UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

DEPARTAMENTUL DREPT PRIVAT

COLESNIC RUSLAN

Licenţă pentru activitatea farmaceutică

DREPT FINANCIAR

REFERAT

Conducător științific ____________ Roșca Nicolae, doctor în drept,

conferențiar universitar

Autor _____________ Colesnic Ruslan, an. IV, gr. 3, f/r

CHIŞINĂU-2018

CUPRINS

ÎNTRODUCERE …………………………………………………………………………………3

CAPITOLUL I. ACTIVITATEA FARMACEUTICĂ ȘI AUTORIZAREA EXERCITĂRII EI

 1.1. Noțiunea de activitate farmaceutică și caracteristica ei ................................................4
1.2. Licențierea activității farmaceutice ...............................................................................5
1.3. Exercitarea activității farmaceutice ..............................................................................8

CAPITOLUL II. ÎNCETAREA ACTIVITĂȚII FARMACEUTICE PRIN SUSPENDARE ȘI

RETRAGERE
1.1. Suspendarea activității farmaceutice ............................................................................9
1.2. Retragerea licenței de activitate farmaceutică ............................................................10

CONCLUZII .................................................................................................................................12

BIBLIOGRAFIE ...........................................................................................................................13

ÎNTRODUCERE

Licenţa este un act oficial, care se eliberează de autoritatea publică pentru licenţiere și îi dă
titularului de licenţă dreptul de a desfăşura într-o anumită perioadă genul de activitate care este
indicat în conţinutul acesteia, cu angajamentul de a fi respectate în mod obligatoriu anumite
condiţii.
2
 Astfel, prezența licenței demonstrează doua fapte:
- statul autorizează (permite) întreprinzătorul să desfăşoare un anumit gen de activitate;
- actul dat confirmă dreptul titularului de a desfăşura acest gen de activitate.
Potrivit legii 451/2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de
întreprinzător1, există mai multe organe competente să elibereze o licenţă. Agenția Servicii Publice
este organul de stat împuternicit cu autorizarea celor mai multe activităţi.
Alte organe abilitate cu eliberarea licenţelor sunt:
a) Banca Națională a Moldovei;
b) Comisia Națională a Pieței Financiare;
c) Agenția Națională pentru Reglemantare în Energetică;
d) Agenția Națională pentru Reglementarea în Comunicații Electronice și
Tehnologia Informației;
e) Consiliul Coordonator al Audiovizualuui
Deci, licențierea este o intervenție a statului în activitatea economică, o limitare a dreptului
la activitatea de întreprinzător și o răsfrângere a capacității civile a subiectelor. Fiind o activitate
a statului, licențierea nu numai că autorizează întreprinzătorul să practice o anumită activitate
economică, dar și exercită față de el o funcție de comtrol, asigurând astfel respectarea legalității,
protecția drepturilor, intereselor și sănătății cetățenilor, apărarea și securitatea statului, ocrotirea
moștenirii culturale a poporului, altor interese publice.2
Această intervenție a statului în activitatea de întreprinzător este necesară și benefică,
anume pentru a asigura piața cu mărfuri și servicii nepericuloase vieții și sănătății publice. Prin
licență statul asigura egalitatea în drepturi și interesele legitime ale tuturor întreprinderilor,
organizațiilor, persoanelor fizice. Stabilește un mod unic de realizare a unei anumite activități de
antreprenoriat pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
Astfel, pentru buna funcționare a economiei, pentru securitatea statului și a cetățenilor,
licențierea unor activități economice este binevenită.

CAPITOLUL I. ACTIVITATEA FARMACEUTICĂ ȘI AUTORIZAREA EXERCITĂRII

EI

1.1. Noțiunea de activitate farmaceutică și caracteristica ei

Conform definiţiei prezentate în art. 1 al Legii cu privire la activitatea farmaceutică -
“Activitatea farmaceutică constituie un domeniu ştiinţifico-practic al ocrotirii sănătăţii, care

1
Legea nr.451 din 2001 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 26-28 din 18 februarie 2005;
2
N.Roșca, S.Baieș, Dreptul Afacerilor, Vol. I, Chișinau 2004, pag. 65-66.

3
include elaborarea medicamentelor, standardizarea, înregistrarea, producerea, prepararea,
controlul calităţii, păstrarea, informarea, livrarea şi eliberarea acestora populaţiei, precum şi
conducerea întreprinderilor farmaceutice şi a subdiviziunilor acestora, activităţi exercitate
numai în cadrul întreprinderii farmaceutice, cu excepţia cercetărilor în vederea elaborării şi
testării medicamentelor, efectuate în conformitate cu legislaţia în vigoare”1.
Prima şi cea mai importantă caracteristică generalizatoare a activităţii farmaceutice este
apartenenţa acestei activităţi la domeniul ştiinţifico-practic al ocrotirii sănătăţii. Clasarea de către
unele acte legislative şi normative a activităţii farmaceutice la alte domenii decât cel al sănătăţii
poate fi considerată nu numai o eroare dar şi o neglijare a profesiei de farmacist.
Genurile concrete de activitate incluse în definiţia activităţii farmaceutice pot fi divizate în
două grupe:
I - cele ce pot fi exercitate în exclusivitate de specialişti farmacişti şi/sau laboranţi-
farmacişti;
II - care pot fi exercitate şi de alţi specialişti.
Trebuie accentuat faptul că genurile concrete ale activităţii farmaceutice au tendinţă de
extindere, ceia ce este condiţionat de creşterea rolului farmacistului atât în procesul de asistenţă
farmaceutică, cât şi în viaţa medicală şi socială în întregime.
Din cele menţionate se poate conchide că noţiunea de activitate farmaceutică se află într-un
proces de permanentă dezvoltare, modificare şi completare.
O altă caracteristică importantă a activităţii farmaceutice este condiţionată de faptul că ea poate
fi desfăşurată doar în cadrul întreprinderii farmaceutice.
Legea cu privire la activitatea farmaceutică reglementează următoarele tipuri de
întreprinderi farmaceutice:
întreprinderi farmaceutice industriale;
întreprinderi (laboratoare) de microproducţie farmaceutică;
laboratoare pentru controlul calităţii medicamentelor;
depozite farmaceutice;
farmacii;
instituţii de cercetări farmaceutice;
instituţii farmaceutice ştiinţifico-practice.
Întreprinderile farmaceutice pot înfiinţa filiale în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Dreptul de a organiza filiale se indică în documentele de fondare a întreprinderii farmaceutice.
1.2. Licențierea activității farmaceutice

1
Legea nr. 1456-XII din 25 mai 1993 publicată în Monitorul Oficial, nr 59-61 din 15 aprilie 2005

4
 Noţiunea de licenţă provine de la latinescul “licentia” ceia ce semnifică autorizaţie dată de
stat. Licenţierea activităţii farmaceutice reprezintă autorizarea (permisiunea) de a desfăşura
această activitate.
Licenţa pentru practicarea activităţii farmaceutice este un act oficial ce atestă dreptul
titularului să desfăşoare această activitate, pentru o perioadă determinată, cu respectarea
obligatorie a condiţiilor de licenţiere şi cerinţelor stabilite de Ministerul Sănătăţii.
Conform Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizarea activităţii de
întreprinzător1, genurile de activitate supuse reglementării prin licenţiere sînt genurile de
activitate care corespund cel puțin unuia dintre aceste criterii:
- implicarea utilizării resurselor limitate ale statului;
- serviciul prestat sau bunul produs/comercializat prezintă pericol sporit și
supravegherea eficientă a activității în cauză necesită stabilirea condiţiilor şi cerinţelor
speciale de activitate, precum şi verificarea respectării acestora pe parcursul activităţii,
pentru excluderea prejudicierii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,
sănătăţii populației, mediului, precum și integrității, stabilității financiare și securităţii
statului.
Realizând o analiză a activității farmaceutice, vedem că aceasta se încadrează în lista acelor
activități cărora le corespunde cel de-al doilea criteriu specificat mai sus.
Vorbind despre activitatea farmaceutică și despre necesitatea licențierii acestei activități,
precum, și despre modul de obținerea a licenței ne vom conduce de normele stipulate de Legea
nr. 160 din 22.07.2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător,
publicată în Monitorul Oficial Nr. 170-175 din 14.10.2011 şi Legea nr.1456-XII din 25.05.1993
cu privire la activitatea farmaceutică, publicată în Monitorul Oficial, nr 59-61 din 15.04.2005.
După cum am specificat deja, sunt mai multe organe competente să elibereze o licenţă. În
cazul activității farmaceutice competența îi aparține Agenției Medicamentului și Dispozitivelor
Medicale. Această competență i-a revenit Agenției începând cu 27 octombrie 2017. Anterior,
aceste atribuţii reveneau Agenției Servicii Publice.
Pentru obţinerea sau prelungirea licenţei, solicitantul depune la Agenţia Medicamentului şi
Dispozitivelor Medicale:
a) cererea în care se indică: denumirea, forma juridică de organizare, IDNO-ul
întreprinderii sau al organizaţiei ori numele, prenumele, adresa şi IDNP-ul
persoanei fizice solicitante; genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui
desfăşurare se solicită licenţa; asumarea pe propria răspundere de către
solicitantul de licenţă a responsabilităţii pentru respectarea condiţiilor de
1
Legea nr.160 din 22 iulie 2011 publicată în Monitorul Oficial, nr 170-175 din 14 octombrie 2011

5
 licenţiere la desfăşurarea genului de activitate pentru care se solicită licenţa şi
pentru autenticitatea documentelor prezentate;
b) copia actului de proprietate sau a contractului de locaţiune a imobilului unde se va
desfăşura activitatea licențiată (Art. 4 alin. (4) al Legii ocrotirii sănătăţii nr. 411-
XIII din 28.03.1995; Art. 36 alin. (1) al Legii cadastrului bunurilor imobile
nr.1543-XIII din 25.02.1998; Hotărârea Guvernului nr. 504 din 12.07.2012 pentru
aprobarea Regulamentului sanitar privind dotarea şi exploatarea farmaciilor şi
depozitelor farmaceutice);
c) copiile diplomelor de absolvire a instituţiei superioare sau medii de specialitate în
domeniul farmaceutic (după caz, certificatele de echivalare a diplomelor obţinute
în străinătate, eliberate în modul stabilit) (Art. 22 alin. (1), alin. (2), alin. (2 1) şi
Art. 27 alin. (1) al Legii nr.1456-XII din 25.05.1993 cu privire la activitatea
farmaceutică);
d) copia certificatului ce confirmă perfecţionarea continuă a cunoştinţelor (Art. 9
alin. (3) și Art. 10 alin. (1) și (3) ale Legii ocrotirii sănătăţii nr. 411-XIII din
28.03.1995; Art. 22 alin. (1), alin. (3) a Legii nr.1456-XII din 25.05.1993 cu
privire la activitatea farmaceutică);
e) copiile ordinelor de angajare a conducătorilor unităţilor farmaceutice şi filialelor
acestora (Art. 143 lit. e) şi Art. 22 alin. (4) ale Legii nr.1456-XII din 25.05.1993
cu privire la activitatea farmaceutică; Art. 65 alin. 1 din Codul muncii al
Republicii Moldova nr.154 din 28.03.2003).
Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale înregistrează cererea (declaraţia)
pentru eliberarea sau prelungirea licenţei de modelul stabilit și documentele anexate la aceasta
conform borderoului şi eliberează certificatul constatator autentificat prin semnătura persoanei
responsabile.
La data înregistrării cererii și documentelor stabilite de prezentul articol pentru
obținerea/reperfectarea licenței, autoritatea de licențiere înștiințează Agenția Națională pentru
Sănătate Publică și Comitetul permanent de control asupra drogurilor (în cazul comercializării
preparatelor stupefiante şi/sau psihotrope), pentru a se asigura (cu sau fără solicitarea unei vizite
de control din partea Agenției Naționale pentru Sănătate Publică) de corespunderea condițiilor de
activitate a solicitantului cu cerințele stabilite, pentru a solicita și a obține de la entitățile
respective autorizațiile necesare desfășurării activității farmaceutice.
În cel mult 10 zile lucrătoare de la data înștiințării, Agenția Naţională pentru Sănătate
Publică transmite autorității de licențiere notificarea sau procesul-verbal de control privind
rezultatele verificării efectuate, iar Comitetul permanent de control asupra drogurilor – copiile

6
autorizațiilor/avizelor emise în urma controlului. În cazul în care Agenția Naţională pentru
Sănătate Publică nu a inițiat un control în urma înștiințării și/sau nu a emis un proces-verbal de
control, iar Comitetul permanent de control asupra drogurilor nu a emis, după caz, autorizația în
decursul a 10 zile lucrătoare de la depunerea înștiințării, survine principiul aprobării tacite.
Licenţa se eliberează în termen de 20 zile lucrătoare, începînd cu ziua eliberării
certificatului constatator. La expirarea termenului de 20 zile lucrătoare se consideră că există
acceptare tacită dacă Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale nu a răspuns în termen
la solicitare.
Dacă solicitantul, în termen de 30 de zile de la data la care i s-a expediat (înmînat)
înştiinţarea despre adoptarea deciziei privind eliberarea/prelungirea sau reperfectarea licenţei, nu
a prezentat nemotivat documentul care confirmă achitarea taxei pentru eliberarea/prelungirea sau
reperfectarea acesteia, Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale este în drept să
anuleze decizia privind eliberarea/prelungirea sau reperfectarea licenţei sau să adopte decizia
privind recunoaşterea licenţei ca fiind nevalabilă.
Temei pentru respingerea cererii privind perfectarea licenţei este depistarea de către
autoritatea de licenţiere a datelor neveridice în documentele prezentate de către titularul de
licenţă.
Titularul de licență, pe lânga drepturile acordate de aceasta, are și obligațiuni. Și aici putem
menționa că în cazul în care titularul de licenţă creează o nouă filială sau o altă nouă
subdiviziune separată, el este obligat să depună la autoritatea de licenţiere o cerere, inclusiv prin
intermediul serviciului e-licenţiere, de reperfectare a licenţei în vederea includerii în anexa la
licenţă a unei noi adrese de desfăşurare a activităţii, cu solicitarea copiei (copiilor) autorizate de
pe licenţă.
Titularul de licenţă nu este în drept să transmită licenţa sau copia de pe aceasta altei
persoane.
În caz de lichidare a filialei sau a altei subdiviziuni separate a titularului de licenţă care a
desfăşurat activităţi conform licenţei obţinute, acesta depune la autoritatea de licenţiere o сerere,
inclusiv prin intermediul serviciului e-licenţiere, de reperfectare a licenţei în vederea excluderii
adresei respective din anexa la licenţă. Modificările respective se includ în registrul licenţelor nu
mai tîrziu de ziua lucrătoare imediat următoare zilei în care a fost adoptată decizia privind
reperfectarea licenţei.
1.3. Exercitarea activității farmaceutice
Activitatea farmaceutică se exercită de către specialişti cu studii farmaceutice superioare
(farmaciști) sau medii (laboranți-farmaciști) şi calificarea corespunză-toare cerinţelor stabilite de
Ministerul Sănătăţii.

7
 Este stabilit că depozitele farmaceutice, farmaciile şi filialele acestora sunt conduse numai
de farmacişti. Ca excepţie, farmaciile şi filialele farmaciilor amplasate în localităţile rurale pot fi
conduse de laboranţi-farmacişti care au calificarea corespunzătoare cerinţelor stabilite de
Ministerul Sănătăţii.
În instituţiile medico-sanitare publice din localităţile rurale în care nu există asistenţă
farmaceutică, activitatea farmaceutică desfăşurată în cadrul filialelor de categoria a II-a ale
farmaciilor, ca excepţie, poate fi exercitată de lucrători medicali care posedă cunoştinţe practice
în domeniul farmaceutic în conformitate cu cerinţele stabilite de Ministerul Sănătăţii.
Cetăţenii străini şi apatrizii care au studii farmaceutice pot exercita activitatea
farmaceutică, după echivalarea şi recunoaşterea documentelor de studii în modul stabilit de lege,
în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii Republicii Moldova.
Conform prevederilor legii 1456/1993 un farmacist (laborant-farmacist) poate să conducă
numai o întreprindere farmaceutică.
Exercițiul profesiunilor de farmacist și laborant-farmacist este supravegheat de Ministerul
Sănătății. Conform reglementărilor în vigoare farmaciștii și laboranții-farmaciști au dreptul și
sunt obligați să-și perfecționeze continuu cunoștințele profesionale.
De competența organelor de ocrotire a sănătății ține organizarea reciclării o dată la 5 ani a
lucrătorilor medico-sanitari și farmaceutici în instituții sau facultăți de perfecționare, în alte
instituții din republică și străinătate.
Conform reglementărilor legale, formarea profesională la specialitatea ”Farmacie” este
permisă în exclusivitate doar în instituțiile de învățământ de stat. Reieșind din această normă
legală, Ministerul Sănătății permite desfășurarea activității farmaceutice doar absolvenților
instituțiilor de învățământ farmaceutic subor-donate Ministerului Sănătății.
Activitatea farmaceutică pentru deținătorii diplomelor de învățământ farma-ceutic de stat din
alte țări, se permite în baza certificării cunoștințelor de către Comisia Republicană de Atestare
Profesională.

CAPITOLUL II. ÎNCETAREA ACTIVITĂȚII FARMACEUTICE PRIN SUSPENDARE

ȘI RETRAGERE

Activitatea farmaceutică, la fel ca și alte activități economice care activează în baza

licenței, poate fi suspendată în conformitate cu prevederile Legii cu privire la principiile de bază
de reglementare a activităţii de întreprinzător. În unele cazuri titularilor le este retrasă licența,
ceea ce duce la învetarea activității și chiar în unele cazuri la tragerea la raspunderea persoanelor

8
responsabile. În continuare ne vom referi mai detaliat asupra suspendării și retragerii licenței
pentru activitatea farmaceutică.

2.1. Suspendarea activității farmaceutice

Valabilitatea licenței poate fi suspendată în conformitate cu prevederile Legii cu privire la
principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător.
Drept temei pentru suspendarea valabilităţii licenței în baza deciziei autorităţii emitente,
fără adresarea în instanţa de judecată, serveşte:
1) cererea titularului privind suspendarea valabilităţii licenței conform lit. (a), alin. (2), art.
(10) al Legii nr. 160 din 22.07.2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de
întreprinzător;
2) neachitarea anuală sau neachitarea în termen a taxei pentru licență, conform prevederilor
lit. (b), alin.(2), art. (10) al Legii nr. 160 din 22.07.2011 privind reglementarea prin
autorizare a activității de întreprinzător;
3) încălcarea uneia dintre condiţiile de practicare a activităţii farmaceutice conform lit.(a),
alin.(6) art.(142 ) al Legii nr. 1456-XII din 25.05.1993 cu privire la activitatea farmaceutică;
4) lipsa dreptului de proprietate sau expirarea contractului de locaţiune a imobilului unde se
desfăşoară activitatea licenţiată conform lit.(b), alin.(6) art.(14 2) al Legii nr. 1456-XII din
25.05.1993 cu privire la activitatea farmaceutică;
5) necorespunderea actelor de studii ale persoanelor angajate cu genurile de activitate prestate
conform lit.(c), alin.(6) art.(142) al Legii nr. 1456-XII din 25.05.1993 cu privire la
activitatea farmaceutică;
6) lipsa actelor ce confirmă instruirea continua conform lit.(d), alin.(6) art.(14 2) al Legii nr.
1456-XII din 25.05.1993 cu privire la activitatea farmaceutică;
7) lipsa/retragerea certificatului de acreditare conform lit.(e), alin.(6) art.(14 2) al Legii nr.
1456-XII din 25.05.1993 cu privire la activitatea farmaceutică;
8) suspendarea licenței în cadrul controlului de stat sau ca urmare a acestuia se efectuează în
conformitate cu prevederile Legii nr.131 din 08.06.2012 privind controlul de stat asupra
activităţii de întreprinzător conform alin. (7), art.(10) al Legii nr. 160 din 22.07.2011
privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător;
9) în scopul iniţierii procedurii de suspendare a licenței în alte cazuri decît cele stabilite la
alin.(2), art. (10) al Legii nr. 160 din 22.07.2011 privind reglementarea prin autorizare a
activității de întreprinzător, autorităţile emitente care nu au funcţii de organ de control
şi/sau de agent constatator în procesul contravenţional, pentru stabilirea nerespectării de
către titularul de licență a cerinţelor şi condiţiilor stabilite de lege, în cazul în care pentru
validarea şi constatarea neconformităţilor este necesară o verificare la faţa locului, vor
solicita şi vor utiliza documentele eliberate de către organul de control şi/sau agentul

9
 constatator cu atribuţii în domeniul corespunzător, conform art.(11 1) al Legii nr. 160 din
22.07.2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător.
Decizia de suspendare a valabilităţii actului permisiv, adoptată conform procedurii stabilite
de Legea cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, se aduce,
de către autoritatea emitentă, la cunoştinţă titularului în termen de 3 zile lucrătoare de la data
emiterii. Termenul de suspendare a valabilităţii actului permisiv nu poate depăşi două luni.
Titularul actului permisiv este obligat să înştiinţeze în scris autoritatea emitentă despre
înlăturarea circumstanţelor care au dus la suspendarea valabilităţii lui.
Decizia privind reluarea valabilităţii actului permisiv se adoptă de autoritatea emitentă în
temeiul unei hotărîri a instanţei de judecată care a emis hotărîrea de suspendare sau a instanţei de
judecată ierarhic superioare, în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii înştiinţării. Decizia
se aduce la cunoştinţă titularului de act permisiv în 3 zile lucrătoare de la data emiterii.

2.2. Retragerea licenței de activitate farmaceutică

Licenţa poate fi retrasă în conformitate cu prevederile legale.
Drept temei pentru realizarea acţiunilor prevăzute de lege în vederea retrage-rii licenţei
servesc:
1) cererea titularului de act permisiv privind retragerea actului (art. 11 alin. (1) lit. a)
din Legea nr. 160 din 22.07.2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii
de întreprinzător. Conducătorul întreprinderii ori persoana împuternicită de acesta
prin procură depune la Agrnţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale
personal, prin scrisoare recomandată sau prin poştă electronică (sub formă de
document electronic cu semnătură digitală) cererea prin care solicită retragerea
licenţei);
2) decizia de radiere a titularului de act permisiv din Registrul de stat al persoanelor
juridice şi din Registrul întreprinzătorilor individuali (art. 11 alin. (1) lit. a) din
Legea nr. 160 din 22.07.2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de
întreprinzător;
3) depistarea unor date neautentice în documentele prezentate autorităţii de
licenţiere(art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 160 din 22.07.2011 privind
reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător;
4) constatarea transmiterii actului permisiv sau a copiei de pe el către o altă persoană
pentru a desfăşura genul de activitate respectiv (art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
160 din 22.07.2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de
întreprinzător;

10
 5) neînlăturarea în termenul stabilit de lege a circumstanţelor care au dus la
suspendarea valabilităţii actului permisiv(art. 11 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 160
din 22.07.2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător;
6) achiziţionarea, păstrarea şi distribuirea produselor farmaceutice şi parafarmaceutice
care nu au fost autorizate în modul stabilit (art. 14 3lit. a) din Legea nr. 1456-XII din
25.05.93 cu privire la activitatea farmaceutică;
7) producerea produselor farmaceutice şi parafarmaceutice, modificarea formulei de
producere sau a fluxului tehnologic al produselor farmaceutice şi parafarmaceutice,
precum şi modificarea documentaţiei tehnice de normare a produselor farmaceutice
sau parafarmaceutice, fără aprobarea organului abilitat (art. 14 3 lit. b) din Legea nr.
1456-XII din 25.05.93 cu privire la activitatea farmaceutică;
8) practicarea de către titularul de licenţă a activităţii farmaceutice neindicate în licenţă
(art. 143 lit. c) din Legea nr. 1456-XII din 25.05.93 cu privire la activitatea
farmaceutică;
9) desfăşurarea de către titularul de licenţă a activităţii farmaceutice în locuri unde o
astfel de activitate nu a fost autorizată de organul abilitat (art. 143 lit. d) din Legea
nr. 1456-XII din 25.05.93 cu privire la activitatea farmaceutică;
10) conducerii prin cumul a unităţii farmaceutice de către farmacist (laborant-farmacist)
(art. 143 lit. e) din Legea nr. 1456-XII din 25.05.93 cu privire la activitatea
farmaceutică;
11) practicării repetate, după aplicarea amenzii prevăzute de legislaţie, a activităţii
farmaceutice fără utilizarea sistemului informaţional automatizat de evidenţă a
circulaţiei medicamentelor, exploatării necorespunzătoare cerinţelor stabilite pentru
acest sistem. Prin exploatarea necorespunzătoare cerinţelor stabilite pentru sistemul
informaţional automatizat de evidenţă a circulaţiei medicamentelor se subînţelege
exploatarea incompletă şi/sau incorectă a acestui sistem, operarea de modificări
voluntare, inclusiv la aparatul de casă şi/sau în dările de seamă, neprezentarea în
termenele stabilite a dărilor de seamă obţinute în cadrul sistemului menţionat(art.
143 lit. f) din Legea nr. 1456-XII din 25.05.93 cu privire la activitatea farmaceutică;
12) neacreditării întreprinderii farmaceutice în conformitate cu prevederile Legii
nr.552/2001 privind evaluarea şi acreditarea în sănătate (art. 143 lit. g) din Legea nr.
1456-XII din 25.05.93 cu privire la activitatea farmaceutică.
Menţiunea referitoare la data şi numărul deciziei privind retragerea licenţei se înscrie în
registrul licenţelor nu mai târziu de ziua lucrătoare imediat următoare adoptării deciziei.

11
 În cazul retragerii licenţei pentru temeiul prevăzut la lit.c), se va aplica sancţiunea
prevăzută la art.263 alin.(8) din Codul contravenţional, conform procedurii legale.
Titularul de licenţă este obligat ca, în decursul a 10 zile lucrătoare de la data comunicării
deciziei de retragere a actului, să depună la Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale
actul permisiv retras. Nerespectarea acestei prevederi se sancţionează conform art.54 1 din Codul
contravenţional.

CONCLUZII

Din cele ralatate putem trage concluzia că licențierea este o procedură complexă și care
necesită responsabilitate din parte tuturor subiecților implicați în acest raport. Activitatea
farmaceutică are o importanță majoră în ceea ce privește securitatea statului, securitatea
populației, sănătatea întregului popor, deaceea controlul statului asupra acestei activități, prin
licențiere, este binevenit.
Potrivit dispozițiilor Codului penal al Republicii Moldova, practicarea ilegală a activității
de întreprinzător poate fi sancționată cu lichidarea persoanei juridice. Practicarea ilegală a
activității de întreprinzător este și desfășurarea fără licență a unei activități pasibile de licențiere.
Deci, pentru a evita nerespectarea legii este bine de a ne informa mai înainte de a iniția o
activitate antreprenorială.

BIBLIOGRAFIE

1) N. Roșca, S. Baieș, Dreptul Afacerilor, Vol. I, Chișinau 2004;

2) V. Safta, M. Brumărel, N. Ciobanu, S.Adauji, Management și Legislație farmaceutică,
Chișinău, 2012;
3) Legea nr.451 din 2001 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 26-28 din 18
februarie 2005;

12
4) Legea nr. 1456-XII din 25 mai 1993 publicată în Monitorul Oficial, nr 59-61 din 15
aprilie 2005;
5) Legea nr.160 din 22 iulie 2011 publicată în Monitorul Oficial, nr. 170-175 din 14
octombrie 2011;
6) Legii ocrotirii sănătăţii nr. 411-XIII din 28.03.1995, publicată în Monitorul Oficial, nr.
34 din 22 iunie 1995;
7) Legii cadastrului bunurilor imobile nr.1543-XIII din 25.02.1998, publicată în Monitorul
Oficial, nr. 44-46 din 21 mai 1998;
8) http://www.amed.md/ro/content/licențiere .

13