empiric de analiză deterministă a producŃiei Q în funcŃie de eficienŃa globală a
ambilor factori primari §i de factorul mixt (L, K) se infati§eaza ca:
Q = E \ L -K) (6)
900 = ,005-(300-600)
g) Analog cu modelele de legătură (2,4) se poate formula §i pentru acest model o formă de
legătură stocastică §i anume:
Q = fg[E,(K-L)] (7)
4. CorelaŃii dinamice fundamentale dintre rezultatele producŃiei Q §i factorii primari
organizaŃi L §i K.
1. Variabilele Q, L, K, W, Z, calculate ca dinamică:

L = L1/L0
(8)
K=KJK0

1200/900 = ,133
400/300 = ,133
800/600 = ,133
3/3 = 1
În funcŃie de evoluŃia fiecărei variabile determinată de cre§terea sau descre§terea ponderei
fiecărei variabile se va schimba mărimea raporturilor.
2. În analiza funcŃie de producŃie Q = A-Lα ■ K β se arată că dacă α + β>1 înseamnă
randament de scară crescătoare:
Elasticitatea lui L:
ΔQ
EL a (9)

AL Q dL
L
ΔQ 1200-900
Precizare:ΔQ-este modificarea relativă (procentuală) a producŃiei Q;---------------= 0,33 .
Q 900

114
---- - este m odificarea relativă (procentuală) a forŃ ei de ------=
m uncă ,0 2 5 , la fel
L 400
=,025
K 800
E K - elasticitatea pentru capitalul
K:
*M = β = 1 (10)
=
Q dK
3 . S u m a c o e fic i e n Ń ilo r d e e la s tic ita te e s t e e g a lă c u 1 , p ro d u c Ń i a s e m o d ific ă în a c eca
lare
s j aritm
u în
fost sch im b a Ń i facto rii. A d ic ă:
- p r o d u c t i v i t a t e a m u n cWi i = Q / L§ i
- ra n d a m e n tu l m e d iu a l c a p it a lu(K lu):i

- dacă α + β <1 randamentul scade


- dacă α + β = 1 randamentul este constant
- dacă α + β > 1 randamentul este crescător
4. FuncŃia de producŃie se poate calcula sub formă de indici
iQ=A l-K?-lf (10')
Exemplificăm . Ce valoare va lua fiecare indicator peste 10 ani dacă ritmul mediu anual este de
0,030.
Q0 = 1200; a = Q0(1 ± ,0030)10 = Kt10 = 800 • 3,1 =
1040;Lt10 = 400 • 3,1 = 520 Q t=K t+L t= 1560 = 1040
+ 520 indici:
Q t = 1560-1200
Q0 1200
K0
g^K^UMO800 800 =

800
520-400
L0 400
Cu cât contribuie fiecare factor la cre§tere:
Qt-Q0 = 360
Kt - Ki = 800 • 3,0 = 240 Kt = — = 666,%
360
120
Lt ■ Li = 400 • 3,0 = 120 Lt =-----= 33%
360
5. FuncŃia de producŃie Cobb-Douglas cu progres tehnic se scrie:
Qt = A-K?t)-L?t)-er(t) (11)
în care:
e - baza logaritmului natural (2,73...
r - rata progresului tehnic
t - numărul de ani prognozaŃi
A - coeficientul de dimensiune (proporŃionalitatea dintre factor).
6. Alte aspecte privind determinarea eficienŃei economice a extinderii progresului tehnic.
Exemplificări:

115
1. Categoria de eforturi-cheltuieli:
- cheltuieli cu amortizarea;
- cheltuieli cu exploatarea (retribuŃii, materii prime, materiale, combustibil §i energie);
- cheltuieli de întreŃinere §i reparaŃii;
- cheltuieli cu forŃa de muncă.
2. Tipuri de efecte avute în vedere:
- sporul de beneficiu;
- economia de valută;
- sporul de producŃie netă;
- economii de cheltuieli materiale;
- economii de muncă vie;
- îmbunătăŃirea consumurilor specifice.
3. EficienŃa economică cumulată a progresului tehnic
EficienŃa economică cumulată se calculează ca raport între efectul economic §i cheltuielile
totale consumate pe perioada de menŃinere a progresului - perioada de timp scursă de la introducere
până la dispariŃia efectului.
RelaŃia este:

= 1

în care:
n - tipuri de efecte economice;
Ec - efectele parŃiale la nivelul unităŃilor de cercetare;
m - numărul de unităŃi producătoare;
Cc - cheltuieli pentru cercetare;
Cpr - cheltuieli pentru aplicarea în producŃie a rezultatelor cercetării.
Exemplificăm:
Efectele 4530/580 eforturile E>eforturile
Dacă efecte sunt încadrate între 0 —»t, 0-10 ani vom avea eforturile §i efectele în relaŃia:
Δefect =-------= ,781 totale
580
453
anual: efecte în 10 ani =4
58
Să înlocuim cu date ecuaŃia (12):
540 + 400 + 90 + (5 • 700) _ O 1 ,
---------------------------------- = 7,81 efecte
400 + 50 + 60 + 70
DiferenŃa absolută => 4530 - 580 = 3950
Anual (în 10 ani)-------= 395 unităŃi valorice (beneficiu).
4. Având în vedere că dezvoltarea tehnologiei înseamnă sporirea capitalului fix. -
cuantificarea eficienŃei capitalului fix:

unde: Q - producŃia
F-fondurile fixe;
(p - eficienŃa capitalului fix.
116
800 =,
1875
- coeficientul mediu C = K =-------= ,0533 (14)
Q 1500
- coeficientul marginal este un raport dintre capitalul suplimentar §i sporul de venit căruia
îi dă na§tere:

(15)
C
ΔQ
unde: ΔK - capitalul suplimentar; ΔQ
- sporul de venit.

C' =------= ,0133; 13,3% ca urmare a sporirii capitalului.


1500
- coeficientul marginal al investiŃiilor:
Cms=1 (15)
ΔQ
În analiza economică a progresului tehnic se folosesc numeroase procedee de a localiza
efectele §i eforturile. De exemplu: ΔQ = Q1 - Q0; în cazul Qi s-a produs cre§terea §i a fondurilor
fixe, etc.
Sau AB = (CA 1 -Cj)-(C4 0 -C o ) pe baza progresului tehnic §.a.m.d.; sporul beneficiului
luând cifra de afaceri (CA)§i cheltuielile (C) vor conŃine efectele progresului tehnic AB > AK;
relaŃia se menŃine până când tehnologiile (K) i§i pierd efectul §i relaŃia devine AB < AK .
117
118
CAPITOLUL 7 - PREVIZIUNE MICROECONOMICĂ

Microeconomia abordează comportamentul individual al agenŃilor economici (gospodării,


firme, agenŃii ale statului) §i al relaŃiilor dintre ei pe diferitele pieŃe pe care schimbă factorii de
producŃie §i bunurile finale. Principala caracteristică a previziunii microeconomice constă în
sprijinirea prin metode adecvate a scopurilor pe care §i le fixează agenŃii economici. Ea le indică
modul în care pot atinge cu resurse limitate solicitările pieŃei, care sunt deciziile ce trebuie adoptate
§i cum sunt ele influenŃate de modificarea variabilelor independente §i a factorilor de influenŃă.
Microeconomia indepline§te două funcŃii: funcŃia explicativă §i normativă. Aceste funcŃii
vor fi abordate §i explicate în cadrul activităŃii de planificare.

7.1. Politica întreprinderii §i planificarea


ProducŃia de bunuri materiale constituie factorul de bază, determinant al existenŃei §i
evoluŃiei societăŃii omene§ti, elementul hotărâtor al procesului reproducŃiei, din care motiv ocupă un
loc central în toate analizele §i deciziile privind dezvoltarea economică §i socială, pornind de la
nivel de agent economic §i până la nivelul întregii Ńări." 1
Determinarea volumului §i structurii producŃiei materiale pentru perioada următoare trebuie
să reprezinte o problemă centrală a activităŃii de previzionare. Aceasta implică desfa§urarea unor
multiple activităŃi de cercetare a necesităŃilor de bunuri materiale, ca §i a posibilităŃilor de acoperire
a acestor necesităŃi. Cele două mari ramuri ale producŃiei materiale - industria §i agricultura
-formează în mod firesc capitole distincte ale planului, metodologia de previzionare fiind adaptată la
particularităŃile fiecăreia dintre ele.
În cadrul activităŃilor de previziune, ritmurile de dezvoltare trebuie diferenŃiate de la o
ramură la alta, astfel încât să permită realizarea unor noi structuri, dezvoltarea acelor ramuri ce
valorifică superior resursele umane §i materiale de care dispune Ńara, dezvoltarea eficientă a
întregului complex al economiei naŃionale. Ideea de maximizare a profitului, sub constrângerea unui
volum determinat de resurse, derivă din obiectivul său de a găsi cele mai bune modalităŃi de
realizare a producŃiei, de distribuire §i consumare a bunurilor, dând răspunsuri §i soluŃii la o serie de
probleme privind mecanismul de funcŃionare §i reglare a economiei, eficientizarea activităŃii.2
Politica întreprinderii, planificarea, înseamnă promovarea stabilităŃii §i adaptarea întreprinderii la un
mediu §i un viitor nesigur, printr-o decizie prevăzătoare pentru crearea stărilor viitoare dorite.3
A planifica înseamnă a defini ce vom face §i când vom încheia acŃiunea noastră; a programa
înseamnă să decidem când vom acŃiona §i ce resurse vom utiliza.
Planificarea trebuie să fie deosebit de strâns legată de conducerea întreprinderii. Ea este
prima fază a procesului de conducere a întreprinderii - funcŃie importantă a managementului
industrial.
Sistemul actual de planificare într-o întreprindere se compune dintr-o planificare orientată
după condiŃiile de timp §i spaŃiu, adică planificare "strategică", pe termen scurt (de circa cinci-§ase
ani). Din ea decurge planificarea operativă, cu indicatori lunari ai producŃiei, pentru dirijarea
activităŃilor curente.4
Planificarea se extinde, pe de o parte, asupra întregii întreprinderi, iar, pe de altă parte, se
bazează pe domenii parŃiale ale întreprinderii §i respectiv pe domenii de funcŃii.
Obiectivul esenŃial al planificării strategice este programul de acŃiune (strategia) ale cărui
componente individualizate sunt constituite din acele strategii parŃiale care stabilesc, la momentul
respectiv, o gamă de produse sau o linie de producŃie §i/sau piaŃa de desfacere.

1 Olah Gheorghe, Macroeconomie, Editura Treira, Oradea 1997, pag. 19.


2 Vezi: Factorii de producŃie, Alina Bădulescu, Elemente de microeconomie, Editura Convex Oradea, 1995, pag. 13-15.
3 H. B. Maynard, Conducerea activităŃii economice, Editura tehnică, Bucure§ti, 1970.
4 Elena Zaharia, Planificarea strategică, Tribuna economică Nr. 15/1998.

119
Planificarea strategică utilizează numeroase metode §i tehnici specifice, ca de exemplu:
analiza mediului înconjurător, analiza pieŃei, analiza concurenŃei, concepŃia privind ciclul de viaŃă al
produselor, conceptul privind curba experienŃei, analiza riscului; la acestea se mai adaugă metodele
pe care le-am prezentat la capitolul "metode".

7.1.1. Obiectivele previziunii microeconomice


În raport cu gradul de cuprindere al elementelor componente, rezultatele economice în
expresie valorică se grupează în: rezultate globale (brute), finale, nou create, nete.
- Rezultatele globale reflectă întreaga activitate desfa§urata de agenŃii economici
întreprinzători, cuprinzând suma bănească a bunurilor economice cu caracter marfar §i nemarfar.
Ele includ toate cheltuielile efectuate de agenŃii economici pentru producerea acestor mărfuri
(bunuri §i servicii). Astfel de rezultate globale se exprimă prin cifra de afaceri, producŃia globală
industrială (PGI).
- Rezultatele finale exprimă valoarea bunurilor economice ajunse în ultimul stagiu al
circuitului lor economic §i sunt destinate consumului final. Spre deosebire de rezultatele globale,
rezultatele finale (de exemplu, valoarea adăugată brută) nu cuprind consumul intermediar.
- Rezultatele nou create reprezintă surplusul bănesc peste preŃul factorilor de producŃie
materiali utilizaŃi (salariul + profitul).
- Rezultatele nete reprezintă partea din preŃul bunurilor economice rămas după scăderea
costului factorilor de producŃie, a impozitelor directe §i indirecte.
Rezultatele microeconomice se măsoară prin indicatori specifici diferitelor domenii de
activitate. De pildă, pentru măsurarea activităŃii industriale se utilizează: cifra de afaceri, valoarea
adăugată, venitul global, profitul (beneficiul) net.
- Cifra de afaceri reflectă totalitatea încasărilor realizate de un agent economic pe baza
actelor de comerŃ într-o anumită perioadă de timp, la preŃurile pieŃei. Indicatorul comensurează
performanŃele financiare brute, pe baza lui asigurându-se compararea cheltuielilor efectuate de
agenŃii economici a profitul realizat.
- Valoarea adăugată măsoară efectul rezultat din utilizarea factorilor de producŃie,
îndeosebi muncă §i capital. Ea reflectă suma de bani încasată din vânzarea bunurilor economice
peste mărimea cheltuielilor cu materii prime, materiale §i energie, care au fost utilizate pentru
producerea bunurilor economice.
- Venitul global al întreprinderii reflectă mărimea profitului (beneficiu) brut. Mărimea
acestuia se determină scăzând din cifra de afaceri costul de producŃie.
- Profitul (beneficiu net) evidenŃiază acea parte a venitului global al întreprinderii rămasă
după scăderea din aceasta a impozitelor §i altor prelevări prevăzute de lege.

7.2. Sistemul informaŃional (indicatori statistici)


Întreprinderile sunt un sistem dinamic, complex.
Modelul determinării indicatorilor activităŃii industriale poate fi cuantificaŃi §i agregaŃi, de
exemplu:
Calculul producŃiei marfă industrială (PMI)se face cu ajutorul formulei:
PMI = PF+PC+SL V+OPT+LI (1)
unde:
PF = valoarea produselor finite;
PC = valoarea prelucrării materiei prime §i a materialelor, a clienŃilor interni;
SLV= valoarea semifabricatelor din producŃia proprie livrată;
OPT= obiective terminate în perioada prevăzută, lucrări tehnice pentru producŃie;
LI = lucrările (serviciile) cu caracter industrial.
ProducŃia marfă vândută §i încasată PMVI are conŃinut complex, caracterizând activitatea
productivă, economico-comercială §i financiară a întreprinderii.
Indicatorul se calculează prin corelarea formulei de calcul a PM (1) astfel:

120
PMVI = PM+(SPFl-SPF2)+(SPEl-SPE2) (2)
unde:
PMVI = producŃia marfă vândută §i încasată
SPF(1,2) = stocul produselor finite (1 §i 2 reprezintă începutul, respectiv sfar§itul perioadei)
SPE = soldul produselor expediate §i neîncasate (1-2 reprezintă începutul §i respectiv
sfar§itul perioadei);
PMVI include produsele finite, semifabricatele §i lucrările cu caracter industrial a căror
contravaloare a fost încasată în perioada curentă, indiferent de fabricaŃie §i de perioada livrării.
ProducŃia netă (PN) se calculează potrivit formulei:
PN = PGI-CM (3)
unde:
PN = producŃia netă;
PGI = producŃia totală globală industrială;
CM= cheltuieli materiale.
ProducŃia totală globală a întreprinderii se determină după formula:
PGI = PM + (N2 -N1) + (S2 -S\)+CIP + RK + RI + PMC (4)

unde:
N2 N\ = cre§terea sau descre§terea valorii stocurilor producŃiei neterminate (N2 - N1);
S2,S1 = cre§terea sau descre§terea stocurilor semifabricate, piese de schimb, combustibil din
producŃie proprie, stocuri de materiale, modele, forme, SDV(S2 - S1)
CIP = consumul industrial productiv (SDV, piese de schimb semifabricate)
RK = reparŃii capitale
RI = reparaŃii curente, întreŃinere
PMC = producŃia realizată cu materialul clientului.
Valoarea adăugată (VA) exprimă sporul de valoare ce se adaugă în cadrul întreprinderii prin
procesul de fabricaŃie, la valoarea obiectelor muncii prelucrate. Se determină astfel:
VA = Salarii + Profit + Amortizare (5)
unde:
VA = valoarea adaugată;
S = salariile §i drepturile salariale;
P = profitul;
R = amortizmentele (capital fix).
Diferitele modalităŃi de exprimare a rezultatelor activităŃii industriale, precum §i de cerinŃele
raŃionalităŃii economice, indicatori analizaŃi mai înainte se pot ordona descrescător în următoarea
suită:
PGI > PM>PMVI >VA>PN>B (6)
Între indicatori cu rezultate economice brute nu se impun inegalităŃi stricte. RaŃionalitatea
economică justifică §i egalităŃile:
PGI = PM §i PM = PMVI (7)
Când se vor fi făcut pa§i importanŃi spre o economie de piaŃă atotcuprinzătoare, ecuaŃia ((7)
§i (6)) se va înlocui cu un sistem simplificat, mai esenŃializat, al corelaŃiilor de pe piaŃă:
CA>VA>B (8)
În practica previzională se utilizează frecvent indici de dinamică.5
Suma rezultatelor nete (N) §i a costurilor (C) este egală cu valoarea indicatorilor de rezultate
brute (R), adică R = C+N. Indicii de dinamică se notează cu R = R1/R0, C = C1/C0, §i N = N1/N0. (9) În
virtutea cerinŃelor economice, există C < N §i potrivit notaŃiilor introduse:

5 Vezi E. Biji, Statistică teoretică §i economică, Editura Didactică §i Pedagogică, Bucure§ti, 1991, capitolul 16.
R = rezultate brute; C = costurile; N = rezultate nete
6
Alina Bădulescu, Editura Convex, Oradea, 1995, pg. 75 - 89

121
C1+N1 C~C0+N~N0
R0 C 0 +N 0 C 0 +N 0
~ C~C0+N~N0 N~C0+N ~ N0
R~= C C 0 +NN0< N C--------^<7V,adica (10)
C 0 +N 0 C 0 +N 0
R~<N~ (11)
de aici rezultă că indicatorul de rezultate nete trebuie să crească mai rapid decât rezultatele brute.
Pe baza suitei (8) §i a acestor precizări din relaŃia (11) rezultă că activitatea întreprinderii se
bazează pe criteriile pieŃei, care îi impune suita de inegalităŃi:
B >VA~>CA~ (12)
În mod analog, sistemul de corelaŃii dinamice se prezintă:
B~>PN~>VA~> PM~VI >PM> PGI (13)

7.3. Previzionarea producŃiei industriale


Fundamentarea planului producŃiei industriale implică elaborarea unui ansamblu de lucrări
§i calcule complexe, prin care se urmare§te să se stabilească: volumul producŃiei de bunuri de
consum, capacităŃile de producŃie §i producŃia de utilaje; producŃia §i resursele de materii prime,
materiale, combustibili §i energie.
Previziunea producŃiei porne§te, în principal, de la analiza capacităŃilor de producŃie ale
întreprinderilor, care se fructifică numai în măsura în care piaŃa solicită produsul realizat în condiŃii
de calitate §i cost normal la un anumit moment dat.
Capacitatea de producŃie a unităŃilor industriale reprezintă producŃia maximă ce poate fi
obŃinută într-o perioadă dată, pentru o anumită structură §i calitate a producŃiei, în condiŃiile folosirii
depline - intensive a fondurilor fixe productive, potrivit celui mai eficient regim de lucru.

7.3.1. Previzionarea producŃiei industriale de bunuri de consum


ProducŃia de bunuri de consum cuprinde două mari grupe de produse: alimentare (industria
alimentară) §i nealimentare, acestea din urmă fiind de două feluri: de uz curent (în genere industrie
us. oară) §i de folosinŃă îndelungată.
Pentru fundamentarea previziunilor bunurilor de consum se utilizează metoda normării,
balanŃele materiale §i calculul elasticităŃii cererii de consum6, cercetările de marketing-sondajele,
balanŃa de venituri §i cheltuieli bane§ti ale populaŃiei, extrapolări, comparaŃii internaŃionale, etc.
A. ProducŃia industriei alimentare7 se previzionează în funcŃie de:
a) efectivul populaŃiei din perioada de previziune, ce se evaluează cu metoda extrapolării;
b) consumul mediu pentru o persoană pentru fiecare produs ce se determină în funcŃie de:
- consumul perioadei anterioare;
- necesităŃile fiziologice, Ńinându-se seama de asigurarea unei alimentaŃii îndestulătoare,
tinzându-se către un consum optim;
Se au în vedere:
- numărul normal de calorii (cca. 3000 calorii);
- consumurile de: proteine, glucide, lipide, săruri, vitamine;
- structura populaŃiei pe grupe de vârstă, sex, medii, zone (câmpie, deal, munte);
c) posibilităŃile pe care le are economia naŃională.
B. ProducŃia industriei usoare (bunuri de uz curent) se previzionează în funcŃie de:
a) efectivul populaŃiei din perioada de previziune;
b) sporirea volumului veniturilor bane§ti ale populaŃiei;

7 Dumitrache Caracotă, Previziunea Economică elemente de macroeconomie, Editura Didactică §i Pedagogică,


Bucure§ti 1996, pag. 195-196.

122
c) schimbarea în structura cererii populaŃiei;
d) volumul desfacerii mărfurilor respective în anul de bază.
Elasticitatea cererii de consum reflectă modificările ce au loc în consumul unui bun
oarecare, în funcŃie de variaŃia unuia dintre factorii care îl determină. Cererea de consum a
populaŃiei este influenŃată de o serie de factori ca: veniturile, preŃurile, oferta de mărfuri, factorii
demografici, factori de natură psihologică, etc. Cererea pentru un produs poate fi exprimată în
funcŃie de venit (V), de preŃ (P) sau §i de venit §i de preŃ (V,P).
Ci = f(V)
Ci = f(P)
Ci = f(V,P)
Studiul elasticităŃii cererii se face cu ajutorul coeficienŃilor de elasticitate.8 Ei arată care va
fi modificarea cererii populaŃiei pentru un produs sau serviciu x, la o modificare de 1% a veniturilor
sau a preŃurilor. La baza calculelor coeficienŃilor de elasticitate stau datele din bugetele de familie.
Calculele se fac pe produse sau grupe de produse. Practic, elasticitatea este mai pronunŃată la grupa
mărfurilor nealimentare §i la servicii.

7.4. Previzionarea capacităŃilor de producŃie


A. Capacitatea de producŃie exprimă posibilitatea maximă a unui utilaj de a produce o
anumită cantitate de produse în condiŃiile timpului de lucru disponibil.
Capacitatea se măsoară prin:
- cantitatea maximă de produse ce se pot obŃine cu utilajele respective într-o perioadă
dată;
- cantitatea maximă de materii prime sau materiale ce poate fi prelucrată într-o perioadă
dată cu utilaj ele respective;
- fondul de timp al utilajului.
B. Mărimea capacităŃii de producŃie depinde de:
a) Numărul utilajelor §i mărimea suprafeŃelor de producŃie;
b) Normele (indicatorii) de utilizare intensivă §i extensivă a utilajelor §i a suprafeŃelor de
producŃie;
a) Norma defolosire internă (Nfi) stabiles.te producŃia maximă.
Exemplu: Dacă Ng a unui furnal este de 1,5 tone fontă/mc de volum util / 24 ore (h), iar
volumul util al furnalului este de 1.500 mc, producŃia anuală va fi:
1,5 x 1.500 mc = 2.250 tone/zi x 365 zile = 821250 tone producŃie anuală.
b) Norma defolosire extensivă (Nfe)
- Nfe se calculează ca un raport între timpul de lucru disponibil (Td) §i timpul
calendaristic (Tc)
- Timpul maxim calendaristic (Tc) se calculează:
Tch=NZx24h/zi = 8760h = 365 x24h (14)
- Norma de folosire intensivă (Nfi) anual:
Nfia = 5 grupe de utilaje x TCH = 43800H = 5 x 8700H (15)
- Timpul nefolosit anual (zile nelucrătoare anual) Tn
Tn = NZnelucrate x 24 ore = 2880h = 120 x 24 (16)
- Capacitate nefolosită:
Cnfh = Nr. Utilaje x Tnh (17)
h
14.400 =5 x2880
- Timpul disponibil sau norma de folosire extensivă (Nfe)
TD = TC-Tn (18)
245Z = 365-120Z
5880 h = 245 x 24

8 Alina Bădulescu, Elemente de microeconomie, Editura Convex, Oradea, 1995, pag. 78-81.

123
- Capacitatea disponibilă (Cpd)
Cd = nr. utilaje x TD (19)
- În concluzie, norma de folosire a celor 5 utilaje:
a) Nf e = ^_xlOO (20)
*c

671, = ^x100
43800
^ (21)

43800
- Norma de folosire a capacităŃilor de producŃie oscilează în funcŃie de numărul de
schimburi, coeficientul de schimburi (Ks) se calculează după formula:
(ms1 xkl) + (ms2 xk2)+(ms3 xk3)
K S = 1 --------------------------
---------------------------------------------------------------(22)
m
unde:
KS = coeficientul de schimburi;
= numărul de utilaje care lucrează într-un schimb; =
cele ce vor lucraîn schimbul doi; 3 = cele ce vor
lucraîn cele trei schimburi; mt = numărul total de
schimburi; Regim de lucru al întreprinderii:
- cu producŃie continuă (în siderurgie, chimie, etc);
- cu produŃie intermitentă (metalurgie, ind. us.oara, etc);
- cu producŃie sezonieră (industria zahărului, conserve, din fonte, vinificaŃie, etc.).
- Cunoscând aceste elemente se trece la calculul capacităŃii de producŃie; înmulŃim
numărul utilajelor cu normele de folosire: Nfi §i Nfe; regimul de schimburi §i regimul de
lucru.

7.4.1. BalanŃa capacităŃilor de producŃie


1. BalanŃa capacităŃilor de producŃie are următoarele funcŃii:
- realizează corelaŃia dintre producŃia previzionată §i capacitatea de producŃie necesară
realizării producŃiei planificate;
- permite previzionarea producŃiei de utilaje;
- scoate în evidenŃă rezervele de capacitate existente, dând posibilitatea luării de măsuri
pentru cre§terea coeficientului de utilizare al acestora;
- fundamentează, în mare măsură, planul de investiŃii al agenŃilor economici, în sensul
realizării unei corelaŃii raŃionale între necesarul de noi capacităŃi de producŃie §i
fondurile disponibile.
2. BalanŃele se întocmesc la nivelul unităŃii productive §i la nivel sectorial. BalanŃa se
structurează pe:

124
I. Necesar; II. Resurse; III. Folosirea capacităŃii.
INDICATORI ande an de plan/bază
bază previziune %
I. NECESAR ProducŃia previzionată (Qp) Capacitatea medie
necesară realizării previzionate (Cp) Rezerve de capacitate Rc II. 117600 123480 105
RESURSE Capacitatea iniŃială (Ci) Capacitatea scoasă din
29400 30870 105
funcŃiune (Cs) Cre§terea capacităŃii: prin modernizarea
capacităŃilor existente §i îmbunătăŃirea folosirii lor (Cm) prin 14400 20410 142
intrarea în funcŃiune a noii capacităŃi (Cn) Capacitatea finală
(Cf) 43800 43800 -
Capacitatea medie anuală (Cp) III. FOLOSIREA - 5880 -
CAPACITĂłII Coeficientul de utilizare a capacităŃilor de - 13360 -
producŃie:
K c =Qpx100 Cp - 1600 -
- 11700 -
43800 51360 -
43800 51280 117

29400
= .067 30870
=,060 -
43800 51280

În calculul posturilor din balanŃă folosim relaŃia: Cf = Ci + Cm + Cn-Cs)


Cf = Ci + Cm + Cn- Cs\ Între capacitatea finală §i capacitatea finală medie (23)
există următoarele relaŃii:
- Cf = Cf, când intrările §i ie§irile sunt operate la începutul perioadei de plan;
- Când Cf <Cf deoarece modificările au loc în perioada de plan
Pentru exemplificare , relaŃia (23) pe baza calculelor din balanŃă,
,(0 rezultă:
f - C - ■ci
43800 - 5880 + 1600 + 11760 = 51280 timp disponibil -
Calculul posturilor din balanŃă:
1. Q p = variabilă exogenă (nivelul producŃiei fizice) 117600 buc;

2. -(0 = 117600 x
'u/
3. produs 0.25 = 29400
4. ore capacitate : Nutilaje = 43800 - 29400 =

14400
Ci = ' utilaje = 8760x5 = 43800
5. Cs=Tcx Nutilaje = 5880 x 1 = 5880
6. Cm = Ci x K% = 43800 x 3,66 = 1600
K %= arată cât la sută a contribuit modernizarea la sporul de producŃie, la cre§terea
capacităŃii utilajelor.
7. Cn=TcxNutila]enm =5880x2 = 11760
8. Gradul de folosire a capacităŃii de producŃie (Kc) se determină, ca raport între volumul
producŃiei provizionate (Nfe) §i capacitatea de producŃie (Nfi) adică capacitatea folosită §i
capacitatea nominală.
QxCmlp 29400
= 0,671x100 = 671,
util 43800
T x Nr
125
Q xCm/p
TcxNruttl 51280

7.5 Previzionarea resurselor materiale


Necesarul de materii prime, materiale, combustibil §i energie se determină înmulŃind
volumul producŃiei finite previzionate în ramurile consumatoare cu normele de consum.
Pentru fundamentarea previziunii se utilizează mai multe metode, dintre care se evidenŃiază
metoda normării §i metoda balanŃelor, balanŃele realizând, tocmai corelaŃia dintre necesităŃi §i
resurse.
A. Normarea consumurilor materiale stă la baza planificării
Ca elemente componente ale normei de consum se disting:
- consumul util (CU);
- pierderile tehnologice (Pteh)
- pierderi netehnologice (Pnteh) (în procesul de aprovizionare stocate, manipulate,
transport);
- Norma de consum (Nc);
Norma de consum de materiale se poate calcula după relaŃia:
Nc = Cu + (Pteh - Ptehr) + (Pnteh - Pntehr) (1)
9,54 = 9,5 + (0,02 - 0) + (0,03 - 0,01)
B. Norma de aprovizionare (Na):
NC = 9,54 m2 de tablă pentru produs
NA = Nr produse x Nc = 117600 x 9,54 m2 = 1121904 m2 (2)
Cs = M =-----------= 9146 m2 (pentru un aparat frigorific de exemplu)
Q 117600
unde:
Cs = Consumul specific;
M= Materia consumată efectiv;
Q = ProducŃia obŃinută
C. Pentru analiza dinamicii consumurilor specifice se poate folosi relaŃia:

Cs0Po 9,54x2000 19080


99,1% Reducerea costului la materia primă cu 0,9%
- Se calculează indicele de economisire: volumul economisirii materialelor Δqi
indicatorul economisirii valorice ΔE:

0,8 = 9,54 - 9,46; 9408 = 0,8x117600


ΔE = Y 4 q i-Po =9408-2000 = 18816000 lei
unde:
Δqi = catitatea de materii prime economisită pe produs;
Q = numărul produselor;
p0 = preŃul pe unitatea de produs;
ΔE = economisirea totală (valorică).

126
7.6. Previzionarea necesarului de personal si fondul de salarizare
7.6.1. Previzionarea necesarului de personal
La nivelul oricărei organizaŃii, conducerea managerială trebuie să acorde o atenŃie deosebită
previzionării necesarului de personal din punct de vedere numeric, al nivelului de calificare §i al
structurii profesionale.
Planificarea resurselor umane presupune compararea resurselor de personal existente cu
nevoile de forŃă de muncă, determinate în funcŃie de specificul întreprinderii §i de sistemul său de
obiective.
În schema prezentată (figura 7.6.1 ) se evidenŃiază procesul de planificare a resurselor
umane. 10
În activitatea de previzionare se utilizează mai multe metode: Delphi, regresia liniară,
analiza tendinŃelor, productivitatea muncii, extrapolarea, etc.
În practica economiilor consolidate §i dezvoltate, unii specialist disting patru faze ale
previzionării resurselor umane, corespunzătoare diferitelor stadii ale acestui proces, realizate în mai
multe tipuri de organizaŃii. 11
ModalităŃile de analiză §i realizarea concretă a previziunii:
a) Faza 1 constă în abordarea tehnocratică a necesarului de resurse umane pe o perioadă
între 1 §i 3 ani, bazată atât pe analiza strategică a evoluŃiei unităŃii (organizaŃiei, întreprinderii) §i pe
consecinŃele acesteia privind efectivul de personal, fondul de salarii, cât §i pe simulările sau
extrapolările situaŃiei prezente. Această practică se intalne§te în majoritatea cazurilor.
b) Faza a 2-a constă în abordarea tehnocratică dar §i calitativă, centrată pe identificarea
meseriilor, definirea posturilor, având la bază orientările strategiei pe o perioadă de 5 ani. Această
practică presupune implicarea organizaŃiei în pregătirea diferitelor meserii, prin planurile de
formare profesională. Întreprinderile care desfa§oara activităŃi multiple §i cu efective de personal
importante (sectorul bancar, sectorul public, cel al asigurărilor) urmează această fază.
c) Faza a 3-a constă în abordarea participativă, previzională §i adaptivă, care coordonează
un anumit număr de activităŃi (recrutarea, salarizarea, §.a.) pentru optimizarea continuă a
resurselor umane ale organizaŃiei. Această practică se regase§te în întreprinderi care
posedă un sistem dezvoltat de control al gestiunii, organizează discuŃii anuale pentru
apreciere profesională §i dispun de un plan strategic elastic.
d) Faza a 4-a constă în abordarea participativă, previzională strategică ce integrează
strategia competenŃelor §i este destinată să favorizeze realizarea obiectivelor stabilite de organizaŃie.
Această practică se intalne§te, în mod special, în cadrul întreprinderil or creatoare de tehnologii
avansate.

10 Mihaela Comănescu, Previzionarea necesarului de personal, Tribuna economică Nr. 3/1998.


11 Evrard, Y §i colectiv, Le management des Entreprises Artistiques et culturelles, Ed. Economică, Paris, 1993, pag.
145-146

127
NECESAR DE PERSONAL BFST TO SF nF PWJSON 41

! Planuri si stratcgii ale organizafiei

Producjia de bunuri si servicii Resursele umane existente


estimate Dentru oerioada umialoare in oerioada actuala

Schintbari privind: Schimbari datorate fluctnatiei personalului


- timpul de munca (destituiri, pensionari, transferari.
- productivitatea promovari, retrogradari, denrisii, decese)

Necesarul de personal estimat Efectivul de personal in


pcntru perioada urmatoare, perioada urmatoare defalcat pe:
- grad de cal ificare - grad de calificare
- specializare -specializare
- subdiviziuni orgamzatorice - subdiviziuni organizatoricc

Compararea
necesarului
cu resurse

Constatarea de dezechilibru

AjustM interne ■ ac(ionaiea


asupra duratei de munca
- calificaiea salariaplor - rotirea
cadrelor pe posturi

Situa{ia pic{ci forfei Dorintele personalului $i


de munca si posibilit^tile
legislate sociala rofesionala

Ajustari externe
-angajM
- trimiteri in ?omaj
■ pensionari anticipate

Fig. 7.6.1 - Procesul deplanificare al resurselor umane

În procesul previzionării necesarului de personal, managerii trebuie să asigure o concordanŃă


deplină între planul resurselor umane §i obiectivele stabilite de organizaŃie.
Previzionarea necesarului de lucrători pentru activităŃile de producŃie §i servicii, se
realizează în corelaŃie cu calculele ocazionate de previzionarea productivităŃii muncii:

(1)
Wo
în care:
N = numărul de
lucrători;

128
Q = volumul producŃiei;
W= productivitatea muncii;
^] ΔN = suma economiilor relative de lucrători;
0 = anul de bază; t = an de
previziune. Exemplificăm
relaŃia (1):
N0 = &. aL=n76oo=811
W00 N0 145
^ 12348
/1=
W0= 811

(2)
£ 811
140= 152-12;
Se obŃine N0 = 145, N1 = 140, N2 = 134, §.a.m.d, termenii §irului sunt variabile încadrate în
orizontul de previziune de la 0 —»t.
Rezultă interdependenŃa dintre producŃie, forŃa de muncă §i productivitate. Cre§terea
producŃiei are asupra forŃei de muncă un efect invers faŃă de cel al productivităŃii muncii, prima
determinând cre§terea necesarului de lucrători, cea de a doua determinând o diminuare a acestui
număr.
Pentru activităŃile social-culturale sunt identice, în loc de volumul producŃiei avându-se în
vedere volumul activităŃii corespunzătoare, numărul de lucrători stabilindu-se pe bază de norme §i
normative de personal diferenŃiat pe domenii.
Cre§terea necesarului de lucrători, calculat ca diferenŃă între necesarul din perioada de
previziune Nt §i cel din anul de bază No reprezintă de fapt numărul de noi locuri de muncă (ΔLm).
ΔLm = Nt-No (3)
Necesarul suplimentar de lucrători, adică numărul efectiv de persoane nou încadrate în
perioada de previziune se calculează astfel:
Ns = (Nt - No) + m + p + n + a + d (4)
în care:
Ns = numărul suplimentar de lucrători;
m = pierderile naturale (mortalitate);
p = numărul celor ce se pensionează;
n = numărul lucrătorilor care nu au calificare corespunzătoare §i urmează a fi înlocuiŃi;
a = plecări în armată (pentru efectuarea stagiului militar);
d = diverse alte plecări previzibile (migraŃii de la o specializare la alta - de la de la o ramură
la alta sau zonă; se determină prin estimări statistice).
Necesarul suplimentar de lucrători trebuie să fie mai mare decât numărul de noi locuri de
muncă, pentru a permite §i înlocuirea persoanelor ce părăsesc definitiv sau temporar rândurile forŃei
de muncă.

7.6.2. Previzionarea fondului de salarii


În negocierea salariilor, administraŃia trebuie să aibă în vedere asigurarea unei corelaŃii
optime între performanŃele înregistrate de firmă §i cheltuielile de compensare a forŃei de muncă. 12,
A A

cres. terea salariului nu poate fi în detrimentul cre§terii productivităŃii, relaŃia W > S, este
fundamentală în asigurarea eficienŃei economice, a prosperităŃii întreprinderii.

12 Florin Pană. MotivaŃie §i performanŃa, Tribuna Economică Nr. 12/1997

129
Determinarea fondului de salarii se constituie ca un element cheie a strategiei de dezvoltare
a firmei, prin el asigurându-se premisele atât pentru raŃionalizarea costurilor cu munca vie pe
unitatea de produs cât §i pentru stimularea eficienŃei economice.
Un exemplu simplu de calculare a fondului de salariu la întreprinderea "x":
1. Salariile negociate a celor 145 lucrători se grupează:
A. Salarii de bază
Gruparea N Total
SM
1-50 50 1600 80000 ori
51-70 20 1900 38000
71-90 20 2500 50000
91-110 20 3000 60000
111-118 9 4000 36000
119-130 12 7000 84000
131-140 19 8000 72000
141-145 5 9500 47000
X 467500
145 -
salariul mediu lunar negociat:

«J nL =
SMi x N 467500
= 3224137 (5)
N 145
(6)
Smnanual = Snx 12 = 38689 mii lei
2. Drepturi salariale:
p = premiile total anuale Cmg = 25000
condiŃii goale de muncă AS = 30000
asigurări sociale S p = a l t e 70000
sporuri4 40000
165000
mii
3. Se calculează fondul total al salariului:
FTS = (LxSn) +P + Cmg +AS+Sp (7)
= (145 x 38689) + 25000 + 30000 + 70000 + 40000 =
FTS= 5774905 mii lei anual
În cursul negocierilor se încearcă armonizarea unor variabile ca: numărul de personal §i
salariul mediu, maximizarea ratei profitului, determinarea efortului de dezvoltare în perspectivă
materializat prin cota de profit alocată pentru investiŃii, mărimea dividentelor ce vor fi repartizate
acŃionarilor.13
Prima informaŃie care trebuie reŃinută de negociatori ar trebui să fie: cât reprezintă
cheltuielile cu salariile din totalul cheltuielilor firmei; care este nivelul productivităŃii §i tendinŃa sa;
respectiv ponderea acestora în totalul cheltuielilor.
Exemplu:
Ponderea = Nr.salariati .in.procesul.de. productie 110 = ,0758 « 758,%
Nr.total 145
Fondul.de.salarii 5774905
= 0,281*28,1%
Total.cheltuieli 20500400 Fondul
de salarii se constituie ca un factor important al strategiei de dezvoltare a firmei: cunoa§terea
evoluŃiei anterioare §i tendinŃele fondul total, nivelul mediu al salariului nominal §i net, a cifrei de
afaceri, a productivităŃii muncii §i a ratei rentabilităŃii. Echilibrul între ace§ti indicatori asigură
menŃinerea §i prosperitatea firmei.

13 N. Radu, Revista română de statistică, Nr.11-12 / 1997.


130
7.7. Previzionarea costurilor, preŃurilor §i eficienŃa
Într-o economie concurenŃială, orice agent economic este interesat să producă mărfuri la un
cost cât mai scăzut, pentru a putea pătrunde pe noi segmente de piaŃă. Depa§irea nivelului prevăzut
al celui mai neînsemnat articol de calculaŃie va duce la cre§terea costurilor §i în final, la diminuarea
profitului.
Costul de producŃie reflectă consumul de factori de producŃie, în expresie bănească, în
cadrul fiecărei firme, pentru obŃinerea unui anumit volum de bunuri sau servicii. Costul de
producŃie este considerat ca fiind totalitatea cheltuielilor ocazionate de obŃinerea unui anumit volum
al producŃiei.

7.7.1. CalculaŃia costurilor §i a serviciilor, baza de pornire pentru


previzionarea preŃurilor
Orice producător trebuie sa-§i realizeze o fundamentare a costului §i a marjei profitului,
pentru a putea aprecia mai înainte ca legităŃile pieŃei să acŃioneze asupra nivelului preŃului, dacă se
poate opta sau nu pentru fabricarea produsului respectiv. 14
A. CalculaŃia costurilor
a) CalculaŃia pe tipuri de costuri:
- costurilor de producŃie;
- costuri directe;
- costuri indirecte, variabile, fixe ale producŃiei de bază, ale producŃiei auxiliare, etc.
b) CalculaŃia pe locuri de costuri, care reprezintă un aspect de bază al calculaŃiei costurilor;
c) CalculaŃia pe purtători de costuri care pot fi: produsul, grupa de produse, locuri, servicii,
etc.
B. RelaŃia cost si preŃ.
În funcŃie de raportul cerere-ofertă, ale cărui dimensiuni sociale sunt recunoscute de
mecanismul pieŃei, costul fiecărui producător poate fi:
- C < P, când preŃul acoperă întregul cost §i asigură profit;
- C = P, când preŃul este egal cu costul, deci acoperă integral cheltuielile, dar nu asigură
profit;
- C > P, când preŃul este mai mic decât costul, nu acoperă în întregime cheltuielile §i
generează pierderi.
C. Costul ca element de fixare a preŃului de vânzare.
CalculaŃia de preŃuri poate fi întocmită §i în mod agregat, concentrând diferite posturi de
costuri astfel:
PreŃul produsului x = cheltuieli directe + cheltuieli indirecte + profit = preŃ cu ridicata

14 Vezi: articolul Raportul dinamic: preŃ-competitivitate (Tatiana Mo§teanu), Tribuna economică Nr. 45, 46, 47, 48,
49/1997.

131
CalculaŃia costurilor la sfdrsitul anului
Tabelul 7.1
Nr. SpecificaŃia elementelor de U/M Consumuri Suma (Q)
crt. cost - producŃie Cantitate q PreŃ unitar lei' lei
(P)
0 1 2 3 4 5
1 Materiale prime kg 1117200 1200 134064
2 Materii prime kg 20000 100000 20000
X X X
3 Combustibil, energie, apă 2800
X X
4 Salarii lei 5775
X X
5 Amortizment lei 1200
X X
CHELTUIELI DIRECTE lei 161539
- -
6 Cheltuieli generale % 12423
- -
Total costuri pentru fabricaŃie lei 175366
- -
7 TVA 20% din 7018 lei 1404
- -
8 Profitul întreprinderii 10% din CA lei 17537
- -
9 PREł DE LIVRARE lei 192903
10 Costul unitar pe produs lei 117600 175366 1491207
117600
11 Cifra de afaceri CA = C + B lei 173962+18941 = 192903
12 Rata profituluiBx 100 - 1 1 8 9 4 1 - lo o 8,9%
CA
92903

Folosind ca exemplu datele din tabelul 7.1, cunoscând evoluŃia pe perioade scurte, vom
explica, prin metoda extrapolării cu indicele mediu anual (calcul în lanŃ), vom folosi formula
cunoscută Yt = Yo(1 ; considerând calculaŃia din tabelul 7.1, variabil±r)tka
y 0 atât pentru costuri
cât §i pentru preŃuri:
Pr. unitar 1640331 lei;rp = ,020
y0 =
Cost unitar 1491207 lei;rC = , 0 1 0
Vom efectua calculele pe o perioadă de 5 ani:
Tab 7.2
Nr. Indicatorii Y0 Y1 Y2 Y3 Y4 Y5
crt.
1 Costul pe unitatea de produs (mil) 1491 1640 1804 1984 2138 2401
2 Costul total (mil) 175366 200519 233798 269482 311339 359429
3 Numărul de produse (buc) 117600 123480 129600 135828 142620 149751
4 PreŃ unitar (mii lei) 1640 1968 2362 2834 3400 4080
5 (CA) Cifra de afaceri (mil) 192903 244032 306115 384857 484840 610776
6 Beneficiu (mil) 18941 41513 72317 115375 173501 251347
7 Rata beneficiului (%) 9,8 17,0 23,6 29,9 35,7 41,1
Calculele:
1) rândul 1 se calculează:y1 = y0 ■ (1 ± .010) = 1640
>> 2 =JV (l±0.10) = ....
2) rândul 2: y 1 = CU x Nr.produse
= 1640 x 123480 = 202519 mil lei
3) numărul de produse:
y1 = y0 ■ (1 ± .005) = 123480 = 117600 x 1.05 =
4) P r e Ń u l u n i t a r :y t = y 0 - ( l ±0 . 2 0 ) t
5) CA = Ch + Benef.; 192903 = 175.366+18941;
6) Benef. = CA - Cost; 18941 = 192903 - 175366;

132
B 18941 = ,098 = 8,9%
7) Rata rentabilităŃii R =
CA 192903
Planificarea costurilor, a preŃului, ca barometru al întregii activităŃi economice, prin funcŃiile
pe care le are §i îndeosebi ca instrument eficient de conducere73, are rolul de a modela procesele
economice în cadrul firmei în toate fazele sale.
Cea mai eficientă metodă de fixare a preŃurilor pe baza costurilor este aceea a coeficientului
multiplicativ care constăîn aplicarea relaŃiei:
P = CxK (8)
în care:
P = preŃul produsului
C = costul unitar
K = coeficientul unitar.
Exemplificăm:
P _ 1640 ■ 1,099
~ C= 1491
P = CxK=1491 x 1,099=1640
Nivelul preŃurilor practicate de intreprinderi este cheia cifrei de afaceri, a marjei de
autofinanŃare, adică a supravieŃuirii sau a cre§terii. Deci, preŃul trebuie integrat în strategia generală
a intreprinderii, pentru a se determina volumul producŃiei într-o manieră optimă.
De la bun început trebuie precizat că indicatorul care exprimă sintetic nivelul cheltuielilor
nu mai poate fi "cheltuieli la 1000 lei producŃie marfă". El trebuie înlocuit cu indicatorul "cheltuieli
la un milion lei cifră de afaceri"74.
Tabel 7.3.
Nr. Denumirea u/m ProducŃie PreŃ cost unitar PreŃ de vânzare Cifra de afaceri
crt. produsului executată unitar exprimată în preŃ de
cost

1999 2000 1999 2000 1999 2000 1999 2000


po
q0 q1 c0 c1 p1 q0c0 q1c1
(ji

a b c l 2 3 4 6 7 8
1 A b 200 230 50 57 60 65 10.000 13.110
2 B b 500 540 10 12 15 18 5.000 6.840
3 C b 800 900 20 28 27 35 16.000 25.200
TOTAL X X X X X X 31.000 44.790

Tabel 7.3.
Nr. Denumirea u/m Cifra de afaceri Cifra de afaceri din perioada Cifra de afaceri curentă exprimată
crt. produsului exprimată în curentă exprimată în costurile în preŃurile de vânzare din perioada
preŃ vânzare perioadei precedente <mii lei> precedentă <mii lei>
1999 2000
q0p0 q1p1 q1c0 q1p0
a b c 9 10 11 12
1 A b 12.000 14.950 11.500 13.800
2 B b 7.500 9.720 5.400 8.100
3 C b 21.600 31.500 18.000 24.300
TOTAL 41.100 56.170 34.900 46.200
Ch.1000 2 = •10002 (9)

73 Paraschiv Vintilă - Conducerea prin costuri, Revista de finanŃe, credit, contabilitate, nr. 4/1998
74 Nicolae Radu, Irina DesculŃu - Analiza cheltuielilor de producŃie la nivelul firmei, Revista Română de Statistică, nr.
8-9/1997

133
Pentru a desprinde modalităŃile de analiză factorială a cheltuielilor la un milion lei cifră de
afaceri ne vom folosi de următorul exemplu (vezi tabelul nr. 7.3). Să presupunem că la nivelul unei
firme se cunosc următoarele date:
a) Cheltuieli la un milion de lei cifră de afaceri:
în 1999 Ch 0 = ^ q ° ° -1000 2 = 31. 00 °-10002 =754.258 (10)
2>0P0 41.100
în 2000 Ch
56.170 = ^ qx ° x
b) Modificarea cheltuielilor la un milion lei cifră de afaceri: -1000 2 =
44.790
-1000 2
A4J9O | =797.401
|1 0 0 ( )
156.170 41.100 J (11)
= 797.401-754.258 = 43.143
Întrucât factorii care influenŃează cheltuielile la un milion lei cifră de afaceri sunt: structura
cifrei de afaceri, preŃul de vânzare §i preŃul de cost75, vom demonstra influenŃa fiecărui factor
asupra modificărilor cheltuielilor
c) Modificarea structurii fizice a cifrei de afaceri

2 =755 . 41i_754 258 = +.1153lei (12)


1000
1
Modificarea preŃului de vânzare
2>o I^o\ loO()2 J3^900 =

^o Zco^oJ 156.170 46.200 J


(13)
= 621.328 - 755.411 = 134.038 lei
e) Modificarea preŃului de cost
11000
156.170 56.170J (14)
= 797.401 - 621.238 = +176.073 lei
Profitul este o parte componentă a preŃului §i motorul dezvoltării activităŃilor economice.
MotivaŃia obŃinerii unui profit cât mai mare este caracteristică economiei de piaŃă. Întreprinzătorul,
cel ce avansează în procesul de producŃie capital, i§i asumă un coeficient de risc §i are astfel dreptut
să obŃină profit în afacerile pe care le întreprinde.
EsenŃialul este ca acest profit să fie acoperit de un efort propriu, să provină din muncă §i
activităŃi manageriale licite, deoarece profitul nelegitim, speculativ, este respins de societate.
Calculul ratei profitului cuprins în calculaŃia de preŃuri se poate face cel puŃin în trei moduri:
1. Calculată ca raport între masa profitului §i capitalul avansat (atât capitalul fix cât §i cel
circulant); rata profitului permite agenŃilor economici §i managerilor să identifice raportul general
de eficienŃă, gradul de valorificare a capitalului, respectiv ce aduce fiecare leu avansat într-o
afacere:
Formula de calcul:

P' = P xlOO (15)


1
CA
în care: P1' = rata profitului; P = masa profitului; CA
= capital avansat (capital fix, circulant).

75 Georgeta Vintilă - EficienŃa utilizării factorilor de producŃie, Revista de finanŃe, credit, contabili tate, nr. 3/1998,
pag. 22-28

134
2. Calculată ca raport între masa profitului §i nivelul costurilor de producŃie, o astfel de rată
a profitului la nivelul unităŃii (întreprinderii) dă imaginea rentabilităŃii pe ansamblu, iar la nivelul
produselor, rentabilitatea pe fiecare produs sau serviciu în parte. Se utilizează - de regulă - acolo
unde se produc două sau mai multe produse sau servicii.
Formula de calcul:
, P
P 2 '= P xlOO (16)
K
în care: P2 = rata profitului la costuri;
K = costurile de producŃie;
P = masa totală a profitului;
AgenŃii economici trebuie să cunoască, în cadrul negocierilor de preŃuri, până unde se poate
ceda partenerului de afaceri; se impune să se cunoască nivelul costului pe produs, nivelul ce include
amortizarea capitalului fix.
3. Se recurge §i la calculul raportului între masa profitului §i cifra de afaceri pe o anumită
perioadă.
Formula de calcul:
P
P' =PxlOO (17)
3
CA
în care: P3' = rata profitului la cifra de afaceri;
P = masa profitului;
CA = cifra de afaceri (producŃia marfă vândută).
Ca atare, rata profitului, ce se poate include în calculaŃia de preŃ, are în vedere penetrarea
produsului în cauză pe piaŃă, aderenŃa lui la consumator, analize critice a curbelor cererii §i ofertei
pentru produsul respectiv, tendinŃele ce le are rata profitului de a se înscrie pe curba profitului
mij lociu.

7.8. Întocmirea planului la o întreprindere:


Întocmirea planului reprezintă etapa finală a previziunii întreprinderii, verigă importantă în
actul decizional.
Pe baza diagnozei se stabilesc obiectivele §i se prognozează nivelul variabilelor în orizontul
stabilit, O^f scriindu-se în plan. Planul reprezintă o sinteză a indicatorilor care asigură echilibrul
acestor variabile. În mod concret, calculele sunt în cazul exemplului dat cu privire la: stabilirea
producŃiei fizice, capacităŃile de producŃie, necesarul de aprovizionare cu materii prime, materiale,
nivelul productivităŃii muncii, nivelul personalului, planul financiar: costurile §i preŃurile, cifra de
afaceri, mărimea beneficiului. Se prevede §i întocmirea planului tehnic, §i planului de investiŃii,
măsuri organizatorice pentru realizarea prevederilor (vezi subcapitolele previziunea întreprinderii,
se folosesc indicatorii calculaŃi).

135
Planul întreprinderii „X" 1999-2005
Tab. 7.4
Indicatorii U/m Y0 Y1 Y2 Y3 Y4 Y5
1.ProdusulY(τy = ,005) buc 117600 123480 129360 135828 142120 149751
2. Capacitatea medie Nr. prod. x ore 29400 30870 32340 33957 35655 37438
Cu, Cu=0,25
Rezerva de capacitate ore 14400 20410 18940 17323 15625 13842
3. Norme de aprovizionare, planul de 9,54 mii 1121,9 1177,9 1234,0 1360,5 1360,5 1428,6
aprovizionare
4. Numărul lucrărilor Nr. 145 140 134 128 123 120
5. Planul productivităŃii buc 811 882 965 1013,6 1159,5 1247,9
a) fizice
b) valorică lei mii lei 1330,3 1743,0 2284,4 3006,6 3941,7 8089,8
Planul financiar:
a) cifra de afaceri mil lei 192,903 244033 306115 384857 484840 610776
b) costul total mil lei 175366 202519 233798 269482 311339 359429
c) cost unitar mil lei 1491 1640 1804 1984 2183 2401
d) pret unitar mii lei 1640 19968 2362 2834 3400 4080
e) Beneficiul total mil lei 18941 41513 72317 1 1 5 173501 251347

Succesiunea lucrărilor de previziune (planificare):


a) efectuarea diagnozei;
b) stabilirea obiectivelor pentru orizontul de previziune;
c) determinarea sistemului indicatorilor cantitativi §i calitativi;
d) stabilirea §i folosirea metodelor de previziune;
e) calcularea nivelului variabilelor §i corelaŃiile ale: produsului, capacitatea de producŃie,
nivelul volumului de aprovizionare, numărul lucrătorilor, nivelul productivităŃii muncii, costul total
§i pe produs, preŃul unitar §i cifra de afaceri, beneficiul, investiŃiile, planul tehnic §i măsurile
organizatorice;
f) întocmirea planului, introducerea variabilelor calculate în plan în orizontul 0 —»t ;
g) analiza planului, analiza realizărilor, structura §i dinamica variabilelor, prezentate sub
formă grafică §i tabele.
h) măsuri organizatorice; defalcarea nivelelor variabilelor anului în: semestre, trimestre,
luni, zile (planuri operative) care prin însumare trebuie să fie egal cu nivelul anului.
i) analiza îndeplinirii planului §i stabilirea măsurilor de se impun în procesul de derulare a
activităŃii economice;
j) concomitent se studiază evoluŃia legilor pieŃei.
În mod concret, se efectuează analiza pentru a scoate în evidenŃa mersul activităŃii §i pune
la dispoziŃia conducerii informaŃii cu privire atât în ce prive§te aspectele pozitive cât mai ales cele
ce frânează buna desfa§urare a activităŃii întreprinderii.
De exemplu:
Analiza îndeplinirii prevederilor la indicatorul producŃiei:
Tabel7.5
1 Produsul Y0 Y1 Y2 Y3 Y4 Y5
P Plan 117600 123480 129360 135828 142620 149751
realizat 117600 124500 12800 136200 123100 169400
100 100,8 98,9 100,2 86,3 113,1
Se poate concluziona:
5
= 699039

136
5 2. £ Y R
=681200.
i=1 Indicele mediu realizat al planului în cei cinci ani
este:

%= R 681200
/p P 699039
Abaterile negative s-au localizat cu o pondere însumată, în anul 4, nivelul de îndeplinire
fiind de numai 86,3%.
§i exemplificăm cu un caz ipotetic privind realizarea capacităŃilor de producŃie.
În anul t1 nivelul producŃiei y1=12380 căreia îi corespunde un nivel de capacitate exprimată
(Cp) în ore de 30870 ore. În acela§i an s-a redus capacitatea ie§ita din funcŃiune ca urmare a
defectării unor utilaje. Capacitatea rămasă fiind de 25180.
Se pune problema: care va fi nivelul maxim al producŃiei realizabile.
Cp/pl =30870.................................123480(Qpl)
C =25180................................X
123480»23180=10072|)
Jr = Gradul de realizare a producŃiei ca
30870 urmare a reducerii capacităŃii de
GRP = -100 = 815.%
producŃie: 100720 123480
A§adar informaŃiile oferite de analiza îndeplinirii planului reprezintă elementul esenŃial al
actului de conducere managerială.
InformaŃiile operative zilnice, decadele, lunare reprezintă suportul îndeplinirii obiectivelor
strategice pe care §i le-a fixat întreprinderea.

137
138
CAPITOLUL 8 - ACTIVITATEA PREVIZIONALĂ ÎN DOMENIUL
RELAłIILOR ECONOMICE EXTERNE

8.1. ConŃinutul activităŃii previzionale în domeniul relaŃiilor economice externe


Deschiderea României spre economia mondială, în etapa pe care o prezentăm trebuie să se
înfăptuiască pe criteriile rentabilităŃii, ale eficienŃei §i competitivităŃii, pe valorificarea maximă a
resurselor materiale §i umane, pe realizarea de produse la nivelul parametrilor calitativi existenŃi pe
plan mondial.
1. NoŃiunile si categoriile cu ajutorul căr or se operează în activitatea de previzionare se pot
grupa astfel:
a) cunoa§terea modelelor de analiză a evoluŃiei planului de comerŃ exterior (export §i
import);
b) factorii de influenŃă, precum §i modul de acoperire cu contracte a activităŃii;
c) urmărirea prin preŃ a strategiei, a eficienŃei economice;
d) analiza §i planificarea echilibrului între import §i export în condiŃiile concurenŃiale;
e) trecerea de la acŃiuni izolate la acŃiuni economice multiple §i complexe, inclusiv a
agenŃilor privaŃi, la intensificarea cooperării privind: domeniul cercetării tehnico
§tiintifice, transferului de tehnologic, licenŃe, exportul tehnicii de vârf;
f) urmărirea echilibrului financiar-valutar (sursele de capital intern §i extern);
g) intensificarea cooperării: - domeniul cercetării tehnico - §tiintifice, transferuri de
tehnologii, licenŃe, exportul tehnicii de vârf, cooperarea în domenii de producŃie servicii
§i investiŃii.
Previziunea activităŃii comerŃului exterior trebuie abordată prin prisma analizei globale a
schimburilor economice internaŃionale, folosindu-se indicatorii §i indicii intensităŃii comerŃului
exterior, indici de echilibru, de coordonare §i de distribuŃie, indicii variaŃiei globale a comerŃului
exterior, indicii de apreciere sintetică a eficienŃei exportului §i importului de mărfuri.1
Dacă într-o anumită perioadă de dezvoltare a societăŃii se putea face abstracŃie de volumul
comerŃului exterior,2 astăzi, comerŃul a devenit o variabilă importantă în lumea economică
contemporană, întrucât exprimă complementaritatea §i interdependenŃa producătorilor §i
consumatorilor din diferite Ńări §i afectează autonomia politicilor economice.
O Ńară, oricât de mare §i dezvoltată ar fi, trebuie să Ńină seama §i de resursele materiale §i de
realizările tehnico-§tiintifice ale altor popoare, de progresul social al umanităŃii.
2. Sfera de activitate a relaŃiilor economice externe cuprinde următoarele compartimente:
a) comerŃul exterior propriu-zis,3 care are ca obiect exportul §i importul de mărfuri, cu
valoare intrinsecă, respectiv bunuri de investiŃii §i de consum;
b) comerŃul exterior invizibil, constituit din bunuri cu valoare extrinsecă (licenŃe,
documentaŃii tehnico-economice, documente bancare utilizate la transferul de valori,
etc.) sau din servicii (turism, transporturi §i expediŃii internaŃionale, asigurări, operaŃii de
consignaŃie §i de comision, etc.);
c) cooperarea economică si tehnico-stiintiflcd internaŃională în domeniul producŃiei
industriale,4 agricole, al activităŃii de construcŃii, transporturi, comerŃ, cercetare tehnico-
§tiintifica, servicii, operaŃiuni bancare, etc.
Aceste operaŃiuni se desfa§oara în mod corelat, presupunând multiple legături conexe.
Astfel, o operaŃiune de export de mărfuri este conexată cu activităŃi de transport §i expediŃii
internaŃionale, precum §i cu operaŃiuni financiar-valutare, după cum cooperarea în producŃie cu un

1
C. Enescu - Modele de analiză a activităŃii de comerŃ exterior, Editura Academiei Române, Bucure§ti, 1993, pag. 12.
2
Michel Rainelli - ComerŃul internaŃional, Editura Humanitas, Bucure§ti, 1992, pag. 7
3
Alexandru Puiu - Conducerea, tehnica §i eficienŃa comerŃului exterior, Editura §tiintifica §i Enciclopedică, Bucure§ti,
1989, pag. l7
4
H. B. Maynord - Conducerea activităŃii economice, vol. IV, Editura tehnică, Bucure§ti, I972, pag. 33

139
partener străin solicită lucrări de cercetare tehnico-§tiintifica, import-export de bunuri, prestaŃii de
servicii, etc.5

8.2. Necesitatea prospectării conjuncturii economice internaŃionale


Conjunctura economică reprezintă totalitatea proceselor curente ce au loc în viaŃa
economică la un anumit moment dat §i presupune dezvăluirea tendinŃelor de dezvoltare.
Studiul de conjunctură6 reprezintă evaluarea §i analiza mi§carilor economice din trecutul
recent §i din prezent §i previziunea sa pe termen scurt, diagnosticul conjunctural fiind unitatea celor
două momente. Studiile sunt elaborate numai pentru un produs într-un anumit profil teritorial (Ńara,
zona, mondial), precum §i sectorial, pe segmente de piaŃă.
Tehnicile de cercetare conjuncturale sunt predominant bazate pe surse secundare de
informaŃie: reviste, studii publicate, statistici, etc. §i folosesc instrumente de calcul statistico-
matematice cu caracter mai general.
Analiza §tiintifica a pieŃei din punct de vedere conjunctural se bazează pe urmărirea
oscilaŃiilor factorilor principali care compun situaŃia conjuncturală, §i anume: producŃia
manufacturieră (sau consumul) într-o anumită Ńară sau în ansamblul mondial, stocurile §i comenzile
de mărfuri, investiŃiile, creditele, schimburile de produse, oscilaŃiile sezoniere pentru produse
agroalimentare, anumite materii prime, transporturi maritime, circulaŃia turistică, etc. De asemenea,
se are în vedere, gradul de monopolizare a anumitor ramuri economice, măsuri de politică vamală,
fiscală, de subvenŃionarea exporturilor, de integrare regională, de devalorizarea sau revalorizarea
monedelor.
ToŃi ace§ti factori acŃionează atât pe termen scurt cât §i pe perioade mai lungi. Ei se
modifică în funcŃie de elemente cum ar fi: progresul tehnic, distribuŃia veniturilor §i a consumului,
modificarea reglementărilor instituŃionale §i juridice în relaŃiile dintre Ńări, etc.
Studiile prospectiv-conjuncturale pe plan extern sunt subsumate activităŃii de marketing7
internaŃional - noŃiune complexă, cu largă circulaŃie, cuprinzând:
- organizarea procesului de concepŃie a produselor;
- activităŃile de producŃie propriu-zisă;
- publicitate §i informaŃii;
- desfacere §i service post vânzare;
- studiile de conjunctură economică;
- sporirea încasărilor în valută;
- factorii interni §i cei externi;
- sistemul informaŃional specific economiei mondiale.
Cunoa§terea evoluŃiei §i activităŃii de marketing a condus la cre§terea importanŃei
planificării. Planificarea activităŃilor de marketing s-a dovedit realmente eficientă când:
1. se face pe termen scurt; 2. se axează concret pe anumite produse §i pe anumite pieŃe.
Elaborarea unui plan anual de marketing necesită: cunoaqterea temeinică a resurselor
organizatorice (cel ce întreprinde studiul), a obiectivelor pe termen scurt si pe termen lung;
cunoasterea si înŃelegerea cerinŃelor si dorinŃelor consumatorilor; pregătirea în domeniul
tehnicilor de planificare, precum si discernământ, imaginaŃie si spirit de răspundere. ConŃinutul
planului diferă de la o unitate la alta, dar în general include următoarele elemente: a)
caracterizarea realizărilor din trecut; b) situaŃia prezentă pe piaŃă si perspectivele ei; c) precizarea
obiectivelor generale; d) precizarea strategiei; e) structura activităŃilor de marketing - politica
economică; fondurile alocate si structurile lor, - planuri de detaliu si programe; f) cercetarea; g)

5
Constantin Enescu - EficienŃa comerŃului exterior §i cooperării economice internaŃionale, Editura Academiei,
Bucure§ti, 1985, pag. 148
6
Alexandru Puiu - Conducerea, tehnica §i eficienŃa comerŃului exterior, Editura §tiintifica §i Enciclopedică, Bucure§ti,
1989, pag. l64
7
H. B. Maynord - Conducerea activităŃii economice, vol. IV, Editura tehnică, Bucure§ti, 1972, pag.
79-80

140
indicatorii financiari; h) metode de urmărire §i evaluare a realizărilor; i) rezumatul general §i
justificarea soluŃiilor.
Planul anual de marketing8 a devenit un document de importanŃă esenŃială pentru cei
implicaŃi în planificarea activităŃilor legate de comercializarea produselor. EsenŃa acestui plan
constă în formularea strategiei de marketing.
Formularea strategiei de marketing, impune un conglomerat de date concludente obŃinute
prin cercetare9, anchete, sondaje, studii de motivare a cererii, studii de piaŃă, programe de acŃiuni
pot fi folosite atât pentru fundamentarea politicii de organizare a producŃiei §i desfacerii, cât §i
pentru elaborarea strategiei de vânzare-cumpărare.

8.3. Elaborarea previziunilor privind dezvoltarea relaŃiilor economice externe


În practica relaŃiilor economice externe, după anul 1990 a fost abrogat monopolul de stat în
acest domeniu, iar agenŃii economici, prin actele normative instituite, au căpătat dreptul să se
angajeze direct în operaŃiuni de comerŃ exterior. Nu mai există exclusivitate pentru nici un agent cu
activitate de comerŃ exterior; accesul la resursele interne §i externe se face numai pe bază de
competitivitate.
A fost abandonat planul centralizat ca instrument de lucru. Decizia se ia la nivelul agentului
economic, pe baza propriilor criterii de eficienŃă.
Importul este complet liberalizat, singura restricŃie fiind posibilitatea de finanŃare. La
export,11 însă, pentru a proteja consumul intern, s-au instituit contingente pentru un număr restrâns
de produse.
În cadrul noului mecanism de comerŃ exterior, vizând descentralizarea sa, s-au avut în
vedere atât mecanisme de control §i administrative (autorizarea agenŃilor economici pentru activităŃi
de comerŃ exterior, licenŃierea acestor operaŃiuni, sistemul contingentărilor la export, aplicarea
efectivă a tarifului vamal), mecanisme de stimulare a exportului, cât §i mecanisme §i măsuri
adiacente (regulamentul privind achiziŃiile guvernamentale, mecanisme de recuperare a creanŃelor
externe, regimul investiŃiilor străine, mecanisme privind achiziŃiile de credite §i împrumuturi
externe, regimul valutar), etc.
La nivelul macroeconomic, Departamentul de Previziune §i Orientare Economică din
Ministerul Prognozei elaborează balanŃe materiale, care prevăd §i importuri, fără însă a fi obligatorii
pentru agenŃii economici.
BalanŃele la import12 §i la export, au §i rolul de a semnala guvernului că, în cazul în care nu
se împlinesc, acesta trebuie să intervină prin alocaŃii valutare pentru realizarea lor, pentru produsele
de interes naŃional, la cererea justificată §i fundamentată a agentului economic.

8
În literatura s,i practica economică sunt folosite în mod curent mai multe concepte pentru a denumi activitatea de
evaluare a comportării viitoare a fenomenelor de piaŃă. Cele mai frecvent folosite sunt cele de prognoză §i previziune,
ele având, practic, acelas,i conŃinut.x O clasificare sistemică a prognozelor este dificil de realizat, des,i au fost efectuate
asemenea încercări: vezi F. Jantsch - Prognoza tehnologică, Bucures.ti, Editura Stiintifica, 1972.
x
Un mare număr din bazele de date existente la firma DIALOG, inclusiv cele mai importante pe probleme de
comerŃ exterior ca PROMPT, HARFAX. Alte firme deŃinând baze de date privind conjunctura pe probleme la:
DATASLOVE (Anglia), ECHO (Luxemburg), ESA/IRS (Italia), FINSBURY (Anglia), etc. Există, de asemenea, unele
firme specializate pe statistici s,i alte informaŃii numerice, ca de exemplu: I.P.SHARP (Canada), WHAXTON
ECONOMIC AND FINANCIAL INFORMATION SERVICE (FranŃa) si altele.
9
vezi: metode de cercetare a conjuncturii: indicatorii ofertei, indicatorii cererii, preŃurile, activitatea financiar bancară;
metode de previziune a pieŃei; metoda balanŃelor; metoda cercetării selective; gruparea produselor în profilul teritorial;
metodele s,i tehnicile frecvent utilizate în previzionare: metode pentru extrapolarea tendinŃelor, metode pentru
determinarea probabilităŃilor (statistici), metode comparative, metode intuitive, etc.
Alexandru Puiu - Conducerea, tehnica s,i eficienŃa comerŃului exterior, Editura Stiintifica §i Enciclopedică,
Bucures,ti, 1989, capitolul al VI-lea
11
M. Manoilescu, "fundamentează un adevărat ghid pentru stat, care, prin intermediul taxelor vamale s,i a subvenŃiilor,
trebuie să realizeze în mod practic diversificarea structurii economiei naŃionale prin înfiinŃarea de activităŃi situate în
zona productivităŃii maxime. Ca atare, protecŃionismul va fi întotdeauna necesar. Ceea ce va fi diferit va fi numai gradul
de realizare a protecŃiei." În lucrarea ForŃele NaŃionale productive s,i ComerŃul exterior (Teoria protecŃionismului §i a
schimbului internaŃional. Editura Stiintifica s,i Enciclopedică 1986, pag. 33).

141
8.3.1. Fluxul lucrărilor previzionale în domeniul relaŃiilor economice externe
În cadrul lucrărilor previzionale în domeniul relaŃiilor economice externe se disting trei
categorii:
1) activitatea de prospectare-prognozare;
2) activitatea tranzacŃională;
3) activitatea de elaborare a previziunilor pe termen scurt privind relaŃiile economice
externe.
1) Prospectarea are ca obiect cunoa§terea tendinŃelor ce se manifestă pe piaŃa externă,
analizându-se un sistem de factori cu acŃiune independentă care pot favoriza sau defavoriza
diversele categorii de operaŃii economice internaŃionale. Aceste analize prospective se referă la:
- analiza curbei de viaŃă a produselor, minimizându-se riscul uzurii morale a acestora;
- analiza orientărilor §i tendinŃelor pe plan mondial în domeniul cercetării §tiintifice §i
dezvoltării tehnologice;
- evaluarea posibilităŃilor de export §i de cooperare în exterior;
- studierea posibilităŃilor interne de producŃie (resurse, nivel tehnic, eficienŃă);
- cunoa§terea restricŃiilor §i facilităŃilor practicate de diverse Ńări în relaŃiile economice
internaŃionale;
- analiza condiŃiilor specifice de climatizare, ambalare, publicitate;
- studierea preŃurilor, condiŃiilor de plată, de acordare §i primire a creditelor externe,
precum §i a rentabilităŃii diverselor operaŃiuni.
a) Prognoza se prezintă prin mărimi absolute §i relative, cât §i calitative, prin tendinŃe §i
schimbări structurale cu efecte majore asupra cre§terii.
b) Prognoza de ansamblu a relaŃiilor economice internaŃionale cuprinde următoarele
capitole principale:
- orientarea generală a operaŃiunilor economice cu exteriorul, cu ajutorul unor coeficienŃi
§i variabile orientative (ponderea comerŃului exterior în venitul naŃional §i în PIB, ritmul comerŃului
exterior în raport cu cel al producŃiei naŃionale, sau al exportului industrial faŃă de cel al producŃiei
agricole);
c) evoluŃia conjuncturii diverselor pieŃe externe, prezentată în mod diferenŃiat pe grupe de
produse;
- corelaŃia dintre producŃia internă §i relaŃiile externe cu exteriorul;
- corelaŃiile dintre consumul intern §i relaŃiile cu exteriorul;
- incidenŃele progresului tehnico-§tiintific asupra dinamicii §i structurii relaŃiilor
economice cu străinătatea.
- Importurile din fondul statului din cadrul operaŃiunilor legate de clearing, de barter, §i de
recuperare a creanŃelor, importurile pentru livrări de instalaŃii complexe §i lucrările de construc Ńii-montaj,
precum s.i importurile rezultând din înŃelegeri guvernamentale.
2) Activitatea tranzacŃională constă în încheierea de tratate, acorduri comerciale §i de plăŃi,
precum §i alte acte legale, care reglementează principiile, drepturile §i obligaŃiile ce intervin între
parteneri:

- tranzacŃiile se efectuează de către: agenŃii economici, unităŃi producătoare, reprezentanŃi


ai ministerelor;

12
În prezent se întocmesc balanŃe pentru următoarele produse: ŃiŃei, gaze naturale, oŃel, cocs energetic, bumbac, cauciuc
natural, lână, piei, soia, feroaliaje, energie electrică, orez, ulei §i grăsimi vegetale, zahăr.

142
- acordurile comerciale §i de cooperare economică §i tehnico-§tiintifica pe termen lung
reprezintă forma preferată §i cea mai frecventă de reglementare legală a relaŃiilor economice ale
României cu alte Ńări, materializate în contracte, ca principal instrument.
3) Activitatea de elaborare a previziunilor pe termen scurt, a programelor privind relaŃiile
economice externe se desfa§oara pe baza concluziilor desprinse din analizele prospective (finalizate
în prognoza) §i a tranzacŃiilor încheiate cu parteneri externi, pe termen lung.
Obiectivele cuprinse în programe trebuie să fie bine cunoscute, corelate cu celelalte
domenii, sintetizând cât mai eficient opŃiunile macroeconomice §i cele microeconomice.

8.3.2. Metode §i tehnici de previzionare în domeniul relaŃiilor economice


externe
În capitolul "Metode §i tehnici de previzionare" s-a exemplificat rolul important în
fundamentarea exporturilor §i importurilor în cadrul balanŃelor materiale, în corelaŃie cu celelalte
categorii de resurse §i necesităŃi, urmărindu-se desfdqurarea procesului de reproducŃie §i
asigurarea echilibrului. Pentru înŃelegerea rolului balanŃei comerciale vom lua în considerare
indicatorii ce caracterizează activitatea de export §i import (vezi tabelul 8.1).
BalanŃa comercială
Milioane dolari SUA Tabel 8.1
Cod Ex port FOB Import CIF
CSCI 1998 1999 2000 1998 1999 2000
Rev. 3.
Total 8302 8487 1036 11838 10557 13055
0 Alimente s.i animale vii 266 290 7
245 794 600 711
1 Băuturi s.i tutun 44 27 23 114 136 146
2 Materiale crude, necomestibile, inclusiv combustibili 501 727 940 495 387 559
3 Combustibili minerali lubrifianŃi 393 414 743 1431 1051 1583
4 Uleiuri, grăsimi, s.i ceară de origine vegetală §i 71 54 20 47 25 34
animală
5 Produse chimice §i produse derivate 438 420 605 1209 1160 1301
6 Mărfuri manufacturate clasificată după materia primă 2112 1741 2025 3076 3016 3492
7 Ma§ini §i echipamente pentru transport 1208 1412 1948 3231 2896 3808
8 Articole manufacturate diverse 3263 3391 3806 1298 1276 1420
9 Mărfuri s.i tranzacŃii neclasificate în alte secŃiune din 6 11 12 143 10 1
CSCI
Date: Anuarul Statistic al României 2001 pag. 456
8.3.2.1. BalanŃe folosite la fundamentarea previziunilor economice externe
În analiza structurală a exportului §i importului se porne§te de la compararea celor două
fluxuri: exportul §i importul. Indicatorii balanŃei se exprimă în valută §i se urmare§te: lunar,
trimestrial §i anual.
Soldul balanŃei poate fi:
S = E-M (1)
unde:
S= Soldul iniŃial;
E = Valoarea exportului;
M= Valoarea importului;
GA = grad de acoperire;
- Un sold activ E>M corespunde unui GA>100%;
- Un sold pasiv E<M corespunde unui GA<100%;
- balanŃă echilibrată E = M se caracterizează prin GA=100%.
a) Activitatea generală de comerŃ se urmare§te calculându-se o serie de indici:
- Indicele global de activitate (G) care se compune din fluxurile E s.i m
G=E+M (2)

143
ne furnizează informaŃia cu privire la întreaga activitate de comerŃ exterior. Se calculează ca un
indice de dinamică. Exemplu:
G1 anul2000G = E + M = 23422mil $ =
G0 anul1999G = E + M 19044mil$
- Indicele de participare a populaŃiei la activitatea de export (IP E
I P E = E= ^^- = 462,0 $ pe un locuitor (4)
Populatia 22435
b) DistribuŃia geografică se obŃine calculând indicele (IDG) raportând exportul României în Ńara
A la exportul total
IDG = Exp°rt^R0mamei m toa B • 100 = 50° mil $ • 100 = 4 8,4% (5)
Y E Romania 103679$

C. Coeficientul de elasticitate al exportului / importului


Pornind de la evidenŃa valorică în preŃuri curente ( s ^q lp l ) §i în preŃuri comparabile
p0) a celor două fluxuri de comerŃ exterior de-a lungul anilor, prin aplicarea metodei
factoriale a indicilor se ajunge nu numai la caracterizarea dinamicii exportului §i importului de
mărfuri ci §i la descompunerea pe factori de influenŃă a acestei dinamici.
EvoluŃia în timp a fiecărui flux de comerŃ exterior se caracterizează printr-un indice al
volumului valoric (Iv), al volumului fizic (Iq) §i al preŃurilor (Ip), ale căror relaŃii de definiŃie sunt:

Iar între ace§ti indici se verifică identitatea V = IqxIp (7)


Exemplificăm:

/ i 0 , 9 8 ; /
8431 8431

Între ace§ti indici se verifică identitatea: f


= I q . p 9,984=1,020-0,965
În cadrul economiei de piaŃă, eliminarea deficitului comercial se poate înlătura folosind
numeroase acŃiuni:
a) preocupări pentru sporirea volumului exporturilor de mărfuri cu valoare ridicată;
b) reducerea importului până la nevoile minime ale consumului intermediar §i celui de
consum;
c) subvenŃionarea de către stat a unor produse pentru export;
d) protecŃionismul naŃional;
e) sporirea eficienŃei economice a activităŃii de comerŃ exterior.
=1,020
144
8.3.2.2. BalanŃa de plăŃi externe
Prognoza cursului valutar este, într-o economie de piaŃă unul dintre cei mai importanŃi
indicatori economici, având capacitatea de a reflecta starea economiei naŃionale §i economia
mondial ă.
BalanŃa de plăŃi externe, are o sferă de cuprindere mai largă decât balanŃa comercială,
deoarece pe lângă valoarea operaŃiunilor de export-import de mărfuri, ea cuprinde toate celelalte
categorii de încasări §i plăŃi cu străinătatea, scadente în perioada de previziune.
BalanŃa de plăŃi externe a româniei (mil dolari sua)
Componente 1993 1998 2000
Credit Debit Sold Credit Debit Sold Credit Debit Sold
CONT CURENT 5985 7159 -1174 10668 13636 2968 13537 14900 -1363
BUNURI §1 SERVICI 5691 6934 -1243 9519 12789 -3279 12133 14071 -1932
VENITURI 63 208 -145 263 705 -442 325 610 -285
TRANSFERURI CURENTE 231 17 214 886 133 753 1079 219 860
CONTUL DE CAPITAL SI 2629 1607 1022 7686 4963 2723 5413 4180 1233
FINANCIAR
ERORI SI OMISIUNI 152 - 152 245 - 245 130 - 130
SOLD TOTAL 17372 17532 -160 36914 37198 -284 37993 38159 -166
Calculat din Anuarul Statistic al României 2001, pag. 540-541

BalanŃa de plăŃi externe serve§te ca instrument de analiză a nivelului de dezvoltare al unei


Ńări §i a structurii economiei acesteia. Ea este o componentă de bază a sistemului conturilor
naŃionale, în strânsă legătură cu ceilalŃi indicatori macroeconomici.
În cursul anului sau pe o perioadă mai îndelungată, balanŃa de plăŃi poate înregistra devieri
de la echilibrul programat13 datorită acŃiunii unor factori:
- întârzieri în darea în exploatare a unor obiective industriale noi, cu rol în export;
- nelivrarea unor produse la export sau înlocuirea lor cu unele mai puŃin competitive;
- majorarea cantităŃilor la export sau import;
- modificarea taxei scontului;
- evoluŃia preŃurilor mondiale;
- restricŃii economice la import;
- evoluŃia cursurilor de schimb;
- factori psihologici s.i speculaŃii la bursă etc.
Prin amploarea §i importanŃa sa, fiecare capitol al balanŃei externe, cu datele cuprinse în
activ §i pasiv, poate constituii o balanŃă valutară separată: balanŃă comercială, a serviciilor, a
fluxurilor financiare, a turismului, a creditelor etc.
Întotdeauna balanŃa de plăŃi externe trebuie să fie echilibrată prin compensarea soldurilor
active (credite primite + încasări din rate scadente la credite acordate) cu cele pasive (credite
acordate + plata ratelor scadente la creditele primite); Soldul influenŃează venitul naŃional.
În acest caz:
V.N.U. = V.N.C.±ΔS (8)
în care:
V.N. U. = venitul naŃional utilizat;
V.N. C. =venitul naŃional creat;
ΔS = soldul relaŃiilor de credit cu alte Ńări.
Cum exportul §i importul sunt hotărâtoare pentru soldul balanŃei de plăŃi, în modelele
economice se folose§te soldul balanŃei comerciale (S.B.C.).
În cazul deficitului, echilibrarea se face prin măsuri care să dezvolte elementele active
si/sau să restrângă pe cele pasive.
Printre măsurile economico-financiare de activizare a balanŃei de plăŃi deficitare, figurează: a)
SubvenŃionarea exportului, reduceri de taxe pentru a vinde mai ieftin decât concurenŃii;

Vezi Alexandru Puiu, Conducerea, tehnica §i eficienŃa comerŃului exterior; Editura Stiintifica §i Enciclopedică,
Bucuresti 1989, pag. 74.

145
b) Taxa asupra importului, atunci când sunt mai optime decât cele indigene sau pentru a nu
devaloriza moneda naŃională;
c) Majorarea impozitelor §i taxelor, diminuând puterea de cumpărare a oamenilor;
d) Controlul salariilor §i al dobânzilor plătite, reducând cererea internă §i sporind exporturile;
e) Modificarea ratei scontului, stimulând investiŃiile străine; f) Stabilirea
rezervelor bancare obligatorii, mărind sau mic§orand plasamentele lor în credite;
g) Devalorizarea monedei naŃionale, ieftinind exporturile §i scumpind importurile;
h) Vânzări de aur §i alte metale preŃioase din producŃia naŃională;
i) Utilizarea rezervelor de credite §i metale preŃioase.
În activitatea de previziune se folose§te §i BalanŃa de conturi, cunoscută §i sub denumirea
de balanŃa angajamentului §i creanŃelor externe; aceasta cuprinde aceleasj elemente ca §i balanŃa de
plăŃi, cu deosebire că valorile înscrise în ea exprimă toate drepturile §i obligaŃiile existente la un
moment dat, de regulă la 1 ianuarie, în cadrul relaŃiilor României cu celelalte Ńări, indiferent când au
fost contractate §i indiferent când vor deveni scadente.
BalanŃa de plăŃi externe trebuie să fie echilibrată prin compensarea soldurilor active (credite
primite + încasări din rate scadente la credite acordate) cu cele pasive (credite acordate + plata
ratelor scadente).
RelaŃia de echilibru:
Credit < Debit = sold negativ (-)
Credit = Debit = Sold 0, echilibru
Credit > Debit = sold pozitiv (+)

8.4. Analiza operaŃiunilor economice externe


Determinarea cantitativă a volumului comerŃului exterior §i analiza în dinamică, mai ales
prin prisma eficienŃei, constituie esenŃa utilizării indicilor statistici
Intensitatea participării la schimburile internaŃionale ne obligă să facem analiza gradului de
acoperire (GA) al importului prin export. Calculându-se ca raport între export/import:
GA % =^- 100; (9)
M
Din balanŃa comercială, gradul de acoperire este de numai --------= ,0794 = 794,%
1. Indicele de structură (Is) se calculează ca raport între grupa de produse (i) §i totalul
fluxului (E) sau (M). Exemplul pentru anul 2000 vom obŃine la grupa (7), ,,Ma§ini §i echipamente
de transport"
Indicele de structură (IS) se determină pe baza formulei:
SE
/| la grupa (7) = S(7)100 (11)
în care:
IS = indicele de structură;
Sf = exportul sau importul pe grupe de mărfuri;
Et = exportul
M = import
" J Em
E (=
= 1 9 48 = ,0187 = 187,%
)7 10367
- I s -^^- = ,0291 =
M(7)
13505
2. Indici de echilibru ai comerŃului exterior - de autonomie s.i de dependenŃă (Id ( ei)) §i se
calculează ca raport între cantităŃile exportate dintr-o anumită grupă de produse (valoare) în perioada dată
Qi0 §i cantităŃile importate din aceeas.i grupă (valoare) Q M în perioada (1,0):

146
(12)

în care:
Id(en) = indicele de dependenŃă a exportului de import;
Qfl0) = cantităŃile (valorile) exportate dintr-o anumită grupă de produse, în perioada curentă
sau în perioada de bază.
Q"} 0) = cantităŃile importate din aceeasj grupă de produse (valoare), în aceeasj perioadă.
În cazul produselor minerale:
(exp.grupa7 a ) = 1948100 = 511,%;
b) Indicatorul "cota pentru export", caracterizează proporŃia în care agentul economic
dispune de produse din producŃia sa pentru export. În acest scop, se utilizează formula:
^ (13)
în care:
Ce = cota pentru export;
EI = cantitatea sau valoarea producŃiei exportate la produsul i;
QI = cantitatea totală (valoarea) a producŃiei produsului i.
Exemplificăm exportul cu produse siderurgice:
^ = 1920 mii tone =252 , % 7620
mii tone
3. Indice de coordonare (I Ce i) exprimă gradul de relativ de intensitate al comerŃului
exterior între două Ńări, sau pe grupe de Ńări76
G _ volumul general al comertului tarii A

volumul general al comertului tarii B


unde:
M. exemplul G Romania A _ 23422 mil $ _
G Ungaria B = 52867 mil $ ~ ' 3
„ V Export Romania 10367
sau exportul IEC = ^-----------------------=----------100 = 415,%
Export Ungaria 24947
4. Indici de apreciere sintetică a eficienŃei exportului si importului
PreŃul extern mediu pe tona de mărfuri exportată si importată se determină pe mărfuri,
grupe de produse, pe Ńări, pe modalităŃi deplată si total export, pe baza ecuaŃiei:
P
v K EQK
pE Au KQK
m t ( }
X & '
în care:
PmtE = preŃul mediu extern;
PKE = preŃul extern al produsului K;
QK = cantitatea exportată (în tone) din produsul K;

76
Problemele comparaŃiilor internaŃionale ale indicatorilor macroeconomici sunt analizate de I. Capanu §i P. Vagner în
lucrările „Venitul naŃional", Editura §tiintifica 1985; „Tratat de economie contemporană" partea a-II-a, Editura Politică,
1987; „PosibilităŃi de comparare a indicatorilor sintetici calculaŃi în SB §i SCN", Revista economică, Nr. 10/1986;
„Sistemul conturilor naŃionale §i agregate macroeconomice", Editura ALL, 1995.

147
8.4.1. Modelarea în previzionarea relaŃiilor economice externe
1. FuncŃiile de corelaŃie, pot fi folosite pentru fundamentarea lucrărilor de previzionare în
acest domeniu, dar §i pentru unele aspecte cum ar fi:
a) evoluŃia exportului total (M t), în funcŃie de evoluŃia venitului naŃional creat sau a P.I.B.
(Vt),adică:)M t =f( V t;(16)
b) evoluŃia exportului, folosindu-se ponderea acestuia în volumul venitului naŃional creat sau
P.I.B. (K mt), ca funcŃie de trend stabilită operaŃional: Mt = V tKmt ; (17)
c) evoluŃia exportului pe ramuri §i subramuri cu aceeasj funcŃii, dar utilizându-se indicatori
de ramură

~ +.....+ Kmn (18)

d) se urmare§te evoluŃia exportului pe subramuri, grupe de produse §i produse principale cu


ajutorul unor indici normativi: exportul la un milion de tone de cereale; exportul de ma§ini, aparate,
mijloace de transport la 1.000 bucăŃi produse etc.;
e) evoluŃia importului total (M t) în funcŃie de evoluŃia P.N.P. (P t), având în vedere că
importul este implicat atât în producŃia intermediară, cât §i în cererea produsului final (P.N.B. (y t))
M t =f(P t ) (19)
f) evoluŃia importului, folosindu-se ponderea acestuia în volumul P.N.B. (Kmt), ca funcŃie
de trend stabilă operaŃional: Mt = P tKmt (20)
^,= — = ,00856 = 12
PNB 146409
PNB,-PNB 0 146409-142200 2209
- pentru a determina ritmul r τ =-------------------=----------------------=----------= 2209=,00155
v
P N B0 142200 142200
τ p t= , 1 5 5 %
_ pentru a determina cu cât a influenŃat importul asupra cererii PNB vom calcula de cre§tere a
importului:
; M,M o= 1253811280 =
M0 11280
τ
ContribuŃia importului la pt = K mt ■ mt = ,00856 • 0,1115 = ,00095;

Tpt-Tmt =0,0155-0,0095 = ,00060


Deci, 1,55% - 0,60% = 0,95% cre§tere pe seama altor factori
2. Modelul matricial 15 (de reŃea) relevă curenŃii de mărfuri §i servicii ale unei Ńări cu
exteriorul; poate fi reprezentat sintetic astfel:

în care:
X^] - reprezintă volumul x al curenŃilor de mărfuri §i de servicii din Ńara de origine i spre
Ńara j în anul de previziune t; Xij(to) -
volumul acelora§i curenŃi în anul de bază t0;
(t) - coeficientul caracteristic al Ńării exportatoare i în perioada de previziune;
jt)- coeficientul caracteristic al Ńării importatoare j în perioada de previziune.

15
Vezi: EvoluŃia produsului intern brut în Ńările aflate în procesul de aderare la U.E. Clementina Ivan Ungureanu, Florin
Tănase (Comisia Nalională de Statistică) în Tribuna economică nr. 5,6,7,8 / 1998.

148
Previziunea astfel construită se bazează pe ajustarea nivelului de bază, în funcŃie de cei doi
coeficienŃi estimaŃi cu privire la evoluŃia probabilă a exportului din Ńara i §i a importurilor spre Ńara
j.
3. Modelul gravitaŃional
Acest model este conceput prin luarea în calcul a gradului de dezvoltare economică §i a
distanŃei economice dintre parteneri, din punct de vedere al Ńării exportatoare. Expresia generalizată
a modelului gravitaŃional este următoarea:

în care: Xy - reprezintă volumul x al curenŃilor de mărfuri §i servicii din Ńara exportatoare i spre Ńara
j;
Vi - venitul naŃional pe locuitor al Ńării exportatoare i;
Vj - venitul naŃional pe locuitor al Ńării importatoare j;
Kg - coeficientul care exprimă distanŃa economică dintre parteneri;
a - elasticitatea exportului Ńării i în raport cu propriul venit naŃional pe locuitor;
P - elasticitatea importului Ńării j în raport cu propriul venit naŃional pe locuitor.
Aceste modele, precum §i altele, prezintă numai unele aspecte complexe ale fluxurilor
economice cu exteriorul. Ele solicită un volum mare de informaŃii §i calcule, în care scop se
apelează la metode §i tehnici previzionale de folosinŃă generală (extrapolări, funcŃii de producŃie,
corelări etc.), precum §i studii de marketing.

149
150
CAPITOLUL 9. PREVIZIUNEA TRANSPORTURILOR §1
TELECOMUNICAłIILOR

9.1. Previziunea volumului transporturilor de mărfuri


Elaborarea previziunilor în domeniul transporturilor de marfuri necesită fundamentări §i
calcule complexe.
In fundamentarea planului se utilizează indicatorii:
a) mărfuri transportate (volumul)|m;
b) distanŃa medie în Km;
c) parcursul mărfurilor în tone - Km;
d) volumul capacităŃii de transport.
Determinarea volumului necesar de transport pe termen mediu §i lung se face cu ajutorul
metodelor de prognoză §i în mod deosebit cu metoda extrapolării §i a funcŃiilor de producŃie.
Volumul transporturilor de mărfuri se determină in funcŃie de următorii factori:
56. cre§terea volumului producŃiei materiale (formă fizică);
57. modificarea structurii producŃiei materiale;
58. eliminarea decalajelor între judeŃe §i localităŃi:
- raportul dintre sursele totale §i cele locale;
- se întocmesc balanŃe materiale pentru fiecare sursă la nivel zonal;
- se calculează deficitul sau excedentul de produse care determină cre§terea sau
descre§terea transportului.
In planificarea activităŃii de transport, se Ńine cont de indicatorul de structură (felul
transportului): feroviar, maritim, aerian, rutier, fluvial §i prin conducte.

EvoluŃia volumului transportului înperioada 1993 - 1999 (mii tone)


Tab. 1
Indicatori 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

0 Total transport 736.737 756.611 764.843 795.752 768.380 622.099 367.620

1 Transport feroviar 98.961 99.179 105.040 105.040 93.882 76.512 62.949

2 Transportul rutier 593.432 621.257 616.044 649.746 637.352 513.701 278.986

3 Transportul fluvial 7.074 9.405 14.392 14.142 16.024 14.856 13.976

4 Transportul maritim 23.819 10.669 13.097 11.936 8.283 4.540 2.726


(ji

Transportul aerian 35 46 46 26 10 10 8

6 Transport petrolier 13.416 16.055 16.183 14.862 12.480 12.480 9.275

În activitatea de previziune a transporturilor se porne§te de la evoluŃia anterioară a


indicatorilor din transport. Se calculează deci, ponderea mărfurilor pe moduri de transport §i formă
de proprietate, dinamica transporturilor de mărfuri §i cantităŃi, pe moduri de transport, precum §i
calculul ponderilor.

151
Indicele de cr ester e pe modul de transport
1993 = 100
Tab. 2
1994 1995 1996 1997 1998 1999
Mărfuri transportate 102,6 103,8 108,0 104,3 85,4 49,8
1 Transport feroviar 102.2 106,2 106,1 94,8 77.3 63.6I
2 Transportul rutier 104,6 103;8 109.4 107,4 86.5 47,0
3 Transportul fluvial 132,9 203;4 199.9 226,5 210,0 197,5
4 Transportul maritim 44,8 54,7 50,1 34,7 19,0 11,4I
(ji

Transportul aerian 131,4 131,4 74,2 28,8 28,5 22.8


6 Transport prin conducte 119,6 120.6 110.7 95,6 93,0 69,1
magistrale

În previziunea transporturilor de mărfuri interesează să cunoa§tem mărimea volumului de


mărfuri pe forme de transport.
Se calculează ponderile la felul de transport din totalul de transporturi.
Tab. 3
Indicatori 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

Total mărfuri transportate 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
1 Transport feroviar 13,4 13,41 13,8 13,3 12,3 12,3 17,1

2 Transportul rutier 80,5 82,1 80,6 81.7 82,9 82,6 75,8


3 Transportul fluvial 0,9 1,2 1.8 1,7 2,0 2,3 3,8

4 Transportul maritim 3,2 1,4 1,7 1,4 1,1 0,7 0.8


(ji

Transportul aerian 0,2 0.1 - 0.1 0.1 0.1 -

6 Transport prin magistrale 1,8 2.1 2.1 1,8 1,6 2.0 2,5
Datele din tabelul 1, 2, 3 sunt calculate din Anuarul Statistic al României 2000.

9.1.1 Indicatorul parcursului mărfurilor (PARM)


Indicatorul parcursului mărfurilor este compus din cantitatea mărfurilor în tone s.i agregat cu distanŃa
în Km după formula:

unde: (1)

qi = cantitatea mărfurilor in tone


d = distanŃa în Km
Exemplificăm cu relaŃia (1) indicatorul PARM prezentat in tabelul 4.
1997 dkm= 113,9Km • q =76880 mii tone = PARM = 87590 mil tone = 76880 • 113,9
La fel se procedează pentru fiecare indicator (vezi datele înscrise în tabelul 4).
Parcursul mărfurilor (milioane tone - Km) pe forma de proprietate.
152
Tab. 4
Indicatori 1997 1998
Total Publica Mixta P r i v a tă T o t a Total Publica Mixta P r i v a tă T o t a
Parcursul Mărfurilor 87590 42185 6261 38734 62364 28514 12924 20842
(mil. tone - km)
1. Transport 24750 24789 - - 19708 19708 - -
feroviar
2. Transport rutier 21750 6745 4485 10110 15785 3482 2754 9483
3. Transport fluvial 4326 3122 238 966 4203 1004 2439 760
4. Transport 34408 5218 1538 27652 20388 2049 7749 10590
maritim
5. Transport aerian 21 15 - 6 22 13 - 9
6. Transport prin 2296 2296 - - 2258 2258 - -
conducte

Parcursul mărfurilor (PARM) in tone Kilometri are importanŃă pentru a putea previziona:
mijloacele de transport, calculul eficientei transporturilor §i evoluŃia acestui indicator in raport cu
felul de transport §i forma de proprietate.

9.1.2 Indicatorii globali ai activităŃii de transport


Alături de indicatori naturali: tone transportate, călători transportaŃi, tone - Km, tone - mile,
călători - Km ori călători - mile se utilizează §i o serie de indicatori natural - convenŃionali §i
valorici (în unităŃi bane§ti).
a. Volumul total de transport în unităŃi convenŃionale este stabilit prin relaŃia
astfel:

(2)

unde:
V Pq = parcursul mărfurilor în tone - km fizice;
^Pc = parcursul călătorilor (în călători - km)
K = Coeficientul de transformare;
Exemplu: 1 tonă km, marfă = 1 tonă - km; La transport auto 1 tonă km = 0,18 călători km
etc.
b. Veniturile brute din transport:
Acest indicator global (valoric) măsoară activitatea de transport prin agregarea tarifelor §i a
preŃurilor la activitatea fiecărui tip de transport.
c. Venitul net se stabileste astfel:
Vn = Vb - Cm (3)
unde:
Vn = venitul net
Vb = veniturile brute
Cm = cheltuielile materiale
Structura cheltuielilor diferă mult de la o activitate la alta; ponderea mare în cheltuieli de
exemplu: combustibilul reprezintă 70-80% la transportul aerian §i auto, §.a.m.d.

153
9.2. Previziunea capacităŃilor de transport
9.2.1 Capacitatea de transport (Ca lcu la rea ei)
Capacitatea de transport exprimă potenŃialul ramuri, adică volumul total al transportului de
bunuri §i persoane ce poate fi realizat, într-o unitate de timp sau la un anumit moment dat, cu
mijloacele de transport disponibile în perioada de previziune.
Capacitatea este determinate în funcŃie de:
a. Volumul prevăzut al transportului;
b. Specificul încărcăturii;
c. Indicatorii tehnico - economici de folosire a diferitelor categorii de mijloace de transport;

9.2.2 Indicatori tehnico-economici ai determinării capacităŃilor


a. Încărcătura medie a unui mijloc de transport ce caracterizează gradul de folosire
b. Viteza medie caracterizează rapiditatea cu care se deplasează un mijloc de transport §i se
exprimă in Km/ore (mile marine/ore sau noduri/ore)
Viteza tehnică (de la locul de plecare §i cel de destinaŃie);
Viteza comerciala (realizata cu luarea in calcul a opririlor §i manevrelor).
c. Gradul de utilizare a unei tone de capacitate (a utilajului in funcŃiune sau aflat in
reparaŃie)

9.2.3 Determinarea capacităŃii de transport la calea ferata


Determinarea capacităŃii de transport la calea ferata consta in stabilirea necesarului de:
vagoane pe tipuri (marfa, calatori);
locomotive (în funcŃie de tipul lor).
Se folosesc indicatorii de la (9.2.1 - 9.2.2)
Pentru a cuantifica necesarul de vagoane de marfa se determine in prealabil rulajul mediu al
vagonului de marfa §i numărul de vagoane de marfa încărcate în medie pe zi (24 ore).
a. Rulajul mediu al vagonului de marfa (Rvm) exprima timpul (în zile) care se scurge intre
doua încărcări succesive ale acestuia, adică timpul pentru încărcare, formarea trenului, circulaŃia
acestuia, opririle în staŃii (cu sau fără manevra), descărcarea, precum §i timpul pane la o noua
încărcare. Se aplica următoarea relaŃie:
k
~ m+ Ti + Ts + Td (4)
Vc
în care:
- Rvm = rulajul vagoanelor marfa;
- Dtkm = distanŃa medie de parcurs între două încărcări succesive
- Vc = viteza comercială (Km/h);
- Ti = timp de încărcare (h);
- Ts = timp de oprire, staŃionare(h);
- Td = timp de descărcare (h).
Exemplificăm relaŃia (4).
+10 + 60 + 8

30 km/h 24
b. Numărul de vagoane de marfă încărcate în medie pe zi (Nvm). Acest indicator
caracterizează disponibilitatea vagoanelor la expediŃie §i se calculează folosind relaŃia:
— OT
N v m / z i = T Q---------- (5)
IST-365zile

154
unde:
QT = volumul anual al transportului în tone;
IST = încărcătura medie statica a vagonului.
Exemplificam relaŃia (5) cu următoarele date:
— lOlOOOtone 1O ,, ,. . , . , , -.
Nvm =---------------= 18,44 media pe zi a numarului vagoanelor de marfa incarcate
15-365
c. Necesarul anual de vagoane marfa (Vm) se determine cu ajutorul cel or doi indicatori
stabiliŃi mai înainte:
V = Rvm ■ Nvm/zi (6)
Exemplificam relaŃia (6) cu următoarele date: Vm
= 4 -18,44 = 73,76 « 74 vagoane marfă
În anul de previziune avem nevoie să contractăm 74 de vagoane pentru realizarea
transportului a 101.000 tone marfă.
Calculele corespunzătoare pentru determinarea capacităŃii de transport se face §i pentru
celelalte tipuri de transport.
După determinarea necesarului total de mijloace de transport (pe categorii) se stabile§te
necesarul suplimentar.

9.2.4 BalanŃa capacităŃilor de transport


Pe baza calculelor anterioare se intocme§te balanŃa.
CapacităŃilor de transport (asemănătoare cu capacitatea de producŃie din alte domenii) se
utilizează relaŃia:
N =(Np-No) + ms + mr (7)
în care:
NS= necesarul suplimentar de mijloace de transport;
Np = necesarul total de mijloace stabilite pentru perioada de previziune;
No = mijloacele de transport existente la sfar§itul perioadei de bază; ms = mijloacele de transport
scoase din funcŃiune; mr =mijloacele de transport aflate în reparaŃie, în revizie sau în rezervă.
Exemplificăm relaŃia (7) privind necesarul suplimentar de mijloace de transport: Ns =(4020 -
3800) + 20 + 40 = 280 numărul vagoanelor suplimentar Nivelul planului va fi: Np+ Ns = 4020 +
280 = 4300; Npt = 4300 vagoane Exemplu: BalanŃa minereului defier cu defalcarea teritorială
mii tone - cifre convenŃionale
Nr. Zone Resurse Necesar Exced Deficit
Crt. economice Stoc la ProducŃia Import Total Consum Stoc la Total e nt E D
început de anului de în zonă sfars.it
plan (So) plan (Q) (C) (S1)
Hunedoara 40 300 - 340 818 30 848 - 508
Res.tita 30 320 - 350 704 40 744 - 394
Baia-Mare 10 200 - 210 10 10 20 190 -
Tg. Mures. - 28 - 28 67 - 67 - 39
Bras.ov - - - - 3 - 3 - 3
Ploies.ti - - - - 4 - 4 - 4
Bucures.ti - - - - 6 - 6 - 6
GalaŃi - - 653 653 604 - 604 49 -
ConstanŃa - - 505 505 10 - 10 495 -
Calaras.i - - 410 410 400 - 400 10 -
Ias.i - - 39 39 09 - 09 30 -
Targovis.te - - 158 158 58 80 2773 874 954

155
Tm = (So+Q + I)-(C+E + S1) (8)
unde:
Tm = volumul necesar al transporturilor de mărfuri in tone;
Q = producŃia totală ce se obŃine în perioada de plan in zonă respectivă;
C = volumul consumului local (în zonă) din acest produs;
50 = stocul existent in zone la începutul perioadei de plan;
51 = stocul la sfar§itul perioadei de plan;
I = volumul importului din produsul respectiv;
E = volumul exportului ce rezulta pe fiecare zone.
In lucrările de prognoza, când resursele locale depa§esc nevoile, volumul excedentului
exprimând volumul transportului ca mi§care a mărfurilor din acea zonă către alte zone.
Volumul transportului se analizează cu ajutorul balanŃei, stabilindu-se excedentul §i
deficitul (Resurse - Necesar).
Tm = (C+E + S1)-(So+Q + I)(9)
Cunoscând raportul dintre resursele §i necesităŃile balanŃei pe fiecare zone se poate trece la
stabilirea volumului total, al transportului la produsul respectiv (în tone):
(10)

9.3. Previziunea volumului telecomunicaŃiilor


Dezvoltarea economiei naŃionale §i cre§terea nivelului de civilizaŃie al populaŃiei determine
activitatea de telecomunicaŃie.
Calculele previzionare la nivelul economiei naŃionale se realizează in forma sintetica, printr-
un indicator global - volumul anual al activităŃii de po§ta §i telecomunicaŃii - (exprimat valoric).
In lucrările de prognoza, acest indicator (STC) se determine printr-o extrapolare ajustata:
STC t =STC 0-(\±~r)-t-k (11)
unde:
STC|t| = serviciile telecomunicaŃiei în perioada prevăzută;
STCo = serviciile telecomunicaŃiei in perioada de baza;
r = rata medie anuala (sau indicele mediu anual);
k = coeficientul de ajustare;
t = timpul (între 0 —» n )
In folosirea relaŃiei (11) trebuie să folosim mai multe variabile, vectorii evoluŃiei venitului
naŃional; dinamica populaŃiei ocupată sau populaŃia totală; evoluŃia cre§terii economice (investiŃiile
etc.).
In perioada de plan se iau în considerare evoluŃiile anterioare, de nevoile modernizării
sistemului informaŃional. Exemplificam §i detaliem relaŃia (11) prin ecuaŃia:
% t (t) (t) aW
S TC '= ST C
0 - Q . ± r ) - t+ (Δ p ) ± Δ NV p + Δ V p + K (12)
p

unde:
Δp = sporul populaŃiei; 0,02;
ΔNVp = sporul cre§terii nivelului de trai; 0,04;
ΔSTC = sporul activităŃii fară alŃi factori; 0,041;
STC (t) = la nivelul orizontului planificat;
ΔVp = Cre§terea veniturilor populaŃiei; 0,061;
Ka = cre§terea influenŃei progresului tehnic al ramuri; 0,082;
t = timpul; 5 ani;
Înlocuim datele in formula (12) §i obŃinem:
0,02+0,04+0,04i+0,061+0,082=0,244

156
STC’ = 480 (1+0,244) 5 = 1171,7
ΔSTC= 1171,7-480 = 691,7
IΔ% = ΔSTC 6917, = ,144
STC0 480 Cre§terea 1,44 + 100 =
244 % în perioada de 5 ani.

9.4. Model matematic (programarea liniară) în previziunea transporturilor


O importanta problemă de programare liniara este cea a transporturilor. S-au creat diverse
metode de rezolvare a programării liniare a transportului.
Exemplificam: Un produs care se afla disponibil a§a cum rezulta din balanŃa produsului (la
furnizori) F iîn cantităŃile ai, i = i,m se transportă în centrele de desfacere (la beneficiari) bj, unde
acel produs este necesar in condiŃiile bl, j = 1. n .
Costul unitar al transportului de la furnizorul Fi la beneficiarul Bj este Cij. Problema constă
în determinarea cantităŃilor de produse x y ce urmează a fi transportate de la furnizorul Fi, la
beneficiarul Bj, astfel încât totalul cheltuielilor de transport sa fie minime (vezi BalanŃa defalcată
teritorial).
Datele problemei de transport descrise mai înainte pot fi prezentate sub forma de tabel
matricial.

Fi, Bj B1 B2 Bn D
Cn C12 Cm a1
F1 Xm
Xn X12
C21 C22 X22 C2n a2
F2 X21 X2n

Fm Cm 1 C m2 V am
X
mn
Xm1 Xm2
N b1 b2 bn S

Vom presupune că:


=S (1)
Formula matematică a problemei de transport este:
I m n \
HliQ.xJ
= a i , i = ,1m
(2)

I i=1
xt. >0;i = ,
Alături de condiŃia de echilibrare a balanŃei (1) se mai adaugă o altă condiŃie specifică
problemelor de transport §i anume aceea de nenegativitate a matricei costurilor, adică:

Cr >0;i = ,1m;j = ,1n (3)


Sistemul ecuaŃiilor într-o asemenea problemă de transport are cel mult m+n-1 ecuaŃii
independente.
Matricea A în exemplul nostru este de forma:

157
A= Jn 0 0
0 Jn 0
,
0 0 Jn
u
In In In n
d
e
:

In=(1,1,...,1),
1.n, 0
In = '' n-n.
0 1 00
0 1
v
A are m+n linii §i m+n coloane.
CombinaŃia liniara este:
0 = 4^ + λ12V12 +.....+ λ1nV1n+λ2iV21+λ22V22+....λm1Vm1 (4) ,
Înlocuind în (4) expresiile vectorilor Vn; Vi2, .......,V1n, V2i, V3i, Vm1 rezultă:

(5)
=0

=0
Din (5) rezultă λ12 = λ13 =... = λ1n = λ2i = λ31 =... = λm1 = 0 §i deci vectorii V11,V12...., V1n.,
V2i.,V3i,......Vm1 sunt liniari independeŃi.
Programul de bază iniŃial.
Orice program de bază x0 trebuie să conŃină o variabilă de bază, în fiecare linie §i coloană a
matricei A, iar valoarea maxima ce se poate atribui variabilei x0 pentru a ne menŃine în cadrul
programului este:
Xij = min {ai,bj} (6)
Condi Ńiile:
- Daca ai<bj atunci xij=aij prin urmare întreg dispozitivul lui Fj a fost repartizat §i xp j=0
pentru p ^ j.
- Daca ai>bj atunci xij=bj prin urmare întreg necesarul beneficiarului Bj a fost acoperit §i
xpj'0 pentru p^i.
Concomitent cu calculul matematic al modelului descris mai înainte trebuie să cuprindem §i
analiza compatibilă a minimizării volumului §i minimizarea costurilor.

9.4.1 Criteriul minimizării volumului transportului


a. Criteriul minimizării volumului transportului de mărfuri exprimat in tone - Km, permite
raŃionalizarea legăturilor de transport §i a forŃei de muncă:

(7)
i=i j=\

în care:
F(x) = volumul total al transportului exprimat in tone - Km (de minimizat)
n = numărul zonelor de consum
m = numărul zonelor (punctelor) de producŃie (de expediŃie ale produselor
respective)
dy = distanŃa dintre fiecare zonă de expediŃie
i (i=1, fiecare zonă de destinaŃie
2,..., m)j (j=1, 2, ..., n) exprimat in Km.
§i Xy = cantitatea ce se transportă între zona i §i zona j, exprimate in tone.

158
b. Criteriul minimizarii costurilor (C) transportului de marfuri se calculeaza:

Ct = ]T £ Cij ■ Xij -► minim (8)


i== 11i

în care:
Ct = cheltuieli de transport totale (ce trebuie să fie minime)
Cy = costul transportului unei unităŃi de produs (tonă) de la zona i la zona j.
m, n, XIJ = sunt semnificaŃiile de la formula (7)
c. După optimizarea menŃionată mai înainte se structurează volumul necesar în tone, pe
ramuri de transport §i înmulŃindu-se cu distanŃa medie se obŃine parcursul mărfurilor (PARM) în
tone - Km, a§a cum a fost consemnat in tabelul 4, folosindu-se formula (8).

159
160
CAPITOLUL 10 - PREVIZIONAREA REGIONALĂ (TERITORIALĂ)

10.1. Delimitări conceptuale asupra factorilor de dezvoltare teritoriale


Diversitatea condiŃiilor geografice existente în Ńara noastră au determinat, în timp, o
distribuŃie specifică a activităŃii economice în teritoriul naŃional. Caracteristicile evoluŃiei istoriei
moderne a statului român, într-o situaŃie geopolitică mai puŃin favorabilă dezvoltării, au influenŃat,
la rândul lor, distribuirea spaŃială a economiei. Toate acestea au contribuit la alcătuirea unei anumite
structuri zonale77 a economiei naŃionale - expresie a diviziunii teritoriale a muncii, care reflectă o
legătură esenŃială a diviziunii sociale a muncii. Trăsătura definitorie a acesteia este dată de existenŃa
unor decalaje, între nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni ale Ńării.
Teoria economică a repartizării teritoriale a producŃiei are rădăcinile sale empirice în secolul
al XIX-lea - Röscher, Schöffle §i apoi W. Luenhardt, J. H. Thümen, Ricardo §i alŃii referindu-se în
principal la producŃia agricolă.78
Spre sfar§itul secolului, W. Röscher publică o serie de analize privind amplasarea industriei,
punând în evidenŃă, un factor esenŃial, specializarea muncii, pe care îl adaugă factorului "piaŃă"
remarcat de A. Smith.
Teoriile privind localizarea industriei au fost sintetizate în mod creator, în anul 1909 de
Alfred Weber, care se plasează pe poziŃiile unei întreprinderi industriale, luând drept criteriu
fundamental minimizarea costurilor de producŃie dată de unii factori dintre care:
a) costul transporturilor materiilor prime, ca factor de bază;
b) cheltuieli pentru forŃa de muncă, acolo unde acestea depa§esc factorul transport;
c) concentrarea producŃiei atunci când aceasta conduce la economii mai mari (cărbune +
minereu de fier = oŃel);
Factorii "a" §i "b" sunt consideraŃi ca determinanŃi, luând în considerare, spre deosebire de
Thümen, un spaŃiu eterogen din punct de vedere al resurselor naturale §i de muncă.
ConcepŃia lui Weber a fost completată de pe o nouă poziŃie - aceea de maximizare a
profitului - adăugând noi factori cum ar fi "piaŃa" §i "preŃurile".
În primele trei decenii ale secolului al XX-lea gândirea teoretică a făcut mari progrese, fără
însă a depasj punctul de vedere microeconomic.79
W. Cristaller adaugă analiza factorilor legaŃi de localizarea industriei în centre economice,
introducând ca factor nou, minimizarea cheltuielilor de transport până la consumator, imaginând
însă un teritoriu omogen pe care îl decupează în triunghiuri echilaterale. Cam pe aceea§i optică se
situează §i A. Lösch, care decupează teritoriul în cercuri prin care determină raza de desfacere a
producŃiei, iar apoi, pentru a nu lăsa teritorii goale, inlocuie§te cercurile cu hexagoane. §i el
consideră că cererea ar fi omogen repartizată pe teritoriu, neglijând însă cheltuielile de transport
pentru livrarea produselor agricole către centrele industriale.

10.1.1. Politici regionale de dezvoltare


Până la sfar§itul celui de-al doilea război mondial se considera că, în general, repartizarea
inegală a factorilor de producŃie pe teritoriu reprezenta rezultatul unui lung proces de dezvoltare a

77
S tru c tu r i z o n a le , s tru c tu r i r e g io n a le , s tr u c tu r i te r ito r ia le - s in ta g m e c a r e d e f in e s c c o m p o n e n ta s p a Ń ia lă a s is te m u lu i
e c o n o m ie i n a Ń io n a le . E le m e n te le sa le su n t d e lim ita te în ra p o rt c u a n u m ite c rite r ii. A s tfe l, fo lo sin d c r ite r iile g e o g ra fic e
p o t f i d e s i g n a t e î n t e r i t o r iu l n a Ń ri oe ng ai ul n i g e o g r a f i cCe r. i t e r i i l e a d m i n i s t r a t i v e s u n t u t i l i z a t e l a c o n s t i tu i r e a u n i t ă Ń i l o r
a d m i n i s t r a t i v - t e r i t o r i a cl eu,m s u n t , î n Ń a r a n o a s t r ă , j u d e Ń u l , o r a s , u l s , i c o m u n a . C r i t e r i i l e e c o n o m i c e g e n e r e a z ă
d e l i m i t a r e ra e g i u n i l o r e c o n o m i cDee. r e Ń i n u t c ă , d e r e g u l ă , o b i e c t u l d e z v o l t ă r i i r e g i o n a l e î l r e p r e z i n t ă r e g i u n e a
e c o n o m ic ă . N u m a i c ă n u p o a te fi tr e c u tă c u v e d e r e a a f irm a Ń ia re m a r c a b ilu lu i s p e c ia lis t a m e r ic a n W a lte r I n a rd : " în
esen Ń ă sav an Ń ii au c ăzu t d e aco rd că p ân ă în p rezen t n u au reu s.it să d eterm in e lu cru l ce l m ai im p o rtan t (reg iu n ea
econ om ică)".
78
Io n B la g a - R e p a tiz a re a te rito ria lă a fo rŃ elo r d e p ro d u c Ń ie în R o m â n ia , E .S ., B u c u re s .ti, 1 9 7 4 , p a g . 3 1
79
Dumitrache Caracota - Previziunea economică, Editura Didactică §i pedagogică, Bucures,ti, 1996, pag. 218-219

161
societăŃii, fiind determinată de repartizarea geografică a unor resurse naturale, cum ar fi: zăcăminte
de combustibil, minereuri feroase §i nemetalifere sau alte bogăŃii ale solului §i subsolului. Chiar §i
cele mai adânci disproporŃii regionale, privite la nivelul economiei mondiale sau al unor continente
§i Ńări i§i găseau o anumită "justificare" fiind considerate ca o "situaŃie normală". AcŃiunile de stat în
vederea ridicării economice a unor zone rămase în urmă au fost sporadice. ExperienŃa făcută în
Statele Unite pentru a combate §omajul prin amenajarea Văii Tenesse, după criza economică din
anii 1929-1933, de altfel singura acŃiune mai de amploare dintre cele două războaie mondiale, - a
fost apoi dată uitării.
După cel de-al doilea război mondial, aproape că nu exista Ńară care într-un fel sau altul
-indiferent de noŃiunile folosite - să nu ducă o anumită politică de repartizare teritorială a factorilor
de producŃie.
Reducerea decalajelor regionale reprezintă un obiectiv prioritar al politicii economice
promovate de Ńările cu tradiŃii în domeniul funcŃionării economiei de piaŃă. Decalajele fac obiectul
politicii regionale, care presupune necesitatea intervenŃiei puterilor publice pentru a contura
obiectivele dezvoltării, a preciza măsurile §i a pune la punct instrumentele adecvate realizării
acestor obiective. Ca obiective majore ale politicii regionale sunt formulate:
- realizarea unui echilibru regional în ceea ce prive§te veniturile populaŃiei;
- restrângerea în anumite limite a §omajului pe regiuni;
- Ńinerea sub control, cu tendinŃe de limitare, a fenomenului emigrării §i imigrării.
EvidenŃiem preocupările concrete privind aceste modalităŃi de echilibrare în unele Ńări:
- echilibrul între nivelurile de dezvoltare economică §i socială a diferitelor regiuni din
teritoriul naŃional;
- încurajarea unui optim de cre§tere economică §i progres social mai bine echilibrat între
regiuni (Canada);
- "asigurarea unei dezvoltări regionale, eliminarea dezechilibrului fundamental, esenŃial
între nord §i sud" (Italia);
- atenuarea dezechilibrului între regiunile mai puŃin, prospere faŃă de zonele puternic
dezvoltate (Regatul Unit).
Aceste formulări merg până la un caracter trans, ant, cu tentă net politică, în cazul FranŃei:
"Coeziunea Ńării presupune o dezvoltare echilibrată a teritoriului Ńării"80
Politica regională se implementează în practica socială cu ajutorul planificării regionale.
Prin intermediul acesteia se realizează activarea instrumentelor politicii regionale, se prognozează
obiectivele §i mijloacele pe un număr de ani în viitor.
Planificarea regională este definită de două componente principale:
a) Componenta economico-socială, care se referă la obiectivele §i măsurile de ordin
economic §i social menite să asigure:
- o dimensiune microteritorială (care vizează regiunea economică, geografică,
administrativ-teritorială);
- o dimensiune macroteritorială, care are în vedere relaŃiile dintre regiuni la scară
naŃională.
b) Componenta spaŃială, fizică, care se referă la problemele amplasării în teritoriu a
edificiilor economice §i social-culturale, ce rezultă din realizarea unei părŃi însemnate a măsurilor
preconizate de prima componentă. Această componentă urmare§te îndeosebi armonizarea în spaŃiu
§i timp a tuturor acestor elemente, în scopul asigurării echilibrului dintre societate §i teritoriu, în
raport cu procesele de dezvoltare caracteristice Ńării.81
Noul context în care se înscriu în prezent orientările strategiei §i politicii economice în Ńările
europene - §i pe plan mondial - face necesară abordarea dezvoltării teritoriale nu numai în
perspectivă naŃională, ci §i internaŃională.

80
La france, L'Europe. Le Xe - Plan - Secretariat d'Etat au Plan, Paris, 1998
81
Ion Bold, Mioara Matei, Petre Săbădeanu - Sistematizarea rurală, Editura Tehnică, 1974, capitolul 4, pag. 57

162
Făurirea unei Europe unite presupune, între altele §i un dialog, o cooperare între diferitele
colectivităŃi teritoriale. O primă concretizare a acestui proces o constituie înfăptuirea - în
perspectivă - a Uniunii economice §i monetare europene, la nivelul Ńărilor componente C.E.E.
Interesul acordat colaborării internaŃionale este evidenŃiat §i de numărul mare de organisme §i
organizaŃii create în acest scop, cum sunt: Adunarea regiunilor Europei - organism reprezentativ
pentru ansamblul regiunilor Europei; Consiliul Comunelor §i Regiunilor Europei; Centrul
European de dezvoltare Regională, care are atribuŃii strict în domeniul §tiintific.
Este de subliniat că, lucrările teoretice §i măsurile practice Ńintesc, în ultimă analiză,
rezolvarea unor probleme economice §i sociale actuale, legate fie de necesitatea limitării §omajului
§i prevenirii unor fenomene sociale violente, fie de armonizarea structurilor teritoriale. "Este de
datoria statului să definească §i să pună în aplicare amenajarea teritoriului, să finanŃeze lucrări în
domeniul construcŃiilor, asigurarea apei potabile, construirea de §osele, dezvoltarea sistemului
informaŃional, condiŃii de sănătate §i sprijinirea amplasării pe teritoriu a unor obiective economico-
sociale".82
Sunt meritorii în acest sens §i acŃiunile O.N.U. în problema ridicării regiunilor înapoiate §i
respectiv a sintetizării experienŃei obŃinute pe plan mondial în domeniul repartizării factorilor de
producŃie.

10.2. Fundamentarea programelor de dezvoltare regionale


Realizarea obiectivelor dezvoltării regionale are loc în condiŃiile utilizării anumitor criterii în
luarea deciziilor privitoare la amplasarea noilor capacităŃi de producŃie, de transport, a obiectivelor
social-culturale, precum §i a dezvoltării celor existente.

10.2.1. Criteriile amplasării unităŃilor economice §i social-culturale


Criteriul de amplasare reprezintă un element, de natură economică sau socială, în raport cu
care se disting avantaje de dezavantaje §i se elaborează judecăŃi de valoare în alegerea unui
amplasament.
În practica economico-socială se utilizează, în principal, două grupe de criterii:
a) criterii de ordin economic;
b) criterii de ordin social.
A§adar, repartizarea teritorială studiază în plan teritorial nu numai forŃele de producŃie
propriu-zise, adică cele aplicate efectiv în activitatea economico-socială, ci §i forŃele de producŃie
potenŃiale, adică în ansamblu: populaŃia activă, resursele naturale (cele folosite, precum §i cele apte
de a fi atrase în circuitul economic), toate mijloacele de muncă, cu alte cuvinte, tot ceea ce
constituie resurse economice.83
A. Criteriile de ordin economic exprimă necesitatea echilibrului în asigurarea §i utilizarea
diferitelor categorii de resurse (umane, naturale, financiare, etc.):
1. Apropierea optimă a producŃiei de resursele de materii prime sau centrele de consum.
Ramurile ale căror unităŃi se cer amplasate în aproprierea resurselor de materii prime,
deoarece consumă materii prime cu un mare volum de transport sunt în principal:
- industriile de prelucrare primară a minereurilor §i a celorlalte substanŃe minerale utile;
- unităŃi de industrializare a lemnului;
- o parte din industria alimentară (fabricile de zahăr, fabrici de ulei, fabrici de spirt pe bază
de cartofi, fabrici de lapte praf, fabrici de brânzeturi fermentate, topitorii de in §i cânepă, etc.);
- o parte din industria chimică (industria clorosodică, ingra§aminte chimice, celuloză §i
hârtie).
În alte cazuri amplasarea noilor obiective trebuie făcută astfel încât acesta să fie mai aproape
de centrele de consum; de exemplu: fabrici de mobilă, fabrici de bere, rafinării, unităŃi de
panificaŃie, răcoritoare, etc.

82
Bertrand Schneider - RevoluŃia desculŃilor (Raport către Clubul de la Roma), Ed. Politică, Bucure§ti, 1988, pag. 322
83
Ion Blaga - Repartizarea teritorială a forŃelor de producŃie în România, Editura Stiintifica, Bucure§ti, 1974, pag. 9

163
2. CondiŃiile de asigurare a necesarului de energie electrică si termică. ExistenŃa
sistemului electroenergetic naŃional permite folosirea raŃională a puterii instalate §i alimentarea cu
energie electrică a tuturor consumatorilor, inclusiv a celor situaŃi în zone în care, din lipsă de resurse
energetice, constituirea unor centrale energetice nu este eficientă. Totusj, pentru o serie de ramuri
industriale, mari consumatoare de energie (producerea unei tone de aluminiu necesită circa 14.000
kWh energie electrică), rămân avantajoase amplasamentelor din aproprierea surselor de energie.
3. În amplasarea obiectivelor se iau în consider are si condiŃiile de asigurare a necesarului
de combustibil, Ńinând seama de sursele de aprovizionare existente pe teritoriu, de proporŃiile §i
calitatea acestora.
Pentru ramurile mari consumatoare de combustibil: industria cimentului, metalurgia
neferoasă, producerea de energie termică §i electrică, posibilităŃile de alimentare cu combustibil
constituie unul din factorii importanŃi în alegerea amplasamentelor (de exemplu, centralele de la
Doice§ti, Paro§eni, Comane§ti, Turceni, Rogojelu, etc.).
4. Amplasarea obiectivelor economice este condiŃionată în multe cazuri §i de posibilităŃile
de asigurare a necesarului de apă potabilă §i industrială precum §i de calitatea apei.
Pentru uzinele de ingra§aminte chimice §i produse clorosodice, pentru fabricile de celuloză
§i hârtie, filaturi, Ńesături, unităŃi de industrie alimentară, modul de asigurare a apei necesare are o
influenŃă deosebită asupra costurilor de producŃie §i investiŃiilor. De aceea, localizarea obiectivelor
industriale respective lângă surse de apă cu debite mari §i constante reprezintă soluŃia cea mai
raŃională.
5. În determinarea amplasării industriei, a dezvoltării serviciilor, un criteriu extrem de
important îl constituie asigurarea forŃei de muncă necesară pentru marile obiective economice,
utilizarea cât mai deplină §i raŃională a acesteia.
O deosebită importanŃă prezintă amplasarea în zonele agricole a unor obiective industriale
care prelucrează materii prime agricole. În acest caz efectele sunt triple. Pe de o parte, se satisfac
necesităŃile de forŃă de muncă ale unor ramuri industriale, pe de altă parte, se imbunatate§te
folosirea timpului de muncă al populaŃiei rurale; în sfars.it, se asigură cre§terea veniturilor
populaŃiei, deci ridicarea nivelului de trai.
În zonele în care predomină industria siderurgică §i minieră (ex. Valea Jiului, Re§ita,
Hunedoara, GalaŃi §i în alte ora§e ale Ńării), în care lucrează cu precădere bărbaŃi, apare necesitatea
localizării unor întreprinderi ale industriei u§oare pentru a se crea posibilitatea utilizării forŃei de
muncă feminine.
6. În cadrul criteriilor, repartizarea pe teritoriul Ńării a producŃiei agricole prezintă o
importanŃă deosebită.
Dezvoltarea ramurilor agriculturii implică o zonare §tiintifica, fundamentată a producŃiei
agricole, care să permită folosirea condiŃiilor naturale, a investiŃiilor §i a forŃei de muncă cu maximă
eficienŃă.
În strânsă legătură cu amplasarea producŃiei vegetale, se asigură zonarea cre§terii animalelor
§i amplasarea acestor unităŃi de cre§tere §i ingra§are a animalelor, astfel încât să se asigure
aproprierea de marile centre de consum, iar în unele cazuri apropierea de unităŃile de prelucrare
pentru export.
7. Concentrarea producŃiei, cooperarea întreprinderilor are în vedere constituirea de
platforme industriale care presupun valorificarea în faze succesive de prelucrare a materiilor prime,
prin cooperare în producŃie sau numai folosirea în comun a unor utilităŃi §i activităŃi similare, cum
ar fi: alimentarea cu apă §i canalizare, energie electrică §i termică, căile §i mijloacele de transport ca
§i instalaŃiile de încărcare-descărcare, clădirile administrative, unităŃi de cercetare-proiectare,
locuinŃe, cămine, etc.
8. Între factorii care intervin în alegerea amplasamentului obiectivelor economice, putând
influenŃa cheltuielile de investiŃii §i de exploatare se înscriu: relieful, necesarul de teren pentru
construcŃii si calitatea acestuia, condiŃiile defundaŃii si canalizare.
9. În stabilirea amplasamentului obiectivelor economice, o atenŃie din ce în ce mai mare
este acordată criteriului protecŃiei mediului înconjurător. Fenomen cu adânci implicaŃii economice

164
§i sociale, protecŃia mediului înconjurător determină cheltuieli suplimentare de investiŃii §i de
protecŃie, care în multe cazuri depind de localizarea obiectivului economic de amplasat.
B. Criteriile de ordin social
Criteriile sociale, în strânsă îmbinare cu cele de eficienŃă economică, urmăresc să asigure
ridicarea treptată a judeŃelor §i localităŃilor mai puŃin dezvoltate, realizarea unui echilibru regional
privind veniturile populaŃiei, restrângerea în anumite limite a §omajului pe regiuni, cre§terea
nivelului de trai, etc. În acest scop se au în vedere:
- îmbunătăŃirea gradului de ocupare a populaŃiei §i realizarea pe această bază a unui
echilibru între judeŃe, în ceea ce prive§te veniturile pe locuitor;
- asigurarea treptată a unui echilibru, în ceea ce prive§te consumul pe locuitor, la
principalele bunuri §i servicii în toate zonele Ńării;
- cre§terea gradului de urbanizare, prin dimensionarea unor reŃele optime de ora§e;
- îmbunătăŃirea condiŃiilor de locuit, concomitent cu sporirea dotărilor edilitar-
gospodare§ti;
- asigurarea tuturor condiŃiilor pentru dezvoltarea personalităŃii umane. Criteriile de ordin
economic §i social ale amplasării obiectivelor acŃionează concomitent. De multe ori,
între ele apar contradicŃii. În condiŃiile unui nivel scăzut de dezvoltare a forŃelor de
producŃie aceste contradicŃii sunt mai puternice. Pe măsura cre§terii potenŃialului
economic al Ńării apar resurse suplimentare care pot fi utilizate pentru ridicarea zonelor
rămase în urmă.

10.2.2. Nevoia de strategii ale dezvoltării teritoriale ale României


Una din problemele fundamentale care a stat în centrul gândirii economice din Ńara noastră,
cu intensitate crescândă, începând cu finele secolului al XIX-lea §i care continuă să se pună cu o
deosebită acuitate §i în prezent, o constituie elaborarea unei strategii economice §i a unor politici
economice adecvate, care să răspundă în măsura cea mai înaltă dezvoltării economiei romane§ti, în
contextul dezvoltării de ansamblu a economiei mondiale.
O contribuŃie importantă la fundamentarea strategiei de industrializare a Ńării §i-au adus-o
atât gânditori făcând parte din curentul liberal §i neoliberal, din rândul cărora s-au deta§at prin
contribuŃiile aduse: I.V. Anghelescu, M. Manoilescu, §tefan Zeletin §i MitiŃă Constantinescu, cât §i
cei aparŃinând curentului de gândire Ńărănist (V. Madgearu). MitiŃă Constantinescu a militat, prin
lucrările sale, pentru cre§terea unor puternice complexe industriale care să asigure nevoile interne §i
pentru export, prin prelucrarea superioară atât a materiilor prime proprii cât §i a celor din import.84
În fundamentarea strategiei de industrializare a Ńării un rol important 1-a avut M Manoilescu
care susŃinea, ideea novatoare pentru timpul său, că pentru a aprecia calitatea activităŃii unei
întreprinderi, ramuri economice, sau a economiei naŃionale trebuie să se pornească nu de la
indicatorii care reflectă producŃia brută, ci de la aceia care reflectă producŃia netă deoarece ei
reflectă în mod real contribuŃia adusă la sporirea venitului naŃional.85
Procesul de restructurare al economiei romane§ti, în cursul tranziŃiei post socialiste, vizează
atât profilul sectorial §i de ramură, cât §i profilul teritorial. Elaborarea documentului "Cartea verde.
Politica de dezvoltare regională a României" §i discutarea lui la conferinŃa "Politica de dezvoltare
regională în România" (din mai 1997) marchează conturarea unei strategii pentru dezvoltarea
economiei noastre naŃionale în profil teritorial.
Trebuie precizat cu claritate că în deceniul opt, pe baza realizării unui proces susŃinut de
industrializare a continuat tendinŃa de atenuare a decalajelor economice dintre multe judeŃe §i,
deci, de apropiere anivelurilor economice judeŃene.

84
C-tin Bărbulescu - Strategii de dezvoltare industrială în România, Tribuna economică, nr. 46/1997
85
Mihail Manoilescu - ForŃele naŃionale productive s,i comerŃul exterior, Editura Stiintifica §i Enciclopedică, Bucure§ti,
1986, pag. 14-15

165
InvoluŃia accentuată survenită în economia românească post socialistă a afectat grav §i
echilibrul teritorial. Între multe judeŃe s-au accentuat decalajele economice, mai ales cu privire la
activitatea industrială.
Pentru aprecierea nivelului de dezvoltare economico-socială din perspectivă regională există
un model de analiză efectuat de către Daniela LuminiŃa Constantin 86 ce §i-a ales drept obiectiv de
studiu conturarea unei tipologii a judeŃelor, bazată pe analiza factorială, realizând grupări de tip
"Cluster", utilizând funcŃii discriminant, folosind indicatorii: producŃia industrială/locuitor,
salariaŃi/1000 locuitori, ponderea salariaŃilor din activitatea neagricolă în totalul salariaŃilor,
productivitatea muncii în industrie; pentru aspecte de ordin social: personalul didactic/ 1000
locuitori; abonamente radio-TV / 1000 locuitori; medici/1000 locuitori; vânzări de mărfuri cu
amănuntul/1000 locuitori; volumul apă potabilă distribuită (mc) /locuitor.
Prin gruparea variabilelor potrivit scopului urmărit §i aplicând analiza factorială bazată pe
metoda principalelor componente, cele 40 judeŃe sunt grupat după dimensiunile economice §i
sociale. Astfel, au fost clasificate pe grupe, în funcŃie de mărimea variabilelor introduse în calcul:
- grupa I-a judeŃe dezvoltate: Bra§ov, Arges., Prahova, Cluj, ConstanŃa, GalaŃi, Hunedoara,
Bacău, Sibiu, Timis.;
- grupa a II-a judeŃe dezvoltate mediu: Bihor, Cara§-Severin, DâmboviŃa, Dolj, Gorj, Ia§i,
Maramures., NeamŃ, Satu Mare;
- grupa a III-a: Alba, Arad, Brăila, Buzău, Covasna, Harghita, Olt, Suceava, Teleorman,
Vâlcea;
- grupa a IV-a: BistriŃa, Boto§ani, Calara§i, Giurgiu, IalomiŃa, MehedinŃi, Sălaj, Tulcea,
Vaslui, Vrancea.
În documentul "Cartea verde. Politica de dezvoltare regională a României" se prevede:
"Reducerea §i prevenirea cre§terilor decalajelor regionale se prevede a fi ... un obiectiv de bază al
politicii regionale a Ńării".87 În studiu se prevede:
În primul rând, dezvoltarea echilibrată în profil teritorial poate fi un obiectiv realizabil pe
termen mediu §i lung (1997-2000), respectiv (2000-2010).
În al doilea rând, dezvoltarea echilibrată teritorială a economiei romane§ti actuale poate fi
rezultanta unui proces realizat prin îmbinarea mecanismelor pieŃei cu intervenŃia statului.
În al treilea rând, se impune realizarea unei strânse corelaŃii între evoluŃia economiei
naŃionale în profil teritorial §i procesul de restructurare a economiei romane§ti în profil sectorial §i
de ramură.
De aici rezultănecesitatea corelării intereselor naŃionale §i a celor locale prin:88
a) Stoparea accentuării decalajelor interjudeŃene §i realizarea unei noi tendinŃe de apropiere
a nivelelor de dezvoltare economico-socială a judeŃelor;
b) Integrarea intereselor locale, atât de diferenŃiate, în interesele naŃionale, cu privire la
realizarea echilibrului teritorial. Prin realizarea acestui proces ar trebui să tindem spre o dezvoltare
economico-socială echilibrată nu numai între judeŃe, ci §i în interiorul fiecărui judeŃ. Multe localităŃi
sunt afectate de subdezvoltare;
c) Dezvoltarea economico-socială a României, pe baza unui echilibru teritorial optim;
aceasta presupune atenuarea §i eliminarea treptată a decalajelor atât dintre diferitele judeŃe, cât §i
dintre localităŃile fiecărui judeŃ;
Dezvoltarea echilibrată a economiei naŃionale în profil teritorial depinde, în mare măsură, de
înfăptuirea autonomiei locale. ConstituŃia României prevede,89 la articolul 119, că "AdministraŃia
publică din unităŃile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale §i pe cel

86
Daniela luminiŃa C-tin - Evaluarea situaŃiei economiei romane§ti din perspectivă regională, Revista Română de
Statistică, nr. 11/1993, pag. 31-35
87
Studiu de prognoză al Ministerului FinanŃelor, 1997, pag. 33
88
I.D. Adumitrăcesei, N.G. Niculescu - Dezvoltarea economiei naŃionale în profil teritorial, tribuna economică, nr. 51-
58/1997
89
ConstituŃia României, Bucures,ti, 1994

166
al descentralizării serviciilor publice." Însă, în direcŃia realizării acestei prevederi s-a avansat destul
de puŃin în anii 1991-1998.
Este de a§teptat ca, pe măsura realizării autonomiei locale efective (§i nu doar formale, care
a existat §i în perioada socialistă) să devină posibilă realizarea unei corelări juste între interesele
naŃionale §i cele locale.

10.3. Metode §i tehnici de fundamentare a programelor teritoriale


Pentru corelarea diferitelor elemente oferite de studiile §i analizele elaborate se folosesc
metode, procedee §i tehnici de lucru care servesc la fundamentarea programelor de dezvoltare
regională.

10.3.1. Indicatorii statistici ai seriilor teritoriale


Pentru a realiza o cunoa§tere cât mai completă a colectivităŃii în profil teritorial se folosesc,
de regulă, mai multe §iruri de date care reflectă variaŃia unor caracteristici interdependente. În
consecinŃă, aceste serii de date apar ca §iruri de informaŃii condiŃionate de faptul că, colectivitatea
cercetată se desfa§oara într-o anumită organizare administrativ-teritorială: judeŃ, zone naŃionale,
Ńări, sau grupuri de Ńări.
Indicatorii statistici ai seriilor teritoriale prezintă particularităŃi de care trebuie să se Ńină
seama, astfel:
- independenŃa termenilor;
- omogenitatea seriei;
- simultaneitatea termenilor, ceea ce înseamnă că toate variabilele se referă la unul §i la
acela§i moment al observării.
În practică se folosesc:
- indicatori absoluŃi - de nivel; decalajul (avansul) absolut;
- indicatori relativi, indici teritoriali, ratele de decalaj (devansare);
- mărimi relative de structură;
- indicele (coeficientul) repartiŃiei teritoriale.

- Indicatori medii: nivelul mediu; mediana, eventual modulo.


Se consideră o serie teritorială alcătuită din n
termeni absoluŃi: 1; 2; ... i;
Unitatea
teritorială
Nivelul y1; y2;
caracteristicii
Fiecare termen (yi) al seriei teritoriale constituie un indicator de nivel i (i = ,1n). În mărime
absolută, se obŃine decalajul sau avansul (Δy), unei unităŃi administrativ teritoriale i faŃă de unitatea
j, pebazarelaŃiei:

ComparaŃia poate fi făcută §i invers:

- Utilizarea indicatorilor relativi: de exemplu, dacă se studiază o variabilă y pentru două


unităŃi teritoriale i si j se obŃin doi indici individuali:
j y - y >
y
j (2)

167
- Rata de decalaj (devansare),
Este o expresie procentuală a diferenŃei absolute dintre termenii unei serii teritoriale. Notată
%
cu Δ y, această rată se calculează astfel:
- de pe poziŃia unităŃii j:
A
° ^ ^
V
y
j (3)
- de pe poziŃ ia unităŃ i teritoriale i:
A

- Mărimi relative calculate ca rapoarte faŃă de medie. Notând cu (y) nivelul mediu,
relaŃiile de mai sus devin, de exemplu:

y (2'')
A y i l j= 1
°°'V V (3")
- Nivelul (n) (coeficientul repartiŃiei teritoriale)90.
Notând cu (gi) ponderea unităŃii (i), coeficientul Gini (G) se obŃine potrivit relaŃiei

Indicatorul ia valori în intervalul [0,1] indiferent câte unităŃi sunt luate în analiză.

10.3.2. Extrapolarea în profil teritorial


În dezvoltarea regională se pun probleme legate de dinamica diferenŃiată a indicatorilor,
determinarea gradului de devansare, de timpul în care se va echilibra decalajul.
Pentru a răspunde celor arătate de mai sus, vom proceda la efectuarea operaŃiunilor ce se
impun:
a) Coeficientul de devansare, rezultă din comparaŃia a doi indici a
fiecărui judeŃ după formula:

J
(6)
b)
Cunoasterea ritmului mediu anual: relaŃia (3) si (3')
Presupunând că se dă indicele mediu de cre§tere §i se admite o relaŃie de progresie
geometrică între termeni, se poate scrie
t=k (7),
în care:
I = reprezintă indicele mediu de cre§tere în timp al fenomenului; t =
numărul de ani după care se va produce schimbarea de k ori;
K = coeficient de schimbare a fenomenului după trecerea celor t ani (pentru dublarea
K=2, pentru triplarea K=3, etc).
c) UnităŃile teritoriale evoluează cu niveluri si ritmuri de dezvoltare diferite.

90
Coeficientul Gini, C descoperit de statisticianul italian ce-i poartă numele

168
Se pune problema de a afla când va ajunge din urmă o unitate teritorială pe alta ? Se
precizează că este obligatoriu să se cunoască nivelurile absolute ale (yi §i yj) existând §i relaŃia:
yi<y j§ili>l j (8)
Cele două unităŃi (judeŃe) vor avea acelasj nivel absolut dacă:
yi, = ys (-9)
y' reprezintă nivelul fenomenului din momentul final t. Între y §i y' există relaŃiile:
I
y\=yA\ y)=y ] )

Deci: yi =Iit=yj I tj (10)


sau: log y i + t logIi = log yj +tlog Ij (11)
logy j -log y i
de unde rezultă: t =------------------ (12)
l o gI i - l o g/ ,
d) Să exemplificăm cele de mai sus:
Pornind de la relaŃia (11), dacă unitatea i i§i propune recuperarea decalajului faŃă de unitatea j; (un
număr de ani în care se propune recuperarea integrală a decalajului). log I i = log Ij+/1 2(log yj -
log yi)
Exemplu: CirculaŃia turistică internaŃională a României a crescut de la 850 mii turi§ti în anul
1990 la 1.200 mii turi§ti în 2000, ceea ce corespunde unui ritm anual de 0,45 (4,5%) Se pot formula
întrebările:
a) În câŃi ani se va produce dublarea volumului circulaŃiei turistice în România ?
b) Când se va atinge, de exemplu, nivelul de 3 (trei) milioane de turi§ti ?
Pentru a răspunde la prima se aplică relaŃia (7):
1,045t = 2 care prin logaritm conduce la:
log2 ,030103 . . _ . _ .
t =-------2 = — -------= 15,7 ani = 16 ani
log ,1045 ,001912
În cursul anului 2000 + 16 se va ajunge în 2016 la dublarea numărului de turi§ti în România,
adică la 2,4 milioane turi§ti.
A doua întrebare este o variantă dezvoltată a primei întrebări, care i§i are răspunsul în
relaŃia:
y ■ V = 2400000 turisti; ^> 1200000 turisti straini
o1 0K4i 5c tt = .^2«4nn0 0••m i i• t •uY
r its-tJi' oy t —
3000-1200 Lgl
y 0 = 1 , 5AC; — 1 ,
1200 Lg 1
1,5;
1200 Lg 1 + 0,045
lg ,2500 ,039794 ^o „, .
t = lg,2-----= —--------= 208, = 21 ani
lg,10450 ,001912
y-\'= 1200 • 5,2 = 3 milioane turisti
În cursul anului 2000 + 21 = 2021, circulaŃia turistică internaŃională a României se va cifra
la un nivel de 3 milioane turi§ti.

10.3.3. Ierarhizarea prin metoda raportului de distanŃă


În ultima vreme sunt tot mai frecvente analizele multicriteriale ale dezvoltării în profil
teritorial, clasamentele fiind elaborate prin combinarea unui set cât mai complet de indicatori
statistici, care asigură caracterizarea multicriterială a fiecărei unităŃi, în conformitate cu obiectivele
cercetării.
Ierarhizarea presupune următoarele etape de lucru:
- selectarea indicatorilor care urmează să fie folosiŃi în elaborarea clasamentului
multicriterial;
169
- alegerea formei de exprimare a rezultatului comparării unităŃilor administrativ-teritoriale
§i, eventual, elaborarea de clasamente provizorii pe baza fiecărui indicator selectat;
- determinarea metodei de agregare, într-un unic indicator a comparaŃiilor simple,
unicriteriale;
- valorificarea rezultatelor ierarhizării multilaterale în vederea stabilirii unor politici de
previziune.
Ne propunem să exemplificăm cu ajutorul mai multor caracteristici necomparabile
-raportul de distanŃă faŃă de nivelul mediu al unei caracteristici.
Metoda raportului de distanŃă o exemplificăm la ierarhizarea câtorva Ńări care se pregătesc să
devină membre a Uniunii Europene.
Caracteristicile supuse ierarhizării:
- C1 = populaŃia 1996 (mii locuitori);
- C2 = rata mortalităŃii infantile (procente);
- C3 = dinamica produsului intern brut 1996 faŃă de 1989 (procente);
- C4 = ponderea consumului populaŃiei în produsul intern brut (procente);
- C5 = dinamica producŃiei industriale în 1996 faŃă de 1989 (procente);
- C6 = exportul (miliarde $);
- C7 = importul (miliarde $);
- C8 = rata §omajului în 1996 (procente);
- C9 = indicele preŃurilor consumatorului în 1996 faŃă de 1989 (procente);
- C10 = investiŃii străine în Ńara respectivă (milioane $);
- Cu = cuantumul datoriei externe nete (milioane $).
łările din exemplul nostru sunt: Bulgaria, Cehia, Polonia, România, Slovacia, Slovenia,
Ungaria.
Metoda91 presupune înlocuirea unui complex de caracteristici cu un singur indicator sintetic,
care însumează valorile individuale ale caracteristicilor luate în calcul exprimate ca distanŃe relative
faŃă de nivelul mediu al caracteristicilor.
Obiectelor li se asociază „m" serii caracteristice prezentate într-o matrice a caracteristicilor,
de forma:

a u au
A= a-,, ann

(1)
Matricea particulatizată pentru caracteristicile enumerate mai sus este (vezi tabelul 2).

Octav Onicescu, Procedee de estimare comparată a unor obiecte purtătoare de mai multe caracteristici, Revista de
Statistică, Nr. 7/1970

170
VALORILE ABSOLUTE ALE CARACTERISTICILOR
Tab. 1
Caracteristica Bulgaria Cehia Polonia România Slovacia Slovenia Ungaria
C1 8,36 10,32 38,62 22,61 5,37 1,99 10,19
C2 15,60 6,0 13,6 22,3 10,2 4,7 10,9
C3 67,90 96,3 104,5 88,0 89,7 82,0 86,7
C4 76,90 505 64,2 71,7 49,2 57,3 64,2
C5 54,70 75,1 102,0 57,8 70,1 72,6 82,4
C6 4,712 21,918 24,44 8,085 8,831 8,31 13,144
C7 4,622 27,824 37,137 11,435 11,257 9,421 16,209
C8 12,500 3,5 13,2 6,6 12,8 14,4 10,5
C9 8663,6 167,7 550,2 14276,5 258,5 597,8 356,9
C10 120 1428 2741 263 206 186 1983
C1 9,2 8,8 22,9 6,1 4,4 1,7 17,9

Acestea sunt valorile absolute ale caracteristicilor, iar însumarea lor pentru fiecare Ńară nu se
poate face deoarece există unităŃi diferite de măsură. Pe linie datele sunt comparabile §i variază
calitativ de la o Ńară la alta.
Pentru transformarea mărimilor absolute necomparabile în mărimi relative comparabile se
poate defini o altă matrice, numită matricea distanŃelor relative, care va reprezenta nivelul mediu.
Nivelul mediu pentru fiecare criteriu (mi) se va determina după relaŃia:

unde: (2)
mi = valorile medii pentru fiecare caracteristică;
i = 1,2, 3, ...,11= numărul caracteristicilor (numărul criteriilor);
j = 1,2, 3,..., 7 = numărul obiectelor analizate (numărul Ńărilor);

Transformarea indicatorilor absoluti in indicatori relativi -pentru comparabilitate


Tab. 2
Caracteri
stica
I", nit
Bulgaria Cehia România Slovacia S l o v e n i a U n g a r i a P o l o n i a T otal b ij

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
C1 97,46
13,9229 8,36 10,50 23,20 5 ,5 0 5,50 1 0 ,5 0 3 9 ,7 0 100
C2 83,30
11,9000 18,70 7,20 26,80 12,30 5 ,7 0 100 1 6 ,3 0 100
C3 615,1
87,8714 11,00 15,70 14,40 14,60 1 4,1 3 1 4 ,6 0 1 6 ,9 0 100
C4 434,0
62,0000 17,70 11,60 16,50 11,40 1 3 ,2 0 1 4 ,8 0 1 4 ,8 0 100
C5 514,7
73,5286 10,60 14,60 11,20 16,00 1 1 ,2 0 100 1 9 ,9 0 100
C6 89,4
12,7771 5,30 24,50 9,00 9,90 9,30 1 4 ,7 0 2 7 ,3 0 100
C7 117,905
16,8436 4,00 23,60 9,70 9,50 8 ,0 0 1 3 ,7 0 3 1 ,5 0 100
C8 73.5
10,5000 17,00 4,80 8,90 17,50 1 8 ,0 0 1 8 ,0 0 100 100
C9 24871.2
3553,03 34,80 0,70 57,40 1,0 0 2,40 1,5 0 2,20 100
0
C10 6927.0 989,570 1,70 20,60 3,80 3,0 2,70 28,70 3 9 ,5 0 100
0
C1 71.0 10,1429 12,90 12,40 8,60 6 ,2 0 2,30 25,30 3025,30 100
- 33894.5 4842,08 142,00 146,20 189,50 16 6,5 93,60 1 66 ,5 258 1100
6
5 din A nuarul S tatistic
D atele calculate al R om âniei 1999 (S tatistică internaŃ ională)
Pe baza calculelor se poate ierarhiza fiecare Ńară:

171
- Exemplificăm calculul: Nivelul mediu mi al fiecărei caracteristici înlocuind în formula
97 46 (2) C = —z— = 13,9229 §i se continuă calculul pentru C2=C3 C4.... Cn.
Calculul pentru
fiecare caracteristica, pentru fiecare linie a matricei, rezultatul apare în coloana (2).
Acest vector este considerat ca bază pentru calculul distanŃelor relative pe fiecare linie a
matricei; obŃinând o matrice cu elemente calculate după relaŃia:
a.. J
b. (3)
.
Elementele acestei matrici reprezintă distanŃa dintre valorile concrete §i nivelul
mediu al fiecărei caracteristici. În acest caz toate caracteristicile au devenit compatibile, fapt care ne
permite însumarea lor pe coloană. Astfel, se poate determina un indicator sintetic (Is) după relaŃia
bij 1100
IS = = ,00324536
nM 7 • 4842,08
Acest indicator arată nivelul de dezvoltare a Ńărilor cuprinse în calcul, iar domeniul de
definiŃie al său este de 0 §i 1, ele permiŃând efectuarea unei analize asupra structurii colectivităŃii
cercetate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare.
În urma calculelor a rezultat următoarea ierarhizare a celor §apte Ńări supuse analizei pe baza
celor 11 criterii:
Tab. 3
Ordinea Calculul distanŃelor lorła Valoarea Indicatorului
258,4/1100 Polonia 0,234882
189,5/1100 România 0,172272
166,5/1100 Ungaria 0,151454
146,2/1100 Cehia 0,132909
142,06/1100 Bulgaria 0,129145
104,5/1100 Slovacia 0,095000
93,6/1100 Slovenia 0,085090
Total 1100,76/1100 = 1,0000

În cercetările economice care au ca obiectiv comparaŃiile în profil teritorial (îndeosebi


comparaŃiile intenaŃionale), indici de grup ai diversjlor factori calitativi (indici de preŃuri, indici de
costuri, indici de productivitatea muncii, etc.) au un rol cu totul deosebit în fundamentarea
previziunilor regionale cu ajutorul modelelor matematice.

10.3.4. Modele de previzionare teritoriale input-output


Datorită aprofundării diviziunii teritoriale a muncii, o utilitate tot mai extinsă o au modelele
input-output interregionale* .
1. Dintre numeroasele forme de expresie ale acestora, vomprezenta modelul lui Leontief.
Expresia concentrată a acesteia este următoarea:

în care:
g* = producŃia ramurii de interes local 1 din regiunea g;
A3 = submatricea coeficienŃilor tehnici ai cheltuielilor materiale directe, care exprimă
legăturile tehnologice dintre ramurile de interes local 1 §i ramurile de interes naŃional d. Ea
este o componentă a matricii A care, în modelul nostru este partiŃionată astfel:

Vezi capitolul 9.4, previziunea transporturilor.

172
A= A A,
în care:
f = ramuri de interes naŃional; q = ramuri de interes local; B4 = submatricea coeficienŃilor
tehnici ai cheltuielilor materiale totale, componentă a
matricei B = (E - A)"1;
Bd = submatricea primelor d linii ale matricii B; gR = matricea coeficienŃilor
teritoriali, care este o matrice diagonală, de forma:

în care: g 0 0 0
0 gb1 0 ... 0

0 0 gb1 0

0 0 0 0 gbh

gxd

xd
unde:
gxd - producŃia ramurii de interes naŃional d din regiunea g;
xd - producŃia ramurii de interes naŃional d;
y1- cererea finală a ramurii de interes local 1 din regiunea g;
d = 1 - h ; ramuri de interes naŃional;
1 = ( h + 1 ) - n ; ramuri de interes local;
g = 1 - r ; regiunile economiei naŃionale considerate.
În condiŃiile în care y este considerat variabilă exogenă, iar matricile A §i gR sunt luate în
calcul ca elemente constante pe o perioadă de timp medie, se poate dimensiona producŃia ramurilor
de interes naŃional §i local din fiecare regiune în raport cu cerinŃele pe ansamblul economiei (Y) §i
în fiecare regiune.

2. Metodă de tip gravitaŃional


RelaŃiile interregionale se pot analiza §i proiecta în viitor §i cu ajutorul metodelor de tip
gravitaŃional. Aceste modele i§i au sorgintea în analogia constatată între modul de interacŃiune a
regiunilor, zonelor unei economii în raport cu distanŃa dintre ele §i legea 92 atracŃiei
universale. Una din expresiile cele mai elaborate ale modelelor de tip gravitaŃional
este următoare:
< ,7-i

în care:
Iy = volumul interacŃiunilor dintre regiunile i §i j ale unei economii, respectiv deplasările
interregionale ale populaŃiei, convorbirile telefonice între regiuni, volumul transportului de
mărfuri între regiuni, etc; Pi, Pj = masele regiunilor i §i, respectiv j, exprimate ca
număr de populaŃie, venituri,
producŃie, suprafaŃă de desfacere, etc; Ai = variabila care exprimă a§a-numita atracŃie
relativă a zonelor circulante. Ea se calculează
astfel:
1
A=
Mircea Enache: Modele matematice în sistematizare, Editura tehnică, 1977, capitolul 5, pag. 66-68

173
dy = distanŃa dintre regiunile i §i j, exprimată fizic (km) sau economic (costuri);
b = parametru dimensionat cu ajutorul metodelor statistice;
n = numărul regiunilor economice considerate.
În elaborarea si fundamentarea prognozelor un rol important îl are stabilirea amplasării
noilor obiective productive, mai ales a celor industriale §i dezvoltarea celor existente.
Alegerea soluŃiilor optime de amplasare într-o abordare macroeconomică, presupune luarea
în considerare a următoarelor aspecte:
I. Numărul surselor de materii prime §i (sau) centre de consum. În acest caz, datorită
cantităŃii foarte mari de informaŃii necesare, precum §i numărului §i complexităŃii cantitative dintre
variabile, nu este posibilă o soluŃionare directă la scara întregii economii. Problema devine
rezolvabilă prin divizarea în mai multe stadii (etape) de agregare;
II. Numărul surselor de materii prime §i (sau) centre de consum este redus §i numărul de
amplasări posibile este limitat. În această situaŃie, problema de amplasare este cel mai bine
formulată pentru întreaga ramură la scara întregii economii;
III. Când producŃia este obŃinută §i consumată în interiorul unei localităŃi sau în zona
administrativă a acesteia. Pentru această situaŃie problema nu se formulează la nivelul întregii
economii. Exemplul semnificativ în acest sens îl constituie fabricile de panificaŃie.
3. Se prezintă în continuare un tip de model de optimizare a amplasării teritoriale a unor
unităŃi economice §i a dezvoltării celor existente.
Modelul face parte din cea de-a doua (II) categorie menŃionată mai înainte.
FuncŃia obiectiv în acest model este de forma:
C
= TChpxhp+Td^gkU +2>A +2>,Z, +Y,EIh +££'/,. =min
în care:
h = 1 - m ; întreprinderile existente;
i = 1 - r ; noile întreprinderi ce vor fi puse în funcŃiune;
j = l -l; centrele prelucrătoare de materii prime;
k = 1 - n ; centrele producătoare de materii prime;
Chij = costul unitar de transport al produselor finite de la întreprinderile h §i i la centrele de
consum j;
xhij = cantitatea de produse finite transportată de la întreprinderile h §i i la centrele de
consum j;
dkhi = costul unitar de transport al materiei prime de la sursele k la întreprinderile h §i i;
gkhi = cantitatea de materii prime transportate de la sursele k la întreprinderile existente h §i
cele noi i;
Ph §i Si = costul unitar de producŃie (exclusiv costul transporturilor) la întreprinderile
existente h §i la cele noi i;
Yh §i Zi = volumul producŃiei la întreprinderile existente h §i la cele noi i;
E §i E' = coeficienŃi normaŃi ai eficienŃei economice a investiŃiilor la întreprinderile existente
§i cele noi;
Ih §i Ii = volumul investiŃiilor la întreprinderile existente h §i la cele noi i;
C = volumul total anual al cheltuielilor de producŃie, de transport §i de investiŃii pe care le
angajează dezvoltarea ramurii considerate.
ExerciŃiu:
După cum se observă, funcŃia obiectiv a modelului cuprinde 6 elemente care se definesc în
ordinea în care apar în formulă: suma cheltuielilor de transport a produselor finite; suma
cheltuielilor de transport a materiilor prime; suma cheltuielilor anuale de producŃie ale noilor
întreprinderi; volumul anual al investiŃiilor la întreprinderile existente §i volumul anual al
investiŃiilor la noile întreprinderi.
Această funcŃie trebuie optimizată prin respectarea următoarelor restricŃii:
YJXhlJ=BJ j = \7n (1)

174
în care:
Bj = este cantitatea de produse finite necesară în punctul de consum j; această condiŃie
semnifică satisfacerea completă a necesităŃilor planificate ale centrelor de consum j.
j=Yh h=:ui (2)

£x,=Z,. i = 1..r (3)


j

RestricŃiile (2) §i (3) exprimă echilibrul dintre fluxurile de transport §i volumul producŃiei
întreprinderilor h §i i.
kh=Yhh = \7n (4)

gki=Zii=1..r (5)
k

în care:
Zi = reprezintă norma de consum de materie primă pentru o unitate de produs finit.
Aceste condiŃii arată că se satisface complet cu materie primă necesarul întreprinderilor h §i i.
g k hi=V k k = \Jt (6)
hi

în care:
Vk = exprimă producŃia centrelor producătoare de materii prime. Această restricŃie reflectă
echilibrarea fluxurilor de transport al materiilor prime cu volumul producŃiei materiilor
prime în centrele K.
În rezolvarea problemelor amplasării teritoriale a forŃelor de producŃie, de altfel ca în
majoritatea problemelor pe care le ridică practica economică, soluŃia modelului matematic nu
reprezintă §i soluŃia definitivă ce trebuie adoptată. Aceasta, deoarece criteriul de optimizare utilizat
în constituirea modelului de repartizare nu epuizează §i nu poate epuiza diversitatea factorilor care
influenŃează amplasarea, întrucât numai unele din criteriile economice sunt susceptibile de a fi
transpuse în relaŃii matematice. Totodată, modelul matematic face abstracŃie de criteriile sociale,
pentru că acestea sunt mai dificil de cuantificat; asemenea criterii nu pot fi însă ignorate în alegerea
amplasamentelor. De aceea, pentru adoptarea deciziei celei mai raŃionale din punct de vedere
economic §i social, este nevoie ca soluŃia indicată de modelul matematic, precum §i celelalte
variante posibile să fie supuse unor analize aprofundate §i multilaterale.

10.3.5. Elementele unei strategii de dezvoltare teritoriale:


(ImplicaŃii în amenajarea teritoriului judeŃului Bihor - Orizont 2010 -)
1. Diagnoza si prognoza
- JudeŃul Bihor - încadrare - caracterizare generală:
- Situareaîn context european (macro-regional):
- factori defavorabili;
- factori favorabili.
- Situarea în context naŃional:
- factori defavorabili;
- factori favorabili.
- Situarea în context provincial (faŃă de j udeŃele limitrofe)
- factori defavorabili;
- factori favorabili.
2. Căi de abordare a strategiei de dezvoltare
- Orizont 2010-
A. Obiectivele sectorului privat
1. Dezvoltarea sectorului privat

175
- accelerarea privatizării sectorului de stat;
- politici legislative de susŃinere a dezvoltării economice;
2. Integrarea zonală si micro-zonală
- punerea în valoaree a resurselor materiale §i umane;
- raŃionalizarea circuitelor de prelucrare a resurselor în sisteme zonale
care să conducă la evitarea crizelor de materii prime §i materiale;
- utilizarea de tehnologii noi;
3. Abordarea problemelor economice si sociale ale dezvoltării de pe poziŃii
ecologiste B. Stabilirea obiectivelor unor
strategii sectoriale:
1. Agricultură:
- consolidarea gospodăriilor tarane§ti cu tendinŃă de agregare în ferme
mici, mijlocii §i societăŃi comerciale;
- relansarea lucrărilor de îmbunătăŃiri funciare:
- lucrări de desecări, îndiguiri, irigări;
- combaterea eroziunii, punerea în valoare terenurile potzolice §i
nisipoase (plantaŃii pomicole, viticole)
- investiŃii pentru a create fertilitatea solului;
- cre§terea gradului de mecanizare, chimizare;
- prelucrarea superioară a materiilor prime;
- dezvoltarea în mediul rural a unor unităŃi prelucrătoare a materiilor
prime (lapte, lână, piei, carne, morărit §i panificaŃie, etc.);
2. Industrie
- dezvoltarea §i cre§terea de noi capacităŃi de producŃie profitabile de
prelucrare superioară (mecanică fină, industria electrotehnică,
construcŃii de ma§ini, modernizarea industriei u§oare, alimentare);
- retehnologizarea capacităŃilor industriale care sunt viabile (aparataj
electric, uz casnic, alimentară, etc);
- reorientarea producŃiei pentru o serie de unităŃi care să producă
conform cu cerinŃele pieŃei.
3. Servicii
- cre§terea ponderii sectorului terŃiar în produsul intern brut;
- cre§terea aportului serviciilor în mediul rural;
- dezvoltarea §i modernizarea turismului §i îmbunătăŃirea serviciilor
balneare, turism montan §i rural;
C. Stabilirea obiectivelor unei strategiei investiŃionale
Obiective care depa§esc ca importanŃă graniŃele judeŃului:
1. O zonă economică liberă care:
- să fie integratăîn teritoriul administrativ al municipiului Oradea;
- să se modernizeze aeroportul Oradea devenind internaŃional;
- Oradea să devină polarizator pentru j udeŃele limitrofe;
- să aducă aport economic prin prezenŃa industriilor bazate pe
tehnologii avansate.
2. Un centru expoziŃional care:
- să susŃină corespunzător activitatea de informare;
- să atragă investitori interni §i externi, să favorizeze dezvoltarea
sistemlui financiar - bancar;
3. O autostradă vest-est §i Oradea-Timi§oara
- culoar Dunăre - care ar asigura un culoar de importanŃă naŃională §i
internaŃională între România §i Ńările vecine.
4. O magistrală feroviară modernizată:

176
- magistrala Oradea Cluj (electrificarea, dublată complet);
- modernizarea căii ferate Oradea - Va§cau, Oradea - Satu-Mare,
Oradea - §imleu;
- cre§terea vitezei comerciale de transport §i cre§terea volumului de
mărfuri transportate;
- construirea §oselei de centură a municipiului Oradea.

D. Obiectivele de importanŃă deosebită pentru judeŃ


59. moderinizarea drumurilor comunale §i judeŃene;
60. alimentarea cu apăîn cea mai mare parte a localităŃilor judeŃene;
61. închegarea aglomeraŃiei urbane Oradea, care să cuprindă localităŃile: Sânmartin, Băile
Felix, Sântandrei, O§orhei, Bors., Vama Bors.;
62. organizarea intravilană a localităŃilor prin respectarea de reguli stricte privitoare la
locuire §i amplasarea obiectivelor economice §i sociale;
63. realizarea pe plan local a unor capacităŃi de producŃie adecvate resurselor materiale,
umane §i financiare;
64. introducerea gazului metan în Oradea §i în localităŃile care dispun de surse;
65. restructurarea, retehnologizarea industriei în: Ale§d, Marghita, §tei §i Salonta.
II. Construirea scenariilor
Scenariul 1 "Scenariul ideal sau optimist"
66. EvoluŃia situaŃiei internaŃionale §i naŃionale
- conjunctură economică favorabilă pentru economia mondială, stabilitate socială
acceptabilă;
- România devine membră a C.E. §i beneficiază de infuzie de capital străin (se realizează
coridoarele europene care ne tranzitează Ńara, producŃia atinge standardele C.E., etc.);
- Economia României se stabilizează pe principalele variabile.
67. EvoluŃia situaŃiei regionale §i locale
- se creează un pol de interese regional între judeŃul Bihor §i teritoriul limitrof din
Ungaria;
- producŃia de mărfuri se internaŃionalizează prin crearea unei zone libere limitrofe sau
înglobată în municipiul Oradea;
- se dezvoltă activităŃi de interes local, serviciilor contribuind cu aproape 40% la crearea
produsului intern brut; funcŃionează un centru expoziŃional;
- funcŃionează Aeroportul InternaŃional Oradea, autostrada vest - est - sud, se realizează
dublarea §i electrificarea căii ferate Oradea - Cluj;
- drumurile comunale sunt în cea mai mare parte pietruite, iar cele judeŃene în totalitate
modernizate;
- alimentaŃia cu apă în colectivităŃile rurale sunt realizate în cea mai mare parte;
- aglomeraŃia urbană Oradea cuprinde localităŃile limitrofe, care preiau sarcini §i
degravează municipiul (Băile Felix, sate de vacanŃe, funcŃii de cazare, agroturism, etc.);
- Municipiul Oradea i§i mare§te autoritatea în materie de învăŃământ superior prin
desavar§irea campusului universitar.
Scenariile întocmite pot fi numeroase pe aceeasj problemă, însă, din multitudinea variantelor
se reŃin pentru cei interesaŃi minim trei variante: varianta optimistă, pesimistă §i una
intermediară.
III. Realizarea obiectivelor unei strategii a dezvoltării implică
1. Armonizarea prevederilor legislative cu cele existente în cadrul Uniunii Europene;
2. Reducerea dezechilibrelor regionale;
3. Integrarea activităŃilor sectoriale în cadrul regiunilor în vederea ridicării nivelului lor de
dezvoltare.

177
IV. Orientări strategice ale organismelor centrale §i locale
1. Politica regională a guvernului se orientează în sensul reducerii dezechilibrelor
teritoriale majore de dezvoltare între ariile cele mai dezvoltate §i cele mai puŃin
dezvoltate;
2. Politica în ariile prioritare urmare§te structura unor programe specifice de dezvoltare în
domeniile: industrie, agricultură, mediul înconjurător, §omaj, etc; având ca actori nu
numai guvernul, ci §i autorităŃile la nivel de judeŃ, comună, sau oras., cu scopul de
reducere a discrepanŃelor interegionale;
3. Statul nu decide în detaliu conŃinutul dezvoltării, dar are responsabilitatea fundamentală
de a fixa marile obiective din zonele de dezvoltare: infrastructuri majore, stăpânirea
urbanizării, protecŃia riguroasă a mediului, hotărârea regulilor generale care se aplică
tuturor;
4. JudeŃul, prin organele sale, urmare§te atragerea de resurse financiare suplimentare, care
sunt prevăzute în cadrul programelor de dezvoltare regională.
V. Elementele strategice convenite (scenariile) se va proceda la întocmirea prognozei
- culegerea §i prelucrarea datelor, metode de lucru;
- stabilirea colectivului de elaborare a prognozei;
- întocmireaa de către instituŃii, beneficiari a proiectelor specifice;
- stabilirea orizontului (termen, timp,);
- stabilirea sistemului informaŃional al efectuării lucrărilor de previziune;
- stabilirea finanŃării lucrărilor:
- calculul necesar de fonduri;
- autofinanŃarea de către beneficiar;
- subvenŃii de la stat (buget republican, local);
- finanŃarea prin împrumut (intern, extern).
- măsuri organizatorice ce asigură înfăptuirea prognozei.
În loc de concluzie: JudeŃul Bihor trebuie să se înscrie, într-un viitor previzibil, pe traiectoria
unui scenariu care să-i pună în valoarea potenŃialul real. Dacă "intrarea în normalitate" vor fi
cuvintele de ordine în următorii 10-15 ani, sunt §anse ca tot ceea ce se proiectează prin strategiile
actuale să se realizeze.

178
CAPITOLUL 11 - PREVIZIONAREA CRE§TERII ECONOMICE

11.1. Problematica cre§terii economice


Prin definirea cre§terii economice ca un spor al ritmului produsului naŃional brut, al
produsului intern brut sau a venitului naŃional pe locuitor, se încearcă tratarea simultană a aspectelor
economice §i sociale.
Teoria modernă a cre§terii economice are o serie de trăsături dintre care menŃionăm:
1. teoria cre§terii economice a Ńărilor dezvoltate;
2. teoria cre§terii capacităŃilor de producŃie care determină crearea §i oferta de produse;
3. teoria cre§terii producŃiei folosind factorii de produc §i progresul tehnic;
Caracterizarea dinamică macroeconomică folose§te sistemul de indicatori statistici §i ai
contabilităŃii naŃionale:
indicatori agregaŃi (produsul naŃional, produsul intern brut pe locuitor);
indicatori ai progresului §i ai producŃiei.
Din analiza celor doi indicatori se poate determina cre§terea economică (CE):
CE = PNBr1 - PNBr0; sau pe locuitor
CEL=BNRr1/loc - PNBr0/loc. (1)
Dacă acelor indicatori (producŃie, forŃă de muncă) li se mai adaugă §i preŃul, va rezulta un
sistem interdependent de traiectorii, care oferă o imagine mai completă asupra stării §i
performanŃelor economiei naŃionale.
Produsul intern brut
PreŃ curent (miliarde lei) Tabel 1
Indicatori 1993 1995 1996 1997 1998 1999 2000
PIB Total 20035,7 72135,5 108919,6 252925,7 368260,7 545730,2 800308,1
PIB Locuitor/ 880487 3180444 4817827 11218246 16365103 2430000 35672000
lei
Ponderea 34,8 45,3 54,9 60,6 61,0 63,7 65,5
sectorului privat
în PIB (%)
Dinamica PIB înpreŃuri comparabile 1990=100

PIB Total 80,6 89,8 93,4 87,7 83,5 98,8 100,6


PIB/Locuitor 82,3 91,9 95,8 90,2 86,1 99,0 100,9
Sursa: Calculat pe baza datelor din Anuarul Statistic al României 2001, pag. 276-278
Din analiza datelor, indicele PIB pe locuitor, la preŃuri comparabile (PIB real) constatăm că
în perioada 1990 - 1999, cre§terea este dată de un ritm negativ. În această perioadă nu s-a atins
nivelul anului 1990. Începând cu anii 1999 - 2002, ritmul de cre§tere economică devine pozitiv.
Exemplul în anul 2000 ritmul era de 0,9% cu tendinŃă de a create în 2002 la .006 « 6% faŃă de anul
comparat 1999.
În anul 1999 PIB calculat pe baza parităŃii puterii de cumpărare (PPC) era de 6595 $
PIB/locuitor. Se pune întrebarea în câŃi se va dubla PIB/Locuitor cu un ritm mediu anual de 6%.
Folosim relaŃia It = K (2)
unde:
It = indicele mediu de cre§tere în timp al fenomenului;
t = numărul de ani după care se va produce schimbarea de K ori;
K = coeficient de schimbare a fenomenului după trecerea celor t ani (pentru dublarea lui
K=2)

179
Lgk
5
Log 2 ,06931 11rt
=t =--------2 = — ------«ll,9,respectiv:t=12ani
LgIt Log 1,06 ,00582
În anul 1999 + 12 se va ajunge la dublarea PIB/Loc în anul 2011, adică: It= (I1- y0) = K.
6595 • (1 ± .006) • 12 = 13270^13190
Se folosesc, în general, metode matematice, metoda extrapolării (folosind indicele mediu anual). Se
folose§te relaŃia: yt = y0 • (1 ± τ) • t (3)
Să exemplificăm:
- Cunoa§tem variabila y0 = 6595
- Stabilim numărul de ani t = 5
- Ritmul să fie de 7 %
Vom proceda:
y,=yo{\± 0.07)1 =
6595-1.07-1 = 7056.6
y2 =y1,1(07) = 7550
y3 =y2 ,1(07) =
8079 y4= y3 ,1(07)
= 8644 y5=y4 ,1(07)
= 9249

11.1.1. CorelaŃii fundamentale în previzionarea cre§terii economice agregate


Principalii indicatori sintetici care se intercondiŃioneazăîn dinamica macroeconomică:
y = produsul naŃional real;
L §i N = forŃa de muncă disponibilă §i ocupată;
u = §omajul, rata §omajului;
p = preŃul, care împreună cu productivitatea muncii;
K = stocul de capital
1. Agregarea cauzală a dinamicii producŃiei naŃionale (ry) cu cea a capitalului fix (r^ §i a
forŃei de muncă (rL) prin relaŃia:
ry = Skrk+SLLrL ' (4)
unde:
ry, rk, rL reprezintă ritmurile medii de cre§tere;
Sk §i SL reprezintă ponderea
a) Dacă se consideră:
Sk = 0,6; SL=0,4; rk= 0,02 §i rL=0,03 va fi:
6,0 x 0,03 + 4,0 x 0,02 = .0018 + ,0008 = ,0026
xy = ,0026 respecitiv 2,6% ritmul mediu anual
b) Pentru perioade mai mici de timp, putem aproxima ritmul de cre§tere al productivităŃii
muncii ca distanŃa între ry §i rL, deci din (4) rezultă:

Prin înlocuirile:
0,026 - 0,02 = 0,6 • 0,03 + 0,4 • 0,02 + 0,02 = 0,018 - (1 - 0,4) • 0,02
0,026 - 0,02 = 0,6 • (0,03 - 0,02)
Pe baza relaŃiilor (4) §i (5) se formează două concluzii importante ale dinamicii economice:
a) producŃia nu poate create mai repede decât ritmul cel mai mare al factorilor:
τ y <max(τ k -z L );

180
b) ritmul de cre§tere al productivitäŃii muncii este determinat de ritmul înzestrării tehnice a
muncii
(r k-T L).
(0,03 - 0,02)max > ry; 0,026
(0,018-0,08)0,010
c) cercetările aplicative efectuate pentru Ńări dezvoltate au demonstrat că în economiile
contemporane τy > Skτk + SLτL , ceea ce a impune reformularea modelelor (2) §i (3) §i înlocuirea
lor cu:
τy=S kτk+S LτL+τ pt (4')
Ty-T L=S k(T k-T L) +τ pt (5')

Mărimea reziduală rpt = reprezintă partea din ry ce nu se poate explica prin rk §i rL,, fiind
progresul tehnic.
d) Ritmul de cre§tere al productivităŃii §i al preŃurilor: exprimat prin formula:
T,
y

.0075 = .0026+.0010
0.40
e) Analizând alte modele de cre§tere, în care este luată în considerare producŃia potenŃială
ca:
y =~L, (7)
L
Prin logaritmarea expresiei, logy = log(y/L) + log(L), prin diferenŃiere în raport cu timpul §i
apoi trecerea la variabile discrete se obŃine:

r y = y + rL (8)
care arată că ritmul de cre§tere al producŃiei naŃionale potenŃiale rezultă din însumarea ritmului
de cre§tere al productivităŃii muncii (ry/L) §i al forŃei de muncă disponibile (rL). Cele arătate mai
înainte se pot concretiza §i prin folosirea unor modele de cre§tere.

11.2. Modele de cre§tere economică


Vom considera capitalul, forŃa de muncă §i nivelul tehnic (funcŃia de investiŃii).
ProducŃia sau venitul din economie (output-ul) Y, poate fi exprimată cu ajutorul unei funcŃii
de producŃie astfel93:
Y = F(K,N)A (1)
în care:
K - reprezintă intrările de capital;
N - reprezintă intrările de forŃă de muncă;
A - nivelul tehnic (starea tehnologică).
Din ecuaŃia (1) deducem că, cre§terea output-ului din economie, Y, va fi determinată atât de
cre§terea factorilor de intrare cât §i de nivelul tehnic al producŃiei. În situaŃia în care randamentele
factorilor de producŃie sunt constante, o cre§tere a factorilor de intrare, de exemplu cu (0,3) 30%, va
genera o cre§tere a output-lui (producŃiei, venitului) tot cu 0,3 (30%). Când output-ul create în mod
proporŃional cu cre§terea factorilor ce-l determină putem scrie:
ΔY = F(K, N)ΔA + MPK ■ ΔK + MPN ■ ΔN (2)
unde:
ΔA - reprezintă sporul nivelului tehnic al producŃiei;

93
Vezi agregarea dinamicii producŃiei materiale (1)

181
ΔK - sporul factorului de producŃie capital; ΔN -
sporul factorului de muncă; MPK - produsul marginal
al capitalului; MPN - produsul marginal al factorului
de muncă.
Putem simplifica ecuaŃia (2) prin împărŃirea acesteia cu expresia din ecuaŃia (1) obŃinând: ΔY
F ( K,N)ΔA MPK-AK MPN ■ ΔN
Y = F()K,NA+ F()K,NA+ F()K,NA
ΔY ΔA MPK kT^ MPN A l v r
--- -= — + -----------AK +----------AN
Y A Y Y
Făcând un artificiu de calcul prin înmulŃirea §i împărŃirea cu K §i N a termenuilor doi
respectiv trei din partea a doua a ecuaŃiei (3) obŃinem:

N { Y

Analizând termenii din paranteză, observăm că ---------K reprezintă proporŃia capitalului în


MPN
totalul venitului, iar---------N reprezintă proporŃia muncii în totalul venitului.
Dacă numai cei doi factori au contribuit la realizarea venitului atunci suma celor doi termeni
va fi egală cu 1. Notând:
ΔY ΔA ΔK (MPK \ ΔN (MPN , T
K\ \ \ N (4)

K V * N1 V .
Y Y
ecuaŃia (4) devine:
AY AA AK AN, ^
--- -=-----+-------V +-----( l - V ) (5)
Y A K NX 1

unde: ΔY/Y - este cre§terea output-ului (producŃiei, venitului);


ΔA/A - este evoluŃia nivelului tehnic al producŃiei;
ΔK/K - este cre§terea factorului de producŃie capital;
V - este ponderea capitalului în totalul venitului;
ΔN/N - este cre§terea factorului de producŃie muncă;
(1-V) - este ponderea factorului de producŃie muncă în totalul venitului.
Să exemplificăm ecuaŃia (5) cu date care pot să ne edifice asupra evoluŃiei economiei în
perioada de tranziŃie la economia de piaŃă:
- progresul tehnic create cu o rată de 0,013 (1,3%) ΔA/A;
- partea de muncă din venit este de 0,6 (60%) ΔPN/Y;
- cre§terea de muncă este de 0,012 (1,2%) ΔN/N;
- partea de capital din venit este 0,40 (40%) MPK/Y;
- cre§terea stocului de capital este de 0,05 (5%) ΔK/K;
Înlocuind în formula (5), atunci rata de cre§tere a output-ului în perioada analizată va fi de:
ΔY/Y = ,0013 + (,005 • 0,40) + (0,012- 0,60) = ,00402 = 4% Concluziile acestui model:
a) Dacă perioada prezentată, de 10 ani, cu ritmul de 0,04 pe an, partea de 40% din capital
este mai mică decât partea de muncă din venit de 60%, factorul muncă va contribui în venit cu un
procent mai mare decât sporul capitalului.
b) Dacă factorul de producŃie create în mod inegal, atunci situaŃia se schimbă. Sä
presupunem că factorul muncă este dublu 0,012 • 2 = 0,024; (2,4%), atunci cre§terea output-ului ar
fide:
ΔY/Y = ,0013 + (,005 • 0,40) + (,0024 • 0,60) = ,474%
0,013 + 0,02 + 0,0144 = 0,0474
182
c) Dacă însă factorul capital ar create de două ori mai mult, deci ar create cu 10% atunci:
ΔY /Y = ,0013 + (,010 • 0,40) + (,0012 • 0,60) = ,005 = 5%
Din exemplele de mai sus, se pot formula câteva priorităŃi: cre§terea ponderei capitalului fix
poate determina o cre§tere factorială a produsului într-o perioadă mai scurtă, scăderea ponderei
forŃei de muncă în total venit.

11.2.1. Modelul lui John Maynard Keynes


Keynes i§i elaborează lucrarea Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, dobânzii §i
banilor, în anul 1936, ca urmare a efectelor crizei economice din 1929-1933, ani în care §omajul în
Anglia atinsese cifra de 2,5 milioane. Stagnării producŃiei, §omajului §i inflaŃiei, Keynes le opune
cre§terea economică susŃinută, deplina folosire a mâinii de lucru, stabilitatea preŃurilor, iar ca
principală măsură - necesitatea de a stimula investiŃiile în economia Ńării.
Pornind de la relaŃiile de bază:
Venitul = valoarea producŃiei = consumul + investiŃiile
Economiile = venitul - consumul
Rezultă: Economiile = investiŃiile
Y =C+I
S=Y-C (1)
S=I
în care:
Y = venitul
C = consumul
I = investitiile
S = economiile
Definind ΔC/ΔY=c drept înclinaŃia marginală spre consum, care reprezintă modificarea
consumului ca rezultat al modificării venitului, Keynes arată că, în conformitate cu legea
psihologică normală, consumul colectivităŃii create sau descre§te odată cu cre§terea sau descre§terea
venitului, dar că Δy>Δc.
ÎnclinaŃia marginală spre consum are o importanŃă deosebită, întrucât arată cum va fi
împărŃit sporul următor al producŃiei, între consum §i investiŃii:

ÎmpărŃită la ΔY, relaŃia de mai sus se scrie: +


ΔY ΔC ΔI
--- -=-----+----- 1
----(2) ΔY
ΔY ΔY ΔY ΔY
^ 1 unde: — este
înclinaŃia marginală spre economisire = 1 - c.
ΔY
Keynes nume§te raportul -----= m, multiplicatorul investiŃiei. Rezultă relaŃia ΔY = mΔI care
exprimă următoarele: atunci când are loc un spor al investiŃiilor globale, venitul va create cu o
mărime care este de m ori mai mare decât sporul investiŃiilor.
RelaŃia (3) devine: c+1=1 (4)
m
c = \-- (5)
m
§i respectiv:
m =1, de unde (6)
\-c

183
ΔY =-------ΔI (7)
\-c
RelaŃia — =1= m, arată că valoarea multiplicatorului m depinde de înclinaŃia
ΔI \-c
marginală pentru consum c. Această dependenŃă este pozitivă: valoarea multiplicatorului create pe
măsură ce create înclinaŃia marginală spre consum si invers.
A§a cum s-a văzut anterior, multiplicatorul este cu atât mai mare cu cât rata marginală spre
consum este mai mare. "Aceasta ar părea să ducă la concluzia paradoxală că o colectivitate săracă,
în care economiile reprezintă o parte foarte mică din venit, va fi mai expusă unor fluctuaŃii violente
decât o colectivitate bogată, în care economiile reprezintă o parte mai mare din venit §i în care
multiplicatorul este, în consecinŃă, mai mic. O astfel de concluzie ar trece însă cu vederea
deosebirea dintre efectele înclinaŃiei marginale spre consum §i cele ale înclinaŃiei medii spre
consum"94.
Teoria lui Keynes este determinată de primatul consumului §i al cererii. Un rol important îl
au, în acest model, §i investiŃiile. Ca urmare a cre§terii investiŃiilor, create venitul §i consecutiv
cresc §i cheltuielile de consum. Cre§terea acestora din urmă (C) face ca venitul să crească cu mult
mai mult decât au crescut iniŃial cheltuielile de investiŃii (ΔY=mΔI). Cre§terea venitului reprezintă
un nou impuls95 pentru cre§terea consumului, iar acesta, la rândul lui, conduce la o nouă cre§tere a
veniturilor.
Sunt cunoscute §i alte modele96: cum ar fi modelul lui Roy F. Harrod; acest model impune
un alt parametru, al producŃiei §i ofertei, pe care îl numeste coeficientul capitalului, spre deosebire
de Keynes la care a§a cum s-a văzut primează multiplicatorul, ca parametru al cererii §i consumului.
Modelul lui Robert M. Solow folose§te funcŃia neoclasică de producŃie: y = F(K* L), funcŃie liniară §i
omogenă înmulŃind fiecare factor de producŃie cu R, producŃia create de acel număr de ori
{
)'
Modelul lui E.D. Domar. În lucrarea Eseuri asupra teoriei cre§terii economice Domar
introduce pentru prima oară în literatura economică noŃiunea de "productivitate a investiŃiilor", "un
coeficient înalt al productivităŃii investiŃiilor arată că economia este capabilă a-§i spori venitul
relativ repede", dacă se lucrează cu diferenŃe finite §i se folose§te producŃia în locul capacităŃilor de
producŃie. EcuaŃia fundamentală a lui Domar se poate scrie:
lσ = Δl ■ 1 §i — = ασ a
l
Această relaŃie demonstrează că "menŃinerea utilizării depline a forŃei de muncă cere ca
investiŃia să crească în ritmul mediu anual ασ", adică produsul dintre înclinaŃia marginală spre
economii §i productivitatea investiŃiilor.97

11.3. Prognozarea preŃurilor


PreŃurile sunt implicate direct sau indirect în toate activităŃile economico-sociale asigurând:
măsurarea cheltuielilor, evaluarea raportului dintre cerere §i ofertă în procesul de schimb pe piaŃă,
redistribuirea veniturilor între agenŃii economici, fundamentarea deciziilor pe baza criteriilor de
eficienŃă economică, etc. De asemenea, prin preŃuri se realizează conexiunile valorice directe între
componentele sistemului economic naŃional, precum §i conexiunile inverse, cu caracter regulator
care creează condiŃii de evoluŃie stabilă a economiei.

94
J.M.Keynes - Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, dobânzilor §i banilor, Editura §tiintifica, Bucure§ti, 1970,
pag. 150-151
95
Despre optimul cre§terii economice s-a scris mult. Vezi Em. Dobrescu, în lucrările: "Consemnări economice";
"Optimul economic", etc
Vezi Olah Gheorghe - Macroeconomie, Editura Treira, Oradea, 1997, pag. 97-117
97
Numeros,i economis.ti români contemporani au abordat acest subiect: Alexandru Lăudatu, Aurel Ienciu, Ion
Camas,oiu, Barbu Petrescu, §.a.

184
Din perspectiva previziunii macroeconomice, interesează în primul rând intercondiŃionările
dintre preŃuri §i ceilalŃi indicatori agregaŃi folosiŃi în caracterizarea dinamicii sistemului economic.

11.3.1. Calculul evoluŃiei preŃurilor


§tiinta economică s-a preocupat intens de problemele legate de amploarea mi§carii preŃurilor
pe plan naŃional §i mondial, de perfecŃionarea instrumentelor §i metodelor statistice care să
surprindă cât mai veridic această mi§care.
În procesul de previzionare se studiază evoluŃia preŃurilor în timp, putând distinge trei
componente ale mi§carii preŃurilor: mi§carea nominală de preŃuri, mi§carea indirectă §i mi§carea
"invizibilă" de preŃuri98.
În ce prive§te alegerea indicelui celui mai corespunzător sau sistemului de indici care să
caracterizeze evoluŃia preŃurilor (de toate categoriile) considerăm utilă o trecere în revistă a indicilor
mai importanŃi practicaŃi în prezent în multe Ńări99, inclusiv în Ńara noastră.
A. Primul indice pe care-l prezentăm este cel de tip Laspeyres, cu ponderi fixe, care are
formula:

în care:
p1= preŃurile perioadei curente (modificate);
po= preŃurile perioadei de bază (de referinŃă, înainte de modificare);
qo= cantităŃi fixe de mărfuri §i servicii, determinate dinainte.
În Ńările din vest acest indice a fost introdus încă după primul război mondial. Avantajul
acestui indice: este simplu §i u§or abordabil, cuprinzător pentru a permite compararea în timp a
preŃurilor necesare cumpărării acelorasj cantităŃi de produse.
B. Un alt indice binecunoscut pe plan mondial §i care reprezintă forma caracteristică a
indicelui agregat este indicele Paasché, care se calculează cu ponderi (cantităŃi) variabile ale
perioadei curente §i poate exprima corespunzător, în timp, evoluŃia preŃurilor nominale:

IP =

în care :
IP = indicele Paasché
p1 = preŃurile perioadei curente
po = preŃurile perioadei de referinŃă (de bază)
q1 = cantităŃile perioadei curente
IP este o medie ponderată a preŃurilor individuale într-o anumită perioadă, exprimat ca
procent din preŃul mediu ponderat al perioadei de bază.
Produsul naŃional brut (PNB) deflator (P)100 (adică curăŃat de efectele inflaŃiei) este raportul dintre
PNB nominal §i cel real (Q). În mod convenŃional acesta se inmulte§te cu 100 pentru a-l
transforma în procente faŃă de nivelul preŃului din perioada de bază. _ PNBnominal ~ Q(PNBreal)
Din relaŃia de mai sus rezultă:

PQ = PNBnominal =
i=1
Acest indice, este relativ simplu §i pe înŃelesul tuturor; poate fi tratat algebric §i nu este
necesar a se reface calculul când se adaugă sau se suprimă o cantitate, un produs. Posedă în cel mai

98
Marius Băcescu, Angelica Băcescu - Macroeconomie, Editura All, Bucure§ti, 1993, pag. 63
99
Jaqueline Faurastié - Les fomules d'indices de prix, Ed. Collins, Paris, 1996
100
deflatorul PNB se determină ca raport între PNB nominal §i PNB real în perioada de analiză

185
înalt grad proprietatea de agregare, dar nici el nu poate satisface pe deplin condiŃia de
reversibilitate.
C. Indicele Ficher propune media geometrică101 a produsului celor doi indici (Paasché §i
Laspeyres).
IF =

Acest indice nu se foloseste pe scară largă în previziune


din cauza ponderilor variabile determinate de fluctuaŃiile mari ale mecanismului pieŃei.
D. Economistul Bortkiewicz a propus să se utilizeze în practica previzională o formulă care
reprezintă diferenŃa dintre indicii Paasché §i Laspeyres, spre a sublinia caracterul structural al
evoluŃiei preŃurilor.

E. În cadrul căutărilor pentru a găsi formula unui indice care să satisfacă cât mai mult
exigenŃele legate de reflectarea reală a evoluŃiei preŃurilor, statisticianul Sidgwich a propus o
formulă ce reprezintă media aritmetică simplă a celor doi indici clasici:

2
MulŃi statisticieni, economist §i matematicieni au căutat §i caută formula unui "indice ideal"
de preŃuri; formulele combinate expuse mai sus, nu au o largă utilizare, majoritatea Ńărilor folosind
în sistemul informaŃional al previziunii preŃurilor indici de tip Paasché §i Laspeyres.
Analiza ce urmează se concentrează asupra principalelor relaŃii dintre indicatorii agregaŃi,
facând abstracŃie de interacŃiunea preŃurilor cu o serie de indicatori 102 sau procese economice cum ar
fi volumul banilor în circulaŃie §i echilibrul monetar, nivelul balanŃei de plăŃi, rata de schimb, rata
dobânzii, nivelul stocului de capital existent la un moment dat, etc.
Teoria economică face apel, în primul rând, la categoriile de cerere §i ofertă pentru a defini
dimensiunea de piaŃă a preŃurilor. Analiza statistică propune cunoa§terea funcŃiilor agregate ale
cererii (QD ) §i ale ofertei (Q s ), care prin rezolvare dau preŃul de echilibru (PE). Dar ajustarea
preŃurilor la cantitate sau a cantităŃilor la preŃ, nu se realizează instantaneu, ca în modelul static.

11.3.2. Teorema Cobweb


Surprinde ajustarea dinamică preŃ-calitate, în condiŃiile concurenŃei perfecte pe piaŃă, ce se
realizează într-un proces temporal secvenŃial, ilustratîn fig.11.3.2.
Figura 11.3.2.a. evidenŃiază dinamica preŃ-calitate, iar figura 11.3.2.b. ilustrează mi§carea
secvenŃialä a preŃului către nivelul său de echilibru PE, care se dovede§te a fi stabil103.
Schema prezentată poate fi transpusă într-un model de ecuaŃii cu diferenŃe finite sau un
model econometric.
Modelul matematic, care reflectă această ajustare menŃionată, se fundamentează pe ipoteza
că oferta este funcŃie de preŃul din perioada precedentă, iar cererea depinde de preŃul din perioada
curentă, deci QD = f(Pt) §i QS = f(Pt-1); considerând funcŃii liniare pentru cele două curbe, vom avea
următorul sistem de ecuaŃii simultane:

101
Irving Fisher a căutat să identifice o nouă formulă a "indicelui ideal" de preŃuri s,i a publicat în 1992 lucrarea
"Alcătuirea indicilor" - Michel Didier, Regulile focului, Editura Humanitas, 1994, pag. 170
10 2
Gheroghe I. Sică - Sistemul de preŃuri în România, Editura Lumina Lex, Bucures.ti, 1995; (vezi capitolul IV.3,
PreŃurile de echilibru s,i preŃurile de perspectivă)
103
P r e Ń u r i l e l a c a r e b u n u r i l e s e s c h i m b ă p e p i a Ń ă s u n t d e t e r m i n a t e d e n Di)v e§ li u al l ce e or ef er ir it e(iQS )( Q§ i r e z u l t ă
so lu Ń ia d e e c h ilib ru a c e lo r d o u ă co m p o n en te .

186
k
P
k
D
p.
ft J

,
/ *■' -/
P:

Pi P*
P
p, Pa
Pi
s '*
D

k.

Q2 Qi b t4 U h
Qt
Fig 11.3.2 b
a

P t = a - b Q t (cererea)
Pt-1 = c+d Qt (oferta)
(1)
Din cea de a doua ecuaŃie se poate explicita oferta pe termen scurt Qt ca funcŃie de preŃul
perioadei precedente §i prin înlocuirea în prima ecuaŃie se obŃine:
p a b p (2
- ' * id- i "d ' >
O cale convenabilă de analiză a comportării în timp a pieŃei consta în introducerea abaterilor
preŃurilor §i cantităŃilor faŃă de soluŃia de echilibru:
Pt=P t- Pf §i Qt =Q t - QtE; Se poate demonstra că pentru acest model este adevărată
relaŃia:
P t =—t- \ = r*P t (3)
a
SoluŃia ecuaŃiei cu diferenŃe finite (3) este:
Pt = (ab) t.r t-P 0 (4)
Dacă r<1, atunci r t —» 0 când t -^ <x> §i prin urmare fluctuaŃia preŃului în perioade succesive
converge către preŃul de echilibru PE. În cazul r>1, fluctuaŃia preŃului se caracterizează prin
instabilitate întrucât P t se îndepărtează de PE; când P o=0 sistemul rămâne în echilibru.
Ecuatia (4) este utilă pentru prognozarea preŃurilor în condiŃiile pieŃei concurenŃiale libere,
dacă se stabileste Po si r prin cercetäri empirice.

11.3.3. Analiza evoluŃiei preŃului cu ajutorul "curbei Phillips"


Prin această metodă se face legătura dintre rata de cre§tere pe termen lung a salariului §i a
preŃului.
Se constată că dacă salariul este mai mic decât nivelul de echilibru (W o) va apare exces de
cerere de forŃă de muncă, (N D>NS) ce va determina cre§terea salariului către nivelul de echilibru; de
aceea se poate accepta ipoteza că sporul procentual al ratei salariului r W depinde de mărimea
excesului de cerere de forŃă de muncă:
r w =f( N D - N s },f >0 (5)
Întrucât estimarea empirică a funcŃiei (5) este greu de realizat, se introduce o ecuaŃie a
ajustării salariului, care depinde de §omaj. Înlocuind excesul de cerere prin exces de ofertă, NS - N D
= -( N -N D)se obŃine funcŃia:
S

r W =f(N S -N D );f>0 (6)


Introducând rata §omajului (u), care este în legătură directă cu excesul de ofertă, rezultă:

187
rW = g(u);g'<0 (7)
În figura 11.3.3. este reprezentată funcŃia (7), care caracterizează dinamicape termen scurt a
relaŃiei dintre rW §i u.
Curba este convexă întrucât reducerea constantă a §omajului are ca efect cre§terea salariului
nominal cu un ritm crescător (rW —» , când u —» 0). Faptul că rW nu poate atinge oo este marcat
printr-o asimptotă (linie întreruptă).

rw

Fig. 11.3.3. Curbe Phillips pe termen scurt


Forma convexă a curbei sugerează faptul că, în medie, economia va avea inflaŃie mai mică
dacă nivelul §omajului are fluctuaŃie mai mică decât nivelul u=5%.104
Având în vedere că atunci când cresc preŃurile este de a§teptat să crească salariul, din relaŃia
(7) se obŃine o expresie a curbei Phillips care include §i dinamica preŃului:
f { ) (8 )
0<α<1
Alura curbei este asemănătoare celei din fig. 13.3.3., dar arată în plus că dacă ritmul
preŃurilor este crescător (rp1>rpo) curba se deplaseazăîn sus.
EcuaŃia preŃului (rp = rW - rp(L)), care Ńine seama §i de perturbaŃia provocată de presiunea
costului, notată cu ε, devine : rp = rW - r(y/L)+ ε (9)
Când ε=0, ecuaŃia (9) exprimă legătura dintre salariu §i preŃuri, concretizându-se într-o curbă
Phillips ce are forma din figura 11.3.4

Dacă productivitatea create cu


rp aproxímativ 2% pe an, în ipoteza că ponderea
muncii §i capitalului rămân egale, r P = 0
corespunde rW = 2%. Graficul permite
determinarea simultană a lui rW §i rP pentru un u
dat.

Figura 11.3.4

Combinând relaŃiile (8) §i (9) se poate constata cum funcŃionează spirala preŃ-salariu §i în
acela§i timp se deduce curba Phillips pe termen lung. Cu ajutorul ei se pot analiza douä efecte
importante:
a) efectul provocat de impulsul iniŃial al presiunii costului (ε>0) asupra preŃului, care se
concentrează în lanŃul de determinări: rp >0^>rw > 0 (prin ecuaŃia (9));

Vezi Em. Dobrescu, T. Postolache, Consemnări economice, Editura Academiei Române, Bucure§ti, 1990, pag. 104-
108
188
b) efectul provocat de impulsul iniŃial al presiunii cererii se concretizează în scăderea
§omajului §i cre§terea ritmului salariului rW (prin relaŃia (4)) care va mări rP (prin (9)) conducând la o
cre§tere a cererii pentru salarii, etc.
Efectul (a) se obŃine folosind relaŃiile (8) §i (9) §i rezolvând pentru rP:
\ f ( ) ( l L ) ] (10)
Înlocuind (10) în (8) rezultă:
r W = 1 f ( u ) ----------[]r()y/L + ε (11)

Ecuatiile (10) si (11) reprezintă curbele Phillips pe termen lung pentru preŃ §i respectiv
pentru salarii.
Concluzii: Dinamica provocată de spirala preŃ-salariu are efecte asupra pieŃei §i producŃiei,
deplasând în sus curba ofertei de produse §i servicii; având drept consecinŃă reducerea nivelului
producŃiei §i al ocupării forŃei de muncă, menŃinerea la nivel constant al producŃiei §i §omajului se
realizează printr-o politică economică orientată către stímularea cererii de produse §i servicii.
Trebuie subliniat faptul că, de§i se lucrează cu mărimi agregate, nu trebuie neglijate
aspectele structurale §i cele legate de informaŃiile primare, din care se constituie indicatorii
agregaŃi105.

11.3.4. Previzionarea preŃurilor


Previzionarea preŃurilor este necesară pentru elaborarea variantelor de dezvoltare, analiza
eficienŃei economice, dar §i pentru formularea măsurilor de politică fiscală §i monetară ale
guvernului, destinate eliminării §omajului, inflaŃiei, etc. Previzionarea preŃurilor înseamnă
cercetarea evoluŃiei proceselor §i fenomenelor economice §i sociale care determină preŃurile §i
fundamentarea pe această bază a tendinŃelor de evoluŃie a acestora, fiind necesară conducerii
economice atât la nivelul firmelor (agenŃilor) cât §i la nivelul sectorului public.
Elaborarea previziunilor impune existenŃa unui sistem informaŃional care să furnizeze date
selecŃionate §i prelucrate cu metode de calcul moderne. Punctul de plecare al previzionării preŃurilor
îl constituie analiza preŃurilor existente. Ea trebuie să evidenŃieze raportul dintre evoluŃia
dezvoltării economico-sociale pe de o parte si cea a preŃurilor pe de altă parte, dinamica, si
structura preŃurilor în evoluŃia lor în ultimii ani precum si comparativ cu alte Ńări si în primul rând
cu Ńările dezvoltate dinpunct de vedere economic.
În ce prive§te analiza multilaterală a factorilor principali care determină evoluŃia preŃurilor în
perioada previzională, aceasta trebuie să se refere în primul rând la:
a) Strategia generală §i obiectivele politicii economice stabilite de Programul
Guvernamental pentru perioada previzională;
b) Parametrii tehnico-economici §i calitatea mărfurilor §i serviciilor;
c) CondiŃiile de producŃie §i realizarea capacităŃilor de producŃie pentru îndeplinirea
obligaŃiilor producŃie-piaŃă.
Cea mai generală relaŃie de definire analitică a preŃurilor este:
P = C + Vn (12)
Unde, C este costul unitar al produsului, iar Vn - venitul net (profitul) unitar aferent
produsului. Din această structură fundamentală se deduc diferite modele ale preŃurilor.
Schimbările în sistemul de preŃuri de pe piaŃă rezultă din interacŃiunea cantităŃilor §i
preŃurilor individuale, determinate de condiŃiile concrete de producŃie ale agenŃilor economici, cu
cantităŃile §i preŃurile pe care consumatorii sunt dispu§i să le negocieze. VariaŃia cererii §i ofertei fac
ca preŃul de schimb pe piaŃă să oscileze, cu efecte în primul rând asupra componentei Vn a preŃului

105
Vezi sistemul informaŃional: unde se prezintă seriile dinamice, metoda indicilor, tehnicile de agregare s,i dezagregare,
metodele de descompunere a influenŃei factorilor

189
individual. Este evident că acei producători care nu reu§esc să asigure, pe termen lung, recuperarea
cheltuielilor §i un anumit venit net vor fi eliminaŃi prin acest mecanism al pieŃei concurenŃiale.

13.3.5. Metode de prognozare a preŃurilor


Apărând relativ recent necesitatea prognozării preŃurilor, nu s-au cristalizat metode
proprii106 de cercetare în acest domeniu; se folosesc metodele cunoscute pânăîn prezent. Dintre aceste
metode mentionăm:
a) estimările experŃilor (prognoza vizională, consensul mai multor specialist, chestionarele
de tip Delphi);
b) extrapolarea tendinŃelor (proiecŃia liniară, curbele de tendinŃă, prognoze pe baza curbei
desfa§uratoare, studii de difuzie, analize de corelaŃie §i regresie, punctele de transformare
tehnologică, curbele de substituire a dezvoltării, etc.);
c) analiza sistemelor (examinarea critică a sistemelor actuale, probleme ipotetice viitoare,
studiile efectelor);
d) analiza parametrilor (teste ale limitelor teoretice, cifre de merit, analiza proprietăŃilor
unice);
e) metodele matematice (input-output, prognoza dinamică, algoritm, etc.);
f) metode grafice.
Metoda aprecierii poate fi aplicată de către specialist atat în ce prive§te evoluŃia preŃurilor
în ansamblu, cât §i pentru fiecare categorie sau componentă a preŃului, pornind de la principiul
logicii economice, a interdependenŃelor din mecanismul pieŃei. De exemplu, pentru componenta din
calculaŃia de preŃuri "materiale" se pot lua în consideraŃie posibilităŃile §i cheltuielile de
aprovizionare, substituirile de materiale, modificarea coeficienŃilor de folosire a materialelor, etc.
Această metodă se folose§te atunci când lipsesc datele necesare care influenŃează nivelul preŃului §i
nu pot fi cuantificate.
Metoda extrapolării tendinŃelor constă în proiectarea, la orizontul prognozei, a rezultatelor
înregistrate în trecut, în evoluŃia preŃurilor. Desigur, o astfel de metodă se poate folosi cu succes
numai în economiile a§ezate, unde există o relativă stabilitate a nivelului preŃurilor.
În calculul tendinŃelor pot fi folosite date certe din situaŃiile contabile §i statistice, din
diverse programe sau estimări de trenduri.
Principiul verificării adevărului prin confruntarea prognozei cu viaŃa este bineînŃeles valabil
§i în prognozele de preŃuri. Realismul unei prognoze este validat de viaŃa economică.
Metoda corelaŃiei §i regresiei analizează legăturile funcŃionale dintre evoluŃia preŃurilor §i
elementele lor; se exprimă cifric, prin cuantificarea factorilor care contribuie într-un fel sau altul la
evoluŃia preŃurilor. FuncŃiile ce stau la baza corelaŃiei §i regresiei pot fi de natură liniară,
exponenŃială, parabolică, hiperbolică, etc. Rezultatele obŃinute nu trebuie însă supraevaluate,
deoarece de cele mai multe ori, viaŃa dezminte unele calcule efectuate cu această metodă.
Metoda legăturilor dintre ramuri sau dintre secŃiunile activităŃii unei unităŃi economice
scoate în evidenŃă influenŃele modificărilor de preŃuri asupra costurilor §i nivelului preŃurilor
produselor finale. Această metodă poate fi aplicată cu succes când intervin mari modificări de
preŃuri la principalele materiale sau în plata muncii salariate. Metoda legăturilor dintre ramuri se
pretează la elaborarea diferitelor variante de prognoză, cu condiŃia să nu folosească echilibrul static,
ci să aibă o concepŃie dinamică.
Modelele matematice pot, de asemenea, constitui o bază de plecare în procesul determinării
sau previzionării unui preŃ de prognoză.
Metodele expuse pot fi combinate în practică; decizia pentru aplicara lor se ia în funcŃie de
informaŃiile de care se vor dispune, de urgenŃa lucrărilor de prognoză §i de problema căreia i se cere
răspuns.

106
GH. I. §ica - Sistemul de preŃuri din România, Ed. Lumina Lex, Bucure§ti, 1995, pag. 157. Metoda Phillips a fost
introdusă în literatura de specialitate de economistul englez Phillips încă din anul 1958

190
11.3.6. Modelul macroeconomic, balanŃa legăturilor dintre produse în unităŃi
naturale
Modelul macroeconomic cel mai complet, apt să surprindă multiplele conexiuni ce apar în
formarea preŃurilor107 este balanŃa legăturilor dintre produse, în unităŃi naturale.
Considerăm un sistem economic cu n produse; rezultă următorul tabel input-output în unităŃi
naturale:
Tabel 3.6
Produse Consum intermediar ProducŃie finală Total producŃie Qi
1 2................j............n qi
1 qn Q1
q21 q22...........q2j........... q2n Q2
2 qn qc............. qij.......... qm
qn1 qn2............... qnj ....... qnn Qi

in
Qn
Timp Ti T2..................................Tj...........Tn
consumat

EcuaŃiile de repartizare ale producŃiei sunt:

(13)

unde: Aq - este matricea coeficienŃilor tehnici αij = q I' Qj, iar Q §i q reprezintă vectorii
coloană ai producŃiei totale §i producŃiei finale.
Prin introducerea sistemului de preŃuri Pl, P2, ..., Pn se poate trece la exprimarea valorică a
fluxurilor qij, care permite însumarea consumurilor intermediare (materii prime, materiale, energie,

etc.) corespunzătoare fiecărei activităŃi j -o- /L^v^ • Dacă la această sumă se adaugă cheltuielile

aferente utilizării forŃei de muncă (Pmj -Tj =Sj) §i capitalului fix (amortizarea) se obŃine costul
total Cj corespunzător valorii totale (QjPj) a producŃiei activităŃii j:

P^-Tj+RjXJ = ,1n) (14)

unde: Pmj este salariul mediu ce revine pe unitatea de timp, iar Rj reprezintă fondul total de
amortizare.
Pentru estimarea corectă a cheltuielilor totale de muncă (P mj -Tj =Sj) se pleacă de la
componentele consumului de muncă, (munca simplă §i complexă, munca necalificată §i calificată)
ce se evaluează separat.
Valoarea totală a producŃiei activităŃii j se obŃine din ecuaŃia cheltuielilor:

+ S +R +n ; ( j = ,1n) (15)

unde Πj este venitul net (profitul) total aferent acestei activităŃi j.

ÎmpărŃind relaŃia108
108
(15) la volumul producŃiei Qj se obŃine ecuaŃia preŃului:
108

W. Leontieff - Analiza input-output, Editura §tiintifica, Bucure§ti, 1970


108
Metodologia "ideală" ar consta în descompunerea consumului total Tj în ore de muncă simplă pe baza unor
coeficienŃi de transformare a muncii complexe în muncă simplă. În acest caz P mj reprezintă tariful (salariul) ce revine pe
o oră de muncă simplă.
191
cu sj = Sj/Qj reprezentând cheltuielile unitare de muncă salariul mediu unitar, π j =Π j /Q j
reprezintă venitul net unitar; rj = Rj / Qj reprezintă amortizarea ce revine pe unitate de producŃie.
Sistemul de ecuaŃii (16) se scrie sub formă vectorială astfel:
p = p - A +s + r + π (17)
unde p, s, r, π sunt vectori linie cu componente Pj, sj, rj §i respectiv πj (j=l, n), i ar \ este
matricea coeficienŃilor tehnici αij.
În ipoteza cunoa§terii componentelor vectorilor s, r §i π soluŃia ecuaŃiei vectoriale (17) este :
p =(s +r +x)x(\-A qy (18)
Dacă se inmulte§te la dreapta ecuaŃiei (18) cu vectorul coloană q §i se are în vedere că

p* q = (s + r + π)Q
care exprimă echilibrul valoric între produsul final §i valoarea adăugată în economie.
Pornind de la acest model prezentat (17) se pot elabora diferite variante ale sistemului de
preŃuri, care reflectă opŃiunile teoriei economice privind dimensionarea venitului net încorporat în
preŃ. Din această perspectivă se disting următoarele categorii de preŃuri: preŃ de tip valoare (pv), preŃ
de tip cheltuieli de producŃie (pc), preŃ de producŃie (pp), preŃ cu dublă repartiŃie (pd).
Să exemplificăm relaŃia (15)
200 • 700 + 8000 + 6000 + 11000 = 165000
ÎmpărŃind relaŃia (15) la volumul producŃiei fizice Qj se obŃine ecuaŃia preŃului:
' . . . .

,. „ 165000
adică: ----------= 2357.
700
EcuaŃia (17) înlocuind datele sub formă vectorială vom avea structura elementelor preŃului
unitar:
235,69 = 200 • 1 + 11,42 + 8,57 + 15,7
Valoarea totală a producŃiei folosind relaŃia (15) PiQj vom previziona evoluŃia viitoarea a
fiecărui element:

PjQ*- =Y,Pigf + sf + Rf + nf (15')


PjQ(jt) = PjQj0 ■ 0 ± τ)t + SJo (1 ± Τ) + Rj0 1( ± TY + n]0 (1 ± τ) Presupunând ritmuri
T

diferite ale fiecărei componente , vom calcula (t=5 ani): 1400001( ± 0.040)5 + 80001( ±
0.08)5 + 60001( ± 0.03)5 +110001( ± 0.09)5 = PjQj5(ani) =
= 202050 = 168000 +11200 + 6900 +15950
,. , , 202050
- Indicele de cre§tere =----------= ,1224
165000
202050-165000 ^^ A
- Ritmul de crestere =----------------------= 0,224
165000
În stabilirea ritmului fiecărui vector se are în vedere tendinŃele ce s-au manifestat în trecut
cu privire la evoluŃia salariului nominal §i real, gradul de uzură a echipamentelor §i în ultimăinstanŃă
tendinŃele inflaŃioniste.

192
11.4. Previzionarea investiŃiilor- cresterea economică pe termen lung
InvestiŃiile sunt cheltuielile destinate, pe de o parte, menŃinerii stocului de capital (capital
fix: ma§ini, utilaje, instalaŃii, clădiri productive §i toate celelalte mijloace utilizate în procesul de
producere a bunurilor §i serviciilor) §i pe de altă parte, cre§terii acestui stoc de capital.
InvestiŃia se structurează pe două momente:
a) Adăugirile totale la stocul de capital, adică cele pentru refacerea §i cele pentru cre§terea
stocului de capital, reprezintă investiŃiile brute.
b) Cheltuielile făcute numai pentru cre§terea netă a stocului de capital într-o perioadă de
timp, reprezintă investiŃiile nete.
După destinaŃia lor, investiŃiile pot fi:
- investiŃii pentru afaceri, care constauîn cheltuieli făcute de firme pentru ma§ini, utilaje,
instalaŃii, fabrici, uzine, etc.
- investiŃii imobiliare, care constau în special din investiŃii în imobile;
- investiŃii în stocuri care constau în produsele diferite obŃinute de firme §i stocate în
vederea vânzării.
În majoritatea Ńărilor dezvoltate ale lumii, cheltuielile pentru consum se situează între
50-60 % din PNB, cheltuielile pentru investiŃii în jur de 20 % iar restul PNB se împarte între
cheltuielile guvernamentale §i exporturi nete, în proporŃii diferite de la Ńară la Ńară.
Conceptul de investiŃie - arătam mai înainte - constituie o componentă esenŃială a teoriei
cre§terii optime109 întrucât prin investiŃii se realizează modificarea structurilor de producŃie, a
structurii forŃei de muncă, a celei tehnologice, etc. Sursa principală a investiŃiilor este producŃia
internă, din care, prin acumulare se constituie fondurile necesare dezvoltării.
Având în vedere faptul că atât consumul cât §i acumularea sunt funcŃii de nivelul venitului
naŃional §i al taxelor din ecuaŃia de echilibru rezultă:

Vom arăta că sursele totale pentru reluarea procesului de producŃie pot fi:
PI + R + VN + SN + Imp + Is
în schimb, destinaŃia PNB poate fi evidenŃiatä sub forma:
DestinaŃia = C + FBCF + ΔS + Exp + SN+ PI (2)

11.4.1. Cresterea economică în perioada tranziŃiei la economia de piaŃă


Cre§terea economică este un proces complex de sporire a dimensiunilor economiei naŃionale
pe baza combinării §i folosirii factorilor de producŃie, dimensiuni exprimate mai înainte în: produsul
intern brut sau venitul naŃional pe locuitor; ace§tia sunt determinaŃi de factorii: cantitatea, structura
§i calitatea potenŃialului uman, resursele naturale, capitalul, progresul §tiintific §i tehnic, rata
investiŃiilor, capacitatea de absorbŃie a pieŃei interne, schimburile economice internaŃionale.
Modelul de crestere (previzionarea cre§terii) economică a unei Ńări în perioada de tranziŃie
explică legăturile exprimate printr-un sistem de modele economico-matematice, de la cele mai
simple până la cele mai complicate, de sinteză.
Istoria dezvoltării economice mondiale demonstrează că, în toate timpurile, bunăstarea unui
popor a fost dată de PNB real pe locuitor, iar în Ńara cu un ritm mai mare de cre§tere a PNB real,
oamenii trăiesc din ce în ce mai bine. Să exemplificăm cele arătate mai sus:
- O cre§tere economică, oricât de mică, dacă se menŃine pe termen lung, are o influenŃă
deosebită asupra nivelului de trai al populaŃiei;
- Dacă luăm, prin metoda comparaŃiilor două Ńări A §i B, vom constata că dacă pornesc de
la acela§i nivel al PNB dar au ritmuri PNB/locuitor diferite, de 1% §i respectiv 2%, ele se vor
îndepărta substanŃial:
- łara A, cu ritmul de dezvoltare de 1% va putea dubla PNB/locuitor în 70 de ani;
- łara B, cu ritm de 2 % îl va dubla în 35 de ani PNB/locuitor.
109
Gh. Iosif- Tipul optim, Tribuna economică, nr. 27/1996

193
Concluzia este că ritmurile (mărimea lor) au importanŃa hotărâtoare asupra nivelului de viaŃă
al locuitorilor.

11.4.2 Starea actuală a economiei romane§ti


În perioada 1990 - 2000, starea economiei (de criză prelungită) este determinată §i de
nivelul scăzut investiŃional în această perioadă: lipsa capitalului autohton §i modesta pătrundere a
capitalului străin în economie.
EvoluŃia investiŃiilor în perioada 1995 - 2000
Tab. 2
ExplicaŃii 1995 1996 1997 1998 1999 2000
12995498 20945285 44134654 60515246 83948060 124987244
Total investiŃii (mil. Lei
- preŃuri curente)
Dinamica (nominală) 100,0 161,0 339,0 465,0 645,0 961,0
12995498 15789530 14892840 14567953 13572367 135723
Total investiŃii (mil.
Lei preŃ coparabil)
Dinamica în preŃ 100 121,0 114,6 112,1 102,8 95,1
comparabil
Sursa: Calculat pe baza datelor din Anuarul Statistic al României 2001, pag. 296 - 301
Din datele din tabelul 2, se desprind câteva concluzii importante: volumul investiŃiilor create
în mărimi absolute de la 12995,4 miliarde în 1995 la 124987,2 miliarde lei în anul 2000, adică de
9,61 ori. Acesta cre§tere nominală se datorează inflaŃiei în perioadele analizate, fapt ce ne obligă să
calculăm dinamica investiŃiilor la preŃuri comparabile. Astfel, în anul 2000 indicele de cre§tere era
sub unitar 0,95 faŃă de 1985, comparat cu indicele nominal de 9,61.
O problemă importantă în activitatea de investiŃii este cunoa§terea structurii materiale a
investiŃiilor: construcŃii, utilaje, lucrări geologice, alte cheltuieli materiale §i financiare privind
tendinŃele acestor structuri.
InvestiŃii pe elemente de structură
Tab. 3
InvestiŃii totale (preŃ ConstrucŃiiUtil U tila je Lucrări A lte ch e ltu ieli
c u ren t m ld . le i) g eo lo g ice de investiŃii
28218119 3 8 ,2 4 4 ,8 4,4 12,6
8004621 3 8 ,6 5 2 ,4 4,1 4,9
12995498 4 6 ,6 4 4 ,8 2,4 6,2
20945285 4 0 ,6 5 0 ,9 2,4 6,1
44134654 39 ,3 5 2 ,2 2,6 5,9
60515246 44 ,5 4 5 ,0 3,1 7,4
83948060 39 ,5 5 0 ,9 2,3 7,3
124987244 3 2 ,4 5 7 ,9 1,6 8,1
Anuarul Statistic al României 2001 pag. 298
În activitatea de previzionare este foarte important să se cunoască tendinŃele ce au
determinat: volumul investiŃiilor, structura pe elemente, structura investiŃiilor pe forme de
proprietate, trendul investiŃiilor, pentru a stimula §i sprijini prin multiple pârghii economico
-financiare §i legislativ cre§terea economică.
Cauze ce au încetinit dezvoltarea economică în perioada 1990 — 2000:
- decapitalizarea accentuată §i mediul economic nestimulator (inflaŃia, rata înaltă a
dobânzilor, scumpirea creditelor, blocajul financiar);
- ritmul încet al privatizării cauze: inflaŃia, cadrul legislativ instabil §i incoerent, lipsă a
acumulării capitalului autohton;

194
- productivitatea muncii a scăzut datorită a cel puŃin doi factori: - capacităŃi de producŃie
învechite, ritm scăzut al modernizării fondurilor fixe, proasta activitate managerială;
InvestiŃiile efectuate cu capital străin se localizează în principal la câteva domenii
aducătoare de profit imediat, cum ar fi:
- în domeniul industriei u§oare;
- industria cimentului care a fost privatizată sub formă de jaf;
- investiŃii mai importante în comerŃ §i servicii;
- în industria prelucrătoare, echipamente electronice, prelucrarea cauciucului, etc.
A fost ocolită activitatea din ramurile: agricultură, industria extractivă, metalurgie §i
construcŃii de mas.ini, transportul, etc.
Din diagnoza prezentată sumar, se pune întrebarea firească, ce trebuie făcut pentru a salva
economia românească de la involuŃie ?
Principalele obiective ale cre§terii economice ar fi:
1. Ameliorarea competitivităŃii §i realizarea unei dezvoltări durabile:
a) conturarea dinamică a unei macrostructuri industriale optime, care să Ńină seama de
resursele naŃionale;
b) dimensionarea pieŃei interne §i perspectivele de cre§tere a capacităŃii de absorbŃie, pe
termen mediu mediu §i lung;
c) interferenŃele §i efectele propagate între industrie §i celelalte ramuri ale economiei;
d) sporirea cantitativă §i calitativă a fondurilor fixe (nevoia de modernizare pentru cre§terea
calităŃii producŃiei §i a produselor §i serviciilor) în concordanŃă cu cerinŃele legii productivităŃii
muncii;
e) măsuri §i politici manageriale, previzionarea sporirii volumului §i eficienŃa activităŃii
economice externe (BalanŃa comercială §i balanŃa de plăŃi externe);
f) activitatea statului a agenŃilor economici să se înscrie în tendinŃele mondiale privind
sectoarele industriale în expansiune, tehnologii înalte necesare societăŃii informaŃionale;
g) alinierea la cultura economică europeană, la standardele europene §i internaŃionale, la
legislaŃia §i practica actuală a Ńărilor dezvoltate;
h) obligativitatea de revigorare a potenŃialului propriu de cercetare §i dezvoltare §tiintifica.
2. Accelerarea procesului de privatizare:
- La nivelul structurilor economice, gradul de privatizare are o dispersie foarte largă la
nivelul „ramură de transport" în anul 200 greutatea specifică era de 44,3% proprietatea
privată §i de stat 55,7%. În cadrul ramurilor pe forme de transport ponderile erau la
proprietatea privată: transport feroviar 0%, transport rutier 55,8%, transport pe căi
navigabile interioare 85,7%; transport maritim 72,9%, transport aerian 12,5%; transport
prin conductă 0%.
- În domeniului servicii de piaŃă prestate pentru populaŃie, pe forme de proprietate în anul
2000, ponderea era: proprietatea de stat s-a redus la 14,3% faŃă de 26% în 1998,
corespunzând modificări corespunzătoare cre§terii proprietăŃii private la 85,7%.
Exemplificările pot continua, arătând că în 1995 ponderea sectorului privat în produsul
intern brut era de 45,3% ca în anul 200, ponderea sectorului privat să contribuie cu 65,5% în
produsul intern brut.
3. Cre§terea performanŃelor manageriale:
- perfecŃionarea sistemului de promovare în toate domeniile;
- perfecŃionarea prin forme adevărate (participări la întruniri §tiintifice, practică în
unităŃile etalon în Ńară §i în străinătate, etc);
- cointeresare materială §i morală.
4. Dezvoltarea serviciilor industriale (specializare, cooperare, servis modern, informatizarea
activităŃilor ce se întreprind);
5. Întărirea mecanismului concurenŃial;
6. Cre§terea performanŃelor ecologico-sanitare.

195
Aceste obiective se pot realiza numai în condiŃiile în care se întocmensc programe §i
proiecte de dezvoltare pe termen mediu §i îndepărtat asigurându-le surse certe de finanŃare.

11.5. Aspecte privind eficienŃa economică (investiŃii)


Activitatea economică este apreciată ca eficienŃă dacă indepline§te următoarele condiŃii:
- să se concretizeze în bunuri §i servicii care să satisfacă nevoile sociale;
- valoarea bunurilor obŃinute din activitatea economică să acopere eforturile (cheltuielile
făcute) §i să asigure un surplus;
- activitatea economică să asigure menŃinerea echilibrului ecologic.
Exprimarea statistică a eficienŃei economice (E) porne§te de la definirea conceptului §i, ca
urmare, necesită determinarea indicatorilor care exprimă eforturile făcute pentru obŃinerea bunurilor
(Ef) §i a celor care exprimă efectele, rezultatele acestor eforturi (R):

R Ef
E = — sau E = ^- (1)
Ef R
Prima relaŃie exprimă mărimea rezultatelor pe unitatea de effort (cheltuieli), iar cea de-a
doua, cheltuiala pe unitate de rezultatul obŃinut.
A. Indicatori generali ai eficienŃei producŃiei sociale:
1. Produsul intern brut §i net (PIB, PIN) care revine la 1000 lei resurse alocate §i
consumate (Rc)
PIBsauPIN
-1000 (2)
Rc

2. Economia relativă de resurse: fonduri fixe (EcF), consumuri de materiale (EcM) §i forŃă
de muncă (EcF):
EcM=M x-M 0-Iq\ (3)
EcT = Tl-T0
în care:
F = fonduri fixe în perioada de bayă (0) §i curentă (1);
M = consumul de materiale;
T = forŃa de muncă;
Iq = indicele volumului fizic al producŃiei.
3. Rentabilitatea resurselor folosite: rentabilitatea fondurilor fixe (RF ); rentabilitatea
mijloacelor circulante materiale (RM) §i rentabilitatea producŃiei (RP); beneficiu (profitul
(B)). Se folosesc relaŃiile:
4. Cheltuieli deproducŃie la 1000 lei PIB (c)

-R F F=—100
F
-R =B100 (4)
M
-Rp =B100
PIB

(5)
PIB
Unde: Cp = cheltuieli de producŃie B.
Indicatorii eficienŃei folosiriiforŃei de muncă:

196
1. Productivitatea globală

Wq=—^- (6)
K+L
Din formula (6) se poate calcula numai unul din factori §i se obŃine productivitatea parŃială: -
productivitatea capitalului:

(6')
productivitatea muncii:

j (6")
2. Productivitatea muncii sociale (W):

3. Cregterea PIB, PIN sau VNpe seama productivităŃii muncii:

ΔVN(W) = (W1 - W0) T1 (7)

4. CorelaŃia dintre productivitatea muncii $/ venituri, care se exprimă prin raportul dintre
indicele productivităŃii muncii, comparativ cu cea a salariului mediu, indică o sporire a
eficienŃei forŃei de muncă

C. Indicatorii eficienŃei folosirii fondurilor fixe


1. Indicatorul eficienŃei fondurilor fixe la nivelul economiei naŃionale se calculează cu
relaŃia

(8) t
Unde:
F = valoarea medie anuală a fondurilor fixe, iar la nivelul unei ramuri i: 2.
Pentru cuantificarea eficieŃei capitalului fix se utilizează funcŃia de producŃie

Y=ρF; (8') 900 = 2,25 • 400

197
Unde: cp = eficienŃa capitalului fix de unde rezultă indicatorul tradiŃional: 3.
Coeficientul mediu al capitalului în funcŃiune:
coeficientul marginal este un raport dintre capitalul suplimentar §i sporul de venit căruia

<811)

2,25 =
400
ΔK1 - ΔK0 = ΔK = 600 - 400 = 200 C =

K 600
) 9( =
Y 900
îi dana§tere:

ΔY

a A ; U
900 990 900
unde:
C’ = coeficientul marginal al capitalului;
ΔK = capital suplimentar;
ΔY = spor de venit.
Coeficientul marginal poate fi asemănat cu sporul (ΔK) care este egal cu (I) investiŃiile.
Formula:
C m1= 1 ;160 = ,177% (10)
ml
AT 900
Unde Cm1 = coeficientul marginal al investiŃiilor;
4. La nivelul economiei naŃionale, eficienŃa fondurilor fixe se poate obŃine ca §i medie
aritmetică ponderată a eficienŃei ramurilor:
- YEi-Fi - ^
E=
yFi ssaiE = ^Ei-Y Fi (11)
În care: YFi = structura pe ramuri a fondurilor fixe.
5. Dinamica eficienŃei fondurilor fixe se exprimă cu ajutorul indicatorilor:

:
IF PIB0:F0 Fx F0 sau
mai simplu:

E0
Este evident că în condiŃiile cre§terii mai rapide a PIB1 decât a fondurilor fixe, create
eficienŃa acestora §i invers. Deci, pentru a create eficienŃa fondurilor condiŃia este:
IPIB >I F, (12")
ceea ce are ca rezultat o scădere a consumului de fonduri fixe (amortizarea) pe unitatea de
producŃie. Pe această bază, corelaŃia dintre dinamica producŃiei §i a fondurilor fixe este o corelaŃie
economică importantă, care nu poate fi omisăîn analiza economică §i în activitatea de previziune.
6. Calcularea eficienŃei la nivelul unităŃii (eficienŃa producŃiei):
CF
— (13)

198
Unde:
Ccf= coeficientul capitalului fix;
CF = valoarea capitalului fix;
Q = valoarea producŃiei fizice sau valorice
Coeficientul capitalului fix (Ccf) exprimă cât capital fix este necesar pentru obŃinerea unei
unităŃi de producŃie
Exemplificăm relaŃia (13):
Ccf = 760 = .0304
2500
Necesar pentru o unitate de produs
CF = C c f Q (13')
Câte produse se pot obŃine cu o unitate de fonduri
Produse
U = Q =-------= ,328
CF 760
Se calculeayă si rentabilitatea absolută la nivelul unităŃilor, ramurilor, unde se realizează
mai multe produse §i servicii simultan:
Pr = PV - Cc (14)
30 = 90 - 60
unde:
Pr = profitul;
PV = preŃul de vânzare;
Cc = costul complet pe produs;
La nivelul mai multor produse §i servicii:
Pr = £?,.•/?„
i
=1 i
=1

150 = 500 • 900 - 500 • 600 = 450 - 300

7. Rata profitului în economia de piaŃă:

R' = —100 — = 33.3% (15)


Ca 450
R' exprimată în costuri complete:
8. Rata profitului în raport cu capitalul fix:
R Pr
30
±Pi.Ccl ° ^ ,
i=1
CF 760
Printre indicatorii care sunt cuprinsi în documentaŃia tehnică:
a) investiŃia specifică;
b) valoarea medie a imobilizărilor;
c) termenul de recuperare a investiŃiilor;
d) coeficientul de eficienŃă economică a investiŃiilor.
Formulele de calcul sunt:

5400
=,0207
26000

199
unde:
u = investiŃia specifi că;
I = volumul investiŃiilor;
Q = capacitatea de producŃie anuală;
0,1 = situaŃia de dinainte §i după
b) Valoarea medie a imobilizărilor:
d
M=Y,(d-h+\)xIh (17)
1.4000 - 6.4000 + 1.4000 = - 4000
unde:
d = durata de execuŃie a lucrărilor;
h = perioada;
Ih = capitalul de cheltuit în perioada h;
c) Termenul de recuperare a investiŃiilor se calculează după formula:
T = I = 54000
Ph 1500
unde:
Ph = profitul annual; I =
volumul investiŃiei.
d) Coeficientul de eficienŃă economică a investiŃiilor se determină după formula:
Ph 1500
Ce = — =--------= 0,0277*2,77% (19)
/ 54000
e) Cheltuieli echivalente măsoară eforturile totale ocazionate de edificarea unui obiectiv de
investiŃii. Se cunoaste sub forma de cheltuieli recalculate.
RelaŃiade calcul:
K = I + chTn (19')
unde:
K = cheltuieli echivalente;
I = volumul investiŃiilor;
Ch = cheltuieli de producŃie anuală;
Tn = termenul normat de recuperare a investiŃiilor
Cre§terea economică17 este una dintre temele cele mai frecvent abordate de-a lungul
timpului, în literatura economică teoretică §i aplicativă, dar §i în cea socială din perspectiva
interacŃiunilor dintre economic §i social.

17
Marius Băcescu, Angelica Băcescu, Macroeconomie, Editura ALL, 1993, pag. 41 - Începând cu teoria economică
clasică (1750 - 1850), continuând cu cea marxistă, neoclasică, keynesiană §i post - keynesiană au existat constante
preocupări pentru elucidarea problemelor cresterii economice. De la conceptul de "bogăŃia a naŃiunilor" (Adam Smith)
sau de teorie a dezvoltării economiei (Joseph Schumpeter) până la cele mai recente teorii cum sunt "condiŃiile
programului economic" (Colin Clark), "schimbări tehnologice" (Robert M. Solow), cre§tere economică modernă
(Simion Kuznetz), s-a parcurs un drum care marchează §i evoluŃia concepŃiei în acest domeniu. Pentru lucrările
deosebite în domeniul teoriei echilibrului general, a cresterii economice, premiul A. Nobel a fost acorbat la 10
economis,ti, în perioada 1969 - 1992.

200
CAPITOLUL 12. PREVIZIUNEA PROTECłIEI MEDIULUI

12.1. ProtecŃia mediului - consideraŃii generale


În prezent. tendinŃa de globalizare a tuturor elementelor economico - sociale, determină o
abordare identică a crizelor natural-umane cu care se confruntă viaŃa contemporană.
Criza natural-umană i§i desfa§oara acŃiunea la scară globală, deci §i acŃiunea oamenilor
pentru realizarea unei noi alternative a dezvoltării economice trebuie transpusă la scară mondială.
Specialist au căzut de acord în privinŃa respectării unor principii ce constituie pionii înaintării
omenirii într-un viitor mai bun:
a. Principiul egalităŃii qanselor generaŃiilor viitoare:
- resursele regenerabile utilizate să nu depa§easca capacitatea mediului natural de
reproducere, resursele epuizabile folosite să nu depa§easca capacitatea omului de a le
înlocui.
b. Principiul politicii egalităŃii economico-sociale:
- reprezintă dreptul de a asigura generaŃiilor prezente §i viitoare cele necesare unei vieŃi
sănătoase.
c. Principiul suveranităŃii populaŃiei, expresie a dreptului oamenilor de a decide în legătură
cu folosirea resurselor de care dispun.
d. Principiul responsabilităŃii reciproce a color care deŃin resurse ecologice de a le
administra în interesul generaŃiilor viitoare.
ProtecŃia mediului110, apărarea mediului, conservarea mediului, ameliorarea mediului sunt
preocupări ce se extind continuu în rândul maselor largi, ale organizaŃiilor internaŃionale a
guvernelor, problematică ale contemporaneităŃii §i una de prim ordin pentru conducerea societăŃii.

12.1.1. ProtecŃia mediului natural-cerinŃă a cre§terii economice


Cre§terea economică în contextul dezvoltării durabile nu poate fi continuă fără a Ńine seama
de riscurile pe care intensificarea activităŃilor economice, modelele de protecŃie §i comportamentele
de consum le prezintă pentru mediul natural §i sănătatea umană, punând în pericol însă viitorul
omenirii.
ProtecŃia mediului poate fi structurată în domenii distincte:
a) protecŃia apei;
b) gestiunea de§eurilor;
c) controlul aerului, eliminarea zgomotului, etc.;
d) îmbunătăŃirea calităŃii solului (fizice §i calitative).
Degradarea mediului poate avea cauze: naturale, economice, administrative, militare sau
generate de insuficienŃa progresului §tiintei, ci §i de ordin cultural.

12.1.2. Cauzele degradării fondului funciar


Terenurile agricole ale României sunt de calitate mijlocie spre slabă. (vezi tabelul 1)
Cauzele degradării terenurilor:
c) extinderea acidificării solurilor;
d) lipsa ingra§amintelor chimice §i organice;

110
ProtecŃia mediului ca obiect de studiu al societăŃii grupează toate acŃiunile §i activităŃile economice §i sociale care au
drept scop prevenirea §i combaterea poluării precum s,i alte degradări ale mediului:
deteriorarea mediului = alterarea caracteristicilor fizice s,i chimice a mediului;
des.euri = resturi din procesul biologic §i economic;
poluant = orice substanŃă solidă, lichidă, gazoasă, radioactivă, modifică echilibrul.

201
e) extinderea §i intensificarea proceselor de eroziune a solului 43% din suprafaŃa agricolă
în pantă:
f) lipsa sistemului de ma§ini (utilaje);
g) neaplicarea irigaŃilor:
h) sistarea organizării teritoriului §i neintroducerea asolamentelor raŃionale;
i) agricultura cea mai fărâmiŃată din Europa.
e) Calitatea terenurilor agricole în România în 1999.
Tabel1
Clase de prestabilitate Mod de folosinŃă
Total agricol Arabil Pas.uni s.i fâneŃe Vii s.i livezi
miiha % miiha % miiha % miiha %
SuprafaŃa totală din care 14731 100,0 9358 100,0 4836 100,0 538 100,0
Clase de prestabilitate
I 410 2,8 355 3,8 54 1,1 1 0,2
II 3656 24,8 3353 35,8 220 4,6 83 15,4
III 3083 20,9 2364 25,3 597 12,3 122 22,7
IV 3614 24,5 1728 18,5 1758 36,4 128 28,8
V 3968 27,0 1558 16,6 2206 45,6 204 37,9

O problemă importantă este starea de degradare a unor spaŃii montane §i submontane


destinate paji§tilor, erodate în prezent până la roca mamă, reprezentând o suprafaŃă de 0,6-1
milioane hectare, fiind total inutilizabile pentru agricultură.
Lucrări de îmbunătăŃire funciare necesare §i efectuate pană în 1999 (tabel 2)

Felul lucrărilor necesare efectuate grad de acoperire


Lucrări de indiguire 2,15 1,60 0,744
Lucrări de desecare 3,00 2,32 0,773
Amenajări pentru irigaŃii 5,03 2,90 0,580
Lucrări de combatere a eroziunii solului 7.08 2,15 0,219

Calculat din Anuarul statistic al României 2000


Lucrările au în vedere, în principal, reglaea factorului apă §i a celui edafic 111 având la efect
ridicarea capacităŃii producŃiei §i ecologizarea cadrului natural.

12.1.3. Fondul forestier §i protecŃia lui


Pădurile joacă un rol important în dezvoltarea durabilă a economiei. Ele constituie nu numai
o sursă de materii prime, dar având §i un rol de prim ordin în formarea climei §i a regimului apelor,
în conservarea mediului natural.
SuprafaŃa ocupată de păduri a cunoscut o evoluŃie negativă: în 1950 pădurile ocupau 1/3 din
suprafaŃa uscatului, în cei aproape 50 de ani în 1999 suprafaŃa de păduri ocupate 1/6. Prin
extrapolare, putem prevedea că suprafaŃa pădurilor dacă se menŃine tendinŃa de defri§are la actualul
ritm, în anul 2020, pădurile vor reprezenta 1/7 din suprafaŃa uscatului.
Starea calitativă a fondului forestier în 1999
Tabel3
S u p r a f a Ń a p ă d u rilo
m ri i h a C la se d e de fo lie re
n ea fec ta te usever m ediu sever uscat
T o tal Ń ară 6226 6 5 ,6 2 1 ,7 1 1 ,4 0,8 0,5
ra s.in o a se 1861 7 0 ,4 2 0 ,5 8,1 0,6 0,4
F o io a se 4365 6 3 ,9 2 2 ,1 1 2 ,6 0,9 0,5
A n u a ru l statistic al R o m ân ie i 2 0 0 0 , pa g . 4 5

E da fic = to talitate a o rg anism elo r care trăiesc în so l, leg ată de anu m ite con diŃ ii sp ecifice d e viaŃ ă

202
12.1.4. Apa §i problemele protecŃiei ei
Cre§terea economică, dezvoltarea industriei, pătrunderea mecanizării §i chimizării în
agricultură, extinderea irigaŃiilor, cre§terea gradului de urbanizare în lume §i, în general, a
populaŃiei, înaintarea civilizaŃiei au determinat §i determină o considerabilă sporire a cerinŃelor de
apă dulce §i curată. Bun naŃional de însemnătate vitala, apa cere o gospodărire judicioasă care nu se
mai poate asigura decât prin măsuri naŃionale la scară naŃională §i internaŃională.
Potrivit unor studii elaborate de MAAP, prognoză ce arată că în perioada 1998-2010 vor fi
efectuate lucrări:
j) amenajarea a circa 3-4 milioane hectare pentru irigaŃie, consumul de apă va înregistra o
cre§tere de 6-7% anual;
k) consumul populaŃiei, în gospodăriile individuale, nivelul consumului va ajunge la 500-
600 litri-zi locuitori;
l) pierderi în transport, vor fi înlocuite conductele uzate;
m) pe termen mediu se consideră că 50% din reŃeaua principală §i 75% din reŃeaua
secundară trebuie înlocuită. Valoarea acestui proiect se ridica la circa 327 milioane $112.
În general, calitatea apei este direct proporŃională cu volumul fluxului de apă §i cu
capacitatea de autoapărare a apei §i invers proporŃională cu cantitatea de poluare, Ńinând,
bineînŃeles, seama de felul poluantului. Cu alte cuvine:
' Ca = f(P,Vfa,Kap) (1)
(2)

unde: CA - calitatea apei; P -


poluant;
Vfa - volumul fluxului de apă §i rata desfS§urSrii lui; Kap -
capacitatea de autopurificare a cursului de apă studiat; GA -
gradul de purificare.

12.1.5. Poluarea atmosferei


Poluatori industriali reprezintă ponderea absolută în degradarea §i poluarea mediului
natural113.
În Ńara noastră există numeroase zone „critice" în care poluarea a scăpat de sub control.
Milioane de tone de steril minier, cenu§S §i zgură de termocentrală, de§euri chimice, nămoluri
reziduale §i de§euri metalice sunt depozitate anual, în aproximativ 846 depozite. Din acestea 60 nu
dispun de nici o amenajare pentru protecŃia mediului.
Din clasificarea surselor de poluare reiese că cele mai importante sunt: întreprinderile
chimice, termocentralele, fabricile de ciment, întreprinderile siderurgice §i metalurgice §i
metalurgia neferoasă, transporturile auto (prin gaze de e§apament).
Ca urmare a poluării sistematice, sănătatea populaŃiei este pusă în pericol. Un studiu
epidemologic efectuat în anul 2000 de Inspectoratele de sănătate Publică a evidenŃiat faptul că în
zonele în care se înregistrează o poluare sistematică, sănătatea oamenilor este serios afectată de:
cefalee, ameŃeli, tulburări nevrotice, hipertensiune arteriala, etc.

12.2. Reglementări legislative privind protecŃia mediului


Factorii naturali ai mediului supusj protecŃiei sunt aerul, apele, solul §i subsolul, pădurile §i
orice altă vegetaŃie terestră §i acvatică, rezervaŃiile §i monumentele naturii.

112
Buletin informativ al MAAP, 2001.
113
Buletin informativ al MAAP pentru anul 2000. În România au fost identificate nu mai puŃin de 140 de tipuri de
de§euri periculoase. Poluarea accidentală în 2000 pe rândurile: BistriŃa, Cri§ul Repede, Mure§, Siret, Olt, Dunăre,
poluare cu produ§i chimici, petroliere, compu§i, etc.

203
De asemenea sunt supuse protecŃiei a§ezarile omene§ti §i ceilalŃi factori creaŃi prin activităŃi
umane.
LegislaŃia în vigoare (Legea 137/1995) precizează că, în vederea protecŃiei mediului,
organele statului, organizaŃiile neguvernamentale, societăŃile, agenŃii economici, populaŃia sunt
obligate în principal:
n) să folosească raŃional resursele naturale prin valorificarea superioara, cu cerinŃele de
menŃinere §i îmbunătăŃire a calităŃii mediului înconjurător, asigurând refacerea §i dezvoltarea
resurselor naturale regenerabile;
o) să asigure îmbinarea organică a cerinŃelor de eficienŃă economică a teritoriului §i a
localităŃilor urbane §i rurale în acord cu măsurile de protecŃie a mediului ambiant;
p) să recupereze §i să valorifice substanŃele utilizabile conŃinute în de§eurile ori reziduurile
provenite din activităŃi economico-sociale;
q) să adopte tehnologii de protecŃie care nu duc la poluarea mediului;
r) să ia măsuri pentru prevenirea sau limitarea efectelor dăunătoare fenomenelor naturale
asupra mediului;
s) să reŃină, sa neutralizeze §i să se depoziteze reziduurile nerecuperabile în condiŃiile
stabilite prin norme legale de protecŃie;
t) să promoveze larg acŃiunile de cooperare internaŃională tehnică, economică §i §tiintifica
în domeniul protecŃiei mediului.
Legea 137/1995 din categoria principilor, actul normativ reŃine expres: principiul precauŃie
în luarea deciziei; principiul prevenirii riscurilor ecologice §i a producerii daunelor; principiul
conservării biodiversităŃii §i a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural; principiul
poluatorului plate§te.

12.3. Sistemul informaŃional al previziunii protecŃiei mediului


12.3.1. Monitoringul instrument al cuantificării calităŃii mediului
Monitoringul114 este o noŃiune relativ recentăîn protecŃia mediului §i presupune: observaŃii,
determinări, control §i interpretarea rezultatelor obŃinute în domeniul impurificării ecosistemelor.
Monitoringul are labazătrei programe: obi§nuit (zilnic), operativ §i unul specific.
a. Programul obi§nuit se realizează prin constatări asupra surselor de poluare sau de
deteriorate a mediului în procesele tehnologice §i pune la dispoziŃie o vastă informaŃie zilnică
asupra activităŃilor:
b. Programul operativ este destinat verificării desfa§urarii proceselor tehnologice §i modul
cum personalul în activitate indepline§te măsurile de securitate §i protecŃie a muncii, precum §i de
protecŃie a mediului ambiant local.
c. Programul special cuprinde măsuri §i acŃiuni când informaŃia de control este insuficientă
sau în caz de avarii.
Monitoringul ca sistem informaŃional semnalează, avertizează, verifică eficacitatea
măsurilor prevăzute, si permite previziunea stării calităŃii mediului înconjurător si a
componentelor sale.

12.3.2. Indicatorii mediului înconjurător


Printre componentele strategiei pentru o dezvoltare durabilă se regăsesc §i eforturile pentru
asigurarea protecŃiei mediului înconjurător §i, implicit, pentru perfecŃionarea sistemului de
indicatori §i a metodelor specifice de investigaŃie.
Ca parte a sistemului informaŃional economic, sistemul de indicatori cuprinde următoarele
subsisteme115.
a. Indicatori generali, cu ajutorul cărora se calculează starea generală a teritoriului:

114
Bujor Mănescu - Monitoringul stării §i calităŃii mediului, Tribuna Economică, nr. 7, 2000.
115
I. Capanu, P. Wagner, C. Săcăreanu - Statistică macroeconomică, Editura Economică, 1997, Bucures,ti, p. 118-120.

204
- suprafaŃa teritoriului;
- condiŃiile naturale de climă (temperatura, regim de precipitaŃii, regim eolian)
b. Indicatorii volumului §i utilizării resurselor naturale ale mediului înconjurător care
cuprinde:
- masa atmosferică;
- resursele de apă;
- resursele minerale;
- flora, fauna, fondul de vânătoare;
- rezervaŃiile, parcurile naturale §i monumentele naturii.
c. Indicatorii surselor §i volumului poluării, care caracterizează activităŃile economice §i
sociale (ramuri, întreprinderi, tehnologii) generatoare de substanŃe poluante:
- volumul substanŃelor evacuate în aer, apă, sol;
- cantitatea de radiaŃie;
d. Indicatorii calităŃii mediului înconjurător, care dau posibilitatea ca, prin comparaŃie cu
normele de calitate ale factorilor de mediu, să fie caracterizat nivelul calitativ al acestora:
- concentraŃia efectivă a substanŃelor nocive;
- calitatea apelor pe categorii de calitate după gradul de puritate §i de poluare;
- terenuri agricole erodate §i ocupate cu de§euri industriale solide §i solide menajere;
- suprafaŃa zonelor §i numărul populaŃiei în zonele afectate de poluarea aerului §i apei;
e. Indicatori privind măsurile de protecŃie a mediului care permit caracterizarea:
- dotarea unităŃilor economice cu instalaŃii de reŃinere §i neutralizare a substanŃelor
poluante;
- volumul investiŃiilor pentru protecŃia mediului.
f. .AlŃi indicatori care sunt folosiŃi
în analiza calităŃii vieŃii:
PNB/Locuitor;
- nivelul mediu de educaŃie într-o regiune;
- suprafaŃa locuibilă pe o persoană;
- numărul de autoturisme (1000 locuitori);
- numărul de paturi de spital la 1000 de locuitori;
- numărul de kilometri de drumuri asfaltate pentru o regiune de dimensiuni date etc.

12.4. Previziunea costurilor privind combaterea degradării mediului


12.4.1. Costurile interne, custuri externe, costuri totale
În România, nivelul poluării se situează sub cel al Ńărilor occidentale din cauza unei
industrializări nedezvoltate intensiv. În acela§i timp, tehnologiile industriale sunt uzate fizic §i
moral ca urmare a crizei economice prelungite, §i deci, fondul productiv este puternic poluant
În planificarea investiŃiilor se simte nevoia de un instrument de cuantificare economică a
poluării tuturor factorilor de mediu (apă, aer, sol, biodiversitate).
u) PreŃul prevenirii sau înlăturării poluării, a degradării sau dezechilibrele, se considerau
parte din costul total al producŃiei care le provoacă.
v) Să se Ńină seama că prevenirea poluării, a degradărilor, costă mai puŃin decât remedierea
poluării sau degradării:
w) Luarea în considerare a costului total, implicaŃii asupra determinării eficienŃei
economice a tehnicii noi.
W. Leantief116 a demonstrat pe baza unor modele în care poluarea, respectiv a cheltuielilor de
înlăturare sau de reducere a ei, este o legătură între producŃie §i consum, imput - output.
La rândul său S. C. Kolm introduce noŃiunea de funcŃie a mediului117. Astfel, notăm cu:

116
W. Leontief, Environmental Repevenssions and the Economic Structure. Rewiev of Economics ans Statistics, nr.3 din
august 1970, p. 262-272.

205
Y - produsul (produsul naŃional);
B - bugetul producŃiei mediului (mărimi din Y cheltuieli pentru protecŃia mediului);
E = indicele de calitate a mediului.
Prin urmare:
E = E(Y,B) (1)
iar derivatele parŃiale de ordinul întâi ale acestei funcŃii sunt EY < 0 §i EB >0.
Această ecuaŃie (1) nu cuprinde progresul tehnic introdus în producŃie (P) §i dinamismul
structurii producŃiei (S). De acea se impune în mod logic folosirea unei alte ecuaŃii (2) în care
indicele de calitate a mediului trebuie să cuprindă:
E = E(Y,S,P,B) (2)
În care:
EP > 0 §i ES > 0 înseamnă că indicele calităŃii mediului spore§te pe măsură ce structura
producŃiei se modifică în detrimentul ramurilor, subramurilor §i producŃiei care degradează mediul.

12.4.2. Un model matematic pentru analiza deciziei de investiŃie într-o unitate


industrială poluantă118
1. Ipoteza modelului
x) întreprinderea industrială este producătoare de de§euri pe care legea le cere eliminate;
y) investiŃia va fi făcută dacă ea va aduce o rată cerută cu rentabilităŃi mai mari de un prag
minim;
z) ca soluŃie optimă acea în care reziduurile poluante pot fi valorificate în condiŃii
economice avantajoase, astfel încât instalaŃia de depoluare să devină producătoare de beneficii în
loc de costuri suplimentare;
aa) din punctul de vedere al unui om de afaceri care, chiar dacă este convins de necesitatea
protecŃiei mediului, va acŃiona întotdeauna în sensul maximizării beneficiilor obŃinute de la un
capital investit (K).
El va a§tepta de pe ultima investiŃie un beneficiu:
M = K•Vm
M = beneficiu
K = capital
Vm - rata minimă a rentabilităŃii (îl interesează din punct de vedere economic).
a) dacă întreprinderea proiectată generează rezidii poluante, atunci odată cu liniile
productive va trebui construită §i o instalaŃie de depoluare. Cu alte cuvinte, apare o fracŃiune Φ,
(Φ<1), din capitalul investit va realiza produs vandabil (§i implicit va aduce beneficii), restul
capitalului fiind destinat creării instalaŃiei de depoluare.
Problema care se pune este de a stabili mărimea lui Φ astfel încât să se îndeplinească două
condiŃii:
- investiŃia să fie rentabilă din punct de vedere economic:
- investiŃia să nu contravină normelor de protecŃie a mediului.
2. ConstrucŃia modelului
2.1. Varianta unei instalaŃii total nepoluantă
Dacă o unitate de capital, investită în secŃiile productive, produce o cantitate q poluanŃi §i
dacă o unitate de capital investită în instalaŃia de depoluare elimină o cantitate h de poluanŃi, atunci,
pentru ca unitatea productivă să i§i proceseze întreaga cantitate de poluanŃi generată §i deci să nu
deverse nimic spre exterior, ar trebui îndeplinită condiŃia:
K-Q>oq = K-<l-Q>o)-h (3)

117
Srge, Christophe Kolm, Macro - economi de l'environment inRevne d'leconomic politique, 1971, p. 595-596.
118
L.M. Bălaiu, Model matematic privind investiŃiile într-o unitate industrială poluată. Editor Academia de Studii
Economice Bucure§ti.
E - este o funcŃie descrescătoare în raport cuy (pentru că poluarea create odată cu producŃia) §i o funcŃie descrescătoare
în raport cu B (întrucât cheltuielile de protecŃie apără, conservă sau ameliorează mediul).

206
Fiind fracŃiunea minimă de capital care trebuie investită în activitatea productivă.
Într-adevăr, pentru orice Φ < Φ0 avem:
K-(£>oq <K-(l-(£>0)-h Ceea ce ar însemna o capacitate de depoluare
supradimensi onată.
Valoarealui φ0 rezultă imediat:
1
0=h= ; ,033 = 50; 1 = ,033 (4)
(q + h) (l + q/h);,033= 100 + 5; 1 + 100
50
Această valoare va fi cu atât mai mare cu cât q este mai mic §i cu cât h este mai mare, în
măsura în care q tinde către zero sau h tinde către infinit. Cele două ipoteze fiind pentru moment
departe de realitatea tehnologică trebuie să admitem pentru 0Φ0 < 0 valoare considerabil mai mică
decât unitatea.
În condiŃiile de mai sus, eficienŃa investiŃiei va fi asigurată dacă:
K-® 0 -V 0 =K-Vm (5)
Aceasta presupune o rată minimă de rentabilitate a investiŃiei în activităŃi productive.

O rată care va trebui să fie cu atât mai mare cu cât φ0 este mai mic. ExperienŃa ne arată că,
în marea majoritate a cazurilor, condiŃia (5) nu poate fi respectată.
2.2. Varianta instalaŃiei poluante în limite tolerabile
LegislaŃia admite un program maxim de emisii poluante, prag pe care îl vom nota cu E0. În
acest caz investiŃia direct proporŃională va putea reprezenta o fracŃiune mai mare.
1=Φ0+Φ1 (6')
unde:
Φ1 - suplimentul de fracŃiune dedicat investiŃiei direct productive, trebuie să respecte
condiŃia:
K-d>r(q + h) = E0 (7)
deoarece prin cre§terea investiŃiei productive cu o fracŃiune Φ, cantitatea de substanŃe poluante
create cu Φq, iar cantitatea de poluanŃi eliminaŃi de instalaŃia de depoluare scade cuΦh.
CondiŃia de eficienŃă acum este:

4
poate mai u§or de obŃinut, deoarece:
Vm <V m

Ceea ce conduce la:


0 --------
— =Φ (9)

Cu alte cuvinte, este nevoie de o rată mai mică a rentabilităŃii investiŃiei direct productive,
V1 < V0 pentru a se atinge rata rentabilităŃii minime acceptabil a capitalului investit Vm.
2.3. Varianta unei poluări puŃin peste limita legală tolerabilă
În cazul în care fracŃiunea din banii investiŃi în instalaŃia de depoluare este mai mică decât
(1 - Φ1), întreprinderea va deversa în medie o cantitate de poluanŃi mai mare decât E0:
)-((£>2-®l) (10)

207
unde:
p - penalizări
ΔE - cantitatea de poluanŃi care depas.es.te limita admisă a fi emisă în mediu:
Φ2 - fracŃiunea de capital investită acum în activitatea direct productivă, Φ2 > Φ1
Pentru poluarea suplimentară, întreprinderea va plăti penalizări:
P = f(ΔE) (11)
Iar valoarea lui Φ2 va fi aleasă astfel încât:
i:.F 2 -(O 2 -O 1 )-P=maxim (12)
EcuaŃia (12) impune o precizare. Dacă P este nut sau foarte mic, atunci optimul economic se
atinge pentru Φ1 = 1. Cu alte cuvinte investitorul nu va fi interesat să construiască instalaŃia de
depoluare.
CondiŃia de economicitate a întreprinderii va fi determinată de ecuaŃia:
V2=ΦVm (5")
§i V2 —» Vm, pe măsurăce O2^l
Desigur că există §i în acest caz posibilitatea ca, la Φ 2, condiŃia de economicitate să nu
poată fi îndeplinită §i atunci investitorul i§i va îndrepta capitalul spre o altă sursă industrială.

12.4.3. Implicarea costurilor de exploatare a instalaŃiei de depoluare


Analiza de mai sus nu a luat în considerare faptul că instalaŃia de depoluare funcŃionează de
regulă cu o sumă de costuri. Fie ε costurile implicate de funcŃionarea unei instalaŃii de depoluare
corespunzătoare unei unităŃi de capital, în aceste condiŃii, ecuaŃia de economicitate (5) se
transformă în:
FO-(1-<!>)• e = F/M (13)
care, prin rearanjarea termenilor ne dă:
V =[Vm + b-*)] (1 4 )
Pragurile pentru Φ0 §i Φ1, care au fost stabilite pe criterii strict tehnologice, nu depind de
valoarea lui ε, costurile influenŃând doar opŃiunea investitorului pentru una din aceste variante. În
schimb valoarea lui Φ2 se va modifica odată cu luarea în consideraŃie a lui ε, ecuaŃia (12) devine:
A:-F 2 -(O 2 -O 1 )-i J -(l-O 2 )-e = maxim (12')
CondiŃia pusă de (12') sugerează pentru Φ2 valori mai apropiate de unitate decât (12), cu
alte cuvinte o poluare mai avansată a mediului. De asemenea ea oferă o posibilitate de mărire a
beneficiilor la un Φ dat prin neexploatarea instalaŃiei de depoluare, ceea ce mare§te dramatic
poluarea. Este de altfel cea ce se întâmplă frecvent în condiŃiile unor legi tolerante sau a unui
control necorespunzător din partea agenŃilor de mediu. Există însă §i cazuri când lucrurile stau
invers, în sensul că instalaŃia de depoluare aduce beneficii §i nu cheltuieli. În acest caz, efectul
economic rezultat (εr) al instalaŃiei de depoluare va fi:
er=e.-e v (15)
unde:
εe - cheltuieli de exploatare:
εv - venituri aduse de valorificarea substanŃelor recuperate (εe > εv)
Dacă ne situăm aici, atunci termenul (l-O 2)-£r din (12'), termen care acum este negativ
(ceea ce este foarte bine deoarece, cu semnul „-" din faŃă devine „+") trebuie sa fie mai mare, ceea
ce sugerează o reducere a lui Φ2 -^ Φ0, deci beneficiul maxim se va obŃine în cazul unei tehnologii
curate, optimul economic coincide cu cel ecologic.

208
Concluzii la modelul analizat:
Modelul propus reuseste să exprime cantitativ măsura în care un investitor este dispus să
investească într-o ramură economică poluantă astfel încât să respecte normele de protecŃie a
mediului prevăzute de legislaŃia în vigoare si să obŃină totodată un beneficiu rezonabil. Între
factorii care determină decizia investitorului se evidenŃiază cantitatea de deseuri produse,
capacitatea de depoluare a instalaŃiilor specializate atasate întreprinderii, costurile acestei
instalaŃii precum si noi norme legale privitoare la cantităŃile de deseuri cepotfi deversate în mediu
si la penalizările plătite pentru depdsirea respectivelor norme.
Simbolurile utilizate în model:
E - cantitatea de poluanŃi emisă în mediu;
E0 - cantitatea de poluanŃi acceptată prin lege a fi emisă în mediu;
ΔE - cantitatea de poluanŃi emisă în mediu care depas.es.te limita legală;
h - cantitatea de poluanŃi dezactivată prin investiŃia unei unităŃi de capital în instalaŃia de
depoluare;
k - capital investit într-o întreprindere nouă;
m - beneficiul a§teptat de la investiŃia făcută;
p - penalizările plătite de firmă pentru depa§irea normelor admise de poluare;
q - cantitatea de poluanŃi produsă de o unitate de capital investită în activitatea direct
productivă;
s - costurile implicite de funcŃionarea unei instalaŃii de poluare corespunzătoare unei unităŃi
de capital;
εe - cheltuieli de exploatare a staŃiei de poluare care are o valoare de o unitate capital.

12.4.5. Model de analiză §i de previziune a protecŃiei mediului


12.4.5.1. Metoda arborelui de pertinenŃă
Se evaluează rezultatele optime a analizei. Succesiunea operaŃiunilor, a calculelor:
1. Se notează cu O, obiectivul principal (în cazul de faŃa protecŃia mediului înconjurător,
redareaîn circuitul agricol a suprafeŃei de 81500 hectare).
2. Obiectivele secundare {O.\i=\,m:
-
Cre§terea producŃiei prin evitarea daunelor provocate în industria cărbunelui (O1) 21500
hectare;
- ProtecŃia mediului prin evitarea poluării cu petrol (O2) 60.000 hectare.
3. Resurse: {Mj},i = ,1m;j = ,1n resurse totale mijloace financiare pentru investiŃii
2075005 milioane lei.
m
4. Fiecare obiectiv Oi, i se ata§eaza coeficientul de importanta Q, astfel încât ^C. = 1 ,
i=1

corespunzător fiecărei resurse m\, i se ata§eaza coeficienŃi de importanŃă, R IJ astfel încât

5. Se calculează notele de pertinenŃă pentru fiecare direcŃie de dezvoltare:

În practică s-a demonstrat că prin experimentul Delphi se pot determina cu suficientă


precizie coeficientul de importanŃă.
Calculul matricial:119

119
Datele calculate pe baza informaŃiilor de la Ministerul Industriei s,i Anuarul Statistic al României 2000.

209
1. O - protecŃia mediului înconj urător 81500 ha;
2. C - (01) 21500 ha - poluarea cu steril minier
(02) 60000 ha - poluarea cu petrol
3. Cheltuieli pentru reducerea poluării în industria carboniferă
R1-229238 mild. lei;
Mn - reactivarea forestieră §i agricolă a suprafeŃelor eliberate de industria
carboniferă 0,885; M12 - utilizarea capacităŃilor de asimilare până la
limitele ciclului de ecosistem
0,118; M13 - suspendarea evaluării sterilului §i a apelor poluate pe terenurile
agricole 0,010;
4. Cheltuieli curente §i investiŃii pentru evitarea poluării cu petrol §i reziduuri
R 2 -1845767 mild. lei;
M21 - tehnologizarea instalaŃiilor de extracŃie §i prelucrarea petrolului 0,52;
M22 - folosirea dispersanŃilor chimici 0,36;
M23 - folosirea unor metode de extracŃie a ŃiŃeiului nepoluante §i lucrări de
etansjetate a conductelor de transport 0,12;
5. CoeficienŃi de importanŃă
1 - 0,263;
2 - 0,737;
R1-0,111;
R2 - 0,889.
Arborele de pertinenŃă i se ata§eaza tabelul matricial pentru stabilirea notelor de pertinenŃă.

Obiective C oe ficien tu l d e Mn M12 M13 M21 M22 M23 T o tal


im p o rta n Ń ă
I<
01 0 ,1 1 1 0 ,8 8 5 0 ,1 1 8 0 ,0 1 - - - 1
0,52 0 ,8 8 9 - - - 0 ,52 0 ,3 6 0 ,1 2 1
N o t e d e p e rt i n e n Ń ă 1 ,0 0 0 ,0 9 8 0 ,0 1 3 0 ,0 0 1 0 ,4 6 2 0 ,3 2 0 ,1 0 6

Rezultă că sarcinile principale în atenŃia factorilor de decizie privind protecŃia mediului


înconjurător sunt: retehnologizarea instalaŃiilor de extracŃie si a celor de prelucrare, precum si
reactivarea fondului funciar eliberat de industria minieră.
12.4.5.2. Analiză statistică a fenomenuluipoluării în România
Pentru a răspunde care este starea actuală §i în perspectivă a mediului economic §i natural-
uman, trebuie sa subliniem câteva probleme:
- Care va fi tendinŃa dezvoltării economice în orizontul mediu §i îndepărtat?
- Cum vor evolua principalii poluanŃi §i poluatori, incidenŃa acestora asupra protecŃiei
mediului?
- Vor fi reformulate politicile globale pentru a preîntâmpina dezastrele ecologice?
- Vor fi în stare guvernele, societăŃile umane sa investească fonduri suficiente pentru
prevenirea §i combaterea poluării?
Pentru a răspunde doar tangent acestor întrebări, prezentăm starea poluării în perioada 1996-
1999 în România (vezi tabelul 4).

210
Cuprins
CAPITOLUL 1. OBIECTUL PREVIZIUNII......................................................................................5
1.1. Previziunea, componentă esenŃială a conducerii activităŃii economice.....................................5
1.2. Categorii §i instrumente de previziune......................................................................................7
1.3. Elaborarea programelor, planurilor economico-sociale.............................................................8
1.3.1. Fluxul logic al elaborării previziunilor...............................................................................9
1.3.2. Rolul diagnozeiîn activitatea previzională........................................................................9
1.3.3. Organizarea elaborării previziunilor.................................................................................10
1.4.1 FuncŃiile previziunii - planificării.....................................................................................13
1.4.2. Programele macroeconomice, instrumental politicii economice.....................................13
CAPITOLUL 2. SISTEMUL INFORMAłIONAL AL ACTIVITĂłII PREVIZIONALE..............17
2.1. Caracterizarea sistemului informaŃional al activităŃii previzionale.........................................17
2.1.1. Delimitări conceptuale, funcŃii, caracteristici...................................................................17
2.1.2. Clasificarea sistemului de indicatori................................................................................19
2.2. Prezentarea §i sistematizarea datelor.......................................................................................19
2.2.1. Prelucrarea primară a datelor...........................................................................................20
2.2.2. Calculul indicatorilor.......................................................................................................23
2.3. Indicatori generali ai afacerilor................................................................................................26
2.4. Indicatorii contabilităŃii naŃionale folosiŃi în sistemul informaŃional al previziunii...............26
2.4.1. Principalii indicatori ai contabilităŃii sunt:........................................................................27
2.4.2. Agregarea principalilor indicatori sintetici ai contabilităŃii naŃionale...............................27
2.5. IdentităŃi macroeconomie de bază - relaŃii între indicatorii producŃie-venit §i cheltuieli.......28
CAPITOLUL 3. METODE, TEHNICI §1 MODELE DE PREVIZIUNE........................................................................33
3.1. Metode fundamentale de previziune.......................................................................................33
3.1.1. Metoda analizei §i sintezei...............................................................................................33
3.1.2. Metoda interpretării sistemice..........................................................................................33
3.2. Metode de exprimare atrendului............................................................................................35
3.2.1. Trendul economic............................................................................................................35
3.2.2. Alegerea §i estimarea unei curbe......................................................................................36
3.2.3. Ajustarea datelor pe baza funcŃiilor liniare......................................................................37
3.3. Metode de previzionare a fluctuaŃiilor ciclice.........................................................................38
3.3.1. Analiza fazelor ciclurilor afacerilor..................................................................................38
3.3.2. Analiza fazelor cuajutorul factorilor (elemente indicator)..............................................40
3.3.3. Metoda graficelor în analiza fluctuaŃiilor ciclice..............................................................43
3.4. Metode de previziune pe elemente..........................................................................................45
3.4.1. Metoda extrapolării...........................................................................................................45
3.4.3. Extrapolarea fenomenologică...........................................................................................47
3.4.4. Extrapolarea cu ajutorul curbei infa§uratoare..................................................................47
3.4.5. Metoda interpolării...........................................................................................................48
3.4.6. Metoda evenimentelor precursoare..................................................................................49
3.4.7. Metoda normării...............................................................................................................50
3.5. Metode structurale...................................................................................................................51
3.5.1. Metoda aproximaŃiilor succesive. Modele econometrice.................................................51
3.5.2. Metoda arborelui de pertinenŃă........................................................................................53
Arbore de pertinenŃă în condiŃii de risc......................................................................................54
3.5.3. Metoda scenariilor...........................................................................................................55
3.5.4. Metoda comparaŃiilor internaŃionale................................................................................56
3.6. Metode intuitive......................................................................................................................58

211
Caracteristicile principale ale metodelor intuitive......................................................................58
3.6.1. Metoda discuŃiilor în grup................................................................................................58
3.6.2. Metoda anchetelor iterative..............................................................................................58
3.7. Metode de echilibrare (balanŃe previzionale)..........................................................................59
3.7.1 Metoda balanŃelor - instrument al previziunii...................................................................60
3.7.2. BalanŃele materiale...........................................................................................................60
3.7.3. BalanŃele valorice.............................................................................................................64
3.7.4. BalanŃa forŃei de muncă...................................................................................................66
3.8. Metoda modelării economico-matematice..............................................................................66
3.8.1. Modele previzionale bazate pe funcŃii de producŃie.........................................................67
3.8.2. Modele de optimizare.......................................................................................................71
3.8.3. Programarea liniară stohastică.........................................................................................74
3.8.4. Modele de simulare..........................................................................................................76
3.8.5. Modele interramuri (BLR)...............................................................................................77
CAPITOLUL 4 - PREVIZIUNEA RESURSELOR NATURALE.....................................................85
4.1. Previziunea resurselor geologice.............................................................................................86
4.2. Previziune privind resursele agricole......................................................................................87
4.2.1. Previziunea suprafeŃelor agricole.....................................................................................88
4.4.1. Previziunea producŃiei agricole vegetale.........................................................................90
4.2.1. Previziunea producŃiei animale.......................................................................................91
4.3. Previziunea resurselor forestiere.............................................................................................92
4.3.1. Model de previzionare.....................................................................................................93
4.4. Previziunea apei.......................................................................................................................95
4.4.1. Resursele de apă §i activitatea economică.......................................................................95
4.4.2. Lucrări previzionale care se întocmesc în acest domeniu.................................................95
CAPITOLUL 5. PREVIZIUNEA RESURSELOR UMANE.............................................................97
5.1. Locul resurselor umane în sistemul lucrărilor previzionale.....................................................97
5.1.1. Previziunea resurselor umane...........................................................................................98
5.2. Previziunea forŃei de muncă §i piaŃa muncii..........................................................................100
5.2.1. Previzionarea productivităŃii muncii prin intermediul economiei relative de forŃă de
muncă.......................................................................................................................................101
5.2.2. Previziunea necesarului de lucrători pentru producŃie §i servicii (balanŃa forŃei de muncă)
..............................................................................................................................................
...............................'.......102
5.3. Prospectiva §omajului...........................................................................................................102
CAPITOLUL 6 - PREVIZIUNEA CERCETĂRII STIINTIFICE SI DEZVOLTĂRII
TEHNOLOGICE.............................................................................................................................105
6.1. §tiinta§i dezvoltarea.............................................................................................................105
6.1.1. Sistemul cercetare §tiintifica-dezvoltare tehnologică.....................................................106
6.2. Elaborarea prognozelor privind cercetarea-dezvoltarea........................................................109
6.3. CuantificareaeficienŃei progresului tehnic............................................................................111
6.3.1. Tipuri de progres tehnic.................................................................................................111
6.3.2. Cuantificarea eficienŃei progresului tehnic....................................................................111
CAPITOLUL 7 - PREVIZIUNE MICROECONOMICĂ...............................................................119
7.1. Politica întreprinderii §i planificarea.....................................................................................119
7.1.1. Obiectivele previziunii microeconomice........................................................................120
7.2. Sistemul informaŃional (indicatori statistici).........................................................................120
7.3. Previzionarea producŃiei industriale......................................................................................122
7.3.1. Previzionarea producŃiei industriale debunuri de consum............................................122
7.4. Previzionarea capacităŃilor de producŃie................................................................................123
7.4.1. BalanŃa capacităŃilor de producŃie..................................................................................124
7.5 Previzionarea resurselor materiale.........................................................................................126
7.6. Previzionarea necesarului de personal §i fondul de salarizare..............................................127

212
7.6.1. Previzionarea necesarului de personal...........................................................................127
7.6.2. Previzionarea fondului de salarii....................................................................................129
7.7. Previzionarea costurilor, preŃurilor §i eficienŃa.....................................................................131
7.7.1. CalculaŃia costurilor §i a serviciilor, baza de pornire pentru previzionarea preŃurilor.. 131
7.8. Întocmirea planului la o întreprindere:..................................................................................135
CAPITOLUL 8 - ACTIVITATEA PREVIZIONALĂ ÎN DOMENIUL RELAłIILOR
ECONOMICE EXTERNE.............................................................................................................. 139
8.1. ConŃinutul activităŃii previzionale în domeniul relaŃiilor economice externe........................139
8.2. Necesitatea prospectării conjuncturii economice internaŃionale...........................................140
8.3. Elaborarea previziunilor privind dezvoltarea relaŃiilor economice externe..........................141
8.3.1. Fluxul lucrărilor previzionale în domeniul relaŃiilor economice externe.......................142
8.3.2. Metode §i tehnici de previzionare în domeniul relaŃiilor economice externe.................143
8.4. Analiza operaŃiunilor economice externe..............................................................................146
8.4.1. Modelarea în previzionarea relaŃiilor economice externe...............................................148
CAPITOLUL 9. PREVIZIUNEA TRANSPORTURILOR §1 TELECOMUNICAłIILOR...........151
9.1. Previziunea volumului transporturilor de mărfuri.................................................................151
9.1.1 Indicatorul parcursului mărfurilor (PARM)....................................................................152
9.1.2 Indicatorii globali ai activităŃii de transport....................................................................153
9.2. Previziunea capacităŃilor de transport..................................................................................154
9.2.1 Capacitatea de transport (Calcularea ei)..........................................................................154
9.2.2 Indicatori tehnico-economici ai determinării capacităŃilor..............................................154
9.2.3 Determinarea capacităŃii de transport la calea ferata.......................................................154
9.2.4 BalanŃa capacităŃilor de transport....................................................................................155
9.4. Model matematic (programarea liniară) în previziunea transporturilor................................157
9.4.1 Criteriul minimizării volumului transportului.................................................................158
CAPITOLUL 10- PREVIZIONAREA REGIONALĂ (TERITORIALĂ).....................................161
10.1. Delimitări conceptuale asupra factorilor de dezvoltare teritoriale......................................161
10.1.1. Politici regionale de dezvoltare....................................................................................161
10.2. Fundamentarea programelor de dezvoltare regionale..........................................................163
10.2.1. Criteriile amplasării unităŃilor economice §i social-culturale.......................................163
10.2.2. Nevoiade strategii ale dezvoltării teritoriale ale României..........................................165
10.3. Metode §i tehnici de fundamentare a programelor teritoriale.............................................167
10.3.1. Indicatorii statistici ai seriilor teritoriale......................................................................167
10.3.2. Extrapolarea în profil teritorial.....................................................................................168
10.3.3. Ierarhizarea prin metoda raportului de distanŃă............................................................169
10.3.4. Modele de previzionare teritoriale input-output...........................................................172
10.3.5. Elementele unei strategii de dezvoltare teritoriale:...........................................................175
CAPITOLUL 11-PREVIZIONAREA CRE§TERII ECONOMICE..............................................179
11.1. Problematica cre§terii economice........................................................................................179
11.1.1. CorelaŃii fundamentale în previzionarea cres. terii economice agregate........................180
11.2. Modele de cre§tere economică............................................................................................181
11.2.1. Modelul lui John Maynard Keynes...............................................................................183
11.3. Prognozarea preŃurilor........................................................................................................184
11.3.1. Calculul evoluŃiei preŃurilor.........................................................................................185
11.3.2. Teorema Cobweb..........................................................................................................186
11.3.3. Analiza evoluŃiei preŃului cuajutorul "curbei Phillips"...............................................187
11.3.4. Previzionarea preŃurilor................................................................................................189
13.3.1. Metode de prognozare a preŃurilor...............................................................................190
11.3.1. Modelul macroeconomic, balanŃa legăturilor dintre produse în unităŃi naturale.........191
11.4. Previzionarea investiŃiilor - cres.terea economică pe termen lung.......................................193
11.4.1. Cresterea economică în perioada tranziŃiei laeconomiade piaŃă................................193
11.4.2 Starea actuală a economiei romane§ti............................................................................194

213
11.5. Aspecte privind eficienŃa economică (investiŃii).................................................................196
CAPITOLUL 12. PREVIZIUNEA PROTECłIEI MEDIULUI.......................................................201
12.1. ProtecŃia mediului - consideraŃii generale...........................................................................201
12.1.1. ProtecŃia mediului natural-cerinŃă a cre§terii economice.............................................201
12.1.2. Cauzele degradării fondului funciar.............................................................................201
12.1.3. Fondul forestier §i protecŃia lui....................................................................................202
12.1.4. Apasj problemele protecŃiei ei.....................................................................................203
12.1.5. Poluarea atmosferei......................................................................................................203
12.2. Reglementări legislative privind protecŃia mediului............................................................203
12.3. Sistemul informaŃional al previziunii protecŃiei mediului...................................................204
12.3.1. Monitoringul instrument al cuantificării calităŃii mediului...........................................204
12.3.2. Indicatorii mediului înconjurător..................................................................................204
12.4. Previziunea costurilor privind combaterea degradării mediului..........................................205
12.4.1. Costurile interne, custuri externe, costuri totale...........................................................205
12.4.2. Un model matematic pentru analiza deciziei de investiŃie într-o unitate industrială
poluantă....................................................................................................................................206
12.4.3. Implicarea costurilor de exploatare ainstalaŃiei de depoluare......................................208
12.4.5. Model de analiză §i de previziune a protecŃiei mediului..............................................209

214