Maturi de vrajitoare

Denumire Taphrina institiae

ştiinţifică
Balai de sorci're du prunier; Witches broom of plums;
Pflaumenhexenbesen; Vedmina metla.
Raspindire Răspândire: Boala este cunoscută în Europa, America de Nord şi Asia. La
noi în ţară se găseşte frecvent pe văile râurilor din Muntenia şi zona
premontană.
Biologie Agentul patogen: Pe miceliul ciupercii, care este intercelular, în luna mai se
formează asce cilindrice, hialine, rotunjite la capete, care conţin câte 8
ascospori, unicelulari, ovoizi. Ascosporii înmuguresc în interiorul ascelor.
Miceliul ciupercii iernează în ţesuturile infectate, astfel că boala reapare în
fiecare primăvară, pe aceleaşi ramuri.
Descriere Simptome: La pomii infectaţi de această ciupercă se observă ramuri lungi,
subţiri, bogat şi neregulat ramificate, care pornesc din locuri foarte
apropiate, sub forma unor tufe lungi de 1m şi late de aproximativ 40 cm.
În iarnă, atacul se observă mai uşor. Acestea pornesc în vegetaţie primăvara,
dar sunt lipsite de flori. Frunzele de pe aceste ramuri sunt mai mici, uşor
băşicate spre partea superioară, iar pe cea inferioară prezintă un strat fin,
cenuşiu - albicios, format din asce cu ascospori. Aceste frunze se brunifică
şi cad mai devreme.
Combatere Combatere: Boala se combate prin tăierea şi distrugerea prin ardere a
focarelor de infecţie (mături de vrăjitoare) şi prin tratarea rănilor rezultate
cu diferite substanţe dezinfectante (sulfat de cupru conc.1%) şi badijonarea
lor cu fungicide sub formă de unguent (Santar, Pancil, etc.).
Monilioza
Denumire Monilia laxa, Monilinia fructigena
ştiinţifică
Moniliose (rot-brun) du prunier; Brown -rot, Blosom-wilt; Monilia Bluten
und Zweigdürre, Monilia Fruchtfäule der Obstbäume.
Raspindire Răspândire: Monilioza este una din cele mai periculoase boli ale speciilor
sâmburoase, cunoscută în toate ţările din Europa şi America de Nord.
Semnalată în 1878, în ţara noastră, s-a extins mult; atacul de primăvară
produce pagube evaluate la 60%.
Descriere Simptome: Boala se manifestă pe flori, frunze, lăstari, fructe. Atacul de
primăvară afectează florile, lăstarii şi frunzele; este foarte dăunător pentru
ţara noastră. Organele parazitate de ciupercă se ofilesc, se brunifică şi în
final se usucă. Vârful lăstarilor se usucă şi se îndoaie. Aceştia pot fi
confundaţi cu îngheţurile târzii de primăvară.
Pe fructe, apar pete circulare, cafenii, care se extind repede, cuprinzând
fructul; pulpa devine moale şi putrezeşte; fructificaţiile ciupercii apar sub
formă de perniţe de 1-2 mm diametru, de culoare alb - gălbui sau cenuşiu -
gălbui; acestea se dezvoltă la o umiditate atmosferică mare şi o temperatură
de 10 -12 gr C. Fructele se infectează uşor prin leziunile provocate de
grindină şi insecte, cât şi prin contactul direct dintre cele infectate şi cele
sănătoase.
Agentul patogen: Boala este produsă de Monilinia laxa (Aderh.et Ruhl.)
Honey; (sin. Sclerotinia cinerea (Bon.) Schröet; F.C. Monilia laxa).
Miceliul se dezvoltă în spaţiile intercelulare, având hifele hialine, septate şi
ramificate. În sporodochii se formează numeroşi conidiofori scurţi, ce
poartă conidii elipsoidale, unicelulare, hialine sau gălbui, dispuse în lanţuri
simple sau ramificate.
Conidiile sunt organe de propagare în timpul perioadei de vegetaţie,
precum şi organe de iernare; prin germinare, ele produc filamente de
infecţie, care străbat stilul şi ajung în ovar, de unde trec în scoarţa lăstarilor
tineri, producând crăpături şi scurgeri cleioase.
Infectarea fructelor se realizează prin răni cauzate de grindină, de insecte,
de alte ciuperci. Pe fructele căzute, după 1-2 ani, se formează apoteciile ce
conţin asce cu câte 8 ascospori, ovoizi, hialini, mai mici decât la M.
fructigena.
Conidiile de Monilinia laxa, iernează pe diferite organe, în coroana
pomului sau pe suprafaţa solului, prezintă o facultate germinativă mai mare
(83%) comparativ cu M. fructigena; captarea conidiilor de Monilinia laxa
pe lame capcană se realizează cu o lună mai devreme decât la Monilia
fructigena; Monilinia laxa formează conidii la 10 grC, în timp ce Monilinia
fructigena la 15 - 20 gr C. Monilinia laxa atacă frecvent florile, ramurile şi
fructele tinere în primăvară (formând perniţe cenuşii), în timp ce Monilinia
fructigena infectează fructele mature (perniţe galben-brunii).
Combatere Combatere: Pentru prevenire şi combaterea atacului de Monilinia laxa sunt
necesare o serie de măsuri de igienă culturală, precum şi tratamente
fitosanitare, aplicate la avertizare. Pentru protejarea lăstarilor de cireş,
vişin, cais, rezultate foarte bune se obţin prin 3-4 tratamente, la intervale de
2-3 zile, de la începutul înfloritului până la scuturarea petalelor.
Pătarea roşie a frunzelor de prun
Denumire Polistygma rubrum
ştiinţifică
Taches rouges des feuilles; Fleischfleckenkrankheit der Zwetschke, Ojag
listiev.
Raspindire Răspândire: Se întâlneşte frecvent în plantaţiile de prun unde nu se aplică
tratamente chimice, începând cu decada a III-a a lunii aprilie, îndeosebi la
soiurile sensibile.
Descriere Simptome: Boala se manifestă pe frunze, prin apariţia unor pete galbene-
verzui, apoi roşii-cărămizii (de unde vine numele bolii).
Ţesutul este mai îngroşat, casant, uşor bombat spre faţa inferioară a
limbului. Numărul petelor oscilează între 1 -13, frecvent
6 - 8.
În condiţiile unui atac puternic se constată o defoliere timpurie, şi în final
fructele cad.
În dreptul petelor, pe faţa inferioară a frunzelor, apar nişte punctişoare,
mici, brune ce reprezintă deschiderile picnidiilor. Către sfârşitul verii,
ţesutul din dreptul petelor se colorează, începând din centru, în brun-
negricios.
Agentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Polystigma rubrum (Pers.)
DC., formă picnidiană - Polystigmina rubra (Desm.) Sacc.
Din loc în loc, în stromă se formează picnidiile, ovoide, cu numeroşi
picnospori, filamentoşi, unicelulari, hialini, încovoiaţi la capăt, sub formă
 de bastonaş; prin picnospori se răspândeşte în cursul verii.
Ioan Bobeş (1962), arată că picnosporii nu sunt capabili în orice condiţii să
producă infecţia. Acestea sunt realizate numai de ascospori, pe măsură ce
ajung la maturitate.
În timpul iernii, în interiorul picnidiilor golite se formează un filament
ascogonal, iar în primăvară apar periteciile, cu numeroase asce clavate, care
conţin 8 ascospori, unicelulari, elipsoidali, incolori, ce se maturizează
eşalonat şi sunt proiectaţi pe timp umed.
În primăvară, aproape după scuturarea petalelor, ascosporii maturi
germinează în picătură de apă şi produc infecţii pe frunză.
Combatere Combatere: În prevenirea infecţiilor se recomandă arătura de toamnă şi
tratamente chimice la avertizare, în funcţie de evoluţia parazitului şi
condiţiile pluviohigrotermice. Rezultate bune se obţin când se folosesc
tratamente preflorale cu produse cuprice (Turdacupral 50-0,4%, zeamă
bordeleză - 0,5%, Captan 50 PU - 0,25%, Folpan 80 WP - 0,2%,Dithane
M45 - 0,2%) şi postflorale cu produse fungicide de sinteză organică.

Pătarea şi ciuruirea bacteriană a frunzelor de prun

Denumire Xanthomonas campestri
ştiinţifică
(sin. Xanthomonas pruni (E. F. Smith) Dowson)
Maladie bacterienne du prunier; Bacterial black spot of plum Bacterial of
 stone fruit; Fleckenbakteriose des Steinobstes; Bakterialnaia piatnistosti
listiev kostocikovîh plodovîh dereviev.
Raspindire Răspândire: Boala a fost semnalată şi descrisă pentru prima dată de E. F.
Smith, pe prunul japonez (Prunus japonica Thurub) în anul 1902 în statul
Michigan, SUA; apoi s-a răspândit mult în toate ţările cultivatoare de prun.
Descriere În România, este răspândită în toate zonele pomicole, constatându-se şi pe
alte specii de sâmburoase.
Din cauza atacului s-au înregistrat pagube importante în livezile de prun,
prin defolieri puternice şi căderea în masă a fructelor la soiurile de prun
sensibile la atacul acestei bacterii.
Simptome: Boala se manifestă pe frunze, fructe, lăstari tineri, pe ramuri şi
tulpini. Pe frunze încă din luna mai, apar pete mici de 0,5 - 2mm în
diametru, circulare sau unghiulare, cu aspect apos, translucid, de culoare
verde, ceva mai închisă decât a ţesutului sănătos. La început petele apar în
jurul stomatelor sau sunt limitate la ţesuturile dintre nervuri. Caracteristic,
este faptul că ele sunt înconjurate de o zonă cu aspect sticlos şi transparent.
De cele mai multe ori sunt acoperite cu un exsudat abundent, gălbui.
Cu timpul, ţesuturile din dreptul petelor se necrozează, se usucă se desprind
şi cad, iar frunzele rămân ciuruite. La un atac puternic, petele se unesc, se
extind, mai ales către marginea frunzei, care în cele din urmă apar
zdrenţuite. Când apar pete şi pe peţiolul frunzelor, se înregistrează o cădere
în masă a acestora. Pe fructe, apar la început pete mici, de culoare brună,
apoi negricioasă, circulare cu aspect apos, care se măresc în dimensiune,
odată cu fructul.
Ele sunt cufundate în pulpa fructului şi prezintă la suprafaţă un exsudat
gălbui foarte bogat în bacterii. Uneori, petele de pe fructele necoapte apar
înconjurate de un inel verde-închis. In dreptul acestor pete, ţesuturile
fructului reacţionează prin secreţie de clei şi prin formarea la limita dintre
ţesutul sănătos şi cel bolnav, a unui strat de suber separator. Cu timpul,
petele se necrozează, plesnesc, formând crăpături mai mult sau mai puţin
adânci.
Agentul patogen: Boala este produsă de bacteria X. campestris pv. pruni
(Smith) Dye, sin. Xanthomonas pruni (E. F. Smith) Dowson, sin.
Pseudomonas pruni E. F. Smith; Bacterium pruni E. F. Smith; Bacillus
pruni (E.F.Smith ) Holland.
Celulele bacteriene au formă de bastonaşe, mici, Gram-negative, cu un
flagel polar; pe agar, coloniile sunt circulare, convexe, netede, strălucitoare,
galben - deschis.
Pătrunderea bacteriei se realizează prin stomate, lenticele sau diferite răni,
cicatrici peţiolare şi înţepături produse de insecte.
Bacteria infectează natural prunul, piersicul, caisul, cireşul, corcoduşul şi
migdalul.
Combatere Combatere: Se recomandă stropiri cu produse cuprice prefloral, urmate de 1
- 2 tratamente la interval de 10-15 zile în funcţie de condiţiile climatice, cu
fungicide de contact; de asemenea trebuie aplicat un tratament chimic după
căderea frunzelor cu un produs cupric .
Vărsatul prunelor
Denumire Plum-pox
ştiinţifică
Sharka disease, Plum-pox; Sharka du prunier; Pockenkrankheit;
Sharkakrankeit der Pflaume; Ospa slivi; Sarka po slivite; Sharka sljive.
Raspindire Răspândire: Vărsatul prunelor este una din cele mai grave boli ale prunului,
precum si ale altor specii de sâmburoase cultivate. Boala determină pierderi
importante de recoltă, depreciază calitatea fructelor şi scurtează viaţa
pomilor.
Descriere Semnalată pentru prima dată în 1916 în Macedonia, boala s-a extins rapid
în Europa. În ţara noastră se găseşte frecvent în toate plantaţiile de prun,
cais şi piersic.
Simptome: Virusul produce simptome tipice numai pe unele soiuri, pe altele
infecţia rămânând latentă. Simptomul apare pe frunze şi pe fructe.
 Pe frunzele tinere apar pete inelare sau sinuoase, de culoare verde - deschis,
de dimensiuni variabile, cu margini difuze, rareori distincte. Petele inelare
prezintă o insulă de colorit normal în interior; decolorarea nu este totdeauna
evidentă, iar simptomul se poate observa numai prin transparenţă.
Petele sunt evidente în toată perioada de vegetaţie. La unele soiuri limbul
foliar se gofrează, se ondulează, iar la altele apare o rarefiere a nervurilor şi
o deformare accentuată a limbului.
Boala se manifestă pe anumite ramuri, la început, apoi, se generalizează;
viteza de migrare a virusului este în funcţie şi de vârsta pomilor; la cei mai
bătrâni răspândirea este mai lentă.
Pe fructe simptomele apar când au dimensiunile unei alune sub formă de
pete inelare sau linii sinuoase, cu un colorit verde - deschis, crud.
Este afectată şi pulpa, care devine mai deasă şi colorată. În dreptul petelor
de pe fructe apar depresiuni, zone în care coloraţia specifică maturării apare
mai devreme.
Fructele atacate sunt mai mici, deformate, colorate neuniform, acumulează
puţine zaharuri, au gust fad şi cad înainte de vreme.
Agentul patogen: Vărsatul prunelor este produs de virusul vărsatului
prunului Prunus virus 7 Christoff (sin. Annulus pruni Christoff; Marmor
cerasi).
Virusul se prezintă sub formă de particule flexuoase, în celulele vii ale
plantei gazdă. Nu se transmite prin sol sau sămânţă. Se transmite uşor prin
butăşire, altoire de muguri sau scoarţă, prin inoculare de suc sub scoarţă, cu
ajutorul unor fitile şi prin polen. Pe cale naturală se transmite prin specii de
afide: Myzus persicae, Phorodon humuli, Brachycaudus helychrisi, etc.,
prin unele specii de eriofide (Aculus fockeui), prin păianjenul comun
Tetranychus urticae şi prin cicada Empoasca flavescens. Temperatura de
inactivare în suc de Nicotiana clevelandii este între 52-55 oC.
Ca plante indicatoare se utilizează soiurile: Pozegacea, Renclod verde, De
Bistriţa, Iskra; dintre plantele ierbacee se folosesc ca indicatori:
Chenopodium foetidum, Nicotiana clevelandii, Licium halimifolium,
Cucurbita maxima, Chenopodium quinea.
Pentru diagnoză rezultatele cele mai sigure se obţin prin reacţii serologice
(Minoiu N.,1968).
În afară de prun virusul mai atacă: Armeniaca vulgaris, Persica vulgaris,
Prunus insititia, Amygdalus comunis (Minoiu, N. 1968).
Soiurile de prun reacţionează foarte diferit. Sensibilitatea cea mai mare o au
soiurile din grupa Vinete.
Virusul produce importante modificări în procesele biochimice ale plantei
gazdă. La plantele atacate, activitatea peroxidazei şi a catalazei se
intensifică; deasemenea se intensifică activitatea respiraţiei.
Combatere Combatere: Plantele bolnave prezintă simptome evidente sau rămân cu
agentul patogen mascat.
Virusul transmiţându-se prin vectori, se recomandă măsuri de combatere a
acestora, în special a afidelor şi cicadelor.
Transmiterea prin polen, impune distrugerea plantelor cu simptome în
 plantaţiile unde apar pomi izolaţi infectaţi.
Plantaţiile mamă de unde se recoltează ramuri altoi, vor fi izolate, departe
de plantaţiile comerciale; vor fi înfiinţate numai cu material sănătos, care va
fi testat periodic pe plante indicatoare.
Producerea de material săditor pomicol liber de boli virotice, reprezentând
o sarcină de serviciu, constituie o măsură de bază pentru preîntâmpinarea
răspândirii virusului.
În pepinieră, în fiecare an, în a doua jumătate a perioadei de vegetaţie se
vor controla toate plantele şi se vor distruge cele cu simptome. Ideal este
cultivarea de soiuri imune sau cu rezistenţă mare şi la atacul de plum - pox.

Viermele prunelor
Denumire Cydia funebrana
ştiinţifică
(sin Laspeyresia funebrana Tr., Grapholita funebrana Tr.)
Raspindire Răspândire: Se întâlneşte în zona temperată frecvent în livezile de prun. La
noi în ţară când nu se iau măsuri preventive, produce pagube importante din
punct de vedere economic.
Daune Daune: pagubele sunt produse de larve, ajungând la 50-80% din producţie.
Fructele atacate prezintă scurgeri gomoase; se maturizează timpuriu şi sunt
predispuse la infecţiile cu diferite ciuperci (ex. Monilia).
Biologie Biologie: Iernează ca larvă în cocon mătăsos sub scoarţa pomilor sau sub
alte adăposturi. În primăvară se transformă în pupă, iar fluturii apar în luna
mai. Ponta are loc la 2-3 zile după apariţia fluturilor. O femelă depune
aproximativ 45 ouă, în jumătatea inferioară a fructelor.
Larva pătrunde în fructe, săpând o galerie spre peduncul. Fructul nu mai
creşte şi cade înainte de a se matura.
Larvele consumă întregul fruct şi chiar sâmburele. Dezvoltate complet
larvele se retrag în crăpăturile scoarţei pomilor. Aici se transformă în pupe,
construindu-şi un cocon din fire de mătase.
Fluturii generaţiei a-II-a apar în iunie şi zboară până în august. Ponta are loc
în cursul lunii iulie sau august; zborul este mai numeros decât al generaţiei
hibernante. Larvele se dezvoltă în aproximativ 3 săptămâni, în august-
septembrie, retrăgându-se pentru hibernare. În lunile călduroase de toamnă
poate evolua şi generaţia a 3-a incomplet dezvoltată.
Descriere Descriere: Fluturele prezintă aripile anterioare triunghiulare, mai înguste la
bază, brun-cenuşiu - închis. În centrul petei marginale prezintă patru linii
longitudinale, iar în porţiunea mijlocie, pe marginea posterioară are o pată
cenuşie-deschis. Aripile posterioare sunt brun-cenuşiu, cu franjuri scurte.
Oul este lenticular, eliptic, translucid, apoi devine galben. Larva este de
culoare roşie-cărămizie pe partea dorsală şi roz-pal pe cea ventrală. Capul
este brun-închis. Pupa este brună, de 6,2-6,6 mm lungime.
Combatere Combatere: Preventiv se efectuează tratamente chimice la avertizare după
schema 2 +3 sau 2 + 2 (generaţia I-a şi generaţia II-a), în funcţie de rezerva
biologică a dăunătorului; tratamentul chimic se justifică la depăşirea
pragului economic de dăunare (PED) de 3 - 5 fluturi/capcană/săptămână.