în judeţul Hunedoara, fiind cea mai veche biserica românească în care şi astăzi au loc slujbe religioase. Datorită particularităţilor acesteia, biserica este cunoscută drept cel mai ciudat edificiu din Tara Haţegului. Localitatea Densuş este situată la o distanţă de aproape 10 kilometri faţă de oraşul Haţeg, în apropierea fostei capitale a Daciei - Sarmisegetusa Regia. Povestea bisericii, la care au contribuit şi unii istorici, autori a diferite supoziţii, ar începe înainte de ocuparea Daciei de către romani.
Destule feţe bisericeşti susţin că la
Densuş ar fi existat un lăcaţ de cult creştin cu multi ani înainte de sosirea legiunilor lui Traian.
O altă variantă ar fi aceea că pe locul actualei
biserici ar fi existat un templu închinat Zeului Marte (al războiului) de către urmaşii generalului roman Longinus Maximus, căzut în luptă în timpul războiului daco-roman. Cea mai vehiculată părere este cea care susţine că actuala biserică din Densuş a fost un templu roman creştinizat, adică o biserică paleocreştină construită între secolele IV-VI, fiind şi prima biserică de pe teritoriul Daciei. Cert este faptul că biserica a fost ridicată pe ruinele unei construcţii din antichitatea secolului al IV-lea. In susţinerea părerii cum că aceasta ar fi fost la început un templu păgân, vine argumentul că altarul bisericii este mai aproape de direcţia sud, decât de cea de est. Alte indicii ar fi forma acoperişului, care privit din lateral, are forma unei păsări, mai precis porumbel, iar deasupra altarului se afla doi lei de piatră, situaţi coadă în coadă. In interiorul bisericii, cât şi în împrejurimi s-au făcut numeroase investigaţii, dar, cu toate acestea, biserica monument continuă să-şi păstreze taina. Cercetările efectuate îndreptăţesc ipoteza conform căreia biserica a suferit mari modificări de-a lungul timpului, în special la sfârşitul secolului al XIII-lea. Din punct de vedere al arhitecturii, biserica prezintă un plan pătrat cu latura de 6 metri. Naosul acesteia este străpuns de un turn în jurul căruia se află un spaţiu îngust acoperit cu o boltă de sprijin. Spre est se află o adâncă absidă semicirculară, atât la interior cât şi la exterior, având pe latura sudică un diaconicon de mari dimensiuni. La diferite nivele ale zidurilor se observă motivul arhitectonic în dinţi de ferastrău. Construită din blocuri, bolovani de râu şi din materiale luate din fosta capitală romană a provinciei Dacia - cărămizi cu inscripţii romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare - biserica are un aspect neobisnuit, stârnind admiraţie şi uimire. Valoroasele fragmente de pictură murală, datând din 1443, opera unei echipe de maeştrii, în frunte cu Stefan, unul din primii zugravi români cunoscuţi, vădesc strânse legături stilistice cu picturile de epocă din Tara Românească. Dintre elementele decorative, cel mai mult atrag atenţia doi lei aşezaţi chiar deasupra absidei altarului. Specialiştii au afirmat iniţial că doar romanii ar fi putut folosi aceste simboluri, pentru că dacii nu aveau de unde să cunoască un asemenea animal. Descoperirea unui scut dacic pe care era reprezentat un leu ridică alte multe semne de întrebare. Chiar şi masa altarului pe care slujeşte preotul este o piatră funerară romană datînd din secolele II-III d.H. Noile descoperiri arheologice din zonă (o piatră pe care se află o inscripţie în limba latină, dar care vesteşte o sărbătoare dacică) par a adînci şi mai mult misterele acestei zone. Lăcaşul a fost folosit ca biserică de către românii care au îmbrăţişat calvinismul, iar după unirea românilor transilvăneni cu Biserica Romei a devenit biserică greco-catolică. În 1948, odată cu interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma, lăcaşul a fost trecut de autorităţi în folosinţa Bisericii Ortodoxe Române. Biserica Sfântul Nicolae din Densuş figurează pe lista de monumente din patrimoniul UNESCO, iar acum, după restaurare, frumuseţea ei impresionează. The church of Densus, a village in Tara Hategului (Hateg County), located few kilometers far from Ulpia Traiana Sarmisegetusa is still keeping its secrets so that no one can certainly say when it was built. Historians have different opinions. Some of them say that it was built on the ruins of a pre – Christian edifice in Dacia, others believe that it was built on the foundation of a temple dedicated to god Mars, many say that the church was initially a mausoleum dedicated to general Longinus Maximus that was killed by the Dacians, Nicolae Iorga places it in the 16th century, while art historian Vataseanu believes that it dates from the last quarter of the 13th century. What is certain is this: at this point, it is the oldest church in Romania in which services are still officiated. The walls were built of bricks with Roman inscriptions, capitals, tombstones, sewerage pipes, blocks, marble, columns and sculptures taken from Ulpia Traiana. The pronaos, under the form of an “L”, is uncovered, and guarded by four thick pillars covered with tombstones. The altar table is also made of a tombstone whose letters were deleted. Above, there are two lions that stay back on back. The naos is pierced by a tower around which there is a narrow space covered by a prop vault, and at East there is a semicircular niche. Realizare – Felicia (feliciapop@gmail.com)