MIRCEA MĂNESCU ALEXANDRU DIMACHE

HIDRAULICA
– PROBLEME REZOLVATE ŞI PROPUSE –

MATRIX ROM
Bucureşti 2006
 Cuprins

Capitolul 1. HIDROSTATICA …………………………………………….……..… 1

Capitolul 2. APLICAREA RELAŢIILOR GENERALE ALE MIŞCĂRII
LICHIDELOR …………………………………………………………. 29
Capitolul 3. CALCULUL SISTEMELOR HIDRAULICE CU
SUPRAFAŢĂ LIBERĂ …………….………………………………... 47
ANEXE ………………………………………………………………….…………… 97
Bibliografie ……………………….…………………………………………………. 109
 Introducere

Prezenta lucrare se adresează studenţilor din anul II de la facultatea de Căi

Ferate, Drumuri şi Poduri, secţiile C.F.D.P. şi I.T.M., ingineri, şi cuprinde aplicaţii pentru
cele 3 capitole importante ale cursului de Hidraulică şi anume: Cap. 1 – Hidrostatica;
Cap. 2 – Relaţii generale ale mişcării lichidelor şi Cap. 3 – Mişcarea cu suprafaţă
liberă.
Cea mai mare extindere s-a dat capitolului 3, uneori cu aplicaţii ce depăşesc
posibilităţile de cuprindere în orele de aplicaţii din program, acest capitol fiind, în mod
deosebit, necesar specialităţii C.F.D.P.
Această culegere de probleme, rezolvate sau pentru care se dau numai
indicaţii de rezolvare şi rezultate, este o adiţie revăzută şi îmbunătăţită a celei
apărute în anul 1985, elaborată de cadrele didactice care au activitate în facultate în
prezent.
Lucrarea ţine seama de cunoştiinţele studenţilor cărora li se adresează,
trimiterile din text privesc cursul care se predă studenţilor analizat în repetate rânduri
prin auditul comisiilor desemnate de către Consiliul profesoral al facultăţii.

Autorii
 1.
HIDROSTATICA

PROBLEMA 1.1
În vasul cu apă în repaus din figura 1.1 se consideră punctul M, la adâncimea
hM sub nivelul liber al apei.
Se cere:
1) Să se determine presiunea relativă şi absolută din punctul M.
Se cunosc: hM = 2 m, zM = 4 m. Rezultatele se vor exprima în N/m2;
2) Să se reprezinte grafic variaţia cu adâncimea a presiunii relative şi absolute;
3) Să se verifice omogenitatea dimensională a formulelor folosite;
4) Să se exprime rezultatele de la punctul 1) al problemei în metri coloană apă
(mCA), atmosfere tehnice (at), pascali (Pa) şi metri coloană de mercur.

N'

hN
N hM

M
ZN

ZM

Plan referinta

Fig. 1.1

Rezolvare
1) Se utilizează legea hidrostatică scrisă sub una din formele:
p
z   cst , (1.1)

pM  pN  zN  zM , (1.2)
pM  pN  hM  hN  . (1.3)
1
 Se verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile de valabilitate ale acestei legi, adică:
a) lichidul să fie în repaus, în câmp gravitaţional paralel;
b) punctele între care se scrie această lege să se poată uni printr-o linie
continuă care să rămână în acelaşi fluid, aflat în echilibru.
Se atrage atenţia asupra indicilor din formulele (1.2) şi (1.3) ţinând seama că h
reprezintă o adâncime, iar z o cotă faţă de un plan de referinţă (în general arbitrar
ales). În figura 1.1 se arată prin săgeţi sensul în care sunt pozitive aceste mărimi.
Pentru a putea utiliza una din formulele de mai sus trebuie ca N să fie ales
într-un punct în care cunoaştem presiunea: în N ' presiunea este cea atmosferică. În
general presiunea atmosferică variază după o serie de parametri (altitudinea,
umiditatea etc.), însă în calculele tehnice curente se consideră constantă.
De asemenea, în majoritatea problemelor, se neglijează variaţia greutăţii specifice
a lichidelor cu temperatura şi presiunea (de ex. pentru apă se consideră   9800 N/m3 ).
Aplicând formula (1.3) între punctele M şi N ' se obţine:
pM  pN '    hM (1.4)
sau:

pM  pat  2  9,8  103 N/m2 .  (1.5)
Similar felului cum se măsoară temperatura, în valori absolute sau în valori
relative, se măsoară şi presiunea:
– presiunea absolută pa  sau barometrică are valoarea zero în vid, iar
presiunea atmosferică se consideră, în calcule, constantă, egală cu o

atmosferă tehnică pat  10 4 kgf/m 2  9.8  104 N/m2 ; 
– presiunea relativă pr  exprimă diferenţa între presiunea de măsurat şi cea
atmosferică. Această diferenţă poate fi pozitivă – presiune manometrică –
sau negativă – presiune vacuumetrică.
Este evidentă relaţia:
pa  pr  pat , (1.6)
după cum este evident că presiunile absolute au numai valori pozitive, iar valoarea
maximă a presiunii vacuumetrice se realizează în vid:  pat .
Din relaţia (1.5) presiunea relativă în M va fi pat  0 :

pM  2  9,8  103 N/m2 (1.7)

iar presiunea absolută:

pa  9,8  104  2  9,8  103  9,8  12  103 N/m2 .

2) Generalizând relaţia (1.4) pentru orice punct M din masa fluidului aflat în
repaus se obţine:
p  pN '    h . (1.8)

Într-un punct oarecare:

p  pat    h . (1.9)
2
 Se observă din această relaţie, că presiunea creşte liniar cu adâncimea h.
Ţinând seama de indicaţiile de la punctul precedent, în figura 1.2 se face
reprezentarea grafică cerută:

P at

a
a
h

(2)
(1)
M

P manom
P barom
Plan referinta

Fig. 1.2: (1)– reprezintă variaţia presiunii manometrice, (2)– variaţia presiunii barometrice.

p h
tg  manom   . (1.10)
h h
3) Este cunoscută formula simbolică:
mărime fizică = valoare × unitate de măsură.
Teorema omogenităţii din analiza dimensională arată că pentru ca o relaţie
fizică să fie reductibilă la o relaţie între numere, ea trebuie să fie omogenă din punct
de vedere dimensional în raport cu un sistem coerent de mărimi fundamentale.
Teorema omogenităţii serveşte la verificarea corectitudinii oricărei relaţii fizice.
Formula (1.1) este corectă din punct de vedere dimensional deoarece:
 p  F  L2
z   L ;   L (1.11)
  F  L 3
4) Din relaţia (1.7) presiunea relativă în punctul M este:

pM  2  9,8  103 N/m2 ;

– în metri coloană de apă:
p 2  9,8  103
h M   2 mCA ;
 9,8  103


– în atmosfere tehnice 1 at  1 kgf/cm 2  9,8  104 N/m2 : 
pM  0,2at (m) ;


– în pascali 1 Pa  1 N/m2 , 1 kgf  9,8 N : 
3
 pM  19600 Pa ;
– în metri coloană de mercur:

' pM 2  9,8  103 N/m 2

h    0,147 mcolHg.
 Hg 13,6  9,8  103 N/m3

PROBLEMA 1.2
Un rezervor cilindric, închis cu capac semisferic, este legat cu un tub înclinat
(fig. 1.3). Se cunosc: α  600 , h2  0,2 m , h1  3 m , R  0,8 m ,   1000 kgf/m 3 ,
 Hg  13600 kgf/m 3 , h3  2 m , l  0,6 m.
Se cere:
1) Cunoscând presiunea p0 (în scară barometrică) a pernei de aer din tub să
se afle presiunea p din rezervor.

X
aer
R

A p M B
aer (p0)

h1 apã h3 P

l

Y N
h2 PR


Hg
Fig. 1.3

Se vor rezolva 4 variante:

a) p0  0,765 at (b);

b) p0  0,865 at (b);

c) p0  1at (b);

d) p0  1,2 at (b).
Să se exprime presiunile şi din variantele analizate, în presiuni relative.
2) Să se determine poziţiile planelor manometrice şi barometrice pentru presiunile
p calculate mai înainte;
3) Pentru variantele a), b), c), pct. 1, să se reprezinte diagramele de presiuni
pentru jumătatea XY a rezervorului;
Rezolvarea se va face în sistemul tehnic de unităţi de măsură.

4
 Rezolvare:
1) Va trebui aplicată legea hidrostatică între punctele P şi M, însă, aşa cum se
vede în figura 1.3, nu este îndeplinită condiţia de valabilitate b) prezentată în
problema 1.1 (pct. 1). Rezultă necesar să se aplice legea hidrostatică pe porţiuni:
– mai întâi pentru P şi N (formula 1.2):
pN  pP   Hg l sin  h2 ;

– apoi între N şi M:
pM  pN    h1 h2  h2  h1 .
Eliminând pN între aceste relaţii se obţine:
pM  pP   Hg l sin  h2     h1 . (1.12)

Înlocuind mărimile cunoscute [cm, kgf]:

p  p0  13,6  103 60  0,864  20  103  300  p0  0,135 kgf/cm 2 .

Deci:
p  p0  0,135at . (1.13)

Înlocuind p0 cu valorile pentru cele patru variante rezultă următoarele valori

ale presiunii absolute (barometrice):
a) p  0,9 at ; b) p  1at ; c) p  1,135 at ; d) p  1,335at .
Considerând pat  1at şi utilizând formula (1.6) se obţin următoarele valori
pentru presiunea relativă (manometrică):
a) p  0,1at ; b) p  0 ; c) p  0,135 at ; d) p  0,335at .
2) Rezervorului i se ataşează un tub deschis la capătul superior şi de diametru
suficient de mare pentru ca fenomenul de capilaritate să fie neglijabil. La suprafaţa
lichidului din tub presiunea este cea atmosferică, iar în planul ce trece prin acest
punct este cel manometric.
Când tubul ce se ataşează este închis şi în ele se face vid, nivelul la care se
ridică lichidul reprezintă planul barometric.
Pentru a determina poziţia acestor plane vom exprima presiunile în metri
coloană apă (mCA):

p 0,9 kgf/cm 2 0,9  10 4 kgf/m 2

Ex.: a) h     9 mCA .
 1000 kgf/m 3 103 kgf/m 3
Valorile pozitive se reprezintă deasupra nivelului AB, valorile negative sub
acest nivel.
În figura 1.4 se dau poziţiile planelor manometrice pentru variantele a, b, c din
punctul 1 al problemei.
3) Deoarece nu se face nici o specificaţie, se subînţelege că se cere reprezentarea
presiunilor relative.
5
 vid
vid Pl. bar
vid Pl. bar

10,00m
Pl. bar

10,00m
Pl. man

9,00m

1,35m
p p at p p at p p at
A B Pl. man
Pl. man A B A B
1,00m
apã apã apã
5

a b c
Fig. 1.4

În perna de aer de la suprafaţa apei din rezervor presiunea rămâne constantă

 
deoarece greutatea specifică a aerului este mică  1,3 kgf/m 3 şi termenul   h , care
reprezintă variaţia presiunii cu adâncimea, rămâne neglijabil. Deci între X şi A
diagrama de presiune este constantă.
Diagramele de presiune sunt reprezentate în figura 1.5.

X
p=-0.1 at X X
- p=0,135 at
+

A A A
-
1m

+
+

+ p=0,3 at + p=0,435 at
p=0,2 at
T Y T Y T Y

Fig. 1.5

PROBLEMA 1.3
Pentru rezervorul din figura 1.6 în care se găseşte apă se cunosc: h1  2 m ,
h2  1,5 m ,   600 ,   3 m , b  1,8 m .

6
 B
E

A S
h1 N
D
h2
a

b
M R

Fig. 1.6

Se cere:
1) În ipoteza că rezervorul este deschis să se determine forţele hidrostatice
exercitate asupra pereţilor DENM, ABED, MNSR şi punctele de aplicaţie ale acestor
forţe;
2) Să se traseze diagrama de presiuni şi relative pe suprafeţele de mai sus;
3) Dacă vasul este închis şi la suprafaţa apei este o pernă de aer la presiunea
p să se determine forţele hidrostatice ce acţionează pe cele trei suprafeţe din
figura 1.6 şi punctele de aplicaţie ale acestor forţe în următoarele ipoteze:
a) p  0,2  9,8  104 N/m2 (scară manometrică);
b) p  0 ;
c) p  0,1  9,8  104 N/m2 .
Rezolvare
1) Pentru determinarea forţei hidrostatice şi a punctului de aplicaţie al acesteia
pe o suprafaţă plană se procedează în felul următor:
I. Se determină planul manometric conform indicaţiilor de la problema 1.2
pct. 2;
II. Se alege un sistem de axe de coordonate care trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
– planul xOy se suprapune peste planul manometric;
– axa Oy reprezintă intersecţia între planul manometric şi planul ce
conţine suprafaţa pe care se cere forţa hidrostatică.
Axa Oh va fi îndreptată în jos, iar axa Oy ' va fi conţinută în planul
suprafeţei de studiat;
III. Se determină forţa hidrostatică cu formula:
F  pG  A    hG  A (1.15)
în care: A este aria suprafeţei pe care se cere forţa;
pG – presiunea în centrul de greutate al suprafeţei A;
hG – adâncimea centrului de greutate al suprafeţei A;
 – greutatea specifică a lichidului;

7
 IV. Se determină poziţia centrului de presiune (C) în care se aplică forţa
hidrostatică:
' ' IGy
yC  yG  (1.16)
'
A  yG
I yy '
yC  (1.17)
SOy

în care: IGy – este momentul de inerţie al suprafeţei A faţă de o axă paralelă cu Oy

şi care trece prin G – centrul de greutate al suprafeţei A;
SOy – este momentul static al suprafeţei A în raport cu axa Oy ;
I yy ' – este momentul centrifugal faţă de axele Oyy ' .
În general suprafeţele pe care se calculează forţele hidrostatice sunt simetrice
în raport cu axa Oy ' şi deci y C este cunoscut fără a fi calculat.
Pentru câteva forme de suprafeţe, în figura 1.7, se dă formula momentului de
inerţie IGy .

h
G Y G Y G Y
h

b b D
3 3
bh bh   D4
IGy  IGy  IGy 
12 36 64
Fig. 1.7

Pentru forţa hidrostatică pe suprafaţa DENM, în figura 1.8 se materializează

indicaţiile I. şi II.: planul manometric este suprafaţa liberă a apei, iar sistemul de axe
îndeplineşte condiţiile cerute.

E y'' x
O

y'G hG
h1 Ge C N
D
h2
a
M y'
h
Fig. 1.8
8
 Pentru datele problemei, urmând ordinea de calcul recomandată se obţine:
h2 1,5  1,8
A  DM  MN  b   3,13 m2 ;
sin 0,864
h 1,5
hG  h1  2  2   2,75 m ;
2 2
' hG 2,75
yG    3,18 m ;
sin 0,874
3 3
 h   1,5 
3 b 2  1,8  
MN  MD sin 
   0,864 
IGy    0,794m 4 ;
12 12 12

F    A  hG  9,8  103  3,13  2,75  84,5  103 N ,

' ' IGy 0,794

yC  yG   3,18   3,26 m .
A  yG 3,13  3,18
Forţa F va fi aplicată în C şi perpendiculară pe suprafaţa DENM.
Punctul C se găseşte întotdeauna mai jos decât G, din cauza repartiţiei
presiunilor. Distanţa între cele două puncte se numeşte excentricitate:
IGy
e  0,08 m.
'
A  yG
Pe suprafaţa ABED întreg algoritmul se repetă, cu modificarea sistemului
( Oh  Oy ' )(fig. 1.9).
y

B
E x
O
G
A C
hA N
D
b

M
hy'
Fig. 1.9

Calculele urmează aceeaşi ordine:

A  ED  BE  h1  b  2  1,8  3,6 m2 ;

9
 ' h
hG  y G  1  1m;
2
3
DE  BE 3 b  h1 1,8  23
IGy     1,2 m 4 ;
12 12 12

F    A  hG  9,8  103  3,6  1  35,3  103 N ;

' ' IGy 1,2

yC  yG   1  1,333 m  hC .
A  yG 3,6  1
e  0,333 m.
Se va reveni asupra acestor calcule care se pot scrie, cu simboluri, sub forma:
2
h h
F    h1  b  1    b  1 , (1.18)
2 2
3
b  h1
' h 12 2
yG  1  h1  hC . (1.19)
2 h 3
h1  b  1
2
Pentru suprafaţa MNSR planul manometric este suprafaţa liberă a apei. Fiind
plane paralele, axa Oy va fi la infinit. Din cauza distribuţiei uniforme a presiunii pe
suprafaţa MNSR, G  C, figura 1.10, iar forţa hidrostatică se calculează cu formula
(1.15):
F  pG  A  h1  h2   l  b  9,8  103  3,5  3  1,8  185,5  103 N

N S
h1
F
h2 GC
b

M R
l

Fig. 1.10
2) Pe linia ADMR, distribuţia de presiuni manometrică este arătată în figura 1.11.
Calculul forţelor, prezentat la punctul 1), s-a făcut lucrând în scară relativă a
presiunilor. Forţele hidrostatice se pot calcula şi cu valorile presiunilor absolute
(singura diferenţă fiind că în loc de planul manometric se foloseşte planul barometric),
însă în acest caz trebuie ţinut seama şi de forţele date de presiunea atmosferică de
la exteriorul rezervorului.
10
 3 2
29,810 N/m
O
3
h1 A 3,59,810 N/m2
D
h2

M R
Fig. 1.11

Calculul forţelor hidrostatice se poate face şi prin metoda grafică folosind

diagrama presiunilor care realizează „corpul de presiune”. Pe suprafaţa ABED,
corpul de presiune prezentat în figura 1.12, este o prismă dreaptă cu baza un triunghi
dreptunghic de catete h1 şi   h1 şi de înălţime b şi reprezintă, în spaţiu, diagrama
presiunilor.

Volumul acestei prisme dă forţa hidrostatică:

1
F h1    h1  b (vezi formula 1.18).
2
Punctul de aplicaţie al acestei forţe va fi centrul de greutate al prismei, adică la
2
h1 (vezi formula 1.19).
3
B

A
b
h1
D
h1
Fig. 1.12

Pe suprafaţa DENM corpul de presiune (fig. 1.13) este o prismă dreaptă cu

baza un trapez, iar forţa va fi:
  h1  h1  h2  h2
F  b  84,5  103 N .
2 sin

11
 y''

2)
E

1+h

1
 h
(h

a=
a+d=
N
D
c/2 G'

2
h

d=
G
1

xc'
a=h

' e C

1
h
c=


h2
b

a=
D /si
na
C= M
h2
/si
n
M
Fig. 1.13 Fig. 1.14

Centrul de greutate al trapezului, G ' (fig. 1.14) se proiectează în centrul de

presiune căutat C:
'' c 3a  2d
XC    0,95 m. (1.20)
2 2a  d
c
Centrul de greutate al suprafeţei dreptunghiulare DENM va fi la , deci:
2
'' h2
e  XC   0,08 m.
2 sin
Se recomandă utilizarea metodei analitice care permite rezolvarea oricărei
probleme de acest tip. Metoda grafică este indicată pentru suprafeţe dreptunghiulare
la care corpurile de presiune au forme simple.
3) Se vor urmări indicaţiile de rezolvare de la pct. 1).
Pentru cele trei variante, planele manometrice se vor găsi în următoarele poziţii
faţă de suprafaţa apei:
p
ha   2 m ; hb  0 ; hc  1m .

În figura 1.15 a, b, c, sunt indicate sistemele de axe pentru aflarea mărimilor şi
punctelor de aplicaţie ale forţelor ce se exercită pe suprafaţa DENM.
O,y
x
ha
aer p p at O,y aer p p at aer p p at
x O,y hc
h1 D,E h1 D,E h1 D,E x
h2 G eF apa h2 G F apa h2 G eF apa


C M,N C M,N C M,N

h h
y' y' y'
a h b c
Fig. 1.15
12
 Faţă de rezolvarea prezentată la punctul 1 al problemei, singura modificare ce
apare în calcule este înlocuirea lui h1 prin:
a) h1  h2 ; b) h1 ; c) h1  hC .

Deci în varianta a) ( p  0,2  9,8  104 N/m2 ) pentru suprafaţa DENM:

h2 b
A  3,13 m 2 ,
sin
h
hG  ha  h1  2  4,75 m,
2
' h
yG  G  5,5 m.
sin
3
 h 
b 2 
sin 
IGy    0,794 m 4 ,
12

F    A  hG  145,5  103 N ,

' ' IGy 0,794

yC  yG   5,5   5,55 m .
'
A  yG 3,13  5,5

În varianta b) p  0 nici o modificare faţă de punctul 1 al problemei pentru

suprafaţa DENM.
 
În variana c) p  0,1  9,8  104 N/m2 pentru suprafaţa DENM:
h2 b
A  3,13 m 2 ;
sin
h
hG  h1  hC  2  1,75 m;
2
' h
yG  G  2,02 m;
sin

IGy  0,794 m 4 ;

F    A  hG  53,7  103 N ;

' 0,794
yC  2,02   2,145 m .
3,13  2,02
Se lasă în seama cititorului rezolvarea pentru celelalte suprafeţe.

PROBLEMA 1.4
Într-un canal de secţiune dreptunghiulară, de lăţime b  4 m , este necesar ca
apa să aibă adâncimea de 2,5 m.

13
 A A

h A h=2,5
h=2,5



a b c
Fig. 1.16

Pentru reţinerea apei se propun variantele a, b, c figura 1.16 de realizare a

stavilelor.
Considerând stavilele articulate pe muchia A se cere să se determine forţele
hidrostatice şi momentele ce vor trebui preluate în articulaţia A.
Rezolvare
În cazul suprafeţelor curbe, deoarece forţele ce acţionează pe ariile elementare
au direcţii diferite, este necesar să se facă proiecţia forţelor elementare după un
sistem de axe de coordonate şi apoi însumarea acestor proiecţii pe fiecare axă.
Algoritmul de rezolvare este următorul:
I. Se stabileşte planul manometric după indicaţiile de la problema 1.2 pct. 3).
II. Se alege sistemul de axe de coordonate care trebuie să îndeplinească
o singură condiţie: planul xOy să coincidă cu planul manometric;
III. Se determină forţele hidrostatice după cele trei axe:

Fx    Ax  hGx ; (1.21)
Fy    Ay  hGy (1.22)

Fz    w , (1.23)
în care : Ax , Ay sunt proiecţiile suprafeţei curbe pe planurile yOz , respectiv xOz ;
hGx , hGy sunt adâncimile centrelor de greutate ale suprafeţelor Ax , respectiv Ay ;
w – volumul cuprins între suprafaţa curbă şi proiecţia acesteia pe planul
manometric;
 – greutatea specifică a lichidului.
IV. Dacă suprafaţa curbă permite, se află rezultanta unică, determinată de
direcţie, punct de aplicaţie şi mărime.
Exemple de suprafeţe ce admit rezultantă unică sunt cele de rotaţie deoarece
forţele elementare, perpendiculare pe elementele de suprafaţă, sunt concurente pe
axa de rotaţie.
Pentru varianta a) în figura 1.17 este reprezentat sistemul de axe Oxyh , iar
acţiunea apei pe suprafaţa cilindrică MPQN se determină după formulele (1.21) – (1.23).
Proiecţia suprafeţei MPQN pe planul xOh este linia MN, deci Ay  0 .
Rezultă Fy  0 .

14
 y

P' P A'
R=2,5m
Q
Q'
Gx
O
M A x

4m
b=
N'
N
h
Fig. 1.17

Proiecţia suprafeţei MPQN pe planul yOh este dreptunghiul O' Q'N' şi deci:
Ax  b  R  4  2,5  10 m2 .
Centrul de greutate al suprafeţei Ax ' , punctul G x , se află la adâncimea:
ON' R
hGx    1,25 m .
2 2
Rezultă:
Fx    Ax  hGx  9,8  103  10  1,25  122,5  103 N
Volumul w este cuprins între suprafaţa curbă MPQN şi proiecţia acesteia
'
MPA A , deci un sfert de cilindru circular:
1 1
w R 2  b   3,14  2,5 2  4  19,6 m3 ,
4 4
Fh    w  192  103 N .
În figura 1.18 sunt desenate forţele Fx şi Fh .
M A

Fx
dA
N
dF



F Fh
Fig. 1.18
15
 Deoarece forţele elementare p  dA sunt perpendiculare pe suprafaţa curbă
MN, vor trece prin A şi deci sistemul de forţe se reduce la o rezultantă unică:

F  Fx2  Fh2  228  103 N ,

F
tg1  h  1,57 .
Fx
Momentul forţelor hidrostatice în raport cu articulaţia A va fi nul.
Pentru varianta b) în figura 1.19 sunt date indicaţiile necesare:
Fy  0 , (MPNQ se proiectează pe planul xOz după linia MTQ: Ay  0 )

Fx    Ax  hGx    2R  bR  9,8  103  2,5  4  1,25  122,5  103 N

y

P' S' P

O T' A'
x M S 2R=2,5m

N' T A N

Q' b
h Q

Fig. 1.19

Suprafaţa cilindrică PMQN este intersectată de o verticală în două puncte;

calculul forţei verticale se face în acest caz separat pentru suprafaţa superioară
PSTM şi pentru suprafaţa inferioară TSQN. În figura 1.20 se prezintă intersecţia
suprafeţei curbe cu planul xOh .
Volumul w 1 care dă forţa verticală ce acţionează pe suprafaţa PSTM se
proiectează în planul xOh după triunghiul curbiliniu MT ' T se calculează scăzând
volumul unui sfert de cilindru circular din volumul unui paralelipiped:
1 1
w1  R  R  b  R 2  b  1,252  4   3,14  1,252  4  1,34 m3 ,
4 4
Fh1    w1  13,1  103 N , îndreptată în jos.

Volumul w 2 ce dă forţa care acţionează pe suprafaţa TSNQ este volumul

cuprins între această suprafaţă şi proiecţia T ' S'PM din planul manometric, adică
acelaşi paralelipiped ca mai înainte la care se adună un sfert de cilindru circular:
16
 1
w2  R  R  b  R 2  b  11,2 m3 ,
4
Fh2    w 2  110  103 N , îndreptată în sus.

F h1
O,y T',S' M,P x

T,S
A,A'

Fy
F
Q,N
 F h2


Fh

h
Fig. 1.20

Din compunerea celor două forţe rezultă:

1
w  w 2  w1  R 2  b  9,96 m3 ,
2
Fh  Fh2  Fh1  96,9  103 N , îndreptată în sus.

În figura 1.20 s-au haşurat în direcţii diferite proiecţiile volumelor w 1 şi w 2 pe

planul xOh , remarcând că primul volum dă o forţă îndreptată în jos, iar celălalt o
forţă îndreptată în sus. Se vede că acţiunea volumului care se proiectează după MTT
este nulă deoarece acest volum, haşurat de două ori în direcţii diferite, produce
asupra suprafeţei cilindrice MPNQ două forţe egale şi de sens contrar.
Se obţine cu ajutorul acestui procedeu direct volumul w , haşurat o singură
dată: acest volum chiar volumul închis pe suprafaţa curbă.
Se poate calcula şi în acest caz o rezultantă unică:

F  Fx2  Fh2  157  103 N ,

F
tg 1  h  0,79 .
Fx
Forţa F trece prin articulaţia A, deci nu dă moment în raport cu aceasta.
Pentru varianta c) aplicând indicaţiile de la problema 1.3 rezultă imediat planul
manometric şi sistemul de axe (fig. 1.21).
17
 Se calculează:
h 2,5
A b   4  11,6 m 2 ;
sin 0,864
h
hG   1,25 m;
2
' h 1,25
yG  G   1,45 m;
sin 0,864
3 3
b  h  4  2,5  4
IGy        8,06 m ;
12  sin  12  0,864 

F    A  hG  9,8  103  11,6  1,25  142  103 N ;

' ' IGy 8,06

yC  yG   1,45   1,93 m.
'
Ay G 11,6  1,45

2 h ctg a
3
A,O,y
x

2h F Fz
3
h=2,5m

 G
Fx C


h ctg
y'

Fig. 1.21

Momentul forţei F în raport cu articulaţia A este:

'
M  F  yC  142  103  1,93  274  103 N  m.
O suprafaţă plană este un caz particular de suprafaţă curbă, deci pentru calculul
forţei pe stavila plană se pot utiliza şi formulele (1.21) – (1.23).
Fy  0 , Ay  0 ( proiecţia stavilei pe planul xOh este o dreaptă);

Ax  b  h , proiecţia stavilei pe planul yOz este un dreptunghi, al cărui centru

de greutate este la adâncimea hGx  h / 2 :
h
Fx    Ax  hGx    bh   122,5  103 N .
2
18
 Proiecţia volumului w este haşurată în fig.1.21
1
w h  h ctg   b  7,25 m3 ,
2

Fh    w  71 103 N .
Rezultă:

F  Fx2  Fh2  142  103 N ;

F
tg 1  h  ctg  , deci F rezultă perpendiculară pe stavilă.
Fx

PROBLEMA 1.5
Pentru rezervorul din figura 1.22 în care se găseşte apă sunt cunoscute:
R  0,6 m ,  1  4 m , pM  0,2 at .
Se cere:
1) Să se determine forţa hidrostatică pe capacul semisferic KJ prin:
– aplicarea algoritmului de la problema 1.4;
– metoda solidificării.
2) Dacă rezervorul este poziţionat ca în figura 1.23, pentru suprafaţa laterală
LJ – GK să se calculeze:
– forţa hidrostatică;
– eforturile interioare ce apar din presiunea apei.
Rezolvare
1) Înălţimea planului manometric faţă de generatoarea GK este:

p 0,2  10 4
h   2 m.
 103

L G
M M
G K

R l1 apa

apa
L
J J K
l1 R

Fig. 1.22 Fig. 1.23

19
 În figura 1.24 capacul semisferic este proiectat după cercul K ' T ' J' S' în planul
yOz şi după semicercul S' T ' Q' în planul xOy .

T' Q'
S'
O x

R+h
F Fz
K'' K
T'' T

 Q
S'' S
Fx
J'' J
h

Fig. 1.24

Este de observat că în cazul în care orice paralelă la una dintre axele orizontale
Ox, Oy  care intersectează suprafaţa curbă determină două puncte de intersecţie,
apar forţe elementare egale ca mărime, pe acelaşi suport, dar de sensuri opuse, deci
care se anulează reciproc. Suprafaţa se numeşte închisă în raport cu axa respectivă
(fig. 1.25).
O y

x dA dA
h dF 1y dF 2y

Fig. 1.25

Pentru axa verticală Oz  această observaţie nu este valabilă din cauza variaţiei,
pe această direcţie, a presiunii statice care face ca forţele elementare să nu fie
egale.
Pentru capacul semisferic KQJ (fig. 1.24), orice paralelă la axa Oy , care
intersectează suprafaţa, determină două puncte de intersecţie, deci Fy  0 .
Se vede imediat că:
Ax  R 2  3,14  0,6 2  1,13 m2 (cercul din planul yOz );
20
 hGx  R  h  0,6  2  2,6 m (adâncimea la care se află centrul de greutate
al ariei Ax );
Fx    Ax  hGx  9,8  103  1,13  2,6  28,4  103 N .
Deoarece paralele la axa Oh intersectează suprafaţa semisferei în câte două
puncte, se vor determina separat forţele verticale pe suprafaţa SQTJ şi, respectiv,
SQTK.
Volumul corespunzător primei suprafeţe este:
w 1 = Vol. TQJSS ' T ' Q' = Vol. Cilindru SQTS ' Q' T ' + Vol. Sfert sferă STQJ şi
dă o forţă îndreptată în jos.
Volumul corespunzător suprafeţei superioare este:
w 2 = Vol. SKTQQ ' T 'S' = Vol. Cilindru SQTS ' Q' T ' – Vol. Sfert sferă SQTK, şi
dă o forţă verticală îndreptată în sus.
Rezultă: w  w1  w 2 = Vol. Sfert sferă STQJ + Vol. Sfert sferă SQTK, forţa
verticală rezultată fiind îndreptată în jos.
1 4
Fh    w    2      R 3 .
4 3
Capacul semisferic admite rezultantă unică:

F  Fx2  Fh2  45,7  103 N , care face cu orizontala unghiul 1:

F 0
tg 1  h  0,098 ; 1  5 35'.
Fx
Metoda solidificării este des folosită în mecanica fluidelor şi constă în a
detaşa, virtual, din masa de fluid, o particulă şi de a-i aplica forţele de legătură şi
forţele masice care acţionau asupra particulei înainte de detaşare. În acest fel
particula se comportă ca un corp solid şi i se pot aplica teoremele din mecanica
corpului rigid.
Considerând apa din capacul semisferic solidificată, introducem forţa de legătură
( F1) şi forţa masică ( F2 ) (fig. 1.26).
K

F F2

 G

F1

J
Fig. 1.26

F1– reprezintă forţa datorată acţiunii apei din stânga secţiunii KJ, deci o forţă
de presiune asupra unei suprafeţe plane circulare KJ care are centrul de greutate (G)
la adâncimea R  h sub planul manometric:
21
 F1    A  hG    R 2 R  h   28,4  103N .
Forţa masică F2 reprezintă greutatea lichidului „solidificat” adică:
1 4
F2     R 3  4440 N .
2 3
2) Suprafaţa laterală a cilindrului LJ – GK este închisă faţă de axele Ox şi Oy
deci:
Fx  0,
Fy  0.
Proiecţia suprafeţei curbe pe planul manometric Oxy este circumferinţa unui
cerc: volumul cuprins între suprafaţa LJ – GK şi această proiecţie este zero, deci:
Fh  0 .
Proiecţiile forţei hidrostatice sunt nule, însă acestea reprezintă rezultatele
după cele trei axe. În pereţii rezervorului apar eforturi interioare datorate presiunii
(sau presiuni), care cresc proporţional cu adâncimea.
Calculul se face pentru inele orizontale, folosind formula cazanelor.

O,y x

h
L G

h1

J K
h
Fig. 1.27

L G

T p T

 D 

Fig. 1.28
22
 Inelul din secţiunea LG, de înălţime suficient de mică pentru a neglija variaţia
de presiune, este prezentat în figura 1.28. Presiunea va fi cea indicată de manometru
deci:
p  0,2 at  0,2  105 N/m2  2 N/cm2 .
Se notează cu T forţa ce apare în peretele de grosime  al rezervorului (fig. 1.28).
Formula cazanelor (obţinută printr-o ecuaţie de proiecţie a forţelor pe direcţia
lui T) este:
2T  2     p D  . (1.24)
Dacă grosimea tablei este   3 mm efortul unitar  va fi:
pD
  400 N/cm 2 .
2

PROBLEMA 1.6
Stavila plană S din figura 1.29 închide un canal dreptunghiular de lăţime b  4 m ,
cu apă. Stavila este menţinută închisă de contragreutatea G printr-un sistem de pârghii
articulate.
Se cunosc:
a  3 m,
d  2 m,
H  1,5 m,
  60 o ,
b  4 m.
Se cere:
1) Contragreutatea G pentru a menţine stavila închisă. Se neglijează greutatea
proprie a stavilei şi a pârghiilor şi frecările în articulaţii.
Forţa hidrostatică se va determina prin două procedee: analitic şi grafic.
2) Se presupune că valoarea contragreutăţii G este cea determinată mai
înainte, însă pe adâncimea H sunt două straturi de grosimi egale, din lichide diferite.
Să se traseze diagrama presiunilor pe stavilă şi fără a face calcule să se precizeze
dacă şi cum se modifică poziţia stavilei S. Cele două lichide sunt apă şi ulei.

a d P
G
A B
N

H S

M a

Fig. 1.29

23
 Indicaţii şi rezolvare
1) Bara PN este dublu articulată şi încărcată numai în noduri, deci forţa ce
apare în această bară este axială. Pentru determinarea forţei axiale din bara PN se
scrie o ecuaţie de moment în raport cu articulaţia M.
2) Se consideră greutatea specifică a uleiului  u  900 kgf/m 3 . Se precizează
care lichid va sta deasupra şi se trasează diagrama de presiuni, ţinând seama de
greutăţile specifice. După cum se modifică sau nu forţa hidrostatică, stavila îşi
păstrează poziţia, se deschide sau contragreutatea G coboară pe suportul AB.

PROBLEMA 1.7
Peretele unui rezervor are secţiunea din figura 1.30.

A l
h0

h1 G1
B
beton G2
h2
D
G3
apa
h3 M
T
P N
P N
l1
Fig. 1.30 Fig. 1.31

Se cunosc:
l  1,2 m,
h0  0,3 m,
h1  1,2 m,
h2  5 m,
l1  0,9 m,
 b  2,3 tf/m 3 ,
h3  5 m.
Se cere:
1) Să se traseze diagrama presiunilor hidrostatice pe linia ABDP;
2) Să se determine forţele hidrostatice şi punctele lor de aplicaţie pentru
suprafeţele AB, BD, DP;
3) Să se calculeze forţa tăietoare ce apare în încastrarea PN şi momentul forţelor
în raport cu punctul N ţinând seama de acţiunea apei şi de greutatea peretelui de
beton.

24
 Indicaţii şi rezolvare
Calculul forţelor şi momentelor din greutatea proprie se face aşa cum se arată
în figura 1.31.

PROBLEMA 1.8
Confluenţa a două canale este amenajată ca în figura 1.32 sub forma unui
sfert de trunchi de con.
Sunt date:
r  3 m,
R  5 m,
h  2 m.
Se cere să se determine acţiunea apei pe suprafaţa laterală a trunchiului de
con ANBEQG.
X
R
r
z E z
M B

N
A Q
X
G
y

a) Vedere in plan
r
M N
h

R Q

b) Sectiunea X-X

Fig. 1.32
Rezolvare
Planul manometric se găseşte la nivelul apei din canal, deci la acest nivel se
găseşte şi planul xOy .
Suprafaţa ANBEQG fiind o suprafaţă curbă, vor trebui calculate rezultantele
forţei hidrostatice după direcţiile triedului de referinţă (relaţiile 1.21 – 1.23).
Se observă uşor că proiecţiile suprafeţei curbe pe planele xOz şi yOz sunt
trapeze dreptunghice, deci:
Rr 53
Ax  h   2  8 m2 ;
2 2
h 2B  b h 2R  r 2 2,5  3
hGx        1,08 m ;
3 Bb 3 Rr 3 53

25
 Fx    Ax  hGx  9,8  103  8  1,08  84  103 N.
Pentru componenta după Oy :
Rr
Ay   h  8 m2 ;
2
h 2R  r
hGy    1,08 m ;
3 Rr

Fy    Ay  hGy  84  103 N .

Componenta verticală Fz va fi dată de greutatea volumului apei cuprinse între

suprafaţa curbă şi proiecţia acestuia pe planul xOy :
w = Vol. Sfert cilindru (MGQE) – Vol. Sfert trunchi de con (MANB – MGQE) =


1
4
 h
1

R 2 h   R 2  r 2Rr   3,14  5 2  2 
4 3 4
3,14 2 2

 5  3 2  5  3  30,25 m2
4 3

Fh    w  9,8  103  30,25  29,8  104 N , îndreptată în jos.

F  Fx2  Fy2  Fh2  32  104 N .

Unghiul pe care-l face rezultanta cu orizontala este dat de:

Fh
tg    2,69.
Fx2  Fy2

PROBLEMA 1.9
Amenajarea malului unui canal navigabil, cu elemente din beton, poate avea
una din următoarele forme:

VARIANTA A VARIANTA B
A A

h1

B h1

a2
B
h2
a1 h2
C C

Fig. 1.33

Fiind date: h1  2  N / 15m ; 1  30 ; h2  5  N / 10m ; 2  45 .

0 0

26
 Se cere:
1) Diagrama presiunii hidrostatice pe suprafeţele AB, BC;
2) Forţele hidrostatice şi punctele de aplicaţie ale acestora pe metru liniar de
amenajare.
N = numărul de ordine al studentului în grupă.

PROBLEMA 1.10
Malul unui lac este amenajat cu elemente din beton ca în figurile de mai jos
(fig. 1.34).
Fiind date: h  8  N / 10 m ; b  2  N / 15 m ; a  1 N / 20 m ;
c  0,5  N / 20 m ; 2  45 .
0

VARIANTA A VARIANTA B
A A
a
B
c a
h C

b
b
C B
D

Fig. 1.34
Se cere:
1) Diagrama presiunii hidrostatice pe suprafeţele AB, BC,CD;
2) Forţele hidrostatice şi punctele de aplicaţii ale acestora pe metru liniar la
amenajare.

PROBLEMA 1.11
Pentru amenajarea unui cheu de acostare este propusă una din formele de
mai jos.
VARIANTA A VARIANTA B
A A
a B h1
B
R C
c
R

C
b
D h2

c
E D

Fig. 1.35

27
 Fiind cunoscute: a  1 N / 30m ; b  4  N / 30m ;
c  1,5  N / 20m ; R  2  N / 30m ;
h1  1  N / 30m ; h2  6  N / 20m .
Se cere:
1) Diagrama presiunii hidrostatice pe suprafeţele AB, BC,CD,DE;
2) Forţele hidrostatice ce acţionează asupra amenajării şi punctele de aplicaţie
ale acestor forţe.
Calculele se vor face pentru un metru liniar de lungime de amenajare.

28
 2.
APLICAREA RELAŢIILOR GENERALE
ALE MIŞCĂRII LICHIDELOR

PROBLEMA 2.1
Pentru instalaţia hidraulică din figura 2.1, formată din conducte de oţel, îmbinate
cu mufe, se cunosc:
D1  200 mm; D2  100 mm; h1  2 m ; h2  4 m ;  1  12 m ;  2  15 m ;
 3  8m .
Se cunoaşte debitul instalaţiei Q  30  / s .
Se cere:
1) Folosind ecuaţia de continuitate, să se determine vitezele medii V1 şi V2
pentru cele două diametre;
2) Să se traseze, calitativ, liniile caracteristice ale sistemului de conducte;
3) Să se calculeze pierderea de sarcină locală din primul cot şi pierderea de
sarcină distribuită pe tronsonul de diametru D2 ;
4) Să se determine presiunea din secţiunea A (fig. 2.1);
5) Să se determine debitul instalaţiei dacă în locul vasului cu nivel liber este
un vas având o pernă de aer sub presiune ( p0  1,2 atm ) şi să se traseze liniile
caracteristice în acest caz.

Fig. 2.1
Rezolvare
1) Ecuaţia de continuitate din [5], formula (2.18) arată că debitul este constant:
Q  A1V1  A2 V2 (2.1)
sau
29
  D12  D22
Q V1  V2 . (2.2)
4 4
Înlocuind debitul Q şi diametrele D1 şi D2 , cunoscute, se obţin vitezele:
4Q 4  0,030
V1    0,95 m/s;
 D12 3,14  0,2 2
4Q
V2   3,82 m/s;
 D22
2
D 
V2   1  V1  4V1 .
 D2 
2) Ecuaţia energiei din [5], formula 2.35, aplicată între două secţiuni, este:

p V12 p V22
Z1  1   Z2  2   hr12 . (2.3)
 2g  2g
Semnificaţiile sunt cunoscute din [5], § 2.4.2, în care se dau indicaţii pentru
trasarea liniilor caracteristice (energetica şi piezometrica).
În figura 2.2 sunt reprezentate liniile caracteristice.

Fig. 2.2

3) Formula de calcul pentru pierderile de sarcină locale este:

V2
h   , (2.4)
2g
cu semnificaţiile din [5], § 2.8.
În anexa 4 se arată că schimbarea de direcţie se poate realiza prin tăierea şi
sudarea conductei. Pentru cot la 900:  c  1,02 . Schimbarea de direcţie se poate
realiza având raza de curbură Rc  300 mm , în care caz coeficientul de pierdere de
sarcină locală este:
  D 
3,5 
 c  0,0131 1,847      0,14 . (2.5)
  2 Rc   90
 

30
 Pierderea de sarcină la schimbarea de direcţie din secţiunea 2 din figura 2.2
va fi determinată în funcţie de soluţia proiectantului:
– dacă se face cot la 900 prin sudură:
0,952
h  1,02  0,05 m ;
19,62
– dacă se realizează curbă cu Rc  300 mm :

0,952
h  0,14  0,007 m .
19,62
Pentru calculul pierderilor de sarcină distribuite se foloseşte formula:
 V2
hd    , (2.6)
D 2g
cu semnificaţiile din [5], § 2.7.
Pentru tronsonul de diametru D2 , viteza V2  3,82 m/s .
Pentru calculul lui  se va folosi din [1] formula (2.63):
0,021 0,021
   0,042 . (2.7)
D 0,3 0,10,3
Rezultă:
8 3,822
hd  0,042   2,50 m .
0,1 19,62
În mod asemănător se pot calcula şi celelalte pierderi de sarcină (locale şi
distribuite), proiectantul urmând să stabilească alcătuirea geometrică a curbelor, a
schimbărilor de secţiune, a intrărilor şi ieşirilor din rezervoare etc. şi prin aplicarea
formulelor corespunzătoare pentru coeficientul  .
4) Presiunea din secţiunea A se poate determina aplicând relaţia (2.3) între
secţiunile i-A sau A-f. Fiind numai pierderi de sarcină distribuite, se va scrie relaţia
între A-f.
Deoarece: Z A  0 ; pf  patm  0 ; Zf  0 ; VA  V2 , rezultă:
pA
 hd Af ;

2
pA  3 V2
 2   2,5 m ;
 D2 2g
p A  24500 Pa .
5) Dacă rezervorul cu nivel liber din figura 2.1 este înlocuit cu un rezervor
având o pernă de aer sub presiune ( p0  1,2 atm ), liniile caracteristice sunt trasate în
figura 2.3:
p 1,2  10 4
h0  0   12 m .
 103
31
 Fig. 2.3

Ecuaţia energiei între secţiunile i şi f va fi:

p V22 V2 V2 V2 V2   h2   2
h1  h2  0    1 1   2 1   3 1   4 2  1 1 
 2g 2g 2g 2g 2g D1
2
 3 V2
 2  .
D2 2g

Cunoscând înălţimile hi , lungimile  i , diametrele Di , presiunea p0 , coeficientul

Coriolis   1,05 (mişcare turbulentă), coeficienţii  i din anexa 4 şi coeficienţii 
după formula (2.7), rămân ca necunoscute vitezele V1 şi V2 , deci o ecuaţie cu două
necunoscute.
Se adaugă ecuaţia de continuitate (2.2), rezultând un sistem de 3 ecuaţii cu 3
necunoscute (V1 , V2 , Q).
Dacă 1  0,5 ;  2   3  0,14 ;  4  0,335 (pentru viteza din aval V2 ),
1  0,034 ;  2  0,042 , rezultă: V1  2,31 m/s ; V2  9,24 m/s şi
Q  0,0725 m3 /s  72,5  / s .
Comentariu
Formulele aplicate în această problemă sunt generale, valabile pentru orice
sistem hidraulic. Pe măsură ce lungimea sistemului hidraulic creşte, pierderile de
sarcină locale şi termenii cinetici au pondere din ce în ce mai mică în relaţia (2.3).
Pentru sistemul de conducte, dacă pierderile de sarcină locale reprezintă mai
puţin de 2% din pierderile de sarcină totale (locale + distribuite) se poate utiliza o
schemă simplificată de calcul. Într-o asemenea situaţie, se numeşte sistem lung de
conducte şi se pot neglija termenii cinetici şi pierderile de sarcină locale, ecuaţia
energiei devenind:
p p
Z1  1  Z 2  2  hd12 . (2.8)
 
32
 În consecinţă liniile caracteristice se reduc la reprezentarea liniei piezometrice.
Pentru pierderile de sarcină distribuite se recomandă folosirea formulelor de tip
Chézy ([1], § 2.7.3):
Q2
hd  , (2.9)
K2
în care: K  AC R – se numeşte modul de debit; (2.10)
A
R – raza hidraulică;
P
1
C  R 1/ 6 – coeficientul de rezistenţă Chézy (2.11)
n
(în formula (2.11), R se introduce în m şi rezultă C în m0,5 /s ).
Coeficientul de rugozitate n este dat în tabelul 2.2 din [5], iar pentru conducte
circulare se pot obţine valorile modulului de debit K din [5], tabelul 2.1
Schema simplificată (pentru sisteme lungi de conducte) se aplică pentru
lungimi ale liniilor de curent mai mari de 100 m, convenţional, şi permite rezolvarea
unor sisteme mai complicate ca alcătuire.

PROBLEMA 2.2
Pentru sistemul de conducte din figura 2.4 se cunosc caracteristicile
tronsoanelor 1 şi 2 (  1  40 m , D1  200 mm,  2  80 m , D2  150 mm, n  0,0125 ),
înălţimile h1  2 m , h2  8 m şi presiunea la manometrul M ( p0  1,5 bari ).
Se cere:
1) Să se traseze liniile caracteristice;
2) Să se determine debitul sistemului de conducte.
Rezolvare
1) Ţinând seama de datele problemei este necesar să se stabilească sensul
de curgere a apei. Se determină cotele piezometrice din secţiunile A şi B şi, evident,
apa va curge de la cota mai mare către cota mai mică.

Fig. 2.4

Notând PR – planul de referinţă, se obţine:

 p p 1,5  105
H A   Z    h1  0  2   17,30 m ;
  A  9,8  103
 p
H B   Z    h2  8 m .
  B

33
 Sensul de curgere va fi de la secţiunea A la secţiunea B.
Lungimea fiecărei conducte este mai mică de 100 m, dar lungimea totală este
mai mare de 100 m, deci se poate folosi relaţia de calcul pentru sisteme lungi de
conducte.
Liniile caracteristice sunt trasate în figura 2.5. În comparaţie cu figurile 2.2 şi 2.3
simplificările sunt evidente.

Fig. 2.5

2) Calculul debitului se face aplicând ecuaţia (2.8) între secţiunile A şi B:

p p
Z A  A  ZB  B  hd AB ;
 
p
h1  0  h2  hd1  hd 2 .

Cu datele problemei, din anexa 5, se obţin modulele de debit pentru cele două
tronsoane:
K1  341,1  / s ; K 2  158,4  / p .
Ţinând seama de relaţia (2.9) se obţine:

p0 Q12 Q22
h1   h2  1  2.
 K12 K 22

În această relaţie, necunoscutele sunt Q1 şi Q2 .

Din ecuaţia de continuitate în secţiunea C, rezultă:
Q1  Q2 .
Înlocuind valorile numerice se obţine:
Q1  Q2  51,31  / s .
NOTĂ: Pentru problemele care urmează se vor da numai indicaţii de rezolvare, fiind
propuse atât probleme cu sisteme scurte de conducte, cât şi probleme cu sisteme
lungi de conducte.

34
 PROBLEMA 2.3
Două rezervoare cu nivel liber sunt legate printr-o conductă de diametru
D = 200 m, conform schemelor din figurile 2.6 şi 2.7.
Se cere:
1) Să se traseze liniile caracteristice;
2) Să se determine debitele;
3) Să se calculeze presiunile din secţiunea P în cele două variante.
Se vor rezolva ambele variante, subliniindu-se asemănările şi deosebirile.

Fig. 2.6

Fig. 2.7
35
 Se cunosc:
1  3 m ;  2  5 m ;  3  4 m ;
h1  6 m ; h2  10 m ; h3  2 m .
Indicaţii de rezolvare
Sisteme scurte de conducte. În ambele variante lungimea totală a sistemului
este aceeaşi  1  h1   2  h2   3  28 m , diferenţa de cotă piezometrică între A şi
B este aceeaşi h2  h1  4 m, iar pierderile de sarcină locale şi distribuite sunt la fel.
Liniile caracteristice sunt desenate în figurile 28,a şi 28,b pentru cele două
variante.

a.

b.
Fig. 2.8

36
 Considerând coeficienţii de rezistenţă pentru pierderile de sarcină locale:
1  0,5 ;  2   3   4   5  1,02 ;  6  1,05

(pierderea de sarcină la intrarea în rezervor este egală cu termenul cinetic    6 ),

se aplică ecuaţia energiei (2.3) între secţiunile A şi B; pentru cele două scheme,
rezultă viteza apei V  2,75 m/s şi debitul Q  86,4  / s .
Liniile caracteristice sunt identice şi debitele sunt egale.
Diferenţa între cele două probleme apare în calculul presiunii în secţiunea P.
În prima variantă, linia piezometrică este mai jos decât axul conductei, deci presiunea
în secţiunea P va fi mai mică decât presiunea atmosferică. Se aplică ecuaţia energiei
între secţiunile P şi B:
– în varianta din figura 2.8,a:

p V 2 V2 h  3 V 2
h2  P   h3   4   5   6   2  ;
 2g 2g D 2g

p 1,05  2,752 2,752 14 2,752

10  P   2  1,02  1,05  0,034  ;
 19,62 19,62 0,2 19,62
pP
 7,92 m col apă ;

– în varianta din figura 2.8,b:

pP V 2 V2 h1   3 V 2 2g
  h1  h2   4   5   6    ;
 2g 2g D 2g
pP
 9,44 m col apă .

pP
În prima variantă, teoretic, dacă  10 m col apă , în secţiunea P ar fi vid.

În practică, pentru a nu se produce cavitaţie trebuie ca:
pP
 6... 7 m col apă .

În plus, în această variantă, curgerea este posibilă numai după amorsarea
curgerii, operaţie care înseamnă umplerea conductei cu apă.
În a doua variantă nu există limite ale presiunii în secţiunea P şi nu este nevoie
de amorsarea curgerii.
Este interesant faptul că prin calculul debitelor nu se remarcă nici o diferenţă
între cele două variante.
Trasarea liniilor caracteristice şi calculul presiunilor minime din sistemele
hidraulice pot introduce restricţii de funcţionare.

37
 PROBLEMA 2.4
Pentru sistemul scurt de conducte din figura 2.9 se cere să se traseze liniile
caracteristice şi să se calculeze presiunea necesară la manometrul M.

Fig. 2.9

Se cunosc:
h1  2 m , h2  3,0 m ,   20 m ; Q  20  s ; D = 100 mm;

1  0,5 ;  2  0,4 ;  3  1,05 .

Indicaţii de rezolvare
Trasarea liniilor caracteristice va ţine seama de modificarea de debit din
secţiunea 2. Deşi diametrul conductei este constant, panta liniilor va fi mai mică pe
tronsonul 2–3 faţă de tronsonul 1–2, deoarece prin scăderea debitului la jumătate
viteza apei se va reduce la fel.
Scriind ecuaţia energiei între secţiunile i şi f şi introducând V12  2V23  2,55 m/s ,
se obţine pM  0,476 at .

PROBLEMA 2.5
Pentru sistemul lung de conducte din figura 2.10 se cunosc:
D1  D2  D3  D4  125 mm ; n  0,014 ; ps V  0,4 at ;
 1  160 m ;  2  120 m ;  3  150 m  4  180 m ; H = 20 m.

Fig. 2.10

38
 Se cere:
1) Să se traseze, calitativ, liniile caracteristice;
2) Să se determine modulul de debit;
3) Să se calculeze debitul pentru fiecare tronson.
Indicaţie de rezolvare
Pentru trasarea liniilor caracteristice (fig. 2.11) se va ţine seama de presiunea
de serviciu la vană şi de faptul că pierderile de sarcină sunt egale pentru tronsoanele
legate în paralel ( hd 2  hd 3 ).

Fig. 2.11

Aplicând ecuaţia energiei pe traseul i  1 2  4  V şi, pe traseul i  1 3  4  V ,

prin scăderea celor două relaţii se găseşte hd 2  hd 3 . Adăugând ecuaţiile de
continuitate în nodurile A şi B se obţine un sistem de 4 ecuaţii cu 4 necunoscute ( Qi ).
 1 
Se calculează raza hidraulică (R = D/4), coeficientul Chézy  C  R 1/ 6  şi se
 n 
obţine modulul de debit:

K  AC R  0,0895 m3 /s .

Rezolvând sistemul de 4 ecuaţii se obţine: Q1  Q4  18,54  / s ; Q2  9,79  / s ;

Q3  8,75  / s .

PROBLEMA 2.6
Pentru sistemul lung de conducte din figura 2.12 se cunosc: H = 12 m;
 1  180 m ; D1  200 mm; K1  341  / s ;  2  200 m ; D2  200 mm; K 2  341  / s ;
D3  150 mm; K 3  159  / s ;  3  40 m .
Se cere:
1) Să se traseze. calitativ, liniile caracteristice;
2) Să se calculeze debitele pentru fiecare tronson.
Indicaţii de rezolvare
Liniile caracteristice sunt trasate în figura 2.13 ţinând seama că traseele
i 1 f şi i  2  3  f sunt independente.
Scriind ecuaţia energiei pe cele două trasee se obţine:
Q1  88,06  / s ; Q2  Q3  59,4  / s .

39
 Fig. 2.12

Fig. 2.13

PROBLEMA 2.7
Pe tronsonul de conductă din figura 2.14 sunt montate două manometre.
Se cunosc:
D  200 mm ; n  0,0125 ;   300 m ; pM1  3 bari ; pM 2  1,2 bari ; Z = 6 m.
Se cere:
1) Să se determine sensul de curgere a apei;
2) Să se traseze liniile caracteristice;
3) Să se determine debitul pe conductă.

Fig. 2.14
Indicaţii de rezolvare
Se calculează cotele piezometrice în dreptul celor două piezometre:
pM1 pM 2
H p1  Z1   30,6 m ; H p2  Z 2   8,25 m .
 
Sensul de curgere a apei este de la secţiunea 1 la secţiunea 2, iar liniile
caracteristice sunt arătate în figura 2.15.
40
 Fig. 2.15

Se poate calcula panta piezometrică (egală cu panta hidraulică) între cele două
secţiuni:
H p1  H p2
Jp  J   0,0412 .

Din anexa 5 se obţine modulul de debit K  341,1  / s şi se calculează debitul:

Q  K J  69,23  / s. .

PROBLEMA 2.8
Pentru sistemul lung de conducte din figura 2.16 se cunosc:  1  100 m ;
D1  400 mm; K1  2166  / s ; D2  D3  300 mm; K 2  K 3  1006  / s ;  2  800 m ;
 3  500 m ; H 2  42 m ; H3  50 m ; Q2  Q3 .

Fig. 2.16

Se cere:
1) Să se traseze liniile caracteristice;
2) Să se determine debitul pentru fiecare tronson;
3) Să se determine presiunea de serviciu la vana V3 .
41
 Indicaţie de rezolvare
Liniile caracteristice sunt trasate în figura 2.17.

Fig. 2.17

Deoarece Q2  Q3 , din ecuaţia de continuitate rezultă Q1  2Q2 . Aplicând

ecuaţia energiei între secţiunile i şi f, se obţine:
Q1  440  / s ; Q2  220  / s .
Aplicând ecuaţia energiei între secţiuniel i şi V3 , se obţine presiunea de
serviciu ps V  2,191 at .
3

PROBLEMA 2.9
Pentru sistemul hidraulic din figura 2.18 se cunosc: cotele Z1  55 mdM;
Z2  60 mdM; Zi  85 mdM; lungimile  1  200 m ;  2  300 m ;  3   4  150 m ;
diametrele D1  200 mm; K1  341  / s ; D2  150 mm; K 2  159  / s ;
D3  D4  100 mm ; rugozitatea n  0,0125 .

Fig. 2.18

Se cere:
A. În ipoteza că vana V2 este închisă, iar vana V1 este complet deschisă:
1) Să se traseze liniile caracteristice;
2) Să se determine debitul pe fiecare tronson;
3) Să se determine presiunea la vana V2 .
42
 B. În ipoteza că vana V2 este complet deschisă, iar la vana V1 este o presiune
de serviciu ps V  0,3 at (m), se cere:
1
4) Să se traseze liniile caracteristice;
5) Să se scrie sistemul de ecuaţii din care se pot calcula debitele.
Răspunsuri
La pct. 2): Q1  Q2  46,8  / s .
La pct. 3): ps V  2,123 at .
2
Pentru punctele 4) şi 5) răspunsurile sunt date de figura 2.19 şi prin sistemul
de relaţii:
Q12 Q32 Q32 Q42 Q12 Q22 p
Zi  Z2  1  3 ; 3   4 ; Z i  Z1  1  2  s ;
K12 K 32 K 32 K 42 K12 K 22 

Q1  Q2  Q3  Q4 .

Fig. 2.19

PROBLEMA 2.10
Pentru sistemul hidraulic din figura 2.20 se cunosc: pc  0,7 at (m) ;  1  500 m ;
D1  D2  200 mm; n  0,0125 ;  2  300 m ;  3  500 m ; D3  300 mm ; H A  45 m ;
HB  35 m ; HC  20 m .

Fig. 2.20
43
 Se cere:
1) Să se determine sensul de curgere pe tronsonul 2;
2) Să se traseze, calitativ, liniile caracteristice;
3) Să se determine debitul pe fiecare tronson;
4) Să se determine presiunea de serviciu la vană.
Răspunsuri
1) De la B către C; 3) Q1  64,7  / s ; Q2  55,72  / s ; Q3  120,4  / s ;
4) ps V  1,98 at (m) .

PROBLEMA 2.11
Pentru sistemul hidraulic din figura 2.21 se cunosc: ps V  0,1 at ; H1  9 m ;
H 2  6 m ; Q2  20  / s ; Q3  30  / s ; p2  0,05 at ; D1  200 mm ;  1  250 m ;
D3  150 mm;  3  200 m ;  2  240 m . Modulele de debit sunt date în tabel.

D (mm) 125 150 175 200 250

K (/s) 97,4 158,4 238,9 341,1 618,5

Se cere:
1) Să se traseze, calitativ, liniile caracteristice;
2) Să se determine presiunea p1 şi diametrul D2 pentru asigurarea debitelor
cerute.
Răspunsuri
2) p1  0,455 at ; K 2  240  / s  D2  175 mm .

Fig. 2.21

PROBLEMA 2.12
Pentru sistemul hidraulic din figura 2.22 se cunosc: D1  200 mm ;  1  300 m ;
K1  341  / s ; D2  150 mm;  2  350 m ; K 2  159  / s ; pM  0,7 at (m); h1  1 m ;
h2  6,5 m .

44
 Fig. 2.22

Se cere:
A. Dacă debitul QA  30  / s :
1) Să se stabilească sensul de curgere pe tronsonul 2;
2) Să se traseze, calitativ, liniile caracteristice;
3) Să se determine debitul pe fiecare tronson;
4) Să se determine presiunea la secţiunea A.
B. Cât trebuie să fie debitul Q A , aşa ca pe tronsonul 2 debitul să fie nul ?
Răspunsuri
1) Deoarece cota piezometrică în rezervorul sub presiune din stânga
(HPs  8 m) este mai mare decât ca a rezervorului cu nivel liber din dreapta
(H pd  6,5 m) , pe conducta  sensul de curgere nu poate fi decât de la rezervor
către secţiunea A. Dacă debitul pe conducta  este zero (linia piezometrică este
orizontală), pierderea de sarcină pe conducta  va fi de 1,5 m, iar debitul pe
tronsonul  va fi:
hd1
Q1  K1  24,11  / s .

Deoarece debitul QA  30  / s , rezultă că o parte din acest debit trebuie să
vină din rezervorul din dreapta, iar cota piezometrică în A va fi mai joasă decât în
rezervor.
3) Q1  25,85  / s ; Q2  4,15  / s ; 4) p A  61446 Pa .
B) QA  24,11  / s .

PROBLEMA 2.13
Pentru instalaţia de pompare din figura 2.23 se cunosc: Q  0,065 m3 /s ;
 a  30 m ; hga  6 m ;  r  1300 m ; hgr  36 m ;   67% .
Se cere:
1) Să se traseze, calitativ, liniile caracteristice;
2) Să se determine diametrul conductei de aspiraţie, dacă se admite o înălţime
vacuumetrică Hvac  7 m col apă , iar coeficienţii de rezistenţă  sorb  10
şi  cot  2 .
3) Să se determine, prin calcule tehnico-economice, diametrul conductei de
refulare.
45
 Fig. 2.23
Indicaţii de rezolvare (vezi [1], § 3.3.6)
1) Liniile caracteristice se trasează considerând conducta de aspiraţie ca
scurtă, iar conducta de refulare ca lungă.
p  pP
2) Se dau valori diametrului Da şi se calculează Hvac  at , astfel ca să

se obţină o valoare cât mai apropiată de 7 m.
3) Pentru calcule tehnico-economice se vor folosi următorii indicatori:
– costul energiei electrice: ce  0,30 lei/kwh ;
– timpul de funcţionare: t f  6000 ore/an ;
– durata de recuperare a investiţiei: t r  5 ani ;
– costul conductei este dat în tabelul 2.1.
Tabelul 2.1
D (mm) 100 150 200 250 300 350 400
c i (lei/m) 95 156 219 286 333 410 509

Se dau valori diametrului Dr , se calculează costul investiţiei, pierderile de

sarcină pe refulare, puterea pompei, costul energiei electrice. Se trasează graficele
costurilor în funcţie de diametru. Se alege diametrul ce conduce la cheltuieli anuale
minime.
Răspuns
2) Da  300 mm; 3) Dr  300 mm pentru cheltuieli anuale de 170.000 lei/an.

*
* *

COMENTARIU
Inginerii în specialitatea CFDP vor avea mai puţin de proiectat şi dimensionat
sisteme de conducte. Totuşi, trebuie să aibă un minim de cunoştinţe, care să le
permită ca măcar situaţiile simple să le poată rezolva cu forţe proprii.
Un al doilea motiv pentru care s-a introdus acest capitol este faptul că aplicarea
relaţiilor generale ale mişcării lichidelor are cele mai clare condiţii pentru sistemele
hidraulice sub presiune (mişcarea uniformă şi permanentă, contururi rigide etc.).

46
 3.
CALCULUL SISTEMELOR HIDRAULICE
CU SUPRAFAŢĂ LIBERĂ

PROBLEMA 3.1
Să se dimensioneze rigola pentru scurgerea apelor pe marginea unui drum,
cunoscând debitul transportat Q  0,500 m3 /s , panta terenului i  4% şi faptul că
rigola este protejată cu pereu din piatră spartă.
Rezolvare
Se va considera mişcarea apei pe rigolă ca fiind uniformă, astfel încât panta
hidraulică din formula Chézy se poate lua egală cu panta canalului: J  i .
Rezultă: – viteza medie pe secţiune v  C Ri (3.1)
– debitul Q  Av  AC Ri . (3.2)
În aceste relaţii A este aria secţiunii vii a canalului, R este raza hidraulică
( R  A / P ), P este perimetrul udat (contactul cu pereţii solizi).
Coeficientul C – introdus de Chézy – se poate calcula utilizând mai multe
relaţii, asupra cărora se vor face unele comentarii:
a) relaţia Pavlovski:
1 y
C R (3.3)
n
în care:  
y  2,5 n  0,13  0,75 R n  0,10 ;
n – este coeficient de rugozitate (anexa 2).
Este apreciată ca cea mai corectă şi completă relaţie de calcul ([4], pag. 377),
iar pentru simplificarea calculelor se recomandă utilizarea diagramei din [5], pag. 66;
b) relaţia Manning:
1
C R 1/ 6 . (3.4)
n
este mai simplă şi se recomandă pentru calculele curente;
c) relaţia Bazin:
87
C (3.5)

1
R
se recomandă mai ales pentru cursuri naturale de apă [2].
În această relaţie  este un coeficient de rugozitate pentru care s-au dat valori
într-un număr relativ redus de cazuri ([4], pag. 376).
47
 d) relaţia Ganguillet – Kutter:
1 0,00155
23  
C n i (3.6)
 0,00155  n
1   23  
 i  R
este recomandată pentru calculul canalelor de secţiuni mari şi cu pante mici
i  0,0005 [2].
În toate formulele, R se introduce în metri şi rezultă C în m0,5 / s .
Având în vedere aceste observaţii, se vor folosi în continuare relaţiile Manning
şi Pavlovski.
Pentru pereul din piatră spartă se poate lua coeficientul de rugozitate
n  0,225 (anexa 2), precum şi viteza medie admisibilă pe canal de 2,5 m/s (anexa
7c).
Pentru această viteză, aria secţiunii vii necesară se obţine din relaţia:
Q 0,5
A   0,200 m 2 .
v 2,5
Într-o primă etapă se vor propune mai multe forme de secţiuni, toate având
aria A  0,200 m2 (fig. 3.1).

Legendă: Pentru fiecare desen din acest capitol linia notată reprezintă orizontala.
Fig. 3.1

Varianta A: secţiune dreptunghiulară de lăţime b  0,4 m impusă de utilajul cu

care se execută săpătura. Rezultă h0  0,5 m .
Varianta B: secţiune dreptunghiulară ce respectă condiţia de optim hidraulic:
b  2h ([5], pag. 95). Rezultă b  0,63 m ; h0  0,32 m .
Varianta C: secţiune trapezoidală ce respectă condiţia de optim hidraulic:
b  2h  1  m 2  m  ([5], pag. 95).
 
Pentru înclinarea taluzului m  1, dată de consolidarea albiei, rezultă b  0,28 m ;
h0  0,33 m .
Varianta D: secţiune triunghiulară cu taluzele m1  1,5 şi m2  1 . Rezultă
h0  0,4 m .
Varianta E: secţiune semicirculară. Rezultă: D  0,71 m .

48
 În a doua etapă se calculează capacitatea de transport utilizând formula (3.2)
în care:
– pentru secţiune dreptunghiulară:
A  b  h0 ; P  b  2h0 ; (3.7)
– pentru secţiune trapezoidală:

A  (b  mh0 )h0 ; P  b  2h0 1  m 2 ; (3.8)

– pentru secţiune triunghiulară:

h0 m1  m2  ; P  h0  1  m12  1  m22  ;

1 2
A (3.9)
2  
– pentru secţiune semicirculară:

D 2 D
A ; P (3.10)
8 2
Coeficientul Chézy s-a calculat cu formula Manning (3.4), iar calculele sunt
prezentate în tabelul 3.1.

Tabelul 3.1
A P R C Q V
Varianta Observaţii
(m2) (m) (m) (m0,5/s) (m3/s) (m/s)
A 0,200 1,4 0,143 32,1 0,485 2,42
B 0,202 1,27 0,159 32,7 0,527 2,60
C 0,201 1,21 0,165 32,9 0,539 2,68
D 0,200 1,28 0,156 32,5 0,515 2,58
E 0,198 1,12 0,177 33,3 0,555 2,80

Aceeaşi arie a secţiunii înseamnă volume egale de săpătură, însă capacitatea

de transport va fi diferită în funcţie de forma secţiunii, verificându-se observaţiile din
[5] pagina 95.
Debitul cel mai mare curge pe rigola semicirculară, care însă este ceva mai
dificil de realizat în practică. Urmează variantele C şi B, cu secţiuni ce respectă
condiţia de optim hidraulic. Diferenţele se explică prin valorile diferite ale perimetrului
udat şi, deci, ale razei hidraulice.
Apar astfel unele rezerve în ce priveşte capacitatea de transport, dar şi
posibilitatea de apariţie a unor viteze medii mai mari decât cele admise iniţial.
Alegerea variantei se va face după criterii hidraulice (capacitatea de transport, viteze
medii ale apei), dar şi după criterii economice (utilaje şi materiale disponibile).
Panta canalului este relativ mare, motiv pentru care se va verifica posibilitatea
formării curentului de apă aerat pe canal, situaţie în care capacitatea de transport
este diminuată.
După indicaţiile din [4] pagina 529, aerarea se produce dacă panta canalului
depăşeşte o valoare i 0 :
0,0784
i  i0  . (3.11)
R 0,0834
49
 Pentru varianta C: R  0,165m şi i 0  0,091.
Deoarece panta i  4%  i 0  9,1% nu se va produce aerarea, fapt verificat şi
prin indicaţia din [2], pagina 394, unde se spune că aerarea apare pentru pante ale
canalului mai mari de 10%.

PROBLEMA 3.2
Să se verifice capacitatea de transport pentru cele două secţiuni din figura 3.2.
Se cunosc adâncimea apei în mişcare uniformă h0  2,3 m , panta canalului i  2 0 00 ,
h1  1,5 m , b1  0,5 m , b2  1,5 m , b  2 m , m  1 m .

Fig. 3.2

Se cunosc coeficienţii de rugozitate (anexa 2):

– n1  0,014 – pereu din dale de beton;
– n2  0,020 – pavaj din bolovani.
Rezolvare
Secţiunea A este unitară, însă suprafaţa perimetrală a albiei are rugozităţi
diferite. Viteza medie se calculează folosind un coeficient de rugozitate echivalent
întregii secţiuni, care se poate determina cu relaţia:

n
 ni Pi n  b  n1  2h0 1  m 2
 2  0,0154
 Pi b  2h0 1  m 2
.
Debitul se determină cu relaţia (3.2):

A  (b  mh0 )h0  9,9 m2 P  b  2h0 1  m 2  8,5 m

; ;
1
R  1,17 m ; C  (1,17)1 6  66,8 m0,5 /s ; Q  32 m3 /s .
0,0154
Secţiunea B nu este unitară, vitezele medii vor fi diferite în cele două părţi ale
albiei şi calculele se fac separat:
– pentru partea de albie protejată cu pavaj din bolovani:
1
A  (b1  mh1) h1  (b1  2mh1)(h0  h1)  m (h0  h1)2  6,12 m2 ;
2
50
 P  b1  h1 1  m 2  h0 1  m 2  5,88 m ;

1
R  1,04 m ; C  (1,04)1/ 6  50,1 m 0,5 / s ; Q '  14 m3 /s ;
0.020
– pentru partea de albie protejată cu dale de beton:
1
A  b2 (h0  h1)  m(h0  h1)2  1,52 m2 ;
2

P  b2  (h0  h1) 1  m 2  2,63 m ; R  0,578 m ;

1
C (0,578)1/ 6  65,3 m0,5 / s ; Q "  3,38 m3 /s .
0,014

Debitul total prin secţiunea B va fi suma celor două debite, deci: Q  17,38 m3 /s .

PROBLEMA 3.3
Pe un canal de pantă i  10 00 curge debitul Q  2 m3 /s . Canalul este betonat
(n  0,014) şi poate fi executat în trei variante:
– Varianta A: secţiune dreptunghiulară cu lăţimea b  1,5 m ;
– Varianta B: secţiune trapezoidală având lăţimea la fund b  0,5 m şi înclinarea
taluzelor m  1,5 ;
– Varianta C : secţiune circulară cu diametrul D  1,5 m .
Se cere:
1. Să se calculeze adâncimile normale în mişcare uniformă;
2. Să se stabilească regimul de mişcare pe canal în cele trei variante.

Rezolvare
Varianta A: secţiune dreptunghiulară.
1. Adâncimea normală se determină după indicaţiile din [5], pagina 93, dându-
se valori pentru adâncimea h şi trasând graficul Q  f (h) . Utilizând formulele (3.7),
(3.4) şi (3.2) se întocmeşte tabelul 3.2.

Tabelul 3.2
h A P R C Q
Observaţii
(m) (m2) (m) (m) (m0,5/s) (m3/s)
1 1,5 3,5 0,43 62 1,92
1,1 1,65 3,7 0,445 63 2,19
1,05 1,57 3,6 0,437 62,5 2,045

Se atrage atenţia asupra felului cum se aleg valorile lui h , pentru rezolvarea
problemei cu volum minim de calcule: prima valoare este arbitrară, apoi se compară
debitul calculat (1,92 m3 /s) cu debitul dat (2 m3 /s) , stabilindu-se dacă este necesară
micşorarea sau mărirea adâncimii h .
Se trasează graficul din figura 3.3 din care se obţine h0  1,025 m .

51
 Fig. 3.3

2. Regimul de mişcare se poate stabili prin mai multe criterii expuse în [5]
pagina 101.
– Criteriul adâncimii necesită compararea lui h0 cu adâncimea critică hcr .

q 2 Q
Pentru secţiune dreptunghiulară hcr  3 , în care q   1,333 m3 /s  m ;
g b
  1,1.
Rezultă hcr  0,59 m şi deoarece h0  hcr , regimul de mişcare este lent.
V2
– Criteriul Froude necesită calculul numărului Fr  .
gh
Q 2
Deoarece V    1,28 m/s ; h  h0  1,025m , rezultă Fr  0,161 1,
A 1,5  1,025
deci regim lent de mişcare.
– Criteriul pantei necesită calculul pantei i cr care corespunde unei mişcări
uniforme având în vedere adâncimea normală egală cu adâncimea critică (hcr  0,59 m) .
Pentru această adâncime, modulul de debit K  AC R va fi:
3
A  0,886 m2 ; P  2,68 m ; R  0,33 m ; C  59,5 m0,5/s ; K cr  30,3 m /s .

Q2
Panta critică rezultată: i cr   0,00436 .
2
K cr
Deoarece panta canalului i  i cr , regimul de mişcare este lent.
Varianta B – secţiune trapezoidală.
1. Adâncimea normală se determină cu ajutorul tabelului 3.3 în care s-au
folosit formulele (3.8), (3.4) şi (3.2).

52
 Tabelul 3.3
h A P R C Q
Observaţii
(m) (m2) (m) (m) (m0,5/s) (m3/s)
1 2 4,1 0,489 63,5 2,81
0,8 1,36 3,38 0,403 61,5 1,68
0,9 1,665 3,74 0,445 63 2,21

Cu aceste date s-a trasat graficul din figura 3.4 din care se obţine h0  0,85 m .

Fig. 3.4

2. Pentru stabilirea regimulul de mişcare se vor folosi criteriul adâncimii şi

criteriul Froude:
– Adâncimea critică se determină cu ajutorul relaţiei:

A3 Q 2
 , (3.12)
B g
hcr

A3
trasând graficul  f (h) .
B
Q 2 1,1 4
Se calculează   0,45 m5 , apoi se dau valori lui h , se determină
g 9,8
A3
B  b  2 mh şi (tab. 3.4).
B
Tabelul 3.4

h B A A3
B Observaţii
(m) (m) (m2)
(m5)
1 3,5 2 2,29
0,5 2 0,625 0,122
0,7 2,6 1,085 0,493

53
 Din graficul din figura 3.5 rezultă hcr  0,67 m .

Fig. 3.5

Deoarece h0  hcr , regimul de mişcare este lent.

– Criteriul Froude. Pentru adâncimea normală h0  0,85 m , se calculează:

A  (b  mh0 ) h0  1,54 m2 ;
B  b  2 mh0  3,08 m ;
A Q
h  0,5 m; V   1,3 m/s .
B A
Rezultă:

V2
Fr   0,37  1 , deci regim lent de mişcare.
gh
Varianta C – secţiune circulară D = 1,5 m.
1. Determinarea adâncimii normale se face după [5] pagina 98.
Pentru secţiune plină şi mişcare uniformă:
D 2
A  1,765 m 2 ; P   D  4,71 m ; R = 0,375 m;
4
1
C (0,375)1/ 6  60,7 m 0,5 / s ;
0,014

Qp  AC Ri  2,08 m3 /s .

Q 2 h
Rezultă:   0,96 , iar din diagrama din anexa 6b se obţine 0  0,8
Q p 2,08 D
deci h0  1,2 m.
2. Criteriul adâncimii se aplică calculând hcr cu relaţia (3.12). Aria, perimetrul
udat şi oglinda apei în funcţie de gradul de umplere h/D se dau în anexa 6a.
54
 Q2
Cunoscând că  0,45 m5 , se întocmeşte tabelul 3.5.
g
Tabelul 3.5
h h A A B B A3 Observaţii
D (m) D 2 (m2) D (m) B
0,5 0,75 0,392 0,884 1 1,5 0,46
0,4 0,6 0,295 0,664 0,98 1,47 0,200
0,45 0,675 0,32 0,72 0,9 1,485 0,252

Se trasează graficul din figura 3.6 şi se obţine hcr  0,74 m.

Deoarece h0  hcr , regimul de mişcare este lent.

Fig. 3.6

Numărul Froude se calculează pentru adâncimea h0  1,2 m, astfel:

h0
 0,8 ;
D
din anexa 6a:

A  0,674 D 2  1,52 m2 ;
B  0,8 D  1,2 m .
A Q
Se calculează h   1,26 m ; V   1,32 m/s şi rezultă:
B A

V2
Fr   0,15  1, deci regim lent de mişcare.
gh
Calcule de acest fel intervin frecvent în dimensionarea şi verificarea podeţelor
tubulare de secţiune circulară.

55
 PROBLEMA 3.4.
Pe canalele de secţiune dreptunghiulară (varianta A) şi trapezoidală (varianta
B) din problema 3.3 se realizează trepte de înălţimi mari.
Se cere să se stabilească forma suprafeţei libere în amonte de aceste trepte
şi să se calculeze lungimile curbelor de remu ce se formează.
Rezolvare
Varianta A este un canal de secţiune dreptunghiulară pentru care se cunosc
din problema precedentă:
b  1,5 m ; n  0,014 ; i = 1‰ ; Q = 2 m3/s ; h0  1,025 m ; hcr  0,59 m.
Amenajarea în trepte se utilizează curent în corectarea torenţilor sau în
realizarea rigolelor de colectare şi evacuare a apelor ce însoţesc căile de comunicaţie,
în zonele cu pante mari ale terenului.
În amonte de treaptă, la o distanţă suficient de mare, adâncimea apei este h0
– adâncimea normală în mişcare uniformă.
Adâncimea apei deasupra treptei nu este impusă de canal. Curentul de apă
se aranjează astfel încât să păstreze energia specifică minimă necesară curgerii
(principiul Belanger) şi este ştiut ([5], pag. 100) că acestei valori a energiei îi
corespunde adâncimea critică hcr . Măsurători mai exacte au arătat că în secţiunea
de capăt adâncimea apei este ceva mai mică decât cea critică, astfel că hcr apare în
amonte la o distanţă de (3...4) hcr .

Fig. 3.7

Racordarea între adâncimile h0 şi hcr (fig. 3.7) se face prin curbă de tip b
(formată între nivelurile normal N şi critic C) şi cu indice 1 (deoarece h0  hcr ).
Discuţia asupra formei acestei curbe se face în [5], § 4.3.2., arâtându-se că se
apropie asimptotic de nivelul normal şi perpendicular la nivelul critic.
Calculul lungimii curbei de remu se poate face cu metoda Bahmetev pentru că
albia este prismatică ([5], § 4.3.3).
Formula de calcul este:

   
s  0 2  1  1  j  (2 )   (1)  ,
h
i
(3.13)

56
 h
în care:   – adâncimea relativă;
h0
h  h2
h 1 – adâncimea medie;
2
i C2 B
j  ; B – oglinda apei, P – perimetrul udat şi C – coeficientul Chézy,
g F
calculate pentru h .
()  f ( x, ) – funcţie dată în anexa 10;
x – indice hidraulic al albiei, din anexa 9, pentru secţiunea dreptunghiulară,
2,66
x  3,33  .
b
2
h
În cazul problemei de rezolvat:
– adâncimea h2  hcr  0,59 m ;
– adâncimea h1  h0  0,025 m  1 m (curba se apropie asimptotic de nivelul
normal, deci dacă se ia h1  h0 rezultă lungime infinită a curbei de remu).
Calculele sunt prezentate în continuare:
1 0,59 1  0,59
1   0,975; 2   0,575; h   0,795 m.
1,025 1,025 2
A
B  b  1,5 m; A  h  b  1,19 m2 ; P  b  2h  3,09 m; R   0,387 m ;
P
1 1/ 6
C R  60,6 m0,5 /s ;
n
 i C 2 B 1,1 0,001 60,6 2 1,5
j     0,33 ;
g P 9,8 3,09
2,66
x  3,33   2,645.
1,5
2
0,795
Din anexa 10, prin interpolări:
1  0,975 2  0,575
  (1)  1,840 ;   (2 )  0,618.
x  2,645  x  2,645 
Introducând elementele calculate în relaţia (3.13) rezultă:

s 
1,025
0,575  0,975  (1  0,33) 0,618  1,840  430 m .
0,001
Metoda Bahmetev se poate aplica numai albiilor prismatice. Calculele sunt
simple. Unele erori de calcul apar în determinarea indicelui hidraulic al albiei şi a
funcţiilor  din tabele. Pentru calcule mai exacte se poate aplica anamorfoza
logaritmică ([2], pag. 39) şi dezvoltările în serii ale funcţiilor  ([2], pag. 87).
57
 O metodă mai generală, aplicabilă pentru albii de secţiune oarecare, constă în
utilizarea ecuaţiei sub forma ([2], pag. 118):
H A 2  H A 1  i  J s (3.14)
V 2
în care: H A  h  ; secţiunea 1 este în amonte;
2g
V2
J  – este panta hidraulică medie pe tronsonul 1-2 de lungime s .
C 2 R
Aşa cum se arată în lucrarea menţionată, relaţia (3.14) necesită împărţirea
curbei de remu în sectoare mai scurte, astfel ca utilizarea pantei hidraulice medii pe
sector ( J ) să nu producă erori de calcul prea mari. Aceste sectoare vor fi cu atât mai
mici cu cât curbura liniilor de curent este mai pronunţată.
Se va calcula lungimea curbei de remu între adâncimile extreme:
– pentru h1  1 m ; A1  1,5 m2 ; P1  3,5 m ; R1  0,43 m ; C1  62 m0,5/s ;
V1  1,33 m/s ; H A 1  1,1 m ;

– pentru h2  0,59 m ; A2  0,885 m2 ; P2  2,68 m ; R2  0,33 m ;

C2  59,2 m0,5/s ; V2  2,26 m/s ; H A 2  0,876 m ;

– valorile medii vor fi:
V  V2 V2
V  1  1,79 m/s ; C  60,6 m0,5/s ; R  0,38 m ; J   0,00229 ;
2 C2R
– rezultă lungimea:
H A 2  H A 1 0,876  1,100
s    175 m .
i J 0,001 0,00229
Acest rezultat diferă mult de cel obţinut prin metoda Bahmetev.
Pentru lungimea curbei de remu împărţită în 4 tronsoane, alegându-se
adâncimile intermediare de calcul de 0,9-0,8-0,7 m, se prezintă calculele din tabelul 3.6.

Tabelul 3.6
h A P R C V HA C V R s
(m) (m2) (m) (m) (m0,5/s) (m/s) (m) (m0,5/s) (m/s) J (m)
(m)
1 1,5 3,5 0,43 62 1,33 1,1
61,8 1,407 0,42 0,00123 336
0,9 1,35 3,3 0,41 61,6 1,485 1,023
61,15 1,575 0,398 0,00166 103
0,8 1,2 3,1 0,387 60,7 1,666 0,955
60,5 1,785 0,376 0,0023 40
0,7 1,05 2,9 0,365 60,3 1,905 0,903
11
59,75 2,082 0,347 0,0035
0,59 0,885 2,68 0,33 59,2 2,26 0,876 490
Lungimea totală (m)

58
 Acest rezultat este în concordanţă acceptabilă cu cel obţinut prin metoda
Bahmetev.
Având în vedere observaţiile de mai sus se recomandă utilizarea relaţiei
Bahmetev pentru albii prismatice, iar pentru alte forme de albii, ecuaţia energiei, care
însă necesită un volum mare de calcule.
Varianta B este un canal de secţiune trapezoidală pentru care se cunosc din
problema precedentă:
3
b  0,5 m; m = 1,5; n = 0,014; Q = 2 m /s; i = 1‰; h0  0,85 m; hcr  0,67 m.
Rezolvarea se face ca pentru secţiunea dreptunghiulară: se formează acelaşi
tip de curbă de remu, care se poate calcula prin cele două metode prezentate.
Diferenţe apar numai în formulele pentru determinarea elementelor geometrice;
astfel că se lasă în seama cititorului calculele numerice.

PROBLEMA 3.5
Dacă pe canalul din problema 3.3, în variantele A (secţiune dreptunghiulară) şi
B (secţiune trapezoidală), se produc salturi hidraulice, se cere să se determine
caracteristicile acestui fel de racordare.
Rezolvare
Varianta A este un canal de secţiune dreptunghiulară pentru care se cunosc:
b  1,5 m; n = 0,014; Q = 2 m3/s; i = 1‰; h0  1,025 m; hcr  0,59 m.
Saltul hidraulic reprezintă formă de trecere de la regim rapid la regim lent de
mişcare.
Elementele ce caracterizează un salt hidraulic sunt (fig. 3.8):
a) adâncimile conjugate – h ' şi h " – respectiv adâncimile la intrarea şi ieşirea
din salt;
b) pierderea de energie în salt – hr ;
c) lungimea saltului –  s .
a) Deoarece pe canal regimul de mişcare este lent ( h0  hcr ), adâncimea h "
va fi egală cu h0 – adâncimea normală în mişcare uniformă: h "  h0  1,025 m .
Secţiunea fiind dreptunghiulară, adâncimea conjudată cu h" se determină cu
relaţia ([5], pag. 113):

h"  8 q2 
h'  1  1  0,27 m , (3.15)
2  gh"3 
 
Q 2
în care q    1,33 m3 /s  m .
b 1,5
Evident h '  hcr , deci regim rapid în secţiunea 1.
b) Liniile caracteristice sunt reprezentate în figura 3.8.

59
 Fig. 3.8

Linia piezometrică – LP – este suprafaţa liberă a apei, iar linia energetică – LE

V 2
– se găseşte deasupra, cu termenul cinetic .
2g
Neglijând diferenţa de cotă datorată pantei canalului, pierderea de sarcină va fi:
 '  V '2   "  V " 2 
hr   h    h  .
 2g   2g 
   
Q 2
Se calculează vitezele: V '    4,95 m/s ; V "  1,3 m/s şi rezultă
bh ' 1,5  0,27
hr  1,64  1,12  0,52 m .
c) Lungimea saltului se poate determina cu formula din [5], pagina 113:

 s  m (h "  h ' ) ; m = 4...6 (3.16)

şi se obţine  s  4,5 m .
De remarcat că pe lungimea de 4,5 m se produce o pierdere de sarcină de
0,52 m, ce reprezintă 32% din energia în secţiunea de intrare în salt.
Saltul hidraulic ce se formează este perfect deoarece h " / h '  2 ([5], pag. 111).
Varianta B este un canal de secţiune trapezoidală pentru care se cunosc:
b  0,5 m; m = 1,5 ; n = 0,014; Q = 2 m3/s; i = 1‰; h0  0,85 m; hcr  0,67 m.

a) La fel ca în varianta A, h0  hcr , adică regim lent în mişcare uniformă. Deci

h "  h0  0,85 m , urmând a se determina h' utilizând funcţia saltului ([5], pag. 112):

Q2
 (h )  A  hG  (3.16’)
gA
în care, pentru secţiunea trapezoidală:
h 3b  2mh
hG   (3.17)
6 b  mh
este adâncimea centrului de greutate al ariei: A  b  mhh .

60
 Calculele sunt centralizate în tabelul 3.7.

Tabelul 3.7

Q2
h A hG A  hG  (h)
gA Observaţii
(m) (m2) (m) (m3) (m3)
(m3)
0,85 1,51 0,323 0,487 0,27 0,757
0,67 1,0 0,258 0,258 0,408 0,666
0,55 0,728 0,218 0,159 0,562 0,721
0,45 0,528 0,182 0,096 0,775 0,871

În graficul din figura 3.9 se pune condiţia  (h " )   (h ' ) şi se găseşte h '  0,53 m .

Fig. 3.9

b) Liniile caracteristice sunt cele trasate în figura 3.8.

Se calculează vitezele medii:
Q Q
 2,92 m ;V ' 
V' 
b  mh h
' '  b  mh'  h '
 
 2,92 m

Q
V" 
b  mh" h"  1,32 m .
Pierderea de energie va fi:
 V '2   " V "2 
hr   h '   h   1,005  0,947  0,058 m .
 2g   2g 
   

 
Saltul hidraulic ce se formează este ondulat h " / h '  2 şi pierderea de sarcină
este mică.

61
 c) Lungimea saltului se calculează cu relaţia ([5], pag. 113):
 B"  B' 
 s  5 h " 1  4 . (3.18)
 B' 
 
Oglinda apei este B = b + 2 mh şi rezultă:

B '  2,09 m ; B "  3,05 m şi  s  15,7 m .

PROBLEMA 3.6
Debuşeul unui podeţ într-o albie de lăţime mare se poate face după una dintre
variantele din figura 3.10.

Fig. 3.10

Se cunosc: lumina podeţului b '  4 m , adâncimea apei h '  1,6 m, debitul evacuat
Q = 51,2 m3/s, lăţimea B0 =40 m. Presupunând că apare salt hidraulic ce începe din
secţiunea 1, se cere să se determine adâncimea de ieşire din salt h " .
Rezolvare
Saltul hidraulic ce se formează are caracter spaţial, se pune deci problema
determinării adâncimilor conjugate în această situaţie.
Varianta A. Relaţia ce leagă adâncimile conjugate este ([2], pag. 200):

62
 2Fr ' 1   1   2  1   12 
 1    2   2  1 1 
2
  (3.19)
 1  m  1 2 m  1 

V '2
în care: Fr '  – este numărul Froude calculat pentru secţiunea 1;
gh '

b"
1  – raport admis în calculele curente cu valoare unitate;
b'
B
2  – în care B este lăţimea activă a curentului; în calcule se
b'
admite 2  5...6 pentru B0 / b '  10 şi 2  3... 4 pentru
B0 / b '  10 ;
h"
 – raportul adâncimilor conjugate;
h'
m – coeficientul puţin cunoscut, pentru care în calcule se propune
valoarea 0,25.
Lungimea saltului va fi:
1

2

B  b'  (3.20)

Relaţiile sunt verificate pentru B0 / b '  3... 4 .

Pentru secţiunea 1:
Q V '2
V'   8 m/s; Fr '   4,1 (se verifică astfel regimul rapid din
b'h' gh'
secţiunea 1: Fr '  1).
Deoarece B0 / b '  10 se va admite  2  5 .
Înlocuind valorile cunoscute în relaţia (3.19) se obţine:

8,2 1   2
 2   1   12 
 1  5   4 1   .
  1,25 1,5 

h"
Rezolvarea se face prin încercări şi rezultă    1,61; h "  2,58 m .
'
h
1
Lungimea saltului hidraulic va fi   (20  4)  8 m .
2
Calculele făcute considerând mişcarea plană sunt acoperitoare 1  2  1 .
Varianta B. Albia dreptunghiulară ce se lărgeşte treptat trebuie să aibă
1
 
tg     110 , pentru a nu se produce deslipirea curentului de apă de pereţii laterali.
5
Relaţia de calcul pentru adâncimi conjugate este:

4 Fr ' 1    1  1   1  1  2  1  (3.21)
63
 b" h" V '2
în care: 1  ;  .; Fr ' 
b' h' gh'
Dacă se admite tg   1/ 8 , lăţimea:

b "  b '  2  's tg  (3.22)

unde  's este lungimea saltului hidraulic spaţial:

b'  s
 's  (3.23)
b '  0,1  s tg 
în care  s – este lungimea saltului în condiţii plane, ce se poate determina în funcţie
de caracteristicile mişcării din secţiunea 1 cu relaţia:
0,81
 s  10,3 h '  Fr '  1 . (3.24)
 
Înlocuind valorile numerice rezultă, în ordine:

Q V '2
V'   8 m/s ; Fr '   4,1 ;  s  8,42 m;  's  8,2 m;
' ' '
b h gh

b"
b "  6,05 m; 1   1,51.
b'
Relaţia (3.21) devine:

16,4 1,51  1  1,15   2,51 2  1 ,  

care se rezolvă prin încercări, obţinându-se   2,39 ; h "    h '  3,83 m.

PROBLEMA 3.7
Pe un canal cu lăţimea B = 40 m se construieşte un deversor cu înălţimea
p = 4 m către amonte şi p1  6 m către aval. Deversorul are două deschideri de câte
10 m fiecare, iar culeele şi pila sunt rotunjite (fig. 3.11,a). Se cunoaşte cheia debitelor
din aval, dată în tabelul 3.8 şi în figura 3.11,b.

Tabelul 3.8
hav
5,4 5,5 5,75 6,0 6,25 6,5 6,75 7
(m)
Q
10 15 28 44 60 80 102 120
(m3/s)

În secţiune, deversorul poate avea următoarele forme:

– varianta A – deversor cu profil practic Creager–Ofiţerov;
– varianta B – deversor cu perete gros, cu profil trapezoidal, cunoscându-se
c  1 m ; m1  0 ; m2  2 ;
64
 – varianta C – deversor prag lat având c = 5,00 m şi muchia din amonte rotunjită;
– varianta D – deversor prag lat având c = 5,00 m şi muchia din amonte dreaptă.

Fig. 3.11,a Fig. 3.11,b

Rezolvare
Formula generală pentru calculul deversorului dreptunghiular de lungime b este:

Q  mb 2g H03 / 2 , (3.25)

în care: m este coeficient de debit, iar:

V02
H0  H  (3.26)
2g
este sarcina deversorului ţinând seama şi de termenul cinetic.
Coeficientul de debit este influenţat, în principal, de următoarele elemente:
– forma secţiunii deversorului ( m0 );
– contracţia laterală (  );
– înecarea (  );
– viteza de acces în amonte de deversor.
De ultimul factor se ţine seama prin folosirea sarcinii H 0 , iar de ceilalţi prin
relaţia:
m  m0  . (3.27)
Varianta A este un deversor cu profil practic care se trasează prin coordonate
date de Creager-Ofiţerov ([4], pag. 510). Este un tip de profil folosit frecvent în
construcţii hidrotehnice, deoarece urmăreşte forma lamei deversate liber şi are un
coeficient de debit relativ mare ( m0  0,49 ) (fig. 3.12,a).
Pentru acest tip de deversor se ţine seama de contracţia laterală cu formula
([5], pag. 118):
H
  1  0,1n  0 (3.28)
b

65
în care: n este numărul de muchii la care se produce contracţie (notate 1...4 în fig. 3.11);
 – coeficient funcţie de forma pilelor (din [5], pag. 119, pentru forma rotunjită
  0.7 );
b   b1  20 m – reprezintă deschiderea totală.

Fig. 3.12,a Fig. 3.12,b

Înecarea se produce dacă nivelul din aval influenţează scurgerea peste deversor,
adică dacă sunt îndeplinite două condiţii:
– necesitatea evidentă:
hav  p1 ; (3.29)
– condiţia că în aval să se producă salt înecat (anexa 11):
 z   z 
     . (3.30)
 p1   p1  cr
Dacă deversorul este înecat, coeficientul   f hn / H0  este dat în anexa 12.
De energia cinetică de acees se ţine seama utilizând relaţia (3.26) în care:
Q
V0  . (3.31)
B p  H 
Dacă această viteză este mică (< 0,7m/s), termenul cinetic se poate neglija în
relaţia (3.26) şi rezultă H  H0 .
Pentru trasarea cheii debitelor peste deversor se dau valori lui H, în prima
aproximaţie se neglijează viteza de acces ( H  H0 ) şi se consideră deversorul
neînecat (   1 ). Se determină coeficientul de contracţie  (rel. 3.28) şi debitul Q
(rel. 3.25). Cu această primă aproximaţie se calculează V0 şi se stabileşte dacă este
necesar să se ţină seama de energia cinetică de acces. Din cheia debitelor pentru
bieful aval se găseşte hav , apoi se verifică condiţiile (3.29) şi (3.30) şi, dacă sunt
îndeplinite, se determină  . Cu noile valori H 0 şi  se recalculează debitul.
Pentru H = 0,5 m. Se presupune V0  0,7 m/s , deci termenul cinetic neglijabil:
H  H 0 şi de asemenea   1 (deversor neînecat).
Se calculează:
H
  1  0,1 4  0,7  0,993 ;
20
66
 m  m0   0,49  0,993  0,497 ;

Q  mb 2g H 3 / 2  0,487  20 19,62 (0,5)3 / 2  15,3 m3 /s .

Pentru acest debit, din figura 3.11,b rezultă hav  5,6 m , hav  p1 , deversorul
nu este înecat:   1 .
Q 15,3
Viteza de acces V0    0,7 m/s , deci se poate neglija
Bp  H  40 4  0,5
termenul cinetic.
Pentru H = 2 m.
Presupunem V0  0,7 m/s ; H  H0 ;   1 .
Se calculează:   0,972 ; m  m0   0,476 ; Q  119 m3 /s .
Pentru acest debit hav  6,95 m. Se verifică condiţiile (3.29) şi (3.30):
hav  6,95  p1  6 m (prima condiţie);
z  p1  H  hav  6  2  6,95  1,05 m ;

H 2  z 
  0,333 , din anexa 11 rezultă    0,77 ;
p1 6  p1  cr
z 1,05  z 
  0,168     0,77 , este verificată şi condiţia (3.30), deci
p1 6  p1  cr
deversorul este înecat.
Coeficientul de înecare  se obţine prin interpolare din anexa 12:
– pentru hn  hav  p1  6,95  6  0,95 m ;
hn 0,95
  0,475 , din tabel rezultă   0,944 .
H0 2
Q
Viteza de acces: V0   0,5 m/s  0,7 m/s , deci termenul cinetic se
B( p  H )
poate neglija.
Rezultă coeficientul de debit m  m0      0,49  0,972  0,944  0,45 şi debitul
Q  mb 2g H03 / 2  113 m3 /s . Deoarece această valoare este apropiată de prima
aproximaţie (119 m3/s), calculul se consideră încheiat.
Se lasă în seama cititorului calculele de detaliu pentru alte valori H, arătându-
se că:
– pentru H = 1 m, deversorul nu este înecat: Q  42,8 m3 /s ;
– pentru H = 1,5 m, deversorul este înecat (  0,937) : Q  73,5 m3 /s .
Cu aceste valori se trasează cheia deversorului din figura 3.12,b.
c
Varianta B este un deversor cu perete gros (0,67   25) , cu profil trapezoidal
H
cu taluzele m1  0 ; m2  2 (fig. 3.13). Este un tip de deversor întâlnit în amenajările
de torenţi, fiind uşor de realizat ca formă din lemn, piatră sau beton. Deşi face parte
din aceeaşi categorie cu deversorul cu profil practic, este mai puţin profilat hidraulic
ca acesta, din care cauză are coeficient de debit mai mic.
67
 Fig. 3.13

Pentru m1  0 şi m2  2 , considerând p / H  2...3, coeficientul de debit ce

ţine seama de formă va fi dat funcţie de raportul c / H (anexa 15).
Mersul calculelor, şi formulele aplicate sunt aceleaşi ca pentru deversorul cu
profil practic din varianta A, astfel că se lasă calculele şi trasarea cheii debitelor în
seama cititorului.
Se dau calculele numai pentru două valori H:
c
H = 0,5 m;  2 , din anexa 15: m0  0,33 :
H
– se presupune: H  H 0 ;   1 ;
– din relaţia (3.28):   0,993 ;
– rezultă: m  m0   0,327 şi Q  mb 2g H03 / 2  10,3 m3 /s ;
– din cheia debitelor în aval: hav  5,42 m , deci deversor neînecat (  1) ;
– din relaţia (3.31) rezultă V0  0,7 m/s , deci H  H 0 şi calculul este încheiat.
c
H = 2 m;  0,5 , din anexa 15: m0  0,42
H
– Se presupune H  H0 ;   1 ;
– Din relaţia (3.28):   0,972 ;
– Rezultă: m = 0,408 şi Q  102 m3 /s ;
– Pentru acest debit, din cheia debitelor din aval: hav  6,77 m ;
– Se verifică condiţiile înecării:
– relaţia (3.29): hav  p1 ;
H  z 
– relaţia (3.30): z = 1,23 m;    0,333 şi din anexa 11:   = 0,77;
 p1   p1  cr
atunci:
 z  1,23  z 
    0,205    , deci deversorul este înecat;
 p1  6  p1  cr

68
 hn
– coeficientul de înecare se găseşte din anexa 12: hn  0,77 m;  0,385 ;
H
din tabel:   0,965 ;
102
– viteza de acces: V0   0,7 m/s , deci termenul cinetic este
40 ( 4  2)
neglijabil H  H0  ;
– se recalculează coeficientul de debit şi debitul: m  m0      0,394 ;
Q  mb 2g H03 / 2  98,5 m3 /s .
 c 
Varianta C este un deversor cu prag lat  2,5   8 10  mult folosit în
 H 
lucrările de regularizări de râuri (fig. 3.14).

Fig. 3.14

Fiind cu muchia din amonte rotunjită din anexa 13 se găseşte coeficientul de

debit de formă: m0  0,35.
Contracţia laterală se ia în calcule prin coeficientul  , după relaţia (3.28), iar
viteza de acces prin relaţia (3.26), deci la fel ca la deversorul cu profil practic.
Deversorul este înecat dacă hn  0,7 H , iar coeficientul  de înecare se
găseşte în anexa 14.
Desfăşurarea calculelor este similară celor din variantele precedente.
Pentru H = 0,5 m: m0  0,35;   0,993; m = 0,348; Q  10,9 m3 /s ; hav  5,5 m ;
V0  0,7 m/s.
Pentru H = 2 m: m0  0,35;   0,972:
– presupunând H  H0 ;   1 ; rezultă Q  85 m3 /s , hav  6,5 m ;
– deversorul nu este înecat deoarece: hn  0,5 m; hn / H  0,7 şi, deoarece şi
V0  0,7 m/s, calculele se consideră încheiate.

69
 Calculând la fel:
– pentru H = 1 m, deversorul nu este înecat: Q  30,6 m3 /s ;
– pentru H = 1,5 m, deversorul nu este înecat: Q  55,5 m3 /s .
Cheia deversorului este trasată în figura 3.12,b.
Varianta D este tot un deversor prag lat cu muchia din amonte dreaptă
 c 
 2,5   8 10  (fig. 3.15).
 H 

Fig. 3.15

Din anexa 13 se găseşte m0  0,32 (un coeficient mai mic decât în varianta C,
cu muchie rotunjită).
Restul calculelor se desfăşoară la fel ca pentru varianta C şi sunt lăsate în seama
cititorului.

PROBLEMA 3.8
Un canal de evacuare a apelor are secţiune trapezoidală cu b = 0,5 m; m = 1,5.
Canalul este betonat (n = 0,014), iar debitul ce curge este Q  2 m3 /s .
Pentru a urmări relieful terenului, canalul are două tronsoane de pante diferite:
pentru tronsonul din amonte se cunoaşte panta i1  1‰, iar pentru cel din aval se
cunoaşte adâncimea normală în mişcare uniformă h02  0,5 m.
Se cere:
1. Să se stabilească felul racordării la schimbarea de pantă;
2. Să se determine distanţele pe care se resimte influenţa schimbării de pantă.
Rezolvare
1. Modul cum se analizează racordarea biefurilor la schimbare de pantă este
prezentat în [5], pagina 121, din care se reţin următoarele:
– direcţia în care se transmite perturbarea nivelurilor în raport cu secţiunea de
schimbare de pantă depinde de regimul de mişcare din amonte şi aval: cu notaţiile RL
pentru regim lent şi RR pentru regim rapid, racordările din [5] pagina 122, figura 4.34
se pot sintetiza astfel:
70
 – prin curbe de remu pe tronsoanele:
RL → RL – amonte; RR → RR – aval; RL → RR – amonte + aval;
RCr – este considerat ca limită a RL sau RR după regimul de mişcare pe
celălalt tronson;
– prin salt hidraulic RR → RL, în care caz se cere stabilită poziţia saltului ce se
formează;
– pentru a defini curba de remu ce se formează, se desenează nivelurile
normale în mişcare uniformă pe cele două tronsoane N1 şi N2 şi nivelul critic C, apoi
după [5], pagina 122, figura 4.34 se trasează racordarea corespunzătoare;
– pentru a stabili poziţia saltului hidraulic, aşa cum se arată în [5] pagina 123
se consideră adâncimea normală pe tronsonul din amonte h01 adâncime de intrare
în salt h ' şi se calculează conjugata acesteia h " ; se compară h " cu hav : h "  hav –
– salt depărtat; h "  hav – salt apropiat şi h "  hav – salt înecat.
Pentru determinarea regimurilor de mişcare pe cele două tronsoane se va
utiliza criteriul adâncimii.
Pentru tronsonul 1 (secţiune trapezoidală: b = 0,5 m; m = 1,5 m; n = 0,014;
i1  1‰; Q  2 m3 /s ) adâncimea normală a fost calculată în aplicaţia 3.3 (tab. 3.3 şi
fig. 3.4) rezultând h01  0,85 m.
Adâncimea critică pentru secţiunea trapezoidală (b = 0,5 m; m = 1,5; Q  2 m3 /s )
este calculată în aplicaţia 3.3 (tab. 3.4 şi fig. 3.5) folosind relaţia (3.12) şi s-a obţinut
hcr  0,67 m.
De remarcat că adâncimea critică nu este funcţie de panta canalului, deci va fi
aceeaşi pe ambele tronsoane.
Regimurile de mişcare vor fi:
h01  0,85 m  hcr  0,67 m – RL pe primul tronson;
h02  0,50 m  hcr  0,67 m – RR pe tronsonul din aval (fig. 3.16).

Fig. 3.16

Racordarea RL → RR se produce prin curbe de remu ce se formează pe ambele

tronsoane ([5], fig. 4.34,e).
În secţiunea A, adâncimea apei va fi adâncimea critică, iar la distanţe suficient
de mari de această secţiune, mişcarea pe cele două tronsoane este uniformă. Se cer
deci racordate punctele P, Q, R. Ambele curbe de remu se formează între nivelurile

71
N şi C, deci sunt de tip b: în amonte regimul de mişcare este lent, deci între P şi Q-
curbă b1; în aval regimul de mişcare este rapid, deci între Q şi R-curbă b2.
Curbele se apropie asimptotic de nivelurile normale N1 şi N2 şi sub unghi drept
de nivelul critic C (fig. 3.16).
2. Lungimea curbelor de remu se va determina cu metoda Bahmetev pentru
albii prismatice, pentru care s-au dat detalii la aplicaţia 3.4.
Pentru curba b1 se consideră adâncimile extreme:
h1  h01  3 cm  0,82 m; h2  hcr  0,67 m .
Urmărind ordinea de calcul din aplicaţia 3.4, ţinând seama de secţiunea
trapezoidală, se obţine:
0,82 0,67 0,82  0,67
1   0,965 ; 2   0,788 ; h   0,745 m ;
0,85 0,85 2

B  b  2 mh  0,5  3  0,745  2,73 m ; A  (b  mh ) h  1,21 m2 ;

A
P  b  2h 1  m 2  3,19 ; R   0,38 m ;
P

C
1
0,014
 
0,381/ 6  60,8 m0,5 /s ;

 i C 2 B 1,1 0,001 60,8 2 2,73

j     0,357 ;
g P 9,81 3,19

 
 
 m  2,66 1  m 2
x  3,33 1    4,50 (anexa 9).
 b  b 2
  m   2 1  m
 h  h
Din anexa 10, prin interpolări:
1  0,965 2  0,788
  (1)  1,327 ;   (2 )  0,849 .
x  4,50  x  4,50 
Rezultă:

s1 
0,85
0,788  0,965  1 0,3570,849  1,327  110 m .
0,001
Pentru curba b2 adâncimile extreme vor fi:
h1  hcr  0,67 m ; h2  h02  3 cm  0,53 m .
Se lasă în seama cititorului calculul lungimii curbei b2.

PROBLEMA 3.9
Să se stabilească felul cum se produce racordarea dacă în aplicaţia 3.8 se
schimbă ordinea tronsoanelor:
– în amonte: h01  0,50 m;
– în aval: h02  0,85 m.
72
 Secţiunea este trapezoidală: b = 0,5 m; m = 1,5 m.
Debitul este Q  2 m3 /s şi canalul este betonat n = 0,014.
Rezolvare
Adâncimea critică a fost calculată în aplicaţia 3.3: hcr  0,67 m.
Rezultă regim rapid pe tronsonul 1 – h01  hcr şi regim lent în aval – h02  hcr .
Racordarea se produce cu salt hidraulic.
Pentru a stabili poziţia saltului se consideră h '  h01  0,50 m şi se calculează
adâncimea conjugată h " . Secţiunea fiind trapezoidală este necesară trasarea graficului
funcţiei saltului:
Q2 h 2b  2mh
 (h)   A  hG ; hG   . (3.32)
gA 6 b  mh
Acest grafic a fost construit la problema 3.5, figura 3.9, în care, dacă se intră
cu h  0,5 m se obţine h "  0,88 m .
'

Se compară h " cu h02 ; (0,88 m > 0,85 m) deci racordarea se produce cu salt
hidraulic îndepărtat (fig. 3.17).

Fig. 3.17

Pentru a găsi adâncimea de intrare în salt (h1' ) se consideră h1"  h02  0,85 m
şi din graficul din figura 3.9 se găseşte adâncimea conjugată h1'  0,53 m .
Elementele saltului ce se formează au fost calculate în aplicaţia 3.5, varianta
B: h1  0,53 m ; h1"  0,85 m ;  s  15,7 m ; hr  0,058 m .
'

Între secţiunea A (în care adâncimea apei este h01  0,50 m ) şi secţiunea de
intrare în salt (în care adâncimea este h1'  0,53 m ) se formează o curbă de remu:
sub nivelurile N şi C, deci curbă de tip c, pe regim lent în mişcare uniformă ( i 2  i cr ),
deci de tip c1. Lungimea acestei curbe se poate calcula cu metoda Bahmetev între
adâncimile extreme de 0,5 m şi 0,53 m.

PROBLEMA 3.10
Pe un canal de secţiune dreptunghiulară (b = 1,5 m), din beton (n = 0,014)
curge debitul Q  2 m3 /s . Dacă pe canal se realizează un deversor cu profilul practic
( m0  0,49 ), de înălţime p = 1,0 m, fără contracţie laterală, se cere:
73
 1. Să se determine înălţimea lamei deversate H;
2. Să se studieze racordările în amonte şi aval de baraj în două variante:
– varianta A – adâncimea normală în mişcare uniformă h0  0,45 m ;
– varianta B – panta canalului i = 1‰.
Rezolvare
1. Deversorul este fără contracţie laterală (   1) şi vom presupune că nu este
înecat (   1 ). Rezultă m  m0  0,49.
În prima aproximaţie se neglijează termenul cinetic din amonte şi se consideră
H  H0 :
2/3 2/3
 Q   2 
H0      
  0,72 m ;
 mb 2g  
   0,49 1,5 19,6 
Q 1
H  H0  0,72 m ; V0    0,78 m/s  0,7 m/s .
b ( p  H ) 1,5 (1  0,72)
Se va ţine seama de energia cinetică de acces:

V02 1,1 0,782

H  H0   0,72   0,69 m .
2g 19,62
2
Dacă se recalculează V0   0,79 m/s , diferenţa este mai mică şi,
1,5 (1  0,69)
deci, calculul se consideră încheiat.
2. Se vor folosi rezultatele obţinute în problema 3.3 (varianta A): hcr  0,59 m ;
i cr  4,36‰.
Pentru racordarea în aval de baraj se calculează adâncimea contractată:
q
hc  , (3.33)
 2g p  H 0  hc 
Q 2
în care: q    1,333 m3 /s  m ;
b 1,5
  0,95 – coeficient de viteză (anexa 16).
Se rezolvă prin aproximaţii succesive:
1,33
hc  0 ; hc   0,242 m ;
0,95 19,62 (1  0,72)
1,33
hc  0,242 m ; hc   0,253 m ;
0,95 19,62 (1  0,72  0,242)
1,33
hc  0,253 m ; hc   0,26 m .
0,95 19,62 (1,72  0,253)

Diferenţa fiind mică, calculul se consideră încheiat: hc  0,26 m .

74
 Varianta A în care adâncimea normală în mişcare uniformă este h0  0,45 m.
Realizarea barajului influenţează suprafaţa liberă a apei şi în amonte şi în aval.
În amonte de deversor adâncimea apei este p  H  1,69  hcr  0,59 m , deci
regim lent de mişcare. Deoarece pe canal, în mişcare uniformă, regimul de mişcare
este rapid (h0  hcr ) , rezultă că apare salt hidraulic. Adâncimea de intrare în salt
este h '  h0  0,45 m, iar conjugata sa, determinată cu relaţia (3.15) este h "  0,70 m .
Între adâncimea h "  0,70 m şi adâncimea din amonte de deversor (1,69 m) se
formează o curbă de remu deasupra nivelului normal şi critic (deci tip a) şi pe regim
rapid în mişcare uniformă, deci a2. Calculul lungimii acestei curbe de remu se lasă în
seama cititorului (se va utiliza metoda Bahmetev).

Fig. 3.18

În aval de deversor, în secţiunea contractată, regimul de mişcare este rapid

hc  hcr , dar şi în aval este regim rapid h0  hcr  . Racordarea se va produce prin
curbă de remu de tip c2 (fig. 3.18).
Varianta B pentru care se cunoaşte panta i = 1‰. Se vor folosi rezultatele din
problema 3.3 (varianta A):
hcr  0,59 m; i cr  4,36‰; h0  1,025 m.
Regimul de mişcare este lent în mişcare uniformă h0  hcr  , iar în secţiunea
contractată este rapid (hc  0,26 m  hcr ) .
În amonte de deversor se racordează adâncimea normală h0 cu adâncimea
p  H  1,69 m care se formează în faţa deversorului.
Racordarea se face prin curba de remu de tip a1 a cărei lungime se poate
calcula între adâncimile extreme 1,05 m şi 1,69 m.
În aval de deversor, regimul rapid din secţiunea contractată se racordeză prin
salt hidraulic cu nivelul normal pe canal. Pentru a stabili poziţia saltului se procedează
astfel:
– se consideră adâncimea de intrare în salt h '  hc  0,26 m ;
– se calculează adâncimea conjugată cu relaţia (3.15):

0,26  8  1,33 2 
"
h  1  1  1,06 m ;
2  9,81 0,26 3 
 
75
 – se compară h " cu h0 : h "  h0 , deci saltul hidraulic va fi depărtat (fig. 3.19).

Fig. 3.19

Adâncimea de intrare în salt h1' va fi conjugată cu h1"  h0  1,025 m . Cu

relaţia (3.15) se obţine h1'  0,275 m .

PROBLEMA 3.11
Pe un canal dreptunghiular cu lăţime b = 3 m şi cu rugozitate n = 0,018,
adâncimea apei în mişcare uniformă este h0  2 m, pentru panta canalului i = 3‰.
Pe canal se construieşte un deversor cu profil practic ( m0  0,49) de înălţime p  8 m ,
fără contracţie laterală.
Se cere să se studieze racordarea în aval de deversor şi, dacă este necesar,
să se dimensioneze un disipator cu bazin sau un disipator cu prag.
Rezolvare
– Debitul pe canal se găseşte din relaţia Q  AC Ri , deoarece se cunoaşte
adâncimea normală în mişcare uniformă h0  2 m. Se calculează: A  b  h0  6 m2 ;
A 1 1/ 6
P  b  2 h0  7 m ; R   0,858 m ; C  R  54,5 m0,5 /s ; v  C Ri  2,77 m/s ;
P n
Q  Av  16,7 m3 /s .
– Înălţimea lamei deversate se găseşte din formula debitului unui deversor
fără contracţie laterală, neînecat, neglijând termenul cinetic de acces:
2/3
 Q 
H0  H     1,87 m ; se verifică v 0  0,7 m/s .
 m b 2g 
 0 
– Se calculează adâncimea contractată hc cu relaţia (3.22), prin iteraţii şi
rezultă: hc  0,43 m .
– Adâncimea critică:

Q 3 q 2
q   5,57 m /s  m ; hcr  3  1,52 m .
b g
– Deoarece hc  hcr şi h0  hcr , trecerea de la regimul rapid din secţiunea
contractată la regimul lent din aval se face prin salt hidraulic.
76
 – Pentru a stabili poziţia saltului hidraulic:
– se admite: h '  hc  0,43 m ;
– se calculează adâncimea conjugată:

0,43  8  31 
h"   1  1  3,63 m ;
2  9,8  0,0795 

– din compararea lui h " cu h0 : h "  h0 se găseşte că saltul hidraulic este

depărtat (fig. 3.20).
Adâncimea de intrare în salt h1' este conjugată cu adâncimea normală h0  2 m .
Cu relaţia (3.15) se găseşte:

2  8  5,572 
h1'  1  1  1,04 m .
2 9,81 23 
 

Fig. 3.20

Între adâncimile hc  0,43 m şi h1'  1,04 m se poate calcula lungimea curbei

de remu c1 care se formează:
0,43 1,04 1,04  0,43
1   0,215 ; 2   0,52 ; h   0,735 m ,
2 2 2

pentru care A  2,205 m2 ; P  4,47 m ; R  0,492 m ; C  49,4 m0.5/s ; j  0,55 ;

2,66
– indicele hidraulic al albiei x  3,33   2,887 ;
b
2
h
– se găsesc (1)  0,215 ; (2 )  0,552 ;

– rezultă  c 
2
0,520  0,215  (1 0,55)0,552  0,215  105m .
0,003
Pe această lungime (105 m) vitezele au valori foarte mari, între 13 m/s în
secţiunea contractată şi 5,35 m/s în secţiunea de intrare în salt. Aşa cum rezultă din
anexă 7c nici pereul dublu de piatră şi nici chiar pereul din dale de beton nu admit
asemenea viteze, având în vedere şi adâncimile apei.
77
 Rezultă ca necesar un disipator de energie la piciorul aval al barajului. Aşa
cum se arată în [5], pagina 126 disipatorul se realizează în situaţia de racordare cu salt
hidraulic depărtat şi are scopul de a apropia saltul de deversor.
Urmărind mersul calculelor din [5], pagina 126 se dimensionează un disipator
cu bazin:
– racordarea se produce cu salt deoarece: hc  hcr şi h0  hcr ;
– se consideră: hc  h '  0,43 m ;
– se calculează adâncimea conjugată: h "  3,63 m ;
– comparând h " cu h0 : h "  h0 , rezultă că racordarea se face cu salt hidraulic
depărtat, deci este necesar disipator;
– se aplică coeficientul de înecare   1,1; h  1,1 h "  4 m ;
– adâncimea h la ieşirea din disipator este: h  d  h0  z (fig. 3.21);
– se calculează:

q2
z   0,44 m ; (3.34)
 2  h02  2g

Fig. 3.21

– rezultă: d  h  h0  z  1,56 m ;
– se refac calculele având în vedere că se măreşte denivelarea amonte-aval:
q
hc  ;
 2g p  H 0  d  hc 

– prin încercări se obţine hc  0,40 m ;

– apoi h '  hc  0,4 m ; h "  3,78 m conjugata lui h ' ;
– h    h "  4,15 m ;
– se obţine d = 1,71 m;
– lungimea saltului va fi:  s  6(h "  h ' )  20,10 m ;
– lungimea bazinului disipator:  b  0,8  s  16 m .
Se lasă în seama cititorului dimensionarea unui disipator cu prag după indicaţiile
din [5], pag. 128.
78
 PROBLEMA 3.12
Pentru problema 3.11 se cere să se dimensioneze un disipator de energie
USBR-III.
Rezolvare
Acest disipator face parte dintr-o categorie mai largă de tipuri de bazine
complexe, cu caracteristici îmbunătăţite faţă de bazinul simplu.
Pentru aceste tipuri nu se pot face calcule hidraulice directe, dimensionarea
făcându-se după diagrame date de laboratoarele ce le-au studiat.
Tipul USBR III (fig. 3.22) este prevăzut la intrarea cu dinţi deflectori, apoi redane,
iar la ieşire din disipator cu prag.

Fig. 3.22

Dinţii deflectori nu au rol de disipare a energiei, ci fragmentează lama deversată

şi o dirijează.
Prin această fragmentare se localizează începutul saltului în secţiunea dinţilor
şi se măreşte disiparea în saltul hidraulic ce urmează.
Redanele sunt dinţi de dimensiuni mai mari aşezaţi în partea de mijloc a
disipatorului şi care suportă impactul direct al lamei de apă. Forma cea mai eficientă
pentru redane este cu muchii ascuţite, formă care însă este favorabilă apariţiei
fenomenului de cavitaţie, motiv pentru care se limitează viteza apei la 12 m/s în zona
redanelor.
Tipul USBR III este indicat în cazul căderilor relativ mici, cu viteza apei în
secţiunea contractată sub 15...18 m/s şi la care curentul de apă nu conţine materiale
abrazive, gheţuri sau plutitori. Acest tip este recomandat pentru salt perfect ( Frc  16 ).
În acest caz datele sunt cele din problema 3.11 şi anume:
p = 8 m; b = 3 m; Q  16,7 m3 /s ; hc  0,43 m ; hc"  3,63 m (conjugata lui hc ).
Q q
Rezultă: q   5,57 m3 /s  m ; v c   13 m/s ;
b hc
Vc2
Frc   40 , deci condiţiile de utilizare ale acestui tip de disipator
ghc
sunt îndeplinite.
79
 Dimensionarea se face după diagramele din anexa 17:
– se calculează Frc  40  6,3 şi se obţin următoarele elemente:
Lb
– din anexa 17, figura a se găseşte:  2,5 , rezultând Lb  9,1 m ;
hc"
h h
– din anexa 17, figura b se găseşte: 3  1,7 şi 4  1,35 , de unde se obţin
hc hc
h3  0,73 m şi h4  0,58 m ;
– din anexa 17, figura c se găseşte ca hav (min)= 3,01 m condiţie îndeplinită.
Disipatorul USBR III va avea lungimea de 9,1 m, faţă de 16 m ai disipatorului
cu bazin din problema 3.11, deci o reducere importantă a dimensiunilor.

PROBLEMA 3.13
Pe un canal de secţiune dreptunghiulară este montată o stavilă ridicată la
înălţimea a = 1,2 m. Canalul are caracteristicile din problema 3.11, adică b  3 m ;
n  0,018 m ; h0  2 m ; i = 0,003. Se cere să se studieze racordarea în amonte şi
aval de stavilă.

Rezolvare

De la problema 3.11 se cunosc Q  16,7 m3 /s ; hcr  1,52 m .

La ieşirea apei pe sub stavila ridicată se produce o contracţie a vânei de apă,
astfel că adâncimea contractată:
hc   a (3.35)
a
în care   f    1 (anexa 8).
H 
Pentru a găsi adâncimea H se aplică ecuaţia energiei între secţiunile 1 şi 2,
rezultând:
Q  b hc  2g H0  hc  , (3.36)

V02
în care: H 0  H  ;   0,95... 0,99 .
2g

Fig. 3.23
80
 Calculele se fac prin aproximaţii succesive, în următoarea ordine:
– se admite   0,62 şi se calculează hc    a  0,745 m ;
V0
– se neglijează termenul cinetic : H  H0 ;
2g
– se determină H 0 din relaţia (3.36):

Q2
H 0  hc   3,89 m ;
b 2  hc2   2 2g
– se calculează viteza de acces şi termenul cinetic:

Q 16,7 V02
V0    1,4 m/s ;  0,12 m ;
b H 3  3,89 2g

V02
– rezultă: H  H 0   3,77 m ;
2g
a 1,2
– se reiau calculele:   0,318 , din anexa 8:   0,626;
H 3,77
– hc   a  0,75 m ; H0  3,90 m ; H  3,78 m (valorile în a doua aproximaţie
sunt apropiate de cele iniţiale deci calculul este încheiat).
Cunoscând adâncimile H şi hc , se lasă în seama cititorului să arate că
racordarea se produce ca în figura 3.24 şi să calculeze lungimile curbelor de remu a1
(între adâncimile h1  2,05 m şi h2  H  3,78 m ) şi c1 (între adâncimile
h1  hc  0,75 m şi h2  h1'  1,04 m – adâncimea conjugată cu h0 ).

Fig. 3.24

PROBLEMA 3.14
Pe un canal de secţiune dreptunghiulară cu lăţime b = 5 m; rugozitate n = 0,020;
curge debitul Q = 15 m3/s la adâncimea normală h0  1,8 m . Pe canal se realizează
un deversor cu înălţimea p = 2,5 m pentru care se vor studia mai multe tipuri:
– varianta A – deversor cu perete subţire (c = 0,5 m; m0  0,42 );
– varianta B – deversor cu profil practic Creager – Ofiţerov (m0  0,48) ;
– varianta C – deversor cu perete gros trapezoidal (c = 2 m; m0  0,36 );
– varianta D – deversor prag lat cu muchie amonte rotunjită (c = 6 m; m0  0,35 ).

81
 Se cere să se examineze modul de racordare în aval şi consolidarea albiei.

Rezolvare
Se calculează panta canalului:
A
A  b h0  9 m2 ; P  b  2 h0  8,6 m ; R   1,045 m ;
P
1 1/ 6 Q2
C R  50,5 m0,5 /s ; i   1,05 0 00 .
n 2 2
A C R
Pentru toate tipurile de deversor:   1;   1 .
Varianta A – deversor cu perete subţire ( m0  0,42 ).
Înălţimea lamei deversante:
2/3
 Q 
H0     1,37 m .
 m b 2g 
 
Viteza de acces:
Q
H  H0 ; V0   0,77 m/s .
b (p  H )
Ţinând seama de termenul cinetic:
V02 1,1  0,772
H  H0   1,37   1,35 m .
2g 19,62
Adâncimea contractată se obţine din relaţia (3.33): hc  0,37 m .

q2
Adâncimea critică: hcr  3 1m.
g
Deoarece hc  hcr şi h0  hcr – racordarea în aval se produce cu salt
hidraulic a cărui poziţie se cere determinată:

hc  h '  0,37 m ;

h '  8q 2 
  2,04 m  h  1,8 m ,
h"  1   1
2 
'3 0
 gh 
deci salt hidraulic depărtat (fig. 3.25).
Se determină lungimile:  1 ,  c ,  s ,  r .
Lungimea  1 , de bătaie a lamei deversate, se obţine cu relaţia ([2], pag. 304):

 
 1  1,1 0,3 H 0  1,25 H 0 p1  0,45 H 0   3,3 m . (3.37)

Adâncimea de intrare în salt h1' este conjugată cu h0  1,8 m . Cu relaţia (3.15)

rezultă h1'  0,45 m .
82
 Fig. 3.25

Lungimea curbei de remu  c , între adâncimile h1  hc  0,37 m şi h2  h1'  0,45 m

se calculează cu metoda Bahmetev – relaţia (3.13) (vezi problema 3.4 – varianta A):
1  0,206 ; 2  0,25 ; h  0,41 m ; j  0,178 ; x  3,14 ;  c  10,3 m .
Lungimea saltului se determină cu relaţia (3.16):
 
 s  6 h "  h '  6 1,8  0,45  8,1 m .
La ieşirea din salt hidraulic regimul de mişcare este lent, însă mişcarea nu
este uniformă. Pe o lungime oarecare în aval de salt se produce uniformizarea
vitezelor şi se atenuează pulsaţiile de viteză, lungime care poartă numele de zonă de
tranziţie. În această zonă, capacitatea de erodare a curentului este mai mare decât
în mişcare uniformă, din care motiv este necesară consolidarea albiei, alcătuind
rizberma.
După [2] pagina 197 zona de tranziţie are lungimea:
 zt  (13... 15,6) hav . (3.38)
Lungimea rizbermei se poate lua ([2], pag. 300):
 r     zt . (3.39)
în care:   1 – dacă se cere ca la capătul rizbermei să nu se producă afuieri:
– admiţându-se afuieri nepericuloase după rizbermă, pentru a reduce
lungimea consolidărilor albiei, se recomandă ([2], pag. 308):
  0,65... 0,70 pentru h " / h '  8 ;
  0,75... 0,80 pentru h " / h '  8 .
În problemă: hav  1,8 m ;  zt  14  1,8  25,2 m ; h " / h '  8 ;   0,7 .
Rezultă:  r  0,7  25,2  17,7  18 m .
Pentru a stabili mărimea anrocamentelor ce pot alcătui rizberma astfel ca să
nu se producă eroziuni se poate utiliza relaţia ([2], pag. 308):
v  4,6  d 1/ 3  h1/ 6 (3.40)
în care: v – este viteza de antrenare (m/s);
d – diametrul anrocamentelor (m);
h – adâncimea apei (m).
83
(Relaţia este valabilă pentru 0,02 cm < d < 10 cm; se poate utiliza şi pentru diametre
mai mari, dar cu aplicarea unor coeficienţi de siguranţă).
În zona de tranziţie, viteza de antrenare luată în calcul nu este viteza medie a
curentului (v0), ci o viteză majorată:
v  k v0 (3.41)

 h" x 
în care: k  f  ,  – anexa 18;
 h ' h0 
 
x – distanţa măsurată de la începutul saltului.
La sfârşitul risbermei: x   s   r  26,1 m ;

x 26,1 h" 1,8

  14,5 ;     4.
h0 1,8 h ' 0,45
Din anexa 18: k = 1,12.
Q
Viteza medie este: v 0   1,67 m/s , iar viteza majorată va fi:
b h0

v  k  v 0  1,87 m/s .
Calculele asemănătoare se pot face şi pentru alte secţiuni ale rizbermei.
Varianta B – pentru deversorul cu profil Creager–Ofiţerov, calculele se
desfăşoară ca mai sus, ţinând seama de coeficientul de debit m0  0,49 şi de
lungimea  1  0.
Calculele se lasă în seama cititorului.

Fig. 3.26
Varianta C – deversor cu perete gros trapezoidal având c = 2 m; m0  0,36 .
Se calculează înălţimea lamei deversate (   1 ;   1; H  H0 ) pentru m  m0
c
şi se verifică condiţia să fie deversor cu perete gros: 0,67   2,5 .
H
Lungimea  1 se calculează cu relaţia ([2], pag. 304):

 1  c  1,33 H0 p1  0,3 H0  . (3.41’)

Calculele se lasă în seama cititorului.

84
 Fig. 3.27
Varianta D – deversorul cu prag lat având c = 6 m şi coeficient de debit m0  0,35
(muchie rotunjită).

Fig. 3.28

Se calculează înălţimea lamei deversate (   1;   1 ; H  H0 ) pentru m  m0

şi se verifică condiţia să fie deversor prag lat (fig. 3.28):
c
2,5   8... 10 .
H
Lungimea  1 se calculează cu relaţia ([2], pag. 304):

 1  1,64 H0 p1  0,24 H0  . (3.42)

Calculele se lasă în seama cititorului.

PROBLEMA 3.15
Pe un canal de secţiune dreptunghiulară de lăţime b  5 m , rugozitate n  0,020 ,
curge debitul specific q  16 m3 /s  m , adâncimea normală pe canal fiind h0  8 m .
Pe canal se construieşte un deversor cu profil practic ( m0  0,49 , de înălţime p  15 m ),
iar albia din aval este alcătuită din pietriş cu diametrul d = 3 cm).
Se cere să se stabilească consolidarea albiei în aval de deversor.

85
 Rezolvare
Deversor este neînecat (   1 ), fără contracţie laterală (   1), cu energie
cinetică de acces neglijabilă ( H  H0 ). Înălţimea lamei deversate rezultă H  3,78 m .
Adâncimea contractată la piciorul aval hc  0,88 m , iar adâncimea critică
hcr  3,07 m .
Deoarece hc  hcr  h0 racordarea se produce cu salt hidraulic.
Considerând hc  h ' , se calculează adâncimea conjugată h "  7,2 m .
Saltul hidraulic ce se formează este înecat ( h0  h " ) şi are lungimea
 
 s  6,00 h1"  h1'  38 m (fig. 3.29) ( h1"  h0' ).

Fig. 3.29

Albia este alcătuită din pietriş cu diametrul de 3 cm şi verifică condiţia de

neerodare în regim natural (v = 2 m/s; h0  8 m ; cu relaţia (3.40)).
Dacă în avalul barajului se betonează numai pe lungimea saltului  s şi nu se
execută rizbermă, din cauza neuniformităţii vitezelor în secţiunea de ieşire din salt şi
a pulsaţiilor de viteză, se pot produce eroziuni care se calculează cu relaţia dată de
Levi ([2], pag. 311):
t x  K x  h0 , (3.43)
în care:
1 x  x 
 0,76  0,24  0,08   0 1   ; (3.44)
Kx 0  0 
x – distanţa măsurată din secţiunea contractată;
 0 – lungimea zonei de disipare a energiei, ce se poate determina cu relaţia
empirică:
22 h0
0  ; (3.45)
Frc 1/ 6
86
 p  H0
0  1 . (3.46)
hcr
Se calculează:
1,5  3,78
0   6,12 ;
3,07
q 16
v0    18,2 m/s ;
hc 0,88

Vc2 18,2 2
Fr c    38,3 ;
ghc 9,8  0,88
22  8
0   95,5 m .
(38,3)1/ 6
La şfârşitul saltului x = 38 m:
1 38  38 
 0,76  0,24  0,08  6,12 1    0,562 ;
Kx 95,5  95,5 
K x  1,78 ;
t x  K x  h0  1,78  8  14,2 m ;
her  t x  h0  6,2 m .
La distanţa x = 60 m; K x  1,36 ; t x  10,85 m ; her  2,85 m , iar pentru x = 80 m;
K x  1,135 ; t x  9,08 m ; her  1,08 m .
După cum se vede, adâncimea eroziunilor poate fi destul de mare. Dacă
asemenea valori nu se admit, se realizează o rizbermă din anrocamente al căror
diametru se calculează astfel:
– pentru secţiunea de la sfârşitul saltului:
x 38 h1" 8
x = 38 m;   4,75 ;     11,1 ;
h0 8 h1' 0,72
– din anexa 18: K  2,9 :
v 0  2 m/s ; v  K  v 0  5,8 m/s ;
– din relaţia (3.40) rezultă: d = 0,70 m;
– pentru o secţiune la distanţa x = 65 m (aproximativ la jumătatea rizbermei):
x
x = 65 m;  8,13 ;   11,1; K = 1,65; v  K  v 0  3,30 m/s ;
h0
– rezultă d = 0,13 m;
– pentru secţiunea de la distanţa x   0  95,5 m :
x
x = 95,5 m;  12 ;   11,1; K = 1,35; v = 2,7 m/s;
h0
– rezultă d = 0,07 m.
87
 PROBLEMA 3.16
Pe un canal de secţiune dreptunghiulară de lăţime b  5 m , rugozitatea
n  0,020 , curge debitul specific q  3 m3 /s  m , în regim lent de mişcare ( h0  1,5 m ).
Pentru a urmări relieful, radierul canalului trebuie să coboare cu 10 m, pe o lungime cât
mai mică.
Să se studieze racordarea, dacă se adoptă una dintre schemele:
– varianta A – amenajarea în trei trepte fără praguri de disipare;
– varianta B – amenajarea în trei trepte cu praguri de disipare;
– varianta C – canal rapid
Rezolvare
Varianta A prevede amenajarea a trei trepte de înălţime egală fără praguri de
disipare.
Aşa cum se arată [2] pagina 359 disiparea optimă se realizează pentru o
treaptă, atunci când lungimea acesteia se ia ca în figura 3.30 (se ştie că hcr
corespunde energiei specifice minime).

Fig. 3.30

Dacă lungimea treptei este mai mare, se formează salt hidraulic apoi curba de
remu b0 şi la capătul treptei adâncimea este tot hcr , deci realizează aceeaşi
disipare ca în situaţia din figura 3.30.
Dacă lungimea treptei este prea mică şi la capctul acesteia nu se poate
realiza hcr , disiparea de energie este mult mai slabă, putându-se ajunge în situaţia
limită când, trecând de la o treaptă la alta, apa acumulează energie cinetică şi poate
să sară peste trepte.
Se vor folosi formulele de calcul simplificate din [5], pagina 133 pentru panta
i  0 , aleasă astfel pentru ca lungimea curbelor de remu să fie cât mai mică.
Lungimea unei trepte se compune din trei lungimi:
  1   2   3 , (3.47)
în care:
88
  1  z  hcr ; (3.48)

2 
1
0,75 hcr  hc  ; (3.49)
i cr
 3  2 hcr . (3.50)

Evident că lungimea  1 , care reprezintă bătaia vânei de lichid, se poate calcula

mai exact cu relaţia (3.42), iar  2 care reprezintă lungimea curbei de remu între
adâncimile hc şi hcr se poate determina cu metoda Bahmetev pentru albii prismatice
cu panta i = 0 ([5], tab. 4.4, pag. 108)
După ultima treaptă este prevăzut un disipator cu bazin pentru care se
estimează adâncimea d  1 m . Rezultă o cădere totală de 11 m, împărţită între trepte
aşa cum se vede în figura 3.30.
Calculele se fac pentru fiecare treaptă:
– treapta I-a:

q 2 q
hcr  3  1 m ; hc   0,32 m ;
g  Vcr2 
 2g  z1  hcr   hc 
 2g 
 

Q2
 1  z1  hcr  4,5 m ; i cr   5,75 0 00 ;
2 2
Acr  Ccr  Rcr

103
2  0,75  1  0,32  75 m ;  I  4,5  75  2  81,5 m ;
5,75
– treapta a-II-a:
hcr  1 m ; hc  0,32 m ;  1  4,5 m ; i cr  5,75 0 00 ;  2  75 m ;

 II  81,5 m
– treapta a-III-a:

hcr  1 m ;  1  z3  hcr  5 m ; hc  0,306 m ; h '  hc  0,306 m ;

h "  2,3 m (conjugata lui hc ); h  1,1 h "  2,53 m ;

q2
z   0,22 m ; h  d  h0  z ; rezultă d = 0,81 m;
h02   2  2g

 
 s  6 h "  h '  12 m ;  b  0,75  s  9 m ;  III  14 m .
Lungimea totală a amenajărilor în trepte rezultă LA = 177 m, o lungime relativ
mare, din care curbele de remu reprezintă 150 m. Între punctele A şi B, panta:
i  sin   5,74 0 0 (  – unghiul cu orizontala).

89
Varianta B. Amenajarea în trei trepte cu praguri de disipare (fig. 3.31).

Fig. 3.31

– treapta I-a: hcr  1 m ; hc  0,32 m ; h '  hc  0,32 m ; h "  2,26 m ;

h1    h "  2,486 m ; h1  p1  H1;
c
– pentru deversor cu perete gros:  1; m0  0,36 ;
H
2/3
 q  q
H 01     1,51 m ; v 0   1,20 m ;
 m 2g  h1
 

V02
H1  H 01   1,43 m ;
2g
– rezultă:  p1  1,43 m ; p1  1,06 m ;  11  4,5 m ;  b1  11,70 m ;
 I  17,65 m .
– treapta a-II-a:
q
hc 2   0,28 m ;
 V12 

 2g z2  h1   hc 
 2g 
 
hc 2  h ' ; h "  2,42 m ; h2  2,66 m ; h2  p2  H2 ;
c
– deversor cu perete gros  1 ; m0  0,36 ; H02  1,51 m ;
H
q
v0   1,13 m/s ; H 2  1,44 m ; p2  1,22 m ;
h2
– lungimea  12  1,33 H01z2  p1  0,3 H01  3,67 m (vezi (3-41))
– lungimea  b2  12,84 m ; lungimea totală  II  16,51 m ;

90
 – treapta a-III-a: hc 3  0,275 m ; h '  hc 3 ; h "  2,46 m ; h3    h "  2,7 m ;
h3  d  h0   ; z  0,22 m ; d  0,98 m ;  13  3,9 m ;
 b3  13,10 m ;  III  17 m ;
– lungimea totală: LB = 51,16 m.
În comparaţie cu varianta A (LA = 177 m), lungimea variantei B este mult mai
mică. Astfel spus, prin amenajarea de trepte cu praguri de disipare se pot înscrie
canalele în terenuri cu pantă foarte mare (în cazul problemei i = 19,2%).
Varianta C. Amenajarea unui canal cu panta i = 0,2 şi cu bazin disipator în aval.
Pe tronsonul din amonte regimul de mişcare este lent, pe canal este rapid.
Trecerea se face prin curbele b1 şi b2 (fig. 3.32).

Fig. 3.32

Pentru a verifica dacă tronsonul de canal rapid este suficient de lung ca să

apară mişcare uniformă, se calculează:
– adâncimea normală în mişcarea uniformă (vezi problema 3.3 varianta A);
rezultă h0  0,32 m ;
– lungimea curbei de remu între adâncimile h1  hcr  1 m şi h2  h0  3 cm  0,35 m
cu metoda Bahmetev;
1  3,12 ; 2  1,1; h  0,67 m ; j  36 ; x = 3,05;
1  0,051; 2   0,68 ; rezultă  c  32 m ;
– lungimea de 32 m este mai mică decât lungimea canalului (55 m), deci se
poate forma adâncimea normală h0 .
Dimensionarea disipatorului cu bazin:
h0  h ' ; h "  2,25 m (conjugata lui h ' ); h    h "  2,47 m ; z  0,22 m ;
hav  1,5 m ; rezultă d = 0,75 m;  b  11,5 m .
Varianta C dă lungime comparabilă cu varianta B, totuşi canalul rapid cu
asemenea pantă ridică două probleme:
– aerarea curentului de apă;
– vitezele ce se realizează pe canalul rapid.
91
 Aerarea curentului de apă se verifică cu condiţia (3.11):
0,0784
h0  0,32 m ; R = 0,284 m; i 0   0,088 ; i  i 0 , deci se produce aerarea.
R 0,0834
În această situaţie calculele se fac folosind un coeficient de rugozitate mărit:

n'    n , (3.51)
în care:   1,33 pentru i = 0,1...0,2;
1,33...2 pentru i = 0,1...0,2;
2...3,33 pentru i >0,4 ([2], pag. 394).
Rezultă n '  1,33  0,20  0,0266 .
În secţiunea de început a canalului rapid, curentul este neaerat, deci
adâncimea apei rămâne hcr . Pe canal se produce aerare şi s-au refăcut calculele cu
noul coeficient de rugozitate, obţinându-se: h0  0,38 m ; h "  2 m ; d  0,5 m (s-a
considerat şi în bazin curent aerat).
q 3
Vitezele apei pe canal au valori mari; viteza medie este: v 0    9,4 m/s .
h0 0,32
Capacitatea de erodare a unui curent cu viteza de 9,4 m/s şi adâncimea de
0,38 m este deosebit de mare, astfel că nu poate fi suportată decât de lucrări de
zidărie de piatră tare cu ciment (anexa 7b) sau prin utilizarea betoanelor cu dozaje
ridicate (500-600 kg/m3 ciment), cu agregate rezistente şi protejând muchiile cu
profile metalice.
Pentru a se evita asemenea construcţii pretenţioase şi costisitoare se
menţionează două soluţii:
a) mărirea adâncimilor apei pe canal prin îngustarea canalului;
b) micşorarea vitezelor prin realizarea rugozităţii artificiale mărite.
Soluţia a). Îngustarea canalului de la 5 m la 2 m, în condiţiile curentului aerat,
conduce la adâncimea normală de 0,78 m şi viteza medie în mişcare uniformă de
9,0 m/s. Pe curba b2 din canalul îngustat, adâncimile sunt mai mari de 0,78 m,
vitezele mai mici şi, deci, se pot folosi lucrări din beton B 200 (anexa 7b).
Trebuie reţinut faptul că viteza admisibilă este funcţie şi de adâncimea apei.
Din anexa 7b se vede că pentru zidărie de beton B 200 viteza admisibilă este de
7,4 m/s pentru adâncimea apei de 0,4 m şi creşte la 9 m/s pentru adâncimea apei de
1 m.
Îngustarea canalului necesită o serie de calcule hidraulice, prezentate pe larg
în [2], §10.2 şi §10.5, din care se subliniază următoarele idei:
Schimbarea bruscă de secţiune se poate calcula ca un deversor prag lat cu
contracţie laterală, de înălţime p = 0 (vezi problema 3.7), în două variante:
– se impune înălţimea lamei deversate H aşa ca pe canalul din amonte să nu
apară curbă de remu şi se calculează lungimea deversorului necesară pentru
evacuarea debitului Q şi care reprezintă lăţimea canalului rapid:
– se impune lăţimea canalului rapid (deci lungimea deversorului) şi se
calculează înălţimea lamei deversate, care poate fi mai mare decât adâncimea
normală, pe canalul din amonte şi produce curbă de remu pe acest canal.
Schimbarea treptată de secţiune, arătată în figura 3.33, necesită calculul curbei
de remu pe tronsonul de acces, care, din cauza variaţiei de secţiune, nu se poate
face cu metoda Bahmetev, şi trebuie utilizată ecuaţia energiei (vezi problema 3.4).
92
 Fig. 3.33

Pe canalul rapid curba de remu b2 se formează între hcr şi h0 , dacă lungimea

canalului este destul de mare.
În aval se poate amenaja disipator sau se poate face racordare prin schimbare
treptată de secţiune, în care caz se calculează curba de racordare cu ecuaţia
energiei şi se determină poziţia saltului hidraulic ce se formează (vezi aplicaţia 10,3
din [2], pag. 376).
Soluţia b) presupune realizarea de macrorugozităţi pe canalul rapid, pentru
reducerea vitezelor.
Macrorugozităţile pot avea mai multe forme ([2], pag. 397) şi se execută sub
forma unor dinţi sau traverse de diferite geometrii. Calculele se conduc astfel:
– pentru debitul Q = 15 m3/s; b = 5 m; i = 0,2, se impune ca viteza pe canal să
nu depăşească o valoare admisibilă v adm  5 m/s şi se calculează:
Q
h  0,6 m ;
b  v adm
hb
R  0,485 m ;
b  2h
b
   0,835 ;
h
1 1 1
n0   Ri  0,485  0,2  0,0624 ;
C v adm 5
– se propune un tip macrorugozitate (fig. 3.34), apreciat ca deosebit de eficient;
– pentru acest tip, relaţia de calcul este ([2], pag. 398):
1000 n0  116,1 6,15   1,2  (3.52)
h
din care se găseşte   ;
a
– pentru n0  0,0624 şi   0,835 se obţine   8,65 şi deci,
h 0,6
a   0,07 m ;
 8,65
– se recomandă   8a  0,56 m .
Dacă se execută asemenea rugozitatea artificială (zig-zag dublu, cu înălţimea
pragurilor a = 0,07 m şi perioada   0,56 m ) se obţine o adâncime a apei deasupra
93
rugozităţilor h  0,6 m şi o viteză a apei de 5 m/s, la care pericolul de erodare a scăzut
mult; canalul se poate executa din zidărie de piatră slabă cu ciment (anexa 7b).

Fig. 3.34

O altă soluţie, deosebită constructiv şi funcţional, este prezentată în [12], §12.1.2.

şi constă din blocuri masive, alternate, având dimensiuni de ordinul adâncimii
curentului. Aceste blocuri nu reprezintă macrorugozitate, ci desfac masa de apă în
mai multe şuvoaie puternic emulsionate. Pe traseul canalului rapid nu se mai
produce nici o accelerare, iar racordarea cu bieful aval se face fără salt hidraulic,
deci nu necesită disipator.

Fig. 3.35

 
Soluţia se aplică pentru q  6 m3 /s  m , panta i  0,5 şi viteza v 0  3 gq  1,5 m/s .
Pentru canalul rapid având q  3 m3 /s  m ; i = 0,2; v 0  1,60 m/s sunt îndeplinite
condiţiile cerute.
Dimensionarea se face astfel:
h
ha  0,8 hcr  0,8 m ; sin  i  a  0,2 ;  a  4 m ; s = 0,2a;
a
s '  s  0,5a  0,56 m ; ha  b  1,5 ha ; b  1 m .

94
 Pentru a preveni deversarea laterală, înălţimea pereţilor se ia 3 ha  2,4 m .
La piciorul aval nu mai este necesar disipator de energie, fiind suficientă o
rizbermă din blocuri de piatră spartă cu diametrul minim de 30 cm.

PROBLEMA 3.17
O rigolă de evacuare a apelor are secţiune trapezoidală cu următoarele
caracteristici:
 N  N 4
h0   2   m ; b  5  m ; m = 1,5; n  0,015  N / 10 ;
 30   39 
i  0,002  N / 10 4 .
Se cere să se determine debitul ce poate fi evacuat, regimul de mişcare pe
rigolă şi consolidarea albiei astfel ca să nu se producă eroziuni.
(N – este numărul de ordine al studentului).

PROBLEMA 3.18
Amenajarea unui torent se face sub forma unui canal dreptunghiular pentru
care sunt cunoscute:
 N  N N N
Q   5   m3 /s ; b   2   m ; n  0,018  4 ; i  0,008  2 4 ;
 10   30  10 10
Se cere:
1. Să se determine adâncimea normală în mişcare uniformă;
2. Dacă la capătul aval al canalului se realizează o treaptă, să se stabilească
cum se produce racordarea în amonte de treaptă.

PROBLEMA 3.19
Pentru albia cu secţiune compusă din figura 3.36, se cere să se determine
 N
adâncimea normală pentru un debit Q   30   m3/s.
 10 
 N  N
Se cunosc: b1   3   m ; b2   7   m ; m  1,5 ; h1  1,5 m ;
 10   10 
N N N
nm  0,014  ; nM  0,04  ; i  0,001 2 ;.
10 4 10 4 105

Fig. 3.36

PROBLEMA 3.20
O rigolă pentru scurgerea apelor are secţiune triunghiulară cu înclinarea taluzelor
m1  1,5 ; m2  1 .
95
  N  N
Cunoscând h0   0,5   m ; n  0,02  4 ; i  1% , se cere să se
 100  10
determine debitul ce poate fi evacuat şi regimul de mişcare pe rigolă.

PROBLEMA 3.21
Pe un canal dreptunghiular se realizează un deversor cu profil practic. Fiind
 N  N
cunoscute Q   20   m3 /s ; b   6   m ; p = 5 m; m0  0,48 ; n = 0,019.
 10   20 
Se cere
1. Să se determine adâncimea normală în mişcare uniformă;
2. Să se stabilească racordarea în amonte de deversor (lungimea şi tipul
curbei de remu sau caracteristicile saltului hidraulic).
Se vor rezolva următoarele situaţii:
– varianta A – panta canalului i = 2‰;
– varianta B – panta canalului i  i cr .

PROBLEMA 3.22
Pe un canal dreptunghiular s-a realizat un deversor prag lat având înălţimea
p = 10 m şi m0  0,38
N
Se cunosc: n  0,015  ; b = 5 m.
10 4
Se cere să se stabilească tipul racordării în aval de deversor şi să se
dimensioneze, dacă este cazul, un disipator de energie cu bazin sau cu prag, pentru
următoarele situaţii:
 N N
– varianta A – h0  1,8   m ; i  0,002  4 ;
 30  10
N  N
– varianta B – i  0,008  ; Q  15   m3 /s ;
3  10 4  10 
 N
– varianta C – h0  hcr ; Q  15   m3 /s .
 10 

PROBLEMA 3.23
Un canal de secţiune trapezoidală are două tronsoane de pante diferite i1 şi
 N   N 3
i 2 . Se cunosc b  1   m ; m = 1,5; n = 0,0225; Q   5   m /s .
 100   10 
Să se stabilească racordul la schimbare de pantă în următoarele situaţii:
N
– varianta A – i1  10 00 ; i 2  0,001 ;
10 4
N
– varianta B – i1  10 0 ; i 2  0,001 ;
10 4
N
– varianta C – i1  0,001 ; i 2  1% ;
10 4
N
– varianta D – i1  0,001 ; i 2  1cr .
10 4
96
 ANEXE

ANEXA 1
Rugozitatea absolută k (extras din [9], pag. 342)
Natura pereţilor k (mm)
A.II.1 Ţevi din oţel fără sudură noi 0,02...0,10
A.II.15 Ţevi din oţel fără sudură în exploatare 1,2...1,5
A.III.1 Ţevi din oţel cu sudură în stare bună 0,04...1,5
A.III.4 Ţevi din oţel cu sudură, în exploatare, cu
coroziune uniformă 0,15
A.V.2 Ţevi din oţel zincat 0,10...0,15
A.VII.1 Ţevi din fontă, noi 0,25...1,0
A.VII.4 Ţevi din fontă în exploatare îndelungată 1,4
B.I.1 Ţevi din beton, sclivisite 0,3...0,8
B.I.2 Ţevi din beton în condiţii medii 2,5
B.II.2 Tuburi din azbociment în exploatare 0,60
B.IV.2 Canale cu tencuiala sclivisită 0,50
B.VII Canale cu dale de beton de zgură 1,5
B.VIII.4 Tuburi din lemn negeluite 1,0

ANEXA 2
Rugozitatea n (extras din [5], pag. 68)

Natura pereţilor n
– Conducte de apă în condiţii normale 0,012
– Canale din beton sau zidărie de cărămidă în condiţii mijlocii;
pereu din dale de beton 0,014
– Zidărie obişnuită din moloane; betonare neîngrijită; stâncă 0,017
– Zidărie grosieră din piatră; pavaj din bolovani 0,020
– Canale mari în pământ, condiţii bune; pereuri din piatră spartă 0,0225
– Canale mari în pământ, condiţii mijlocii; canale pereate; albii
naturale în condiţii foarte bune 0,025
– Albii de râuri mari şi mijlocii în condiţii normale de scurgere 0,033
– Albii ale râurilor de şes, sinuoase 0,040
– Albii majore acoperite cu vegetaţie măruntă 0,050
– Albii ale râurilor de munte, cu bolovani 0,067
– Albii majore cu vegetaţie abundentă 0,080...0,1

97
 ANEXA 3
Diagramă pentru calculul coeficientului λ ([5], pag. 64)

98
 ANEXA 4
Valorile coeficienţilor de rezistenţă  (extras din [5], pag.71)
Lărgire bruscă de A1
secţiunie la conducte 0 0,1 0,2 0,4 0,6 0,8 0,9
A2
V2
h  1 1
2g 1 1 0,8 0,6 0,4 0,2 0,04 0,01
Îngustare bruscă de A2
secţiune la conducte 0,01 0,1 0,4 0,6 0,8
A1
V2
h   2 2 2 0,45 0,39 0,28 0,2 0,09
2g

Ieşire din rezervor   0,5 (muchie nerotunjită)

în conductă

Intrare în rezervor   1 ,05

0 20 40 60 80 100 120
Cot de conductă
 0,046 0,64 0,7 0,74 1,3 1,9

  d   
3,5
Curbă   0,131 1,847   
  2R0   900
 

S 1 2 3 5 7
1
Vană plană d 8 8 8 8 8
 97,8 17 5,5 0,8 0,07 0
0 5 15 30 45 60 65
Vană fluture
 0,24 0,9 3,9 18,7 118 256

0 5 15 30 45 60 65
Robinet
 0,05 0,75 5,5 31,2 206 486

Sorb   10... 15
a
30,0 0,25
0,3
0,4
0,5
0,6
0,7
0,8
0,9
1,0

Vană tip ”LUDLO” D

5,30
2,80
1,50
0,80
0,30
0,15
22,0
12,0

99
 ANEXA 5
Modulul de debit K ([5], pag.67)
K (l/s)
d (m) A (m2) Conducte curate Conducte normale Conducte murdare
(n = 0,011) (n = 0,0125) (n = 0,0143)
50 0,00196 9,624 8,46 7,403
75 0,00442 28,37 24,96 21,83
100 0,00785 61,11 53,72 47,01
125 0,01227 110,80 97,40 85,23
150 0,01767 180,20 158,40 138,60

175 0,02405 271,80 238,90 209,00

200 0,03142 388,00 341,10 298,50
225 0,03976 531,20 467,00 408,60
250 0,04909 703,50 618,50 541,20
300 0,07068 1,144103 1,006103 880,00

350 0,09621 1,726103 1,517103 1,327103

400 0,12566 2,464103 2,166103 1,895103
450 0,15904 3,373103 2,965103 2,595103
500 0,19635 4,467103 3,927103 3,436103
600 0,28274 7,264103 6,386103 5,587103

700 0,38465 10,96103 9,632103 8,428103

750 0,44179 13,17103 11,58103 10,13103
800 0,50266 15,64103 13,75103 12,03103
900 0,63617 21,42103 18,83103 16,47103
1000 0,78540 28,36103 24,93103 21,82103

1200 1,13090 46,12103 40,55103 35,48103

1400 1,53940 69,57103 61,16103 53,52103
1600 2,0106 99,33103 87,32103 76,41103
1800 2,5447 136,00103 119,50103 104,60103
2000 3,1416 180,10103 158,30103 138,50103

ANEXA 6
Mişcare uniformă cu suprafaţă liberă (conducte circulare)

a b
100
 ANEXA 7a)
Viteze admisibile pentru scurgerea apei în şanţuri neconsolidate ([8], pag. 41)
Viteza medie Panta (%) de
Denumirea pământului admisibilă la care începe
(m/s) erodarea
I. Pământuri nisipoase prăfoase fine
1. Pământuri nisipoase prăfoase argiloase 0,2...0,6 1...2
2. Pământuri nisipoase argiloase compacte 0,5...1,0 2...3
3. Argile nisipoase 1,0...1,4 3...4
4. Pământuri argiloase 1,4...1,8 3...4
II. Pământuri cu 10-15% piatră
5. Pământuri nisipoase prăfoase argiloase 0,4...0,8 2...3
6. Pământuri nisipoase argiloase compacte 0,8...1,4 3...4
7. Argile nisipoase 1,4...1,8 3...4
8. Pământuri argiloase 1,8...2,2 4...5
III. Pământuri pietroase cu peste 50% piatră
9. Pietriş sau piatră spartă 2–40 mm 1,2 3
10. Pietriş sau piatră spartă 40–60 mm 2,0 4
11. Pietriş sau piatră spartă 60–120 mm 2,5 5
12. Bolovani 100–250 mm 3,0 5
13. Bolovani peste 250 mm 4,0 5
IV. Terenuri stâncoase
14. Stâncă slabă 5,0 -
15. Stâncă rezistentă 10,0 -

ANEXA 7b)
Viteze admisibile (m/s) pentru scurgerea apei în şanţuri consolidate
([8], pag. 41)
Adâncimea apei (m)
Tipul consolidării
0,40 0,60 0,80 1,0 1,5
Brazde simple 1,75 1,90 2,00 2,10 2,20
Brazde suprapuse 2,15 2,35 2,50 2,60 2,80
Pereu simplu din piatră brută 2,50 2,70 2,85 3,00 3,25
Pereu dublu din piatră brută 3,10 3,25 3,50 3,70 4,00
Anrocamente simple 16–20 cm 2,35 2,60 2,70 2,85 3,00
Anrocamente din bolovani mari 2,50 2,70 2,85 3,00 3,25
Crengi şi fascine 2,10 2,25 2,40 2,50 2,70
Zidărie din piatră slabă cu ciment 5,00 5,40 5,80 6,00 6,50
Zidărie din piatră tare cu ciment 10,00 11,00 12,00 14,00 18,00
Zidărie beton B 90 6,60 7,30 7,60 8,00 8,50
Zidărie beton B 200 7,40 8,15 8,50 9,00 9,50

101
 ANEXA 7c)
Viteza medie admisibile (m/s) pentru diferite tipuri de consolidări
([1], pag. 256)
Adâncimea medie a apei (m)
Tipul consolidării
0,4 1,0 2,0 3,0
Pereu simplu din piatră cu diametrul
d = 15 cm 2,5 3,0 3,5 4,0
d = 20 cm 3,0 3,5 4,0 4,5
d = 25 cm 3,5 4,0 4,5 5,0
Pereu dublu din piatră cu diametrul
d = 15...20 cm 3,5 4,5 5,0 5,5
Pereu din dale de beton 5,0 6,0 7,0 7,5

ANEXA 8
Coeficientul de contracţie pentru stavile ([11], pag. 167)
a/H  a/H  a/H  a/H 
0,05 0,611 0,30 0,625 0,55 0,650 0,80 0,720
0,10 0,615 0,35 0,628 0,60 0,660 0,85 0,745
0,15 0,618 0,40 0,630 0,65 0,675 0,90 0,780
0,20 0,620 0,45 0,638 0,70 0,690 0,95 0,835
0,25 0,622 0,50 0,645 0,75 0,705 1,00 1,000

ANEXA 9
Indice hidraulic al albiei ([5], pag. 109)
Forma secţiunii prin albie Indice hidraulic
Trapez isoscel  m  2m
x  3,33 1   1,33
 m   2 1 m 2
b
 ; m  ctg 
h
Dreptunghi 2,66
x  3,33 
2
Dreptunghi foarte lat x  3,33
Dreptunghi foarte îngust x  2,00
Triunghi x  5,3
Parabolă foarte largă x  4,3

102
 ANEXA 10
Valorile funcţiei  () pentru albiile cu pantă pozitivă i  0

 x
2,00 2,50 3,00 3,25 3,50 3,75 4,00 4,50 5,00
0,00 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0,05 0,010 0,050 0,050 0,050 0,050 0,050 0,050 0,050 0,050
0,10 0,100 0,100 0,100 0,100 0,100 0,100 0,100 0,100 0,100
0,15 0,151 0,150 0,150 0,150 0,150 0,150 0,150 0,150 0,150
0,20 0,203 0,201 0,200 0,200 0,200 0,200 0,200 0,200 0,200
0,25 0,255 0,252 0,251 0,250 0,250 0,250 0,250 0,250 0,250
0,30 0,309 0,304 0,302 0,301 0,301 0,300 0,300 0,300 0,300
0,35 0,365 0,357 0,354 0,352 0,352 0,351 0,351 0,350 0,350
0,40 0,424 0,411 0,407 0,405 0,404 0,403 0,402 0,401 0,401
0,45 0,485 0,468 0,461 0,458 0,456 0,455 0,454 0,452 0,452
0,50 0,549 0,527 0,517 0,513 0,510 0,508 0,507 0,504 0,503
0,55 0,619 0,590 0,575 0,570 0,566 0,563 0,561 0,556 0,555
0,60 0,693 0,657 0,637 0,630 0,625 0,620 0,617 0,611 0,608
0,61 0,709 0,671 0,650 0,642 0,637 0,632 0,628 0,622 0,619
0,62 0,727 0,685 0,663 0,655 0,649 0,644 0,640 0,634 0,630
0,63 0,741 0,699 0,676 0,668 0,661 0,656 0,652 0,645 0,641
0,64 0,758 0,714 0,689 0,681 0,674 0,668 0,664 0,657 0,652
0,65 0,775 0,729 0,703 0,694 0,687 0,681 0,678 0,668 0,664
0,66 0,792 0,744 0,717 0,707 0,700 0,693 0,688 0,680 0,675
0,67 0,810 0,760 0,731 0,721 0,713 0,706 0,700 0,692 0,687
0,68 0,829 0,776 0,746 0,735 0,726 0,719 0,713 0,704 0,694
0,69 0,848 0,792 0,761 0,749 0,740 0,732 0,726 0,716 0,710
0,70 0,867 0,809 0,776 0,763 0,754 0,746 0,739 0,728 0,722
0,71 0,887 0,826 0,791 0,778 0,768 0,759 0,752 0,741 0,734
0,72 0,907 0,844 0,807 0,793 0,782 0,773 0,766 0,754 0,746
0,73 0,928 0,862 0,823 0,808 0,797 0,787 0,780 0,767 0,759
0,74 0,950 0,881 0,840 0,824 0,812 0,802 0,794 0,780 0,772
0,75 0,972 0,900 0,857 0,841 0,828 0,817 0,808 0,794 0,785
0,76 0,996 0,920 0,874 0,857 0,844 0,833 0,823 0,808 0,798
0,77 1,020 0,940 0,892 0,874 0,860 0,849 0,838 0,822 0,811
0,78 1,045 0,961 0,911 0,892 0,877 0,865 0,854 0,837 0,825
0,79 1,071 0,983 0,930 0,911 0,895 0,882 0,870 0,852 0,839
0,80 1,098 1,006 0,950 0,930 0,913 0,899 0,887 0,867 0,854
0,81 1,127 1,030 0,971 0,949 0,932 0,917 0,904 0,883 0,869
0,82 1,156 1,055 0,993 0,970 0,952 0,936 0,922 0,900 0,885
0,83 1,178 1,081 1,016 0,992 0,972 0,955 0,940 0,917 0,901
0,84 1,221 1,109 1,040 1,014 0,993 0,975 0,960 0,935 0,981
0,85 1,256 1,138 1,065 1,038 1,016 0,997 0,980 0,954 0,936
0,86 1,293 1,139 1,092 1,063 1,039 1,020 1,002 0,974 0,954
0,87 1,333 1,202 1,120 1,090 1,064 1,044 1,025 0,995 0,973
0,88 1,375 1,237 1,151 1,118 1,091 1,069 1,049 1,017 0,994
0,89 1,421 1,275 1,183 1,148 1,120 1,096 1,075 1,040 1,016
0,90 1,472 1,316 1,218 1,181 1,151 1,126 1,103 1,066 1,039
0,905 1,499 1,339 1,237 1,199 1,168 1,142 1,118 1,080 1,052
0,910 1,527 1,362 1,257 1,218 1,185 1,158 1,134 1,094 1,065
0,915 1,557 1,386 1,278 1,237 1,204 1,175 1,150 1,109 1,079
0,920 1,589 1,412 1,300 1,257 1,223 1,193 1,167 1,124 1,093
0,925 1,622 1,440 1,323 1,279 1,243 1,212 1,185 1,141 1,108
0,930 1,658 1,469 1,348 1,302 1,265 1,232 1,204 1,158 1,124

103
 ANEXA 10 (continuare)
 x
2,00 2,50 3,00 3,25 3,50 3,75 4,00 4,50 5,00
0,935 1,696 1,500 1,374 1,327 1,288 1,254 1,225 1,177 1,141
0,940 1,738 1,534 1,403 1,354 1,313 1,278 1,247 1,197 1,159
0,945 1,782 1,570 1,434 1,382 1,339 1,304 1,271 1,281 1,179
0,950 1,831 1,610 1,467 1,413 1,368 1,331 1,297 1,241 1,200
0,955 1,885 1,654 1,504 1,447 1,400 1,361 1,325 1,267 1,223
0,960 1,954 1,702 1,545 1,485 1,436 1,394 1,356 1,295 1,248
0,965 2,013 1,758 1,592 1,528 1,476 1,431 1,391 1,327 1,277
0,970 2,092 1,820 1,645 1,577 1,522 1,474 1,431 1,363 1,310
0,975 2,184 1,896 1,708 1,634 1,576 1,524 1,479 1,455 1,349
0,980 2,297 1,985 1,784 1,705 1,642 1,586 1,537 1,457 1,395
0,985 2,244 2,100 1,882 1,795 1,726 1,665 1,611 1,523 1,456
0,990 2,646 2,264 2,019 1,922 1,844 1,776 1,714 1,615 1,539
0,995 3,000 2,544 2,250 2,137 2,043 1,965 1,889 1,771 1,680
1,001 3,728 2,766 2,184 1,977 1,790 1,646 1,508 1,310 1,138
1,005 2,997 2,139 1,647 1,477 1,329 1,216 1,107 0,954 0,826
1,010 2,652 1,865 1,419 1,265 1,138 1,031 0,936 0,792 0,681
1,015 2,415 1,704 1,291 1,140 1,022 0,922 0,836 0,703 0,602
1,020 2,307 1,591 1,193 1,053 0,940 0,847 0,766 0,641 0,547
1,025 2,197 1,504 1,119 0,986 0,879 0,789 0,712 0,594 0,504
1,030 2,117 1,432 1,061 0,932 0,827 0,742 0,668 0,555 0,469
1,035 2,031 1,372 1,010 0,886 0,785 0,702 0,632 0,522 0,440
1,040 1,966 1,320 0,967 0,846 0,748 0,668 0,600 0,495 0,415
1,045 1,908 1,274 0,929 0,811 0,716 0,638 0,572 0,470 0,393
1,050 1,857 1,234 0,896 0,780 0,688 0,612 0,548 0,448 0,374
1,060 1,768 1,164 0,838 0,727 0,609 0,566 0,506 0,411 0,342
1,070 1,693 1,105 0,790 0,683 0,599 0,529 0,471 0,381 0,315
1,08 1,627 1,053 0,749 0,646 0,564 0,497 0,441 0,355 0,291
1,09 1,573 1,009 0,713 0,613 0,534 0,469 0,415 0,332 0,272
1,10 1,522 0,969 0,680 0,584 0,507 0,444 0,392 0,312 0,254
1,11 1,477 0,933 0,652 0,558 0,483 0,422 0,322 0,294 0,239
1,12 1,436 0,901 0,626 0,534 0,461 0,402 0,354 0,279 0,225
1,13 1,398 0,872 0,602 0,512 0,442 0,384 0,337 0,265 0,212
1,14 1,363 0,846 0,581 0,493 0,424 0,368 0,392 0,252 0,201
1,15 1,331 0,821 0,561 0,475 0,407 0,353 0,308 0,240 0,191
1,16 1,301 0,798 0,542 0,458 0,391 0,339 0,295 0,229 0,181
1,17 1,273 0,776 0,525 0,443 0,377 0,326 0,283 0,218 0,173
1,18 1,247 0,756 0,510 0,428 0,364 0,314 0,272 0,209 0,165
1,19 1,222 0,737 0,495 0,414 0,352 0,302 0,262 0,200 0,167
1,20 1,199 0,719 0,480 0,401 0,341 0,292 0,252 0,192 0,150
1,21 1,177 0,702 0,467 0,389 0,330 0,282 0,243 0,185 0,144
1,22 1,156 0,686 0,454 0,378 0,320 0,272 0,235 0,178 0,138
1,23 1,136 0,671 0,442 0,368 0,310 0,263 0,227 0,171 0,132
1,24 1,117 0,657 0,431 0,358 0,301 0,255 0,219 0,164 0,127
1,25 1,098 0,643 0,420 0,348 0,292 0,247 0,212 0,158 0,122
1,26 1,081 0,630 0,410 0,339 0,284 0,240 0,205 0,153 0,117
1,27 1,065 0,618 0,400 0,330 0,276 0,233 0,199 0,147 0,113
1,28 1,049 0,606 0,391 0,332 0,269 0,266 0,193 0,142 0,108
1,29 1,033 0,594 0,382 0,314 0,262 0,220 0,187 0,137 0,104
1,30 1,018 0,582 0,373 0,306 0,255 0,214 0,182 0,133 0,100

104
 ANEXA 10 (continuare)
 x
2,00 2,50 3,00 3,25 3,50 3,75 4,00 4,50 5,00
1,31 1,004 0,571 0,365 0,299 0,248 0,208 0,171 0,129 0,097
1,32 0,990 0,561 0,357 0,292 0,242 0,203 0,170 0,125 0,094
1,33 0,977 0,551 0,349 0,285 0,236 0,197 0,167 0,121 0,090
1,34 0,964 0,542 0,341 0,279 0,230 0,192 0,162 0,117 0,087
1,35 0,952 0,533 0,334 0,273 0,225 0,187 0,158 0,113 0,084
1,36 0,940 0,524 0,328 0,267 0,219 0,183 0,153 0,110 0,081
1,37 0,928 0,516 0,322 0,261 0,214 0,178 0,149 0,107 0,079
1,38 0,917 0,508 0,316 0,256 0,209 0,174 0,145 0,104 0,076
1,39 0,906 0,500 0,310 0,250 0,205 0,169 0,142 0,101 0,074
1,40 0,896 0,492 0,304 0,245 0,200 0,165 0,138 0,098 0,071
1,41 0,886 0,484 0,298 0,240 0,196 0,161 0,135 0,095 0,069
1,42 0,876 0,477 0,293 0,235 0,192 0,158 0,131 0,092 0,067
1,43 0,866 0,470 0,288 0,231 0,188 0,154 0,128 0,090 0,065
1,44 0,856 0,463 0,283 0,226 0,184 0,151 0,125 0,087 0,063
1,45 0,847 0,456 0,278 0,222 0,180 0,147 0,122 0,085 0,061
1,46 0,838 0,450 0,273 0,218 0,176 0,144 0,119 0,083 0,059
1,47 0,829 0,444 0,268 0,214 0,173 0,141 0,116 0,081 0,057
1,48 0,821 0,438 0,263 0,210 0,169 0,138 0,113 0,079 0,056
1,49 0,813 0,432 0,259 0,206 0,166 0,135 0,111 0,077 0,054
1,50 0,805 0,426 0,255 0,202 0,163 0,132 0,109 0,075 0,053
1,55 0,767 0,399 0,235 0,185 0,148 0,119 0,097 0,066 0,046
1,60 0,733 0,376 0,218 0,170 0,135 0,108 0,087 0,058 0,040
1,65 0,703 0,355 0,203 0,157 0,124 0,098 0,079 0,052 0,035
1,70 0,675 0,336 0,189 0,145 0,114 0,090 0,072 0,047 0,031
1,75 0,650 0,318 0,177 0,135 0,105 0,083 0,066 0,042 0,027
1,80 0,626 0,303 0,166 0,126 0,097 0,076 0,060 0,038 0,024
1,85 0,605 0,289 0,156 0,118 0,090 0,070 0,055 0,034 0,022
1,90 0,585 0,276 0,147 0,111 0,084 0,065 0,050 0,031 0,019
1,95 0,566 0,264 0,139 0,104 0,079 0,060 0,046 0,028 0,017
2,00 0,549 0,253 0,132 0,098 0,074 0,056 0,043 0,026 0,016
2,1 0,518 0,233 0,119 0,087 0,065 0,048 0,037 0,022 0,013
2,2 0,490 0,216 0,108 0,078 0,057 0,042 0,032 0,018 0,011
2,3 0,466 0,201 0,098 0,070 0,051 0,037 0,028 0,016 0,009
2,4 0,444 0,188 0,090 0,064 0,046 0,033 0,024 0,013 0,008
2,5 0,424 0,176 0,082 0,058 0,041 0,030 0,022 0,012 0,006
2,6 0,405 0,165 0,076 0,053 0,037 0,027 0,019 0,010 0,005
2,7 0,389 0,155 0,070 0,048 0,034 0,024 0,017 0,009 0,005
2,8 0,374 0,146 0,065 0,044 0,031 0,022 0,015 0,008 0,004
2,9 0,360 0,138 0,060 0,041 0,028 0,020 0,014 0,007 0,003
3,0 0,346 0,131 0,056 0,038 0,026 0,018 0,012 0,006 0,003
3,5 0,294 0,103 0,041 0,027 0,018 0,012 0,008 0,004 0,002
4,0 0,255 0,084 0,031 0,020 0,012 0,008 0,005 0,002 0,001
4,5 0,226 0,070 0,025 0,015 0,009 0,006 0,004 0,001
5,0 0,203 0,060 0,020 0,012 0,009 0,004 0,003 0,001
6,0 0,168 0,046 0,014 0,008 0,004 0,003 0,001 0,001
7,0 0,145 0,036 0,010 0,005 0,003 0,002 0,001
8,0 0,126 0,029 0,009 0,004 0,002 0,001 0,001
9,0 0,110 0,024 0,006 0,003 0,001 0,001 0,000
10,0 0,100 0,021 0,005 0,002 0,001 0,001 0,000
20,0 0,093 0,008 0,002 0,001 0,000 0,000 0,000

105
 ANEXA 11
Verificarea condiţiei de înecare a deversorului ([5], pag. 117)
H
0 0,25 0,50 0,75 1,00 1,25 1,50 1,75 2,00 2,25 2,50 2,75
p1
 z 
  1 0,80 0,72 0,68 0,66 0,66 0,67 0,69 0,70 0,73 0,76 0,80
 p1  cr

ANEXA 12
Coeficientul de înecare pentru deversor cu profil practic
([5], pag. 119)
hn
0,00 0,20 0,40 0,50 0,60 0,70 0,80 0,90 0,95 1,00
H0
 1,00 0,981 0,963 0,937 0,907 0,856 0,778 0,621 0,438 0,00

ANEXA 13
Coeficient de debit pentru deversor prag lat ([5], pag. 120)
Formă prag V K m
Prag cu muchie rotunjită 0,92 0,63 0,35
Prag cu muchie teşită 0,88 0,61 0,335
Prag cu muchie vie 0,85 0,59 0,32

ANEXA 14
Coeficient de înecare pentru deversor prag lat ([5], pag. 121)
hn
0,70 0,75 0,80 0,85 0,90 0,92 0,95 0,96 0,97 0,98 0,99 1,0
H0
 1,1 0,974 0,928 0,855 0,739 0,676 0,552 0,499 0,436 0,360 0,257 0

106
 ANEXA 15
Coeficient de debit pentru deversor trapezoidal ([3], pag. 389)
Taluze c /H
p/H
m1 m2 0,5 0,7 1,0 2,0
0 3 0,42 0,40 0,36 0,34
0,5...2
0 5 0,38 0,37 0,35 0,34
0 10 0,36 0,36 0,35 0,34
3 0 0,47 0,44 0,40 0,37
5 0 0,46 0,44 0,40 0,37
10 0 0,43 0,42 0,39 0,36

0 1 0,46 0,42 0,37 0,33

2...3
0 1 0,42 0,40 0,36 0,33
1 0 0,46 0,43 0,39 0,36
2 0 0,47 0,44 0,40 0,37

ANEXA 16
Valorile coeficientului de viteză  ([2], pag. 255)
Construcţia 
Treaptă, fără stavilă 1,00
Treaptă, cu stavilă 1,00...0,97
Deversor cu profil practic, fără stavilă:
– parament deversant de lungime mică 1,00
– parament deversant de lungime mijlocie 0,95
– parament deversant de lungime mare 0,90
Deversor cu stavile 0,95...0,85
Deversor cu contur poligonal 0,90...0,80
Deversor prag lat 0,95...0,85

107
 ANEXA 17
Disipator de energie U.S.B.R. – III ([3], pag. 415)

ANEXA 18
Coeficientul capacităţii de erodare ([2], pag. 307)

108
 BIBLIOGRAFIE
1. TROFIN, E. – Hidraulică şi amenajări hidrotehnice – I.C.B., 1974.
2. CERTOUSOV, M. D. – Hidraulică – Editura Tehnică, 1966.
3. CIOC, D. – Hidraulică – Ed. Didactică şi Pedagogică, 1975.
4. MATEESCU, Cr. – Hidraulică – Editura Didactică şi Pedagogică, 1963.
5. TROFIN, E., MĂNESCU, M., BICA, I. – Hidraulica teoretică şi aplicată – I.C.B.,
1985.
6. MĂNESCU, M., BICA, I. – Probleme de hidraulică teoretică şi aplicată – I.C.B.,
1985.
7. CIOC, D., TROFIN, E., IAMANDI, C., TATU, G., MĂNESCU, M., DAMIAN, R.,
SANDU, L. – Hidraulică. Culegere de probleme – Editura Didactică şi
Pedagogică, 1973.
8. DOROBANŢU, S., PĂUCĂ. C., ROMANESCU, C., ŞOVĂREL, E., RĂCĂNEL, I.
– Terasamente. Exemple de calcul – I.C.B., 1974.
9. IAMANDI, C., PETRESCU, V. – Mecanica fluidelor – Editura Didactică şi
Pedagogică, 1978.
10. MĂNESCU, M., LUCA, O. – Probleme de hidraulică şi hidrologie – I.C.B., 1983.
11. TROFIN, E. – Hidraulică şi hidrologie – Editura Didactică şi Pedagogică, 1974.
12. DUMITRAŞCU, D., RĂZVAN, E. – Disiparea energiei – Editura Tehnică, 1972.

109