Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Filehost - 143358863 Susan Connell Pare Sa Fie Dragoste PDF
Filehost - 143358863 Susan Connell Pare Sa Fie Dragoste PDF
(Pare safie
dragoste
Looks Like Love
by Susan Connell
© copyright 1994 by Susan Connell
♦
tPare safie
dragoste
Traducere de Corina Grigore Pintilie
‘Bucurefiti ■1994
ISBN 973-95056-7-6
Pare sa fie dragoste
U n u
V H 7 ^
,— ' Susan Connell
v J
— ( Pare sa fie dragoste )-- -
^ --------------------------------------------------------------------------- 1 0 ------------------------------------------------------------------------------------
S. #
r ( Pare sa fie dragoste )—\
nou la fuga.
Jill \§\ agita brajele energic prin aer:
- Nu in canal, Max, striga ea §i o lua la fuga
dupa el.
Alergind prin curjile din spate ale ora§elului
Court, Jill recuno§tea semnele vecinatajii, pe cale
de trezire. Pornisera stropitoarele automate, iar
ziarele incepusera sa fie distribute.
In curind, aveau sa o vada alergind prin curjile
lor in neglijee, scapata de sub control, incepuse
sa-§i imagineze scrisorile de reclamajie scrise
catre compania „Merriweather Development" de
catre vecinii indignaji de acest eveniment. Totu§i,
trebuia sa-§i scoata consecin{ele din minte, pen-
tru ca Max tocmai dadea ocol foi§orului §i ar fi
putut ajunge in canal in orice moment.
Jill se opri tragindu-§i rasuflarea, incercind
sa-§i adune gindurile pentru un nou plan strategic
de a prinde ciinele.
- Oare fiecare dimineaja o fi a§a de vioaie pe
aici?
Nu a plecat inca? Bineinjeles ca nu, §opti ea.
- Credeam ca Cinnamon Key are legi mai
dure.
Intorcindu-se catre el, era gata sa-i explice ca
Cinnamon Key avea, intr-adevar, legi dure, pentru
J
Susan Connell
ca ea insa§i le scrisese.
Dar ceea ce vazu, facu ca limba sa i se li-
peasca de cerul gurii §i sa nu poata articula un
cuvint. Prima impresie a fost ca el nu ar fi apar-
Jinut acelui loc. Parea ca ignora faptul ca afara
era o caldura de 32 de grade §i arata nemai-
pomenit in costumul de afaceri, din trei piese, §i
cu cravata cu imprimeu italian. Avea un zimbet
care te facea sa ai incredere in el §i care exprima
bunatate.
Parul cu firul gros, de culoarea ciocolatei, era -
pieptanat pe spate, iar o §uvija ii cazuse peste
ochii de topaz. Privirea lui era magnetica, atit de
magnetica, incit ea nu mai putea articula nimic.
„Cine o fi tipul asta?“ Pur §i simplu nu-§i mai
putea lua ochii de la el.
In sfir§it, privirea ei reu§i sa ii cerceteze chipul.
Era ceva §trengaresc in contrastul dintre obrazul
lui neras §i restul fejei. Parea de vreo treizeci de
ani.
Un clopojel de alarma suna in mintea ei. Nu!
Nu putea fi un asociat al domnului Merriweather.
Deodata, conftienta de neglijee-ul ei, strinse mai
bine aripile kimonoului, aranjindu-se pina la re
vere.
Totu§i, el nu parea genul tipilor care il insojeau
v ( 12 I J
Pare sa fie dragoste
v. ( 13 \ J
Susan Connell
'•._____________________ ______
v < 14 > J
—I Pare sa fie dragoste )—
v. < 15 >
, i Susan Connell :■
—x
- Poftim?
Se uita la mina ei §i in acela§i timp ii veni in
minte imaginea de acum citeva minute. Unghiile
lacuite in roz contrastau placut cu presiunea
ferma, facuta asupra cama§ii §i cravatei.
- Oh, nu!
Apucindu-I cu degetele de nodul cravatei, ea il
trase pe linga §opronul magaziei.
- Imi pare rau, spuse, dindu-i drumul.
- Era sa ma vada domnul Hernandez.
Prinzindu-§i cu dinjii buza de jos, ea se furi§a
pe dupa coljul cladirii, Jintndu-§i respirajia. Apoi
se sprijini de perete §i rasufla u§urata.
- O.K., s-a dus. Ce spuneai?
Stind aproape, Drew !§i sprijini mtna de perete,
in apropierea capului ei.
- Spuneam ca unchiul Ralph mi-a lasat cheia
§i un bilejel pentru portar. Se pare ca este in
Miami, cu un prieten, §i lipse§te toata dupa- amia-
za. Deci...
- Deci? intreba ea, in timp ce figura lui seri-
oasa se schimbaintr-un zimbet provocator.
- Deci ai de gind sa-mi tii de urit?
I se oprise respirajia §i ii venira in minte tot
felul de imagini delicioase. Ca §i cum i-ar fi citit
gindurile, sprincenele lui se ridicara mirate.
Susan Connell
v. K 19 V
. —( Susan Connell
(^
21 "V
Susan Connell
mobila.
- Andy? L-ai Tntilnit pe Andy, imbracata in
neglijee?
- Nu este deloc micujul Andy. Probabil are
vreo 30 de ani §i ii place sa i se spuna Drew. Ce
spunea Ralph despre el?
- Nu prea mult$. Numai ca este din Nord §i ca
nu il vede prea des. Vorbesc la telefon cel pujin o
data pe saptamina. Se pare ca baiatul este foarte
implicat in extinderea afacerilor.
Barbara mingiie nasucul ciinelui cu buricele
degetelor.
- Daca te intereseaza, iji mai spun, Jill, ca este
divorjat. Fara copii.
- MuIJi oameni sint divorJa|i, Barbara, spuse
Jill, pujin cam repede.
Lasindu-§i capul intr-o parte, Barbara se uita la
ea.
- Deci ce crezi despre el?
- Este foarte ata§at de unchiul sau.
Jill i§i fixa ochii asupra perlelor, in timp ce
incerca sa gaseasca o cale de a aduce vorba de
a§a-zisele jafuri.
- Vrea sa fie sigur ca. Ralph este in siguranja
aici in Cinnamon Key. Nu este amuzant? Vreau sa
spun, cine nu s*ar simji in siguranja in Cinnamon
f — (.
Pare sa de dragoste )—\
Key?
In timp ce Barbara t§i aranja conciul de par de
la spate, perlele din degetele ei clincaneau ince-
ti§or.
- Nu pot sa-mi dau seama.
- Nu ai vazut pe nimeni §i nimic susppct pe
aici prin vecinatate, nu-i a§a?
- Binelnjeles ca nu„ draga mea. Nimic ce ar
putea parea suspect nu se tntimpla pe aici. Dar
daca voi vedea, te voi suna imediat §i te vei
ocupa de asta.
Rasuflind u§urata, Jill adauga:
- Intotdeauna ai avut grija ca totul sa fie bine.
Max latra, de parea ar fi aprobat afirmajia §i
cele doua femei risera.
- E-n regula Max, spuse Jill, gidillnd nasucul
cafelului. Ma ocup de toate problemele. din
Cinnamon Key. Doar asta mi-e slujba.
r— ( Susan Connell
(D o i
v. h\ _ 30 s'>
r~ { Pare sa fie dragoste ) N
( 31 - J
Susan Connell
------------------------------- 32 -------------------------------
r— ( Pare sa fie dragoste }- - n
■
------------------------------ 36 I-------------------------------------- -
—I Pare sa fie dragoste )—
I ' 37 >
Susan Connell
\ 38 /
.— Iv___________________
Pare sa fie____
dragoste
_ ____ _^
I \
V 39 >
Susan Connell
v j
s- ( Susan Connell j—v
/ ' ...........
42 >
Pare sa fie dragoste
v. ( 43 '> J
r ( Susan Connell
44
/ ( Pare sa fie dragoste
v ( 45 >
Susan Connell )— N
47 > J
^— i Susan Connell
V ( 50 > J
Pare sa fie dragoste tn
V ( 52 ' ) J
Pare sa fie dragoste
ale lor?
. - Absolut. I§i dadu jos ochelarii de pe nas §i-i
puse pe masa. Oamenii nu mai calatoresc atit de
mult §i din cauza asta imprejurimile le-au devenit
mult mai prejioase. Gradinile particulare au de
venit favoritele mele, de§i grosul afacerilor noas-
tre ramin tot peisajele comerciale.
- Ale noastre? Atunci tu nu lucrezi singur?
- Am 24 de angajaji. Trei dintre noi avem di
ploma Societafii Americane de Arhitectura Peisa-
gistica. Anul trecut am mai deschis inca alte trei
birouri. Unui in Delaware §i doua in Pennsylvania.
Afacerile au mers atit de bine, incit cautam §i
alte state unde sa deschidem birouri.
i§i viri prajitura in gura §i o mesteca temeinic.
- Adevarul este ca de c^iva ani am lasat
afacerile sa-mi conduca via|a. Unchiul Ralph s-a
retras din Departament §i a venit aici, iar eu abia
reu§esc sa-l mai vad. Este singura familie care
mi-a mai ramas §i am fost al naibii de egoist cu
timpul meu. Aproape ca ma bucur ca a aparut
afacerea cu furtul, ca sa mai pot petrece ceva
timp impreuna cu el. , .
Jill se uita fix la el.
- Zahar? Lapte?
- Neagra e bine.
J
Susan Connell
-( 54 V
—! Pare sa fie dragoste 1— n
^'55 \
- Viaja In Cinnamon Key te mul{ume§te, nu-i
a§a?
- Da! adaugind apoi:
- E-adevarat Drew. Sintem o adevarata co-
munitate aici. Avem grija unui de celalalt §i ne
imparta§im multe.
Dindu-§i capul pe spate, Drew spuse:
- Din cite observ eu, pare ca viaja ta este
facuta sa ai grija de aljii. II ajuji pe domnul Henley
sa inmorminteze o pasare. Azi-dimineaja il vinai
pe Max. Jii oamenii rai departe de acest loc. Ce
satisfactii trebuie sa ai cind vii seara acasa!
Lasa cafeaua jos §i se intoarse spre ea.
Degetele ei stringeau balustrada, dar brajele se
indepartasera. Miinile i se stringeau §i desfaceau
ritmic:
- A§a este, Jill?
- Da, sunt foarte muljumita de via{a mea.
Se intinse, ii intoarse faja spre ei, spunind:
- Un singur iucru nu injeleg.
- Care este acesta? intreba ea, mu§cindu-§i
buzele, nervoasa.
- Toata aceasta grija, totala implicare.
Veni §i mai aproape.
- Toata aceasta daruire. Dar de tine cine are
grija,\Jill? Cine observa nevoile tale?
j
Pare sa He dragoste
v. A 58 V J
r- l
Pare sa fie dragoste
v
Susan Connell I— s
motiv plauzibil.
Privind exasperat in tavan, rise inceti§or.
- Atunci ce spui de asta?
Se apropie de ea, sarutind-o. Jill scoase din
nou sunetul acela din git cind el ii dadu drumul.
- Pentru ca fiind eu in apropiere, ar fi mai bine
sa incui u§a.
El era tare acolo unde ea nu avea puteri, ii
daruia tot, exact cind ea dorea §i era deja plecat
cind deschise ochii. Cu buzele palpitind de
' sarutul lui, se dezlipi de perete §i merse catre
balcon, oftind exasperata. Drew pleca saptamina
asta, iar apoi ea nu va mai fi ingrijorata de atracjia
§i reacjia pur fizica. O.K., poate ca farmecul direct
§i puterea lui de injelegere i-au trezit interesul mai
mult decit fizic. Pa§ind pe balcon, lua o cea§ca de
cafea de pe masuja. Pe cine pacalea ea? \§\
aminti §oaptele lui, care ii rascolisera sentimen-
tele. „Cine are grija de tine? Cine te saruta a§a?“
Lasindu-se cu coatele pe balustrada, privea
cum merge spre casa unchiului sau.
- Nimeni, §opti ea. Nici acum. §i niciodata.
Toate legaturile pe care le avusese pina acum,
adunate la un loc, nu au tulburat-o ca sarutarile
lui Drew. Sorbind din cafea, zimbi, in ciuda naturii
ei pragmatice. Erau timpuri cind credea ca va
Pare sa'fie dragoste
V. ^ 61
f—( Susan Connell > -
J
Pare sa fie dragoste
‘I r e t
v. < 65 ;
Susan Connell
(s e ;■
—1 Pare sa fie dragoste I—
J
Susan Connell
i 68 y
^ P a r e sa fie dragoste .. j—
v • 69
Susan Connell
v
( Pare sa fie dragoste )
marfuri vandabile.
In acei moment, un domn in virsta, cu un co§
de haine in braje, impinse u§a in laturi. Puse
rufele §i'doua cutii de detergent in ma§ina. Apasa
butonul de pornire §i veni spre Jill.
- Vin mai tirziu sa verific hainele astea, Jill.
ingrozindu-se la vederea cantitajii de deter
gent pe care o folosise, ea se uita la Drew.
- 0 sa le supraveghez eu. Ben, el este nepotul
lui Ralph Webster, Drew. Drew, Ben Winger. El
editeaza foaia de §tiri a localitajii. Cit timp cei doi
i§i stringeau miinile, ea i§i recapitula raspunsul pe
care avea sa-l dea lui Drew.
Cind dimineaja dintre ei §i Ben se mari, se
sprijini de o ma§ina.
- Toate aceste presupuse lucruri disparute'ale
Barbarei par a fi amintiri. Te-ai gindit vreodata ca
s-ar putea sa le fi trimis vreunui copil in California
§i sa fi uitat?
- Nu i-a spus asta unchiului Ralph. Cind a
intrebat-o de lucruri, Barbara i-a dat raspunsuri
vagi, ca §i cum n-ar fi fost treaba ei. Ralph e de
acord ca i-a fost destul de greu sa se obi§nuiasa
cu vaduvia, dar cum ar fi putut sa uite ce a facut
cu pianul.
Pianul? Din cauza surprizei, Jill simji o minge
Pare sa fie dragoste
V J
- Pare sa fie dragoste )— \
Cele doua femei raspunsera. Una se intoarse
catre Jill.
- O roata a unui spalator s-a oprit complet. Nu
mai putem s-o oprim. Oare sa anunjam serviciul
de intre|inere?
Pina sa spuna Jill ceva, Drew interveni:
- Ma voi uita eu, doamnelor.
- MUIJumesc, spuse una din ele.
- Drew nu trebuie sa...
El ridica mina, incercind sa-§i retina un zimbet.
- §tiu, §tiu. Poji sa ai grija §i de asta.
- Da.
Incruci§indu-§i brajele peste cearceaful impa-
turit §i tinindu-l la piept, incepu sa pipaie mate-
rialul cu degetele. Sfircurile ei se intareau, in timp
ce urmarea felul subtil in care manipula colturile.
Era sigura ca gestul era premeditat §i simti cum i
se usuca limba. t§i imagina ca sta intinsa pe acei
cearceaf, iar degetele lui o mingiie cu aceea§i
precizie cu care o facea acum.
- N-ar trebui sa-Ji faci probleme pentru ma§ini
de spalat stricate. Azi e ziua ta libera.
Inima ii batea la fel ca a unui pui de pasare
care incearca sa zboare §i care cade de pe
marginea coliviei, pe un teren nedefinit. Cu
gindurile zburind, se uita la degetele lui, pina cind
J
Susan Connell
v j
r—( Pare sa fie dragoste
v \ 79 \
r I
Susan Connell
disperata.
Cind i§i mai trase rasuflarea, spuse, ridicin-
du-se in coate.
- Ca Deborah Kerr §i Burt Lancaster, pe plaja.
- Drew!
- Ai dreptate, zise el, intinzind-o pe spate §i
lipindu-§i genunchii de ai ei. Mi se pare ca Burt
era deasupra. Jie nu?
- Cred ca este mai degraba ca in „0 iubesc
pe Lucy“, spuse ea printre ghionturi. Lovindu-I cu
§oldurile, intr-o incercare de a ie§i de sub el,
spuse politicos:
- Da-te jos de pe mine, te rog.
El incerca. Incerca din greu, dar mi§carile ei
provocatoare nu-l facura decit sa alunece cijiva
metri pe podea. Cind se lovira de ma§ina de spa-
lat, §oldurile lui stateau perfect intre coapsele ei
desfagute.
- Oops! Drew se lupta din greu sa-§i menjina
expresia serioasa, dar nu putea sa faca nimic
impotriva hohotului de ris care ii zguduia trupul.
- Nu e de ris, spuse ea, plesnindu-l peste
umar. Dar era. i§i mu§ca buzele sa nu pufneasca
in ris, fiindca apa continua sa curga intr-un ritm
alarmant.
- Nu este! insista. Cind Drew ridica privirea sa
(V.____
80 \
—( Pare sa fie dragoste )—
v J
Pare sa fie dragoste
‘P atm
• 85 > J
Susan Connell
■M 86
, Pare sa fie dragoste —
v — :------------------------------------------------------ C_87_')
--------------------------------------- -------------------------------
Susan Connell
v_ J
Susan Connell
v ( 90 > J
—I Pare sa fie dragoste ,
v J
Susan Connell
v. { 96 )
r— ( Pare sa fie dragoste
■C » >
, Pare sa fie dragoste j—
v. 99 }
Susan Connell —n
V ^ 100 '}
r (
Pare sa fie dragoste
i 101 > J
Susan Connell
Dar el nu terminase.
- Dar pui prea mult accent pe viaja particulars
a locuitorilor. Poate prea mult.
- Vrei sa iji spun ce cred?
- Stnt innebunit, o tachina el, sperind sa mai
reduca din tensiune. Ignorind intenjiile lui, pufni:
- Cred ca prioritajile tale sint inversate, Drew.
Zbori prin {ara ocupindu-te de afaceri §i cind
reu§e§ti sa-Ji rupi o saptamina pentru a sta cu
unchiul, pierzi acest timp prejios ca sa vinezi
criminali fantomatici. Drew, el nu va mai intineri.
Partea cu criminalii fantoma raminea in
discujie, dar in rest avea dreptate. Indiferent de
cit d^ viguros §i plin de viaja era unchiul sau,
Ralph Webster nu va intineri. Un telefon dat o
data pe saptamina §i o scurta vizita, nu erau in-
deajuns pentru a-i arata unchiului cit de recunos-
cator ii era pentru tot ceea ce facuse pentru el. Se
uita lung la Jill. Destul de mult pentru a §ti ca ii va
placea noua cadenja. Destul de mult pentru ca
ceasul interior sa reinceapa sa bata. Destul de
mult pentru a §ti ca ii va placea noua cadenja.
Destul de mult pentru a §ti ca Jill Stuart era po-
trivita pentru el, iar el pentru ea.
- Muljumesc.
- Pentru ce? intreba ea, curioasa.
J
^— Pare sa fie dragoste j—
t >.
105 >
r - i
Susan Connell K
- E-e-adevarat.
- Dar |i-ar placea sa §tii ce am mai planificat,
nu-i a§a?
Apropiindu-§i fa|a de a ei, §opti:
- Nu Ji-ar placea?
Clipi din ochi, in timp ce ii intindea buzele.
- Ce mi-ar placea? spuse ea, umezindu-§i
buzele.
- Sa §tii ce mai am in plan.
Buzele ei raspundeau in tacere.
- Ca de exemplu, ce?
- Ca de exemplu sa i{i dovedesc ca ce este
intre noi, e mai mult decit atracjie sexuala.
Lasind-o cu buzele frematind §i cu capul dat
pe spate, se intoarse sa piece spre camera de zi.
- §i, totu§i, spune-mi, oare ce naiba o fi facut
Barbara cu pianul aia?
Ie§ind pe u§a, o auzi pe Jill venind dupa el §i
bombanfnd ceva de genul: „pot s-o fac!“
v J
H 106 >
,— 1 Pare sa fie dragoste
Cind
----------------------------------- ( l o r y --------------------------------
—I Pare sa fie dragoste I—
v. -i 110 y
Pare sa fie dragoste
112
Pare sa fie dragoste )— s
J
Susan Connell
v
( >
, -f Pare sa fie dragoste j—
( 115 >
Susan Connell
J
Pare sa fie dragoste j~
Ralph.
Proptindu-se intr-un genunchi, se sprijini
intr-un umar pe nisip.
- Jill, era mult mai amuzant decit matu§ica
Marne.
- Pariez ca era, zise ea, muljumindu-i fara
cuvinte, ca nu mai discutau despre bani.
- Cum era el?
- Mi-a daruit o vacanja pe care nici un pu§ti
nu ar fi putut-o uita. Am dormit In cinci castele.
- Oh, Drew, zise ea, iar in mintea ei se derulau
imagini din fiecare basm pe care II auzise in
copilarie. Ce baiejel norocos ai fost!
- Asta nu este partea cea mai buna. In doua
dintre castele a aranjat sa dormim in inchisori
subterane, spuse el cu un asemenea entuziasm
ca o facu sa rida In gura mare. Vara aceea am
avut pina §i un cal §i am invajat sa joc fotbal cu
vecinii de pe strada. §i intr-o luna, prin sep-
tembrie, reu§isem sa-mi pun la punct spaniola.
Drew se uita in pahar, ezitind un timp in-
delungat.
- Unchiul a avut grija de mine, atunci cind eu
nu eram in stare. §tii cum sint copiii. Aveam
co§maruri din cauza singuratajii. A spus ca nu voi
mai fi singur niciodata, atit timp cit el va trai. Am
Susan Connell
V. 121 /
Susan Connell
v. / 122 y
/—I Pare sa fie dragoste
■
< 12
/— i 'Susan Connell >— n
I
Pare sa Fie dragoste }—-x
ea mai serioasa.
Se uita inauntru §i se strimba:
- Asta e, s-au'dus vremurile cu petreceri
nocturne pe plaja. la spune-mi, ai luat cina?
- Nu, zise ea, fara a se mai deranja sa-§i
mascheze risul.
- Mi-a spus unchiul Ralph ca pe linga Highway
Forty-one e un local unde se fac ni§te gratare
nemaipomenite. Ai vrea sa mergi cu mine?
Simji nehotarirea lui.
- Fie-fi mila de micujul Andy. Unchiul lui il
ameninja cu moartea. Asta ar putea fi ultima lui
masa. Ultima §ansa de a juca mini-golf. Ah, .la
dracu, Jill. Vreau doar sa te cunosc mai bine.
Se uita fix in ochii lui §i in acei moment simji ca
i se opre§te inima. Apoi, vazu in lumina amur-
gului, o u§urare in ochii §i buzele ei. Ceva dulce.
Ceva cald. Ceva irevocabil. Inima ii batu mai tare
la replica ei:
- Asta era inevitabil, nu?
Susan Connell.
* 128 y
Pare sa fie dragoste J—
v { 134 }
Pare sa fie dragoste y—A
{ 135 y
Susan C o n n e ll
i 13.6 >
Pare sa fie dragoste'
<3 b l>
Susan Connell
1 139 .y
Susan Connell
v. J
Pare sa fie dragoste
v { 143 y
r ( Susan Connell ) '
buni pina la genunchi.
Jill se uita mirata la amindoi, surprinsa de
faptul ca luase cererea ca fiind normala. Nora nu
chemase inca oamenii. N-o fi chiar a§a de rau sa
stai linga scarile din foi§or, linga Drew, sa asculji
juramintele de casatorie. \§i simji inima in stomac,
la urmatorul gind. Cit de rau putea fi, pretinzind
ca nu se va preface ca asta ar fi nunta lor? Oare
era nebuna sa creada ca va putea trece prin a§a
ceva, plus recep|ia?
inainte sa se poata decide, Drew hotarise
pentru amindoi. Cu doua degete in sus, accepta,
inainte ca Jill sa poata spune nu.
- 45 de minute, declara Drew, luind-o la fug
catre ma§ina. N-o sa ma recunoa§teJi.
< 1* 0 -
Pare sa fie dragoste
J
,— i Susan Connell
v. ( 147 > J
Susan Connell
pragul le§inului.
- Da, zise ea jucindu-se cu o §uvija de par §i
ocolindu-i privirea.
Am dormit in ele In fiecare noapte din ziua
aceea... §tii tu... cu spalatoria... cind le-ai atins...
0 saruta pe nas.
- Ai dreptate, zise el.
- Le-am pus acum doua saptamini. De atunci
le tot spal §i le tot folosesc, spuse ea, ascun-
zindu-§i faja in miini §i chicotind.
Era ca §ampania, o combinajie de spuma §i
subtilitate, §i deodata i§i dadu seama cit de in-
setat era. Indepartindu-i mina, ii mingiie cu dege
tele buzele, apoi cobori pe git, pina la sini
acoperindu-i cu palma.
- Mi te-am imagrnat in aceste cearceafuri,
a§teptindu-ma cu brajele deschise §i cu parul
rasfirat pe perna. La asta te gindeai §i tu?
- Cam a§a ceva, o ingina el.
Ea incerca sa-§i ascunda faja in perna, dar el ii
opri gestul cu un sarut.
- Ceva in genul asta? Incepu sa-i guste gura
cu sarutari umede §i ample, apoi cobori pe git
ingropindu-§i faja intre sinii ei.
Pielea ei ardea §i mirosea a femeie, a trandafir
§i a zmeura.
^—< Pare sa fie dragoste )—
( 151 y J
>usan Connell
acum.
- Daaa, Jill, daaa, §i intinse mina dupa unui din
prezervative. Daca vom mai trai pina atunci.
Ramase surprins de propria-i reactie, grabita §i
sigura, §i o lua din nou in braje.
- Acum?
- Acum, §opti ea, aratindu-i cum sa intre tn ea,
cu o superba §i calda capitulare. Cu fiecare
mi§care, tandrefea lui ii lua respirajia §i pasiunea ii
izbucnea prin fiecare por al pielii. Drew o umpluse
cu sexul lui, iar placerea cre§tea din ce' tn ce. Mai
multa placere decit cunoscuse vreodata. Placere
pina la limita experienjei §i mai departe. Placere
atit de intensa incit pumnii ei string ii loveau
umerii §i apoi cadeau deschi§i pe perna.
II privi cu ochii dilataji de placere §i de dorinja.
Ii daduse atit de mult.
- Acum! Jipa ea, oferindu-i-se intr-un strigat
fara rasuflare.
„Acum §i intotdeauna", se jura el in gind, ‘m
timp ce-i privea ochii cuprin§i de sfir§eala. Spas-
mele ei il dusera dincolo de limite §i iri final o
umplu cu esenja lui, provocindu-i cel de-al doilea
orgasm.
Cind totul se terminase, amindoi stateau
intin§i, gifiind unui in brajele celuilalt.
v 4 ■ 152
El vorbi primul:
- E§ti bine?
- Mai mult decit bine!
- Da, sigur ca e§ti, fu el de acord ieglnd, din
ea. Vin inapoi imediat.
Cind se intoarse din baie, o gasi infa§urata in
cearceaf, incercind sa deschida §ampania.
- Ai grija incotro tndrepji sticla aia, zise el,
inainte ca dopul sa rico§eze din perete tocmai in
partea cealalta a camerei.
§ampania se revarsa pe cearceaf.
Clatinind din cap, disperat, traversa camera,
incercind sa-i ia sticla.
- Taittinger din optzeci §i trei. §tii cit de mult
costa chestia asta?
Ea i§i mu§ca limba, incercind sa opreasca
revarsarea §ampaniei.
- Enorm, zise ea, cind era convinsa ca nu va
izbucni 4n ris. El lua sticla §i o puse pe masuja de
toaleta.
Cum ai reu§it sa §terpele§ti sticla de-sub
ochii vigilenji ai-furnizorului?
ingenunchind la picioarele ei ii dadu la o parte
cearceaful de pe sini §i pintece.
Miinile ii alunecara pe fese, iar ea simji ca o
apunca din nou tremuratul. Limba lui cobori mai
Susan Connell
£apte
v ( ' 155 J
Susan Connell
V 156
Pare sa fie dragoste
lupta sa nu zimbeasca.
- Cred ca nu ar trebui sa vorbim nici de lenjerii
de pat. Avind in vedere istoria lor umeda §i
salbatica.
“ 0h!
Privirea i se incruci§a cu a ei. Ii separau doar
cijiva centimetri. Izbucnira in ris. Aranjindu-§i ci
teva fire rebele de par, Jill i§i Juguie buzele.
- la sa vedem. Sa vorbim despre nunta. Ji-a
placut cravata lui Max? Nu pot sa-mi dau seama
cum i-a venit Barbarei o asemenea idee.
Pocnind din degete, el spuse:
- Drace, am uitat. Imediat dupa ceremonie, te
cauta Barbara. Mi-a ie§it din minte, pentru ca ea
plecase, cind te-am gasit eu la cort.
Jill se uita fix, inghefind nemi§cata la propriile
ei ginduri.
- Ji-a zis Barbara ce voia?
- Nu. Sint sigur c-o sa te sune daca va avea
nevoie de tine, zise el intorcindu-se pe-o parte ca
sa se sprijine intr-un umar.
Tensiunea dintre ei era mai mica.
- Jill, voiam sa discutam despre gradina de
linga Macomber. Jii minte ca-Ji spuneam ...
- Ce? Oh, sa nu uiji, zise ea, dindu-se jos din
pat. Cit ma due sa fac o cafea.
{ 157 : j
,— f Susan Connell
v J
y—H Susan Connell )—
i 163 V J
Susan C o n n e ll
{ 164
Pare sa fie dragoste
165 *y
■<^------- J
—f Susan Connell
Opt
v 168 y
poate se mai simjea vreo miasma. Nimic. Nici
urma de mirost Cuprinse o floare In palme §i
vazu, neajutorata, cum se scuturau petalele. Fixa
din ochi floarea, apoi cartea de vizita §i buzele
incepura sa-i tremure. O mina de petale §i un
mesaj de un rind erau tot ce ii ramasese. Clatina
din cap. Nu era adevarat intrutotul.
O lasase indurerata.
O lasase sa innebuneasca in tacere.
. „Proasta“, murmura, aruncind florile §i carto-
na§ul la gunoi. O lasase prada unui adevar de
necontestat. Nu se va mai intoarce.
Inchise ochii, lovind din pumni §i bombani.
Fusese o viaja §i inainte de drew §i avea de gind
sa o aiba §i dupa el. Aduna §i restul de petale de
pe masa, aranja sertarele, puse telefonul pe dia-
gonala... De la inceput fusese o nesabuita, pentru
ca se incurcase cu el. Ce o fi avut in cap cind §i-a
permis sa se indragosteasca nebune§te de un
barbat ca Drew Webster, iar apoi sa creada ca il
poate lasa sa piece, fara ca organul principal -
inima - sa-i fie afectat? Era destul de matura §i de
infeleapta. Ar fi putut sa-§i dea seama. Lua supor-
tul de creioane, aranjindu-le §i pe acestea.
Ar fi putut s-o creada!
Ar fi putut avea pujina incredere in faptul ca
v ( 169 )
—I Susan Connell
_____________________________________________________________________________________________________________________•
I— N
§tia ce facea.
Putea macar raspunde la telefon.
- Te putem deranja o secunda?
' Jill T§i duse miinile la piept.
- Barbara, de cind e§ti aici? Max o lua la fuga
pe linga Barbara, latrind fericit.
Cu privirea fixata pe co§ul de hirtii, Barbara lua
lesa lui Max, lasindu-l sa alerge liber de la sofa la
fereastra §iinapoi.
- De destul timp ca sa-mi dau seama ca e§ti
suparata. Sper ca nu sint §i eu implicata.
- De ce sa crezi asta?
- Florile alea erau de la Drew, nu? Pot sa-mi
dau seama ca v-afi certat, spuse ea, aranjindu-§i
parul cu mina, Imi pare rau, Jill, dar in ultimul
timp, toate mi-au ie§it de-a-ndoaselea.
Jill era tentata sa-i spuna Barbarei ca ele doua
au in comun mult mai multe decit i§i putea
imagina ea. O privi cu ochii ingusta]i. Barbara
avea ceva in minte §i asta nu era Drew Webster.
- Da, Drew mi le-a trimis, dar asta acum doua
saptamini, iar acum, pur §i simplu, nu fac decit sa
lase mizerie pe aici. Oricum, el s-a intors de unde
a venit, iar eu sint aici. Arata spre birou cu mina §i
zise: Vezi? Totul e normal. Acum spune-mi, ce
pot face pentru tine? ' i
Pare sa fie dragoste
v ^ 171 y
j
Susan Connell
v J
' iZ 4 '
Pare sa fie dragoste
-i 175
/— ( Susan Connell
V.
^ 176 >
—! Pare sa fie dragoste )—
Ji-aduci aminte?
Desfacindu-§i picioarele complet, il ghida, pina
cind sexul lui o umplu. I§i amintea. Duritatea §i
caldura lui, mi§carile repezi §i incete §i mai ales
placerea intensa. §i mai era ceva ce nu §tia.
Aroma lui de barbat, amestecata cu ploaia, senti-
mentul erotic, §i picioarele incolacite pe dupa
pantalonii lui. §i, trecuta de marginile con§tien-
tului, un sentiment delicios de a fi descoperita.
El vorbea din nou fara §ir, §i daca nu ar fi fost
atit de aproape de extaz, §tia ca ar fi ris. Dar
acum nu putea, pentru ca puterea ce ii unea, ii
conducea cu frenezie spre un loc unde toate
emojiile se intilnesc cu forja flacarrlor de foe. Cind
totul se terminase, el ii dadu drumul tacut, iar ea
ramase rasuflind greu.
El se mi§ca primul, cautind o batista. Dupa un
moment, se ridica in picioare, privind-o:
- A§a salutari mai zic §i eu. Ea i§i incheia
nasturii, neindraznind sa-l priveasca.
-Jill?
Pentru ca ea nu spunea nimic, ii ridica barbia.
- De ce e§ti a§a de tacuta? Te doare ceva?
- Nu. Este atit de... Am fost nebuni. Nu sint
obi§nuita sa...
- Sa-Ji asumi riscul de a cere ceea ce-Ji
f 178 >
Pare sa fie dragoste
-A 181 )■ J
s —I Susan Connell
v J
—, Pare sa fie dragoste )— N
( 183 >
Susan Connell
V
s- i Susan Connell K
v.
Pare sa fie dragoste
v ( 189 ) J
Susan Connell
---------------- :----------(^__
190_y ----------------!---------- '
Pare sa fie dragoste |—
spre ea.
Ii §opti la ureche:
- Ji-am spus vreodata cit de mult imi place
cind porji fusta?
- Se pare ca de ieri-seara este favorita ta.
- Da, mai ales asta lunga, cu metri §i metri
de material, §opti el, ridicindu-i-o pina peste ge-
nunchi.
- Doamne, un barbat se poate pierde o in-
treaga dupa-amiaza in fusta asta.
- Da? Adica, nu putem... protesta ea, cind o
lua in braje.
- Nu vorbesc franceza.
- Asta este prima lecjie, §opti el, sarutind-o.
i 192 )■ J
Pare s£ fie dragoste
9\(oua
itlSil
Susan Connell
-Am venit.
- Nu ai avut cheia de la intrare?
Drew ridica mina, scuturind cheile.
- Ba le am aici. M-am hotarft sa petrec noap
tea acasa, la Jill. . -
Unchiul il privi de sus in jos, apoi holba ochii.
Comunicara in tacere citeva secunde. Figura ba-
trinului se luminase dintr-o data.
- Pari fericit.
- Sint fericit, zise Drew, clatinind din cap de
bucurie. Am de gind s-o rog sa se casatoreasca
cu mine.
- Remarcabil. Felicitari, zise Ralph, gesticulind
cu cujitul in mina, pe cind se indrepta spre bu-
catarie. Vino incoace cit termin eu astea, §\ o
sa-mi poveste§ti tot ce s-a intimplat.
Drew il urma in bucatarie, lua doua beri din
frigider, a§ezindu-se pe bufet, linga unchiul sau.
- Am semnat actele pentru gradina Orrange
Blossom, explica el, desfacind cu zgomot cutia
de bere.
Ii intinse §i unchiului o cutie, continuind:
- Jill nu §tie, dar am §i negociat cu compania
Merriweather Development contractul pentru
arhitecta peisagistica din Breeze Palms. Tipii de
la Orrange Blossom mi-au spus ca cei de la
____
• 194 I-
—( V- .............
Pare sa fie dragoste
............................... .... .. . - ..........................- . — .................................... --S
I—
V J
Susan Connell
v. ^ 201 )■ J
,— I Susan Connell
zile.
- Iara§i s-a pierdut Max? Credeam ca este mai
bine pazit.
Preferind sa vorbeasca mai intii cu locuitorii,
Jill nu observa a doua ma§ina ce lua curba catre
ei.
- Va rog, calmaji-va, Barbara e bine. Nu este
nici un accident, doar o neinjelegere creata de
cijiva oameni ce nu doreau decit binele. Din re
flex, privirea ei a§tepta aprobarea lui Drew. In tim-
pul asta, soseau §i alji oameni. „Spune-le ca e
adevarat, Drew. Acopera-ma“. Stringindu-§i bu
zele i§i dadu seama ca este acuzatul principal.
Cind il privi pe unchiul lui Drew, se simji de parca
cineva i-ar fi tras un pumn in stomac. Nu, nu
putea fi adevarat ce se intimpla. Dar era. il simjea
pe Drew indepartindu-se. „Spuneai ca ai incre-
dere in mine“, ii venea sa Jipe.
„Spuneai ca vei fi linga mine, cind voi avea
nevoie de tine“.
Miinile ii tremurau, cind vazu ca Drew vorbe§te
intre patru ochi cu unchiul sau. Continua sa il
fixeze din ochi pe Drew, intr-o incercare disperata
de a-i comunica sa fie rabdator. Raspunsul lui fu
o privire de gheafa, care cerea lamuriri.
- Domni§oara Stuart, ce se intimpla aici?
v. — { 205 }
,— I Susan Connell
v ( 207 } J
>usan Connell
v y
Susiin Connell
Z & C t
V. J
Pare sa fie 'dragoste
<m >
r— ! Susan' Connell
-< 221 h
r—v Susan Connell
chida.
- Unchiule, e vorba de ceva important. Tre
buie sa avem o discujie.
- Despre ce? intreba Jill.
Tonul lui Drew nu-i dadea cale de tntors, iar
asta o facea sa se simta incoljita. Drew fi privi
amanunjit pe toji trei.
- Poate ca ar fi mai bine sa mergem in salon §i
sa luam loc.
- O sa dureze mult? Barbara §i cu mine voiam
sa-l ascultam pe cintarejul acela ce vine tocmai
din Fort Lauderdale. A§teptam seara asta de
citeva saptamini.
- Credeji-ma, doresc la fel de mult ca §i voi sa
se termine cit mai repede, zise Drew, conducin-
du-i in salon.
• Barbara tresari.
- Oh, draga. Ne-a auzit Max.
In u§a de la bucatarie, se auzira scrijelituri de
gheare.
- Sper sa nu lase semne pe u§a.
- Luaji voi loc, eu mai am o vorba cu Jill,
inainte de discujie.
Drew o lua pe Jill deoparte §i-i spuse:
- Nu a§a am vrut sa se termine, dar din
dimineaja asta mi-am dat seama ca n-am de
{ 222 J
/' ■ ...........
Pare sa fie dragoste
ales.
„Diminea{a asta? Ce se intimplase azi-dimi-
neaja?“ Cu mina lui inconjurindu-i talia, parea atit
de hotarit, pe cit era de provocator. Ii venise sa
se sprijine de el §i sa boceasca, iar in urmatoarea
secunda voia s-o ia la fuga, undeva, unde sa n-o
gaseasca nici amintirile macar.
El clatina din cap, resemnat, apoi spuse, cu
gura aproape de urechea ei:
- Drace, deci n-ai de gind sa spui nimic, nu?
- De ce trebuie sa fie de fa{a Barbara §i Ralph
cind faci asta? §opti ea, cu ochii disperaji.
- Pentru ca vreau sa se termine in seara asta
§i nu §tiu cum sa fac decit discutind sincer. Asta
este stilul meu, pe care trebuie deja sa incepi sa-l
cuno§ti.
Diferite imagini se derulau in conftiinja ei. Ima-
gini ale lui Drew: cind a venit prima data la ea in
birou s-o anunje ca era la curent cu faptul ca
incerca sa scape de el... Intrebind-o cine a mai
sarutat-o in asemenea fel... Jopaind printre bos-
cheji... Incercind s-o lamureasca de „intenjiile sale
extrem de clare“... Facind dragoste in foi§or §i pe
malul riului. Lista putea continua, dar mesajul era
unui singur. Cind Drew era decis sa faca ceva,
nimic nu il putea opri.
Susan Connell
- Ce ai de gind sa faci?
El slabi strfnsoarea.
- Fii lini§tita, nu sTnt genul teatral. De§i urasc
toate astea, nu vad ce altceva a§ putea face, zise
el, lasindu-fi servieta pe masuja.
Jill se uita la Ralph §i la Barbara, cum stateau
pe canapea. Ralph era nerabdator. Figura Bar
barei arata o stare de panica.
- Drew, insist sa-mi spui ce ai de gind sa faci,
zise Jill.
- Ce trebuie sa fac, pentru a pune capat la
toate astea §i pentru a ne vedea in continuare de
viejile noastre. Sint aici atit pentr.u tine, cit §i
pentru mine.
Clatinind din cap, ii §opti la ureche:
- Nu infeleg de ce n-ai putut veni la mine,
daca aveai nevoie de bani.
Jill ramase inmarmurita. Deci, in aceasta intil-
nire nu va discuta despre mutarea inapoi la New
Jersey sau de reluarea unei mai vechi legaturi.
Problema era cea dintotdeauna. Investigajiile lui
nesabu'ite asupra furtului de la Barbara.
Ralph striga din camera:
- Andy, sper ca e o treaba serioasa, pentru ca
concertul de jazz incepe peste cinci minute.
Max incepu iar sa zgiriie u§a. Barbara se ridica
Pare sa fie dragoste
de pe canapea.
- Poate ca ar trebui sa-l iau pe Max la o plim-
bare, In timp ce voi lamuriji ce aveji de lamurit.
- Nu, Barbara, te rog, zise Drew. Avem nevoie
de tine aici. Asta ne prive§te pe toji.
Jill il trase puternic de cot.
- Nu face asta, te rog. Tot ce Ji-am cerut sint
citeva zile.
- Ti-a§ fi acordat acest timp, dar m-am razgin-
dit azi-dimineaja la ora zece, cind te-am vazut
intrind la Dilby’s, spuse el, luind o hirtie din ser-
vieta §i intinzindu-i-o lui Jill.
O mingiie pe umar, incercind s-o incurajeze.
- Fii tare. Te salvez eu din asta, chiar daca ar fi
sa-mi cheltuiesc §i ultimul cent. Dar spune-mi
adevarul. Spune-le de ce ai facut-o. Poate ajungi
la o injelegere cu Barbara.
Aruncind o privire hirtiei, simji cum se invir-
te§te pamintul cu ea.
- De unde ai asta? intreba suparata.
. - Sa ai ce? intreba Ralph. Ce se intimpla?
Ignorindu-I pe unchiul sau, Drew raspunse in
locul lui Jill.
- L-am lamurit pe domnul Dilby, spunindu-i ca
e§ti sojia mea §i ca asta, spuse el, aratind spre
caseta de bijuterii, aparjine mamei tale. Mi-a dat
J
—{\ ' Susan
________ Connell
_________ —N
^
voie s-o cumpar inapoi de la el.
Drew bombani:
- Mi-a spus ca deseori face afaceri cu doam-
ne aflate In incurcaturi financiare.
- Andy, spuse Barbara, rizTnd nervos, uita-te la
Jill, s-a albit ca o stafie. De ce o superi in halul
asta?
Max auzi vo<.;ea stapinei §i incepu sa zgiriie
u§a, distragind atenjia tuturor.
- Acum ai suparat §i cafelul, spuse Ralph,
sculindu-se §i traversind camera. Barbara il ur-
ma.
- Ce se intimpla? Ce ai in cutia asta? Ralph lua
colierul de diamante din mina nepotului sau.
- la uita-te-Barbara. Nu cumva purtai §i tu unui
la fel la dineul dansant de luna trecuta?
Cind Barbara vazu pandativul, se sperie,
ducindu-§i mina la gura. In acela§i moment, Max
reu§i sa intre pe u§a. Cind cajelu§ul alb patrunse
in camera, Barbara incepu sa plinga. Cajelul se
duse glonj la Drew, apucindu-l de pantaloni. .
- Oh, Jill nu-mi vine sa cred ce se intimpla.
Cu ochii in jos, Drew murmura:
- Nici mie.
- Ce nu-Ji vine sa crezi? intreba Ralph. Imi
spune §i mie cineva ce se intimpla?
—; Pare sa fie dragoste , ' }—^
4 _2 3 0 ^ >- J
Pare sa fie dragoste
data.
Jill simji un nod in git, vazind cum Barbara il
prive§te pe batrin.
- Intr-adevar? §opti Barbara.
Zimbetul lui larg era cel mai bun raspuns.
- Te superi daca renunjam la concertul de
jazz? Cred ca mi-ar face placere sa ne plimbam
pe plaja, spuse el, conducind-o pe Barbara catre
u§a.
- Mi-ar placea foarte mult, Ralph.
- Sinteji draguji sa-l supravegheaji pe Max? ii
intrebara pe Jill §1 pe Drew.
inainte ca ei sa poata raspunde, Ralph inchi-
sese u§a dupa el. O secunda mai tirziu o des
chise din nou pentru a spune:
- Sa nu ma a§tepji, Drew.
in camera era lini§te,- cu excepjia miriitului lui
Max. Jill merse in hoi §i lua cajelul in braje. Min-
giindu-l, se intoarse catre Drew. Nu-I putea privi in
ochi.
- M-ai urmarit la Dilby?
- Nu, ma intorceam de la lucru, din Breeze
Palms. Ai de gind sa-mi accepji scu...
- Ai chemat §i polijia?
- Jill, nu a§ fi ajuns niciodata chiar aici.
il auzi fo§nind prin hirtiile din servieta.
v . 231 V J
,— . Susan Connell I— -
4
- Poji sa vezi ca am adus cu mine carnetul de
cecuri. Eram pregatit sa platesc tot ceea ce
furase§i. ?§i drese glasul. Adica, ce credeam eu
ca ai furat. N-am vrut sa-l oblig pe Dilby sa-mi dea
lista cu obiecte, pentru ca ar fi putut deveni
suspicios. Chicoti.
N-avea de gind sa-l lase sa scape prea
u§or.
- §i daca Barbara se hotara sa depuna plin-
gere? La asta nu te-ai gindit?
- Ba da, zise el, cotrobaind din nou prin ser-
vieta. De asta am §i cumparat doua bilete pentru
Paris. Pentru noi. Credeam ca ea va ramine muta
la auzul ve§tii. In loc sa se intoarca spre el,
deschise calma u§a bucatariei, unde-1 duse pe
Max.
- Ai auzit ce-am spus? Aveam de gind sa te
scot din Jara daca era nevoie, spuse el, urma-
rind-o §i fluturind biletele.
- Te-am auzit. Mai am doar o intrebare Drew.
Ce motiv crezi ca aveam ca sa ajung sa fur?
- Pai ce altceva decit sa plate§ti cursurile
fratelui tau, spuse el, strecurindu-§i biletele in
buzunar.
Era unicul raspuns pe care il a§tepta. Unicul
raspuns pe care l-ar fi putut a§tepta de la el.
v. { 232 \
r— I Pare sa fie dragoste
_________________
I— s
/ 233 )
Susan Connell
v •iN______✓
234
-------------------------------------------------------------------------
(^ I' _____________________®
Pare sa fie dragoste
___________sI—
Parul ii cadea pe frunte, accentuindu-i lumina
din ochi. Ea ii indeparta parul de pe frunte §i il
saruta.
- Oh, Drew, intr-adevar ai de gind sa ma iei cu
tine la Paris?
Scoase din nou biletele din buzunar §i i le
arata de aproape, pentru a le putea citi. Le prinse
din zbor, Inainte de a cadea pe jos.
- inca tot mai doresc sa mergem la Paris, in
luna de miere, spuse el bucuros de incintarea din
ochii ei. Magia momentului se evapora in momen-
tul in care i§i aduse aminte de inel. il lasase in
servieta.
- Vin imediat, zise el, intorcindu-se catre
u§a.
Punind biletele pe masa, il prinse de mina §i il
trase inapoi.
- Orice ar fi, poate a§tepta. inca nu am ter-
minat cu tine.
O privi din cap pina in picioare. Zimbetul lui
surprins, deveni brusc interesat,' cind ea il im-
pinse pe marginea patului.
- Ar fi frebuit sa banui asta din momentul in
care m-ai condus catre proprrOI meu dormitor,
spuse el, luind-o de fese §i tragind-o mai aproa
pe. O mingiie pe buric, iar apoi incepu sa-i des-
v •( 235 y
... -
>— I Susan Connell I—
( 236 )
Pare sa fie dragoste
SFIR §IT
v. ( 237 %h
^V///yy t