Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Drept Ca o Linie
Drept Ca o Linie
de Luis Alfaro
traducere de Radu Apostol
Personaje:
Paulie: Bărbat frumos, în jur de treizeci de ani, britanic, jeans negri, geacă şi cizme
de cowboy
Mama: în jur de şaizeci de ani, mama lui Paulie, britanică; poartă fustă mini,
colanţi, eşarfă înflorată la gât, pălărie de cowboy, curea cu teacă de pistol folosită
drept portofel; poartă un trenci peste costumul de cazino
Timp: prezent
VACANŢA
Lumină plină. Sunet de metrou, într-o staţie din New York. Sunet de muzică rap.
Scen albă. Întuneric. Sunetul de muzică rap continuă să se audă, suprapus se aude
ambianţă sonoră de metrou (oameni care vorbesc, trenuri care se apropie, opresc
în staţie şi pleacă). În proiecţie apare scris Vacanţa. Proiecţia dispare, pe toate
cele trei laturi este sugerata o staţie de metrou. Sunetul se aude mai scăzut. Paulie
şi Mama intră pe peron. Vorbesc cu oameni care nu se văd.
Mama: Hello!
Paulie: Îmi iubesc mama. A zburat ea tocmai din deşert ca sǎ mǎ vadǎ şi sǎ fie cu
mine acum. Ce mai înseamnǎ patru ore în plus sau în minus, nu mamǎ?
Mama: Sǎ zbor patru ore pentru o asemenea ocazie, era tot ce-mi doream mai mult.
Şi în plus sǎ stii cǎ de-acum în acolo, cu toate filtrele alea de pe aeroport, pentru
metale, pentru prafuri, pentru substanţe, te mai întârzie câteva minute. Dar meritǎ.
Pierzi acolo câteva minute, dar te alegi cu patru ore de cǎlǎtorie liniştite, şi poate
chiar mai mult de atât.
Paulie: Am fost sǎ-mi pun un cercel în sfârc. Iar acum suntem aici pentru cǎ eu m-
am decis sǎ mǎ arunc în faţa trenului.Ţineam morţiş ca mama sǎ fie cu mine în
aceastǎ zi specialǎ. Şi ea este aici. Nu putea să lipsească. Nu mamă?
Paulie: Hai spune-le despre cercelul meu din sfârc! Hai, mamǎ!
Mama: E oribil! Numai ăia din triburile africane mai practică aşa ceva. Ei şi tipii
din galeriile de fotbal, sunt la fel. I-am atras atenţia fiului meu: „Paulie, ce-ţi mai
doreşti atât de mult să fi ca cei din galeriile de fotbal, dacă tot vrei să te sinucizi?
Şi-apoi este un gest antisocial! Şi-apoi oamenii cu atâta metal pe ei defecteazǎ
toate detectoarele de arme de pe aeroporturi. Chestia asta atrage de-odatǎ toate
privirile celorlaţi asupra ta. Te izoleazǎ. Te separǎ de ceilalţi şi crede-mǎ, nu e
cazul! Pǎstreazǎ-ţi banii, I-am spus!”
Mama: Paulie, n-ar fi trebuit sǎ spui micile secrete de familie în faţa tuturor! Nu e
totuşi un lucru cu care sǎ mǎ mândresc!…
Paulie: Mama a venit sǎ stea cu mine, cǎci mi-au apǎrut nişte eczeme urâte si în
plus pe spate, mi-au apǎrut nişte pete roz.
Mama: Nu-i daţi atenţie! E bine sǎnǎtos! Doar cǎ ar trebui sǎ mai respire din când
în când mǎcar, şi aerul curat din deşert.
Mama: Sunt chiar drǎguţe! Şi dacǎ tot a fost sǎ le ai, bucurǎ-te cǎci mǎcar ai o
culoare mai rozalie. Eu una nici nu le-aş numi „pete rozalii”, ci mai degrabǎ,
rozalee. Sau mai bine lavande, mult mai şic, lavande!
Mama: Sigur cǎ da, ce îi trebuiau atâţia bani în metrou? A meritat-o!Bine mai puţin
partea cu crima, nimeni nu meritǎ sǎ moarǎ. Nimeni. Bineînţeles cu excepţia,
Reginei Angliei!
Mama: Pǎi, serios, ce-i trebuiau atâţia bani în metrou? Suntem în New York. Existǎ
un cult al crimei în New York. Ce înseamnǎ MTV?
Moarte prin televiziune. Asta e: Moarte prin Televiziune!
Mama: Pǎi asta nu sunǎ aşa rǎu! Pozitiv! Rǎu sunǎ Negativ, ceva trist…
Moartea te pândeşte la fiecare pas. De ce sǎ te mai temi când ştii deja asta?
Paulie: Am pierdut mult în greutate. Dar se pare cǎ medicamentele îşi fac totuşi
efectul.
Mama: Paulie a avut întotdeauna grijǎ de silueta lui. A fost mereu foarte atent!
Paulie: Aşa e! În mod obişnuit, n-aş sǎri în faţa trenului! Nu suntem genul ǎsta de
oameni! Train jumpers. Sinucigaşi. Asta s-ar potrivi mai mult negrilor.
Paulie: Ii dispreţuiesc pe cei care fac gestul ǎsta doar dacǎ existǎ prin preajmǎ şi o
mulţime de gurǎ-cascǎ. Oameni care sǎ-I cunoascǎ. Şi asta când poţi veni aici
liniştit, în burta New York-ului şi pânǎ sǎ aparǎ vreun gurǎ-cascǎ, ai şi sǎrit!
Mama: Ei, mamǎ, dacǎ toţi ar gândi ca tine! Pǎi, n-am vǎzut eu, femei de vârtsa
mea, care una-douǎ au sǎrit din faţa mea. E jenant! N-au pic de tǎrie, de spirit
combativ.
Paulie: Aşa e!
Mama: Asta-i din pricina comfortului oferit la tot pasul. Viaţa în fastfood, moartea
aici la metrou, totul garantat! Destine anonime. Eu şi cu Paulie preferǎm viaţa mai
durǎ, nu-i aşa Paulie?
Paulie: Aşa e!
(pauză)
Paulie: Mamǎ, simţi şi tu cǎ existǎ prin apropiere vreo persoanǎ urâtǎ, care nu-i de-
acord cu noi ?
Mama : Ah. De asta sunt sigurǎ ! Intotdeauna se gǎseşte cineva care nu-i de acord
şi în plus mai este şi rǎu intenţionat.
Paulie : Crezi tu, cǎ oamenii urâţi şi rǎu intenţinaţi au ceva împotriva noastrǎ ?
Mama : Cam aşa ! De fapt, mǎ uit la o astfel de persoanǎ chiar acum. Nu ţi-o
arǎt.Nu suntem genul ǎla de oameni care aratǎ rǎul şi urâtul din viaţǎ. Tot ce vedem
este fie frumos, fie dacǎ nu, trecem peste, ignorǎm.
Mama : Nu le purta pică celorlalţi. Îţi faci rǎu degeba. Eu sunt alǎturi de tine, este
tot ceea ce conteazǎ !
Paulie : Aşa e !
Mama : Şi în plus, nimeni nu a venit aici ca sǎ audǎ povestea ta tristǎ. Ei vor sǎ
ştie dacǎ te mai arunci în faţa trenului sau nu ?
Paulie : Atunci ar trebui sǎ iasǎ din prima ! Trebuie sǎ sar în faţa unui tren potrivit.
Ceva în genul unui expres. Nu crezi ?
Mama : Singurul motiv pentru care l-am însoţit în putreziciunea asta de spaţiu a
fost acela de a mǎ asigura cǎ va face, aşa cum a promis : dacǎ nu va reuşi sǎ se
sinucidǎ, se va întoarce sǎ trǎiascǎ lângǎ mine, în mica noastrǎ oază din deşert.
Paulie : Nu ! Nu ! Nu !
Paulie : Tocmai, de ce ?
Mama : Se întâmplă, d-aia ! Mi-aş dori sǎ ştiu dacǎ mai sari sau nu.
Paulie : Când sar, ar trebui sǎ spui şi tu ceva de genul : ”Fiul meu, oh, fiul meu, oh,
nu Paul ! „
Mama: Paulie. Pot sǎ-ţi spun aşa? E mai drǎguţ, mai aproape de suflet.
Paulie: Bine. Fiul meu Paulie tocmai a sǎrit în faţa trenului. S-a sinucis, cred.
Fii sigurǎ cǎ nu vei uita sǎ adaugi „cred cǎ”. Asta ca sa nu te implice ca martor.
Mama: Ce drǎguţ din partea ta! Mereu cu gândul la biata lui mamǎ!
Mmama: Aşa-i!
Mama:Scurt istoric!
Paulie: Al cui?
Mama: Al nostru!
(pauză)
Fiul meu Paulie este homosexual.
Paulie: Profund!
Mama: Aşa e, o sǎ-mi ia durerea cu mâna, aşa mi-au zis. Dacǎ am fost cǎsǎtoritǎ de
mai multe ori…
Din pricina asta, atitudinea lui Paulie mǎ supǎrǎ. Eu niciodatǎ, cu toate cǎ am acest
spate imperfect, nu m-am gândit la sinucidere.
Ce sǎ mai spun de Wayne Newton! Ce, el s-a sinucis? Dar Ann Margaret? Dar
Siegfried sau Roy? Ce, ei s-au sinucis? Normal cǎ nu! Pe ei s-a clǎdit industria
divertismentului, ei au râs de toatǎ lumea. Şi crede-mǎ cǎ erau foarte îndreptǎţiţi sǎ
se sinucidǎ.
Mama: Paulie m-a învǎţat tot ce trebuie sǎ ştiu despre feminism. Cândva lecţiile
astea o sǎ-i foloseascǎ şi lui, sǎ fie şi el mai activ, poate chiar un travestit.
Paulie: Doamne!
Paulie: E timpul!
Mama: Emoţii?
Paulie: Bun.
Mama: Ce?
(pauză)
LAS VEGAS
Proiecţie pe trei laturi Las Vagas. Proiecţia dispare. Sunet de televizor. Sunet de
telecomandă care schimbă neîncetat programele. Pe fiecare canal talk-show. Se
aprinde lumina. Pe toate cele trei laturi este proiectată imaginea unui apartament
luxuos. Paulie stă într-un pliant cu telecomanda în mână şi cu receptorul pe umăr.
Navighează prin programe. Se aude o sonerie. Paşi apropiindu-se. Mama intră,
este costumată în acelaşi costum de cazino.
Mama: Gata! Nu se mai poate! Paulie, te gǎsesc în aceeaşi poziţie cum te-am lǎsat
când am plecat. Ce se întâmplǎ cu tine? Stai aici toatǎ ziua cu telefonul în braţe, de
parcǎ ar fi o mâţǎ sau un fetiş ceva.
Paulie: Nu sunt trist. Doar cǎ-mi place mai mult sǎ stau în casǎ.
Paulie: Deşert.
Mama: Deşertul înseamnǎ cactuşi, nisip, şopârle mici, rǎtǎcitori care se zbat sǎ
supravieţuiascǎ. Ǎsta-I deşertul, plin de viaţǎ! Respirǎ cu greu, dar respirǎ!
Trǎieşte!
Paulie: Ugh.
Mama:Poţi vizita muzeul Liberace sau poţi cǎlǎri la ferma lui Wayne Newton.
Pentru Dumnezeu, fǎ ceva! Zaci aici toatǎ ziua, „ mǎ ofilesc!”. Intr-un pliant!? Ce
plictisitor! Suntem în Las Vegas, iar tu stai într-un pliant!?
Mama: De ce nu?!
Mama: De ce nu mǎ mirǎ!? Cine n-ar fi, dacǎ ar sta toatǎ ziua în casǎ ascultând
Benjamin Britton şi mai ales uitându-se la televizor! La maximum, pe talk-showuri
şi novele vomitând de emoţie. Mai ieşi şi tu din când în când!
Paulie: Nu vreau!
Mama: Micul Paulie, totdeauna sǎ stea singur, singurel, doar el şi cinismul lui.
Paulie: Exact!
Paulie: Nu mint!
Mama: Nu te-am vǎzut vorbind nici mǎcar cu vreun turist, care el sǎ te opreascǎ şi
sǎ te întrebe ceva, că tu…Nu ştii pe nimeni în tot Las Vegas-ul! Capitala
Travestiţilor, şi tu nu ştii pe nimeni. Mare dezamǎgire pentru toţi ca tine!
Paulie: Nu dezamǎgesc pe nimeni! Maniacii ǎia sexuali avizi după sex nu sunt
genu meu.
Paulie: Înceteazǎ!
Paulie: Nu mǎ intereseazǎ!
(pauză)
Paulie: Taci!
Paulie: Dacǎ m-ai iubi, mǎcar n-ai mai pierde timpul, ai lucra peste program ca sǎ
poţi obţine mai mulţi bani pentru plata doctorului.
Mama: Mi-aş dori sǎ pot lucra mai mult, dar atât în calitatea mea de mamǎ, cât mai
ales ca fiinţǎ optimistǎ ce mǎ aflu, îni doresc ca fiul meu sǎ-şi poatǎ trǎi ultimele
zile într-o ambianţǎ plǎcutǎ, demn.
Paulie: Demn.
Mama: Dupǎ eşecul lamentabil al sinuciderii tale, mi-am jurat cǎ te voi veghea
pânǎ când, treptat-treptat, îţi vei pierde toate facultǎţile. Vei ajunge ca un copil şi
apoi: ţuşt!! Te voi păstra la loc în pântece. Pânǎ acum, nimic din toate astea, doar
ura şi nemulţumirea ta!…
Dacǎ mǎ isterizez şi eu ca tine, să ştii cǎ am sǎ mǎ înscriu într-o fundaţie. Şi
mamele au drepturi, sǎ ştii!
Mama: Ştiu!
Mama: A fost o moarte deosebit de frumoasǎ cu toatǎ familia la capul patului. Iar
din familie fǎcea parte şi Jessica Tandy, Hume Cronyn şi un labrador, pe care l-am
vǎzut în filmele pentru copii. Atunci mi-am zis iatǎ o moarte care i-ar plǎcea şi lui
Paulie al meu.
Paulie: Niciodatǎ!
(pauză)
Paulie: Dacǎ stau sǎ mǎ gândesc, chiar nu m-ar deranja sǎ petrec ultima noapte cu
un labrador, alǎturi de Siegfried şi Roy, iar maicǎ-mea sǎ fie Elizabeth Taylor.
(lumina se stinge)
TELECOMUNICAŢII
Paulie: Înceteazǎ!
Mama: Nu mǎ pot abţine! Sunt o femeie singurǎ, iar tu eşti singurul meu copil. N-o
sǎ stau sǎ te pǎzesc clipǎ de clipǎ, aş deveni o mamǎ exemplarǎ şi nu vreau!
Paulie: Asa ceva nu am întâlnit şi oricum nu cred cǎ îmi duci grija clipǎ de clipǎ.
Paulie: Cât despre spiritul matern, nu te îngrijora, nu poţi sǎ-l pierzi, cǎci nu-l ai…
Paulie: N-ar fi trebuit sǎ vii acasǎ în pauza de masǎ! Sunt clipele mele de
intimitate, de linişte.
Mama: Ce oameni?
Mama: Cu oricine!?
Mama: Serios?
Paulie: Prieteni.
Paulie: Da e o linie specialǎ pentru prieteni. Am plǎtit 12$ şi pot vorbi cu oricine
chiar şi din SUA.
Mama: Cu oricine?!
Paulie: Diverse.
Mama: Sex?
Paulie: Desigur! Cum nu! Pânǎ nu se lasǎ cu SEX, însemnǎ cǎ n-am vorbit. Nu!?
Doar e o linie de gays!?
Paulie: Da!
Mama: De ce?
Paulie: Nu ai cum sǎ înţelegi, sunt sentimente…De fapt mai mult despre tine
vorbesc.
Paulie: Acum, trebuie sǎ mǎ înţelegi şi tu, e o linie unde oamenii cer ajutor In
situaţii delicate…Ei îţi pot oferi ajutor.
Mama: Ajutor pentru ce?
Paulie: Ca sǎ trǎieşti.
Mama: Te inşealǎ, te minte. Arǎţi mai bine decât acum câţiva ani!
(pauză)
Paulie: Ãsta nici măcar nu e deşert, e o copie. Tu n-ai avea nici un motiv să te
schimbi de atâtea ori, atâtea rochii, dacă ar fi deşert.
Paulie: De ce? În fiecare dimineaţă când mă trezesc şi te văd cum îti pui ciorapii
ăiă şi sarafanul acela mini Frontier Casino, de la jobul acela de căcat de care eşti
aşa mândră. Vomit. Tot timpul, alte haine, altele, altele...
De-abia atunci îmi dau seama cât eşti de batrână, mult prea batrână pentru
asemenea haine. Şi ştii ce?! Fusta şi pălaria şi zâmbetul acela belicos pe care îl ai
când se apropie un client, toate astea mi s-ar potrivi mie! Din noi doua eu am
trăsături mai fine, eu am fundul cel mai frumos, eu ar trebui să am viitorul nu tu.
Tu ar trebui să te grăbeşti să dispari. Ai înteles, să dispari!
Nu-i normal ce se întâmplă, tu ar trebui să mori înaintea mea. Eu vreau să trăiesc!
Tu să mori!
(începe să tuşească, se îneacă)
Urăsc lumea asta modernă. Tu să mori, eu vreau să trăiesc.
(pauză)
Da, cam asta e tot ce le spun pe CHAT, şi dacă se întâmplă să nu închidă pâna în
final îi rog să mă ajute să ies de aici.
Mama: Ba râd!
Mama: Se poate, dar tot ceea ce văd eu este doar un homosexual egoist, fără nici
un prieten, un travestit
Mama: Sigur. Tot eu. Adică eu mă târăsc pâna aici în singura ora când pot să respir,
şi sper să petrec cu tine clipele astea în mod plăcut, civilizat, la un ceai poate; fur
pentru tine din toneta cei mai mici Hot Dog-i, ca pentru copii. Îi fur deci pentru
tine, şi tu mă faci bătrână!
(pauză)
Mama: Oh, doamne, Paulie, uite ce-ţi faci! Atâta agitaţie! Nervi, nervi, nervi. În
timpul acesta organismul tău digeră şi ultimele celule T pe care le mai ai.
Paulie: Celule T, celule T, celule T, vorbeşti despre ele ca despre nişte căluţi de
mare.
Mama: Paulie, nu eşti singurul! Ştiu atâţia mari amatori de pariuri şi care pot
pierde odată, din nenoroc, tot ce-au avut vreodată. Aşa le-a fost destinul.
Paulie: Ce tot vorbeşti de destin, m-ai dus cu toate poveştile despre marea aventură
a vieţii, marele val. Iar eu te-am crezut! Nu-i nici o mare aventură, nici un val, totul
e lin, lin şi coboară.
Mama: „Despre marile încercări ale vieţii ilustrului Paulie”. Eu nu te-am minţit cu
nimic, ţie îţi este frică să trăieşti. Şi oricum n-am minţit mai mult decât alţii,
Regina Angliei, de exemplu.
Mama: Iartă-mă, dar am mai auzit vorbele astea, îi aparţin lui Mickey Rooney, în
Băieţi de Oraş. Şi le spunea mai bine decât tine, dacă îmi este permis să adaug…
Sunt mamă, nu Iisus Christos!
Mama: Încetează!
Paulie: Aici nu-i casa mea, aici este deşert! Nici măcar, e o copie, artificial!
Mama: Priveşte şi tu mai bine: este o oază! Ultima graniţă! Priveşte şi tu oraşul!
Poţi pleca oriunde de aici: din Egipt, în New York sau Monte Carlo. În lume! Aici
lumea întreagă e privită dintr-un colţ. Nu există un alt loc mai bun să poţi s-o iei de
la început. Şi tu mai mult decât oricine ar trebui să te bucuri că-ţi oferă şansa unui
nou început. Aici te poţi reinventa!
Paulie: Nu ştiu. Aş vrea să pot afla despre lucrurile pe care nu le cunosc şi n-am să
le mai aflu niciodată.
Parisul…
Mama: Ah, da, Parisul! O adunătură de degeneraţi cu berete pe cap care se pişă
noaptea în râul acela de-l au şi ei şi atâta se laudă cu el…Un popor întreg care
refuză de atâţia ani se spele. Ei au în schimb, Eau de Toilette. Asta ar trebui să te
pună pe gânduri.
(pauză)
Dacă vrei să mai afli, întreabă-mă!
CEAIUL
Proiecţie pe trei laturi Ceaiul.Se aprinde lumina. Se aude ticăit de ceas. Bătăi
puternice în uşă. Acelaşi apartament din Las Vegas. Paulie stă în pliant cu
receptorul de gât.
Mama: Medicamente.
Paulie: Ce fel?
Mama: AZT.
Paulie:AZT?
Paulie: Unde?
Mama: La spital.
Paulie: Ce spital?
Mama: Cu japca!
Paulie: Ce?
Mama: Eu am adus astea pentru tine, ar trebui să te bucuri! Nu mai cunosc o altă
mamă care să mai facă aşa ceva. Puteam foarte lesne să trec pe lângă ele şi să-mi
văd de drum. Dar eu am colindat toate saloanele ca să găsesc această cutie magică,
cu leacuri care să te mai ţină în viaţă.
Mama: A mea şi numai a mea! Nimeni nu se mai interesează de ea, doar eu!
Tu chiar crezi că interesează pe cineva dacă tu trăieşti sau nu? Chiar crezi că mai
există cineva pe lumea asta care să mai numere fiecare nouă celulă T, care reuşeşti
tu s-o păstrezi?
Nimeni.
(pauză)
Mama: Nu fi copil!
Paulie: Fără AZT, fără DDI, fără chimicale, nu vreau să ajung o plantă.
Paulie: Nu mă răsfăţ!
Mama: Să-ţi dau un simplu motiv pentru care merită iei AZT? Ca să poţi respira!
Să respiri! Ştii, adică : inspiră, expiră!
Mama: Cine nu oboseşte? Dar vezi tu pe cineva care a obosit şi nu mai respiră!?
Paulie: Nu înţelegi.
Mama: Dementule!
Mama: Că aşa simt. Fac ceea ce simt! Avantajul celui care încă trăieşte.
(pauză)
Îi urăsc pe laşi. Mai ales pe cei care se tem să trăiască.
Lumea te aşteaptă, Paulie, iar tu îi întorci spatele!? Faci ce vrei, dar nu mori, ai
auzit? Iartă-mă!
Mama: Nu-ţi convine? Fa ceva! Eşti bărbat, eşti mai tare, hai! Loveşte-mă, dă-mi
în spate! Distruge-mi colecţia de discuri cu Michael Crawford. Orice, dar acum.
Singur. Nu te mai ajut!
MATERNITATE
ÎMPLINIREA
Proiecţie pe trei laturi Împlinirea. Sunetul bătăilor de inimă. Lumină gri. Paulie şi
Mama stau cu faţa la public.
Paulie: Mamă,o veste bună!
Mama: Ce e?
Paulie: Doctorul a trecut să mă vadă azi. Mi-a spus că celulele T s-au dublat!
(Paulie se uită îngrozit la mama, apoi începe să râdă, mama râde şi ea. Paulie
începe să plângă, mama continuă să râdă)
BOTEZUL
Proiecţie pe trei laturi Botezul. Sunetul de apă într-o cadă. Lumină. Proiecţie de
jur împrejur cu apă. Mama îi face baie lui Paulie.
Mama: Frank Sinatra şi-a pierdut vocea odată, şi uite că i-a revenit.
(pauză)
Mama: El era grec, grecii sunt mai trăzniţi. Când mă uit la tine, nu văd un bărbat,
văd un băieţel.
Mama: Cine mai are nevoie de o pereche de picioare, când are o mamă care se
îngrijeşte de toate? O mamă care-ţi urmăreşte fiecare mişcare. Nu poţi să mişti,
fără ca ea să ştie. Mama Mamelor!
Paulie: Poate.
Mama: Nu.
(pauză)
Mama: Şi mie mi-ar plăcea să putem avea şi pe stradă câte un loc ascuns, unde să
ne putem vârâ şi să stăm aşa, doar noi doi, în linişte.
(pauză)
Paulie: Doamne.
Mama: Nu poţi găti, mai ales că sinusurile tale nu mai funcţionează. Dacă ţi-era
foame, mă rugai şi îţi pregăteam un super cocktail de fructe, gustos şi sănătos.
Paulie: E bine.
Paulie: Nu.
Mama: Atunci, anunţă-mă înainte. Nu sunt Liza Minelli. Nu le fac pe toate cât ai
bate din palme.
Paulie: Ştiu.
Mama: Ştii tu asta? Dar cum ar putea ştii aşa ceva unul care nu a muncit toată
viaţa?
Paulie: De la tv.
Mama: Normal că l-am cunoscut! Nu foarte mult, eram doar o prostituată. Treaba
mea era să fac bani, nu fişe sociale.
Paulie: Sigur.
Paulie: Nu uita de vorbele dulci şoptite la ureche, sfatul prietenesc, umărul pe care
ţi se confesează…
Paulie: Cum se mai schimbă lumea! Înainte era mai mult o plăcere, acum a devenit
un sport. Prea mult efort!
(pauză)
Mama: Pauzele de masă, în marile restaurante, afacerişti, oameni cu bani, care vin
să mănânce şi vor să se relaxeze pentru două ceasuri.
Mama: Nu, eram prea concentrată cu slujba. Ţine de stil. Depindea de la un client
la altul.
(pauză)
Paulie: Totuşi!…
Paulie: Înţeleg.
Paulie: Sigur.
Paulie: Ceva?
Mama: Normal!
(pauză)
Paulie: E operă.
Mama: Ah, operă. Dacă eşti fericit trebuie să asculţi muzică mai ritmată.
(pauză)
Paulie: Hai, du-te acum! Apa se răceşte şi vreau să mă mai bălăcesc puţin.
ACHITAREA
Proiecţie pe trei laturi Achitarea. Sunet de picătură. Paulie stă pe un scaun Mama
apare pregătind medicamentaţia.
Paulie: Un local pentru bărbaţi numai. Se pare că este una dintre scenele cele mai
apreciate de pe Broadway, unde, aş adăuga, eu îmi vânturam sula.
Mama: Ce vulgar!
Paulie: Tot felul. Afacerişti. Majoritatea moşi, băieţii care aduc pizza,poate chiar şi
cei mai apreciaţi artişti de pe Broadway, de la celelalte teatre veneau acolo. Eu nu
prea puteam să-i văd, căci era prea multă lumină pe sula mea.
Paulie: După bacşişuri! Cât îmi lăsau şi mai ales unde îi plasau, banii. Cum mă
atingeau!…Unii îmi vârau banii în cizme. Eram costumat în cel mai singuratic
cowboy!
Mama: Vezi, demult ai fost intersat să cunoşti şi să experimentezi, noul!
Paulie: Mă rog, acesta era doar un preambul, munca începea după aceea. Mă
plimbam printre mese, purtam conversaţii.
(pauză)
Mama: Mâinile?
Am şi uitat senzaţia!
Mama: Aşa-i!
Paulie: Ele au fost singurele care m-au ocrotit, m-au încălzit, m-au iubit.
(pauză)
Mama: Iartă-mă!
Mama: Nu pot mai mult. Aş vrea să pot, o mamă nu e mai mult. Ţine de destin, tu
ai spus. Trebuie să nu cedăm. Curaj.
Mama: Nu. Vrei să renunţi? Asta înseamnă că încă mai depinde de tine. E un semn
că încă mai existîn tine o parte care poate să mai lupte.
(pauză)
Mama: Depinde încă de tine. Îţi las masca, pentru că nu te iubesc. Rămâi aşa, eu n-
o scot, nu te iubesc, nu dacă renunţi.
(Mama îşi pune mâinile pe pieptul lui, peste tubul de la perfuzie.)
Nu te iubesc.
ESTIMÃRI
Proiecţie pe trei laturi Estimări. Sunetul bătăii inimii. Lumină roşie. Paulie şi
Mama stau cu faţa la public
Mama: Ce e?
Proiecţie pe trei laturi Scrima. Sunetul unor lame încrucişate. Lumină. Tot spaţiul
e alb. Treptat în proiecţie apare un dormitor, în care sunt medicamente peste tot.
Paulie e întins pe pat. Mama intră, poartă echipament de scrimă. Se opreşte lângă
patul lui Paulie.
Paulie:Pentru mine?
Mama: Priveşte lamele astea. Dacă vrei putem să le scoatem vârful de protecţie.
Sunt foarte ascuţite.
Paulie: Ne duelăm?
Mama: Prostii. Uiţi cu cine vorbeşti. Fiecare băiat vrea s-o întreacă pe maică-sa
într-un sport mai dur.
Paulie: Nu şi eu.
Mama: Rolul meu de mamă este să-ţi îndeplinesc fiecare dorinţă chiar dacă mă
urăşti pentru asta.
Mama: Poate că e cum zici tu, dar acum sus, sus şi loveşte-mă.Pe mine şi pe toţi ca
mine. Hai.
(pauză)
(îl loveşte)
Mama: Minciuni!
Paulie: Recunoaşte!
Mama: Apără-te! Hai! Noi nu suntem genul acela de oameni.Noi nu cedăm! Luptă
cu mine! Loveşte-mă pentru nepăsarea mea. Ridică-te şi loveşye-mă pentru toţi
anii cât n-am fost împreună. Sigur poţi. Hai! Luptă! Ripostează! Sus! Sus! Pentru
dumnezeu! Sus!
(realizează că nu mai mişcă.)
(pauză)
Mama: Demenţa cred că a început, ţi-am mai mărit doza de morfină azi.
REVERSUL
Proiecţie pe trei laturi Reversul. Sunetul bătăii inimii. Tot spaţiul este alb. Paulie
şi Mama stau cu faţa la public.
Mama: Ce e?
Mama: Serios?
(Paulie se uita la mama şi începe să râdă, mama râde şi ea. Paulie continuă să
râdă, mama începe să plângă)
DEMENŢA
Paulie: Spune-le tu. Le spui tu? Le spui tu că nu mai e nevoie de nici un ajutor?
Am întâlnit oameni.
Oameni fără picioare.
Fără picioare şi
Luptau foarte bine.
Mama: Aşa e.
El zicea că o am în sânge.
Păi schimbă-mi sângele.
El zicea că e în celulele meleT?
Elimină-le! Dă-le naibi!
Picioarele?
Taie-le!
Sunt aici!
Da, sunt eu.
Sunt aici.
Aşa că spune-le să păstreze pastilele.
Încetaţi cu chimicalele.
Încetaţi cu ajutoarele.
Încetaţi cu funerariile
Spune-i Lizei
Spune-i Barbarei
Spune-i Piaei
Spune la toate târfele să înceteze!
(începe să râdă)
Da, am trecut
Da, am trecut.
Mamă?
mi-am luat bilet.
Da, am trecut.
*******
Proiecţie pe trei laturi dar lipseşte cuvântul. Sunetul bătăii inimii. Toată scena
albă. Paulie şi Mama stau cu faţa la public.
(pauză)
(pauză)
(pauză)
(pauză)
Serios?
Mama: Da. Aşa e. Dar e bine să-l ai, chiar dacă n-ai mai cerut. Nu crezi?
(pauză)
Paulie: Hmm.
Mama: Linişteşte-te!
Paulie: Încerc.
Mama: Ce-o să fac eu fără tine? Pentru cine o să mai subtilizez eu medicamente?
Mama: Drăguţ!
(pauză)
(Paulie refuză)
Mama: Tot?
Pasulie: Da.
Mama: Maternitatea? Şi pe-asta?
Paulie: Istorie.
Paulie: Aşa e .
Mama: Deci, vezi, nu prea poţi pleca. Sunt o groază de cazinouri care trebuie
construite, jackpot-uri de câştigat.
Paulie: Dacă nu-ţi place istoria, cum îţi vei aminti de mine?
Paulie: Unde?
Paulie: Da.
Paulie: Viaţa.
Paulie: Şi eu.
(pauză)
Începe să-mi placă chestia asta, Paulie. Momentele astea de linişte, când suntem
noi doi. Aşa cum stai tu acolo şi mă asculţi cât e ziua de lungă, felu cum ştii tu să te
porţi, drăguţ, atent. Chiar îmi plac momentele astea. Şi îi mulţu,mulţumesc
doamnei Elizabeth Taylor pentru lecţiile pe care le-am învăţat.
(pauză)
Paulie? Paulie?
(Paulie e mort. Mama începe să plângă)
Paulie? Copilaşul meu mic şi scump.
(pauză)
O viaţă.
O viaţă întreagă.
Tocmai am văzut.
Paulie?
(pauză)
sfârşit
VEGHE