Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Argument.............................................................................................................................Pag.3
Bibliografie........................................................................................................................Pag.27
1
Argument
Tehnica măsurărilor reprezintă partea metrologiei care are ca obiect aspectele practice ale
măsurării unei anumite mărimi sau a unei anumite grupe de mărimi și face parte din
metrologia aplicată care se ocupă de aspectele teoretice și practice privind măsurările unei
anumite mărimi sau cele dintr-un anumit domeniu de activitate.
Esența tehnicii măsurării este aceea de a crea și dezvolta metode și mijloace de măsurare
care pot preleva, prelucra și transmite informații cantitative cât mai aproape de adevăr asupra
fenomenelor naturale
Savantul englez William Thomson, Lord Kelvin (1824-1907) a exprimat importanța
măsurărilor despre un fenomen numai atunci când îl putem măsura, iar rezultatul măsurării se
poate exprimă în cifre. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci cunoașterea este sumară și
nesatisfăcătoare". În timp această idee s-a concentrat în "A măsura înseamnă a cunoaște"
Originea metrologiei știință măsurărilor se îndepărtează tot mai mult de momentul
prezent dacă ținem seamă de faptul că procesul de cunoaștere a lumii înconjurătoare are la bază
experimentul, adică evaluarea calitativă și/sau cantitativă, care este singurul capabil să dea
răspunsuri corecte la întrebările pe care omul și le-a pus și încă și le pune și, probabil și le va
pune atât timp cât va exista.
Dacă considerăm că existența unei științe presupune fundamentarea unor ipoteze de
lucru, a unor metode și mijloace de studiu, atunci putem considera metrologia ca o știința datând
de aproximativ două sute de ani, de la prima tentativă de unificare a unităților de măsură într-un
sistem general pe care o datorăm lui Talleirand (1799).
Puternica dezvoltare a tuturor ramurilor științei și tehnicii a impus necesitatea creării
unor noi mijloace și metode de măsurare.
Vâscozitatea este este proprietatea fluidelor de a opune rezistenţă la curgere, ca rezultat a
interacţiunii mecanice dintre particulele constituente.
Densitatea este o mărime derivată în SI, care se defineşte ca masa unităţii de volum:
r=m/V
2
Masa este o mărime fizică scalară, fundamentală în SI, ce măsoară proprietatea materiei
de a fi inertă şi de a provoacă un câmp gravitaţional
Măsurarea constituie, azi , o componentă esențială a oricăror activități umane ,
deoarece furnizează informațiile cantitative necesare luării deciziilor asupra a ce trebuie
făcut, precum și informațiile asupra rezultatelor activității.
În activitatea industrială , asigurarea și controlul calității produselor necesită
permanente măsurări , efectuate asupra materiilor prime, materialelor și componentelor
primite de la furnizori sau efectuate de muncitorii și controlorii de calitate după fiecare
opratie de execuție a unor repere, după montaj și asupra produselor finite .
3
Cap. I Mijloace de măsurare a masei
4
Unitățile de masă sunt materializate sub forma de greutăți etalon și greutăți de lucru.
Ca principiu de funcționare , toate aparatele de cântărit se bazează pe același fenomen:
compararea a două mase dintre care una este cunoscută.
Principalele tipuri de aparate de cântărit sunt:
balanțe;
bascule;
aparate de cântărit;
aparate de cântărit electronice.
1.1 Clasificarea mijloacelor de cântărit:
5
1.1.1 Mijloace de cântărire mecanice
1.Balanțe etalon
utilizate pentru transmiterea unității de masă și pentru verificarea maselor
pentru a evita influența oricărui factor de mediu,balanțele etalon sunt ținute în incinte închise
și unt acționate de la distanță prin intermediul unei mâini mecanice
2. Balanțe analitice
Elemente componente:
1-pârghie
2-coloana de susținere a pârghiei
3-ac indicator
4-scara gradată
5-scara micrometrica
6-dispozitiv de izolare
7-amortizoare
8-talere
9-piulițe de reglare a poziției de echilibru
10-greutăți adiționale
11-tambur de acționare a greutăților
12-paftale
13-sistem cuțit-peniță
14-carcasă
15-picioare cu înălțime reglabilă
utilizate în laboratoare, în activitatea didactică și de cercetare
6
domeniul de măsurare este cuprins între 2 și 200 g
cântărirea se face prin echilibrarea masei de cântărit cu măsuri echivalente
oscilațiile balanței sunt echilibrate de amortizoare
balanța analitică este închisă într-o caracasa iar greutățile adiționale sunt acționate mecanic.
3. Balanțe tehnice
Elemente componente:
1-suport
2-pârghie
3-coloana
4-talere
5-paftale
6-vergele de legătură
7-buton pentru acționarea dispozitivului de izolare
utilizate la cântăriri curente, de precizie redusă
se verifică la funcționarea în gol și la încărcarea cu 10% și 100% din sarcina maximă
balanțele tehnice sunt incomode la utilizări frecvente deoarece talerele sunt plasate sub
pârghie, ceea ce la face uneori de neutilizat.
7
4.Balanțe compuse
Elemente componente:
1-talere
2-pârghie de cântărire cu brațe egale
3-cuțite duble de sarcini
4-cuțite de legătură
5-pârghie ajutătoare
au talerele așezate deasupra pârghiilor și trei puncte încărcare, în consecință sprijinul se face
pe trei cuțite
aceste balanțe sunt cele mai des utilizate în activități curente de cântărire
cele mai cunoscute sunt balanțele tip A, numite și balanțe Beranger, după numele
inventatorului.
5.Bascule zecimale
Elemente componente:
1-postament
2-platforma
3-pârghia de sarcină
4-pârghia principală
5-platanul pentru greutăți
6-dispozitivul de echilibrare
sunt instrumente de cântărit cu mai multe pârghii inegale
sunt folosite la cântărirea maselor de ordinul sutelor de kg
la bascule zecimale se verifică sensibilitatea, justețea la sarcina maximă și comportarea la
suprasarcină
8
Fig.5 Bascule zecimale
9
sistemul de pârghii este asemănător cu cel de la celelalte balanțe, cu deosebireaca are o
rezistență mai mare
dispozitivul de înclinare are rolul de a transforma mișcarea verticală a platanului în mișcare
de rotație a acelui indicator.
În ultimul timp tehnica măsurării masei s-a îmbunătățit datorită dezvoltării tehnicilor de
măsurare cu mărci tensometrice. .Mărcile tensometrice sunt utilizate la construcția balanțelor
10
Aparatele de cântărit electronice măsoară indirect masa corpurilor, prin determinarea
greutăți lor.
11
Cap. II Mijloace pentru măsurarea densității
Densitatea este o mărime derivată în S.I., care se definete ca find masa unității de volum
Dimensiunile densității sunt: [ ] =L-3*M
Spre deosebire de densitate, greutatea specifică este o mărime ce variază în funcție de
accelerația gravitațională, g.
Unitatea de masă a densității în S.I. este kg/m3, iar ca unitate tolerată g/cm3.
Relația de legătură între cele două unități de măsură este: 1 g/cm3 = 10 kg/m3.
12
pentru lichide cu densitate mai mare decât densitatea apei lacto-densimetre, densimetre
pentru apa de mare cu domeniul de măsurare cuprins între 1 și 2 g/cm3.
Densimetrele sunt confecționate din sticlă și se compun dintr-un plutitor, o cameră de
lestare pentru menținerea verticalității și, în unele cazuri, un termometru.
Fig.9 Densimetru
Principiul pe bază căruia se face măsurarea densității este acela că adâncimea de
cufundare a unui densimetru variază invers proporțional cu densitatea lichidului. Valoarea
densității măsurate cu ajutorul densimetrelor depinde de:
corectitudinea indicațiilor;
capilaritatea lichidului.
Pentru lichide netransparente, citirea indicațiilor se face la partea superioară a meniscului
(lapte, produse petroliere), în vreme ce, pentru lichide transparente, citirea se face la partea
inferioară a meniscului.
Corecția de capilaritate
În cazul capilarelor, cum este și tubul densimetrului, la limită dintre lichid și aer se
formează un menisc convex-în cazul lichidelor care ,,nu udă" pereții vasului (de exemplu,
mercur) -sau un menisc concav- în cazul lichidelor care ,,udă" pereții vasului (apa, produse
petroliere, soluții alcoolice).
Efectul de capilaritate este provocat de neuniformitatea forțelor de interacțiune dintre
lichid și pereții vasului, iar rezultatul măsurării densitătii lichidelor poate fi modificat de
meniscul ce se formează.
Densimetru cu masă constantă
1-plutitor; 2-camera de lestare; 3-tijă; 4-termometru;
De aceea, dacă măsurarea densității se face cu un densimetru pentru alt tip de lichid,
rezultatul se corectează cu un coeficient de capilaritate specific fiecărui lichid.
13
Corecția de temperatură
Densitatea lichidului depinde de temperatură acestuia, de aceea etalonarea densimetrului,
se ține seamă de temperatură. Etalonarea densimetrelor se face, conform normelor în vigoare, la
temperatura de 20°C.
Determinarea densității cu balanță hidrostatică este o metodă foarte exactă de
determinare a densității corpurilor lichide și solide; de aceea, ea este folosită ca metodă de
etalonare
Prin metoda picnometrică nu se determină densitatea absolută (p), adică masa unității de
volum, ci densitatea relativă a lichidului respectiv (d), care reprezintă raportul dintre masa unui
volum de substanță și masa aceluiași volum de apă, la aceeași temperatură.
Metoda se bazează pe determinarea masei unui volum exact măsurat din lichidul de
analizat, raportată la masa aceluiași volum de apă, la aceeași temperatură cu cea a lichidului de
analizat.
Dintre toate metodele de determinare a densității aceasta este cea mai exactă și se aplică,
în special, în caz de litigiu.
Clasificare
a- picnometrul cu capilar-este un balon de sticlă, cu pereți groși, având un dop rodat
prevăzut cu o deschidere capilară, care permite umplerea completă a picnometrului cu lichid.
b- picnometrul cu termometru pentru măsurarea temperaturii pe parcursul determinării;
c – picnometrul cu aducere la semn este asemănător cu balonul cotat.
Fig.10 Picnometre
14
Cap. III Mijloace pentru măsurarea vâscozității
Fluidele care curg sub acţiunea unei forţe exterioare opun o rezistenţă la curgere datorită
frecări straturilor moleculare în mişcare. Mărimea rezistenţei este cu atât mai mare cu cât lichidul
este mai vâscos.
Vâscozitatea reprezintă o caracteristică a fiecărui lichid. Ea este de mai multe feluri şi
anume:vâscozitatea dinamică (η) a cărei unitate de măsură este Poise (P). ML-1T1
În practică se utilizează frecvent un submultiplu numit centipoise: 1cP=102P, care
reprezintă vâscozitatea apei distilate la 20,2˚C.
vâscoziatea cinematică (ν) se defineşte ca fiind vâscozitatea lichidului în raport cu
densitatea acestuia pentru aceeaşi temperatură: [ν] = L2T-1.
vâscozitatea convenţională sau relativă se defineşte ca fiind vâscozitatea lichidului de
analizat în raport cu vâscozitatea lichidului de referinţă, care de obicei este a apei:η =
η/ηr.
Fiind un raport a aceloraşi mărimi, vâscozitatea relativă nu are dimensiuni. Practic
determinarea vâscozităţii relative se reduce la măsurarea timpului de curgere într-un aparat în
condiţii convenţionale alese, a fluidului de cercetat şi respectiv a celui de referinţă.
3.2 Deterinarea vâscozităţii dinamice şi cinematice
15
a) Determinarea vâscozităţii cu vâscozimetrul Hoppler
Aparatura.
Fluidul de analizat se introduce în cilindrul de sticlă 1 care a fost bine curăţat în prealabil.
Tubul se închide cu ajutorul dopului 2 şi a căpăcelelor 3, 4, 5.
În interiorul cilindrului se află şi bila 6 corespunzător aleasă din setul de bile. Verificarea
temperaturii din mantaua de încălzire 7 se face cu termometru 8. Lichidul de încălzire sosit de la
termostat intră în mantaua de încăzire prin lentilele de legătură 9.
Practic, la determiarea după o termostatare de 15 minute şi stabilirea temperaturii de
lucru de 20˚C, se trage şurubul de fixare 10 se răstoarnă rapid partea mobilă a aparatului care se
roteşte în jurul şurubului 11 şi se măsoară timpul de cădere a bilei prin lichid între cele două
repere a şi b de pe cilindrul ce conţine fluidul de cercetat. Operaţiunea se repetă de 3 ori şi se ia
media aritmetică a determinărilor.
Vâscozitatea dinamică se calculează conform formulei:
η = K·t(ρb – ρe), unde:
K – constanta bilei;
16
Fig. 11 Vâscoziometrul Hoppler
17
Valoarea vâscozităţii dinamice se calculează după formula: η = p·K·t (în CP),
unde:
p este masa aflată pe platan, în g;
K – constanta eprubetei;
T – timpul parcurs de bilă pe distanţa de 30 mm, în secunde.
Constanta K a eprubetelor este dată în certificatul aparatului.
18
deasupra bilei 7 şi reperul 10. Se repetă operaţiunea de trei ori şi se ia în calcul media aritmetică
a măsurătorilor.
Formula de calcul a fi:ν = K·t,
unde:
ν este vâscozitatea cinematică, în cSt;
K – constanta capilarei, dată în certificatul aparatului;
t – timpul, în secunde.
19
Fig. 14. Vâscoziometrul Egler
Consideraţii teoretice.
Vâscozitatea este una din cele mai importante caracteristici pentru controlul proceselor
tehnologice şi alegerea celor mai potrivite tipuri de uleiuri pentru diverse aplicaţii industriale.
Vâscozitatea este proprietatea fluidelor de a opune rezistenţă la curgere, ca rezultat al
interacţiunii mecanice dintre particulele lor componente. În timpul curgerii fluidelor în interiorul
lor iau naştere tensiuni tangenţiale care se opun deplasării straturilor de lichid care se mişcă unul
faţă de altul. După comportarea lor la curgere, fluidele se împart în newtoniene (se supun legii
lui Newton în regim de curgere laminară) şi nenewtoniene.
Legea lui Newton se exprimă prin relaţia:τ = η - dv/dn
în care:
τ – tensiunea tangenţială;
dv/dn – gradient de viteză;
η – vâscozitatea dinamică.
20
De aici, vâscozitatea dinamică a unui fluid newtonian în regim de curgere laminară este
raportul dintre tensiunea tangenţială şi gradientul de viteză. În sistemul internaţional, unitatea sa
de măsură este N.s/m2. În sistemul CGS, unitata de măsură se numeşte poise (P).
Se defineşte vâscozitatea cinematiă (ν) a unui fluid ca fiind raportul dintre vâscozitatea şi
densiatea sa:ν = η/ρ
21
Cap. IV Mijloace pentru măsurarea timpului
22
Fig.15 Cadran solar
Cadranele solare au fost utilizate mai târziu în Grecia și Roma și după aceea în Europa.
Acestea erau două dintre cele doar trei ceasornice utilizate până în Evul Mediu. Al treilea a fost
clepsidra, care măsura trecerea timpului prin curgerea nisipului dintr-un glob de sticlă în altul.
Fig.16 Clepsidra
23
Fig.17 Ceas mecanic Fig.18 Ceas mecanic
24
Cap. V Norme de tehnică a securităţi muncii
25
Bibliografie
26