VALORI MORALE

ÎN PROVERBELE ROMÂNEŞTI
În cadrul activităţii educative, componenta „Educaţia bunului cetăţean” este
esenţială în formarea şi dezvoltarea personalităţii elevului. Realizarea obiectivelor ei în
orele de dirigenţie presupune alegerea unor teme adecvate experienţei de viaţă a elevilor,
vârstei lor şi orizontului cultural. O astfel de temă voi prezenta în continuare şi, pentru a
ilustra abordarea ei în mod practic-aplicativ, voi adopta prezentarea în forma unui proiect
didactic.

Clasa: a VIII-a

Tema: Valori morale în proverbele româneşti

Scopul: educaţia bunului cetăţean prin cunoaşterea valorilor morale exprimate în

proverbele româneşti

Obiective operţionale:

La sfârşitul activităţii elevii vor fi capabili:

 să definească proverbele;
 să identifice valoarea morală exprimată într-un proverb;
 să înţeleagă învăţătura transmisă;
 să identifice o situaţie concretă de viaţă în care se poate aplica proverbul
respectiv;
 să exprime opinia personală asupra valorilor morale ale societăţii pornind de la
proverb;
 să respecte valorile morale pozitive şi
 să le interiorizeze pentru a le transpune în atitudini, în comportament.

Metode şi procedee: expunerea, conversaţia, lectura selectivă, comentariul pe

text, jocul de rol.

Bibliografie: “Proverbe româneşti”, culegere întocmită de George Muntean,

Editura Minerva, Bucureşti, 1984.
 Desfăşurarea activităţii

Conţinutul activităţii
Etapele activităţii
Profesor Elevi

I Organizarea clasei Asigur climatul necesar desfăşurării activităţii, Elevii se

cerând elevilor să se pregătească pentru oră. pregătesc.

II Captarea atenţiei Anunţ că vom discuta în această oră despre Elevii ascultă şi
tema: Valori morale în proverbele româneşti. pregătesc fişele
fişele cu proverbe
selectate.

III Enunţarea Precizez obiectivele urmărite prin discutarea Elevii ascultă.

obiectivelor acestei teme.

IV Prezentarea a) Sub forma unei expuneri sistematice Elevii ascultă şi

continutului activităţii prezint elevilor şi notez la tablă definiţia notează în caiet
proverbelor şi câteva date despre originea şi schema de la
însemnătatea lor. tablă.
Proverbele = vorbe cu tâlc, forme
poetice de manifestare a înţelepciunii
populare. Exprimă concentrat adevăruri cu
valabilitate generală, îmbinând o largă şi
bogată experienţă de viaţă a generaţiilor.
Îşi au originea în timpurile cele mai
vechi şi au fost, probabil, primele încercări de
legislaţie, înţelegând prin aceasta formularea
orală a primelor reguli de conduită socială şi
individuală a omului primitiv, referitoare la
toate aspectele vieţii lui.
Tudor Vianu, în prefaţa la Dicţionarul
de maxime, considera că proverbele trebuie
puse în legătură cu începuturile societăţii
omeneşti, când momentul constituirii unor
formaţiuni sociale complexe a impus
necesitatea formulării unor precepte morale şi
juridice lapidare, desprinse din experienţe şi

2
observaţii repetate, care să-l ajute pe om în
cunoaşterea naturii, a societăţii şi a propriei
fiinţe.
Herodot le semnala în Istoria sa ca pe
nişte învăţăminte înţelepte.
Proverbele au continuat să apară în
cursul întregii dezvoltări istorice a poporului,
având un nesecat izvor în experienţa de toate
zilele, în observarea naturii înconjurătoare şi,
în mod special, a naturii umane.
Ele poartă amprenta momentelor
istorice în care au apărut, fapt relevant în
reflectarea aspectelor de viaţă socială,
economică, în concepţia de viaţă şi în limbaj.
Exemple: Elevii dau şi ei
Cum e turcul şi pistolul. exemple din
Averea bogatului înghite bucăţica proverbele pe care
săracului. le-au selectat.
Unele proverbe îşi au originea în
creaţii populare(legende, snoave) şi, prin
tâlcul lor, au intrat în tezaurul înţelepciunii
populare.
Exemple:
A nimerit ca Ieremia cu oiştea-n gard.
D-aia n-are ursul coadă.
Sus, părinte, că se udă Evanghelia.
Chiar din operele literare ale unor
scriitori cunoscuţi s-au desprins şi au intrat în
circulaţie expresii proverbiale. (Alecsandri:
Românul are şapte vieţi; Unde-s doi puterea
creşte.)
Fiind o expresie a omului şi a lumii în
marea ei diversitate şi evoluţie contradictorie,
proverbele cunosc o mare diversitate şi au
multiple semnificaţii aplicabile într-un şir
nesfârşit de situaţii concrete.

b) Prezint elevilor o fişă cu proverbe Elevii citesc

grupate în jurul unor noţiuni care exprimă individual
valori morale. proverbele.

c) Solicit elevilor să aleagă un proverb şi Elevii explică

să-l explice. Conduc dialogul în aşa fel încât proverbele şi le
să scot în evidenţă ce înseamnă valoarea pun în legătură cu
morală respectivă şi cum se raportează ei la o situaţie concretă.
ea.

3
 Elevii răspund şi
V Obţinerea Pornind de la proverbele „Ce ţi-e scris în fac aprecieri
performanţei frunte ţi-e pus” şi „Norocul e cum şi-l face asupra celor două
omul”, solicit elevilor să imagineze un dialog concepţii opuse.
posibil între două persoane, în care să susţină
atitudinile(concepţiile) de viaţă exprimate.
Elevii notează şi
VI Evaluarea Pentru a evalua activitatea aceasta şi pentru a vor alcătui un
aprecia influenţa temei discutate asupra portofoliu.
elevilor le solicit să redacteze un scurt eseu pe
marginea unui proverb (la alegere) care să
reflecte situaţii concrete din colectivul clasei.

Concluzii: Prin discutarea unor valori morale ale vieţii pornind de la proverbe,
elevii au posibilitatea să-şi raporteze atitudinile şi comportamentul la acestea. Eseurile pe
care le vor alcătui pentru portofoliul clasei oglindesc relaţiile dintre elevi, raportul
interese individuale/interese colective şi, în ansamblu, condiţia individuală raportată la
grup.

4
5
 ADEVĂR (DREPTATE)
 Piatra ce o arunci pe
capul altuia va cădea pe
capul tău.
 Orice naş işi are naşul.
 Adevărul îl ştie tot satul,
dar nu-l ştie împăratul.
 Unde-i puterea acolo-i
dreptatea.
 Va veni apa şi la moara
mea.
CINSTE CURAJ - ÎNDRĂZNEALĂ
 Totul omul ar fi cinstit
dacă n-ar fi ispitit.
 Hoţul neprins e negustor
cinstit.
 Se crede de neam mare,
dar cinste de catâr are.
 Omul cinstit nu se teme
de lumină, iar cel rău
umblă după întuneric.
 Făgăduiala e datorie
curată.
MUNCĂ
 Munceşte azi ca să
mănânci mâine.
 Pe omul priceput norocul
îl ajută.
 Cine se scoală de
dimineaţă departe ajunge.
 Nici o muncă nu rămâne
nerăsplătită.
 Omul harnic muncitor de
pâine nu duce dor.
BINE – RĂU BUNĂTATE
 Tot răul are şi partea  Adevărata nobleţe e
lui de bine. cea a inimii.
 Moravurile rele fac  Bunătatea preţuieşte
legile bune. mai mult ca
 Vorba rea fuge mai frumuseţea.
tare ca cea bună.  Sfatul e bun, dar
 Eu cu binele după ajutorul e şi mai
tine, tu cu parul preţios.
după mine.  Zgârcitul se bucură
 Bine faci, bine luând, iar darnicul se
găseşti. mângâie dând.
 Şarpele până nu-l
calci pe coadă nu te
muşcă.
DEMNITATE
 Omului curajos nu-i  Vulturul după muşte
trebuie sabie lungă. nu aleargă.
 Padurea-i mare dar  S-a jurat pe vin că
securea-i tare. nu mai bea rachiu.
 Omului cu stăruinţă  Pune-ţi peticul cum
toate îi sunt cu ţi-e sacul.
putinţă.  Pe cap bun stă bine
 Ursul de lătratul şi o caciulă ruptă.
câinilor nu se sperie.  Românului poţi să-i
 Prezenţa de spirit iei cu de-a sila, dar
înseamnă curaj. să-i dai nu.
OM- OMENIE PATRIE- PATRIOTISM
 Chipul omului e  Decât în ţară străină
oglinda sufletului. cu pită şi cu slănină
 Cine pe altul mai bine în patul tău
omeneşte, pe sine se cu mălaiul cât de
cinsteşte. rău.
 Omul se cunoaşte  Cine îşi iubeşte ţara
după fapte. îşi iubeşte căminul.
 Omului  Cum este ţara aşa şi
cu-nvăţătură îî curge obiceiurile.
miere din gură.  Ţara-i plina de nevoi
 Omul fără şi vulturii fura miei.
6
 duşmanica râul fără  Pe vrăjmaşii ţării
bolovani. tale ai tăi vrăjmaşi
să-i socoteşti.

PRIETENIE

 Omul fără prieteni e ca

stânga fără dreapta.
 Prieten adevărat este
acela care te sfătuieşte, iar
nu acela care îţi laudă
nebuniile.
 Prietenul omului e punga
cu bani şi sacul cu mălai.
 Prietenul vechi e ca şi
vinul – cu cât e mai vechi,
cu atât e mai bun.
 Prietenii nu se cumpără
cu bani.