Sunteți pe pagina 1din 22

Generarea filetelor pe strungul normal BGS 9

GENERAREA FILETELOR PE STRUNGUL NORMAL

1. Scopul şi conţinutul lucrării


 Cunoaşterea posibilităţilor de generare a canalelor elicoidale (exterioare şi interioare)
dispuse pe suprafeţe riglate;
 Cunoaşterea geometriei sculelor aşchietoare şi a dispozitivelor utilizate la prelucrarea pe
strungul normal a filetelor exterioare şi interioare;
 Cunoaşterea structurii cinematice a strungului pentru prelucrarea canalelor elicoidale.

2. Consideraţii generale
2.1. Filetul. Caracteristicile filetului
Filetul, aparţinând clasei suprafeţelor compuse semideschise, este un canal elicoidal
realizat pe exteriorul sau la interiorul unei suprafeţe de revoluţie cilindrică, conică sau
globoidală (fig. 9.1). Rolul acestuia este de a forma asamblări demontabile sau mecanisme de
cuplare, prin care se transmite şi se transformă mişcarea de rotaţie în deplasare liniară sau
invers şi prin care se obţine o amplificare a efortului de deplasare .
În afara filetului propriu-zis, suprafeţele elicoidale sunt utilizate şi în alte scopuri:
canalele elicoidale ale unor scule (burghie, tarozi, freze); melcii din angrenajele melcate;
roţile dinţate cu dinţi elicoidali (înclinaţi).

a b c
Fig. 9.1. Forma elicei: (a) – cilindrică; (b) – conică; (c) – globoidală

Filetul se generează prin deplasarea unei curbe generatoare Γ (de formă triunghiulară,
pătrată, trapezoidală, în arc de cerc etc.), pe o curbă directoare Δ, în formă de elice.
 Caracteristicile geometrice ale filetului
 În caracterizarea geometriei directoarei elicoidale intervin în primul rând parametrii
suprafeţei de revoluţie. Astfel, la elicea cilindrică (fig. 9.1 a) un prim parametru este raza r a
cilindrului. În cazul elicei conice, parametrii care intervin sunt fie raza r şi înălţimea h, fie

BGS 09  aprilie 2016 1


BGS 9 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

semiunghiul δ al conului (fig. 9.1b).


 A doua caracteristică a suprafeţei elicoidale este pasul elicei pE, ce corespunde distanţei
dintre două spire consecutive ale elicei, măsurată pe generatoare (fig. 9.2). Pasul elicei se
numeşte şi pas axial pa, deoarece este conţinut într-un plan care include axa elicei. Într-un
plan normal pe elice, distanţa dintre două spire consecutive este denumită pas normal pn.
În funcţie de sensul elicei se defineşte filetul pe dreapta sau pe stânga. Filetul este pe
dreapta atunci când respectă regula burghiului drept sau a tirbuşonului; altfel spus, atunci
când, prin rotire spre dreapta (în sensul acelor de ceasornic), piesa filetată se îndepărtează de
observator (fig. 9.2 a).
 Înclinarea elicei este determinată de unghiul φ dintre tangenta la elice şi generatoarea
suprafeţei (fig. 9.2). În cazul filetelor, înclinarea este caracterizată de unghiul de înclinare a
elicei α, măsurat între tangenta la elice şi normala pe generatoare.

a b
Fig. 9.2. Sensul elicei: (a) – pe dreapta; (b) – pe stânga

 Filetul poate avea unul sau mai multe începuturi, adică una sau mai multe elice identice şi
echidistante (fig. 9.3). În acest caz se face deosebire între pasul filetului p, ca distanţă între
două elice alăturate1 şi pasul elicei pE.
Între pasul elicei şi pasul filetului există relaţia:
𝑝𝐸 = 𝑘 ∙ 𝑝 (9.1)
în care s-a notat cu k numărul de începuturi.
În tehnică se întâlneşte şi filetul cu pas variabil (fig. 9.4) – îndeosebi la unele şuruburi
transportoare, caz în care el poate fi exprimat în funcţie de un parametru λ – impus după o
anumită lege:
𝑝 = (1 ± 𝜆) ∙ 𝑝0 (9.2)
 Geometria elicei
 Pentru o elice cilindrică, considerată într-un sistem triortogonal Oxyz în care axa elicei
coincide cu axa Oz (fig. 9.5), ecuaţiile parametrice sunt de forma:
𝑥 = 𝑟 𝑐𝑜𝑠𝜃
{ 𝑦 = 𝑟 𝑠𝑖𝑛𝜃 (9.3)
𝑧 = 𝜃𝑟 𝑡𝑔𝛼
în care r este raza cilindrului, α este unghiul de înclinare a elicei, iar θ este unghiul de poziţie
instantanee a punctului M, exprimat în radiani.

1
În cazul roţilor dinţate, distanţa este denumită pasul danturii.

2 Iulian ROMANESCU
Generarea filetelor pe strungul normal BGS 9

Fig. 9.3. Filetul cu mai multe începuturi Fig. 9.4. Filetul cu pas variabil

Prin desfăşurarea cilindrului într-un plan paralel cu Oxz, după secţionarea pe


generatoarea AB, se observă coordonatele punctului M şi modul de stabilire a expresiei lui z.
Pentru un unghi θ egal cu 2π radiani, z devine egal cu pasul elicei, ceea ce permite stabilirea
unei expresii generale, definitorii, pentru elicea cilindrică:
𝑝𝐸 = 2𝜋𝑟 𝑡𝑔𝛼 (9.4)

Fig. 9.5. Geometria elicei cilindrice

 Din categoria filetelor speciale, pe lângă filetele cilindrice cu pas constant şi precizie
ridicată, fac parte şi filetele cilindrice cu pas variabil, filetele conice şi filetul plan.
 Filetele conice sunt filete de strângere şi etanşare şi se folosesc la construcţia îmbinărilor
speciale (filetul Briggs, filetul prăjinelor de foraj), fiind caracterizate prin conicitate şi
lungime mică (fig. 9.6).
 Filetul plan se utilizează în construcţia unor came şi a unor dispozitive de strângere
(universale) ce echipează maşinile-unelte. Elicea plană este o spirală arhimedică de pas ps
constant (fig. 9.7). Se deosebeşte esenţial de filetul cilindric sau conic prin aceea că nu are o
piesă pereche ca în cazul ansamblului şurub-piuliţă. Poate fi însă realizat pe maşini-unelte, în
aceleaşi condiţii ca filetul cilindric.

BGS 09  aprilie 2016 3


BGS 9 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

Fig. 9.6. Geometria elicei conice Fig. 9.7. Geometria elicei plane

2.2. Generarea directoarei elicoidale


Dintre toate tipurile de suprafeţe elicoidale, elicea cilindrică cu pas constant are cea
mai largă utilizare în construcţia de maşini.
 Curba directoare elicoidală cilindrică (elicea cilindrică) poate fi obţinută cinematic sau
prin materializare – de profilul sculei aşchietoare.
 Directoarea cinematică sub forma elicei cilindrice poate fi generată prin două metode:
1. Ca traiectorie directă a unui punct M (de pe generatoarea Γ), prin combinarea a două
mişcări: o mişcare I de rotaţie (a piesei), de viteză tangenţială v şi o mişcare II de translare
longitudinală (efectuată în general de sculă), de viteză vS (fig. 9.8)2.
Pentru elicea cilindrică cu pas constant, raportul dintre viteza tangenţială v şi viteza de
translare vS este constant:
𝑣𝑆 ⁄𝑣 = 𝑡𝑔𝛼 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡. (9.5)
Generatoarea Γ (de forma profilului filetului) este materializată de muchia aşchietoare
a sculei şi este definită în planul normalei [PN].
Metoda se aplică la operaţia de strunjire a filetelor, la frezarea unor filete şi la frezarea
roţilor dinţate cu dantură elicoidală, cu ajutorul frezei-melc.
2. Directoarea cinematică imprimată (transpusă) prin rulare. Metoda, similară imprimării
tipografice pe maşinile rotative, presupune existenţa unei mişcări de rulare (rostogolire fără
alunecare relativă) între semifabricatul pe care trebuie imprimată directoarea spaţială Δ şi o
suprafaţă [D0] (în general plană), în care se descrie dreapta de imprimat Δ0 – realizată ca
traiectorie a unui punct sau ca înfăşurătoare a unei curbe cinematice (fig. 9.9).
Dreapta Δ0, conţinută în planul [D0], se imprimă prin rulare pe cilindrul de rază r, sub

2
Generarea directoarei spaţiale Δ (elicea cilindrică) are în vedere utilizarea triedrului osculator, format din 3
plane reciproc perpendiculare în acelaşi punct M aparţinând curbei directoare: planul tangent [PT], planul
osculator [PO] şi planul normal (planul normalei) [PN]. Poziţia celor 3 plane este definită de trei vectori:
 𝑡⃗ – vectorul tangent în M la curba Δ şi conţinut în planul tangent [PT];
 𝑏⃗⃗ ‒ vectorul binormalei, perpendiculat în punctul M la vectorul 𝑡⃗, aparţinând planului normal [PN] şi tangent
la cilindrul înfăşurător al elicei (deci aparţinând şi lui [PT]);
 𝑛⃗⃗ ‒ vectorul normal la ceilalţi doi vectori.
Dacă în planul normalei [PN] se află o curbă generatoare Γ ce trece prin punctul de intersecţie M al
celor 3 plane – curbă ce defineşte profilul normal al filetului, atunci, prin deplasarea acestui triedru osculator,
se va genera o suprafaţă elicoidală Sp, având ca directoare curba spaţială Δ şi, ca generatoare, curba plană Γ.
Planul tangent [PT] are rolul de plan director, iar planul normalei [PN] pe acela de plan generator. Binormala 𝑏⃗⃗
corespunde liniei de intersecţie (gg1) dintre cele 2 plane [G] şi [D].

4 Iulian ROMANESCU
Generarea filetelor pe strungul normal BGS 9
forma curbei spaţiale AB a directoarei Δ, în prezenţa unei mişcări de rotaţie de viteză
unghiulară ω şi a unei mişcări de translaţie de viteză v, aflate în relaţia:
𝑣 ⁄𝜔 = 𝑟 (9.6)

Fig. 9.8. Generarea elicei cilindrice ca traiectorie directă a unui punct M:


[PN] – planul normalei; [PO] – planul osculator; [PT] – planul tangent

Punctul M al generatoarei (materializat de dintele aşchietor) se va deplasa cu viteza de


aşchiere vM în lungul dreptei Δ0. Pe durata imprimării, punctul M aparţine în permanenţă
dreptei de tangenţă dintre plan şi cilindru. Principiul metodei se regăseşte la frezarea cu freza
melc şi la rectificarea filetelor şi a danturilor elicoidale.

Fig. 9.9. Generarea elicei cilindrice cu procedeul imprimării prin rulare

Observaţii:
 Generarea corectă a elicei cilindrice nu presupune neapărat menţinerea constantă a celor
două viteze: tangenţiale v şi de translaţie vS (v. fig. 9.8), respectiv de rotaţie ω şi de translaţie

BGS 09  aprilie 2016 5


BGS 9 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

v (v. fig. 9.9), ci menţinerea constantă a raportului lor, respectând relaţia (9.5), respectiv (9.6).
 La metoda cinematică ca traiectorie a unui punct, în funcţie de domeniul de variaţie al
unghiului α, cea mai mare dintre viteze se consideră viteză de aşchiere şi va fi adoptată din
considerente tehnologice, iar cealaltă va deveni viteză de avans, a cărei valoare rezultă din
relaţia (9.5). Pentru majoritatea canalelor elicoidale, unghiul α al elicei este pronunţat mai mic
de 45º şi, drept urmare, viteza tangenţială v va fi viteza principală de aşchiere, iar viteza
tangenţială vS va fi viteza de avans. Cazul se aplică la strunjirea cu cuţitul a filetelor3.
 Directoarea elicoidală materializată se realizează direct, prin profilul unor scule (tarozi,
filiere, broşe). În aceste cazuri, cinematica prelucrării prin aşchiere este simplă, nefiind
necesară existenţa unui lanţ cinematic de filetare. Realizarea canalelor elicoidale implică
practic o singură mişcare de aşchiere I, şi anume deplasarea dinţilor aşchietori, cu viteza de
aşchiere v, pe o traiectorie circulară – la utilizarea tarozilor (fig. 9.10) şi a filerelor. Cea de-
a doua mişcare II, executată de sculă, este necesară numai la începutul prelucrării, până când
conul de atac al sculei pătrunde în material. În continuare, numai în prezenţa mişcării
principale I, scula aşchietoare se «înşurubează» în/pe semifabricat, dinţii aşchietori urmărind
traiectoria curbei Δ.

Fig. 9.10. Filetarea pe strung cu tarodul

2.3. Tipuri de filete


Filetele sunt utilizate în construcţia unor mecanisme de transformare a mişcării şi a
unor elemente de asamblare conjugate, de tip şurub-piuliţă. Caracteristicile geometrice ale
filetelor conduc la mai multe criterii de clasificare ale acestora, centralizate în figura 9.11.
Profilul filetului este definit prin formă, geometrie, componentele diametrale (exterior,
mediu şi minim), unghiul de profil al filetului, pasul şi unghiul elicei.
Cele mai cunoscute forme de filet utilizate pe plan mondial au fost clasificate în cinci
grupe:
 Filete de asamblare demontabilă:  ISO Metric (M);  UNIFIED (UN) (sau American UN);
 British Association (BA);
 Filete de asamblare pentru industria aeronautică :  MJ;  UNJ;
 Filete de îmbinare permanentă a ţevilor:  Whitworth (W sau BSW);  British Standard
(BSPT);  British Standard Cycle (BSC);  National Pipe Taper (NPT) & NPTF;
 Gas (G);  Round (Rd) DIN 405;  Panzer-Gewinde (PG);

3
La strunjirea canalelor elicoidale, delimitarea mărimii unghiului α este cauzată de valorile relativi
mici realizabile pentru viteza de avans vS.

6 Iulian ROMANESCU
Generarea filetelor pe strungul normal BGS 9
 Filete pentru transmiterea mişcării:  Trapezoidal (Tr);  ACME;  STUB ACME;
 Buttress (BUTT) cilindric;
 Filete pentru industria petrolieră (Oil and Gas):  API;  API Rounded (API RD);
 VAM- API-Buttress (VAM);  API-Buttress.

[TANASE Viorel]
Fig. 9.11. Clasificarea filetelor

 Filetul ISO metric (M) – conform standardelor ISO 723-1993; ISO 965/1-1998, STAS
6371-73, STAS 510-74, STAS 981-74 – este cel mai răspândit tip de filet, fiind utilizat la
îmbinarea demontabilă a diferitelor componente. Are profilul generator în formă de triunghi
echilateral, cu unghiul de vârf (unghiul între flancuri) de 60º, vârful teşit, iar fundul aplatizat
sau rotunjit (racordat), pentru diminuarea efectul de concentrare a tensiunilor (fig. 9.12).

H = 0,86603 p
H1 = 0,54127 p
h3 = 0,61343 p
D=d
D1 = d1
D1 = d – 1,08254 p
D2 = d2
D2 = d – 0,64952 p
d3 = d – 1,22687 p
r = 0,14434 p

Fig. 9.12. Profilul filetului metric exterior (pentru şurub) şi interior (pt. piuliţă):
H – înălţimea triunghiului primitiv al filetului; H1 – înălţimea reală a profilului filetului interior;
h3 – înălţimea reală maximă a profilului filetului exterior; D2 (d2) – diametrul mediu (diametrul de
pas – corespunzător zonei în care lăţimea filetului este egală cu lăţimea golului)

2.4. Procedee de realizare a filetelor


Metodele de realizare a canalelor elicoidale pot fi clasificate în 3 grupe:

BGS 09  aprilie 2016 7


BGS 9 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

 prin turnare sau ambutisare;


 prin aşchiere;
 prin deformare plastică la rece (prin rulare)4.
Fiecare dintre metode se aplică în condiţii bine precizate, în anumite condiţii de
calitate, precizie, productivitate şi costuri de producţie.
 Pentru realizarea prin aşchiere a filetelor, elicea filetului (curba directoare elicoidală) poate
fi generată cinematic (prin combinarea unei mişcări de rotaţie a semifabricatului cu o mişcare
de translaţie) sau poate fi materializată de forma constructivă a sculei aşchietoare. Realizarea
cinematică a directoarei elicoidale se aplică la metodele de filetare prin strunjire (cu cuţitul,
cu piepteni de filetat sau cu capete de filetat), prin frezare, la filetarea în vârtej, la rectificarea
filetelor. La filetarea cu tarodul sau filiera, directoarea elicoidală este materializată de scula
aşchietoare, prin modul de dispunere a dinţilor. În acest ultim caz, cinematica procesului de
aşchiere este mult simplificată.
Indiferent de modul de generare a directoarei elicoidale Δ, curba generatoare Γ este
definită de profilul filetului şi materializată de muchia aşchietoare a dintelui sculei, în planul
normal pe elice.

2.4.1. Filetarea cu cuţitul


Este cea mai răspândită metodă de filetare, aplicată la producţia individuală sau de
serie, ori în cazul filetelor speciale. Prin strunjire pot fi prelucrate toate tipurile de filete, cu
toată gama de paşi. Prin folosirea barelor port-cuţit antivibratorii se pot prelucra filete în găuri
adânci. Datorită productivităţii ridicate şi a calităţii de suprafaţă rezultată prin strunjire, s-au
construit strunguri specializate pentru operaţia de filetare. De asemenea, au fost făcute
programe pentru strunjirea pe maşini-unelte cu comandă numerică.
Pentru obţinerea condiţiilor de precizie impuse, la strunjirea filetului trebuie respectate
anumite condiţii:
 partea activă a cuţitului pentru filetat reproduce (în planul axial al semifabricatului) forma
filetului de generat (profilul părţii aşchietoare trebuie să fie conjugat profilului filetului de
realizat);
 vârful cuţitului de filetat trebuie aşezat exact la înălţimea vârfurilor ;
 tăişul cuţitului să fie conţinut/cuprins în planul generator, normal pe elice.
 Lanţul cinematic de filetare şi mişcările de lucru
La prelucrarea filetelor prin strunjire se aplică metoda cinematică de generare a elicei
cilindrice – Δ cinematică, ca traiectorie a unui punct. Pentru aceasta, maşina-unealtă trebuie
să asigure mişcarea de rotaţie a semifabricatului şi deplasarea longitudinală a sculei, mişcări
continue, concomitente, între care trebuie respectată cu rigurozitate condiţia (9.5), chiar dacă
una dintre viteze (viteza principală I de rotaţie sau viteza de avans vs) poate avea o variaţie
accidentală. În acest scop, lanţul cinematic de filetarea al strungului trebuie să asigure
legătura cinematică rigidă, impusă între cele două mişcări de generare.
În alcătuirea lanţului cinematic de filetare sunt implicate de fapt două lanţuri
cinematice ale strungului (fig. 9.13): lanţul cinematic principal – prin care se asigură mişcarea
principală I de rotaţie a semifabricatului şi lanţul cinematic de avans, care «culege» mişcarea
de la lanţul cinematic principal. În punctul A este realizată o legătură cinematică rigidă printr-

4
Procedeele de obţinere a filetelor prin turnare, ambutisare şi rulare nu fac obiectul prezentei lucrări.

8 Iulian ROMANESCU
Generarea filetelor pe strungul normal BGS 9
un cuplaj sau angrenaj. În acelaşi timp, pentru o bună rigiditate a transmiterii mişcării spre
capetele de ieşire, lanţurile componente trebuie să fie de tip mecanic. Prin existenţa punctului
de legătură A dintre cele două lanţuri cinematice (punct prin care se introduce mişcarea), se
formează lanţul cinematic de filetare, care este un lanţ cinematic închis5; elementele finale/de
închidere – semifabricatul şi scula aşchietoare, la nivelul cărora se realizează mărimile de
ieşire ye1 = vT = v şi ye2 = vs – se comportă ca un mecanism fictiv, deoarece la nivelul lor
raportul dintre vitezele liniare vs şi vT= v este menţinut constant.
Se observă că, pentru generarea corectă a elicei nu este necesară menţinerea constantă
a turaţiei de intrare în punctul A (dacă se respectă condiţia 9.5), fiind posibilă chiar realizarea
manuală a acesteia. Impunerea constanţei turaţiei se face însă din considerente tehnologice,
în primul rând pentru obţinerea unei suprafeţe de calitate corespunzătoare.

Fig. 9.13. Structura lanţului cinematic de filetare la strunjire

 Curba generatoare Γ, care defineşte profilul filetului, este materializată de dintele aşchietor
al sculei, de unde s-ar putea deduce că nu sunt necesare mişcări suplimentare pentru obţinerea
profilului. Raţionamentul este corect din punct de vedere al generării. În schimb, având în
vedere adaosul mare de prelucrare, ce nu poate fi îndepărtat într-o singură trecere a cuţitului,
cinematica strunjirii filetelor conţine şi o a treia mişcare de lucru: mişcarea intermitentă cu
avans de pătrundere III (sp) (fig. 9.14), mişcare ce se execută în gol, înaintea fiecărei treceri.
La cele 3 mişcări de lucru se adaugă şi mişcările auxiliare: IV – de retragerea a cuţitului din
material la sfârşitul fiecărei curse active; V – de rotire în sens invers a semifabricatului,
simultană cu mişcarea VI de traslare longitudinală – ambele asigurate prin cuplarea în sens
invers a lanţului cinematic de filetare; VII – apropierea rapidă a cuţitului, în vederea reglării
avansului de pătrundere.
În concluzie, mişcările de lucru la strunjirea filetului vor fi: mişcarea principală I (n,v)
de rotaţie a semifabricatului; mişcarea de avans (de translaţie) II (s) de viteză vS şi mişcarea
de avans intermitent, de pătrundere III (sp), pe direcţie transversală. Numărul de treceri se
stabileşte în funcţie de schema de lucru, tipul filetului, pasul şi înălţimea lui, materialul

5
Lanţul cinematic închis este caracterizat printr-un mecanism de reglare şi un punct A de alimentare
cu flux cinematic, fiind stabilit şi un sens de circulaţie a acestui flux: de la punctul de alimentare A
spre mecanismul de reglare MR.

BGS 09  aprilie 2016 9


BGS 9 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

prelucrat, rigiditatea semifabricatului şi materialul aşchietor.


Practic, după efectuarea reglajelor de poziţie (poziţionarea cuţitului la adâncimea
necesară, la distanţa l1 de material) – punctul 1, simultan cu cuplarea mişcării principale I(n,v)
de rotaţie a semifabricatului, cuţitul se va deplasa din punctul 1 în punctul 2 (mişcarea de
avans II), cu avansul egal cu pasul elicei. După ieşirea din material şi parcurgerea unei distanţe
de siguranţă6 l2, se va retrage cuţitul din material – prin mişcarea auxiliară IV – până în poziţia
3. Se inversează sensul de rotaţie al semifabricatului (prin cuplarea mişcării de rotaţie V) şi,
prin menţinerea închisă a lanţului cinematic de filetare, se va produce deplasarea longitudinală
a căruciorului strungului în sensul invers (mişcarea VI), până ce cuţitul va ajunge aproximativ
în poziţia iniţială (în afara zonei filetate) – punctul 4. Urmează deplasarea transversală rapidă
VII spre poziţia 1, continuată cu mişcarea de lucru III, pentru fixarea mărimii avansului de
pătrundere sp. Ciclul de mişcări va fi reluat până la îndepărtarea întregului adaos A, adică
atingerea diametrului interior d1.

Fig. 9.14. Mişcările de lucru şi auxiliare la strunjirea filetului cilindric exterior

Procedeul prezentat în fig. 9.14 este cel mai precis şi mai des utilizat pe strungurile
normale. El are în vedere menţinerea permanent închisă a lanţului cinematic de filetare până
la finalizarea filetului, adică cuplarea permanentă a piuliţei secţionate pe şurubul conducător
SC (legătură nereprezentată în fig. 9.13).
 În cazul maşinilor-unelte CNC sunt utilizate dispozitive automate, care asigură ciclul
complet al operaţiei, constând în cursa longitudinală activă, retragerea radială a cuţitului la
sfârşitul cursei active, cursa inversă (cu viteză mărită) şi reglarea avansului de pătrundere
pentru trecerea următoare.
 Tipuri de scule şi port-scule pentru strunjirea filetelor
După forma corpului şi rezerva de reascuţire, cuţitele de filetat sunt de mai multe tipuri
(fig. 9.15):
 cuţite normale (fig. 9.15 a) – au corpul prismatic şi sunt poziţionate radial faţă de

6
înaintea operaţiei de filetare se execută o degajare de lăţime f, necesară «ieşirii» cuţitului.
7
Transmiterea mişcării de rotaţie a şurubului conducător la căruciorul strungului se face prin cuplarea
unei piuliţe secţionate, numite piuliţă-zăvor. La deplasarea manuală a căruciorului, această piuliţă se
decuplează.

10 Iulian ROMANESCU
Generarea filetelor pe strungul normal BGS 9
semifabricat; sunt cele mai comune şi sunt destinate strunjirii filetului exterior şi interior;
 cuţite prismatice – sunt poziţionate tangenţial la semifabricat, sunt utilizate numai pentru
filet exterior şi au rezervă de reascuţire mai mare decât cuţitele normale;
 cuţite-disc – sunt circulare, au cea mai mare rezervă de reascuţire şi se utilizează la filetarea
exterioară şi interioară de diametru mare.

a b c
Fig. 9.15. Cuţite de filetat: (a) – cuţit normal; (b) – cuţit prismatic; (c) – cuţit-disc.
(r.r-a – rezerva de reascuţire; l0 – material îndepărtat prin reascuţire)

În prezent, utilizarea cuţitelor la care refacerea calităţilor aşchietoare se face prin


reascuţire este mult restrânsă. Locul acestora a fost luat de cuţitele armate cu plăcuţe dure
amovibile – cuţite normale ca formă, dar şi cuţite cu construcţie specială, destinate unor
scopuri precise (fig. 9.16).

Fig. 9.16. Portscule pentru strunjirea filetului produse de firma Sandvik-Coromant

BGS 09  aprilie 2016 11


BGS 9 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

Pentru a acoperi o gamă cât mai largă de profile ale filetelor, marii producători de scule
aşchietoare au lansat o multitudine de tipuri constructive de plăcuţe aşchietoare amovibile (cu
fixare mecanică pe corpul sculei) (fig. 9.17), însoţite de recomandări referitoare la modul de
alegere a materialului plăcuţei dure, a profilului suprafeţei de degajare, a metodei de lucru, a
mărimii avansului de reglare şi chiar a regimului de aşchiere.

Fig. 9.17. Geometrii ale plăcuţelor dure destinate strunjirii filetelor cu profil
triunghiular, produse de firma Sandvik-Coromant (a) şi Seco (b)

Strunjirea filetelor cu profil triunghiular cu cuţite armate cu plăcuţe dure amovibile are
la bază alegerea şi aplicarea unuia dintre cele 3 principii de filetare (fig. 9.18), adoptat pe
baza argumentelor de ordin tehnic şi economic oferit de 3 tipuri de plăcuţă aşchietoare:

Fig. 9.18. Profiluri de plăcuţe dure: (a) – profil complet; (b) – profil parţial; (c) – profil multipunct;
(d) – adaos pentru debavurare, în cazul utilizării profilului complet şi multipunct

 plăcuţa de tip profil întreg/complet (full profile) (fig. 9.18 a) asigură un filet complet, finisat
şi debavurat, dar impune, pentru fiecare profil în parte, utilizarea de plăcuţe distincte pentru
fiecare pas (raza la vârf a plăcuţei este identică cu raza de fund a filetului, valoare dependentă
de pas). Pe semifabricat trebuie lăsat un adaos (cuprins între 0,02 şi 0,05 mm pe rază) pentru
obţinerea unui vârf curat şi debavurat (fig. 9.18 d).
 plăcuţa de tip profil în V (profil incomplet sau parţial) (fig. 9.18 b) asigură un inventar
restrâns de plăcuţe, fiecare plăcuţă acoperind câteva valori apropiate ale pasului. Deoarece

12 Iulian ROMANESCU
Generarea filetelor pe strungul normal BGS 9
plăcuţa nu prelucrează la final fundul filetului şi nici vârful filetului (nu îndepărtează
bavurile), diametrul exterior al şurubului (sau diametrul interior al piuliţei) prebuie strunjite
anterior la valoarea finală. Nu se realizează nici valoarea exactă a razei la fund, deoarece raza
la vârf a plăcuţei corespunde celui mai mic pas din gama acoperită.
 plăcuţa de tip profil multipunct (multi-point) (fig. 9.18 c) este destinată producţiei de masă.
Are profilul similar plăcuţei cu profil întreg, dar, prin cele 2 sau 3 vârfuri decalate, asigură
micşorarea numărului de treceri şi dublarea, respectiv triplarea productivităţii. Datorită
lungimii mari de contact dintre semifabricat şi muchia aşchietoare, forţele de aşchiere sunt
superioare şi necesită condiţii sporite de rigiditate.
 Metode de avans la strunjirea filetelor cu profil triunghiular
Metoda frecvent folosită la strunjirea canalelor elicoidale este metoda descrisă în
figura 9.14, ce are la bază menţinerea permanent închisă a lanţului cinematic de filetare, pe
durata realizării numărului necesar de treceri ale cuţitului.
Există însă mai multe procedee de îndepărtare a adaosului de prelucrare, definite de
modul distinct de realizare a avansului de reglare (pătrundere) (fig. 9.19).

Fig. 9.19. Moduri de realizare a avansului de pătrundere la strunjirea filetelor triunghiulare:


(a) – avans radial; (b) – avans de flanc; (c) – avans de flanc modificat; (d) – avans de flanc
alternativ

Metoda de avans de reglare aplicată influenţează direct:


 modul de formare a aşchiilor, direcţia de curgere şi controlul acestora;
 eforturile de aşchiere şi solicitatea dintelui aşchietor şi a filetului format;
 calitatea suprafeţei filetate şi precizia filetului;
 uzura dintelui aşchietor şi durabilitatea sculei.
1. Avansul radial de pătrundere (fig. 9.19 a) presupune deplasarea transversală intermitentă
a cuţitului (la fiecare trecere) cu valoare constantă sau descrescătoare, cuprinsă în domeniul
0,35 ÷ 0,02 mm). Este cea mai veche şi simplă metodă de reglare, fiind utilizată în mod
frecvent la realizarea filetelor cu pas mic (p < 2,5 mm), pe strungurile normale.
Ambele tăişuri ale cuţitului sunt solicitate în mod egal, motiv pentru care geometria
funcţională a acestora trebuie să fie identică. Ca urmare, şi uzarea tăişurilor este similară pe

BGS 09  aprilie 2016 13


BGS 9 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

cele două flancuri, iar componenta axială a forţei de aşchiere este teoretic nulă. Totuşi, forţele
ce acţionează asupra flancurilor filetului sunt mari, în primul rând datorită aşchierii complexe
din zona vârfului cuţitului; va rezulta o aşchie cu secţiunea în V, greu de spiralat şi de controlat
– ca direcţie de evacuare.
Temperatura în zona de lucru este ridicată, influenţând negativ durabilitatea sculei.
Prezintă risc de apariţie a vibraţiilor, în special la paşi mari.
Aplicată iniţial la strunjirea cu cuţite monobloc din oţel de scule şi oţel rapid, apoi la
cuţitele cu plăcuţe dure brazate – cu posibilităţi limitate de obţinere a unghiului de degajare
optim pentru cele două tăişuri8 – metoda a fost extinsă la utilizarea plăcuţelor dure amovibile,
la care a fost posibilă optimizarea geometriei tăişurilor. Spre exemplu, plăcuţele dure cu
geometria de tip A de la Sandvik, ori de tip S-A2 de la Seco (v. fig. 9.17) asigură unghiuri de
degajare pozitive pe ambele tăişuri, iar forma complexă a suprafeţei de degajare a plăcuţelor
cu geometria de tip C de la Sandvik asigură fragmentarea uşoară a aşchiilor.
Deficienţele avansului de reglare radial au fost rezolvate prin aplicarea avansului de flanc.
2. Avansul de flanc (uniflanc) (v. fig. 9.19 b) are în vedere deplasarea intermitentă a cuţitului
în lungul unui flanc al filetului.
Precizia direcţiei de deplasare a cuţitului faţă de direcţia radială (la unghiul de 30º
pentru filetul metric şi 27,5º pentru filetul Whitworth) este asigurată în cazul strungului
normal de rotirea şi fixarea săniuţei longitudinale la unghiul respectiv, avansul de reglare fiind
obţinut de la şurubul săniuţei longitudinale.
Metoda se aplică la degroşarea filetelor9 şi este foarte eficientă în cazul paşilor mari.
Ea prezintă multe avantaje faţă de metoda avansului radial:
 aşchia se formează şi se ghidează mult mai uşor, deoarece la operaţie participă un singur
tăiş, procesul apropiindu-se de aşchierea liberă;
 numărul de treceri este mai mic (pentru un acelaşi adaos total de prelucrare). Avansul de
reglare este cuprins în intervalul 0,1 ÷ 0,7 mm şi poate fi constant sau descrescător.
 în pofida unei aşchii de grosime mai mare, aşchia se formează mai uşor, căldura de aşchiere
este mai mică, iar riscul de deformare a filetului este diminuat;
 cuţitele monobloc pot fi ascuţite cu respectarea unghiurilor recomandate (în funcţie de
materialul prelucrat şi mediul de aşchiere folosit). Astfel, va fi realizată geometria optimă
pentru tăişul activ (un unghi de degajare pozitiv sau negativ), în detrimentul tăişului inactiv,
care nu va fi în contact cu materialul datorită unghiului la vârf al cuţitului mai mic cu câteva
grade decât unghiul de profil al filetului.
3. Avansul de flanc modificat
Metoda avansului de flanc modificat reprezintă o perfecţionare a metodei avansului de
flanc. Principiul de lucru şi de reglare este similar avansului de flanc, cu deosebirea că direcţia
de avans se abate cu un unghi de 1 ÷ 5º de la direcţia flancului filetului (fig. 9.19 c).
Metoda se aplică la utilizarea plăcuţelor dure amovibile – ce au unghiul la vârf identic
cu unghiul de profil al filetului – şi are ca scop evitarea frecării tăişului pasiv de flancul în
lungul căruia s-ar deplasa dintele aşchietor.
Procedeul este foarte eficient la strunjirea filetelor cu pas mare şi în scopul evitării
vibraţiilor.

8
Pentru a tăia în condiţii similare, cele două tăişuri ale cuţitelor monobloc de filetat se ascut la unghiul
de degajare zero.
9
La finisare trebuie prelucrate simultan ambele flancuri ale filetului, prin metoda avansului radial.

14 Iulian ROMANESCU
Generarea filetelor pe strungul normal BGS 9
Unghiul de deviere de la direcţia flancului se recomandă a fi de 3 ÷ 5º (fig. 9.20) în
cazul utilizării plăcuţelor cu suprafaţa de degajare plană (geometrie tip F – de la Sandvik-
Coromant sau tip S-FA, ori M – de la Seco) şi a plăcuţelor cu suprafaţă de degajare optimizată
de tip A – de la Sandvik-Coromant, ori S-A2 – de la Seco (v. fig. 9.17). Pentru plăcuţele cu
praguri de fragmentare pe faţă de degajare (geometria de tip C de la Sandvik) unghiul de
deviere se micşoreaza la 1º.

Fig. 9.20. Unghiul de deviere a direcţiei avansului de reglare şi alegerea direcţiei de degajare a
aşchiilor

4. Avansul de flanc alternativ


Metoda avansului de reglare alternativ în lungul flancurilor filetului (v. fig. 9.19 d)
este aplicabilă cuţitelor cu plăcuţă dură amovibilă, pe maşinile-unelte cu comandă numerică10.
Este considerată ca primă recomandare (alegere) pentru filetele cu pasul mare (peste 5 mm),
dar se aplică şi la paşii mici.
Principalul avantaj al metodei – comparativ cu avansul uniflanc sau uniflanc modificat
– îl reprezintă utilizarea “echilibrată” a ambelor tăişuri ale plăcuţei aşchietoare, cu efecte
benefice asupra durabilităţii sculei.
Firma Sandvik-Coromant recomandă folosirea plăcuţelor cu geometrie de tip A sau F.
 Recomandări pentru alegerea metodei de filetare
 Modul de formare, detaşare şi evacuare a aşchiilor în procesul de strunjire a filetelor poate
ridica probleme, în special în cadrul proceselor de lucru automatizate şi a celor fără
supraveghere permanentă. Aşchiile pot fi antrenate de dispozitivul de prindere a piesei sau se
pot înfăşura pe dispozitivul port-sculă, provocând blocaje, pierdere de productivitate şi chiar
daune. Pentru evitarea acestor neplăceri şi pentru cel mai bun control al modului de evacuare
a aşchiilor, firma Sandvik-Coromant recomandă utilizarea metodei avansului de flanc
modificat, simultan cu plăcuţele dure cu geometrie tip C (de control al aşchiei).
La aplicarea acestui procedeu, plăcuţa aşchietoare poate aşchia folosind alternativ ambele
tăişuri (v. fig. 9.20), aşchiile deplasându-se pe direcţii controlate. Aceasta asigură o prelucrare
sigură, fără opriri neplanificate/accidentale.
 Mărimea avansului de reglare la fiecare trecere poate fi descrescător sau constant.
 Avansul descrescător – determinat în ideea menţinerii constante a secţiunii de aşchie
nedetaşată – reprezintă prima alegere, frecvent aplicată. La prima trecere avansul de reglare
va fi maxim, scăzând astfel ca încărcarea dintelui aşchietor să fie aproximativ constantă.
Ultima trecere se va face cu valoarea 0,05 ÷ 0,07 mm.

10
Deplasarea alternativă cu precizie a dintelui aşchietor în lungul flancurilor dintelui necesită un
program special, realizabil numai pe maşini CNC.

BGS 09  aprilie 2016 15


BGS 9 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

 Avansul de reglare constant – indiferent de numărul de treceri – implică o productivitate


mai mică, deoarece conduce la creşterea numărului de treceri. Este mai solicitant pentru
plăcuţa aşchietoare, dar poate îmbunătăţi controlul aşchiilor.
Nu se recomandă a fi aplicat pentru paşi mai mari ca 1,5 mm.
 Strungurile CNC sunt echipate cu cicluri de filetare, în care pasul, adâncimea filetului sau
numărul de începuturi poate fi setat diferenţiat – inclusiv la prima şi ultima trecere.
 Trebuie evitate avansurile de reglare mai mici de 0,05 mm.
 Pentru plăcuţele dure din nitrură cubică de bor (NCB) avansul nu trebuie să depăşească
0,10 ÷ 0,12 mm.
 Modul de alegere al suportului port-sculă depinde de mai mulţi factori, precum: tipul de
maşină şi condiţiile de lucru; suportul port-sculă existent; sensul elicei filetului – pe stânga
sau pe dreapta; cerinţele de control al modului de evacuare a aşchilor.
 Filetarea interioară este mai dificilă decât cea exterioară, din cauza spaţiului restrâns de
evacuare a aşchiilor şi a rigidităţii limitate a sculei utilizate.
Evacuarea aşchiilor, îndeosebi din găurile înfundate, este uşurată la utilizarea sculelor
pe mâna stângă – la filetele cu elicea pe dreapta şi a celor pe mâna dreaptă – la filetele pe
stânga (metoda de filetare prin tragere). Simultan, se recomandă folosirea metodei de avans
modificat pe flanc, care generează aşchii spiralate, uşor de condus spre exteriorul găurii.
 Unghiurile de poziţie ale dintelui aşchietor
La filetarea cu plăcuţe dure amovibile trebuie respectată poziţia corectă a dintelui
aşchietor faţă de semifabricat, ceea ce impune ca:
 vârful plăcuţei să fie la înălţimea centrului piesei (să fie conţinut în planul de bază, plan ce
conţine axa semifabricatului);
 planul descris de muchia aşchietoare trebuie să fie perpendicular pe elice, drept pentru care
acesta trebuie să fie înclinat faţă de direcţia de avans cu un unghi φ egal cu unghiul elicei β.
Astfel, unghiul de degajare constructiv γx (din planul secant [SX]) al tăişului poziţionat spre
sensul avansului longitudinal va fi egal cu unghiul φ, dar va avea semnul opus (fig. 9.21);
 cele două tăişuri ale plăcuţei dure trebuie să prezinte aceeaşi geometrie funcţională
(unghiurile de aşezare funcţionale αxf1 şi αxf2 trebuie să fie egale).

Fig. 9.21. Unghiurile funcţionale rezultate la înclinarea plăcuţei dure în procesul


de strunjire a filetului

16 Iulian ROMANESCU
Generarea filetelor pe strungul normal BGS 9

2.4.2. Filetarea cu cuţitul pieptene


 Strunjirea filetului cu cuţite pieptene (fig. 9.22) se aseamănă cu strunjirea cu plăcuţe cu
profil multipunct (v. fig. 9.18 c) sau cu dinţi multipli. Pieptenele (cu corp normal, prismatic
sau disc) prezintă mai mulţi dinţi distanţaţi la pasul filetului de prelucrat (fig. 9.22). Zona
aşchietoare cuprinde primii zd dinţi, scurtaţi după o direcţie oblică (unghiul φ0), urmaţi de o
serie de dinţi compleţi, cu rol de finisare şi calibrare a filetului.
În principiu, mişcările de lucru executate de cuţitul pieptene (fig. 9.22 a) sunt identice
cu cele prezentate la filetarea cu cuţitul (fig. 9.22 c). Productivitatea ridicată asigurată de
metodă se datorează numărului redus de treceri, micşorat de zd ori comparativ cu strunjirea
cu un cuţit profilat. Filetele cu pas mic, pot fi prelucrate într-o singură trecere (fig. 9.22 b),
adaosul total fiind repartizat la cei zd dinţi (în exemplul din figură zd = 5) din zona de aşchiere.

Fig. 9.22. Cinematica strunjirii filetului cu cuţitul pieptene

2.4.3. Filetarea cu capete de filetat


La producţia de serie mare şi de masă (armături şi piesele de legătură ale conductelor,
piuliţe pentru rulmenţi etc.) se folosesc capete de filetat cu cuţite-pieptene, ce pot fi prismatice
(radiale sau tangenţiale), ori disc (fig. 9.23). În general sunt formate din 4 cuţite identice,
poziţionate echidistant (la 90º) pe cap, înclinate la unghiul φ al elicei (fig. 9.24) şi decalate
axial cu 0,25 p.
Ca cinematică, mişcarea principală de rotaţie poate fi realizată de semifabricat sau de

BGS 09  aprilie 2016 17


BGS 9 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

cap, acesta din urmă efectuând şi avansul axial. După intrarea în aşchiere a primilor dinţi de
pe cuţite, avansul se realizează automat, prin «înşurubare». La introducerea în aşchiere, capul
se închide manual, prin apropierea cuţitelor la cota reglată, urmând a se deschide automat la
finalizarea lungimii de filetat – reglată în prealabil. Partea de atac cu zd vârfuri aşchietoare a
celor n cuţite (în general 4) împarte adaosul de prelucrare în acelaşi mod cum o face conul de
atac al celor n dinţi ai tarodului sau filierei.
Capetele de filetat pot fi utilizate la prelucrarea filetelor pe strunguri normale, pe
strunguri revolver, pe strunguri automate şi pe maşini speciale de filetat şi permit obţinerea
de viteze de aşchiere relativ mari (15  20 m/min), asigurând o productivitate mult mai mare
decât la procedeele amintite anterior.

Fig. 9.23. Filetarea cu capete de filetat alcătuite din cuţite-pieptene normale (radiale) (a),
prismatice tangenţiale (b) şi disc (c)

Fig. 9.24. Cap de filetat cu cuţite-pieptene tip disc (a) şi geometria cuţitului (b)

2.4.4. Filetarea în vârtej


Filetarea în (sau prin) “vîrtej” (fig. 9.25) se remarcă printr-o productivitate foarte mare.
Această variantă de prelucrare poate fi considerată ca fiind o frezare (procedeu cunoscut şi ca
rotofrezare) a filetelor pe strung. Filetarea se execută pe strungul universal sau pe maşini
speciale, cu ajutorul unui cap special de filetat, pe care sunt montate circular câteva cuţite
monodinte, identice, cu vârfurile situate în acelaşi plan. Capul de filetat se înclină faţă de axa
semifabricatului pentru ca planul de lucru să devină tangent la directoarea elicoidală, iar
cuţitele sunt reglate în direcţie radială pentru ca vârfurile acestora să fie dispuse pe un cerc cu
diametrul mai mare decât diametrul exterior al piesei şi cu centrul de rotaţie într-un punct O,
decalat de centrul O1 al semifabricatului. În acest mod, cuţitele vor intra succesiv în aşchiere,
unghiul sectorului de contact cu materialul depinzând de raportul dintre diametrul de
dispunere a cuţitelor şi diametrul filetului. Dacă generatoarea Γ este materializată de forma

18 Iulian ROMANESCU
Generarea filetelor pe strungul normal BGS 9
tăişurilor cuţitelor, pentru generarea curbei directoare Δ (elicea cilindrică) sunt necesare o
mişcare de totaţie I a capului port-cuţit, o mişcare circulară II (de avans) a semifabricatului şi
o mişcare III de avans axial a acestuia, în interdependenţă cu avansul circular II (s = pasul
elicei p).

Fig. 9.25. Traiectoria tangentă la semifabricat a cuţitelor, la filetarea în vârtej

Caracteristica principală a acestei variante de prelucrare rezultă din faptul că sculele au


contact intermitent cu piesa semifabricat. Aceasta permite prelucrarea cu viteze de aşchiere
mult mai mari decât cele utilizate în cazul altor procedee de prelucrare. La filetarea în vârtej
cu scule din oţel rapid, vitezele de aşchiere se iau în limitele 80100 m/min. Dacă cuţitele
sunt armate cu CMS, vitezele de aşchiere pot ajunge la 250300 m/min.
Turaţia piesei trebuie determinată astfel încât să se asigure o viteză de avans circular
optimă. În acest scop, se ia în considerare avansul circular pe dinte al sculei sd, recomandat
pentru materialul aşchiat. Frecvenţa mişcării de rotaţie a piesei se calculează cu relaţia (9.7),
în funcţie de avansul pe dinte sd, turaţia sculei ns numărul de cuţite z şi diametrul mediu d2 al
filetului.
sd  z  n s
np  [ rot / min] (9.7)
  d2
Filetarea în vîrtej prezintă următoarele avantaje: precizie înaltă de prelucrare;
productivitate ridicată (de aproximativ 15 ori mai mare decât în cazul filetării pe strung cu
cuţit profilat şi de aproximativ 3 ori mai mare decît în cazul filetării cu freze disc profilate);
rugozitate foarte bună (Ra = 0,81,6 m) şi precizie bună.

3. Materiale şi utilaje necesare desfăşurării lucrării practice


 Diferite tipuri de scule (cuţite şi plăcute dure) pentru filetare; pentru identificarea modului
de fixare pe maşina-unealtă.
 Planşe de prezentare cu scheme de aşchiere.

4. Metodologia desfăşurării lucrării practice


 Se studiază forma şi geometria sculelor pentru filetare.
 Se studiază poziţia şi modul de fixare a sculelor pentru filetare în dispozitivul port sculă.
 Se studiază structura lanţului cinematic de filetare a strungului normal, tipurile de filete ce
pot fi executate şi reglajele necesare.

BGS 09  aprilie 2016 19


BGS 9 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

 Se urmăresc mişcările de lucru, mişcările de reglare-poziţionare şi modul de formare şi


detaşare a aşchiilor.
 Se identifică (pe panoul cu imagini şi în filmele de prezentare) procedeele de prelucrare
urmărite efectiv, forma semifabricatului şi tipul de sculă aşchietoare utilizată, poziţia relativă
sculă-piesă şi mişcările de lucru.
 Se stabilesc parametrii regimului de aşchiere pentru strunjirea unui filet cu cuţitul, după
metoda avansului transversal de pătrundere şi se execută practic filetul.
 Stabilirea parametrilor regimului de aşchiere pentru strunjirea filetului metric
 Datele iniţiale referitoare la filetul ce urmează a fi executat vor fi impuse de conducătorul
lucrării practice şi vor fi centralizate în tabelul 9.1.

Tab. 9.1
Materialul de prelucrat ……..
……..
Materialul aşchietor
Tipul filetului
Pasul filetului
Durabilitatea muchiei aşchietoare T= [min]
Condiţii de lucru
KM = 1
Diametrul semifabricatului D= [mm]
 Metodologia de calcul pentru filetarea cu cuţitul prin metoda avansului transversal:
1. Calcularea înălţimii filetului (adaosul total de prelucrare A) h, conform standardului în
vigoare (v. fig. 9.12).
2. Stabilirea adaosului de degroşare AD din relaţia:
h = A = AD + AF = AD + (0,1  0,3) mm (9.8)
Valoarea adaosului de finisare Af se adoptă în funcţie de mărimea filetului (adaosul total h).
3. Adoptarea numărului de treceri la degroşare şi finisare11:
iD = 4  9 (9.9)
iF = 3  6 (9.10)
4. Calcularea adâncimii de aşchiere pentru degroşare şi finisare:
tD = AD / iD [mm]; (9.11)
tF = AF / iF [mm] (9.12)
5. Calcularea vitezei optime de aşchiere pentru trecerile de degroşare vD [m/min] şi de
finisare vF [m/min], folosind relaţia (9.13)12:
𝐶𝑣 ∙ 𝐷 𝑞 𝑚
𝑣 = 𝑚 𝑦 𝑥 𝐾𝑀 , [ ] (9.13)
𝑇 ∙ 𝑠 ∙ 𝑠𝑝 𝑚𝑖𝑛
6. Calcularea turaţiilor optime pentru degroşare noptD şi finisare noptF, cu relaţia generală:
n = 1000v / πD [rot/min] (9.14)
7. Adoptarea turaţiilor efective pentru degroşare nefD şi finisare nefF din gama de turaţii a
strungului.

11
valorile mari ale intervalelor sunt recomandate pentru filetele cu pas mare.
12
Relaţiile de calcul, constantele şi exponenţii se iau din anexa 2 a îndrumarului de laborator.

20 Iulian ROMANESCU
Generarea filetelor pe strungul normal BGS 9

 Strunjirea filetului metric


 Se reglează pe strungul normal parametrii determinaţi prin calcul pentru efectuarea primelor
treceri de degroşare: nefD şi mărimea pasului p13.
 Se poziţionează cuţitul de filetat pentru a fi cu vârful la linia centrelor şi tăişurile simetric
orientate faţă de direcţia de avans.
 Se execută trecerile de degroşare, asigurând retragerea rapidă a cuţitului la finalizarea
porţiunii filetate.
 Se schimbă turaţia şi se efectuează trecerile de finisare.
 Se verifică calitatea filetului obţinut.

5. Conţinutul referatului
 Ca parte teoretică lucrarea trebuie să conţină:
 Geometria elicei cilindrice (fig. 9.2 a).
 Modul de generare cinematică a elicei cilindrice cu ajutorul triedrului osculator (fig. 9.8).
 Schema de filetare cu tarodul (fig. 9.10).
 Structura lanţului cinematic de filetare a strungului normal (fig. 9.13).
 Schema generală de strunjire a filetului (fig. 9.14).
 Reprezentarea schematizată (cu precizarea secţiunii de aşchie şi a direcţiei avansului de
pătrundere) a metodelor de strunjire a filetului triunghiular (după fig. 9.19 şi 9.20 a).
 Procedeele de prelucrare a canalelor elicoidale cu cuţitul pieptene (fig. 9.22 a), cu capetele
de filetat (fig. 9.23 b sau c) şi prin metoda «în vârtej» (fig. 9.25).
 Ca parte practică lucrarea trebuie să cuprindă:
 Profilul filetului metric executat (fig. 9.12).
 Tabelul 9.1 cu valorile completate şi relaţiile de calcul analitice şi numerice pentru
determinarea parametrilor de lucru.
 Valorile avansului de pătrundere cu care s-a realizat efectiv filetul de pas impus.
 Se fac observaţii asupra metodelor de strunjire a filetelor cu mai multe începuturi.

6. Referinţe bibliografice
1. Cozmâncă, M., Panait, S., Constantinescu, C. – Bazele aşchierii. Iaşi, Editura „Gheorghe
Asachi”
pag. <343-357>, 1995
2. Panait, S., Romanescu, I., Prelucrarea suprafeţelor prin procedee specifice. Iaşi, Editura
Tehnopres, 2004
pag. <126-143>
3. Oprean, A. et al. – Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor. Bucureşti, Editura Didactică
şi Pedagogică, 1981
<pag. 290-291>
4. Panait, S., Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor. Iaşi, Tipografia I.P.I., 1995.

13
Pe strungurile normale, se pot strunji 4 tipuri de filete: cu pasul în mm, cu pasul în ţoli, filete
corespunzătoare şuruburilor din angrenajele melcate în mm (filet modul) sau în ţoli (filet
diametral-pitch DP).

BGS 09  aprilie 2016 21


BGS 9 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

7. Verificaţi-vă cunoştintele
 Definiţi procesul pentru realizarea unui canal elicoidal.
 Precizaţi cinematica prelucrării pe strung a unui canal elicoidal.
 Schematizaţi lanţul cinematic de filetare al strungului normal.
 Desenaţi şi explicaţi schema de aşchiere la filetarea cu cuţitul.
 Descrieţi cinematica filetării cu cuţitul şi precizaţi forma curbelor generatoare şi condiţia
realizării directoarei elicoidale.
 Comparaţi procedeele de reglare a adâncimii de aşchiere la strunjirea filetelor cu cuţitul.
 Descrieţi alte metode de prelucrare pe strung a filetelor cilindrice.

8. Subiecte de examen
S. Generarea cinematică a directoarei elicoidale.
S. Obţinerea directoarei elicoidale prin materializare.
S. Schema de strunjire a filetului cu cuţitul şi structura lanţului cinematic de filetate.
S. Prelucrarea pe strung a filetelor cu cuţitul pieptene.
S. Prelucrarea filetelor cu capete de filetat.
S. Filetarea în vârtej.

22 Iulian ROMANESCU