1.1.

Definiție
Existăă multe definitții diferite ăle PC. O definitție recentăă sț i ceă măi comprehensivăă
ă fost dătăă de Comitetul Executiv pentru Definireă Părăliziei Cerebrăle îîn 2006. Conform
ăcesteiă, părăliziă cerebrălăă descrie un grup de tulburăă ri permănente îîn dezvoltăreă
posturii sț i misț căă rii, căre căuzeăzăă limităreă ăctivităă tții sț i sunt ătribuite tulburăă rii non
progresive ă encefălului făă tului său copilului. Dezordineă motorie îîn părăliziă cerebrălăă
poăte fi îînsotțităă de tulburăreă simtțurilor, perceptției, găî ndirii, comunicăă rii sț i
comportămentului, poăte fi îînsotțităă de epilepsie sț i probleme musculoscheletăle
secundăre 2.
Urmăă toărele explicătții sunt oferite pentru ă clărifică diferite ăspecte ăle definitției
pentru PC:
1. Părăliziă cerebrălăă - Este unănim recunoscut căă ăcest concept de PC, formulăre
clinicăă băzătăă pe observătții empirice, răă măî ne un termen util îîn nosologie, îîn măă sură îîn
căre ăcestă descrie un grup prevălent, importănt clinic sț i identificăbil de persoăne cu
dizăbilităă tți de neurodezvoltăre. Desț i cuvăî ntul “părălizie” ă devenit îînvechit îîn nosologiă
medicălăă sț i nu ăre o singurăă conotătție, termenul de “părălizie cerebrălăă ” existăă îîn
literăturăă sț i este universăl folosit de căă tre clinicieni, terăpeutți, epidemiologi, cercetăă tori,
guvernăntți, orgănizătțiă de săă năă tăte sț i persoănele lăice. Totusț i, termenul de PC ă fost
utilizăt cu sensuri diferite de-ă lungul timpului, fiind ăstfel nevoie de o definitție
ăcceptătăă internătționăl. Termenul de PC ă fost păă străt pentru ă relătționă viitoărele
cercetăă ri cu literăturăă ăctuălăă .
2. “Un grup” – existăă un ăcord generăl prin căre PC este o conditție eterogenăă îîn
ceeă ce privesț te etiologiă, căî t sț i îîn tipurile sț i severităteă deficientțelor. Căî tevă clăsificăă ri
sunt posibile sț i gărăntăte săă serveăscăă îîn diferite scopuri. Aceste clăsificăă ri se pot
suprăpune. Prin urmăre, termenul este folosit îîn formă singulăr, PC (îîn contrăst cu
“păreze cerebrăle”).
3. Permănent – ăceăstăă definitție exclude tulburăă rile trănzitorii, dăr stipuleăzăă
făptul căă ădultții sț i copii ău modele schimbăă toăre ăle mănifestăă rilor clinice.
4. Misț căreă sț i postură - ănormălităă tțile functționăă rii sț i orgănizăă rii motorii grosiere
sț i fine (reflectăî nd controlul motor ănormăl) sunt cărăcteristicile centrăle ăle PC. Aceste
probleme motorii pot duce lă dificultăă tți de mers, îînghitțire, misț căă ri coordonăte ăle
ochilor, vorbire ărticulătăă , functții musculoscheletăle, probleme secundăre de
comportăment sț i ăpărtenentțăă îîn societăte. Totusț i, persoănele cu dizăbilităă tți de
neurodezvoltăre, căre nu prezintăă ăfectăre primărăă ă mobilităă tții sț i posturii, nu sunt
considerăte suferinde de PC.
5. Căre căuzeăzăă – limităă rile ăctivităă tții sunt presupuse ă fi consecintță tulburăă rilor
motorii. Astfel, tulburăă rile de misț căre sț i posturăă , căre nu sunt ăsociăte cu limităreă
ăctivităă tții, nu sunt considerăte că făă căî nd părte din grupul PC i.
6. Limităreă ăctivităă tții – clăsificăreă internătționălăă ă Functționălităă tții, Dizăbilităă tții
sț i Săă năă tăă tții ă Orgănizătției Mondiăle ă Săă năă tăă tții (OMS) numesț te ”ăctivităteă” că fiind
“executțiă unei sărcini său ă unei ăctțiuni de căă tre un individ” sț i identificăă “limităreă
ăctivităă tții” că fiind “dificultăă tțile pe căre le îîntăî mpinăă un individ îîn executăreă
ăctivităă tților”.
Aceste termene ămplificăă conceptul ănterior ăl OMS deferitor lă “dizăbilităte”,
pentru ă recunoăsț te conceptele internătționăle sț i terminologiă schimbăă toăre.
7. Atribuite - îîntțelegereă dezvoltăă rii neurobiologice (incluzăî nd influentțele
genetice, biochimice sț i ăltele îîn dezvoltăreă creierului) este îîn răpidăă cresț tere, îîn ăsț ă fel
îîncăî t este posibilăă identificăreă ătăî t structurălăă , căî t sț i ă ăltor dovezi ăle măldezvoltăă rii lă
persoănele cu PC. Că o consecintțăă, conexiunile morfofunctționăle sț i corelătțiile devin măi
clăr delimităte decăî t ă fost posibil îîn trecut. Totusț i, trebuie luăt lă cunosț tintțăă făptul căă , lă
oră ăctuălăă , îîntțelegereă completăă ă căă ilor sț i mecănismelor căre duc lă părălizie cerebrălăă
răă măî ne evăzivăă .
8. Non-progresiv – ăcest termen este folosit pentru ă indică presupunereă căă
mecănismele fiziopătologice căre duc lă PC sunt consecintță unui singur eveniment său ă
unei serii de evenimente discrete, căre nu măi sunt prezente lă momentul diăgnosticului.
Acest(e) eveniment(e) declănsț ător(-oăre) produc o îîntrerupere îîn functțiă normălăă ă
creierului, căre ăr puteă fi ăsociătăă cu schimbăreă său ăpăritțiă măi multor mănifestăă ri
de-ă lungul timpului, căî nd sunt suprăpuse proceselor de dezvoltăre. Disfunctțiile motorii
căre pot rezultă din tulburăă ri neuronăle progresive nu sunt considerăte PC.
9. Tulburăă ri – ăcest termen se referăă lă procese său evenimente căre îîntr-un fel pot
îîntrerupe, leză său influentță tipărele ăsț teptăte de formăre, dezvoltăre sț i măturăre ăle
creierului, ăvăî nd căă rezultăt deteriorăreă permănentăă (dăr nu non-progresivăă ) ă
creierului. Pentru un ănumit număă r de căzuri nu este îîn prezent posibilăă identificăreă
unei tulburăă ri specifice său ă unui călendăr exăct ăl evenimentelor căre ău, ăpărent, un
impăct ăsupră măturăă rii.
10. Acompăniăte de – îîn plus fătțăă de tulburăă rile de misț căre sț i posturăă , păcientții cu
PC prezintăă frecvent sț i ălte boli de neurodezvoltăre său ălte deficientțe.
11. Senzoriăl – vedereă, ăuzul sț i ălte simtțuri pot fi ăfectăte, ătăî t că sț i căuzăă ă
ăfectăă rii primăre căă reiă îîi este ătribuităă PC, căî t sț i că o consecintțăă secundărăă ă limităă rii
ăctivităă tților căre restrictționeăzăă îînvăă tțătul sț i dezvoltăreă băzătăă pe perceptție.
12. Perceptțiă – căpăcităteă de ă receptă sț i interpretă informătții senzoriăle sț i/său
cognitive poăte fi ăfectătăă , ătăî t că sț i căuzăă ă ăfectăă rii primăre căă reiă îîi este ătribuităă PC,
căî t sț i că o consecintțăă secundărăă ă limităă rii ăctivităă tților căre restrictționeăzăă îînvăă tțătul sț i
dezvoltăreă băzătăă pe perceptție.
13. Cognitțiă – ătăî t procesele cognitive globăle, căî t sț i cele specifice pot fi ăfectăte,
ăcesteă incluzăî nd ătentțiă, ătăî t că sț i căuzăă ă ăfectăă rii primăre căă reiă îîi este ătribuităă PC,
căî t sț i că o consecintțăă secundărăă ă limităă rii ăctivităă tților căre restrictționeăzăă îînvăă tțătul sț i
dezvoltăreă băzătăă pe perceptție. Un copil căre suferăă de tulburăă ri cognitive sț i nu prezintăă
semne motorii (exceptție făă căî nd unele grăde de hipotonicităte) nu este inclus îîn
conceptul de PC.
14. Comportămentul - ăcestă include probleme psihiătrice său comportă-mentăle,
cum ăr fi tulburăă rile din spectrul ăutist, ADHD, tulburăă rile de somn, tulburăă rile de
dispozitție sț i de ănxietăte.
 15. Probleme musculoscheletăle secundăre - păcientții cu PC pot dezvoltă o
vărietăte de tulburăă ri musculoscheletăle, cum ăr fi contrăcturi musculăre/tendinoăse,
torsiuni osoăse, dislocătție de sț old, deformăă ri ăle coloănei vertebrăle. Multe dintre ăceste
probleme se dezvoltăă de-ă lungul vietții sț i sunt relătționăte cu dezvoltăreă fizicăă ,
spăsticităteă musculărăă , îîmbăă trăî nireă sț i ăltți făctori 2.
Comitetul “Suprăveghereă Părăliziei Cerebrăle îîn Europă” (Surveillănce of Cerebrăl
Pălsy in Europe (SCPE), îîn 2007, ă definit părăliziă cerebrălăă că un grup de tulburăă ri
permănente, dăr nu neschimbăă toăre, de misț căre sț i/său posturăă sț i ăle functției motorii,
căre se dătoreăzăă unei interferentțe non-progresive, unei leziuni, său ănomăli ă creierului
îîn curs de dezvoltăre/imătur ii.
Institutul Nătționăl de Tulburăă ri Neurologice sț i Accidente Văsculăre Cerebrăle
(Nătionăl Institute of Neurologicăl Disorders ănd Stroke (NINDS) – SUA, îîn 2013, ă ăfirmăt
căă părăliziă cerebrălăă se referăă lă un grup de tulburăă ri neurologice căre ăpăr lă noul năă scut
său îîn copilăă riă timpurie sț i ăfecteăzăă permănent misț căreă corpului sț i coordonăreă
musculărăă . Părăliziă cerebrălăă este căuzătăă de deteriorăreă său de ănomălii îîn interiorul
creierului îîn curs de dezvoltăre, căre perturbăă căpăcităteă creierului de ă controlă
misț căreă sț i de ă mentține postură sț i echilibrul. Termenul cerebrălăă se referăă lă creier,
părălizie se referăă lă pierdereă său ăfectăreă functției motorii.
Părăliziă cerebrălăă ăfecteăzăă zonă motorie din strătul exterior ăl creierului
(denumit cortexul cerebrăl), părteă creierului căre comăndăă misț căreă musculărăă . IÎn
unele căzuri, cortexul motor nu s-ă dezvoltăt îîn mod normăl îîn timpul cresț terii fetăle. IÎn
ălte căzuri este urmăreă leziunii creierului, fie îînăinte, îîn timpul, său dupăă năsț tere. IÎn
ămbele căzuri deteriorăreă nu este repărăbilăă , iăr dizăbilităă tțile rezultăte sunt
permănente iii.
Băx (1964) răporteăzăă sț i explicăă o definitție ă părăliziei cerebrăle sugerătăă de o
echipăă internătționălăă , definitție căre ă devenit clăsicăă sț i este folosităă sț i ăstăă zi. Definitțiă
ăfirmăă căă părăliziă cerebrălăă este o tulburăre ă misț căă rii sț i posturii dătorătăă unui defect
său leziunii creierului imătur. Comentării ăditționăle ău fost ădăă ugăte de Băx: din motive
prăctice sunt excluse din termenul de părălizie cerebrălăă ăcele tulburăă ri de posturăă sț i
misț căre căre sunt de scurtăă durătăă , căre se dătoreăzăă unei boli progresive său doăr unei
deficientțe mentăle iv.
Heterogenităteă de tulburăă ri ăcoperite de termenul părălizie cerebrălăă , precum sț i
progresele îîn îîntțelegereă dezvoltăă rii copiilor cu leziuni cerebrăle precoce, i-ău condus pe
Mutch sț i colegii săă i lă modificăreă definitției de părălizie cerebrălăă îîn 1992, dupăă cum
urmeăzăă : "un termen generic căre ăcoperăă un grup de insuficientțe motorii non-
progresive, dăr ădeseă schimbăă toăre, secundăre leziunilor său ănomăliilor creierului,
căre ăpăre îîn stădii incipiente de dezvoltăre" v.

1. 2. Clasificarea paraliziei cerebrale

Formele clinice de PC sunt: formele spăstice (hemiplegiă congenitălăă , diplegiă
spăsticăă , triplegiă spăsticăă , tetrăplăgiă spăsticăă ), ce reprezintăă 70-80% dintre căzuri,
formele diskinetice sț i distonice, ce reprezintăă 10-15% dintre căzuri sț i formele ătăxice
reprezentăî nd 10-15% dintre căzurile de PC vi.
 SCPE ă clăsificăt părăliziă cerebrălăă îîn trei grupe principăle, căre se băzeăzăă pe
semne neurologice clăre sț i căre indicăă pătologiă sistemelor motorii cerebrăle: (ă)
părălizie cerebrălăă spăsticăă , (b) diskineticăă , (c) ătăxicăă . Toăte subtipurile de părălizie
cerebrălăă ău îîn comun un model ănormăl de misț căre sț i posturăă .
(a) Cazurile spastice de părălizie cerebrălăă ău tonus musculăr crescut sț i reflexe fie
pătologice, fie exăcerbăte, de exemplu: hiperreflexie său semne pirămidăle, cum ăr fi
răă spuns Băbinski. Tonusul crescut îîn spăsticităte se cărăcterizeăzăă printr-o rezistentțăă
crescutăă , căre este dependentăă de vitezăă . Spăsticităteă se poăte regăă si sț i dupăă debutul
misț căă rii. Clonusul este ădeseă ăsociăt cu hiperreflexie. Se considerăă pătologic ătunci
căî nd este prelungit său nu se opresț te spontăn. Postură pătologicăă ă membrelor
inferioăre se cărăcterizeăzăă prin: (1) rotătție internăă sț old, (2) ădductție sț old, sț i (3) picior
equin, rezultăî nd îîntr-o pozitție de "foărfecăă ".
(b) Cazurile diskinetice de părălizie cerebrălăă prezintăă misț căă ri involuntăre,
necontrolăte, recurente sț i, ocăzionăl, stereotipe. Predominăă modelele de reflexe
primitive, iăr tonusul musculăr este văriăbil. SCPE folosesț te subtipurile de părălizie
cerebrălăă distonice sț i coreo-ăthetozice pentru ă delimită subgrupe. Părăliziile cerebrăle
distonice sunt dominăte de posturi ănormăle (poăte dă impresiă de hipokinezie) sț i
hipertonie (tonus fluctuănt, dăr obtține usț or cresț tereă tonusului). Cărăcteristice sunt
misț căă rile involuntăre, misț căă rile voluntăre distorsionăte sț i pozitțiile ănormăle, din căuză
contrăctțiilor musculăre sustținute (rotătțiă lentăă , extensiă, flexiă păă rtților corpului).
Părăliziă cerebrălăă coreo-ăthetozicăă este dominătăă de hiperkinezie sț i hipotonie
(tonus fluctuănt, dăr măi ăles scăă zut). Coreeă îînseămnăă misț căă ri răpide involuntăre,
săcădăte, ădeseă frăgmentăte. Atetozăă îînseămnăă măi lent, îîn continuăă schimbăre, cu
zvăî rcoliri său misț căă ri contorsionăte. IÎn unele căzuri, totusț i, ăceste subgrupe pot fi dificil
de delimităt, căî nd sunt îîntăî lnite cărăcteristici din ămbele căzuri. Pe termen lung, ăr
trebui săă fie utilizăt termenul de părălizie cerebrălăă diskineticăă .
(c) Cazurile ataxice de părălizie cerebrălăă prezintăă pierdereă coordonăă rii
musculăre sistemătice, ăstfel îîncăî t misț căă rile sunt executăte cu fortțăă, ritm sț i precizie
necorespunzăă toăre. Pierdereă stăbilităă tții posturăle, perturbăă ri îîn initțiereă sț i reălizăreă
misț căă rii. Tudor (Sbenghe Bucuresti 1999) IÎn părăliziă cerebrălăă ătăxicăă schemă de
misț căre necorespunzăă toăre este cărăcterizătăă de: (1) pierdereă coordonăă rii musculăre
sistemătice, ăstfel îîncăî t misț căă rile sunt efectuăte cu fortțăă, ritm sț i precizie
necorespunzăă toăre. Cărăcteristicile reprezentătive sunt ătăxiă lă trunchi sț i mers
(echilibrul derănjăt) sț i dismetriă (misț căă rile îîsți gresț esc tțintă) cu hipermetriă (misț căă rile
depăă sț esc tțintă); (2) tremorul este un ălt semn comun (îîn principăl un tremor
intentționăl); (3) tonusul slăb este, de ăsemeneă, o cărăcteristicăă proeminentăă . (4)
probleme cu interăctțiuneă feedbăckului sț i feed forwărdului (6) probleme îîn ădăptăre (7)
probleme îîn multităsking, ă făce două lucruri deodătăă (8) probleme îîn ănticipăre sț i
ăjustăreă schemelor de contrăctție musculărăă (9) probleme cu îînvăă tțăreă sț i cu retținereă
Formele de paralizie cerebrală mixte: căî nd este o formăă de părălizie cerebrălăă
mixtăă , ădicăă spăsticităte cu ătăxie sț i/său diskinezie, copilul ăr trebui săă fie clăsificăt îîn
functție de cărăcteristică clinicăă dominăntăă . Tulburăă rile de misț căre pur diskinetice nu
ărătăă hiperreflexie cu clonus, nici semne pirămidăle. Dăr îîn PC diskineticăă ăceste semne
de tulburăre spăsticăă pot fi prezente. Cărăcteristicile dominănte ăr trebui săă determine
clăsificăreă subgrupei. De ăsemeneă, îîn părăliziă cerebrălăă spăsticăă , unele cărăcteristici
distonice sunt ădeseă prezente, măi ăles căî nd extremităă tțile superioăre sunt implicăte vii.
O posturăă distonicăă ă măî inii nu este suficientăă pentru ă clăsifică un copil că ăvăî nd formăă
distonicăă de PC diskineticăă . Postură distonicăă ă trunchiului, brătțelor sț i fetței, îîn prezentță
spăsticităă tții membrelor inferioăre, ăr călifică PC că sț i distonicăă , deoărece cărăcteristicile
predominănte sunt diskinetice 23,viii.
Institutul Nătționăl de Tulburăă ri Neurologice sț i Accidente Văsculăre Cerebrăle
(Nătionăl Institute of Neurologicăl Disorders ănd Stroke (NINDS) – SUA, îîn 2013, ă
ăfirmăt căă formele specifice de părălizie cerebrălăă sunt determinăte de grădul, tipul, sț i
locălizăreă ănomăliilor unui copil. Medicii clăsificăă părăliziă cerebrălăă îîn functție de tipul
tulburăă rilor de misț căre implicăte - spăsticăă (rigidităte musculărăă ), ătetozicăă (misț căă ri
coreice) său ătăxicăă (echilibru sț i coordonăre precăre) - plus orice simptom suplimentăr,
cum ăr fi slăă biciuneă (păreză) său părăliziă (plegiă). De exemplu, hemipărezăă (hemi =
jumăă tăte) indicăă făptul căă doăr o părte ă corpului este slăă bit. Quădriplegiă (quăd = pătru)
îînseămnăă căă toăte cele pătru membre sunt ăfectăte.
Paralizia cerebrală spastică este cel măi frecvent tip de tulburăre. Păcientții ău
rigidităte musculărăă sț i misț căă ri neobisț nuite. Formele de părălizie cerebrălăă spăsticăă
includ:
Hemiplegia spastică/hemipareza ăfecteăzăă brătțul sț i măî nă pe o părte ă corpului, dăr
poăte include, de ăsemeneă, sț i membrul inferior. Copiii cu hemiplegie spăsticăă merg, îîn
generăl, măi tăî rziu, sț i pe văî rful degetelor din căuză tendoănelor căă lcăî iului străî nse. Brătțul
sț i membrul inferior de părteă ăfectătăă sunt ădeseă măi scurte sț i măi subtțiri. Unii copii
vor dezvoltă o curburăă ănormălăă ă coloănei vertebrăle (scolioză). Un copil cu hemiplegie
spăsticăă poăte ăveă, de ăsemeneă, convulsii. Vorbireă vă fi ămăî nătăă , inteligentță este de
obicei normălăă .
Diplegia spastică/dipareza implicăă rigidităte musculărăă , căre este predominăntăă îîn
membrele inferioăre sț i ăfecteăzăă măi putțin brătțele sț i fătță, desț i măî inile pot fi
neîîndemăî nătice. Reflexele tendinoăse îîn picioăre sunt exăgerăte. Degetele de lă picioăre
se îîndreptăă îîn sus ătunci căî nd este stimulătăă fătță plăntărăă ă piciorului. Tonusul crescut ăl
ănumitor musț chi ăi membrelor inferioăre făce că picioărele săă se misț te precum brătțele
unei foărfece. Copiii pot ăveă nevoie de un cădru său orteze pentru picioăre. Inteligentță
sț i limbăjul sunt de obicei normăle.
Tetraplegia spastică/tetrapareza este ceă măi severăă formăă de părălizie cerebrălăă sț i
este ădeseă ăsociătăă cu dizăbilităteă intelectuălăă moderătăă păî năă lă severăă . Aceăstă este
căuzătăă de dimensiuneă extinsăă ă ăriei ăfectăte său mălformătțiile semnificătive ăle
creierului. Copiii vor prezentă de multe ori rigidităte severăă lă nivelul membrelor, dăr cu
un găî t instăbil. Sunt răreori căpăbili săă meărgăă . Vorbireă este dificilăă sț i se făc greu
îîntțelesț i. Convulsiile pot fi frecvente sț i greu de controlăt.
Paralizia cerebrală diskinetică (include, de ăsemeneă, formele ătetozicăă ,
coreoătetozicăă sț i părăliziă cerebrălăă distonicăă ) este cărăcterizătăă prin misț căă ri coreice
lente sț i necontrolăbile său misț căă ri spăsmotice ăle măî inilor, picioărelor, brătțelor,
membrelor inferioăre. Hiperăctivităteă musculăturii fetței sț i limbii provoăcăă lă unii copii
grimăse său sălivăre. Ei considerăă dificil săă steă drept său săă meărgăă . Unii copii ău
probleme de ăuz, dificultăte îîn controlul respirătției sț i/său coordonăreă misț căă rilor
musculăre necesăre pentru vorbire. Inteligentță este răreori ăfectătăă îîn ăceste forme de
părălizie cerebrălăă .
Paralizia cerebrală ataxică ăfecteăzăă echilibrul sț i perceptțiă ădăî ncimii. Copii cu
părălizie cerebrălăă ătăxicăă vor ăveă de multe ori coordonăreă slăbăă sț i mersul nesigur, un
mers cu băză lărgăă de sustținere ix. Au dificultăă tți îîn executăreă misț căă rilor răpide său
precise, cum ăr fi scriereă său îîncheiereă năsturilor, li se păre greu controlul misț căă rilor
voluntăre, cum ăr fi luăreă unei căă rtți de pe răft.
Tipurile mixte de părălizie cerebrălăă se referăă lă simptome căre nu corespund nici
unui singur grup de părălizie cerebrălăă , dăr sunt un ămestec ăle grupelor. De exemplu,
un copil cu părălizie cerebrălăă mixtăă poăte ăveă unii musț chi căre sunt preă străî nsț i sț i ăltții
căre sunt preă relăxătți, creăî nd un ămestec de rigidităte sț i hipotonie.
 iEliăsson AC, Rosblăd B, Krumlinde-Sundholm L, et ăl. Mănuăl Ability Clăssificătion System (MACS) for children with
cerebrăl pălsy: scăle development ănd evidence of vălidity ănd reliăbility. Dev Med Child Neurol, 2006; 48:549-554.
iiChristine C, Dolk H, Plătt MJ, Colver A, Prăsăuskiene A, Krăä geloh-Mănn I. SCPE Collăborătive Group.
Recommendătions from the SCPE collăborătive group for defining ănd clăssifying cerebrăl pălsy. Dev Med Child Neurol, 2007;
109:35-38.
iiiNINDS. Cerebrăl Pălsy: Hope Through Reseărch. NIH Publicătion, 2013; 13:159.
ivBăx MC. Terminology ănd clăssificătion of cerebrăl pălsy. Dev Med Child Neurol, 1964; 6(3):295–297.
vMutch L, Albermăn E, Hăgberg B, Kodămă K, Velickovic M. Cerebrăl Pălsy Epidemiology: Where ăre We Now ănd
Where ăre We Going? Dev Med Child Neurol, 1992; 34(6): 547–551.
viBengă I, Cristeă A, Vintțăn M. Ghid de diăgnostic sț i trătăment îîn neurologiă pediătricăă . Rev Rom Pediătr, 2007;
LVI(4):371-376.
viiMăc Keith R, Măc Kenzie ICK, Polăni PK. Memorăndum on terminology ănd clăssificătion of cerebrăl pălsy. Cerebr
Palsy Bull, 1959; 1:27-35.
viiiKrăgeloh-Mănn I, Hăgberg G, Meisner C, et ăl. Bilăterăl spăstic cerebrăl pălsy: ă compărătive study between south-
west Germăny ănd western Sweden. Clinicăl pătterns ănd disăbilities. Dev Med Child Neurol, 1993; 35:1037-1047.
ixSiebes RC, Wijnroks L, Vermeer A. Quălitătive ănălysis of therăpeutic motor intervention progrămmes for children
with cerebrăl pălsy. Dev Med Child Neurol, 2002;44: 593 -603.