Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2. Consideraţii generale
2.1. Filetul. Caracteristicile filetului
Filetul, aparţinând clasei suprafeţelor compuse semideschise, este un canal elicoidal
realizat pe exteriorul sau la interiorul unei suprafeţe de revoluţie cilindrică, conică sau
globoidală (fig. 9.1). Rolul acestuia este de a forma asamblări demontabile sau mecanisme de
cuplare, prin care se transmite şi se transformă mişcarea de rotaţie în deplasare liniară sau
invers şi prin care se obţine o amplificare a efortului de deplasare .
În afara filetului propriu-zis, suprafeţele elicoidale sunt utilizate şi în alte scopuri:
canalele elicoidale ale unor scule (burghie, tarozi, freze); melcii din angrenajele melcate;
roţile dinţate cu dinţi elicoidali (înclinaţi).
a b c
Fig. 9.1. Forma elicei: (a) – cilindrică; (b) – conică; (c) – globoidală
Filetul se generează prin deplasarea unei curbe generatoare Γ (de formă triunghiulară,
pătrată, trapezoidală, în arc de cerc etc.), pe o curbă directoare Δ, în formă de elice.
Caracteristicile geometrice ale filetului
În caracterizarea geometriei directoarei elicoidale intervin în primul rând parametrii
suprafeţei de revoluţie. Astfel, la elicea cilindrică (fig. 9.1 a) un prim parametru este raza r a
cilindrului. În cazul elicei conice, parametrii care intervin sunt fie raza r şi înălţimea h, fie
a b
Fig. 9.2. Sensul elicei: (a) – pe dreapta; (b) – pe stânga
Filetul poate avea unul sau mai multe începuturi, adică una sau mai multe elice identice şi
echidistante (fig. 9.3). În acest caz se face deosebire între pasul filetului p, ca distanţă între
două elice alăturate1 şi pasul elicei pE.
Între pasul elicei şi pasul filetului există relaţia:
𝑝𝐸 = 𝑘 ∙ 𝑝 (9.1)
în care s-a notat cu k numărul de începuturi.
În tehnică se întâlneşte şi filetul cu pas variabil (fig. 9.4) – îndeosebi la unele şuruburi
transportoare, caz în care el poate fi exprimat în funcţie de un parametru λ – impus după o
anumită lege:
𝑝 = (1 ± 𝜆) ∙ 𝑝0 (9.2)
Geometria elicei
Pentru o elice cilindrică, considerată într-un sistem triortogonal Oxyz în care axa elicei
coincide cu axa Oz (fig. 9.5), ecuaţiile parametrice sunt de forma:
𝑥 = 𝑟 𝑐𝑜𝑠𝜃
{ 𝑦 = 𝑟 𝑠𝑖𝑛𝜃 (9.3)
𝑧 = 𝜃𝑟 𝑡𝑔𝛼
în care r este raza cilindrului, α este unghiul de înclinare a elicei, iar θ este unghiul de poziţie
instantanee a punctului M, exprimat în radiani.
1
În cazul roţilor dinţate, distanţa este denumită pasul danturii.
2 Iulian ROMANESCU
Generarea filetelor pe strungul normal BGS 9
Fig. 9.3. Filetul cu mai multe începuturi Fig. 9.4. Filetul cu pas variabil
Din categoria filetelor speciale, pe lângă filetele cilindrice cu pas constant şi precizie
ridicată, fac parte şi filetele cilindrice cu pas variabil, filetele conice şi filetul plan.
Filetele conice sunt filete de strângere şi etanşare şi se folosesc la construcţia îmbinărilor
speciale (filetul Briggs, filetul prăjinelor de foraj), fiind caracterizate prin conicitate şi
lungime mică (fig. 9.6).
Filetul plan se utilizează în construcţia unor came şi a unor dispozitive de strângere
(universale) ce echipează maşinile-unelte. Elicea plană este o spirală arhimedică de pas ps
constant (fig. 9.7). Se deosebeşte esenţial de filetul cilindric sau conic prin aceea că nu are o
piesă pereche ca în cazul ansamblului şurub-piuliţă. Poate fi însă realizat pe maşini-unelte, în
aceleaşi condiţii ca filetul cilindric.
Fig. 9.6. Geometria elicei conice Fig. 9.7. Geometria elicei plane
2
Generarea directoarei spaţiale Δ (elicea cilindrică) are în vedere utilizarea triedrului osculator, format din 3
plane reciproc perpendiculare în acelaşi punct M aparţinând curbei directoare: planul tangent [PT], planul
osculator [PO] şi planul normal (planul normalei) [PN]. Poziţia celor 3 plane este definită de trei vectori:
𝑡⃗ – vectorul tangent în M la curba Δ şi conţinut în planul tangent [PT];
𝑏⃗⃗ ‒ vectorul binormalei, perpendiculat în punctul M la vectorul 𝑡⃗, aparţinând planului normal [PN] şi tangent
la cilindrul înfăşurător al elicei (deci aparţinând şi lui [PT]);
𝑛⃗⃗ ‒ vectorul normal la ceilalţi doi vectori.
Dacă în planul normalei [PN] se află o curbă generatoare Γ ce trece prin punctul de intersecţie M al
celor 3 plane – curbă ce defineşte profilul normal al filetului, atunci, prin deplasarea acestui triedru osculator,
se va genera o suprafaţă elicoidală Sp, având ca directoare curba spaţială Δ şi, ca generatoare, curba plană Γ.
Planul tangent [PT] are rolul de plan director, iar planul normalei [PN] pe acela de plan generator. Binormala 𝑏⃗⃗
corespunde liniei de intersecţie (gg1) dintre cele 2 plane [G] şi [D].
4 Iulian ROMANESCU
Generarea filetelor pe strungul normal BGS 9
forma curbei spaţiale AB a directoarei Δ, în prezenţa unei mişcări de rotaţie de viteză
unghiulară ω şi a unei mişcări de translaţie de viteză v, aflate în relaţia:
𝑣 ⁄𝜔 = 𝑟 (9.6)
Observaţii:
Generarea corectă a elicei cilindrice nu presupune neapărat menţinerea constantă a celor
două viteze: tangenţiale v şi de translaţie vS (v. fig. 9.8), respectiv de rotaţie ω şi de translaţie
v (v. fig. 9.9), ci menţinerea constantă a raportului lor, respectând relaţia (9.5), respectiv (9.6).
La metoda cinematică ca traiectorie a unui punct, în funcţie de domeniul de variaţie al
unghiului α, cea mai mare dintre viteze se consideră viteză de aşchiere şi va fi adoptată din
considerente tehnologice, iar cealaltă va deveni viteză de avans, a cărei valoare rezultă din
relaţia (9.5). Pentru majoritatea canalelor elicoidale, unghiul α al elicei este pronunţat mai mic
de 45º şi, drept urmare, viteza tangenţială v va fi viteza principală de aşchiere, iar viteza
tangenţială vS va fi viteza de avans. Cazul se aplică la strunjirea cu cuţitul a filetelor3.
Directoarea elicoidală materializată se realizează direct, prin profilul unor scule (tarozi,
filiere, broşe). În aceste cazuri, cinematica prelucrării prin aşchiere este simplă, nefiind
necesară existenţa unui lanţ cinematic de filetare. Realizarea canalelor elicoidale implică
practic o singură mişcare de aşchiere I, şi anume deplasarea dinţilor aşchietori, cu viteza de
aşchiere v, pe o traiectorie circulară – la utilizarea tarozilor (fig. 9.10) şi a filerelor. Cea de-
a doua mişcare II, executată de sculă, este necesară numai la începutul prelucrării, până când
conul de atac al sculei pătrunde în material. În continuare, numai în prezenţa mişcării
principale I, scula aşchietoare se «înşurubează» în/pe semifabricat, dinţii aşchietori urmărind
traiectoria curbei Δ.
3
La strunjirea canalelor elicoidale, delimitarea mărimii unghiului α este cauzată de valorile relativi
mici realizabile pentru viteza de avans vS.
6 Iulian ROMANESCU
Generarea filetelor pe strungul normal BGS 9
Filete pentru transmiterea mişcării: Trapezoidal (Tr); ACME; STUB ACME;
Buttress (BUTT) cilindric;
Filete pentru industria petrolieră (Oil and Gas): API; API Rounded (API RD);
VAM- API-Buttress (VAM); API-Buttress.
[TANASE Viorel]
Fig. 9.11. Clasificarea filetelor
Filetul ISO metric (M) – conform standardelor ISO 723-1993; ISO 965/1-1998, STAS
6371-73, STAS 510-74, STAS 981-74 – este cel mai răspândit tip de filet, fiind utilizat la
îmbinarea demontabilă a diferitelor componente. Are profilul generator în formă de triunghi
echilateral, cu unghiul de vârf (unghiul între flancuri) de 60º, vârful teşit, iar fundul aplatizat
sau rotunjit (racordat), pentru diminuarea efectul de concentrare a tensiunilor (fig. 9.12).
H = 0,86603 p
H1 = 0,54127 p
h3 = 0,61343 p
D=d
D1 = d1
D1 = d – 1,08254 p
D2 = d2
D2 = d – 0,64952 p
d3 = d – 1,22687 p
r = 0,14434 p
Fig. 9.12. Profilul filetului metric exterior (pentru şurub) şi interior (pt. piuliţă):
H – înălţimea triunghiului primitiv al filetului; H1 – înălţimea reală a profilului filetului interior;
h3 – înălţimea reală maximă a profilului filetului exterior; D2 (d2) – diametrul mediu (diametrul de
pas – corespunzător zonei în care lăţimea filetului este egală cu lăţimea golului)
4
Procedeele de obţinere a filetelor prin turnare, ambutisare şi rulare nu fac obiectul prezentei lucrări.
8 Iulian ROMANESCU
Generarea filetelor pe strungul normal BGS 9
un cuplaj sau angrenaj. În acelaşi timp, pentru o bună rigiditate a transmiterii mişcării spre
capetele de ieşire, lanţurile componente trebuie să fie de tip mecanic. Prin existenţa punctului
de legătură A dintre cele două lanţuri cinematice (punct prin care se introduce mişcarea), se
formează lanţul cinematic de filetare, care este un lanţ cinematic închis5; elementele finale/de
închidere – semifabricatul şi scula aşchietoare, la nivelul cărora se realizează mărimile de
ieşire ye1 = vT = v şi ye2 = vs – se comportă ca un mecanism fictiv, deoarece la nivelul lor
raportul dintre vitezele liniare vs şi vT= v este menţinut constant.
Se observă că, pentru generarea corectă a elicei nu este necesară menţinerea constantă
a turaţiei de intrare în punctul A (dacă se respectă condiţia 9.5), fiind posibilă chiar realizarea
manuală a acesteia. Impunerea constanţei turaţiei se face însă din considerente tehnologice,
în primul rând pentru obţinerea unei suprafeţe de calitate corespunzătoare.
Curba generatoare Γ, care defineşte profilul filetului, este materializată de dintele aşchietor
al sculei, de unde s-ar putea deduce că nu sunt necesare mişcări suplimentare pentru obţinerea
profilului. Raţionamentul este corect din punct de vedere al generării. În schimb, având în
vedere adaosul mare de prelucrare, ce nu poate fi îndepărtat într-o singură trecere a cuţitului,
cinematica strunjirii filetelor conţine şi o a treia mişcare de lucru: mişcarea intermitentă cu
avans de pătrundere III (sp) (fig. 9.14), mişcare ce se execută în gol, înaintea fiecărei treceri.
La cele 3 mişcări de lucru se adaugă şi mişcările auxiliare: IV – de retragerea a cuţitului din
material la sfârşitul fiecărei curse active; V – de rotire în sens invers a semifabricatului,
simultană cu mişcarea VI de traslare longitudinală – ambele asigurate prin cuplarea în sens
invers a lanţului cinematic de filetare; VII – apropierea rapidă a cuţitului, în vederea reglării
avansului de pătrundere.
În concluzie, mişcările de lucru la strunjirea filetului vor fi: mişcarea principală I (n,v)
de rotaţie a semifabricatului; mişcarea de avans (de translaţie) II (s) de viteză vS şi mişcarea
de avans intermitent, de pătrundere III (sp), pe direcţie transversală. Numărul de treceri se
stabileşte în funcţie de schema de lucru, tipul filetului, pasul şi înălţimea lui, materialul
5
Lanţul cinematic închis este caracterizat printr-un mecanism de reglare şi un punct A de alimentare
cu flux cinematic, fiind stabilit şi un sens de circulaţie a acestui flux: de la punctul de alimentare A
spre mecanismul de reglare MR.
Procedeul prezentat în fig. 9.14 este cel mai precis şi mai des utilizat pe strungurile
normale. El are în vedere menţinerea permanent închisă a lanţului cinematic de filetare până
la finalizarea filetului, adică cuplarea permanentă a piuliţei secţionate pe şurubul conducător
SC (legătură nereprezentată în fig. 9.13).
În cazul maşinilor-unelte CNC sunt utilizate dispozitive automate, care asigură ciclul
complet al operaţiei, constând în cursa longitudinală activă, retragerea radială a cuţitului la
sfârşitul cursei active, cursa inversă (cu viteză mărită) şi reglarea avansului de pătrundere
pentru trecerea următoare.
Tipuri de scule şi port-scule pentru strunjirea filetelor
După forma corpului şi rezerva de reascuţire, cuţitele de filetat sunt de mai multe tipuri
(fig. 9.15):
cuţite normale (fig. 9.15 a) – au corpul prismatic şi sunt poziţionate radial faţă de
6
înaintea operaţiei de filetare se execută o degajare de lăţime f, necesară «ieşirii» cuţitului.
7
Transmiterea mişcării de rotaţie a şurubului conducător la căruciorul strungului se face prin cuplarea
unei piuliţe secţionate, numite piuliţă-zăvor. La deplasarea manuală a căruciorului, această piuliţă se
decuplează.
10 Iulian ROMANESCU
Generarea filetelor pe strungul normal BGS 9
semifabricat; sunt cele mai comune şi sunt destinate strunjirii filetului exterior şi interior;
cuţite prismatice – sunt poziţionate tangenţial la semifabricat, sunt utilizate numai pentru
filet exterior şi au rezervă de reascuţire mai mare decât cuţitele normale;
cuţite-disc – sunt circulare, au cea mai mare rezervă de reascuţire şi se utilizează la filetarea
exterioară şi interioară de diametru mare.
a b c
Fig. 9.15. Cuţite de filetat: (a) – cuţit normal; (b) – cuţit prismatic; (c) – cuţit-disc.
(r.r-a – rezerva de reascuţire; l0 – material îndepărtat prin reascuţire)
Pentru a acoperi o gamă cât mai largă de profile ale filetelor, marii producători de scule
aşchietoare au lansat o multitudine de tipuri constructive de plăcuţe aşchietoare amovibile (cu
fixare mecanică pe corpul sculei) (fig. 9.17), însoţite de recomandări referitoare la modul de
alegere a materialului plăcuţei dure, a profilului suprafeţei de degajare, a metodei de lucru, a
mărimii avansului de reglare şi chiar a regimului de aşchiere.
Fig. 9.17. Geometrii ale plăcuţelor dure destinate strunjirii filetelor cu profil
triunghiular, produse de firma Sandvik-Coromant (a) şi Seco (b)
Strunjirea filetelor cu profil triunghiular cu cuţite armate cu plăcuţe dure amovibile are
la bază alegerea şi aplicarea unuia dintre cele 3 principii de filetare (fig. 9.18), adoptat pe
baza argumentelor de ordin tehnic şi economic oferit de 3 tipuri de plăcuţă aşchietoare:
Fig. 9.18. Profiluri de plăcuţe dure: (a) – profil complet; (b) – profil parţial; (c) – profil multipunct;
(d) – adaos pentru debavurare, în cazul utilizării profilului complet şi multipunct
plăcuţa de tip profil întreg/complet (full profile) (fig. 9.18 a) asigură un filet complet, finisat
şi debavurat, dar impune, pentru fiecare profil în parte, utilizarea de plăcuţe distincte pentru
fiecare pas (raza la vârf a plăcuţei este identică cu raza de fund a filetului, valoare dependentă
de pas). Pe semifabricat trebuie lăsat un adaos (cuprins între 0,02 şi 0,05 mm pe rază) pentru
obţinerea unui vârf curat şi debavurat (fig. 9.18 d).
plăcuţa de tip profil în V (profil incomplet sau parţial) (fig. 9.18 b) asigură un inventar
restrâns de plăcuţe, fiecare plăcuţă acoperind câteva valori apropiate ale pasului. Deoarece
12 Iulian ROMANESCU
Generarea filetelor pe strungul normal BGS 9
plăcuţa nu prelucrează la final fundul filetului şi nici vârful filetului (nu îndepărtează
bavurile), diametrul exterior al şurubului (sau diametrul interior al piuliţei) prebuie strunjite
anterior la valoarea finală. Nu se realizează nici valoarea exactă a razei la fund, deoarece raza
la vârf a plăcuţei corespunde celui mai mic pas din gama acoperită.
plăcuţa de tip profil multipunct (multi-point) (fig. 9.18 c) este destinată producţiei de masă.
Are profilul similar plăcuţei cu profil întreg, dar, prin cele 2 sau 3 vârfuri decalate, asigură
micşorarea numărului de treceri şi dublarea, respectiv triplarea productivităţii. Datorită
lungimii mari de contact dintre semifabricat şi muchia aşchietoare, forţele de aşchiere sunt
superioare şi necesită condiţii sporite de rigiditate.
Metode de avans la strunjirea filetelor cu profil triunghiular
Metoda frecvent folosită la strunjirea canalelor elicoidale este metoda descrisă în
figura 9.14, ce are la bază menţinerea permanent închisă a lanţului cinematic de filetare, pe
durata realizării numărului necesar de treceri ale cuţitului.
Există însă mai multe procedee de îndepărtare a adaosului de prelucrare, definite de
modul distinct de realizare a avansului de reglare (pătrundere) (fig. 9.19).
cele două flancuri, iar componenta axială a forţei de aşchiere este teoretic nulă. Totuşi, forţele
ce acţionează asupra flancurilor filetului sunt mari, în primul rând datorită aşchierii complexe
din zona vârfului cuţitului; va rezulta o aşchie cu secţiunea în V, greu de spiralat şi de controlat
– ca direcţie de evacuare.
Temperatura în zona de lucru este ridicată, influenţând negativ durabilitatea sculei.
Prezintă risc de apariţie a vibraţiilor, în special la paşi mari.
Aplicată iniţial la strunjirea cu cuţite monobloc din oţel de scule şi oţel rapid, apoi la
cuţitele cu plăcuţe dure brazate – cu posibilităţi limitate de obţinere a unghiului de degajare
optim pentru cele două tăişuri8 – metoda a fost extinsă la utilizarea plăcuţelor dure amovibile,
la care a fost posibilă optimizarea geometriei tăişurilor. Spre exemplu, plăcuţele dure cu
geometria de tip A de la Sandvik, ori de tip S-A2 de la Seco (v. fig. 9.17) asigură unghiuri de
degajare pozitive pe ambele tăişuri, iar forma complexă a suprafeţei de degajare a plăcuţelor
cu geometria de tip C de la Sandvik asigură fragmentarea uşoară a aşchiilor.
Deficienţele avansului de reglare radial au fost rezolvate prin aplicarea avansului de flanc.
2. Avansul de flanc (uniflanc) (v. fig. 9.19 b) are în vedere deplasarea intermitentă a cuţitului
în lungul unui flanc al filetului.
Precizia direcţiei de deplasare a cuţitului faţă de direcţia radială (la unghiul de 30º
pentru filetul metric şi 27,5º pentru filetul Whitworth) este asigurată în cazul strungului
normal de rotirea şi fixarea săniuţei longitudinale la unghiul respectiv, avansul de reglare fiind
obţinut de la şurubul săniuţei longitudinale.
Metoda se aplică la degroşarea filetelor9 şi este foarte eficientă în cazul paşilor mari.
Ea prezintă multe avantaje faţă de metoda avansului radial:
aşchia se formează şi se ghidează mult mai uşor, deoarece la operaţie participă un singur
tăiş, procesul apropiindu-se de aşchierea liberă;
numărul de treceri este mai mic (pentru un acelaşi adaos total de prelucrare). Avansul de
reglare este cuprins în intervalul 0,1 ÷ 0,7 mm şi poate fi constant sau descrescător.
în pofida unei aşchii de grosime mai mare, aşchia se formează mai uşor, căldura de aşchiere
este mai mică, iar riscul de deformare a filetului este diminuat;
cuţitele monobloc pot fi ascuţite cu respectarea unghiurilor recomandate (în funcţie de
materialul prelucrat şi mediul de aşchiere folosit). Astfel, va fi realizată geometria optimă
pentru tăişul activ (un unghi de degajare pozitiv sau negativ), în detrimentul tăişului inactiv,
care nu va fi în contact cu materialul datorită unghiului la vârf al cuţitului mai mic cu câteva
grade decât unghiul de profil al filetului.
3. Avansul de flanc modificat
Metoda avansului de flanc modificat reprezintă o perfecţionare a metodei avansului de
flanc. Principiul de lucru şi de reglare este similar avansului de flanc, cu deosebirea că direcţia
de avans se abate cu un unghi de 1 ÷ 5º de la direcţia flancului filetului (fig. 9.19 c).
Metoda se aplică la utilizarea plăcuţelor dure amovibile – ce au unghiul la vârf identic
cu unghiul de profil al filetului – şi are ca scop evitarea frecării tăişului pasiv de flancul în
lungul căruia s-ar deplasa dintele aşchietor.
Procedeul este foarte eficient la strunjirea filetelor cu pas mare şi în scopul evitării
vibraţiilor.
8
Pentru a tăia în condiţii similare, cele două tăişuri ale cuţitelor monobloc de filetat se ascut la unghiul
de degajare zero.
9
La finisare trebuie prelucrate simultan ambele flancuri ale filetului, prin metoda avansului radial.
14 Iulian ROMANESCU
Generarea filetelor pe strungul normal BGS 9
Unghiul de deviere de la direcţia flancului se recomandă a fi de 3 ÷ 5º (fig. 9.20) în
cazul utilizării plăcuţelor cu suprafaţa de degajare plană (geometrie tip F – de la Sandvik-
Coromant sau tip S-FA, ori M – de la Seco) şi a plăcuţelor cu suprafaţă de degajare optimizată
de tip A – de la Sandvik-Coromant, ori S-A2 – de la Seco (v. fig. 9.17). Pentru plăcuţele cu
praguri de fragmentare pe faţă de degajare (geometria de tip C de la Sandvik) unghiul de
deviere se micşoreaza la 1º.
Fig. 9.20. Unghiul de deviere a direcţiei avansului de reglare şi alegerea direcţiei de degajare a
aşchiilor
10
Deplasarea alternativă cu precizie a dintelui aşchietor în lungul flancurilor dintelui necesită un
program special, realizabil numai pe maşini CNC.
16 Iulian ROMANESCU
Generarea filetelor pe strungul normal BGS 9
cap, acesta din urmă efectuând şi avansul axial. După intrarea în aşchiere a primilor dinţi de
pe cuţite, avansul se realizează automat, prin «înşurubare». La introducerea în aşchiere, capul
se închide manual, prin apropierea cuţitelor la cota reglată, urmând a se deschide automat la
finalizarea lungimii de filetat – reglată în prealabil. Partea de atac cu zd vârfuri aşchietoare a
celor n cuţite (în general 4) împarte adaosul de prelucrare în acelaşi mod cum o face conul de
atac al celor n dinţi ai tarodului sau filierei.
Capetele de filetat pot fi utilizate la prelucrarea filetelor pe strunguri normale, pe
strunguri revolver, pe strunguri automate şi pe maşini speciale de filetat şi permit obţinerea
de viteze de aşchiere relativ mari (15 20 m/min), asigurând o productivitate mult mai mare
decât la procedeele amintite anterior.
Fig. 9.23. Filetarea cu capete de filetat alcătuite din cuţite-pieptene normale (radiale) (a),
prismatice tangenţiale (b) şi disc (c)
Fig. 9.24. Cap de filetat cu cuţite-pieptene tip disc (a) şi geometria cuţitului (b)
18 Iulian ROMANESCU
Generarea filetelor pe strungul normal BGS 9
tăişurilor cuţitelor, pentru generarea curbei directoare Δ (elicea cilindrică) sunt necesare o
mişcare de totaţie I a capului port-cuţit, o mişcare circulară II (de avans) a semifabricatului şi
o mişcare III de avans axial a acestuia, în interdependenţă cu avansul circular II (s = pasul
elicei p).
Tab. 9.1
Materialul de prelucrat ……..
……..
Materialul aşchietor
Tipul filetului
Pasul filetului
Durabilitatea muchiei aşchietoare T= [min]
Condiţii de lucru
KM = 1
Diametrul semifabricatului D= [mm]
Metodologia de calcul pentru filetarea cu cuţitul prin metoda avansului transversal:
1. Calcularea înălţimii filetului (adaosul total de prelucrare A) h, conform standardului în
vigoare (v. fig. 9.12).
2. Stabilirea adaosului de degroşare AD din relaţia:
h = A = AD + AF = AD + (0,1 0,3) mm (9.8)
Valoarea adaosului de finisare Af se adoptă în funcţie de mărimea filetului (adaosul total h).
3. Adoptarea numărului de treceri la degroşare şi finisare11:
iD = 4 9 (9.9)
iF = 3 6 (9.10)
4. Calcularea adâncimii de aşchiere pentru degroşare şi finisare:
tD = AD / iD [mm]; (9.11)
tF = AF / iF [mm] (9.12)
5. Calcularea vitezei optime de aşchiere pentru trecerile de degroşare vD [m/min] şi de
finisare vF [m/min], folosind relaţia (9.13)12:
𝐶𝑣 ∙ 𝐷 𝑞 𝑚
𝑣 = 𝑚 𝑦 𝑥 𝐾𝑀 , [ ] (9.13)
𝑇 ∙ 𝑠 ∙ 𝑠𝑝 𝑚𝑖𝑛
6. Calcularea turaţiilor optime pentru degroşare noptD şi finisare noptF, cu relaţia generală:
n = 1000v / πD [rot/min] (9.14)
7. Adoptarea turaţiilor efective pentru degroşare nefD şi finisare nefF din gama de turaţii a
strungului.
11
valorile mari ale intervalelor sunt recomandate pentru filetele cu pas mare.
12
Relaţiile de calcul, constantele şi exponenţii se iau din anexa 2 a îndrumarului de laborator.
20 Iulian ROMANESCU
Generarea filetelor pe strungul normal BGS 9
5. Conţinutul referatului
Ca parte teoretică lucrarea trebuie să conţină:
Geometria elicei cilindrice (fig. 9.2 a).
Modul de generare cinematică a elicei cilindrice cu ajutorul triedrului osculator (fig. 9.8).
Schema de filetare cu tarodul (fig. 9.10).
Structura lanţului cinematic de filetare a strungului normal (fig. 9.13).
Schema generală de strunjire a filetului (fig. 9.14).
Reprezentarea schematizată (cu precizarea secţiunii de aşchie şi a direcţiei avansului de
pătrundere) a metodelor de strunjire a filetului triunghiular (după fig. 9.19 şi 9.20 a).
Procedeele de prelucrare a canalelor elicoidale cu cuţitul pieptene (fig. 9.22 a), cu capetele
de filetat (fig. 9.23 b sau c) şi prin metoda «în vârtej» (fig. 9.25).
Ca parte practică lucrarea trebuie să cuprindă:
Profilul filetului metric executat (fig. 9.12).
Tabelul 9.1 cu valorile completate şi relaţiile de calcul analitice şi numerice pentru
determinarea parametrilor de lucru.
Valorile avansului de pătrundere cu care s-a realizat efectiv filetul de pas impus.
Se fac observaţii asupra metodelor de strunjire a filetelor cu mai multe începuturi.
6. Referinţe bibliografice
1. Cozmâncă, M., Panait, S., Constantinescu, C. – Bazele aşchierii. Iaşi, Editura „Gheorghe
Asachi”
pag. <343-357>, 1995
2. Panait, S., Romanescu, I., Prelucrarea suprafeţelor prin procedee specifice. Iaşi, Editura
Tehnopres, 2004
pag. <126-143>
3. Oprean, A. et al. – Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor. Bucureşti, Editura Didactică
şi Pedagogică, 1981
<pag. 290-291>
4. Panait, S., Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor. Iaşi, Tipografia I.P.I., 1995.
13
Pe strungurile normale, se pot strunji 4 tipuri de filete: cu pasul în mm, cu pasul în ţoli, filete
corespunzătoare şuruburilor din angrenajele melcate în mm (filet modul) sau în ţoli (filet
diametral-pitch DP).
7. Verificaţi-vă cunoştintele
Definiţi procesul pentru realizarea unui canal elicoidal.
Precizaţi cinematica prelucrării pe strung a unui canal elicoidal.
Schematizaţi lanţul cinematic de filetare al strungului normal.
Desenaţi şi explicaţi schema de aşchiere la filetarea cu cuţitul.
Descrieţi cinematica filetării cu cuţitul şi precizaţi forma curbelor generatoare şi condiţia
realizării directoarei elicoidale.
Comparaţi procedeele de reglare a adâncimii de aşchiere la strunjirea filetelor cu cuţitul.
Descrieţi alte metode de prelucrare pe strung a filetelor cilindrice.
8. Subiecte de examen
S. Generarea cinematică a directoarei elicoidale.
S. Obţinerea directoarei elicoidale prin materializare.
S. Schema de strunjire a filetului cu cuţitul şi structura lanţului cinematic de filetate.
S. Prelucrarea pe strung a filetelor cu cuţitul pieptene.
S. Prelucrarea filetelor cu capete de filetat.
S. Filetarea în vârtej.
22 Iulian ROMANESCU