Matematici Aplicate in Economie PDF

ELENA TOPUZU MIHAELA NEAMŢU
MATEMATICI PENTRU ECONOMIŞTI
MANUAL PENTRU ÎNVǍŢǍMÂNT

LA DISTANŢǍ
ANUL I
Referenţi ştiinţifici:
Prof. Dr. Dumitru Opriş

Conf. Dr. Traian Ceauşu
CUPRINS
Capitolul I. MATEMATICI FINANCIARE . . . . . . . 7
1.1. Dobânda . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2. Rate proporţionale. Rate echivalente. . . . . . . . . 14
1.3. Dobânda postcalculatǎ. Dobânda precalculatǎ. . . . . . 15
1.4. Devalorizare . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.5. Plǎţi eşalonate . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.6. Împrumuturi. Rambursarea ı̂mprumuturilor . . . . . . 20
1.7. Întrebǎri de autoevaluare . . . . . . . . . . . . 24
1.8. Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . 24
Capitolul II. SPAŢIUL IRn . . . . . . . . . . . . . 27
2.1. Spaţiul vectorial IRn . . . . . . . . . . . . . . 27
2.2. Subspaţii vectoriale ı̂n IRn . . . . . . . . . . . . 31
2.3. Dependenţǎ liniarǎ. Sisteme de generatori. Baze . . . . . 33
2.4. Mulţimi convexe ı̂n IRn . . . . . . . . . . . . . 43
2.5. Structura topologicǎ a spaţiului IRn . . . . . . . . . 45
2.6. Şiruri şi serii . . . . . . . . . . . . . . . . 51
2.6.1. Şiruri ı̂n IRp . . . . . . . . . . . . . . . . 51

2.6.2. Serii numerice . . . . . . . . . . . . . . . 52
5
2.8. Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . 57
Capitolul III. ELEMENTE DE ANALIZǍ MATEMATICǍ . 65
3.1. Funcţii vectoriale de mai multe variabile reale . . . . . . 65
3.1.1. Aplicaţii liniare . . . . . . . . . . . . . . 65

3.1.2. Forme pǎtratice . . . . . . . . . . . . . . 74
3.2. Calcul diferenţial . . . . . . . . . . . . . . . 79
3.2.1. Limita şi continuitatea funcţiilor reale de mai multe variabile

reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
3.2.2. Derivabilitate parţialǎ de ordinul ı̂ntâi . . . . . . . 81
3.2.3. Diferenţiabilitate de ordinul ı̂ntâi . . . . . . . . . 83
3.2.4. Derivabilitate parţialǎ şi diferenţiabilitate de ordinul doi . 86
3.3. Extremele funcţiilor reale de mai multe variabile reale . . . 90
3.3.1. Extremele funcţiilor reale de mai multe variabile reale fǎrǎ restricţii
90
3.3.2. Extremele condiţionate ale funcţiilor reale de mai multe variabile
reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
3.4. Integrala generalizatǎ . . . . . . . . . . . . . 109
3.6. Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . 120
Glosar termeni . . . . . . . . . . . . . . . . . 135

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
6
Capitolul I
MATEMATICI FINANCIARE
Obiectul matematicilor financiare constǎ ı̂n prezentarea şi studiul mo-

delelor economico-matematice ale operaţiunilor financiare.
Prin operaţiune financiarǎ vom ı̂nţelege plasarea unei sume de bani ı̂ntre
doi parteneri (care pot fi persoane, grupuri de persoane, instituţii, etc.), ı̂n
anumite condiţii, dupǎ anumite reguli şi cu un anumit scop.
Analiza rentabilitǎtii unor astfel de plasamente poate interesa institu-
ţiile financiare, intreprinderile, precum şi persoanele particulare atunci când
ı̂şi plaseazǎ anumite economii, sau dimpotrivǎ fac anumite ı̂mprumuturi.
1.1. Dobânda
Din confruntarea dintre cerere şi ofertǎ pe piaţa financiarǎ apare con-
ceptul de preţ al banilor, a cǎrui semnificaţie o dǎ noţiunea de dobândǎ.
Fie IR mulţimea numerelor reale (consideratǎ ca axǎ a timpului); orice
t ∈ IR va fi numit moment (de timp). Notǎm
∆ = {(s, t) ∈ IR2 | s ≤ t}
Dacǎ (s, t) ∈ IR vom spune cǎ (s,t) este interval su perioadǎ (de timp)
cu momentul iniţial s şi momentul final t. Diferenţa t - s va fi numitǎ
duratǎ sau lungime a intervalului (s,t). Unitatea de mǎsurǎ pentru durata
unui interval va fi anul cu diviziunile sale: semestrul, trimestrul, luna, ziua.
De regulǎ vom folosi anul bancar (procedura germanǎ):
1an (bancar)= 2 semestre = 4 trimestre = 12 luni = 360 zile
În anumite situatii, cu precizǎri ı̂n acest sens , se va folosi anul calen-
daristic de 365 de zile (respectiv, 366 ı̂n anii bisecţi), cu luni de 28, 29, 30,
respectiv 31 de zile (procedura englezǎ).
Vom numi funcţie dobândǎ unitarǎ orice funcţie d : ∆ → IR cu pro-

prietǎţile:
(i) d(s, s) = 0, ∀s ∈ R
(ii) d(s, θ) ≤ d(s, t) şi d(θ, t) ≤ d(s, t), ∀(s, t) ∈ ∆, θ ∈ R, s ≤ θ ≤ t.
Observând cǎ pentru θ = s obţinem 0 = d(s, s) ≤ d(s, t), deducem cǎ
funcţia dobn̂dǎ unitarǎ ia doar valori pozitive.
7
Dacǎ intervalul (s, t) ∈ ∆ este fixat, numǎrul real d(s, t) reprezintǎ
dobânda pentru o unitate monetarǎ plasatǎ pe intervalul (s,t), calculatǎ
cu funcţia d şi va fi numitǎ dobândǎ unitarǎ corespunzǎtoare funcţiei d şi
perioadei (s,t). Dacǎ lungimea intervalului este un an, d(s,s+1) va fi numitǎ
dobândǎ unitarǎ anualǎ la momentul iniţial s.
Exemplul 1.1.1. Funcţia d : ∆ → IR+ datǎ prin
d(s, t) = (t − s)(2 + s2 − 2st + t2 ), ∀(s, t) ∈ ∆
este o funcţie dobândǎ unitarǎ staţionarǎ. Într-adevǎr, observând cǎ d(s, t) =

2(t − s) + (t − s)3 , deducem
• d(s, s) = 0, ∀s ∈ IR
• d(s, θ) = 2(θ − s) + (θ − s)3 ≤ 2(t − s) + (t − s)3 = d(s, t)
• d(θ, t) = 2(t − θ) + (t − θ)3 ≤ 2(t − s) + (t − s)3 = d(s, t), ∀(s, t) ∈
∆, θ ∈ IR, s ≤ θ ≤ t, deci d este o funcţie dobândǎ unitarǎ.
Fie d : ∆ → IR+ o funcţie dobândǎ unitarǎ.

Functiile σ, ν : ∆ → IR date prin
1
σ(s, t) = 1 + d(s, t), respectiv ν(s, t) = , ∀(s, t) ∈ ∆
1 + d(s, t)
vor fi numite funcţie factor de fructificare, respectiv actualizare asociate

funcţiei dobândǎ unitarǎ d.
Dacǎ intervalul (s, t) ∈ ∆ este fixat, numerele σ(s, t), respectiv ν(s, t)
vor fi numite factor de fructificare, respectiv factor de actualizare pe pe-
rioada (s,t), corespunzǎtori funcţiei dobândǎ unitarǎ d.
Vom numi operaţiune financiarǎ (sau tranzacţie financiarǎ) tripletul

definit prin fixarea a trei elemente:
- capitalul iniţial (sau valoarea actualǎ) S0 ∈ IR+ ;
- perioada (s, t) ∈ ∆;
- funcţia dobândǎ unitarǎ d.
Practic, printr-o operaţiune financiarǎ suma S0 este plasatǎ de cǎtre un
partener (creditor) cǎtre un alt partener (debitor) , ı̂n anumite condiţii şi
ı̂ntr-un anumit scop. În general, condiţiile sunt rezultatul unor negocieri
ı̂ntre cei doi parteneri. Scopul plasamentului poate fi pentru economisire,
pentru ı̂mprumut, pentru rambursare a unui ı̂mprumut, etc..
În continuare, vom nota (S0 , (s, t), d) o operaţiune financiarǎ de capital
iniţial S0 , pe perioada (s,t), dobânda calculându-se cu funcţia d.
8
Vom numi sumǎ finalǎ (sau valoare finalǎ) corespunzǎtoare operaţiunii
financiare (S0 , (s, t), d) valoarea
St = S0 [1 + d(s, t)] = S0 σ(s, t)

Diferenţa
Dt = St − S0 = S0 d(s, t)
se numeşte dobândǎ (totalǎ) rezultatǎ din operaţiunea financiarǎ precizatǎ.
Practic, dobânda reprezintǎ o sumǎ pe care debitorul trebuie sǎ o dea
creditorului pentru a putea beneficia de suma S0 pe perioada (s,t). Din
punctul de vedere al creditorului, aceasta trebuie sǎ aibǎ ı̂n componenţa
sa:
- cheltuielile efectuate de creditor pentru acordarea ı̂mprumutului;
- profitul creditorului;
- suma care sǎ acopere eventualele pierderi prevǎzute sau nu (deva-
lorizarea monetarǎ, insolvabilitatea creditorului, etc.), pe perioada ram-
bursǎrii creditului.
Unitatea de mǎsurǎ pentru suma iniţialǎ, suma finalǎ şi dobândǎ este
unitatea monetarǎ (leu, euro, etc.).
Fie d : ∆ → IR+ o funcţie dobândǎ unitarǎ.

Spunem cǎ d este funcţie dobândǎ unitarǎ staţionarǎ dacǎ ∀(s, t) ∈ ∆
este satisfǎcutǎ relaţia d(s, t) = d(0, t − s), adicǎ d(s,t) depinde doar de
lungimea t - s a intervalului (s,t). Din acest motiv, când lucrǎm cu dobândǎ
staţionarǎ putem fixa s = 0, iar t va reprezenta ı̂n acest caz lungimea
intervalului.
Dacǎ d este o funcţie dobândǎ unitarǎ staţionarǎ vom nota cu r dobânda
unitarǎ anualǎ, adicǎ r = d(s,s+1) = d(0,1) şi o vom numi ratǎ anualǎ
a dobânzii. Numǎrul p = 100r se numeşte procent anual şi reprezintǎ
dobânda obţinutǎ plasând 100 u.m. pe durata unui an.
Funcţia d definitǎ ı̂n Exemplul 1.1.1 este o funcţie dobândǎ unitarǎ
staţionarǎ. Într-adevǎr,
d(s, t) = 2(t − s) + (t − s)3 = d(0, t − s).
Spunem cǎ d este funcţie dobândǎ unitarǎ simplǎ dacǎ satisface relaţia
d(s, t) = d(s, θ) + d(θ, t), ∀s ≤ θ ≤ t.
Funcţia dobândǎ unitarǎ simplǎ se utilizeazǎ, de obicei, ı̂n operaţiunile

financiare a cǎror duratǎ este mai micǎ de un an (gestionarea conturilor
curente, titluri de creanţe, scontul efectelor comerciale, etc.).
9
Exemplul 1.1.2. Funcţia d : ∆ → IR+ datǎ de d(s, t) = a(t − s), a ∈
IR+ este o funcţie dobândǎ unitarǎ simplǎ, staţionarǎ.
Într-adevǎr,
• d(s, s) = a(s − s) = 0, ∀s ∈ IR;
• d(s, θ) = a(θ − s) ≤ a(t − s) = d(s, t)
d(θ, t) = a(t − θ) ≤ a(t − s) = d(s, t), ∀s ≤ θ ≤ t;
• d(s, t) = a(t − s) = a(t − θ + θ − s) = a(t − θ) + a(θ − s) = d(s, θ) +
d(θ, t), ∀s ≤ θ ≤ t.
• d(s, t) = a(t − s) = d(0, t − s), ∀(s, t) ∈ ∆.
Rezultǎ cǎ d este o funcţie dobândǎ unitarǎ simplǎ staţionarǎ. Dacǎ
r reprezintǎ rata anualǎ a dobânzii, din relaţia r = d(0, 1) obţinem a = r,
deci d(s, t) = r(t − s) sau, alegând s = 0, d(0, t) = rt, unde t reprezintǎ
lungimea intervalului (mǎsuratǎ ı̂n ani). De aici, St = S0 (1 + rt).
Funcţia dobândǎ unitarǎ introdusǎ prin Exemplul 1.1.2 o vom numi
funcţie dobândǎ unitarǎ simplǎ uzualǎ, iar operaţiunile financiare care
utilizeazǎ aceastǎ funcţie dobândǎ unitarǎ le vom numi plasamente cu
dobândǎ simplǎ (uzualǎ).
De altfel, se poate demonstra cǎ d este o funcţie dobândǎ unitarǎ simplǎ
dacǎ, şi numai dacǎ, existǎ o funcţie crescǎtoare ϕ : IR → IR cu proprietatea
d(s, t) = ϕ(t) − ϕ(s), ∀(s, t) ∈ ∆. În exemplul de mai sus ϕ(t) = at.
Spunem cǎ funcţia d este o funcţie dobândǎ unitarǎ compusǎ cu capi-

talizare continuǎ, pe scurt, funcţie dobândǎ unitarǎ continuǎ, dacǎ satisface
relaţia:
d(s, t) = d(s, θ) + d(θ, t) + d(s, θ)d(θ, t), ∀s ≤ θ ≤ t.
Se verificǎ imediat cǎ relaţia de mai sus este echivalentǎ cu oricare din
urmǎtoarele:
d(s, t) = d(s, θ) + σ(s, θ)d(θ, t), ∀s ≤ θ ≤ t

sau
σ(s, t) = σ(s, θ)σ(θ, t), ∀s ≤ θ ≤ t.
Din relaţiile de mai sus observǎm cǎ ı̂n plasamentele cu dobândǎ unitarǎ
continuǎ, pentru orice moment θ, dobânda acumulatǎ pe intervalul (s, θ)
se adaugǎ la capital, aducând dobândǎ pe intervalul rǎmas.
Funcţia dobândǎ unitarǎ continuǎ se utilizeazǎ, de obicei, ı̂n operaţiuni
financiare a cǎror duratǎ este mai mare de un an (plasamente bursiere,
analiza unor investiţii financiare, etc.).
Exemplul 1.1.3. Funcţia d : ∆ → IR+ datǎ prin d(s, t) = ea(t−s) −
1, a ∈ IR+ , defineşte o funcţie dobândǎ unitarǎ continuǎ staţionarǎ.
Într-adevǎr,
10
• d(s, s) = ea(s−s) − 1 = 0, ∀s ∈ IR;
• d(s, θ) = ea(θ−s) − 1 ≤ ea(t−s) − 1 = d(s, t);
d(θ, t) = ea(t−θ) − 1 ≤ ea(t−s) − 1 = d(s, t), ∀s ≤ θ ≤ t;
• σ(s, t) = ea(t−s) = ea(t−θ+θ−s) = ea(t−θ) ea(θ−s) = σ(s, θ)σ(θ, t), ∀s ≤
θ ≤ t.
• d(s, t) == ea(t−s) − 1 = d(0, t − s), ∀(s, t) ∈ ∆.
Deducem cǎ d este o funcţie dobândǎ unitarǎ continuǎ staţionarǎ. Dacǎ
notǎm r = d(0, 1) obţinem r = ea − 1, de unde a = ln(1 + r) şi d(s, t) =
e(t−s)ln(1+r) − 1 = (1 + r)( t − s) − 1 sau, pentru s = 0, deducem d(0, t) =
(1 + r)t şi St = S0 (1 + r)t , unde t reprezintǎ lungimea intervalului mǎsuratǎ
ı̂n ani.
Funcţia dobândǎ unitarǎ introdusǎ prin Exemplul 3 o vom numi funcţie
dobândǎ unitarǎ continuǎ uzualǎ, iar operaţiunile financiare care utilizeazǎ
aceastǎ dobândǎ le vom numi plasamente cu dobândǎ continuǎ (uzualǎ).
De altfel, se poate verifica uşor cǎ daca d este o funcţie dobândǎ unitarǎ
simplǎ, funcţia definitǎ prin d0 (s, t) = ed(s,t) − 1 este o funcţie dobândǎ
unitarǎ continuǎ; invers, dacǎ d este o funcţie dobândǎ unitarǎ continuǎ,
funcţia d00 definitǎ prin d00 (s, t) = ln[1 + d(s, t)] este o funcţie dobândǎ
unitarǎ simplǎ.
Fie (s, t) ∈ ∆ şi s = t0 ≤ t1 ≤ ... ≤ tn = t o diviziune a acestui interval.

Spunem cǎ d este o funcţie dobânda unitarǎ compusǎ cu capitalizare
discretǎ la momentele t1 , t2 , ..., tn−1 , pe scurt, funcţie dobândǎ unitarǎ dis-
cretǎ dacǎ satisface relaţia:
σ(s, θ) = σ(s, tk−1 )σ(tk−1 , θ), ∀tk−1 < θ ≤ tk , k = 1, 2, ..., n.
Dacǎ d este o funcţie dobândǎ unitarǎ discretǎ deducem
σ(s, t) = σ(t0 , t1 )σ(t1 , t2 )...σ(tn−1 , tn ),

iar
d(s, t) = σ(t0 , t1 )σ(t1 , t2 )...σ(tn−1 , tn ) − 1.
Din relaţiile de mai sus deducem cǎ ı̂n plasamentele cu dobândǎ discretǎ,
la sfârşitul fiecǎrui subinterval (tk−1 , tk ), dobânda corespunzǎtoare aces-
tui subinterval se adaugǎ la capital, producând la rândul ei dobândǎ pe
perioada rǎmasǎ.
Funcţia dobândǎ unitarǎ discretǎ se utilizeazǎ tot ı̂n plasamente pe
termen lung, atunci când plata dobânzii se face periodic.
Exemplul 1.1.4. Pentru (s, t) ∈ ∆, s = t0 ≤ t1 ≤ ... ≤ tn−1 ≤ tn şi
a ∈ IR+ , definim
d(s, θ) = [1 + a(t1 − t0 )][1 + a(t2 − t1 )]...[1 + a(θ − tk−1 ], ∀tk−1 < θ ≤ tk .
11
Deducem
d(s, t) = [1 + a(t1 − t0 )][1 + a(t2 − t1 )]...[1 + a(tn − tn−1 )] − 1
care este o funcţie dobândǎ unitarǎ discretǎ, ı̂n care intervin doar lungimile
subintervalelor (tk−1 , tk ), k = 1, 2, ..., n. Înlocuind a = r şi s = 0, obţinem
d(0, t) = [1 + r(t1 − t0 )][1 + r(t2 − t1 )]...[1 + r(tn − tn−1 )] − 1
pe care o vom numi dobândǎ unitarǎ discretǎ uzualǎ pe (s,t). Cu aceasta
St = S0 [1 + r(t1 − t0 )][1 + r(t2 − t1 )]...[1 + r(tn − tn−1 )]
unde lungimile subintervalelor sunt mǎsurate ı̂n ani.

În continuare vom utiliza doar dobânzile uzuale introduse prin exem-
plele 1.1.2, 1.1.3, 1.1.4, pe care le vom nota ds , dc , dd , cu unele generalizǎri
pe care le vom evidenţia ı̂n cele ce urmeazǎ.
Fie (s, t) ∈ ∆ şi s = t0 ≤ t1 ≤ ... ≤ tn −1 ≤ tn = t o diviziune a sa. Dacǎ

pe intervalul (tk−1 , tk ) se considerǎ rata anualǎ a dobânzii rk , k = 1, 2, ..., n,
deducem:
- dobânda simplǎ
ds (0, t) = r1 (t1 − t0 ) + r2 (t2 − t1 ) + ... + rn (tn − tn−1 ),
cu suma finalǎ
St = S0 [1 + r1 (t1 − t0 ) + r2 (t2 − t1 ) + ... + rn (tn − tn−1 )];
- dobânda continuǎ
dc (0, t) = (1 + r1 )(t1 −t0 ) (1 + r2 )(t2 −t1 ) ...(1 + rn )(tn −tn−1 ) − 1,
cu suma finalǎ
St = S0 (1 + r1 )(t1 −t0 ) (1 + r2 )(t2 −t1 ) ...(1 + rn )(tn −tn−1 ) ;
- respectiv, dobânda discretǎ
dd (0, t) = [1 + r1 (t1 − t0 )][1 + r2 (t2 − t1 )]...[1 + rn (tn − tn−1 )] − 1,
cu suma finalǎ
St = S0 [1 + r1 (t1 − t0 )][1 + r2 (t2 − t1 )]...[1 + rn (tn − tn−1 )].
Dacǎ tk − tk−1 = 1 an, k = 1, 2, ..., n, se obţine:
St = S0 (1 + r1 + r2 + ... + rn ) dacǎ se utilizeazǎ dobânda simplǎ şi
St = S0 (1 + r1 )(1 + r2 )...(1 + rn ) dacǎ plasamentul se face cu dobânda
continuǎ sau discretǎ.
Dacǎ ı̂n plus, rk = r, k = 1, 2, ..., n, relaţiile de mai sus devin:
St = (1 + rn), respectiv St = S0 (1 + r)n .
Sǎ observǎm cǎ indiferent de modul de plasare, suma finalǎ este funcţie
crescǎtoare ı̂n raport cu oricare dintre elementele S0 , t, r.
12
Exemplul 1.1.5. (i) Aveţi posibilitatea sǎ plasaţi suma S0 = 6 · 103
u.m. pe o perioadǎ de trei ani ı̂n una din variantele:
V1 - ı̂n regim de dobândǎ simplǎ cu rata anualǎ a dobânzii r1 = 0, 07 ı̂n
primul an, r2 = r3 = 0, 09 ı̂n ultimii doi ani;
V2 - ı̂n regim de dobândǎ compusǎ cu rata anualǎ a dobânzii r = 0, 08;
V3 - ı̂n regim de dobândǎ compusǎ cu capitalizare semestrialǎ cu rata
anualǎ a dobânzii r1 = r2 = 0, 1 ı̂n primii doi ani şi r3 = 0, 072 ı̂n al treilea
an.
Care variantǎ aţi alege-o?
(ii) Dupǎ câţi ani capitalul S0 plasat cu rata anualǎ r = 0, 1 se tripleazǎ,
dacǎ plasamentul se face ı̂n regim de dobândǎ simplǎ, respectiv dobândǎ
compusǎ?
(iii) Care ar trebui sǎ fie rata anualǎ a dobânzii pentru ca suma S0 = 103
u.m. sǎ devinǎ 15 · 102 u.m. ı̂n 4 ani, dacǎ plasamentul se face ı̂n regim de
dobândǎ simplǎ, respectiv dobândǎ continuǎ?
(iv) Care din urmǎtoarele oferte de plasament ale sumei S0 = 6 · 103 o
consideraţi mai avantajoasǎ:
V1 - o sumǎ finalǎ de 7500 u.m. peste trei ani;
V2 - o sumǎ finalǎ de 8300 u.m. peste patru ani?
Soluţie. (i) Suma finalǎ pentru fiecare din cele trei variante va fi:
S3 = 6 · 103 (1 + 0, 07 + 2 · 0, 09) = 7500 u.m. ı̂n varianta V1 ;
S3 = 6 · 103 (1 + 0, 08)3 = 7558, 27 u.m. ı̂n varianta V2 ;
S3 = 6 · 103 (1 + 0, 1 · 0, 5)4 (1 + 0, 072 · 0, 5)2 = 7827, 59 u.m. ı̂n varianta
V3 . Deducem cǎ V3 este varianta cea mai bunǎ.
(ii) Înlocuind St = 3S0 ı̂n relaţiile St = S0 (1 + 0, 1t), respectiv St =
(1 + 0, 1)t , rezultǎ t = 3S0,1S
0 −S0
0
= 20 ani ı̂n cazul dobânzii simple, respectiv
ln3
t = ln1,1 = 11ani şi 194 zile ı̂n cazul dobânzii continue.
(iii) Înlocuind S0 = 103 u.m., St = 15 · 102 u.m. şi t = 4 ı̂n relaţiile

St = S0 (1 + r · t), respectiv St = S0 (1 + r)t , obţinem r = 1500−1000 = 0, 125
√ 4·1000
pentru plasament cu dobânda simplǎ, respectiv r = 1, 5 − 1 = 0, 107
4
pentru plasament cu dobânda continuǎ.

(iv) Vom compara ratele anuale ale dobânzilor din cele douǎ oferte,
S0 = 6 · 103 u.m. fiind valoarea actualǎ ı̂n ambele. Înlocuind ı̂n relaţia
St = S0 (1 + r)t datele corespunzǎtoare celor douǎ variante, obţinem:
√
7500 = 6 · 103 (1 + r)3 , de unde r = 3 1, 25 − 1 = 0, 0772 pentru prima
ofertǎ şi p
8300 = 6 · 103 (1 + r)4 de unde r = 4 1, 38(3) − 1 = 0, 0845 pentru a
doua varianta, care este mai bunǎ.
13
1.2. Rate proporţionale. Rate echivalente
Ratele (procentele) dobânzii sunt calculate, de obicei, pentru perioada

de un an. Dacǎ se considerǎ o perioadǎ sub un an (semestru, trimestru,
lunǎ, etc.), rata dobânzii corespunzǎtoare unei astfel de perioade se poate
calcula ı̂n mai multe moduri. Se disting rata proporţionalǎ şi rata echiva-
lentǎ.
Fie r rata anualǎ a dobânzii şi o diviziune a anului ı̂n k pǎrţi egale.
Se numeşte ratǎ proporţionalǎ a dobânzii, corespunzǎtoare unei subpe-
rioade, numǎrul rp definit prin rp = kr .
Sǎ observǎm cǎ plasând suma S0 ı̂n regim de dobândǎ simplǎ pe durata
unei subperioade, cu rata anualǎ a dobânzii r, se obţine aceeaşi sumǎ finalǎ
cu cea obţinutǎ prin plasarea aceleaşi sume pe o duratǎ de un an cu rata
anualǎ a dobânzii egalǎ cu rp , adicǎ
1
S0 (1 + r ) = S0 (1 + rp ).
k
De asemenea, prin plasarea sumei S0 ı̂n regim de dobândǎ simplǎ pe
durata a k subperioade (= 1 an), cu rata anualǎ a dobânzii rp pe fiecare
subperioadǎ, se obţine aceeaşi sumǎ finalǎ cu cea obţinutǎ prin plasarea
aceleaşi sume pe durata unui an, cu rata anualǎ a dobânzii egalǎ cu r,
adicǎ
S0 (1 + krp ) = S0 (1 + r)
Nu acelaşi lucru se ı̂ntâmplǎ dacǎ plasamentul se face cu dobândǎ dis-
cretǎ, cu capitalizare la sfârşitul fiecǎrui subinterval. Într-adevǎr,
1 r
S0 (1+rp )k = S0 [1+krp + k(k−1)rp2 +...+rpk ] = S0 [1+r+...+( )k ] ≥ S0 (1+r),
2 k
adicǎ dobânda anualǎ obţinutǎ este r0 = (1 + kr )k − 1 ≥ r
Se numeşte ratǎ √
echivalentǎ corespunzǎtoare unei subperioade numǎrul
re definit prin re = k 1 + r − 1.
Sǎ observǎm cǎ prin plasarea sumei S0 pe durata a k subperioade, ı̂n
regim de dobândǎ discretǎ cu capitalizare la sfârşitul fiecǎrei subperioade,
cu rata dobânzii egalǎ re pe fiecare subperioadǎ, se obţin aceeaşi sumǎ
finalǎ cu cea obţinutǎ prin plasarea aceleaşi sume pe o perioadǎ de un an,
cu rata anualǎ a dobânzii egalǎ cu r, adicǎ
S0 (1 + re )k = S0 (1 + r).
r
De aici, 1 + r = (1 + re )k ≥ 1 + kre , de unde r ≥ kre , deci rp = k ≥ re .
14
Exemplul 1.2.1. (i) Determinaţi rata lunarǎ proporţionalǎ şi echiva-
lentǎ cu rata anualǎ r = 0, 1.
(ii) O bancǎ anunţǎ o ratǎ anualǎ r = 0, 09 pentru credite imobiliare.
Rambursarea se face lunar cu ratǎ proporţionalǎ. Care este rata anualǎ
echivalentǎ?
(iii) Un capital S0 = 5 · 105 u.m. este plasat cu o ratǎ anualǎ r =
0, 08. Care este dobânda trimestrialǎ obţinutǎ utilizând rata echivalentǎ;
dar folosind rata proporţionalǎ?
(iv) Capitalul S0 = 5 · 105 u.m. aduce o dobândǎ de 2 · 104 u.m. pe
semestru. Care este rata anualǎ echivalentǎ a acestui plasament?
Soluţie. (i) Rata lunarǎ proporţionalǎ este rp = 0, 1 : 12 = 0, 0083, iar
√
rata lunarǎ echivalentǎ re = 12 1 + 0, 1 − 1 = 0, 00797;
(ii) Rata lunarǎ proporţionalǎ rp = 0, 09 : 12 = 0, 0075, iar rata anualǎ
echivalentǎ r = (1 + 0, 0075)12 − 1 = 0, 0938;
√
(iii) Rata trimestrialǎ echivalentǎ re = 4 1 + 0, 08 − 1 = 0, 01942, de
unde D 1 = 5 · 105 · 0, 01942 = 9713 u.m.; rata trimestrialǎ proporţionalǎ
4
rp = 0, 08 : 4 = 0, 02, iar D 1 = 10000 u.m. r
4
(iv) Rata semestrialǎ a plasamentului este rp = (2·104 ) : (5·105 ) = 0, 04.

Rata anualǎ echivalentǎ este r = (1 + 0, 04)2 − 1 = 0, 0816.
1.3. Dobânda postcalculatǎ. Dobânda precalculatǎ
Dobânda corespunzǎtoare unei operaţiuni financiare poate fi plǎtitǎ la

sfârşitul sau ı̂nceputul intervalului de plasament.
Spunem cǎ plasamentul este cu dobânda postcalculatǎ dacǎ ea se plǎteşte
la sfârşitul intervalului. Dacǎ plata dobânzii se face la ı̂nceputul perioadei
se spune cǎ plasamentul este cu dobândǎ precalculatǎ.
Prima variantǎ este mai avantajoasǎ pentru debitor, ı̂n timp ce cre-
ditorul preferǎ a doua. Într-adevǎr, dacǎ (S0 , (s, t), d) este o operaţiune
financiarǎ cu dobândǎ postcalculatǎ, suma primitǎ de debitor este S0 , iar
la sfârşitul perioadei (s,t) va returna St = S0 + Dt . În cazul dobânzii
precalculate, suma realǎ primitǎ de debitor este S0 0 = S0 − Dt , iar la
sfârşitul intervalului returneazǎ creditorului S0 .
Prin convenţie, se numeşte ratǎ efectivǎ a dobânzii rata dobânzii simple
postcalculate.
15
Sǎ observǎm cǎ pentru aceeaşi ratǎ a dobânzii, varianta a doua core-
spunde la o ratǎ efectivǎ mai mare. Într-adevǎr, dacǎ r este rata dobânzii
corespunzţoare unei perioade, iar r0 este rata efectivǎ, din relaţia
r0 S 00 = rS0 obţinem r0 = rS rS0 r
S 0 = S0 −S0 r = 1−r > r.
0
0
Exemplul 1.3.1. (i) Suma S0 = 5 · 103 u.m. se plaseazǎ pe o perioadǎ

de şase luni cu procentul anual p = 10, 8. Dacǎ dobânda se plǎteşte la la
ı̂nceput, care este rata semestrialǎ efectivǎ a dobânzii?
(ii) Ce aţi sfǎtui un investitor pus sǎ aleagǎ ı̂ntre urmǎtoarele douǎ
tipuri de plasamente pe perioada unui an:
V1 : plasament cu dobândǎ postcalculatǎ cu ratǎ anualǎ a dobânzii
r = 0, 07;
V2 : plasament cu dobânda precalculatǎ cu rata anualǎ r = 0, 068.
Soluţie. (i) Rata semestrialǎ (proporţionalǎ) rs = 0, 108 · 0, 5 = 0, 054.
rs 0,054
Rata semestrialǎ efectivǎ a plasamentului va fi rs 0 = 1−r s
= 1−0,054 =
0, 05708 > rs .
r 0,068
(ii) Rata anualǎ efectivǎ pentru varianta V2 va fi r0 = 1−r = 1−0,068 =
0, 07296 > 0, 07, deci varianta V2 este mai bunǎ.
1.4. Devalorizare
Fie r rata anualǎ a dobânzii şi sǎ presupunem cǎ din anumite motive
(economice, sociale, etc.), cunoscute sau nu, moneda se depreciazǎ cu o
ratǎ anualǎ α. În aceste condiţii,
1+r
1u.m. −→ 1+α u.m.
Se observǎ uşor cǎ:
1+r
- dacǎ α < r ⇔ 1+α > 1 existǎ un câştig din plasament;
1+r
- dacǎ α = r ⇔ 1+α = 1 câştigul rezultat din plasament este nul;
1+r
- dacǎ α > r ⇔ 1+α < 1 plasamentul este ı̂n pierdere.
1+r t
De altfel, când α > r, St = S0 ( 1+α ) → 0 când t → ∞, adicǎ, valoric
suma finalǎ a operaţiunii este oricât de micǎ pentru o duratǎ a operaţiunii
suficient de mare, pentru orice S0 .
Pentru compensarea devalorizǎrii de ratǎ α, o unitate monetarǎ plasatǎ
pe durata unui an trebuie sǎ devinǎ (1 + r)(1 + α). Notând 1 + ra =
(1 + r)(1 + α), deducem ra = r + α + rα
Numǎrul 1 + α se numeşte factor de compensare a devalorizǎrii sau de
revalorizare, iar ra rata anualǎ aparentǎ.
16
Dacǎ se cunoaşte coeficientul α şi se utilizeazǎ ı̂n mod corespunzǎtor
pentru a ı̂mpiedica pierderea de valoare a sumei investite, se spune cǎ are
loc o devalorizare controlatǎ. Dacǎ una din condiţii nu este ı̂ndeplinitǎ, se
spune cǎ devalorizarea este necontrolatǎ.
Exemplul 1.4.1. Care este valoarea finalǎ a plasamentului sumei S0 =

105 u.m. pe o perioadǎ de 3 ani, cu o ratǎ anualǎ a dobânzii r = 0, 08 dacǎ:
(i) nu existǎ devalorizare sau este neglijabilǎ;

(ii) existǎ o devalorizare de ratǎ anualǎ α = 0, 04, necontrolatǎ;
(iii) existǎ o devalorizare de ratǎ anualǎ α = 0, 04, controlatǎ.
Soluţie. (i) S3 = 105 · 1, 083 = 125971, 2 u.m.;
(ii) S3 = 105 · ( 1,08 3
1,04 ) = 111987, 91u.m.;
(iii) S3 = 105 · 1, 083 · 1, 043 = 141700, 46 u.m.
1.5. Plǎţi eşalonate
Dupǎ cum am vǎzut, printr-o operaţiune financiarǎ (S0 , (s, t), d) o sumǎ
S0 este plasatǎ la momentul s, pe intervalul (s,t), calculul dobânzii fiind
dat de funcţia d. Existǎ ı̂nsǎ situaţii ı̂n care se plaseazǎ anumite sume
la momente diferite, urmând ca la un moment dat (fixat) sǎ se evalueze
valoarea finalǎ acumulatǎ a acestor plasamente. Prezintǎ uneori interes şi
valoarea actualǎ (cumulatǎ) la momentul iniţial s a tuturor sumelor plasate.
Fie (s, t) ∈ ∆ şi s = t0 < t1 < ... < tn−1 < tn = t o diviziune (strictǎ) a
sa. Pe fiecare subinterval (tk−1 , tk ), k = 1, 2, ..., n, se considerǎ un moment
intermediar θk şi se plaseazǎ suma Sk pe perioada (θk , t), utilizând aceeaşi
funcţie dobândǎ unitarǎ d. Vom nota
K = (Sk , (θk , t), d)k=1,n
familia operaţiunilor financiare obţinute, pe care o vom numi operaţiune

de plǎţi eşalonate (temporare). Dacǎ n → ∞ (deci şi t → ∞) spunem cǎ
plǎţile eşlonate sunt perpetue. Existǎ situaţii ı̂n care valoarea lui n este
aleatoare (de exemplu ı̂n domeniul asigurǎrilor). Studiul unor astfel de
plǎţi eşalonate necesitǎ o abordare cu ajutorul teoriei probabilitǎţilor şi nu
o vom face ı̂n acest cadru.
17
Vom numi valoare finalǎ a operaţiunii de plǎţi eşalonate K, suma va-
lorilor finale asociate operaţiunilor financiare (Sk , (θk , t), d), k = 1, 2, ..., n,
adicǎ
Vn = S1 σ(θ1 , t) + S2 σ(θ2 , t) + ... + Sn σ(θn , t).
Vom numi valoare actualǎ a operaţiunii de plǎti eşalonate K, suma

valorilor actuale la momentul s a tuturor sumelor Sk , k = 1, 2, ..., n, adicǎ
S1 S2 Sn
An = + + ... + .
σ(s, θ1 ) σ(s, θ2 ) σ(s, θn )
Valoarea actualǎ a unei operaţiuni de plǎti eşalonate reprezintǎ suma

necesarǎ la momentul s pentru a dispune la momentele θk de sumele Sk , k =
1, n.
Pentru plǎţile eşalonate perpetue definim valoarea finalǎ prin relaţia
V∞ = lim Vn când n → ∞, respectiv valoarea actualǎ prin A∞ = lim An
când n → ∞, bineı̂nţeles ı̂n condiţiile ı̂n care aceste limte existǎ şi sunt
finite.
În practicǎ, cel mai adesea, momentul θk de plasare a sumei Sk coincide
fie cu tk−1 , fie cu tk . Dacǎ θk = tk−1 , k = 1, n spunem cǎ plaţile eşalonate
sunt anticipate. Dacǎ θk = tk , k = 1, n, dicutǎm despre plǎţi eşalonate
posticipate.
De asemenea, de obicei, subintervalele (tk−1 , tk ) se aleg de aceeaşi lungime
(an sau o diviziune a sa).
Dacǎ rk este dobânda unitarǎ (proporţionalǎ sau echivalentǎ) pe subin-
tervalul (tk−1 , tk ), ı̂n funcţie de tipul de dobândǎ utilizat se obţin diferite
expresii pentru valoarea finalǎ, respectiv valoarea actualǎ corespunzǎtoare
unei operaţiuni de plǎţi eşalonate. De obicei se utilizeazǎ dobânda discretǎ,
cu capitalizare la sfârşitul fiecǎrui subinterval.
Exemplul 1.5.1. În vederea obţinerii unei pensii suplimentare, cu
cinci ani inaintea pensionǎrii, o persoana depune la inceput de an câte
5000 u.m., urmând ca dupǎ pensionare sǎ primeascǎ timp de zece ani, la
sfârşitul fiecǎrui an suma S. Considerând rata anualǎ a dobânzii r = 0, 1,
iar d funcţia dobândǎ unitarǎ continuǎ, sǎ se determine suma S.
Soluţie. Relaţia de echilibru ı̂ntre ı̂ncasǎri şi restituiri este V5 = A10 ,

adicǎ valoare finalǎ a ı̂ncasǎrilor trebuie sǎ coincidǎ cu valoarea actualǎ a
restituirilor.
V5 = 5000(1 + 0, 1)5 + 5000(1 + 0, 1)4 + 5000(1 + 0, 1)3 +

5000(1 + 0, 1)2 + 5000(1 + 0, 1) = 33578, 05u.m.;
18
S S S
A10 = + 2
+ ... + = 6, 144568S u.m..
1 + 0, 1 (1 + 0, 1) (1 + 0, 1)10
Rezultǎ S = 5464, 67 u.m.
Exemplul 1.5.2. Pe piaţa unui bun vânzǎtorului i se fac urmǎtoarele

oferte:
V1 − trei plǎţi eşalonate anuale (anuitǎţi) anticipate având valorile S1 =
5000 u.m., S2 = 4000 u.m., S3 = 6000 u.m.;
V2 − cinci anuitǎti posticipate a câte 3000 u.m.;
V3 − şase plaţi eşalonate trimestriale anticipate a câte 2500 u.m..
Dacǎ se utilizeazǎ funcţia dobânda dd cu capitalizare trimestrialǎ, ratele
anuale ale dobânzii fiind r1 = r2 = 0, 12 şi r3 = r4 = r5 = 0, 08, care este
varianta cea mai convenabilǎ pentru vânzǎtor şi la ce preţ a fost vândut
bunul?
Soluţie. Se comparǎ valorile actuale ale plǎţilor eşalonate din cele trei
variante. Deducem
S2 S3 4000 6000
A3 = S1 + + = 5000 + 4
+ =
σ(0, 1) σ(0, 2) (1 + 0, 12 : 4) (1 + 0, 12 : 4)8
= 13290, 4u.m.;
3000 3000 3000

A5 = 4
+ 8
+ +
(1 + 0, 12 : 4) (1 + 0, 12 : 4) (1 + 0, 12 : 4)8 (1 + 0, 08 : 4)4
3000 3000
+ 8 8
+ =
(1 + 0, 12 : 4) (1 + 0, 08 : 4) (1 + 0, 12 : 4)8 (1 + 0, 08 : 4)12
= 11110, 16u.m.;
2500 2500 2500

A6 = 2500 + + 2
+ +
1 + 0, 12 : 4 (1 + 0, 12 : 4) (1 + 0, 12 : 4)3
1 6
2500 2500 ( 1,03 ) −1
+ 4
+ 5
) = 2500( ) = 13542, 975u.m.
(1 + 0, 12 : 4) (1 + 0, 12 : 4) 1, 03 − 1
Cea mai bunǎ variantǎ pentru vânzǎtor este V3 la preţul de vânzare
13542,97 u.m.
19
1.6. Împrumuturi. Rambursarea ı̂mprumuturilor
Prin ı̂mprumut vom ı̂nţelege o operaţiune prin care un partener (credi-

torul) plaseazǎ anumite sume de bani de care dispune, ı̂n anumite condiţii,
unui alt partener (debitorul), care are nevoie de aceşti bani. Operaţiunea
prin care debitorul restituie creditorului suma de care a beneficiat, conform
condiţiilor stabilite la acordarea ı̂mprumutului, se numeşte rambursare a
ı̂mprumutului.
Remarcǎm faptul cǎ atât acordarea ı̂mprumutului (creditarea), cât şi
restituirea lui (rambursarea) pot fi efectuate printr-o singurǎ operaţiune
financiarǎ, sau prin plǎţi eşalonate, cea de-a doua fiind mai des utilizatǎ ı̂n
practicǎ. Legǎtura dintre cele douǎ operaţiuni este datǎ de faptul cǎ val-
oarea actualǎ a ı̂mprumutului trebuie sǎ coincidǎ cu valoarea ı̂mprumutatǎ,
evaluatǎ la ı̂nceputul rambursǎrii ei. Dacǎ creditarea şi rambursarea se
desfǎşoarǎ succesiv, atunci valoarea finalǎ a creditǎrii trebuie sǎ coincidǎ
cu valoare actualǎ a rambursǎrii. În funcţie de tipul de plǎţi eşalonate
utilizat se obţin diverse tipuri de rambursǎri.
Considerǎm un ı̂mprumut care se ramburseazǎ ı̂n intervalul (s, t) prin

operaţiunea de plǎţi eşalonate (Sk , (θk , t), d)k=1,n , unde s = t0 < t1 < ... <
tn−1 < tn , θk ∈ (tk−1 , tk ), k = 1, n.
Vom nota:
Vk−1 - valoarea ı̂mprumutului la ı̂nceputul intervalului (tk−1 , tk ), k =
1, n;
Qk - amortismentul (partea din datorie) care se plǎteşte la momentul
θk , k = 1, n;
Dk - dobânda plǎtitǎ la momentul θk , k = 1, n.
Deducem:
Dk = Vk−1 d(tk−1 , tk ), k = 1, n dacǎ plǎţile sunt posticipate, respectiv
Dk = Vk d(tk−1 , tk ), k = 1, n dacǎ plǎţile sunt anticipate;
Sk = Qk + Dk , k = 1, n;
Q1 + Q2 + ... + Qn = V0 ;
Vk = Vk−1 − Qk , k = 1, n, de unde Vn−1 = Qn .
Pentru a determina amortismentele Qk , respectiv ratele Sk , k = 1, n,

se impun condiţii suplimentare. Vom presupune d(tk−1 , tk ) = r, k = 1, n.
Printre cele mai frecvente tipuri de rambursǎri menţionǎm:
(i) rambursare cu amortismente egale (Qk =constant, k = 1, n);
(ii) rambursare cu rate egale (Sk = constant, k = 1, n).
V0
(i) În cazul rambursǎrii cu amortismente egale deducem Qk = n, pen-
20
tru orice k = 1, n. Apoi, din relaţiile
V0 r
Sk+1 − Sk = Qk+1 + Dk+1 − Qk − Dk = Dk+1 − Dk = − , k = 1, n − 1,
n
deducem cǎ ratele Sk sunt ı̂n progresie aritmeticǎ cu primul termen S1 şi
raţia − Vn0 r , de unde
V0 r
Sk = S1 − (k − 1) , k = 2, n.
n
Deoarece S1 = Q1 + D1 , deducem
(nr + 1)V0
S1 =
n
dacǎ plǎţile se fac posticipat, respectiv
[(n − 1)r + 1]V0

S1 =
n
ı̂n cazul ı̂n care plǎţile se fac anticipat.
(ii) Dacǎ rambursarea se face cu rate egale, putem scrie relaţiile
0 = Sk+1 − Sk = Qk+1 + Dk+1 − Qk − Dk , k = 1, n − 1.

Pentru rambursare cu plǎţi posticipate obţinem
Qk+1 = Qk − r(Vk − Vk−1 ) = Qk (1 + r), k = 1, n − 1, adicǎ amor-
tismentele sunt ı̂n progresie geometricǎ cu raţia 1 + r, de unde rezultǎ
Qk = Q1 (1 + r)k−1 , k = 2, n.
Deoarece Q1 + Q2 + ... + Qn = V0 şi Sk = S1 = S1 + D1 , deducem
V0 r V0 r(1 + r)k−1 V0 r(1 + r)n

Q1 = , Qk = , S k = , k = 1, n.
(1 + r)n − 1 (1 + r)n − 1 (1 + r)n − 1
Dacǎ plǎţile sunt anticipate, obţinem Qk+1 = Qk − r(Vk+1 − Vk ) =

Qk
Qk + Qk+1 r, sau Qk+1 = 1−r . Rezultǎ cǎ amortismentele sunt ı̂n progresie
1 Q1
geometricǎ cu raţia 1−r , de unde Qk = (1−r) k−1 , k = 2, n.
Deoarece Q1 + Q2 + ... + Qn = V0 şi Sk = S1 = Q1 + D1 , deducem
V0 r(1 − r)n−1 V0 r(1 − r)n−1 V0 r

Q1 = , Qk = , Sk = , k = 1, n.
1 − (1 − r)n 1 − (1 − r)n 1 − (1 − r)n
Exemplul 1.6.1. Un ı̂mprumut ı̂n valoare de 106 u.m. poate fi ram-

bursat ı̂n variantele:
V1 - prin opt plǎţi semestriale posticipate cu amortismente egale;
21
V2 - prin patru plǎţi anuale anticipate cu rate egale;
V3 - peste patru ani ı̂mpreunǎ cu dobânda ultimului an, iar ı̂n anii
precedenţi, la sfârşit de an, doar dobânda anualǎ corespunzǎtoare.
Considerând rata anualǎ a dobânzii r = 0, 1, sǎ se ı̂ntocmeascǎ tablou-
rile de amortizare corespunzǎtoare. Sǎ se determine varianta cea mai bunǎ
pentru debitor, prin prisma dobânzii totale actualizate.
Soluţie. V1 - Rata semestrialǎ (proporţionalǎ) este rs = 0, 1 : 2 = 0, 05.
Amortismentele vor fi Qk = 106 : 8 = 125 · 103 , k = 1, 8, prima ratǎ
S1 = 125 · 103 + 106 · 0, 05 = 175 · 103 , iar celelalte rate se obţin scǎzând
succesiv 6250 din aceasta.
Tabloul de amortizare este:
(tk−1 , tk ) Vk−1 Dk Qk Sk Vk
k=1 106 50000 125000 175000 875000
k=2 875000 43750 125000 168750 750000
k=3 750000 37500 125000 162500 625000
k=4 625000 31250 12500 156250 500000
k=5 500000 25000 125000 150000 375000
k=6 375000 18750 125000 143750 250000
k=7 250000 12500 125000 137500 125000
k=8 125000 6250 125000 131250 0
Dobânda actualizatǎ corespunzǎtoare variantei V1 este:
50000 43750 37500 31250 25000 18750 12500 6250
D1a = + + + + + + + =
1, 05 1, 052 1, 053 1, 054 1, 055 1, 056 1, 057 1, 058
= 47619, 05 + 39682, 54 + 32393, 91 + 25709, 45 + 19588, 16+
+13991, 54 + 8883, 51 + 4230, 25 = 192098, 41 u.m.
106 ·0,1(1−0,1)3
Pentru varianta V2 primul amortisment Q1 = 1−(1+0,1)4
= 211980, 23
1
u.m., celelalte obţinn̂du-se din acesta ı̂nmulţind succesiv cu 1−0,1 = 1, (1).
106 ·0,1
Ratele vor fi Sk = 1−(1−0,1)4
= 290782, 2, k = 1, 4.
k=1 106 78801,98 211980,23 290782,2 788019,77
k=2 788019,77 55248,62 235533,59 290782,2 552486,19
k=3 552486,19 29078,22 261703,98 290782,2 290782,2
k=4 290782,2 0 290782,2 290782,2 0
Dobânda actualizatǎ ı̂n aceastǎ variantǎ este:
55248, 62 29078, 22
D2a = 78801, 98 + + =
1, 1 1, 12
22
= 78801, 98 + 50226, 02 + 24031, 59 = 124483, 63 u.m.
În varianta V3 , tabloul de amortizare devine:

k=1 106 105 0 105 106
k=2 106 105 0 105 106
k=3 106 105 0 105 106
k=4 106 105 106 11 · 105 0
În aceastǎ variantǎ dobânda actualizatǎ este:
1 4
105 105 105 105 1 ( 1,1 ) − 1
D3a = + + + 5
= 10 · · 1 = 316986, 54u.m.
1, 1 1, 12 1, 13 1, 14 1, 1 1,1 − 1
Se constatǎ cǎ având ı̂n vedere dobânda actualizatǎ, varianta cea mai
bunǎ pentru debitor este V2 .
Exemplul 1.6.2. Un ı̂mprumut ı̂n valoare de 5 · 105 u.m. se ram-

burseazǎ ı̂n 50 rate lunare egale posticipate. Dacǎ rata anualǎ a dobânzii
este 0,12, sǎ se determine valoarea fiecǎrei rate şi valoarea datoriei dupǎ
achitarea celei de a douǎzecea ratǎ.
Soluţie. Rata lunarǎ a dobânzii este rp = 0, 12 : 12 = 0, 01.
Amortismentele sunt ı̂n progresie geometricǎ cu primul termen
5 · 105 · 0, 01
Q1 = = 7812, 5u.m.
(1 + 0, 01)50 − 1
şi raţia q = 1 + 0, 01 = 1, 01. Rezultǎ amortismentele

Qk = 7812, 5 · 1, 01k−1 u.m., k = 1, n.
Ratele fiind egale, deducem Sk = S1 = Q1 + D1 , adicǎ
Sk = 7812, 5 + 5000 = 12812, 5 u.m., k = 1, n.
Datoria rǎmasǎ dupǎ a 20-a ratǎ este V20 = V0 − (Q1 + Q2 + ... + Q20 ).
Rezultǎ
V20 = 5 · 105 − 7812, 5(1 + 1, 01 + 1, 012 + ... + 1, 0119 ) = 328125 u.m.
23
1.7. Întrebǎri de autoevaluare.
1. Definiţi dobânda simplǎ, dobânda continuǎ, dobânda discretǎ.

2. Care este suma finalǎ corespunzǎtoare unei operaţiuni financiare?
3. Determinaţi valoarea finalǎ, respectiv valoarea actualǎ corespunzǎtoare
unei operaţiuni de plaţi eşalonate.
4. Ce se poate afirma despre amortismente ı̂n cazul rambursǎrii cu rate
egale? Dar despre rate ı̂n cazul rambursǎrii cu amortismente egale?
1.8. Probleme propuse.

1. (i) Se plaseazǎ suma S0 = 5 · 104 pe o perioadǎ de 5 luni cu rata
anualǎ a dobânzii r = 0, 08. De ce sumǎ se va dispune la sfârşitul perioadei
de plasament?
(ii) Ce sumǎ trebuie plasatǎ pe o perioadǎ de 150 de zile cu rata anualǎ
a dobânzii r = 0, 09 pentru a dispune de 5000 u.m.?
(iii) Care este perioada de timp ı̂n care suma S0 = 1000 u.m. plasatǎ
cu rata anualǎ r = 0, 05 devine St = 1300 u.m.
(iv) Care este procentul anual cu care trebuie plasatǎ suma S0 = 15000
u.m., pe o perioadǎ de 6 luni, pentru a dispune la sfârşitul ei de suma
St = 16000 u.m.?
Indicaţie: Deoarece perioadele sunt sub un an se va folosi formula
St = S0 (1 + rt).
2. (i) Se plaseazǎ suma S0 = 5 · 104 pe o perioadǎ de 5 ani cu rata
anualǎ a dobânzii r = 0, 08. De ce sumǎ se va dispune la sfârşitul perioadei
de plasament?
(ii) Ce sumǎ trebuie plasatǎ pe o perioadǎ de 3 ani cu rata anualǎ a
dobânzii r = 0, 09 pentru a dispune de 5000 u.m.?
(iii) Care este perioada de timp ı̂n care suma S0 = 1000 u.m. plasatǎ
cu rata anualǎ r = 0, 05 devine St = 1800 u.m.
(iv) Care este procentul anual cu care trebuie plasatǎ suma S0 = 15000
u.m., pe o perioadǎ de 6 ani, pentru a dispune la sfârşitul ei de suma
St = 20000 u.m.?
Indicaţie: Perioadele fiind mai mari de un an se va folosi formula
St = S0 (1 + r)t .
3. Care dintre urmǎtoarele variante de a economisi timp de 5 ani con-
duce la o sumǎ finalǎ mai mare:
24
V1 - anual, la ı̂nceput de an câte 2 · 104 u.m.;
V2 - anual, la sfârşit de an, câte 15 · 103 u.m., 18 · 103 u.m., 20 · 103 u.m.,
23 · 103 u.m., respectiv 25 · 103 u.m.;
V3 - 9 · 104 u.m., la ı̂nceputul perioadei de economisire.
Considerǎm rata anualǎ a dobânzii r = 0, 1.
R: V3 .
4. Se doreşte constituirea unui capital de 104 u.m. disponibil peste 4
ani. În acest scop:
(i) Ce sumǎ trebuie plasatǎ trimestrial posticipat, cu rata trimestrialǎ
a dobânzii rt = 0, 024 şi care este rata anualǎ echivalentǎ?
(ii) Care este rata anualǎ a dobânzii cu care trebuie plasate semestrial
anticipat câte 997,35 u.m.?
R: (i) 2035,59 u.m., r = 0, 099 ≈ 0, 1; (ii) r = 0, 1
5. Un investitor doreşte constituirea unui capital şi pentru aceasta
plaseazǎ timp de 5 ani trimestrial, anticipat câte 2·104 u.m., cu rata anualǎ
a dobânzii 0,1. Considerând rata trimestrialǎ echivalentǎ, cu capitalizare
trimestrialǎ sǎ se determine suma acumulatǎ la sfâşitul perioadei.
R: V5 = 518569, 88 u.m.
6. La cumpǎrarea unui bun se plǎteşte un avans de 20000 u.m., iar
pentru restul se discutǎ variantele:
V1 - sǎ se achite peste 3 ani 150000 u.m. reprezentând datoria rǎmasǎ
ı̂mpreunǎ cu dobânda aferentǎ, evaluatǎ cu rata anualǎ r = 0,12;
V2 - sǎ se plǎteascǎ 5 rate anuale posticipate cu aceeaşi ratǎ anualǎ a
dobânzii.
Se cer:
(i) valoarea bunului achiziţionat;
(ii) valoarea ratelor ı̂n varianta V2 .
R: (i) 126767,04 u.m.; (ii) 29618,22 u.m.
7. La nasterea copilului lor pǎrinţii decid sǎ depunǎ timp de 18 de ani,
la ı̂nceputul fiecǎrei luni suma de 100 u.m., pentru constituirea unui fond
disponibil la ı̂mplinirea vârstei de 18 ani. Presupunând cǎ rata anualǎ a
dobânzii este r = 0,12 şi cǎ plasamentul se face cu capitalizare lunarǎ, se
cer:
(i) care este fondul diponibil la ı̂mplinirea vârstei de 18 de ani;
(ii) ce rentǎ lunarǎ anticipatǎ ar putea primi timp de 10 ani;
25
(iii) care ar fi valoarea rentei lunare perpetue posticipate disponibile din
fondul acumulat.
R: (i)V216 = 76558 u.m.; (ii) S = 1088,08 u.m.; (iii) S = A∞ · r12 =
765, 58 u.m..
8. Un ı̂mprumut ı̂n valoare de 3 · 105 trebuie rambursat ı̂n 3 ani.
Întocmiţi tablourile de rambursare dacǎ rambursarea se face prin:
(i) rate lunare egale posticipate;
(ii) rate semestriale anticipate cu amortismente egale.
Rata anualǎ a dobânzii este r = 0, 09.
V0 ·r12
R: (i) r12 = r : 12 = 0, 0075, Q1 = (1+r12 )36 −1
= 7289, 93 u.m.,
Qk = Q1 (1 + r12 )k−1 , k
= 2, 36, , Sk = S1 = Q1 + D1 = 9539, 93 u.m.,
k = 1, 36, Vk = Vk−1 − Qk , k = 1, 36;
(ii) r2 = 2r = 0, 045, Qk = V60 = 50000 u.m., Dk = Vk · r2 , k = 1, 6,
S1 = Q1 + D1 = 61250 u.m., Sk = S1 − (k − 1) · V06·r2 , k = 2, 6.
9. Un ı̂mprumut este rambursabil prin 4 anuitǎţi egale posticipate.
Dacǎ suma primelor douǎ amortismente este 46800 u.m., iar suma ultimelor
douǎ amortismete este 53000 u.m., sǎ se determine:
(i) procentul ı̂mprumutului;
(ii) primul amortisment;
(iii) valoarea ı̂mprumutului;
(iv) valoarea fiecǎrei anuitǎţi.
R: (i) p = 6,42; (ii) Q1 = 22672, 44 u.m.; (iii) V0 = 99800 u.m.; (iv)
Sk = 29077, 4, k = 1, 4 u.m.
10. 0 persoanǎ a contractat un ı̂mprumut ı̂n valoare de 6 · 105 u.m.,
rambursabil ı̂n 6 ani prin anuitǎţi posticipate cu amortismente egale. Rata
anualǎ a dobânzii este r = 0,09. Determinati a 3-a ratǎ.
R: S3 = 136000 u.m.
26
Capitolul II
SPAŢIUL IRn
Fie IR corpul numerelor reale. Mulţimea notatǎ:
IRn = IR × IR × ... × IR = {X = (x1 , x2 , ..., xn )| xi ∈ IR}
se numeşte spaţiu de dimensiune n. Un element X = (x1 , x2 , ..., xn ) ∈

IRn este numit vector sau punct din IRn . Numerele reale xi se numesc
componentele vectorului X.
În acest capitol spaţiul IRn va fi organizat ca spaţiu vectorial, spaţiu
euclidian, respectiv spaţiu topologic. Pentru ı̂nţelegerea acestui capitol
sunt necesare cunostinţe privind corpul numerelor reale, calcul matricial şi
rezolvarea sistemelor de ecuaţii liniare.
2.1. Spaţiul vectorial IRn .
În cele ce urmeazǎ introducem o structurǎ algebricǎ fundamentalǎ petru

matematica modernǎ, aceea de spaţiu vectorial, cu aplicaţii ı̂n domeniul
economic.
Observaţia 2.1.1. Iniţial noţiunea de vector a apǎrut ı̂n mecanicǎ şi
fizicǎ, având ca model geometric segmentul orientat şi fiind folosit pentru
a descrie mǎrimi caracterizate prin valoare numericǎ, direcţie şi sens. Ulte-
rior, aria de aplicabilitate a noţiunii de vector s-a lǎrgit. Definiţia spaţiului
vectorial dǎ posibilitatea de a pune ı̂n ”posturǎ” de vector obiecte de naturǎ
variatǎ. De exemplu: matrici, funcţii ı̂n matematicǎ, secvenţe finite de 0
şi 1 ı̂n teoria codurilor, sisteme ordonate (x1 , x2 , ..., xn ) de numere reale ı̂n
economie.
Fie X = (x1 , x2 , ..., xn ), Y = (y1 , y2 , ..., yn ) ∈ IRn .
Spunem cǎ vectorii X si Y sunt egali, şi notǎm X = Y , dacǎ şi numai
dacǎ xi = yi , i = 1, n.
Pe IRn definim douǎ legi de compoziţie:
- o lege internǎ, numitǎ adunarea vectorilor, notatǎ ”+” şi definitǎ prin:
X +Y = (x1 +y1 , x2 +y2 , ..., xn +yn ), ∀X, Y ∈ IRn ;
27
- o lege externǎ, numitǎ ı̂nmulţirea unui vector cu un scalar (numǎr
real), notatǎ ” · ” şi definitǎ prin:
α · X = (αx1 , αx2 , ..., αxn ), ∀α ∈ IR, ∀X = (x1, x2, ...,xn ) ∈ IRn .
Observaţia 2.1.2. Deşi s-au notat cu aceleaşi simboluri ” + ” şi ” · ”

atât adunarea vectorilor cât şi adunarea scalarilor, respectiv ı̂nmulţirea unui
vector cu un scalar şi ı̂nmulţirea scalarilor, nu existǎ pericol de confuzie.
Din context se deduce uşor care este operaţia utilizatǎ. Adunarea vectorilor
(unidimensionali) şi ı̂nmulţirea cu scalari se reduc la adunarea, respectiv
ı̂nmulţirea numerelor reale.
Observaţia 2.1.3. Se ştie cǎ un numǎr real x poate fi utilizat pentru
a reprezenta un punct al unei drepte (spaţiul cu o dimensiune), odatǎ alese
originea, sensul şi o unitate de lungime. Analog, douǎ numere, adicǎ un
cuplu (x, y) poate fi utilizat pentru a reprezenta un punct din plan (spaţiul
cu douǎ dimensiuni), respectiv cu un triplet (x, y, z) se poate reprezenta
un punct din spaţiul cu trei dimensiuni. Figurile care urmeazǎ ilustreazǎ
aceasta:
-pentru IR2 :
y
6
x2 ............... M (x1 , x2 )
>..
½
½ ...
½ ...
½ . -
O x1 x
28
-pentru IR3 :
z
6
.x...3...
...
*.. M (x1 , x2 , x3 )
©
O¡ © © .. x2 -
.. ....
.
....¡
x1¡ ....................... y
x¡ª
Pentru un spaţiu cu o dimensiune mai mare decât trei nu se mai pot
face vizualizǎri.
Observaţia 2.1.4. Cele douǎ operaţii definite mai sus se suprapun cu
operaţiile tradiţionale de adunare a vectorilor (cu regula paralelogramului),
respectiv ı̂nmulţirea unui vector cu un scalar. Dacǎ X = (x1 , y1 ), Y =
(x2 , y2 ) şi α ∈ IR, reprezentarea graficǎ de mai jos ilustreazǎ cele afirmate.
y
6
X+Y
....
X.......¡
µ....
£± ¡ ...
£ ¡ Y..1
³
¡³
£³ -
O x
Din proprietǎţile operaţiilor cu numerele reale, definiţiile adunǎrii vecto-
rilor şi ı̂nmulţirii unui vector cu un scalar, se deduc urmǎtoarele proprietǎţi:
I: (IRn , +) este grup abelian, adicǎ:
(I1 ) ∀X, Y, Z ∈ IRn ⇒ (X + Y ) + Z = X + (Y + Z);
(I2 ) ∃ 0 ∈ IRn astfel ı̂ncât 0 + X = X + 0 = X, ∀X ∈ IRn ;
(I3 ) ∀X ∈ IRn , ∃(−X) ∈ IRn astfel ı̂ncât X + (−X) = (−X) + X = 0;
(I4 ) ∀X, Y ∈ IRn ⇒ X + Y = Y + X.
II:
(II1 ) ∀α, β ∈ IR, ∀X ∈ IRn ⇒ (α + β) · X = αX + βX;
(II2 ) ∀α ∈ IR, ∀X, Y ∈ IRn ⇒ α · (X + Y ) = αX + αY ;
(II3 ) ∀α, β ∈ IR, ∀X ∈ IRn ⇒ α · (β · X) = (α · β) · X;
(II4 ) ∀X ∈ IRn ⇒ 1 · X = X.
Observaţia 2.1.5. În matematicǎ existǎ numeroase alte mulţimi care
sunt(sau pot fi) ı̂nzestrate cu o operaţie internǎ şi o operaţie externǎ care
sǎ satisfacǎ proprietǎţile enumerate mai sus. Ajungem astfel la noţiunea
de spaţiu vectorial (sau spaţiu liniar).
29
Orice mulţime nevidǎ V pe care se pot defini o lege de compoziţie
internǎ şi o lege de compoziţie externǎ, cu scalari dintr-un corp comutativ
K, care satisfac proprietǎţile I şi II, se numeşte spaţiu vectorial peste corpul
K sau K-spaţiu vectorial.
Deducem cǎ IRn este spaţiu vectorial peste corpul IR (sau IR-spaţiu
vectorial).
Exemplul 2.1.1. Mulţimea Mm,n (K) a matricelor de tipul (m, n) cu
elemente din K, unde K este IR sau C I este spaţiu vectorial peste corpul
K. Operaţia internǎ este adunarea matricelor, iar operaţia externǎ este
ı̂nmulţirea matricelor cu numere (reale sau complexe).
Exemplul 2.1.2. Mulţimea F(E, R) a funcţiilor reale F(E, R) :=
{f |f : E → IR} este spaţiu vectorial real, operaţia internǎ fiind adunarea
funcţiilor, iar operaţia externǎ ı̂nmulţirea cu numere reale a funcţiilor.
Exemplul 2.1.3. Mulţimea IRn [x] a polinoamelor cu coeficienţi reali
de grad cel mult n ı̂n nedeterminata x, este spaţiu vectorial real. Operaţia
internǎ este adunarea polinoamelor, iar operaţia externǎ este ı̂nmulţirea cu
numere reale a polinoamelor.
Exemplul 2.1.4. Considerǎm un agent economic care ı̂şi desfǎşoarǎ ac-
tivitatea ı̂ntr-un spaţiu bine delimitat, respectând cadrul juridico-legislativ
existent. Legǎturile sale cu mediul economico-social sunt date prin conexi-
unile de intrare şi respectiv de ieşire din sistem. Totalitatea intrǎrilor, ce
pot fi de naturǎ materialǎ (materii prime, materiale), energeticǎ (energie
electricǎ, combustibili), forţǎ de muncǎ, fluxuri bǎneşti, informaţii consti-
tuie spaţiul intrǎrilor. Rezultatul activitǎţii agentului economic constituie
spaţiul ieşirilor. Activitatea sistemului este descrisǎ de o funcţie, care poate
fi precizatǎ pornind de la cunoaşterea concretǎ a naturii activitǎţii şi a pro-
ceselor de fabricaţie utilizate. Aceastǎ funcţie reflectǎ modalitatea prin
care agentul economic transformǎ fluxurile de intrare ı̂n fluxuri de ieşire.
Spaţiul intrǎrilor se poate organiza ca un spaţiu vectorial real. Într-
adevǎr, fluxul intrǎrilor la un moment dat se poate reprezenta ca un vector
X = (x1 , x2 , ..., xn ) cu x1 , x2 , ..., xn ∈ IR. Cu vectorii de intrare se pot face
operaţii necesare evaluǎrii eforturilor firmei pentru realizarea obiectivului
propus.
Spaţiul ieşirilor poate fi şi el organizat ca un spaţiu vectorial real, iar
operaţiile ce pot fi considerate permit evaluarea rezultatelor firmei.
Chiar dacǎ majoritatea definiţiilor şi afirmaţiilor ulterioare rǎmân va-
labile ı̂n spaţii vectoriale oarecare, noi vom restrânge discuţiile la spaţiul
vectorial IRn .
Fie α, β ∈ R şi X, Y, Z ∈ IRn . Se pot uşor deduce urmǎtoarele afirmaţii:
30
Propoziţia 2.1.1. (i) Dacǎ X + Z = Y = Z atunci X = Y ;
(ii) α · X = 0 ⇔ α = 0 sau X = 0;
(iii) (−α)X = −(αX);
(iv) Dacǎ α ∈ IR \ {0} şi αX = αY atunci X = Y ;
(v) Dacǎ X ∈ IRn \ {0} şi αX = βX atunci α = β.
2.2. Subspaţii vectoriale.
Fie M o submulţime nevidǎ a lui IRn .

Spunem cǎ M este subspaţiu vectorial al lui IRn dacǎ M este spaţiu
vectorial real ı̂n raport cu operaţiile din IRn .
Observaţia 2.2.1. Se verificǎ uşor cǎ M este subspaţiu vectorial al lui
IRn dacǎ şi numai dacǎ au loc:
(SV1 ) ∀X, Y ∈ M ⇒ X + Y ∈ M ;
(SV2 ) ∀α ∈ IR, ∀X ∈ M ⇒ α · X ∈ M ,
sau echivalent,
(SV )∀α, β ∈ IR, ∀X, Y ∈ M ⇒ αX + βY ∈ M.
Observaţia 2.2.2. Orice subspaţiu M al spaţiului IRn conţine vectorul
nul al spaţiului.
Într-adevǎr, cum M 6= Ø existǎ X ∈ M , iar din Propoziţia 1.1.1 (ii) şi
(SV2 ), obţinem 0X = 0 ∈ M .
Exemplul 2.2.1. Mulţimea M = {(x1 , x2 , x3 ) ∈ IR3 | x1 = 1} nu este
subspaţiu vectorial ı̂n IR3 , deoarece nu conţine vectorul nul (0, 0, 0).
Exemplul 2.2.2. Mulţimea M = {(x1 , 0)| x1 ∈ IR} este subspaţiu
vectorial ı̂n IR2 .
Într-adevǎr, dacǎ X = (x1 , 0), Y = (y1 , 0) ∈ M şi α, β ∈ IR, atunci
αX + βY = (αx1 + βy1 , 0) ∈ M.
Exemplul 2.2.3. Fie A = (a1 , a2 , ..., an ) ∈ IRn , A 6= 0 şi b ∈ IR (fixate).
Mulţimea
M = {X = (x1 , x2 , ..., xn ) ∈ IRn | a1 x1 + a2 x2 + ... + an xn = b} := HA,b
este subspaţiu vectorial ı̂n IRn dacǎ şi numai dacǎ b = 0.

Într-adevǎr, dacǎ X, Y ∈ M şi α, β ∈ IR obţinem
a1 (αx1 + βy1 ) + a2 (αx2 + βy2 ) + ... + an (αxn + βyn ) =
= α(a1 x1 + a2 x2 + ... + an xn ) + β(a1 y1 + a2 y2 + ... + an yn ) = (α + β)b.
31
Deducem cǎ αX + βY ∈ M dacǎ şi numai dacǎ (α + β)b = b, pentru
orice α, β ∈ IR. Prin urmare, M este subspaţiu vectorial ı̂n IRn dacǎ şi
numai dacǎ b = 0.
Observaţia 2.2.3. Mulţimea HA,b se mai numeşte hiperplan ı̂n IRn
determinat de A = (a1 , a2 , ..., an ) ∈ IRn şi b ∈ IR. Mulţimea HA,0 este un
hiperplan care trece prin origine şi este un subspaţiu vectorial.
Fie M1 şi M2 douǎ subspaţii vectoriale ı̂n IRn .
Numim intersecţia subspaţiilor vectoriale M1 şi M2 mulţimea
M1 ∩ M2 = {X ∈ IRn | X ∈ M1 şi X ∈ M2 }.
Numim reuniunea subspaţiilor vectoriale M1 şi M2 mulţimea
M1 ∪ M2 = {X ∈ IRn | X ∈ M1 sau X ∈ M2 }.
Numim suma subspaţiilor vectoriale M1 şi M2 mulţimea
M1 + M2 = {X ∈ IRn | X = U + V, U ∈ M1 , V ∈ M2 }.
Dacǎ M1 ∩ M2 = {0} atunci suma M1 + M2 se numeşte suma directǎ a
celor douǎ subspaţii şi se noteazǎ M1 ⊕ M2 . Dacǎ IRn = M1 ⊕ M2 atunci
subspaţiile M1 şi M2 se numesc subspaţii complementare ı̂n IRn .
Observaţia 2.2.4. Se poate arǎta cǎ intersecţia şi suma subspaţiilor
vectoriale M1 şi M2 sunt subspaţii vectoriale ı̂n IRn , ı̂n timp ce reuniunea
lor este subspaţiu vectorial dacǎ, şi numai dacǎ, M1 ⊂ M2 sau M2 ⊂ M1 .
Exemplul 2.2.4. Fie subspaţiile vectoriale M1 , M2 ∈ IR2 :
M1 = {X = (x1 , x2 )| 2x1 + x2 = 0}, M2 = {(0, x2 ), x2 ∈ IR}.
Determinaţi M1 ∩ M2 şi M1 + M2 .
Se observǎ cǎ X ∈ M1 dacǎ şi numai dacǎ X = (x1 , −2x1 ) şi X ∈ M2
dacǎ şi numai dacǎ X = (0, x2 ), cu x1 , x2 ∈ IR.
Din X ∈ M1 ∩ M2 obţinem:
(x1 , −2x1 ) = (0, x2 )
de unde x1 = x2 = 0, iar M1 ∩ M2 ⊂ {0}. Cum {0} ⊂ M1 ∩ M2 rezultǎ
M1 ∩ M2 = {0}.
Suma subspaţiilor M1 şi M2 este:
M1 + M2 = {(x1 , −2x1 ) + (0, x2 ), x1 , x2 ∈ IR} =
= {(x1 , −2x1 + x2 ), x1 , x2 ∈ IR} = IR2 .
Cum M1 ∩ M2 = {0} şi M1 + M2 = IR2 rezultǎ cǎ M1 şi M2 sunt

subspaţii complementare ı̂n IR2 .
32
2.3. Dependenţǎ liniarǎ. Sisteme de generatori. Baze.
Fie S = {V1 , V2 , ..., Vp } ⊂ IRn un sistem de vectori.

Se numeşte combinaţie liniarǎ a vectorilor V1 , V2 , ..., Vp ∈ IRn cu scalarii
α1 , α2 ,...,αp ∈ IR vectorul:
p
X
V = α1 V1 + α2 V2 + ... + αp Vp := αi Vi .
i=1
Exemplul 2.3.1. În spaţiul vectorial IR3 considerǎm vectorii

V1 = (1, 0, −1), V2 = (0, 2, 1), V3 = (−2, 1, 0), V = (4, −1, 0). Arǎtaţi
cǎ vectorul V este o combinaţie liniarǎ a vectorilor V1 , V2 , V3 .
Cǎutǎm scalarii reali α1 , α2 , α3 astfel ı̂ncât V = α1 V1 + α2 V2 + α3 V3 .
Prin ı̂nlocuire, obţinem
(4, −1, 0) = α1 (1, 0, −1) + α2 (0, 2, 1) + α3 (−2, 1, 0),
ceea ce conduce la sistemul:



 α1 − 2α3 = 4
2α + α = −1
2 3

 −α + α = 0,
1 2
2 9
cu soluţia α1 = α2 = , α3 = − .
5 5
Prin urmare, vectorul V este o combinaţie liniarǎ a vectorilor V1 , V2 , V3 ,
datǎ prin:
2 2 9
V = V1 + V2 − V3 .
5 5 5
Spunem cǎ sistemul S = {V1 , V2 , ..., Vp } este un sistem liniar indepen-

dent (şi vom nota S= s.l.i.) dacǎ oricare ar fi α1 , α2 ,..., αp ∈ IR, din relaţia
α1 V1 + α2 V2 + ... + αp Vp = 0, rezultǎ α1 = α2 = ... = αp = 0.
În caz contrar, adicǎ dacǎ existǎ α1 , α2 ,..., αp ∈ IR, cu cel puţin un
αi 6= 0, astfel ı̂ncât α1 V1 + α2 V2 + ... + αp Vp = 0, spunem cǎ sistemul este
liniar dependent (şi vom nota S= s.l.d.).
Exemplul 2.3.2. Sistemul de vectori
S1 = {V1 = (1, 2), V2 = (0, −1)} ⊂ IR2
este un sistem liniar independent ı̂n IR2 .
33
Într-adevǎr, pentru α1 , α2 ∈ IR, relaţia α1 V1 +α2 V2 = 0, adicǎ α1 (1, 2)+
α2 (0, −1) = 0, este echivalentǎ cu sistemul:
(
α1 = 0
2α1 − α2 = 0
cu soluţia α1 = α2 = 0, deci S1 este s.l.i..

S2 = {V1 = (1, 2, 3), V2 = (0, −1, 1), V3 = (0, 2, 1)}
este un sistem liniar independent ı̂n IR3 .

Într-adevǎr, pentru α1 , α2 , α3 ∈ IR, din relaţia
α1 V1 + α2 V2 + α3 V3 = 0,
adicǎ
α1 (1, 2, 3) + α2 (0, −1, 1) + α3 (0, 2, 1) = 0,
se obţine sistemul: 

 α1 = 0
2α − α + α = 0
1 2 3

 3α + α + α = 0
1 2 3
cu soluţiaα1 = α2 = α3 = 0, deci S2 este s.l.i..

Observaţia 2.3.1. Se poate arǎta cǎ S = {V1 , V2 , ..., Vp } ⊂ IRn este
sistem liniar independent dacǎ şi numai dacǎ rangT = p, unde p este
numǎrul de vectori ai sistemului S, iar T este matricea care are pe coloane
componentele vectorilor V1 , V2 ,...,Vp . În particular, dacǎ p = n, atunci S
este liniar independent dacǎ şi numai dacǎ detT 6= 0.
Într-adevǎr, dacǎ sistemul {V1 , ..., Vp } este liniar independent
α1 V1 + ... + αp Vp = 0 ⇒ α1 = α2 = ... = αp = 0,
sau
T · α = 0 ⇒ α1 = α2 = ... = αp = 0, (unde α = (α1 , ..., αp )T ),
adicǎ sistemul liniar şi omogen de n ecuaţii cu p necunoscute admite numai

soluţia banalǎ, ceea ce este posibil dacǎ şi numai dacǎ rangT = p. În cazul
ı̂n care p = n, condiţia rangT = p este echivalentǎ cu detT 6= 0.
S3 = {V1 = (1, 2, 3), V2 = (0, −1, 1), V3 = (1, 1, 4)}
34
este un sistem liniar dependent ı̂n IR3. 
1 0 1
 
Într-adevǎr, rangul matricei T =  2 −1 1  este 2, mai mic decât
3 1 4
numǎrul vectorilor sistemului S3 . Prin urmare, S3 este s.l.d.
Observaţia 2.3.2. Se poate uşor verifica faptul cǎ sistemul S =
{V1 , V2 , ..., Vp } ⊂ IRn este liniar dependent dacǎ, şi numai dacǎ, cel puţin
un vector din S este combinaţie liniarǎ a celorlalţi.
S4 = {V1 = (1, 2, 3), V2 = (0, −1, 1), V3 = (1, 1, 4)}
este un sistem liniar dependent ı̂n IR3 pentru cǎ V3 = V1 + V2 .

Exemplul 2.3.6. Sistemul S5 = {E1 , E2 , ..., En } ⊂ IRn , unde E1 =
(1, 0, ..., 0), E2 = (0, 1, 0, ..., 0), ..., En = (0, ..., 0, 1) este liniar independent.
Din combinaţia liniarǎ egalǎ cu zero:
α1 E1 + α2 E2 + ... + αn En = 0
rezultǎ α1 = α2 = ... = αn = 0, deci S4 este s.l.i..

Propoziţia 2.3.1. Dacǎ S = {V1 , V2 , ..., Vp } ⊂ IRn este un sistem
liniar independent, V ∈ IRn şi V = α1 V1 + α2 V2 + ... + αp Vp , atunci aceastǎ
descompunere este unicǎ.
Într-adevǎr, dacǎ presupunem cǎ existǎ αi si βi , i = 1, n, astfel ı̂ncât
n
P n
P n
P
V = αi Vi şi V = βi Vi , atunci (αi − βi )Vi = 0. Cum S este un
i=1 i=1 i=1
sistem liniar independent, rezultǎ αi − βi = 0, i = 1, n, adicǎ αi = βi ,
i = 1, n. Prin urmare, descompunerea unui vector ca o combinaţie liniarǎ
de vectorii unui sistem liniar independent este unicǎ.
Spunem cǎ sistemul S = {V1 , V2 , ..., Vp } ⊂ IRn este un sistem de gene-
ratori (sau sistem complet) ı̂n IRn (şi vom nota S= s.g.) dacǎ oricare ar fi
X ∈ IRn , existǎ α1 , α2 ,..., αp ∈ IR astfel ı̂ncât
X = α1 V1 + α2 V2 + ... + αp Vp
.
Exemplul 2.3.7. Sistemul
S6 = {V1 = (0, 0, 3), V2 = (0, −1, 1), V3 = (1, 1, 0)}
este un sistem de generatori pentru IR3 .
35
Într-adevǎr, dacǎ X = (x1 , x2 , x3 ) ∈ IR3 , din relaţia
X = α1 V1 + α2 V2 + α3 V3
rezultǎ sistemul 

 α3 = x1
−α + α = x
2 3 2

 3α + α = x
1 2 3
cu soluţia
x3 − x1 + x2
α1 = , α2 = x1 − x2 , α3 = x1 . Prin urmare, S6 este s.g..
3
Exemplul 2.3.8. Sistemul S5 = {E1 , E2 , ..., En } ⊂ IRn , unde E1 =
(1, 0, ..., 0), E2 = (0, 1, 0, ..., 0), ..., En = (0, ..., 0, 1) este sistem de gene-
ratori pentru IRn .
Dacǎ X = (x1 , x2 , ..., xn ) ∈ IRn atunci
X = x1 E1 + x2 E2 + ... + xn En .
Rezultǎ cǎ existǎ αi = xi , i = 1, n, astfel ı̂ncât X = α1 E1 +α2 E2 +...+αn En ,

deci S5 este s.g..
S7 = {V1 = (−1, 0, 2), V2 = (1, 1, 1)}
este liniar independent,

 nu este sistem de generatori pentru IR3 .
dar 
−1 1
 
Matricea T =  0 1  are rangul 2, egal cu numǎrul vectorilor, deci
2 1
S7 este s.l.i.
Fie X = (x1 , x2 , x3 ) ∈ IR3 . Din X = α1 V1 + α2 V2 rezultǎ sistemul:


 −α1 + α2 = x1
2 α =x
2

 2α + α = x
1 2 3
care este
 compatibil
 dacǎ şi numai dacǎ rangT = rang T̄ . Cum rangT =
−1 1
 
rang  0 1 =2, iar rang T̄ = 2 dacǎ şi numai dacǎ
2 1
 
−1 1 x1
 
det  0 1 x2  = 0,
2 1 x3
36
se deduce cǎ sistemul este compatibil dacǎ şi numai dacǎ x3 = 3x2 − 2x1 .
Prin urmare, existǎ X0 ∈ IR3 (de exemplu X0 = (1, 1, 2)) astfel ı̂ncât
X0 6= α1 V1 + α2 V2 pentru orice α1 , α2 ∈ IR, deci S7 nu este s.g..
S8 = {V1 = (1, 2), V2 = (−1, a)}
este un s.l.i şi s.g. ı̂n IR2 dacǎ a 6= −2. Dacǎ a = −2 atunci S nu este nici
s.l.i., nici s.g.. Ã !
1 −1
Într-adevǎr, matricea T = are rangul 2, egal cu numǎrul
2 a
vectorilor, dacǎ şi numai dacǎ a 6= −2. Astfel, S8 este s.l.i. dacǎ şi numai
dacǎ a 6= −2.
Fie X = (x1 , x2 ) ∈ IR2 . Din X = α1 V1 + α2 V2 rezultǎ sistemul:
(
α1 − α2 = x1
2α1 + aα2 = x2 .
Dacǎ a 6= −2 sistemul este compatibil determinat pentru orice X ∈ IR2 ,

deci S8 este s.g..
Dacǎ a = −2, rangT = 1 = rang T̄ dacǎ şi numai dacǎ x2 = 2x1 . Prin
urmare, dacǎ a = −2, existǎ X ∈ IR2 (de exemplu, X0 = (1, 1)) astfel ı̂ncât
X0 6= α1 V1 + α2 V2 pentru orice α1 , α2 ∈ IR şi S8 nu este s.g..
Fie S = {V1 , V2 , ..., Vp } ⊂ IRn . Se pot verifica,fǎrǎ dificultate, urmǎtoarele
afirmaţii:
Propoziţia 2.3.2. (a) Dacǎ S este s.l.i. atunci p ≤ n;
(b) Dacǎ S este s.g. atunci p ≥ n;
(c) Dacǎ S este s.l.i. atunci existǎ o bazǎ B ı̂n IRn astfel ı̂ncât S ⊆ B;
(d) Dacǎ S este s.g. atunci existǎ o bazǎ B ı̂n IRn astfel ı̂ncât B ⊆ S;
(f) Dacǎ p = n, S este s.l.i. dacǎ şi numai dacǎ S este s.g..
Se numeşte bazǎ a unui spaţiu vectorial orice sistem de vectori liniar
independent şi de generatori.
Observaţia 2.3.3. Descompunerea unui vector ı̂ntr-o bazǎ este unicǎ,
dupǎ cum rezultǎ din faptul cǎ o bazǎ este un sistem de generatori şi din
Propoziţia 1.3.1.
Se poate demonstra cǎ toate bazele unui spaţiu vectorial au acelaşi
numǎr de vectori, iar acest numǎr se numeşte dimensiunea spaţiului vecto-
rial. Deducem cǎ dimensiunea lui IRn este n şi notǎm dimIRn = n.
Din Exemplul 2.3.10 se observǎ cǎ S8 este bazǎ pentru IR2 dacǎ şi numai
dacǎ a 6= 2.
37
Din Exemplul 2.3.6 şi Exemplul 2.3.8 deducem cǎ sistemul S5 = {E1 , E2 , ..., En }
⊂ IRn , unde
E1 = (1, 0, ..., 0), E2 = (0, 1, 0, ..., 0), ..., En = (0, ..., 0, 1)
este bazǎ pentru IRn . Ea se numeşte baza canonicǎ a spaţiului vectorial

IRn şi o vom nota Bc .
Fie B = {V1 , V2 , ..., Vn } o bazǎ ı̂n IRn şi X = (x1 , x2 , ..., xn ) ∈ IRn .
Atunci existǎ unici α1 , α2 , ..., αn ∈ IR astfel ı̂ncât:
X = α1 V1 + α2 V2 + ... + αn Vn .
Scalarii α1 , α2 , ..., αn se numesc coordonatele vectorului X ı̂n baza B şi vom

nota XB = (α1 , α2 , ..., αn )T
Observaţia 2.3.4. Din Exemplul 1.3.8 observǎm cǎ ı̂n baza canonicǎ
coordonatele vectorului X ∈ IRn sunt chiar componentele vectorului, adicǎ
XBc = (x1 , x2 , ..., xn )T .
Exemplul 2.3.11. Sǎ se determine coordonatele vectorului X = (−3, 2)
ı̂n baza canonicǎ Bc , apoi ı̂n baza B = {V1 = (1, 2), V2 = (−1, 0)} a
spaţiului IR2 .
Evident, XBc = (−3, 2)T .
Sistemul B formeazǎ o bazǎ ı̂n IR2 (vezi Exemplul 1.3.10). Coordo-
natele vectorului X ı̂n aceastǎ bazǎ se obţin din relaţia X = α1 V1 + α2 V2 ,
echivalentǎ cu sistemul
(
α1 − α2 = −3
2α1 = 2.
Obţinem α1 = 1, α2 = 4, deci XB = (1, 4)T .

Observǎm din exemplul precedent cǎ un vector dat are coordonate
diferite ı̂n baze diferite. Fie B şi F baze ı̂n IRn , iar XB , respectiv XF
coordonatele vectorului X ı̂n cele douǎ baze. Se poate verifica relaţia
XF = (TBF )−1 XB , unde TBF este matricea pǎtraticǎ ce are pe coloane
coordonatele ı̂n baza B a vectorilor bazei F (numitǎ matricea de trecere
de la baza B la bazaF ). În particular, dacǎ bazele B şi F diferǎ printr-
un singur vector, coordonatele ı̂n baza F se obţin din relaţii mai uşor de
utilizat, dupǎ cum se poate constata ı̂n cele ce urmeazǎ.
Teorema 2.3.1 (Lema substituţiei.) Fie B = {V1 , V2 , ..., Vn } o bazǎ
a spaţiului vectorial IRn , V ∈ IRn cu VB = (α1 , α2 , ..., αn )T şi B 0 =
{V1 , ..., Vi−1 , V, Vi+1 ,..., Vn }. Atunci
(i) Sistemul de vectori B 0 este bazǎ a lui IRn dacǎ şi numai dacǎ αi 6= 0,
unde i indicǎ poziţia lui V ı̂n sistemul B 0 ;
38
(ii) Dacǎ B 0 este bazǎ şi X ∈ IRn , având coordonatele in baza B, XB =
(x1 ,...,xi ,..., xn )T , iar ı̂n baza B 0 XB 0 = (x01 , ..., x0i , ..., x0n )T , atunci
xi 0 αj
x0i = , x = xj − xi , ∀j 6= i, j = 1, n.
αi j αi
Scalarul αi se numeşte pivot, iar regula de calcul a noilor coordonate x0j

este cunoscutǎ ca regula dreptunghiului.
Demonstraţie. (i) Pentru a arǎta cǎ B 0 este bazǎ ı̂n IRn este suficient
sǎ arǎtǎm cǎ B 0 este s.l.i. Pornim de la egalitatea
β1 V1 + ...βi−1 Vi−1 + βi V + βi+1 Vi+1 + ... + βn Vn = 0.
Înlocuind vectorul V cu expresia sa ı̂n baza B, adicǎ
V = α1 V1 + ... + αi Vi + ... + αn Vn
obţinem
β1 V1 + ...βi−1 Vi−1 + βi (α1 V1 + ... + αn Vn ) + βi+1 Vi+1 + ... + βn Vn = 0,
sau
(β1 + βi α1 )V1 + ... + βi αi Vi + ... + (βn + βi αn )Vn = 0.
Din faptul cǎ B este bazǎ, coeficienţii vectorilor (Vi )i=1,n sunt nuli, adicǎ


 β1 + βi α1 = 0



 ...




 βi−1 + βi αi−1 = 0
βα =0
i i



 β i+1 + βi αi+1 = 0



 ...


 β +β α =0
n i n
Sistemul liniar şi omogen (ı̂n necunoscutele βj ) obţinut, are doar soluţia
banalǎ dacǎ şi numai dacǎ αi 6= 0.
(ii) Deoarece B 0 este bazǎ ı̂n IRn , rezultǎ cǎ αi 6= 0. Atunci, din relaţia
V = α1 V1 + ... + αi Vi + ... + αn Vn
putem exprima pe Vi astfel:
α1 αi−1 1 αi+1 αn
Vi = − V1 − ... − Vi−1 + V − Vi+1 − ... − Vn .
αi αi αi αi αi
39
Înlocuind pe Vi exprimat mai sus ı̂n reprezentarea vectorului X ı̂n baza B,
obţinem
X = x1 V1 + x2 V2 + ... + xn Vn =
α1 αi−1 xi
= (x1 − xi )V1 + ... + (xi−1 − xi )Vi−1 + V
αi αi αi
αi+1 αn
+ (xi+1 − xi )Vi+1 + ... + (xn − xi )Vn .
αi αi
de unde, comparând cu
X = x01 V1 + ... + x0i−1 Vi−1 + x0i V + x0i+1 Vi+1 + ... + x0n Vn
obţinem 
 αj
 x0j = xj − xi , ∀ j = 1, n, j 6= i,
αi
 xi
 x0i = .
αi
Observaţia 2.3.5. Concluziile Lemei substituţiei se pot reprezenta

schematic astfel:
↓
Baza B VB XB XB 0
α i x1 − α1 xi
V1 α1 x1 x01 =
αi
αi x2 − α2 xi
V2 α2 x2 x02 =
αi
· · ·
· · ·
· · ·
xi
← Vi αi xi x0i =
αi
· · ·
· · ·
· · ·
αi xn − αn xi
Vn αn xn x0n =
αi
Observaţia 2.3.6. Se deduce o regulǎ practicǎ de schimbare a coor-
donatelor unui vector la schimbarea bazei, numitǎ regula pivotului, care se
aplicǎ astfel:
(1) linia pivotului se ı̂mparte cu pivotul;
(2) pentru orice alt element se aplicǎ regula dreptunghiului.
Observaţia 2.3.7. În problemele de economie scoaterea sau introdu-
cerea unui vector ı̂n bazǎ are ca scop optimizarea unei funcţii. Problemele
de acest tip vor fi abordate ı̂n capitolul de optimizare liniarǎ.
40
Exemplul 2.3.12. Fie V1 = (1, 1, 1), V2 = (1, −1, 1), V3 = (0, 2, 1)
trei vectori din IR3 .
(i) Arǎtaţi cǎ sistemul B = {V1 , V2 , V3 } este bazǎ ı̂n IR3 ?
(ii) Determinaţi coordonatele vectorului X = (5, 3, −2) ı̂n baza B,
folosind regula pivotului.  
1 1 0
 
Rezolvare. (i) Cum rang  1 −1 2  = 3 = p sistemul S este un
1 1 1
3 3
s.l.i. ı̂n IR . Dacǎ X ∈ IR , relaţia X = α1 V1 +α2 V2 +α3 V3 este echivalentǎ
cu sistemul liniar şi neomogen
(
α1 + α2 = −x1
α1 − α2 + 2α = x2 α1 + α2 + α3 = x3 .
Deoarece detT 6= 0 sistemul este compatibil, deci B este s.g.. Deducem cǎ
B este bazǎ ı̂n IR3 .
(ii) Pentru determinarea coordonatelor vectorului X ı̂n baza B vom
organiza calculele ı̂n tabelul urmǎtor:
E1 E2 E3 V1 V2 V3 X
Etapa 1. Vectorul E1 iese
← E1 1 0 0 1 1 0 5 din baza canonicǎ, iar
vectorul V1 intrǎ.
Sistemul {V1 , E2 , E3 }
E2 0 1 0 1 −1 2 3 este bazǎ deoarece prima
componentǎ a vectorului V1
E3 0 0 1 1 1 1 −2 este diferitǎ de zero.
V1 1 0 0 1 1 0 5 Etapa 2. Vectorul E2 iese
← E2 −1 1 0 0 −2 2 −2 din baza {V1 , E2 , E3 } şi
E3 −1 0 1 0 0 1 −7 intrǎ V2 .
V1 1/2 1/2 0 1 0 1 4 Etapa 3. Vectorul E3 iese
V2 −1/2 − 1/2 0 0 1 −1 1 din baza {V1 , V2 , E3 } şi
← E3 −1 0 1 0 0 1 −7 intrǎ V3 .
V1 3/2 1/2 −1 1 0 0 11
V2 −1/2 − 1/2 1 0 1 0 −6
V3 −1 0 1 0 0 1 −7
Aşadar XB = (11, −6, −7)T .
Exemplul 2.3.13. Se dau sistemele de vectori:
S1 = {V1 = (1, −3)} ⊂ IR2 ,
S2 = {V1 = (1, 2), V2 = (0, 0), V3 = (−1, 2)} ⊂ IR2
S3 = {V1 = (1, 1, 1), V2 = (−3, −1, 2)} ⊂ IR3 ,
S4 = {V1 = (a, 1, 0), V2 = (1, −1, 2), V3 = (2, 0, 1), a ∈ IR} ⊂ IR3 .
(i) Care din sistemele de mai sus sunt baze ı̂n spaţiile menţionate?
41
(ii) Dacǎ Si este s.l.i. şi numǎrul vectorilor este mai mic decât dimen-
siunea spaţiului ı̂n care este inclus sǎ se completeze la o bazǎ;
(iii) Dacǎ Si este s.g. şi numǎrul vectorilor este mai mare decât dimen-
siunea spaţiului ı̂n care este inclus sǎ se extragǎ o bazǎ;
(iv) Sǎ se determine coordonatele unui vector oarecare ı̂n douǎ din
bazele determinate la punctele anterioare.
Soluţie: (i) Cum bazele din IR2 , respectiv IR3 au doi, respectiv trei
vectori, singurul sistem care poate fi bazǎ este S4 . Folosind Propoziţia

a 1 2
 
1.3.1., S4 este bazǎ dacǎ şi numai dacǎ detT = det  1 −1 0  6= 0,
0 2 1
adicǎ dacǎ şi numai dacǎ a 6= 3.
(ii) Sistemul S1 este s.l.i.. Într-adevǎr, din α1 V1 = 0, cu α1 ∈ IR şi
V1 ∈ S1 , obţinem α1 = 0. De altfel, folosind Propoziţia 1.1.1 (a), deducem
cǎ orice sitem format cu un singur vector este s.l.i. dacǎ şi numai dacǎ
vectorul este nenul. Pentru a completa sistemul S1 ⊂ IR2 la o bazǎ ı̂n IR2 ,
este suficient sǎ alegem un vector, de exemplu V2 = (1, 1) ∈ IR2 , astfel ı̂ncât
B1 = {V1 = (1, −3), V2 = (1, 1)} ⊂ IR2
Ã !
1 1
sǎ fie s.l.i.(detT = det 6= 0). De altfel, folosind definiţia sis-
−3 1
temelor liniar independente, se deduce uşor cǎ un sistem format cu doi
vectori este liniar independent dacǎ, şi numai dacǎ, vectorii nu au compo-
nentele proporţionale.  
1 −3
 
Sistemul S3 este s.l.i. deoarece rangT3 = rang  1 −2  = 2 = p3 ,
1 1
Pentru S3 , cǎutǎm V3 = (a, b, c) ∈ IR3 astfel ı̂ncât sistemul
B3 = {V1 = (1, 1, 1), V2 = (−3, −1, 2), V3 = (a, b, c)} ⊂ IR3
sǎ fie o bazǎ ı̂n IR3 . Din condiţia detT 6= 0 obţinem
 
1 1 a
 
det  1 −1 b  6= 0,
1 2 c
adicǎ 2a − 5b + 2c 6= 0. Astfel, dacǎ alegem a = 1, b = 0, c = −1, B3 este
o bazǎ pentru IR3 .
(iii) Sistemul S2 este s.g. deoarece pentru orice vector X = (x1 , x2 ) ∈
IR2 , din relaţia X = α1 V1 + α2 V2 + α3 , obţinem sistemul:
(
α1 + α2 = x1
,
−3α1 + α2
42
2x1 + x2 −2x1 + x2
cu soluţia α1 = , α2 ∈ IR(oarecare), α3 = .
4 4
2
Pentru a extrage o bazǎ a spaţiului IR din S2 , sǎ observǎm cǎ ea trebuie
sǎ conţinǎ doiÃ vectori (dimI
! R2 = 2). Alegem V1 = (1, 2) şi V3 = (−1, 2).
1 −1
Deoarece det 6= 0 rezultǎ cǎ B2 = {V1 , V3 } este o bazǎ pentru
2 2
IR2 .
(iv) Ne propunem sǎ determinǎm coordonatele unui vector X = (x1 , x2 ) ∈
IR ı̂n baza B2 , respectiv Y = (y1 , y2 , y3 ) ∈ IR3 ı̂n baza B3 .
2
Dacǎ α1 , α2 sunt coordonatele vectorului X ı̂n baza B2 , din relaţia

X = α1 V1 + α2 V3 , obţinem sistemul:
(
α1 + α2 = x1
,
−3α1 + α2 = x2
2x1 − x2 −2x1 + x2
cu soluţia α1 = , α2 = .
4 4
Coordonatele β1 ,β2 , β3 ale vectorului Y ı̂n baza B3 le obţinem din relaţia
X = β1 V1 + β2 V2 + β3 V3 , care conduce la sistemul:


 β1 − 3β2 + β3 = y1
β −β =y
1 2 2 ,

 β + 2β − β = x
1 2 3 3
cu soluţia β1 = x1 − x2 + x3 , β2 = x1 − 2x2 + x3 , β3 = 3x1 − 5x2 + 2x3 .
2.4. Mulţimi convexe ı̂n IRn
Fie X, Y ∈ IRn . Se numeşte segment ı̂nchis determinat de punctele X şi Y

mulţimea:
[X, Y ] := {V ∈ IRn | V = αX + (1 − α)Y, α ∈ [0, 1]}.
Mulţimea C ⊂ IRn se numeşte mulţime convexǎ dacǎ oricare ar fi X, Y ∈

C rezultǎ [X, Y ] ⊂ C.
Exemplul 2.4.1. Considerǎm un consumator a cǎrui funcţie de utili-
tate este U (x, y) =xy, unde x şi y mǎsoarǎ cantitǎţile consumate din douǎ
bunuri. Arǎtaţi cǎ mulţimea coşurilor de bunuri (x, y) care realizeazǎ o
utilitate superioarǎ unui U0 (dat) este convexǎ.
Fie C = {(x, y) ∈ IR2+ | xy ≥ U0 , U0 dat } şi V1 = (x1 , y1 ), V2 =
(x2 , y2 ) ∈ C.
43
Vom demonstra cǎ pentru orice doi vectori V1 , V2 ∈ C avem [V1 , V2 ] ∈ C,
adicǎ αV1 + (1 − α)V2 ∈ C, ∀α ∈ [0, 1], ceea ce este echivalent cu:
[αx1 + (1 − α)x2 ][αy1 + (1 − α)y2 ] ≥ U0 , ∀α ∈ [0, 1]. (1.4.1)
Considerând membrul stâng al relaţiei (1.4.1) avem:
α2 x1 y1 + (1 − α)2 x2 y2 + α(1 − α)(x1 y2 + x2 y1 ) ≥

≥ (α + (1 − α))2 U0 + α(1 − α)(x1 y2 + x2 y1 − 2U0 ).
Cum x1 y1 ≥ U0 şi x2 y2 ≥ U0 obţinem

µ ¶
y2 y1
x1 y2 + x2 y1 ≥ U0 + ,
y1 y2
adicǎ
x1 y2 + x2 y1 ≥ 2U0 . (1.4.2)
Din (1.4.2) şi α(1 − α) ≥ 0 se deduce (1.4.1).
Exemplul 2.4.2. În IR, orice interval ı̂nchis sau deschis este mulţime
convexǎ.
Exemplul 2.4.3. În IR2 , un segment, o dreaptǎ, o semidreaptǎ, un
semiplan este mulţime convexǎ.
Propoziţia 2.4.1. Fie C1 şi C2 douǎ mulţimi convexe incluse ı̂n IRn .
Atunci:
(i) C1 ∪ C2 nu este ı̂n general mulţime convexǎ;
(ii) C1 ∩ C2 , C1 + C2 sunt mulţimi convexe.
Demonstraţie. (i) Fie C1 , C2 douǎ mulţimi convexe ı̂n IR2 disjuncte
şi A ∈ C1 , B ∈ C2 . Atunci [A, B] 6⊂ C1 ∪ C2 .
C2
B
C1
44
(ii) Fie X, Y ∈ C1 ∩C2 . Deducem cǎ X, Y ∈ C1 şi X, Y ∈ C2 . Cum C1 şi
C2 sunt mulţimi convexe [X, Y ] ⊂ C1 şi [X, Y ] ⊂ C2 , adicǎ [X, Y ] ⊂ C1 ∩C2 .
Fie acum X, Y ∈ C1 + C2 . Din definiţia sumei avem:
X = X1 + X2 cu X1 ∈ C1 , X2 ∈ C2
Y = Y1 + Y2 cu Y1 ∈ C1 , Y2 ∈ C2 .
Atunci:
αX + (1 − α)Y = α(X1 + X2 ) + (1 − α)(Y1 + Y2 )

= (αX1 + (1 − α)Y1 ) + (αX2 + (1 − α)Y2 ) ∈ C1 + C2
unde am folosit ipoteza cǎ C1 şi C2 sunt mulţimi convexe.

Fie C o mulţime convexǎ. Vectorul Z ∈ C se numeşte vârf al mulţimii
convexe dacǎ nu existǎ X, Y ∈ C, X 6= Y, astfel ı̂ncât Z = αX + (1 − α)Y ,
∀α ∈ (0, 1).
Exemplul 2.4.4. În IR, orice extremitate a unui interval ı̂nchis este
vârf.
Exemplul 2.4.5. În IR2 , orice vârf al unui triunghi, pǎtrat, poligon
convex este vârf; cercul nu are vârfuri.
Se numeşte combinaţie liniarǎ convexǎ a vectorilor V1 , V2 , . . . , Vp ∈ IRn ,
vectorul: p p
X X
V = αi Vi cu αi = 1, αi ≥ 0, i = 1, p.
i=1 i=1
Se numeşte acoperire liniarǎ convexǎ a vectorilor V1 , V2 , . . . Vp ∈ IRn

mulţimea:
p
X p
X
n
C0 {V1 , V2 , . . . , Vp } = {V ∈ IR | V = αi Vi cu αi = 1, αi ≥ 0, i = 1, p}.
i=1 i=1
Observaţia 2.4.1. Acoperirea liniarǎ convexǎ a vectorilor V1 , V2 , ..., Vp

este o mulţime convexǎ.
2.5. Spaţiul euclidian IRn
Dupǎ cum am vǎzut ı̂n paragrafele anterioare, IRn este spaţiu vectorial
real de dimensiune n ı̂n raport cu operaţiile:
X + Y = (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn )
αX = (αx1 , αx2 . . . , αxn )
45
unde X = (x1 , x2 , . . . , xn ), Y = (y1 , y2 , . . . , yn ) ∈ IRn şi α ∈ IR.
Mulţimea Bc = {E1 , . . . , En }, unde E1 = (1, 0, . . . , 0), E2 =(0,1,. . .,0),
. . . , En = (0, 0, . . . , 1) este o bazǎ ı̂n IRn , ı̂n care orice vector X = (x1 , x2 ,
. . ., xn ) ∈ IRn se exprimǎ prin:
X = x1 E1 + x2 E2 + . . . + xn En .
Dacǎ X = (x1 , x2 . . . , xn ) şi Y = (y1 , y1 , . . . , yn ) ∈ IRn atunci numǎrul

real
d
< X, Y >= x1 y1 + . . . + xn yn
se numeşte produs scalar (standard) al vectorilor X şi Y .
Produsul scalar are proprietǎţile:
(p1 ) < X, X >≥ 0, ∀X, Y ∈ IRn şi < X, X >= 0 ⇔ X = 0;
(p2 ) < X + Y, Z >=< X, Z > + < Y, Z >, ∀X, Y, Z ∈ IRn ;
(p3 ) < αX, Y >= α < X, Y >, ∀α ∈ IR, ∀X, Y ∈ IRn ;
(p4 ) < X, Y >=< Y, X >, ∀X, Y ∈ IRn .
n
P m
P
Propoziţia 2.5.1. (i) < αi Xi , βj Yj >, ∀αi , βj ∈ IR şi ∀Xi , Yj ∈
i=1 j=1
IRn ;
√
(ii) | < X, Y > | ≤ < X, X > · < Y, Y >, ∀X, Y ∈ IRn (inegalitatea
lui Cauchy - Schwarz - Buniakovski).
Demonstraţie: Din definiţia produsului scalar rezultǎ (i).
(ii) Dacǎ X = 0 relaţia este evidentǎ.
Dacǎ X 6= 0 şi α ∈ IR atunci avem:
0 ≤=< Y − αX, Y − αX >=< X, X > α2 − 2α < X, Y > + < Y, Y > .
Trinomul de gradul doi ı̂n α fiind pozitiv pentru orice α ∈ IR, trebuie
ca discriminantul sǎu sǎ fie negativ, adicǎ
< X, Y >2 − < X, X > · < Y, Y >≤ 0,
de unde p
| < X, Y > | ≤ < X, X > · < Y, Y >.
Spunem cǎ vectorii X, Y ∈ IRn sunt ortogonali dacǎ < X, Y >= 0.

Un sistem de vectori S = {V1 , V2 , ..., Vp } se zice sistem ortogonal dacǎ
< Vi , Vj >= 0, ∀i, j = 1, p, i 6= j.
Propoziţia 2.5.2 Dacǎ S = {V1 , V2 , ..., Vp } este este un sistem ortogo-
nal care nu conţine vectorul nul, atunci S este sistem liniar independent.
46
Demonstraţie: Din relaţia α1 V1 + α2 V2 + ... + αn Vn = 0, ı̂nmulţind
scalar cu vectorul Vi , i = 1, n, obţinem
α1 < V1 , Vi > +α2 < V2 , Vi > +... + αi < Vi , Vi > +... + αn < Vn , Vi >= 0.
Ţinând cont cǎ < Vk , Vi >= 0, ∀k = 1, n, k 6= i, rezultǎ αi < Vi , Vi >= 0.

Cum Vi 6= 0, rezultǎ αi = 0, i = 1, n, deci S este sistem liniar independent.
Dacǎ B = {V1 , V2 , ..., Vn } este o bazǎ ı̂n IRn şi B este sistem ortogonal de
vectori, spunem cǎ B este bazǎ ortogonalǎ. Coordonatele α1 , α2 , ..., αn ∈
IR ale unui vector X ı̂ntr-o bazǎ ortogonalǎ B se obţin uşor din relaţia
X = α1 V1 + α2 V2 + ... + αn Vn , ı̂nmulţind scalar cu Vi , ∀i = 1, n. Deducem
< X, Vi >
αi = , ∀i = 1, n.
< Vi , Vi >
Exemplul 2.5.1. Fie S = {V1 = (1, 0, −1), V2 = (1, 1, 1)} ⊂ IR3 . Sǎ se
verifice cǎ S este sistem ortogonal şi sǎ se completeze la o bazǎ ortogonalǎ
ı̂n IR3 . Sǎ se determine coordonatele vectorului X0 = (1, −2, 3) ı̂n baza
determinatǎ.
Soluţie: < V1 , V2 >= 0, deci sistemul S este ortogonal.
Deoarece sistemul S nu conţine vectorul 0, el este un sistem liniar inde-
pendent, deci poate fi completat la o bazǎ ı̂n IR3 .
Fie B = {V1 = (1, 0, −1), V2 = (1, 1, 1), V3 = (a, b, c)}. Vom determina
constantele a,b,c astfel ı̂ncât vectorul V3 sǎ fie ortogonal pe vectorii V1 şi
V2 , adicǎ < V1 , V3 >= 0 şi < V2 , V3 >= 0. Obţinem sistemul
(
a−c=0
,
a+b+c=0
cu soluţiile a = c, b = −2c, c ∈ IR (oarecare). Alegând c = 1, obţinem

V3 = (1, −2, 1).
Din relaţia X0 = α1 V1 + α2 V2 + α3 V3 , ı̂nmulţind scalar cu vectorii
2 4 2 4
V1 , V2 , V3 , obţinem α1 = −1, α2 = , α3 = , deci XB = (−1, , )τ .
3 3 3 3
Se numeşte normǎ euclidianǎ a vectorului X = (x1 , x2 , . . . , xn ) numǎrul
real şi pozitiv: q
d
||X|| = x21 + x22 + . . . + x2n
√
Se observǎ imediat cǎ ||X|| = < X, X >.
Norma euclidianǎ are urmǎtoarele proprietǎţi:
(n1 ) ∀ X ∈ IRn , ||X|| ≥ 0 şi ||X|| = 0 ⇔ X = 0;
(n2 ) ∀ X, Y ∈ IRn ⇒ ||X + Y || ≤ ||X|| + ||Y ||;
(n3 ) ∀ α ∈ IR, ∀ X ∈ IRn ⇒ ||αX|| = |α| ||X||.
47
Norma unui vector corespunde ideii intuitive de lungime a unui vector.
Dacǎ k X k= 1 vectorul X se numeşte vector unitar. Pentru X ∈ IRn , X 6=
X
0, vectorul X 0 = este vector unitar.
kXk
O bazǎ ortogonalǎ B = {V1 , V2 , ..., Vn }, unde vectorii Vi , i = 1, n sunt
vectori unitari se numeşte bazǎ ortonormatǎ. Coordonatele unui vector X
intr-o bazǎ ortonormatǎ sunt αi =< X, Vi >, i = 1, n. Se observǎ imediat
cǎ baza canonicǎ a spaţiului IRn este o bazǎ ortonormatǎ.
Dacǎ B = {V1 , V2 , ..., Vn } este bazǎ ı̂n IRn , se verificǎ uşor cǎ sistemul
F = {W1 , W2 , ..., Wn }, unde W1 = V1 , Wi = Vi − λi1 V1 − λi2 V2 − ... −
< Vi , Wk >
λii−1 Vi−1 , λik = , k = 1, i − 1, i = 2, n, este o bazǎ ortogo-
< Vk , Wk >
nalǎ (algoritmul lui Schmidt). Împǎrţind apoi fiecare vector cu norma sa,
obţinem o bazǎ ortonormatǎ.
Exemplul 2.5.2 Sǎ se verifice cǎ sistemul S = {V1 = (2, −1, 2), V2 =
(1, 0, −1), V3 = (0, 1, 1)} este bazǎ ı̂n IR3 şi sǎ se construiascǎ o bazǎ
ortonormatǎ. Sǎ se determine coordonatele vectorului X0 = (1, 2, 3) ı̂n
baza determinatǎ.
Soluţie Deoarece
 
2 1 0
 
det  −1 0 1  =6 0,
2 −1 1
sistemul S formeazǎ bazǎ ı̂n IR3 .

Pentru a obţine o bazǎ ortogonalǎ utilizǎm algoritmul lui Schmidt:
W1 = V1 deci W1 = (2, −1, 2);
< V2 , W1 >
W2 = V2 − λ21 W1 , unde λ21 = , deci λ21 = 0 şi W2 =
< W1 , W1 >
(1, 0, −1);
< V3 , W1 > < V3 , W2 >
W3 = V3 −λ31 W1 −λ32 W2 unde λ31 = , λ32 = ,
< W1 , W1 > < W2 , W2 >
1 −1 5 10 5
deci λ31 = , λ32 = , şi W3 = ( , , ).
9 2 18 9 18
Baza ortonormatǎ B se obţine ı̂mpǎrţind fiecare din vectorii W1 , W2 , W3
2 −1 2
la norma sa. Prin urmare, B 0 = {U1 , U2 , U3 }, unde U1 = ( , , ),
√ √ √ 3 3 3
1 −1 2 2 2 2
U2 = ( √ , 0, √ ), U3 = ( , , ).
2 2 6 3 6
Dacǎ X0 = αU1 + βU2 + γU√ 3 , obţinem α =< X0 , U1 >= 2, β =<
X0 , U2 >= −1, γ =< X0 , U3 >= 2 2.
Fie A ∈ IRn , r > 0 şi mulţimea M ⊆ IRn .
48
Mulţimea:
d
S(A, r) = {X ∈ IRn : ||X − A|| < r}
se numeşte sfera deschisǎ centratǎ ı̂n A de razǎ r.
Un punct A ∈ IRn se zice punct interior pentru mulţimea M şi notǎm
◦
A ∈M , dacǎ existǎ existǎ S(A, r) ⊂ M .
◦ ◦
Evident M ⊂ M . Dacǎ M =M , mulţimea M se numeşte mulţime de-
schisǎ şi notǎm M ∈ D.
Propoziţia 2.5.2. Familia D a mulţimilor deschise D din IRn are
urmǎtoarele proprietǎţi:
(d1 ) Ø, IRn ∈ D;
S
(d2 ) Mi ∈ D, i ∈ I ⇒ Mi ∈ D (adicǎ orice reuniune de mulţimi
i∈I
deschise este o mulţime deschisǎ);
p
T
(d3 ) M1 , M2 , . . . , Mp ∈ D ⇒ Mi ∈ D (adicǎ intersecţia oricǎrei
i=1
familii finite de mulţimi deschise este o mulţime deschisǎ).
Demonstraţie. (d1 ) este evidentǎ.
S
(d2 ) Fie M = Mi , cu Mi deschise şi A ∈ M . Atunci existǎ i0 ∈ I
i∈I
cu A ∈ Mi0 . Cum Mi0 este deschisǎ, existǎ r > 0 astfel ı̂ncât S(A, r) ⊂
◦ ◦ ◦
Mi0 ⊂ M , de unde A ∈M . Atunci M ⊂M şi cum M ⊂ M, rezultǎ cǎ M
este mulţime deschisǎ.
p
T
(d3 ) Fie M = Mi şi A ∈ M cu M1 , . . . , Mp deschise. Atunci A ∈ Mi
i=1
pentru orice i şi cum Mi este deschisǎ, existǎ ri > 0 astfel ı̂ncât S(A, ri ) ⊂
Mi pentru orice i = 1, . . . , p. Dacǎ notǎm cu r = min{r1 , . . . , rp } atunci
n
\ p
\
S(A, r) ⊂ S(A, ri ) ⊂ Mi = M,
i=1 i=1
de unde rezultǎ cǎ M este deschisǎ.

Punctul A se numeşte punct aderent pentru mulţimea M şi notǎm A ∈
T
M dacǎ ∀r > 0, S(A, r) M 6= ∅.
Evident, M ⊂ M . Dacǎ M = M spunem cǎ mulţimea M este ı̂nchisǎ şi
notǎm F ∈ F. Se poate uşor costata cǎ M este o mulţime deschisǎ dacǎ, şi
numai dacǎ, complementara sa este deschisǎ.
Propoziţia 2.5.3. Familia F a mulţimilor ı̂nchise a lui IRn are urmǎ-
toarele proprietǎţi:
(i1 ) Ø, IRn ∈ F;
T
(i2 ) Fi ∈ F, i ∈ I ⇒ Fi ∈ F (adicǎ orice intersecţie de mulţimi
i∈I
ı̂nchise este o mulţime ı̂nchisǎ);
49
p
S
(i3 ) F1 . . . Fp ∈ F ⇒ Fi ∈ F (adicǎ orice reuniune finitǎ de
i=1
mulţimi ı̂nchise este ı̂nchisǎ).
Demonstraţie: (i1 ) Deoarece
CØ = IRn ∈ D şi CIRn = Ø ∈ D
rezultǎ cǎ Ø şi IRn sunt ı̂nchise.

(i2 ) Din
p
[ p
\
C( Fi ) = CFi ∈ D
i=1 i=1
p
S
(ca intersecţie finitǎ de mulţimi deschise) rezultǎ cǎ Fi ∈ F.
i=1
(i3 ) Analog din \ [
C( Fi ) = CFi ∈ D
i i
T
(ca reuniune de mulţimi deschise) rezultǎ cǎ Fi ∈ F.
i
Spunem cǎ A este punct de acumulare pentru mulţimea M ⊂ IRn şi

notǎm A ∈ M 0 dacǎ, pentru orice r > 0, avem S(A, r) ∩ M \ {A} 6= Ø.
Evident, orice punct de acumulare este punct aderent.
Spunem cǎ punctul A este punct izolat al mulţimii M dacǎ existǎ r >
T
0 astfel ı̂ncât, S(A, r) M = ∅. Evident, punctele unei mulţimi sunt fie
puncte de acumulare, fie puncte izolate
O mulţime M ⊂ IRn se zice mǎrginitǎ şi notǎm M ∈ M, dacǎ existǎ
m > 0 astfel ı̂ncât, A ∈ S(0, m) pentru orice A ∈ M .
Evident, orice submulţime a unei mulţimi mǎrginite este mǎrginitǎ.
Teorema 2.5.1. (Weierstrass-Bolzano). Orice mulţime mǎrginitǎ şi
infinitǎ M ⊂ IRn are cel puţin un punct de acumulare ı̂n IRn .
Pentru demonstraţie vezi [22].
O mulţime K ⊂ IRn se zice compactǎ şi notǎm K ∈ K dacǎ este
mǎrginitǎ şi ı̂nchisǎ.
Propoziţia 2.5.4. (Proprietǎţile mulţimilor compacte).
p
S
(k1 ) Dacǎ K1 , . . . Kp ∈ K atunci Ki ∈ K (adicǎ orice reuniune finitǎ
i=1
de mulţimi compacte este o mulţime compactǎ);
(k2 ) Dacǎ F ∈ F şi F ⊂ K atunci F ∈ K (adicǎ orice submulţime
ı̂nchisǎ a unei mulţimi compacte este compactǎ).
50
Demonstraţie: (k1 ) Proprietatea rezultǎ imediat ţinând seama cǎ
orice reuniune finitǎ de mulţimi ı̂nchise, respectiv mǎrginite este o mulţime
ı̂nchisǎ, respectiv mǎrginitǎ.
(k2 ) Dacǎ F ⊂ K ∈ K atunci F este mǎrginitǎ (ca şi submuţime a unei
mulţimi marginitǎ). Cum F este şi ı̂nchisǎ rezultǎ cǎ F este compactǎ.
2.6. Şiruri şi serii.
2.6.1. Şiruri ı̂n IRn

O funcţie f : IN → IRn prin care
∀k ∈ IN → f (k) = (x1 (k), x2 (k), ..., xn (k)) ∈ IRn
se numeşte şir de puncte din IRn .

Dacǎ notǎm f (k) = Xk = (x1k , ..., x2k , . . . , xnk ) atunci observǎm cǎ a
da un şir (Xk ) de puncte din IRn revine la a da n şiruri de numere reale
(x1k ), (x2k ), . . . , (xnk ), care se numesc şirurile coordonatelor.
Spunem cǎ şirul (Xk ) este convergent şi notǎm (Xk ) ∈ C, dacǎ ∃ L ∈
n
IR astfel ı̂ncât, ∀ ε > 0, ∃ k0 ∈ IN , astfel ca ∀ k ≥ k0 ⇒k Xk − L k< ε.
Vectorul L se numeşte limita şirului (Xk ) şi notǎm lim Xk = L sau
k→∞
Xk → L.
Teorema 2.6.1. Şirul Xk = (x1k , x2k , . . . , xnk ) din IRn este convergent
ı̂n IRn dacǎ şi numai dacǎ toate şirurile coordonatelor (x1k ), (x2k ), . . .,
(xnk ) sunt convergente ı̂n IR, altfel spus, convergenţa ı̂n IRn este echivalentǎ
cu convergenţa pe coordonate.
În plus,
lim Xk = ( lim x1k , lim x2k , . . . , lim xnk ).

k→∞ k→∞ k→∞ k→∞
Demonstraţie. Necesitatea. Dacǎ Xk → L = (l1 , l2 , . . . , ln ) ∈ IRn

atunci din |xik − li | ≤k Xk − L k şi definiţia convergenţa unui şir ı̂n IRn
rezultǎ cǎ
xik → li , i = 1, n.
Suficienţa. Dacǎ
xik → li , i = 1, n
51
şi L = (l1 , l2 , . . . , ln ) ∈ IRn , atunci din
n
X
k Xn − L k≤ |xik − li |
i=1
rezultǎ imediat cǎ Xk → L.

Remarca 2.6.1. Dacǎ Xk = (x1k , x2k , . . . , xnk ) atunci din
n
X
|xik | ≤k Xk k≤ |xik | ∀ i = 1, n
i=1
rezultǎ cǎ şirul (Xk ) este mǎrginit dacǎ şi numai dacǎ toate şirurile coor-
donatelor (x1k ), (x2k ), . . . , (xnk ) sunt mǎrginite.
Teorema 2.6.2 (Cesaro). Orice şir mǎrginit de puncte din IRp are un
subşir convergent ı̂n IRp .
Demonstraţia rezultǎ din lema lui Cesaro pentru şiruri de numere
reale (care afirmǎ cǎ orice şir mǎriginit de numere reale are un subşir con-
vergent) şi din faptul cǎ un şir de puncte din IRp este convergent dacǎ, şi
numai dacǎ, toate şirurile componentelor sunt convergente.
2.6.2. Serii numerice

Fie (xn )n∈IN un şir de numere reale. Cu ajutorul lui formǎm un nou şir
s0 = x0 ,
s1 = x0 + x1 ,
...,
sn = x0 + x1 + . . . + xn ,
...
Perechea de şiruri ((xn ), (sn )) se numeşte seria asociatǎ şirului (xn ) şi se
P
noteazǎ cu xn . Şirurile (xn ), respectiv (sn ) se numesc termenul general,
n P
respectiv şirul sumelor parţiale ale seriei xn .
n
P P
Seria xn se zice convergentǎ şi se noteazǎ xn ∈ C, dacǎ şirul (sn )
n n
al sumelor sale parţiale este convergent (ı̂n IR). Numǎrul
n
X
s = lim sn = lim xk
n→∞ n→∞
k=0
∞
P P
se noteazǎ cu xn şi se numeşte suma seriei xn .
n=0 n
52
P
Dacǎ seria xn nu este convergentǎ, atunci ea se zice divergentǎ.
n
Exemplul 2.6.1 (Seria geometricǎ). În IR considerǎm seria asociatǎ

şirului
xn = aq n cu a, q ∈ IR, a 6= 0.
Observǎm cǎ: 

 q n+1 − 1
n
X 
 a , q 6= 1
sn = xk = q−1


k=0 
 a(n + 1), q = 1,
iar  a

 , |q| < 1

 1−q



lim sn = ∞ · sgn a, q≥1
n→∞ 






6 ∃, q ≤ −1.
Aşadar,
a
- pentru |q| < 1 seria geometricǎ este convergentǎ şi are suma ;
1−q
- pentru |q| ≥ 1 seria geometricǎ este divergentǎ.
Observaţia 1.6.1. Fie (xn ) un şir de numere reale şi n0 ∈ IN . Dacǎ

sn = xn0 + xn0 +1 + . . . + xn , n ≥ n0 , atunci se poate defini seria
X
xn .
n≥n0
P
Dacǎ (sn ) este convergent atunci se zice cǎ seria xn este conver-
n≥n0
∞
P
gentǎ, iar lim sn se noteazǎ cu xn .
n→∞ n=n0
Sǎ observǎm cǎ
n
X n
X
xk = xk − (x0 + x1 + ... + xn0 −1 ),
k=n0 k=0
P
de unde deducem cǎ seria xn este convergentǎ dacǎ şi numai dacǎ seria
P n
xn este convergentǎ, adicǎ natura seriei nu se schimbǎ dacǎ se porneşte
n≥n0
de la n0 ∈ IN (se schimbǎ ı̂nsǎ suma seriei).
Teorema 2.6.4 (Criteriul general al lui Cauchy de convergenţǎ a seri-

P
ilor). Seria xn este convergentǎ dacǎ şi numai dacǎ pentru orice ε > 0,
n
existǎ n0 ∈ IN ı̂ncât
|xn+1 + . . . + xn+p | < ε,
53
pentru orice n, p ∈ IN cu n ≥ n0 .
P 1
Exemplul 2.6.2 (Seria armonicǎ). Seria este divergentǎ, deoarece
n≥1 n
nu verificǎ criteriul lui Cauchy.
1
Într-adevǎr, pentru ε = şi p = n avem:
2
1 1 1 1
|xn+1 + . . . + xn+p | = + ... + ≥n· =
n+1 2n 2n 2
oricare ar fi n ∈ IN ∗ .
1
Exemplul 2.6.3. Seria cu termenul general xn = 2 , n ≥ 1 este
n
convergentǎ.
Într-adevǎr, pentru m, n ∈ IN , m > n avem:
¯ ¯
¯ 1 1 ¯¯
¯
|sm − sn | = ¯ + ... + 2¯
(n + 1)2 m
1 1
≤ + ... +
n(n + 1) (n − 1)m
1 1 1 1
= − + ... + −
n n+1 m−1 m
1 1 1
= − < → 0,
n m n
ceea ce conduce la convergenţa seriei.
P
Teorema 2.6.5 (Criteriu necesar de convergenţǎ). Dacǎ seria xn
n
este convergentǎ atunci xn → 0.
P
Demonstraţie. Dacǎ xn ∈ C atunci existǎ s ∈ IR astfel ı̂ncât sn →
n
s. Atunci
xn = sn − sn−1 → s − s = 0.
Observaţia 2.6.2. Condiţia din teorema precedentǎ nu este şi sufi-

cientǎ, fapt ce este ilustrat de Exemplul 1.6.2.
P
Observaţia 2.6.3. Dacǎ seria xn este convergentǎ, atunci şirul
n
sumelor sale parţiale (sn ) este mǎrginit, evident din faptul cǎ orice şir
convergent este mǎrginit.
54
Observaţia 2.6.4. Condiţia necesarǎ de convergenţǎ a unei serii pusǎ
ı̂n evidenţǎ de Obsevaţia 1.6.3 nu este şi suficientǎ.
P
Într-adevǎr, seria de numere reale (−1)n este divergentǎ, deşi şirul
n
sumelor sale parţiale


 1, dacǎ n = 2k
sn = x0 + x1 + . . . + xn =

 0, dacǎ n = 2k + 1
este mǎrginit.
P
Observaţia 2.6.5. În cazul seriilor xn cu xn ∈ IR+ (serii cu termeni
n
pozitivi), condiţia necesarǎ de convergenţǎ datǎ de Observaţia 1.6.4 este şi
suficientǎ, adicǎ o serie de numere reale pozitive este convergentǎ dacǎ şi
numai dacǎ şirul sumelor sale parţiale este mǎrginit.
Într-adevǎr, dacǎ xn ≥ 0 atunci din sn+1 − sn = xn+1 ≥ 0 rezultǎ cǎ
şirul sumelor parţiale (sn ) este monoton şi pentru convergenţa sa ı̂n IR este
suficient (şi necesar) doar sa fie mǎrginit.
P P
Seria xn se numeşte absolut convergentǎ dacǎ seria |xn | este con-
n n
vergentǎ.
P
Observaţia 2.6.6. Dacǎ seria xn este absolut convergentǎ atunci ea
n
este convergentǎ, dupǎ cum rezultǎ din inegalitatea
|xn+1 + . . . + xn+p | ≤ |xn+1 | + . . . + |xn+p | = ||xn+1 | + . . . + |xn+p ||
Teorema 2.6.6 (Criteriul comparaţiei). Fie (xn ) şi (yn ) douǎ şiruri
de numere reale pozitive cu proprietatea cǎ existǎ c > 0 astfel ı̂ncât xn ≤
cyn , pentru orice n ∈ IN .
P P
(i) Dacǎ seria yn este convergentǎ, atunci şi seria xn este conver-
n n
gentǎ;
P P
(ii) Dacǎ seria xn este divergentǎ atunci seria yn este divergentǎ.
n n
Demonstraţie. Fie (sn ) respectiv (tn ) şirurile sumelor parţiale ale

P P
seriei xn , respectiv yn .
n n
Din xn ≤ cyn rezultǎ
sn ≤ ctn , ∀ n ∈ IN . (1.6.1)
55
P
(i) Dacǎ seria yn este convergentǎ atunci (tn ) este mǎrginit şi din
n P
(1.6.1) avem cǎ (sn ) este mǎrginit, de unde seria xn este convergentǎ.
n
P
(ii) Dacǎ seria xn este divergentǎ atunci sn → ∞ şi din (1.6.1) tn →
P n
∞, adicǎ seria yn este divergentǎ.
n
Corolarul 2.6.1. Dacǎµ(xn¶ ) şi (yn ) sunt douǎ şiruri de numere reale
xn
pozitive cu proprietatea cǎ este un şir convergent la un numǎr l ∈
P ynP P
(0, ∞), atunci seriile xn şi yn au aceeaşi naturǎ (adicǎ xn este
n nP n
convergentǎ dacǎ şi numai dacǎ yn este convergentǎ).
n
Exemplul 2.6.4 (Seria armonicǎ generalizatǎ). Seria cu termenul gen-

1
eral xn = α , n ≥ 1, α ≥ 2 este convergentǎ.
n
Într-adevǎr, avem:
1 1
α
≤ 2, α ≥ 2.
n n
P 1 P 1
Cum 2
este convergentǎ, atunci din criteriul comparaţiei este
n n n nα
convergentǎ.
2.7. Întrebǎri de autoevaluare
1. Daţi o condiţie necesarǎ şi suficientǎ pentru ca o mulţime sǎ fie

subspaţiu vectorial ı̂n IRn .
2. Daţi o condiţie necesarǎ pentru ca o mulţime sǎ fie subspaţiu vecto-
rial.
3. Construiţi douǎ subspaţii vectoriale S1 şi S2 ı̂n IR2 cu S1 + S2 = IR2 .
4. Construiţi douǎ subspaţii vectoriale S1 şi S2 ı̂n IR2 cu S1 ∩ S2 = {0}.
5. Construiţi douǎ subspaţii vectoriale S1 şi S2 ı̂n IR3 cu S1 ∩ S2 = {0}.
6. Suma, intersecţia şi reuniunea a douǎ subspaţii sunt subspaţii vec-
toriale?
7. Ce condiţii trebuie sǎ ı̂ndeplineascǎ o mulţime pentru a fi bazǎ?
8. Daţi exemplu de o mulţime de vectori care este bazǎ pentru IR2 .
9. Daţi exemplu de o mulţime de vectori care este bazǎ pentru IR3 .
10. Daţi exemplu de o mulţime de vectori din IR2 care este liniar
independentǎ şi nu este bazǎ.
56
11. Daţi exemplu de o mulţime de vectori din IR3 care este liniar
independentǎ şi nu este bazǎ.
12. În ce condiţii un sistem liniar independent este bazǎ?
13. Care sunt proprietǎţile normei şi ale produsului scalar?
14. Precizaţi natura seriei geometrice şi armonice.
2.8. Probleme rezolvate.
1. Precizaţi care din urmǎtoarele mulţimi sunt subspaţii vectoriale ı̂n

spaţiile vectoriale menţionate:
M1 = {(x, y) ∈ IR2 | x = 0} ⊂ IR2 ;
M2 = {(x, y) ∈ IR2 | x + y = 0} ⊂ IR2 ;
M3 = {(x, y) ∈ IR2 | x + y = 1} ⊂ IR2 ;
M4 = {(x, 2x), x ∈ IR} ⊂ IR2 ;
M5 = {(x, y, z) ∈ IR3 | x = 0} ⊂ IR3 ;
M6 = {(x, y, z) ∈ IR3 | x + y + z = 0} ⊂ IR3 ;
M7 = {(x, 2x, z), x, z ∈ IR} ⊂ IR3 ;
M8 = {(x, x + 2, z), x, z ∈ IR} ⊂ IR3
M9 = {(x, 0, z), x, z ∈ IR} ⊂ IR3 ;
M10 = {(x, y, z) ∈ IR3 | x + 2y + 3z = 0} ⊂ IR3 .
Soluţie. Mulţimea M1 se scrie
M1 = {(0, y), y ∈ IR} ⊂ IR2 .
Pentru a vedea dacǎ M1 este subspaţiu vectorial ı̂n IR2 calculǎm:
α(0, y1 ) + β(0, y2 ) = (0, αy1 + βy2 ) ∈ M1
pentru orice α, β ∈ IR, y1 , y2 ∈ IR.

Prin urmare M1 este subspaţiu vectorial ı̂n IR2 .
Pentru M2 avem:
M2 = {(x, −x), x ∈ IR} ⊂ IR2
iar
α(x1 , −x1 ) + β(x2 , −x2 ) = (αx1 + βx2 , −αx1 − βx2 ) =
= (αx1 + βx2 , −(αx1 + βx2 )) ∈ M2
pentru α, β ∈ IR, x1 , x2 ∈ IR. Atunci M2 este subspaţiu vectorial ı̂n IR2 .
57
Mulţimea M3 nu conţine vectorul nul din IR2 , (0, 0), prin urmare nu
este subspaţiu vectorial ı̂n IR2 .
Pentru M4 avem:
α(x1 , 2x1 ) + β(x2 , 2x2 ) = (αx1 + βx2 , 2(αx1 + βx2 )) ∈ M4
pentru orice α, β ∈ IR, x1 , x2 ∈ IR. Prin urmare, M4 este subspaţiu vecto-

rial ı̂n IR2 .
Mulţimea M5 se scrie:
M5 = {(0, y, z), y, z ∈ IR} ⊂ IR3 .
Avem:
α(0, y1 , z1 ) + β(0, y2 , z2 ) = (0, αy1 + βy2 , αz1 + βz2 ) ∈ M5
pentru orice α, β ∈ IR, y1 , z1 , y2 , z2 ∈ IR, deci M5 este subspaţiu vectorial

ı̂n IR3 .
Pe M6 ı̂l scriem sub forma:
M6 = {(x, y, −x − y), x, y ∈ IR} ⊂ IR3 .
Atunci:
α(x1 , y1 , −x1 − y1 ) + β(x2 , y2 , −x2 − y2 ) =
= (αx1 + βx2 , αy1 + βy2 − (αx1 + βx2 ) − (αy1 + βy2 )) ∈ M6
deci M6 este subspaţiu vectorial ı̂n IR3 .
Pentru M7 avem:
α(x1 , 2x1 , z1 ) + β(x2 , 2x2 , z2 ) = (αx1 + βx2 , 2(αx1 + βx2 ), αz1 + βz2 ) ∈ M7 ,
pentru orice α, β ∈ IR, x1 , x2 ∈ IR. Astfel, M7 este subspaţiu vectorial ı̂n

IR3 .
Mulţimea M8 nu conţine vectorul nul din IR3 , (0, 0, 0), prin urmare nu
este subspaţiu vectorial ı̂n IR3 .
Pentru M9 avem:
α(x1 , 0, z1 ) + β(x2 , 0, z2 ) = (αx1 + βx2 , 0, αz1 + βz2 ) ∈ M9
pentru orice α, β ∈ IR, x1 , z1 , x2 , z2 ∈ IR, deci M9 este subspaţiu vectorial

ı̂n IR3 .
Mulţimea M10 se scrie:
M10 = {(−2y − 3z, y, z), y, z ∈ IR} ⊂ IR3 .
58
Avem:
α(−2y1 − 3z1 , y1 , z1 ) + β(−2y2 − 3z2 , y2 , z2 ) =
= (−2(αy1 + βy2 ) − 3(αz1 + βz2 ), αy1 + βy2 , αz1 + βz2 ) ∈ M10
pentru orice α, β ∈ IR, y1 , z1 , y2 , z2 ∈ IR. Prin urmare, M10 este subspaţiu
vectorial ı̂n IR3 .
2. Determinaţi M1 ∩ M2 , M1 + M2 , M1 + M4 , M1 ∩ M4 , M7 + M10 ,
M7 ∩ M10 , unde M1 , M2 , M4 , M7 , M10 sunt precizate ı̂n exerciţiul 1.
Soluţie. Fie (0, a) ∈ M1 şi (b, −b) ∈ M2 , cu a, b ∈ IR.
Pentru M1 ∩ M2 avem:
(0, a) = (b, −b)
de unde a = 0 şi M1 ∩ M2 = {(0, 0)}.

Suma subspaţiilor M1 şi M2 este:
M1 + M2 = {(0, a) + (b, −b), a, b ∈ IR} = {(b, a − b), a, b ∈ IR} = IR2 .
Cum M1 ∩ M2 = {(0, a)} şi M1 + M2 = IR2 rezultǎ cǎ M1 şi M2 sunt

complementare.
Fie (0, a) ∈ M1 şi (b, 2b) ∈ M2 , cu a, b ∈ IR. Pentru M1 ∩ M4 avem:
(0, a) = (b, 2b)
de unde a = 0 şi M1 ∩ M2 = {(0, 0)}, iar
M1 + M2 = {(0, a) + (b, 2b), a, b ∈ IR} = {(b, a + 2b), a, b ∈ IR} = IR2 .
Subspaţiile vectoriale M1 şi M4 sunt complementare.

Fie (a, 2a, b) ∈ M7 şi (−2c − 3d, c, d) ∈ M10 . Pentru M7 ∩ M10 avem:
(a, 2a, b) = (−2c − 3d, c, d)
de unde 

 a = −2c − 3d
2a = c

 b=d
3d
iar a = − , b = d. Atunci:
5
½µ ¶ ¾
3d −6d
M7 ∩ M10 = − , , d , d ∈ IR .
5 5
Suma M7 + M10 este datǎ de:
M7 + M10 = {(a, 2a, b) + (−2c − 3d, c, d), a, b, c, d ∈ IR} =
59
= {(a − 2c − 3d, 2a + c, b + d), a, b, c, d ∈ IR} = IR3 .
Deci M7 şi M10 nu sunt complementare.
3. Precizaţi, cu justificare, care din urmǎtoarele sisteme de vectori sunt
liniar dependente, liniar independente, sisteme de generatori, baze.
B1 = {V1 = (1, 1)} ⊂ IR2 ,
B2 = {V1 = (1, 2), V2 = (2, 3)} ⊂ IR2 ,
B3 = {V1 = (1, 2), V2 = (2, 4)} ⊂ IR2 ,
B4 = {V1 = (1, 0, 1)} ⊂ IR3 ,
B5 = {V1 = (1, 0, 1), V2 = (1, 1, 0)} ⊂ IR3 ,
B5 = {V1 = (1, 0, 1), V2 = (2, 0, 2)} ⊂ IR3 ,
B6 = {V1 = (1, 0, 1), V2 = (0, 0, 1), V3 = (1, 1, 0)} ⊂ IR3 .
Soluţie. Mulţimea B1 este formatǎ dintr-un singur vector nenul şi este
liniar independentǎ. Pentru orice (x, y) ∈ IR2
(x, y) = a(1, 1)
de unde x = y = a şi deci B1 nu este sistem de generatori pentru IR2 şi nici
bazǎ.
Mulţimea B2 este formatǎ din doi vectori neproporţionali, deci este
liniar independentǎ. Pentru orice (x, y) ∈ IR2 :
(x, y) = a(1, 2) + b(2, 3),
de unde (
x = a + 2b
y = 2a + 3b
şi a = −3x + 2y, b = 2x − y. Aşadar B2 este sistem de generatori pentru
IR2 , deoarece orice vector (x, y) ∈ IR2 se poate scrie ca o combinaţie liniarǎ
a vectorilor din B2 .
Mulţimea B3 este formatǎ din doi vectori proporţionali, deci este liniar
dependentǎ. Fie (x, y) ∈ IR2 ; atunci avem:
(x, y) = a(1, 2) + b(2, 4)
de unde a = x − 2α, b = α şi y = 2x, cu α ∈ IR, deci B2 nu este sistem de

generatori pentru IR2 .
Mulţimea B4 este formatǎ dintr-un singur vector nenul, deci este liniar
independentǎ. Pentru orice (x, y, z) ∈ IR3
(x, y, z) = a(1, 0, 1)
de unde a = x şi x = z, y = 0, deci B2 nu este sistem de generatori ı̂n IR3 .
60
Mulţimea B5 este formatǎ din doi vectori neproporţionali deci este liniar
independentǎ. Pentru a stabili dacǎ este sistem de generatori pentru IR3
avem:
(x, y, z) = a(1, 0, 1) + b(1, 1, 0),
pentru orice (x, y, z) ∈ IR3 . Obţinem:


 x=a+b
y=b

 z=a
şi a = z, b = y şi x = z + y deci B5 nu este sistem de generatori pentru IR3 .

Pentru a stabili dacǎ B6 este liniar independent avem:
α1 (1, 0, 1) + α2 (0, 0, 1) + α3 (1, 1, 0) = 0
de unde 

 α1 + α3 = 0
α =0
3

 α + α = 0,
1 2
deci α1 = α2 = α3 = 0 şi B6 este liniar independentǎ.

Pentru orice (x, y, z) ∈ IR3 avem:
(x, y, z) = a(1, 0, 1) + b(0, 0, 1) + c(1, 1, 0),
de unde 

 x=a+c
y=c

 z = a + b,
şi a = x − y, b = z − x + y, c = y, adicǎ B3 este sistem de generatori pentru

IR3 .
1
3. Determinaţi natura seriei xn = p , n ≥ 1.
n(n + 2)
1
Seria cu termenul general xn = p , n ≥ 1 are aceeaşi naturǎ
n(n + 2)
P1
cu seria armonicǎ , deoarece
n n
1
p
n(n + 2)
lim = 1 ∈ (0, ∞).
n→∞ 1
n
Prin urmare, este o serie divergentǎ.
61
2.9. Probleme propuse
1. Precizaţi care din urmǎtoarele mulţimi sunt subspaţii vectoriale ı̂n

M1 = {(x, y) ∈ IR2 | x = 0} ⊂ IR2 ;
M2 = {(x, y) ∈ IR2 | x + y = 0} ⊂ IR2 ;
M3 = {(x, y) ∈ IR2 | x + y = 1} ⊂ IR2 ;
M4 = {(x, 2x), x ∈ IR} ⊂ IR2 ;
M5 = {(x, y, z) ∈ IR3 | x = 0} ⊂ IR3 ;
M6 = {(x, y, z) ∈ IR3 | x + y + z = 0} ⊂ IR3 ;
M7 = {(x, 2x, z), x, z ∈ IR} ⊂ IR3 ;
M8 = {(x, x + 2, z), x, z ∈ IR} ⊂ IR3
M9 = {(x, 0, z), x, z ∈ IR} ⊂ IR3 ;
M10 = {(x, y, z) ∈ IR3 | x + 2y + 3z = 0} ⊂ IR3 .
2. Determinaţi M1 ∩ M2 , M1 + M2 , M1 + M4 , M1 ∩ M4 , M7 + M10 ,
M7 ∩ M10 , unde M1 , M2 , M4 , M7 , M10 sunt precizate ı̂n exerciţiul 1.
3. Precizaţi, cu justificare, care din urmǎtoarele mulţimi sunt subspaţii
vectoriale ı̂n spaţiile vectoriale menţionate.
M1 = {(x, y, x − y), x, y ∈ IR} ⊂ IR3 ;
M2 = {(x, y) ∈ IR2 ; / x2 + y 2 = r2 , r ∈ IR} ⊂ IR2 ;
M3 = {(x + y, 2x − y + 1, y), x, y ∈ IR} ⊂ IR3 ;
M4 = {(x, y, z) ∈ IR3 / x2 − y 2 + z 2 = 0} ⊂ IR3 ;
M5 = {x ∈ IR / a sin x + b cos x = 0, a, b ∈ IR} ⊂ IR.
4. Fie ecuaţia: a1 x1 + a2 x2 + . . . + an xn = 0, ai ∈ IR, xi ∈ IR, i = 1, n.
Sǎ se arate cǎ mulţimea soluţiilor (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ IRn ale ecuaţiei de
mai sus formeazǎ subspaţiu vectorial al lui IRn .
5. Fie sistemul de ecuaţii:


 a11 x1 + a12 x2 + . . . + a1m xm = 0


 a21 x1 + a22 x2 + . . . + a2m xm = 0
.. , aij ∈ IR, i = 1, n, j = 1, m.

 .


 an1 x1 + an2 x2 + . . . + anm xm = 0
Arǎtaţi cǎ mulţimea soluţiilor acestui sistem liniar şi omogen este un
subspaţiu vectorial al lui IRm .
6. Considerǎm subspaţiile vectoriale:
(i) M1 = {(0, a, a + b), a, b ∈ IR} ⊂ IR3 ,
M2 = {(0, 2a − b, b), a, b ∈ IR} ⊂ IR3 ;
(ii) M1 = {(x, y, z) ∈ IR3 z = 2x − y} ⊂ IR3 ,
M2 = {(x, y, z) ∈ IR3 / x = z, y = 2x} ⊂ IR3 ;
(iii) M1 = {(x, 0), x ∈ IR} ⊂ IR2 ,
M2 = {(x, y) ∈ IR2 / 3x = y} ⊂ IR2 .
62
Determinaţi M1 + M2 , M1 ∩ M2 şi precizaţi dacǎ M1 şi M2 sunt douǎ
subspaţii complementare.
7. Precizaţi, cu justificare, care din urmǎtoarele sisteme de vectori
sunt sisteme liniar dependente, liniar independente, sisteme de generatori
ı̂n spaţiile vectoriale menţionate:
S1 = {V1 = (1, 0)} ⊂ IR2 ;
S2 = {V1 = (1, 0, −1), V2 = (2, −1, 1)} ⊂ IR3 ;
S3 = {V1 = (1, −1), V2 = (0, 0), V3 = (1, 1)} ⊂ IR2 ;
S4 = {V1 = (α, 1, 0), V2 = (1, −1, 2), V3 = (2, 0, 1), α ∈ IR} ⊂ IR3 ;
8. Verificaţi dacǎ urmǎtoarele sisteme de vectori formeazǎ baze ı̂n
B1 = {V1 = (1, 1)} ⊂ IR2 ,
B2 = {V1 = (1, 2), V2 = (2, 3)} ⊂ IR2 ,
B3 = {V1 = (1, 2), V2 = (2, 4)} ⊂ IR2 ,
B4 = {V1 = (1, 0, 1)} ⊂ IR3 ,
B5 = {V1 = (1, 0, 1), V2 = (1, 1, 0)} ⊂ IR3 ,
B5 = {V1 = (1, 0, 1), V2 = (2, 0, 2)} ⊂ IR3 ,
B6 = {V1 = (1, 0, 1), V2 = (0, 0, 1), V3 = (1, 1, 0)} ⊂ IR3 .
B7 = {V1 = (1, 2, 0), V2 = (1, 2, 3), V3 = (0, 1, 1)} ⊂ IR3 ;
B8 = {V1 = (2, 1, 0), V2 = (3, 0, −1)} ⊂ M0 unde
M0 = {(x, y, z) ∈ IR3 / x − 2y + 3z = 0};
00
9. Fie H00 = {(x, y, z) ∈ R3 / x − 2y + 3z = 0} şi H0 = {(x, y, z) ∈
3
IR / 2x − y + z = 0}.
00 00 00
Determinaţi câte o bazǎ ı̂n subspaţiile H00 , H0 , H00 ∩ H0 , H00 + H0 .
10. Fie M1 spaţiul generat ı̂n IR3 de vectorii (2,1,0), (1,2,3), (-5,-2,1)
şi M2 generat de vectorii (1,1,2), (-1,3,0), (2,0,3).
Sǎ se determine dimM1 , dimM2 , dim(M1 + M2 ), dim(M1 ∩ M2 ).
11. În IR3 considerǎm sistemele de vectori:
S1 = {V1 = (2, −1, 0), V2 = (0, 1, 1)},
S2 = {V1 = (2, −1, 0), V2 = (0, 1, 1), V3 = (3, 0, −1), V4 = (1, 2, 0)}.
Determinaţi o bazǎ B a lui IR3 , astfel ı̂ncât S1 ⊂ B ⊂ S2 .
12. În IR3 considerǎm sistemele de vectori:
B1 = {V1 = (1, 2, 1), V2 = (0, 1, −1), V3 = (0, 3, 1)},
B2 = {W1 = (0, −1, 3), W2 = (3, 0, −1), W3 = (2, 0, 5)}.
(i) Arǎtaţi cǎ B1 şi B2 sunt baze ale lui IR3 ;
(ii) Determinaţi XBc , XB1 , XB2 unde v = v1 + 2v2 + 3v3 .
13. Arǎtaţi cǎ mulţimea C ⊂ IR2 definitǎ prin:
C = {(x, y) ∈ IR2 / ax + by ≤ c, a, b, c ∈ IR}
63
Este o mulţime convexǎ ı̂n IR2 . Ce puteţi spune despre convexitatea
mulţimii:
M = {(x, y) ∈ IR2 / x + y ≤ 8, 2x + y ≤ 12, x + 2y ≤ 8}?
14. Fie funcţia de producţie f (x, y) = x2 + y 2 , unde x şi y mǎsoarǎ,

respectiv, cantitǎţile factorilor de producţie şi nivelul de producţie z0 , dat.
Precizati, cu justificare, dacǎ mulţimea
C = {(x, y) ∈ IR2 / f (x, y) ≥ z0 , x, y ≥ 0} este convexǎ.
15. Fie X, Y ∈ IRn cu k X + Y k=k X k + k Y k . Sǎ se arate cǎ
k αX + βY k= α k X k +β k Y k pentru orice α, β ≥ 0.
16. Sǎ se studieze natura seriilor, iar ı̂n caz de convergenţǎ sǎ se cal-
culeze suma:
P 1
(i) √ √ ;
n≥0 (n + 2)(n + 2 + 1)
P 1
(ii) ;
n≥1 n(n + 3)
µ ¶
P 1
(iii) ln 1 + ;
n≥1 n
P 1
(iv) 3 + 3n2 + 2n
;
n≥1 n
P 1
(v) 2−1
.
n≥1 (2n)
19. Arǎtaţi cǎ seriile urmǎtoare sunt divergente:
P 2n2 + 3n − 1
(i) 2
;
n≥0 n + n + 1
P n−1
(ii) e n2 +2 ;
n≥0
20. Studiaţi natura seriei care are termenul general dat de:
1
(i) sin n ;
2
1
(ii) p ;
n(n + 2)
n+1
(iii) .
n3 + 6n + 1
64
Capitolul III
ELEMENTE DE ANALIZǍ MATEMATICǍ

Scopul acestui capitol este determinarea extremelor funcţiilor reale de
mai multe variabile reale, deoarece acestea constituie o preocupare impor-
tantǎ ı̂n economie, scopul agenţilor economici fiind gestionarea cât mai
eficientǎ resursele disponibile. Ultimul paragraf al capitolului prezintǎ in-
tegrala generalizatǎ.
3.1. Funcţii vectoriale de mai multe variabile reale.
O funcţie vectorialǎ de mai multe variabile reale (sau de o variabilǎ vecto-

rialǎ) este o aplicaţie F : D ⊂ IRn → IRm , adicǎ
X ∈ D → F (X) = (f1 (X), f2 (X), ..., fn (X)) ∈ IRm
unde fi : D → IR, i = 1, m sunt m funcţii reale de n variabile reale. În

continuare vom studia câteva tipuri de astfel de funcţii.
3.1.1. Aplicaţii liniare.
Funcţia A : IRn → IRm se numeşte aplicaţie liniarǎ dacǎ sunt ı̂ndeplinite

condiţiile:
(i) A(X + Y ) = A(X) + A(Y ), ∀X, Y ∈ IRn ;
(ii) A(αX) = αA(X), ∀α ∈ IR, ∀X ∈ IRn .
Exemplul 3.1.1. Aplicaţia nulǎ:
0 : IRn → IRm , 0(X) = 0, ∀X ∈ IRn ,
este evident o aplicaţie liniarǎ.

Exemplul 3.1.2. Aplicaţia identicǎ
1IRn : IRn → IRn , 1IRn (X) = X, ∀X ∈ IRn ,
este o aplicaţie liniarǎ.

Exemplul 3.1.3. A : IR3 → IR2 ,
A(x, y, z) = (x + y, −2x + z), ∀(x, y, z) ∈ IR3
65
este o aplicaţie liniarǎ.
Observaţia 3.1.1. Aplicaţia A : IRn → IRm este liniarǎ dacǎ şi numai
dacǎ este ı̂ndeplinitǎ condiţia
A(αX + βY ) = αA(X) + βA(Y ), ∀α, β ∈ IR, ∀X, Y ∈ IRn . (3.1.1)
În adevǎr, dacǎ aplicaţia este liniarǎ, atunci sunt ı̂ndeplinite condiţiile (i)
şi (ii) din definiţie, care conduc la (3.1.1).
Reciproc, dacǎ relaţia (3.1.1) este adevǎratǎ, atunci pentru α = β = 1
obţinem condiţia (i), iar pentru β = 0 obţinem condiţia (ii), adicǎ aplicaţia
este liniarǎ.
Observaţia 3.1.2. O aplicaţie liniarǎ transformǎ o combinaţie liniarǎ
de vectori, ı̂ntr-o combinaţie liniarǎ cu aceeaşi coeficienţi, de imaginile vec-
torilor:
A(α1 X1 + α2 X2 + ... + αp Xp ) = α1 A(X1 ) + α2 A(X2 ) + ... + αp A(Xp )
∀αi ∈ IR, Xi ∈ IRn , i = 1, p.

Unei aplicaţii A ∈ L(IRn , IRm ) i se pot ataşa douǎ subspaţii vectoriale
importante şi anume:
def
ImA = {A(X)|X ∈ IRn }
numit imaginea lui A şi

def
KerA = {X ∈ IRn |A(X) = 0}
numit nucleul lui A.

Propoziţia 3.1.1. Dacǎ A ∈ L(IRn , IRm ) atunci:
(i) A(0) = 0;
(ii) A(−X) = −A(X), ∀X ∈ IRn ;
(iii) Dacǎ U ⊂ IRn este subspaţiu vectorial, atunci A(U ) este subspaţiu
vectorial al lui IRm ;
(iv) A este injectivǎ dacǎ şi numai dacǎ KerA = {0};
(v) Dacǎ S = {V1 , ..., Vp } este un sistem liniar independent ı̂n IRn şi
A este injectivǎ atunci sistemul de vectori imagine A(S) = {A(V1 ), ...,
A(Vp )} ⊂ IRm este un sistem liniar independent;
(vi) Dacǎ S = {V1 , ..., Vp } este un sistem de generatori ı̂n IRn şi A este
surjectivǎ atunci sistemul de vectori imagine A(S) = {A(V1 ), ..., A(Vp )} ⊂
IRm este un sistem de generatori;
(vii) Dacǎ B = {V1 , ..., Vp } este o bazǎ pentru IRn şi A este bijecţie
atunci A(B) = {A(V1 ), ..., A(Vp )} ⊂ IRm este o bazǎ pentru IRm .
66
Demonstraţie. (i) şi (ii) rezultǎ din condiţia (ii) a definiţiei aplicaţiei
liniare, pentru α = 0, respectiv α = −1.
(iii) Dacǎ U ⊂ IRn este subspaţiu vectorial atunci
αX + βY ∈ U ∀α, β ∈ IR, ∀X, Y ∈ U.
Fie A(X) = X1 ∈ A(U ) şi A(Y ) = Y1 ∈ A(U ). Atunci:
αX1 + βY1 = αA(X) + βA(Y ) = A(αX + βY ) ∈ A(U ),
ceea ce demonstreazǎ faptul cǎ A(U ) este subspaţiu vectorial.

(iv) Necesitatea. Presupunem A injectivǎ şi X ∈ KerA. Atunci A(X) =
0 şi A(0) = 0 (din (i)), care din injectivitate conduce la X = 0, adicǎ
KerA ⊂ {0}. Cum KerA este subspaţiu vectorial avem {0} ⊂ KerA, prin
urmare KerA = {0}.
Suficienţa. Presupunem KerA = {0} şi A(X) = A(Y ). Atunci A(X) −
A(Y ) = 0, adicǎ A(X − Y ) = 0, deci X − Y ∈ KerA. Prin urmare, X = Y ,
deci A este injectivǎ.
(v) Pornind de la egalitatea
α1 A(V1 ) + α2 A(V2 ) + ... + αp A(Vp ) = 0,
avem
A(α1 V1 + α2 V2 + ... + αp Vp ) = 0,
adicǎ α1 V1 + α2 V2 + ... + αp Vp ∈ KerA. Cum A este injectivǎ (atunci
KerA = {0}), obţinem
α1 V1 + α2 V2 + ... + αp Vp = 0,
de unde αi = 0, i = 1, p, deoarece S este liniar independent ı̂n IRn .

(vi) Dacǎ S este sistem de generatori ı̂n IRn , atunci pentru orice X ∈ IRn
existǎ scalarii αi ∈ IR, i = 1, p astfel ı̂ncât
p
X
X= αi Vi .
i=1
Aplicaţia A este surjectivǎ, adicǎ pentru orice Y ∈ IRm existǎ X ∈ IRn

astfel ı̂ncât A(X) = Y .
Avem: p p
X X
Y = A(X) = A( αi vi ) = αi A(Vi ),
i=1 i=1
ceea ce ne spune cǎ orice vector Y ∈ IRm se poate scrie ca o combinaţie
liniarǎ de vectorii din A(S), adicǎ A(S) este un sistem de generatori ı̂n
IRm .
67
(vii) rezultǎ din (v) şi (vi).
Dimensiunea lui ImA se numeşte rangul lui A, iar dimensiunea lui
KerA se numeşte defectul lui A.
Are loc:
Teorema 3.1.1 (Teorema dimensiunii). Fie A ∈ L(IRn , IRm ). Atunci:
dim KerA + dim ImA = n.
În continuare vom determina reprezentarea matricealǎ a unei aplicaţii

liniare.
Fie A ∈ L(IRn , IRm ), B = {E1 , E2 , ..., En } şi F = {F1 , F2 , ..., Fm } baze
pentru IRn , respectiv IRm .
Dacǎ X ∈ IRn şi Y = A(X) atunci se pune urmǎtoarea problemǎ:
Ce legǎturǎ existǎ ı̂ntre coordonatele vectorului imagine Y ı̂n baza F şi
coordonatele vectorului X ı̂n baza B?
Cum X ∈ IRn şi Y = A(X) ∈ IRm , iar B şi F sunt baze pentru IRn ,
respectiv IRm avem urmǎtoarele descompuneri unice:
X = x1 E1 + x2 E2 + ... + xn En (3.1.2)
Y = A(X) = y1 F1 + y2 F2 + ... + ym Fm (3.1.3)
unde x1 , x2 , ..., xn sunt coordonatele vectorului X ı̂n baza B, iar y1 , y2 ,...,ym
sunt coordonatele vectorului imagine A(X) ı̂n baza F .
Sistemul {A(E1 ), A(E2 ), ..., A(En )} din ImA este inclus ı̂n IRm deci
vectorii acestui sistem se pot scrie ı̂n mod unic ca şi combinaţii liniare cu
vectorii bazei F . Avem:
A(E1 ) = α11 F1 + α21 F2 + ... + αm1 Fm
A(E2 ) = α12 F1 + α22 F2 + ... + αm2 Fm
.. (3.1.4)
.
A(En ) = α1n F1 + α2n F2 + ... + αmn Fm ,
unde α1i , α2i , ..., αmi , i = 1, n sunt coordonatele vectorului imagine A(Ei )
ı̂n raport cu baza F .
Folosind (3.1.2), (3.1.4) şi faptul cǎ A este aplicaţie liniarǎ, avem:
n
X n
X
Y = A(X) = A( xj Ej ) = xj A(Ej )
j=1 j=1
n
X m
X m X
X n
= xj ( αij Fi ) = ( αij xj )Fi .
j=1 i=1 i=1 j=1
68
Pe de altǎ parte are loc (3.1.3), ceea ce ı̂mpreunǎ cu relaţia de mai sus
implicǎ
n
X
yi = αij xj , i = 1, m,
j=1
adicǎ 

 y1 = α11 x1 + α12 x2 + ... + α1n xn


 y2 = α21 x1 + α22 x2 + ... + α2n xn
.. (3.1.5)

 .


 ym = αm1 x1 + αm2 x2 + ... + αmn xn ,
matriceal, (3.1.5) se scrie
Y = AX , (3.1.6)
unde Y este matricea coloanǎ compusǎ din componentele vectorului ima-
gine A(X) ı̂n baza F , X este matricea coloanǎ compusǎ din componentele
vectorului X ı̂n baza B, iar
 
α11 α12 ... α1n
 α21 α22 ... α2n 
 
 · · ... · 
 
A=  ∈ Mm,n (IR)
 · · ... · 
 
 · · ... · 
αm1 αm2 ... αmn
se numeşte matricea asociatǎ aplicaţiei liniare A ı̂n perechea de baze B şi

F , notatǎ [A]BF .
Observaţia 3.1.3. Determinarea matricei asociatǎ aplicaţiei liniare A
ı̂n perechea de baze B, F se face urmǎrind urmǎtoarele etape:
Etapa 1. Se calculeazǎ imaginile vectorilor Ei , i = 1, n din baza B, prin
aplicaţia A.
Etapa 2. Se calculeazǎ coordonatele vectorilor imagine A(Ei ), i = 1, n
ı̂n baza F .
Etapa 3. Se construieşte matricea asociatǎ aplicaţiei liniare astfel:
coloana j, j = 1, n va fi formatǎ cu coordonatele vectorului A(Ej ) ı̂n baza
F.
Observaţia 3.1.4. Numǎrul coloanelor matricei A este egal cu dimen-
siunea n a spaţiului vectorial IRn , iar numǎrul liniilor matricei A este egal
cu dimensiunea m a spaţiului vectorial IRm .
Spunem cǎ douǎ spaţii vectoriale IRn şi IRm sunt izomorfe dacǎ şi numai
dacǎ existǎ o bijecţie f : IRn → IRm .
69
Observaţia 3.1.5. Dacǎ IRn şi IRm sunt douǎ spaţii vectoriale de di-
mensiuni n, respectiv m atunci spaţiile vectoriale L(IRn , IRm ) şi Mm×n (IR)
sunt izomorfe.
Acest izomorfism este dat de bijecţia care asociazǎ fiecǎrei aplicaţii
liniare A matricea A.
Aşadar, o aplicaţie liniarǎ poate fi definitǎ şi prin (3.1.6):
Y = AX ,
numitǎ şi forma matricealǎ a aplicaţiei liniare.

Exemplul 3.1.4. O firmǎ consumǎ trei tipuri de materii prime şi
produce douǎ tipuri de produse. Consumurile specifice din cei trei factori
pentru realizarea fiecǎruia dintre cele douǎ produse sunt date ı̂n tabelul
Materii Produse P1 P2
prime
M1 1 2
M2 3 1
M3 2 1
Programul de producţie X = (m, n) ∈ IR2+ , se realizeazǎ cu un volum

al consumului din cele trei materii prime M1 , M2 şi M3 , dat de relaţia:
C = A · X, unde C ∈ IR3 .
Astfel, pentru X = (100, 150), consumul de materii prime este dat de:
   
1 2 Ã ! 400
  100  
C= 3 1  =  450  .
150
2 1 350
Aşadar, aplicaţia liniarǎ care are matricea A de mai sus este:
A : IR2 → IR3 , A(x1 , x2 ) = (x1 + 2x2 , 3x1 + x2 , 2x1 + x2 ).
Fie A matricea pǎtraticǎ de ordinul n asociatǎ aplicaţiei liniare A,

A = [A]BB unde B este bazǎ ı̂n IRn .
Vectorul nenul V ∈ IRn se numeşte vector propriu al matricei A (re-
spectiv al aplicaţiei liniare A) dacǎ existǎ λ ∈ IR astfel ı̂ncât
AV = λV (respectiv, A(V ) = λV ). (3.1.7)
70
În acest caz scalarul λ se numeşte valoare proprie a matricei A (respectiv
a aplicaţiei liniare A) corespunzǎtoare vectorului propriu V .
Propoziţia 3.1.2. Orice vector propriu corespunde unei singure valori
proprii.
Demonstraţie. Presupunem, prin reducere la absurd, cǎ vectorului
nenul V ∈ IRn ı̂i corespund douǎ valori proprii distincte λ şi µ ∈ IR astfel
ı̂ncât A(V ) = λV şi A(V ) = µV . Din ultimele douǎ relaţii obţinem (λ −
µ)V = 0. Cum V 6= 0 rezultǎ λ = µ, contradicţie cu presupunerea fǎcutǎ.
Prin urmare, am obţinut unicitatea valorii proprii.
Observaţia 3.1.6. O valoare proprie nu determinǎ ı̂n mod unic un
vector propriu.
În adevǎr, dacǎ λ ∈ IR şi A(V ) = λV , atunci
A(αV ) = αA(V ) = αλV = λ(αV ), ∀α ∈ IR,
ceea ce ne spune cǎ αV este de asemenea vector propriu pentru λ.

Propoziţia 3.1.3. Dacǎ A ∈ L(IRn , IRn ) şi λ1 , λ2 , ..., λp ∈ IR sunt
valori proprii distincte atunci vectorii proprii corespunzǎtori acestor valori
proprii sunt liniar independenţi.
Demonstraţie. Notǎm cu V1 , V2 , ..., Vp vectorii propri corespunzǎtori
valorilor propri λ1 , λ2 , ..., λp (λi 6= λj , i 6= j, i, j = 1, p). Pentru a arǎta
liniar independenţa acestor vectori folosim metoda inducţiei.
Dacǎ p = 1 atunci sistemul format din V1 este liniar independent,
deoarece V1 fiind vector propriu, este nenul.
Presupunem cǎ {V1 , V2 , ..., Vk } este un sistem liniar independent şi demon-
strǎm cǎ {V1 , V2 , ..., Vk , Vk+1 } este liniar independent. Pentru aceasta, fie
α1 , α2 , ..., αk+1 ∈ IR astfel ı̂ncât:
α1 V1 + ... + αk+1 Vk+1 = 0. (3.3.8)
Aplicǎm A şi folosind relaţiile A(Vi ) = λi Vi (i = 1, k + 1) obţinem:
α1 λ1 V1 + ... + αk λk Vk + αk+1 λk+1 Vk+1 = 0. (3.1.9)
Înmulţind relaţia (3.1.8) cu (−λk+1 ) şi o adunǎm cu relaţia (3.1.9):
α1 (λ1 − λk+1 )V1 + ... + αk (λk − λk+1 )Vk = 0. (3.1.10)
Cum sistemul {V1 , ..., Vk } este liniar independent din (3.1.10) avem:
αi (λi − λk+1 ) = 0, i = 1, k
71
ceea ce implicǎ:
αi = 0, i = 1, k. (3.1.11)
Înlocuind (3.1.11) ı̂n (3.1.8) obţinem:
αk+1 Vk+1 = 0,
adicǎ αk+1 = 0, deoarece Vk+1 6= 0, fiind vector propriu.

Aşadar, αi = 0, i = 1, k + 1 şi sistemul {V1 , ..., Vk , Vk+1 } este liniar
independent.
În cele ce urmeazǎ ne punem problema determinǎrii concrete a vectorilor
proprii. Pentru aceasta vom determina mai ı̂ntâi valorile proprii.
Pornim de la relaţia (3.1.7) din definiţia vectorului propriu şi avem:
AV = λV ⇔ AV = λIn V ⇔ AV − λIn V = 0 ⇔ (A − λIn )V = 0,
(A − λIn )V = 0, (3.1.12)
care scrisǎ sub formǎ explicitǎ este:


 (a11 − λ)x1 + a12 x2 + ... + a1n xn = 0

 a x + (a − λ)x + ... + a x = 0
21 1 22 2 2n n
(3.1.13)



. . .

an1 x1 + an2 x2 + ...(ann − λ)xn = 0,
cu A = (aij )i,j=1,n ∈ Mn (IR), V = (x1 , x2 , ..., xn ) şi In matricea unitate de

ordinul n (In = [1IRn ]BB , B bazǎ oarecare ı̂n IRn ).
Observaţia 3.1.7. Sistemul (3.1.13), fiind un sistem de ecuaţii liniare
şi omogene, admite ı̂ntotdeauna soluţia banalǎ V = (0, 0, ..., 0). Pentru ca
el sǎ admitǎ şi alte soluţii diferite de cea banalǎ trebuie ca:
rang(A − λ In ) < n, (3.1.14)
unde ¯ ¯
¯ a11 − λ a12 ... a1n ¯
¯ ¯
¯ ¯
¯ a21 a22 − λ ... a2n ¯
|A − λ In | = ¯¯ .. ¯=0
¯
¯ . ¯
¯ ¯
¯ an1 an2 ... ann − λ ¯
şi n este numǎrul necunoscutelor sistemului (3.1.13).
Din relaţia (3.1.14) deducem
det(A − λ In ) = 0. (3.1.15)
Ecuaţia:
|A − λ In | = 0
72
se numeşte ecuaţia caracteristicǎ a matricei A, iar
P (λ) = det(A − λ In )
se numeşte polinomul caracteristic al matricei A.

Observaţia 3.1.8. Prin rezolvarea ecuaţiei (3.1.15) determinǎm valo-
rile proprii.
O datǎ determinate valorile proprii λi , i = 1, n atunci prin rezolvarea
sistemelor:
(A − λi In )V = 0, i = 1, n
vom gǎsi vectorii proprii corespunzǎtori fiecǎrei valori proprii.
Observaţia 3.1.9. Relaţia (A − λ In )V = 0 revine la:
V ∈ Ker (A − λ In ) = {V ∈ IRn : (A − λ In )V = 0},
adicǎ orice vector propriu V aparţine nucleului aplicaţiei A1 : IRn → IRn

definitǎ prin matricea (A − λ In ).
Mulţimea
S(λ) = {V ∈ IRn |A(V ) = λV }
se numeşte subspaţiu propriu asociat valorii proprii λ.
Propoziţia 3.1.4. Fie A ∈ L(IRn , IRn ) şi λ o valoare proprie a lui A.
Atunci:
(i) S(λ) este un subspaţiu vectorial al lui IRn ;
(ii) Dacǎ λ 6= µ atunci S(λ) ∩ S(µ) = {0}.
Demonstraţie. (i) Fie α, β ∈ IR, V1 , V2 ∈ S(λ) astfel ı̂ncât A(V1 ) =
λV1 şi A(V2 ) = λV2 . Avem:
A(αV1 + βV2 ) = αA(V1 ) + βA(V2 ) = λ(αV1 + βV2 )
ceea ce implicǎ αV1 + βV2 ∈ S(λ), adicǎ S(λ) este subspaţiu vectorial al lui
IRn .
(ii) Cum S(λ) ∩ S(µ) este un subspaţiu vectorial incluziunea ”⊃” este
satisfǎcutǎ.
Fie X ∈ S(λ) ∩ S(µ), adicǎ X ∈ S(λ) şi X ∈ S(µ). De aici avem:
A(X) = λX şi A(X) = µX,
adicǎ
(λ − µ)X = 0.
Cum λ 6= µ rezultǎ X = 0, ceea ce demonstreazǎ incluziunea ” ⊂ ”.
73
Aplicaţia A ∈ L(IRn , IRn ) se numeşte diagonalizabilǎ, dacǎ existǎ B o
bazǎ ı̂n IRn astfel ı̂ncât [A]BB este matrice diagonalǎ .
Teorema 3.1.2. Fie A ∈ L(IRn , IRn ) şi λ1 , λ2 , ..., λp valori proprii
distincte ale lui A. Aplicaţia A este diagonalizabilǎ dacǎ şi numai dacǎ
dim S(λi ) = m(λi ), i = 1, p (m(λi ) este ordinul de multiciplitate al valo-
rii proprii λi ). Baza B pentru care [A]BB este diagonalǎ este formatǎ cu
vectorii proprii corespunzǎtori valorilor proprii λ1 , λ2 , ..., λp , iar
  
λ1 0 0 · · 0
 · · ·  
 numǎrul liniilor
  este egal cu
  
 · · ·  
  dim S(λ1 )
 0 λ1 0 · · 0 
 
[A]BB = 
 · · · · 

 0 · · 0 λp · · 0  
  
   numǎrul liniilor
 · · · · 
  este egal cu
 · · · ·  
 dim S(λp )
0 · · 0 0 · · λp
3.1.2. Forme pǎtratice
Aplicaţia ϕ : IRn → IR, datǎ prin

n X
X n
ϕ(X) = bij xi xj
i=1 j=1
= b11 x21 + b12 x1 x2 + b13 x1 x3 + ... + b1n x1 xn

+ b22 x22 + b23 x2 x3 + ... + b2n x2 xn + ... + bnn x2n ,
unde bij ∈ IR, i, j = 1, n, se numeşte formǎ pǎtraticǎ.

Dacǎ notǎm
bij + bji = 2aij , i 6= j, bii = aii ,
atunci forma pǎtraticǎ se poate reprezenta matriceal:
ϕ(X) = XBTc AXBc ,
unde XBc = (x1 , ..., xn )T ∈ IRn este matricea coordonatelor vectorului X

ı̂n baza canonicǎ a lui IRn şi A = (aij )i,j=1,n este o matrice pǎtraticǎ de
ordinul n simetricǎ.
74
Matricea A se numeşte matricea asociatǎ formei pǎtratice. Dacǎ ma-
tricea A este diagonalǎ forma patraticǎ are expresia
n
X
ϕ(X) = aii x2i = a11 x21 + a22 x22 + ... + ann x2n ,
i=1
numitǎ expresia canonicǎ a formei ϕ.

Exemplul 3.1.5. ϕ : IR3 → IR, ϕ(X) = x21 − x22 + 3x23 − 4x1 x2 − 3x2 x3 .
Matricea formei pǎtratice ϕ este
 
1
0 −2
 3 
 
A =  −2 −1 − 2 .
 3 
0 − 3
2
Spunem cǎ forma pǎtraticǎ ϕ : IRn → IR este:

(i) pozitiv definitǎ dacǎ:
ϕ(X) > 0, ∀X ∈ IRn \ {0};
(ii) negativ definitǎ dacǎ:
ϕ(X) < 0, ∀X ∈ IRn \ {0};
(iii) semipozitiv definitǎ dacǎ:
ϕ(X) ≥ 0, ∀X ∈ IRn şi ∃X0 ∈ IRn \ {0} astfel ı̂ncât ϕ(X0 ) = 0;
(iv) seminegativ definitǎ dacǎ:
ϕ(X) ≤ 0, ∀X ∈ IRn şi ∃X0 ∈ IRn \ {0} astfel ı̂ncât ϕ(X0 ) = 0;
(v) nedefinitǎ ca semn dacǎ:
∃ X, Y ∈ IRn , X 6= Y astfel ı̂ncât ϕ(X) > 0 şi ϕ(Y ) < 0.
Pentru determinarea semnului unei forme pǎtratice vom prezenta douǎ

metode, deduse din expresia sa canonicǎ.
Metoda Jacobi. Fie forma pǎtraticǎ ϕ : IRn → IR, şi A = (aij ) ∈
Msn (IR) matricea corespunzǎtoare. Dacǎ toţi minorii principali ai matricei
A: ¯ ¯
¯ a11 ... a1n ¯
¯ ¯
¯ ¯ ¯ · ¯
¯ a ¯ ¯ ¯
¯ 11 a12 ¯ ¯ ¯
∆1 = a11 , ∆2 = ¯ ¯ , ..., ∆n = ¯ · ¯
¯ a21 a22 ¯ ¯ ¯
¯ · ¯
¯ ¯
¯ an1 ... ann ¯
75
sunt nenuli, atunci existǎ baza F = {F1 , F2 , ..., Fn } a lui IRn astfel ı̂ncât
∆0 2 ∆1 2 ∆n−1 2
ϕ(X) = y1 + y2 + ... + y
∆1 ∆2 ∆n n
unde ∆0 = 1, şi [X]F = (y1 , y2 , ..., yn )T .
Consecinţa 3.1.1. (i) Dacǎ ∆i > 0, ∀i = 1, n, forma pǎtraticǎ ϕ este
pozitv definitǎ.
(ii) Dacǎ (−1)i ∆i > 0, ∀i = 1, n, forma pǎtraticǎ ϕ este negativ
definitǎ.
(iii) Pentru orice altǎ alternanţa a semnelor determinanţilor ∆i , forma
pǎtraticǎ ϕ este nedefinitǎ ca semn.
Exemplul 3.1.6. Pentru forma pǎtraticǎ: ϕ : IR3 → IR
ϕ(x1 , x2 , x3 ) = x21 + x22 + 2x23 − 4x1 x2 − 6x2 x3 ,
matricea corespunzǎtoare este:

 
1 −2 0
 
A =  −2 1 −3  .
0 −3 2
Minorii principali ai matricei A sunt:

¯ ¯
¯ ¯ ¯ 1 −2 0 ¯¯
¯ 1 −2 ¯ ¯
¯ ¯ ¯ ¯
∆0 = 1, ∆1 = 1, ∆2 = ¯ ¯ = −3, ∆3 = ¯ −2 1 −3 ¯ = −15,
¯ −2 1 ¯ ¯ ¯
¯ 0 −3 2 ¯
iar din Consecinţa 3.1.1 (iii) deducem cǎ forma pǎtraticǎ este nedefinitǎ ca
semn.
Metoda valorilor proprii. Fie forma pǎtraticǎ ϕ : IRn → IR, şi
A = (aij ) ∈ Msn (IR) matricea corespunzǎtoare. Atunci valorile proprii ale
matricei A, λi , i = 1, n, sunt reale şi existǎ o bazǎ F ∈ IRn astfel ı̂ncât
n
P
ϕ(X) = λi yi2 , unde [X]F = (y1 , y2 , ..., yn )T .
i=1
Consecinţa 3.1.2. (i) Dacǎ λi > 0, ∀i = 1, n, ϕ este pozitiv definitǎ;

(ii) Dacǎ λi < 0, ∀i = 1, n, ϕ este negativ definitǎ;
(iii) ϕ este semipozitiv definitǎ dacǎ
λi ≥ 0, ∀i = 1, n şi ∃i0 astfel ı̂ncât λi0 = 0;
(iv) ϕ este seminegativ definitǎ dacǎ
λi ≤ 0, ∀i = 1, n şi ∃i0 astfel ı̂ncât λi0 = 0;
76
(v) ϕ este nedefinitǎ ca semn dacǎ
00
∃ i0 , i ∈ {1, 2, ..., n} astfel ı̂ncât λi0 > 0, λi00 < 0.
Exemplul 3.1.7. Pentru forma pǎtraticǎ: ϕ : IR4 → IR
ϕ(x1 , x2 , x3 , x4 ) = x21 + 3x22 + 2x24 + 2x1 x2 ,
matricea corespunzǎtoare este:

 
1 1 0 0
 1 3 0 0 
 
A= .
 0 0 0 0 
0 0 0 2
Minorii principali ai matricei sunt: ∆1 = 1, ∆2 = 2, ∆3 = 0, ∆4 = 0,

deci nu se poate aplica metoda Jacobi. √
Valorile proprii ale matricei A sunt λ1 = 2, λ2 = 0, λ3,4 = 2 ± 2 > 0,
deci ϕ este semipozitiv definitǎ.
În cele ce urmeazǎ considerǎm forma pǎtraticǎ:
ϕ : IRn → IR, ϕ(X) = XBTc AXBc

n
P
cu variabilele x1 , x2 , ..., xn supuse la p restricţii liniar independente bij xj =
j=1
0, i = 1, p sau echivalent BXBc = 0, unde B = (bij ) ∈ Mpn (IR) cu
rangB = p.
Condiţiile impuse asupra restricţiilor permit explicitarea a p variabile
ı̂n funcţie de celelalte n − p.
Fǎrǎ a restrânge generalitatea, putem presupune cǎ detBp 6= 0, unde
Bp este matricea formatǎ cu primele p linii şi coloane ale matricii B (ı̂n caz
contrar, se pot renumerota variabilele x1 , x2 , ..., xn ).
Deducem XBc = C X̄, unde
Ã !
−Bp−1 Bn−p
C= ∈ Mn,n−p (IR),
In−p
Bn−p ∈ Mp,n−p (IR) este matricea formatǎ cu ultimele n − p coloane ale
matricii B, In−p matricea unitate cu n − p linii şi coloane, iar X̄ = (xp+1 ,
xp+2 , ..., xn )T .
Înlocuind XBc = C X̄ ı̂n expresia formei ϕ obţinem:
ϕ(X) = (C X̄)T A(C X̄) = X̄ T (C T AC)X̄ = X̄ T ĀX̄ := ϕ̄(X̄),
77
adicǎ tot o formǎ pǎtraticǎ ı̂n n − p variabile fǎrǎ restricţii, cu Ā = C T AC.
Prin urmare, semnul formei pǎtratice ϕ cu restricţiile independente
n P
P n
bij xj , i = 1, p coincide cu semnul formei pǎtratice reduse ϕ̄.
i=1 j=1
Exemplul 3.1.8. Fie ϕ : IR3 → IR, ϕ(X) = x1 x2 + x2 x3 + x3 x1 şi

restricţia x1 + 2x2 − x3 = 0.
Stabiliţi semnul formei pǎtratice ϕ:
(i) fǎrǎ restricţii;
(ii) cu restricţia datǎ.
(i) Matricea formei pǎtratice ϕ este:
 
1 1
 0 
 2 2 
 1 1 
A= 0 .
 2 2 
 1 1 
0
2 2
Cum ∆1 = 0, vom utiliza metoda valorilor proprii pentru a stabili
semnul formei ϕ fǎrǎ restricţii.
Ecuaţia caracteristicǎ corespunzǎtoare este:
4λ3 − 3λ − 1 = 0
1
cu rǎdǎcinile λ1 = 1, λ2 =λ3 =- .
2
Aşadar, forma pǎtraticǎ ϕ fǎrǎ restricţii este nedifinitǎ ca semn.
(ii) Cum B = (1 2 − 1) şi detB1 = | − 1| 6= 0, putem explicita
x3 = x1 + 2x2 , de unde obţinem forma pǎtraticǎ redusǎ:
ϕ̄(x1 , x2 ) = ϕ(x1 , x2 , x1 + 2x2 ) = x21 + 4x1 x2 + 2x22 .
Matricea formei pǎtratice ϕ̄ fiind

Ã !
1 2
Ā =
2 2
cu ∆1 = 1 > 0, ∆2 = −4, deducem cǎ ϕ̄ este nedifinitǎ ca semn, deci forma

pǎtraticǎ ϕ cu restricţia datǎ este tot nedefinitǎ ca semn.
78
3.2. Calcul diferenţial.
3.2.1. Limita şi continuitatea funcţiilor reale de mai multe

variabile reale.
Prin analogie cu cazul funcţiilor reale de o variabilǎ realǎ, o funcţie

realǎ de n variabile reale este o lege care asociazǎ fiecǎrui element X =
(x1 , . . . , xn ) ∈ D ⊂ IRn un numǎr real Y notat cu f (x1 , . . . , xn ). Notǎm
o astfel de funcţie cu f : D ⊂ IRn → IR, iar D se numeşte domeniul de
definiţie al funcţiei f .
Modelarea activitǎţilor economice se face cu ajutorul unor funcţii
f : D ⊂ IRn → IR, unde D este domeniul valorilor variabilelor x1 , x2 ,
. . . , xn care notificǎ acţiunile agenţilor economici. Rezultatele se obţin
cu ajutorul lui f prin valorile reale Y = f (x1 , . . . , xn ) ataşate nivelului
activitǎţilor.
Exemplul 3.2.1. O firmǎ exportǎ trei bunuri la preţurile p1 , p2 , p3
ı̂n cantitǎţile x1 , x2 , x3 . Funcţia prin care se cuantificǎ nivelul ı̂ncasǎrilor
este datǎ de:
f : D ⊂ IR3 → IR, f (x1 , x2 , x3 ) = p1 x1 + p2 x2 + p3 x3 ,
unde D = {(x1 , x2 , x3 ) ∈ IR3 | xi ≥ 0, i = 1, 3}.

Exemplul 3.2.1. Dacǎ ı̂ntr-o societate comercialǎ se cunosc orele de
muncǎ productivǎ prestate x, fondurile fixe angajate ı̂n producţie y, atunci
venitul poate fi scris sub forma:
V (x, y) = axα y β ,
unde a, α, β sunt constante pozitive.

Spunem cǎ funcţia f : D ⊂ IRn → IR are limitǎ (finitǎ) ` ∈ IR ı̂n
punctul A ∈ D0 şi notǎm lim f (X) = ` dacǎ şi numai dacǎ:
X→A
∀ε > 0 ∃δ = δ(ε) > 0 astfel ı̂ncât ∀X ∈ D cu 0 < kX−Ak < δ ⇒ |f (X)−`| < ε.
Ca şi ı̂n cazul p = 1 se demonstreazǎ

Teorema 3.2.1 (Criteriul lui Heine pentru limitǎ). O funcţie f : D ⊂
n
IR → IR are limita ` ∈ IR ı̂n A ∈ D0 dacǎ şi numai dacǎ pentru orice
xn ∈ D cu xn → A, xn 6= A avem cǎ f (xn ) → `.
Spunem cǎ funcţia f : D ⊂ IRn → IR este continuǎ ı̂n punctul A ∈ D şi
notǎm f ∈ CA dacǎ şi numai dacǎ:
∀ε > 0 ∃δ = δ(ε) > 0 astfel ı̂ncât ∀X ∈ D cu kX−Ak < δ ⇒ |f (X)−f (A)| < ε.
79
Observaţia 3.2.1. Dacǎ A ∈ D ∩ D0 atunci f este continuǎ ı̂n A dacǎ
şi numai dacǎ existǎ lim f (X) = f (A).
X→A
Exemplul 3.2.3. Funcţia f : IR2 → IR,


x3

, x2 + y 2 > 0
f (x, y) = x2 + y 2

0, x=y=0
este continuǎ ı̂n punctul (0, 0).
În adevǎr, din
¯ ¯
¯ x3 ¯ x2
¯ ¯
|f (x, y) − f (0, 0)| = ¯ 2 2
¯= 2 |x| ≤ |x| < ε
¯x + y ¯ x + y2
p
pentru orice (x, y) ∈ IR2 cu k(x, y)k = x2 + y 2 < δ = ε, rezultǎ cǎ f este
continuǎ ı̂n (0, 0).
Spunem cǎ f este continuǎ pe mulţimea D şi notǎm f ∈ CD dacǎ şi
numai dacǎ f este continuǎ ı̂n orice A ∈ D.
Are loc (ca şi ı̂n cazul p = 1):
Teorema 3.2.2 (Criteriul lui Heine pentru continuitate). O funcţie
f : D ⊂ IRn → IR este continuǎ ı̂n A ∈ D dacǎ şi numai dacǎ pentru orice
xn ∈ D cu xn → A avem cǎ f (xn ) → f (A).
Spre deosebire de cazul funcţiilor reale de o variabilǎ realǎ ı̂n cazul
funcţiilor de mai multe variabile reale se pot introduce şi alte concepte de
continuitate şi anume continuitatea parţialǎ şi continuitatea dupǎ o direcţie.
Fie f : D ⊂ IRn → IR, A ∈ D, i ∈ {1, . . . , n} şi t ∈ IR astfel ı̂ncât
A + tEi ∈ D. Funcţia (realǎ de o variabilǎ realǎ)
d
ϕi (t) = f (A + tEi ) = f (a1 , . . . , ai + t, . . . , an )
se numeşte funcţia parţialǎ ı̂n raport cu variabila de indice i a funcţiei f ı̂n

punctul A = (a1 , . . . , an ) ∈ D.
Funcţia f : D ⊂ IRn → IR se zice continuǎ parţial ı̂n raport cu variabila
de indice i ı̂n A, dacǎ funcţia ϕi este continuǎ ı̂n t0 = 0.
Dacǎ f este continuǎ parţial ı̂n raport cu variabila de indice i ı̂n A
pentru orice i = 1, . . . , n, atunci f se zice continuǎ parţial ı̂n A şi notǎm
f ∈ CeA .
Are loc:
Propoziţia 3.2.1. Dacǎ f este continuǎ ı̂n A atunci f este continuǎ
parţial ı̂n A, adicǎ
CA ⊂ CeA .
80
Demonstraţie. Dacǎ tn → c atunci xn = A + tn · Ei → A şi deci din
f ∈ CA rezultǎ cǎ
ϕi (tn ) = f (xn ) → f (A) = ϕi (0), ∀i = 1, n.
Aplicând teorema lui Heine pentru ϕi rezultǎ cǎ f este continuǎ parţial ı̂n
A.
Incluziunea din propoziţia precedentǎ este strictǎ, aşa cum aratǎ:
Exemplul 3.2.4. Funcţia
 2
 x1
, x2 6= 0
f : IR2 → IR, f (x1 , x2 ) =
 x2
0, x2 = 0
este continuǎ parţial ı̂n A = (0, 0) cǎci
ϕ1 (t) = f (t, 0) = 0, ϕ2 (t) = f (0, t) = 0
sunt continue ı̂n t0 = 0.
3.2.2. Derivabilitate parţialǎ de ordinul ı̂ntâi
Fie f : D ⊂ IRn → IR, A = (a1 , . . . , an ) ∈ D ∩ D0 şi
funcţia parţialǎ ı̂n raport cu variabila de indice i a lui f ı̂n A.

Funcţia f se zice derivabilǎ parţial ı̂n A şi notǎm f ∈ D̃A , dacǎ pentru
orice i = 1, n funcţia ϕi este derivabilǎ ı̂n t0 = 0.
∂f (A)
Prin definiţie, numǎrul real ϕ0i (0) se noteazǎ cu sau f 0xi (A) şi se
∂xi
numeşte derivata parţialǎ ı̂n raport cu variabila de indice i a funcţiei f ı̂n
A.
Deci
∂f (A) ϕi (t) − ϕi (0) f (A + tEi ) − f (A)
= lim = lim .
∂xi t→0 t t→0 t
Spunem cǎ funcţia f este derivabilǎ parţial pe mulţimea D şi notǎm

f ∈ D̃D dacǎ şi numai dacǎ f este derivabilǎ parţial ı̂n orice A ∈ D.
Remarca 3.2.1. Ţinând seama cǎ la funcţii de o variabilǎ realǎ orice
funcţie derivabilǎ este continuǎ rezultǎ (prin aplicarea acestui rezultat pen-
tru funcţia ϕi ) cǎ orice funcţie derivabilǎ parţial ı̂n A este continuǎ parţial
ı̂n A, adicǎ
D̃A ⊂ CeA ,
81
Reciproca nu este adevǎratǎ, aşa cum aratǎ:
q
Exemplul 3.2.5. Funcţia f : IR2 → IR, f (x1 , x2 ) = x21 + x22 este
continuǎ parţial (chiar continuǎ) ı̂n A = (0, 0), dar nu este derivabilǎ parţial
ı̂n acest punct cǎci ϕ1 (t) = f (t, 0) = |t| nu este derivabilǎ ı̂n origine.
Reguli de derivare parţialǎ sunt puse ı̂n evidenţǎ de:
Propoziţia 3.2.2. Dacǎ f, g : D ⊂ IRn → IR sunt derivabile parţial ı̂n
A ∈ D ∩ D0 atunci:
(i) f + g este derivabilǎ parţial ı̂n A şi
∂(f + g)(A) ∂f (A) ∂g(A)
= + ;
∂xi ∂xi ∂xi
(ii) αf este derivabilǎ parţial ı̂n A şi
∂(αf )(A) ∂f (A)
=α ;
∂xi ∂xi
(iii) f g este derivabilǎ parţial ı̂n A şi
∂(f g)(A) ∂f (A) ∂g(A)
= g(A) + f (A) ;
∂xi ∂xi ∂xi
(iv) f |g (ı̂n ipoteza g(A) 6= 0) este derivabilǎ parţial ı̂n A şi
∂f (A) ∂g(A)
g(A) − f (A)
∂(f |g)(A) ∂xi ∂xi
= 2
.
∂xi g (A)
Demonstraţie. Sǎ justificǎm prima regulǎ, analog procedându-se şi la

celelalte (similar ca ı̂n cazul p = 1).
Se observǎ cǎ
(f + g)(A + tEi ) − (f + g)(A) f (A + tEi ) − f (A) g(A + tEi ) − g(A)
= + ,
t t t
de unde pentru t → 0 se obţine rezultatul dorit.
Exemplul 3.2.6. Considerǎm funcţia de producţie pentru o firmǎ,
datǎ de
f (K, L) = aK α Lβ ,
unde K este volumul capitalului, L volumul forţei de muncǎ, iar a este o
constantǎ pozitivǎ.
Derivata parţialǎ a lui f ı̂n raport cu K este
∂f (K, L)
= aαK α−1 Lβ
∂K
82
şi mǎsoarǎ eficienţa utilizǎrii unei unitaţi monetare suplimentare când volu-
mul forţei de muncǎ rǎmâne neschimbat.
Derivata parţialǎ a lui f ı̂n raport cu L este
∂f (K, L)
= aβK α Lβ−1
∂L
şi mǎsoarǎ eficienţa utilizǎrii unei unitǎţi suplimentare din forţa de muncǎ,
când volumul capitalului rǎmâne neschimbat.
3.2.3. Diferenţiabilitate de ordinul ı̂ntâi
Reamintim cǎ o funcţie realǎ de o variabilǎ realǎ f : D ⊂ IR → IR este

derivabilǎ (sau diferenţiabilǎ) ı̂n A ∈ D ∩ D0 dacǎ existǎ un numǎr real
notat cu f 0 (A) ı̂ncât
f (X) − f (A)
lim = f 0 (A).
X→A X −A
Sub aceastǎ formǎ aceastǎ definiţie nu poate fi extinsǎ la cazul funcţiilor
f : D ⊂ IRn → IR de mai multe variabile reale.
Se observǎ cǎ relaţia precedentǎ se poate transcrie astfel
|f (A + V ) − f (A) − f 0 (A)V |
lim = 0,
V →0 |V |
care, dacǎ ţinem seama cǎ aplicaţia F : IR → IR definitǎ prin
F (V ) = f 0 (A)V
este o aplicaţie liniarǎ, conduce la:

O funcţie f : D ⊂ IRn → IR se zice diferenţiabilǎ ı̂n punctul A ∈ D ∩ D0
şi notǎm f ∈ DA dacǎ existǎ o aplicaţie liniarǎ F : IRn → IR ı̂ncât
|f (A + V ) − f (A) − F (V )|
lim = 0.
V →0 kV k
Funcţia f se zice diferenţiabilǎ pe mulţimea D şi notǎm f ∈ DD , dacǎ
f este diferenţiabilǎ ı̂n orice A ∈ D.
Remarca 3.2.2. Se poate demonstra (prin reducere la absurd) cǎ dacǎ
f este diferenţiabilǎ ı̂n A atunci existǎ o unicǎ aplicaţie F ∈ L(IRn , IR) care
verificǎ relaţia de mai sus. Funcţia F se numeşte diferenţiala funcţiei f ı̂n
punctual A şi se noteazǎ cu dA f .
Exemplul 3.2.7. Orice funcţie constantǎ f : D ⊂ IRn → IR este
diferenţiabilǎ ı̂n orice A ∈ D ∩ D0 şi dA f = 0.
83
Exemplul 3.2.8. Orice funcţie liniarǎ f : IRn → IR este diferenţiabilǎ
ı̂n orice A ∈ IRn şi dA f = f cǎci
f (A + V ) − f (A) − f (V ) f (A) + f (V ) − f (A) − f (V )

= = 0 → 0.
kV k kV k
O altǎ caracterizare a funcţiilor diferenţiabile este datǎ de:

Propoziţia 3.2.3. O funcţie f : D ⊂ IRn → IR este diferenţiabilǎ ı̂n
A ∈ D ∩ D0 dacǎ şi numai dacǎ existǎ F : IRn → IR liniarǎ şi ω : D → IR
continuǎ ı̂n A cu ω(A) = 0 şi
f (X) = f (A) + F (X − A) + kX − Akω(X)
pentru orice X ∈ D.
Demonstraţie. Necesitatea. Dacǎ f ∈ DA atunci funcţia

 f (X) − f (A) − F (X − A) , X 6= A
d
ω(X) = kX − Ak

0, X=A
satisface condiţiile din enunţ.

Suficienţa. Dacǎ are loc relaţia din enunţ, atunci
f (A + V ) − f (A) − F (V )
= ω(A + V ) −→ ω(A) = 0
kV k V →0
şi deci f ∈ DA cu dA f = F .
Dacǎ f este diferenţiabilǎ ı̂n A ∈ D ∩ D0 atunci f este continuǎ ı̂n A,
adicǎ
DA ⊂ CA .
Într-adevǎr, din Propoziţia 3.2.3. rezultǎ cǎ dacǎ f ∈ DA atunci existǎ
lim f (X) = lim (f (A) + F (X − A) + kX − Akω(X)) = f (A)

X→A X→A
şi deci f este continuǎ (s-a utilizat cǎ orice aplicaţie liniarǎ este continuǎ
şi nulǎ ı̂n origine).
Relaţiile dintre conceptele de diferenţiabilitate studiate pânǎ acum sunt
date de:
Propoziţia 3.2.4. Dacǎ f : D ⊂ IRn → IR este diferenţiabilǎ ı̂n
∂f
A ∈ D ∩ D0 atunci f este derivabilǎ parţial ı̂n A şi = dA f (Ei ).
∂xi
84
Demonstraţie. Dacǎ f ∈ DA atunci ţinând seama cǎ F = dA f este
liniarǎ rezultǎ cǎ
¯ ¯ ¯ ¯
¯ ϕi (t) − ϕi (0) ¯ ¯ f (A + tEi ) − f (A) − tF (Ei ) ¯
¯ − F (Ei )¯¯ = ¯ ¯=
¯ t ¯ t ¯
|f (A + tEi ) − f (A) − F (tEi )|

= kEi k −→ 0
ktEi k t→0
∂f
şi deci f ∈ D̃A cu = dA f (Ei ).
∂xi
Remarca 3.2.3. Din cele parcurse pânǎ aici rezultǎ urmǎtoarele inclu-
ziuni
DA ⊂ D̃A
∩ ∩
CA ⊂ CeA
care este scrierea ı̂n limbaj de mulţimi pentru implicaţiile
f diferenţiabilǎ ⇒ f derivabilǎ parţial
⇓ ⇓
f continuǎ ⇒ f continuǎ parţial
Remarca 3.2.4. Dacǎ notǎm cu dxi : IRn → IR aplicaţia
dxi (v1 , . . . , vn ) = vi (proiecţia canonicǎ de ordinul i)
atunci formula de calcul a diferenţialei de ordinul ı̂ntâi se poate scrie

n
X ∂f (A)
dA f (V ) = dxi (V )
i=1
∂xi
sau pe scurt
n
X ∂f (A)
dA f = dxi .
i=1
∂xi
Exemplul 3.2.9. Sǎ presupunem cǎ pentru o firmǎ s-a determinat

funcţia de producţie √
f (K, L) = a KL.
Din datele statistice s-a constatat cǎ la o dotare cu K0 = 10 u.m.,
L0 = 4000 persoane forţǎ de muncǎ s-a obţinut o producţie de 800 u.m.
Ne punem problema sǎ determinǎm efectul creşterii cu 2 u.m. a volumului
capitalului şi cu 10 persoane a nivelului forţei de muncǎ. √
Din f (K0 , L0 ) = 800 rezultǎ a = 4 şi deci f (K, L) = 4 KL.
85
Efectul creşterii producţiei se mǎsoarǎ cu diferenţiala funcţiei f ı̂n punc-
tul (K0 , L0 ) pentru v = (2; 0, 01):
∂f (K0 , L0 ) ∂f (K0 , L0 )
d(K0 ,L0 ) f (v) = 2 + 0, 01 = 1, 08,
∂K ∂L
adicǎ producţia creşte cu 1, 08 u.m.
Operaţii cu funcţii diferenţiabile sunt considerate ı̂n:
Propoziţia 3.2.5. Dacǎ f, g : D ⊂ IRn → IR sunt diferenţiabile ı̂n
A ∈ D ∩ D0 atunci
(i) f + g este diferenţiabilǎ ı̂n A şi
dA (f + g) = dA f + dA g;
(ii) αf este diferenţiabilǎ ı̂n A şi
dA (αf ) = αdA f ;
(iii) f g este diferenţiabilǎ ı̂n A şi
dA (f g)(V ) = g(A)dA f (V ) + f (A)dA g(V );
(iv) f |g (ı̂n ipoteza g(A) 6= 0) este diferenţiabilǎ ı̂n A şi
g(A)dA f (V ) − f (A)dA g(V )

dA (f |g)(V ) = .
g 2 (A)
Demonstraţia este imediatǎ.
3.2.4. Derivabilitate parţialǎ şi diferenţiabilitate de ordinul

doi.
Fie f : D ⊂ IRn → IR, A ∈ D ∩ D0 .

Funcţia f se zice derivabilǎ parţial de douǎ ori ı̂n raport cu variabilele
i,j
de indici i şi j ı̂n punctul A ∈ D şi notǎm f ∈ D̃A dacǎ existǎ o vecinǎtate
V ⊂ D a lui A ı̂ncât f este derivabilǎ parţial ı̂n raport cu variabila de indice
∂f
i pe V şi derivata parţialǎ este derivabilǎ parţial ı̂n raport cu variabila
∂xi
de indice j ı̂n A:
i,j d ∂f j
f ∈ D̃A ⇔ ∃ V ∈ VA cu f ∈ D̃Vi ∩D şi ∈ D̃A .
∂xi
86
Numǎrul real
µ ¶
∂ ∂f ∂2f
(A) se noteazǎ cu (A) sau f 00xi xj (a)
∂xj ∂xi ∂xj ∂xi
şi se numeşte derivata parţialǎ de ordinul doi ı̂n raport cu variabilele de
indice i şi j a funcţiei f ı̂n punctul A.
Dacǎ i = j atunci se utilizeazǎ notaţia
µ ¶
∂2f ∂2f ∂ ∂f
2 (A) = (A) = (A) .
∂xi ∂xi ∂xi ∂xi ∂xi
i,j
Dacǎ f ∈ D̃A pentru orice i, j = 1, n atunci se zice cǎ f este derivabilǎ
parţial de douǎ ori ı̂n A şi vom nota f ∈ D̃A2.
2
Dacǎ f ∈ DA pentru orice A ∈ D atunci se zice cǎ f este derivabilǎ
parţial de douǎ ori pe D şi notǎm f ∈ DD 2.
Remarca 3.2.5. Dacǎ f ∈ D̃D atunci funcţia ∇f : D → IRn definitǎ

prin: Ã !
d ∂f ∂f
(∇f )(A) = (A), . . . , (A)
∂x1 ∂xp
se numeşte gradientul funcţiei f . De aceea se utilizeazǎ şi notaţia ∇f =
grad f .
Avem:
2
f ∈ D̃A ⇔ ∃ V ∈ VA cu f ∈ D̃D∩V şi ∇f ∈ D̃A .
2 atunci existǎ ∂2f ∂2f

Dacǎ p ≥ 2 şi f ∈ D̃A (A) şi (A). Se pune
∂xj ∂xi ∂xi ∂xj
problema dacǎ aceste derivate parţiale de ordinul doi sunt egale. În general,
rǎspunsul este negativ, aşa cum rezultǎ din:
Exemplul 3.2.10. Funcţia f : IR2 → IR definitǎ prin

2 2
 x1 x2 (x1 + 2x2 )

, x21 + x22 > 0
f (x1 , x2 ) =

x21 + x22
 0, x1 = x2 = 0
2
are proprietatea cǎ f ∈ D̃(0,0) şi
∂ 2 f (0, 0) ∂ 2 f (0, 0)
= 1 6= 2 .
∂x2 ∂x1 ∂x1 ∂x2
∂2f
O condiţie suficientǎ de egalitate a derivatelor parţiale (A) şi
∂xi ∂xj
∂2f
(A) este datǎ de:
∂xj ∂xi
87
Teorema 3.2.3 (Teorema lui Schwarz). Dacǎ f este derivabilǎ parţial
de douǎ ori pe mulţimea deschisǎ D atât ı̂n raport cu variabilele de indici i
şi j precum şi ı̂n raport cu variabilele de indici j şi i, unde 1 ≤ i < j ≤ n,
iar funcţiile
∂2f ∂2f
şi : D → IR
∂xi ∂xj ∂xj ∂xi
sunt continue ı̂n A atunci
∂2f ∂2f
(A) = (A).
∂xi ∂xj ∂xj ∂xi

Conceptul de derivabilitate parţialǎ de ordinul n (ı̂n ipoteza cǎ s-a
definit cel de ordin n − 1) se defineşte prin:
n dacǎ
Funcţia f se zice derivabilǎ parţial de n ori ı̂n A şi notǎm f ∈ D̃A
existǎ o vecinǎtate deschisǎ V ⊂ D a lui A, astfel ı̂ncât f este derivabilǎ
parţial de n−1 ori pe V şi orice derivatǎ parţialǎ de ordinul n−1 (a funcţiei
f ) este derivabilǎ parţial ı̂n A.
Numǎrul real
Ã !
∂ ∂ n−1 f ∂ n f (A)
(A) se noteazǎ cu
∂xin ∂xin−1 . . . ∂xi1 ∂xin . . . ∂xi1
şi se numeşte derivata parţialǎ de ordinul n ı̂n raport cu variabilele de indici

i1 , . . . , in a funcţiei f ı̂n A.
Dacǎ f ∈ DA n pentru orice A ∈ D atunci f se zice derivabilǎ parţial de
ordin n pe mulţimea D şi notǎm f ∈ DD n.
Varianta criteriului lui Schwarz pentru derivate parţiale de ordinul n

este datǎ de:
Teorema 3.2.4 (Schwarz). Fie f o funcţie derivabilǎ parţial de n ori
pe D şi fie {i1 , . . . , ik } ⊂ {1, . . . , p}, iar j1 , . . . , jk o permutare a numerelor
i1 , . . . , ik cu 2 ≤ k ≤ n.
Dacǎ toate derivatele parţiale de ordinul n sunt continue ı̂n A ∈ D,
atunci
∂ k f (A) ∂ k f (A)
=
∂xik . . . ∂xi1 ∂xjk . . . ∂xj1
pentru orice k ∈ {2, . . . , n}.
Demonstraţia se face prin inducţie, cu ajutorul teoremei lui Schwarz
(din cazul k = 2) ţinând seama de proprietǎţile permutǎrilor [22].
88
Funcţia f : D ⊂ IRn → IR se zice cǎ este de clasǎ C n pe D (unde n ≥ 1)
dacǎ f este derivabilǎ parţial de n ori pe D şi toate derivatele parţiale de
ordinul n sunt continue pe D.
În continuare introducem conceptul de diferenţiabilitate de ordinul doi.
Funcţia f se zice diferenţiabilǎ de douǎ ori ı̂n A ∈ D şi notǎm f ∈
DA2 , dacǎ existǎ o vecinǎtate deschisǎ V ⊂ D a lui A, astfel ı̂ncât f este
diferenţiabilǎ pe V şi (toate) derivatele parţiale
∂f ∂f
,..., : V → IR
∂x1 ∂xp
sunt diferenţiabile ı̂n A.

Remarca 3.2.6. Deducem:
2
f ∈ DA ⇔ ∃V ∈ VA cu f ∈ DD∩V şi ∇f ∈ DA .
Dacǎ f este diferenţiabilǎ de douǎ ori ı̂n A ∈ D atunci aplicaţia d2A f :

IR × IRn → IR definitǎ prin:
n
d2A f (U, V ) =< dA (∇f )(U ), V >
se numeşte diferenţiala de ordinul doi a funcţiei f ı̂n punctul A.

Relaţiile dintre conceptele de diferenţiabilitate de ordinul doi introduse
sunt puse ı̂n evidenţǎ ı̂n:
Propoziţia 3.2.6. Dacǎ f este diferenţiabilǎ de douǎ ori ı̂n A ∈ D
atunci f este derivabilǎ parţial de douǎ ori ı̂n A şi
∂2f
(A) = d2A f (Ei , Ej ).
∂xi ∂xj
89
3.3. Extremele funcţiilor reale de mai multe variabile reale.
Determinarea extremelor funcţiilor reale de mai multe variabile reale

constituie o preocupare importantǎ ı̂n economie, scopul agenţilor economici
fiind gestionarea cât mai eficientǎ a resurselor disponibile. Ne vom ocupa
ı̂ntâi de cazul cel mai simplu ı̂n care variabilele sunt libere, apoi vom aborda
cazul mai complex când variabilele sunt supuse unor condiţii.
3.3.1. Extremele funcţiilor reale de mai multe variabile reale fǎrǎ

condiţii.
Fie f : D ⊂ IRn → IR şi A ∈ D.

Spunem cǎ A este un punct de maxim (minim) local liber (sau fǎrǎ
conditii) pentru funcţia f dacǎ existǎ o vecinǎtate V a lui A astfel ı̂ncât
f (X) ≤ f (A) (respectiv f (X) ≥ f (A)) oricare ar fi X ∈ V ∩ D.
Punctul A ∈ D este punct de maxim (minim) global liber (sau fǎrǎ
condiţii) pentru funcţia f dacǎ f (X) ≤ f (A) (respectiv f (X) ≥ f (A))
oricare ar fi X ∈ D.
Dacǎ A ∈ D este punct de maxim (minim) local sau global liber pentru
f, spunem cǎ A este punct de extrem local sau global pentru f , iar numǎrul
real f (A) ı̂l vom numi valoare extremǎ a funcţiei f .
Observaţia 3.3.1. Dacǎ f are un extrem (local sau global) ı̂n punctul
A ∈ D şi A este punct interior al mulţimii D, atunci f are un extrem local
ı̂n A. Dacǎ D este o submulţime deschisǎ a lui IRn , atunci extremele unei
functii pe D, dacǎ existǎ, sunt extreme locale. În cele ce urmeazǎ, ne vom
referi doar la extreme locale (dacǎ nu vom face alte precizǎri.)
Observaţia 3.3.2. Este evident cǎ dacǎ f are un extrem ı̂n punctul
A, funcţia realǎ de o variabilǎ realǎ gi , definitǎ prin
gi (x) = f (a1 , a2 , ..., ai−1 , x, ai+1 , ..., an ),
are un extrem ı̂n x = ai .

Deducem imediat varianta teoremei lui Fermat pentru funcţii reale de
mai multe variabile reale:
Teorema 3.3.1 (Condiţia necesarǎ de extrem). Dacǎ funcţia f este
◦
derivabilǎ ı̂ntr-un punct de extrem local A ∈ D, atunci (grad f )(A)=0,
adicǎ
f 0xi (A) = 0 pentru orice i = 1, . . . , n.
90
Demonstraţie. Din Observaţia 3.3.2, pentru fiecare i = 1, 2, ..., n,
funcţia gi are un extrem ı̂n x = ai . Pe de altǎ parte, gi este derivabilǎ ı̂n
x = ai şi g 0i (ai ) = f x0 i (A). Aplicând teorema lui Fermat funcţiei gi , trebuie
ca g 0i (ai ) = 0, adicǎ f 0xi (A) = 0, i = 1, 2, ..., n.
Punctele A pentru care f 0xi (A) = 0, i = 1, 2, ..., n se numesc puncte
staţionare sau puncte critice ale funcţiei f şi sunt candidate la punctele de
extrem ale funcţiei f.
Observaţia 3.3.3. Teorema lui Fermat afirmǎ de fapt cǎ punctele de
extrem local ale funcţiei derivabile f, situate ı̂n interiorul lui D, se aflǎ
printre punctele critice. Nu orice punct critic este ı̂nsǎ punct de extrem
local.
Într-adevǎr, pentru funcţia f : IR2 → IR, f (x, y) = x3 − y 3 , singurul
punct critic este O = (0, 0). Deoarece f (x, 0) = x3 > 0, ∀x > 0 şi f (0, y) =
−y 3 < 0, ∀y > 0, deducem cǎ ı̂n orice vecinǎtate a originii funcţia f poate
lua atât valori pozitive, cât şi negative, deci O = (0, 0) nu este punct de
extrem.
Aşadar, se pune problema precizǎrii unor condiţii suplimentare pe care
trebuie sǎ le verifice punctele critice pentru a fi puncte de extrem.
Notǎm cu ϕ forma pǎtraticǎ asociatǎ matricei Hf (A) = (f 00xi xj (A))i,j=1,n
(hessiana funcţiei f ı̂n punctul A), adicǎ
n X
X n
ϕ(X) = f 00xi xj (A)xi xj .
i=1 j=1
Teorema 3.3.2. (Condiţia suficientǎ de extrem.) Dacǎ f ∈ C 2 (VA ),

unde A este un punct critic al funcţiei f, atunci:
(i) Dacǎ A este punct de maxim local, forma pǎtraticǎ ϕ este semine-
gativ definitǎ;
(ii) Dacǎ A este punct de minim local, forma pǎtraticǎ ϕ este semipo-
zitiv definitǎ;
(iii) Dacǎ forma pǎtraticǎ ϕ este negativ definitǎ, A este punct de
maxim local pentru funcţia f;
(iv) Dacǎ forma pǎtraticǎ ϕ este pozitiv definitǎ, A este punct de minim
local pentru funcţia f;
(v) Dacǎ ϕ este nedefinitǎ ca semn, punctul critic A nu este punct de
extrem.
Demonstraţie. Din ipotezǎ şi formula lui Taylor de ordinul doi obţinem:
n X n
1X
f (X) − f (A) = f 00 (A)(xi − ai )(xj − aj ) + ε(X − A)||X − A||2 ,
2 i=1 j=1 xi xj
91
unde lim ε(X − A) = 0
X→A
(i) Dacǎ A este un punct de maxim local pentru funcţia f , existǎ o
vecinǎtate VA a punctului A astfel ı̂ncât f (X) − f (A) ≤ 0, pentru orice
X ∈ VA ∩ D.
Fie H ∈ IRn \ {0} şi r > 0 astfel ı̂ncât A + tH ∈ VA , pentru t ≤ r.
Obţinem:
t2
f (A + tH) − f (A) = [ϕ(H) + ε(tH)||H||2 ] ≤ 0,
2
unde ϕ este forma pǎtraticǎ asociatǎ matricei Hf (A). Cum lim ε(tH) = 0,
t→0
avem:
lim[ϕ(H) + ε(tH)||H||2 ] = ϕ(H) ≤ 0.
t→0
Analog se deduce afirmaţia (ii).

(iii) Cum ϕ este o funcţie continuǎ pe IRn , ϕ este continuǎ şi pe mulţimea
M = {H ∈ IRn | k H k= 1} care este o mulţime compactǎ. Rezultǎ cǎ
existǎ H0 ∈ M astfel ı̂ncât ϕ(H) ≤ ϕ(H0 ) < 0 pentru orice H ∈ M . Dacǎ
H ∈ IRn \ {0} rezultǎ:
µ ¶
2 H
ϕ(H) = ||H|| ϕ ≤ ||H||2 ϕ(H0 ).
||H||
ϕ(H0 )
Deoarece lim ε(H) = 0, existǎ r > 0 astfel ı̂ncât ε(H) < − ,
H→0 2
pentru orice H ∈ IRn cu ||H|| < r.
Dacǎ X ∈ D astfel ı̂ncât X ∈ S(A, r), rezultǎ:
1
f (X) − f (A) = [ϕ(H0 ) + 2ε(X − A)]||X − A||2 ≤ 0,
2
deci X = A este punct de maxim local pentru f .
Analog se deduce afirmaţia (iv).
(v)Dacǎ forma pǎtraticǎ ϕ este nedefinitǎ ca semn, din (i) şi (ii), rezultǎ
cǎ X = A nu este punct de extrem.
Observaţia 3.3.4. Dacǎ ϕ este semipozitiv sau seminegativ definitǎ nu
se poate stabili cu Teorema 3.3.2 natura punctului critic. Se poate spune
doar cǎ dacǎ X = A este punct de extrem atunci este punct de minim
dacǎ ϕ este semipozitv definitǎ şi punct de maxim dacǎ ϕ este seminegativ
definitǎ.
Practic, pentru determinarea extremelor unei funcţii f se parcurg urmǎtoarele
etape:
1. Se verificǎ dacǎ funcţia f satisface condiţiile din Teorema 3.3.1 şi
Teorema 3.3.2;
92
2. Se calculeazǎ derivatele parţiale f 0xi (X), i = 1, n;
3. Se determinǎ punctele critice ale funcţiei f , ca soluţii ale sistemului
f 0xi (X) = 0, i = 1, n;
4. Se calculeazǎ derivatele parţiale de ordinul 2, f 00xi xj (X), i, j = 1, n;
5. Se determinǎ hessiana Hf (A) pentru fiecare punct critic X = A;
6. Se determinǎ semnul formei pǎtratice ϕ asociatǎ matricii Hf (A) şi
se deduce natura punctului critic;
7. Se calculeazǎ valoarea extremǎ a funcţiei f care este f (A), unde A
este punct de extrem (dacǎ existǎ).
Exemplul 3.3.1. Sǎ se determine extremele funcţiei
f : IR2 → IR, f (x, y) = 3axy − x3 − y 3 , a ∈ IR.
Funcţia f ∈ C k (VA ), ∀k ∈ IN , deci satisface condiţiile din Teorema 3.3.1

şi Teorema 3.3.2.
Derivatele parţiale de ordinul ı̂ntâi ale funcţiei f sunt
fx 0 (x, y) = 3ay − 3x2

.
fy 0 (x, y) = 3ax − 3y 2
Anulând derivatele parţiale, se obţin punctele critice A1 = (0, 0) şi

A2 = (a, a), ca soluţii ale sistemului
(
ay − x2 = 0
ax − y 2 = 0
Hessiana funcţiei f scrisǎ ı̂ntr-un punct oarecare (x, y) este datǎ de

Ã !
−6x 3a
Hf (x, y) = .
3a −6y
Hessiana funcţiei f scrisǎ ı̂n punctul A1 este

Ã !
0 3a
Hf (A1 ) = ,
3a 0
iar forma pǎtraticǎ asociatǎ ϕ(x, y) = 6axy.

Pentru determinarea semnului formei ϕ determinǎm valorile proprii ale
matrcei Hf (A1 ). Ecuaţia caracteristicǎ este
λ2 − 9a2 = 0
şi are rǎdǎcinile λ1,2 = ±3a.
93
Dacǎ a < 0 sau a > 0, atunci ϕ este nedefinitǎ ca semn, deci X = A1
nu este punct de extrem.
Dacǎ a = 0 atunci λ1 =λ2 = 0 şi nu se poate stabili natura punctului
A1 cu ajutorul Teoremei 3.3.2. Observǎm ı̂nsǎ cǎ pentru a = 0 funcţia f
devine:
f (x, y) = −x3 − y 3
şi oricare ar fi vecinǎtatea originii VA1 existǎ α > 0 astfel ı̂ncât P1 (α, 0), P2 (−α, 0) ∈
VA1 şi f (P1 ) = −α3 < 0 = f (A1 ), f (P2 ) = α3 > 0 = f (A1 ). Aşadar, A1 nu
este punct de extrem.
Ã !
−6a 3a
Hf (A1 ) =
3a −6a
cu ∆1 = −6a, ∆2 = 27a2 .
Dacǎ a < 0 rezultǎ ∆1 > 0, ∆2 > 0, deci punctul A2 este punct de
minim local pentru f , iar f (A2 ) = a3 este valoarea minimǎ a funcţiei f .
Dacǎ a > 0 rezultǎ ∆1 < 0, ∆2 > 0, deci punctul A2 este punct de
maxim local pentru f , iar f (A2 ) = a3 este valoarea maximǎ a funcţiei f .
Dacǎ a = 0 atunci A2 = A1 , deci A2 nu este punct de extrem local.
Exemplul 3.3.2. Funcţia venit a unei firme care fabricǎ douǎ bunuri
B1 şi B2 este datǎ prin
V = p1 x + p2 y,
iar funcţia cost
C = 2x2 + xy + 2y 2 ,
unde x şi y sunt cantitǎţile din cele douǎ bunuri pe care le produce firma,
iar p1 şi p2 sunt preţurile unitare ale acestora. Ne propunem sǎ determinǎm
cantitǎţile optime ce trebuie produse pentru ca profitul firmei sǎ fie maxim
ı̂n cazul ı̂n care p1 şi p2 sunt constante pozitive fixate, apoi ı̂n cazul ı̂n care
p1 şi p2 sunt exprimate ı̂n funcţie de cantitǎţile fabricate astfel
p1 = 55 − x − y
p2 = 70 − x − 2y.
În primul caz, funcţia profit este
π(x, y) = p1 x + p2 y − 2x2 − xy − 2y 2 .
şi observǎm cǎ π ∈ C k (IR2 ), ∀k ∈ IN .

Derivatele de ordinul ı̂ntâi ale funcţiei profit sunt:
∂π
(x, y) = p1 − 4x − y
∂x
94
∂π
(x, y) = p2 − x − 4y
∂y
µ ¶
4p1 − p2 4p2 − p1 not
şi conduc la punctul critic A = , = (x0 , y0 ).
15 15
Hessiana funcţiei π calculatǎ ı̂n punctul A este
Ã !
−4 −1
Hπ (x0 , y0 ) = ,
−1 −4
pentru care ∆1 (x0 , y0 ) = −4 < 0 şi ∆2 (x0 , y0 ) = 15 > 0.

Astfel, punctul A = (x0 , y0 ) este punctul care maximizeazǎ profitul, iar
πmax = π(x0 , y0 ).
În cel de-al doilea caz funcţia venit devine
V = p1 x + p2 y
= (55 − x − y)x + (70 − x − 2y)y
= 55x + 70y − 2xy − x2 − 2y 2
care conduce la funcţia profit
π(x, y) = 55x + 70y − 3xy − 3x2 − 4y 2

µ ¶
23
şi care atinge valoarea maximǎ ı̂n punctul A = 8, .
3
Exemplul 3.3.3. (Metoda celor mai mici pǎtrate.)
Se considerǎ un model matematic y = f (x, a1 , a2 , ..., ap ) care descrie
legǎtura ı̂ntre douǎ caracteristici X şi Y ale unui fenomen studiat, dintre
care X este independentǎ, iar Y dependentǎ de X (adicǎ valoarea lui Y
depinde de valoarea fixatǎ pentru X) .
Presupunând cǎ se cunosc n perechi de valori (xi , yi ), i = 1, n, ale celor
douǎ caracteristici, se cautǎ sǎ se determine parametrii a1 , a2 , ..., ap pentru
care modelul matematic sǎ descrie ”cât mai bine” evoluţia caracteristicii
Y.
Una din metodele des utilizate ı̂n practica economicǎ este metoda celor
mai mici pǎtrate, care impune alegerea parametrilor a1 , a2 , ..., ap care min-
imizeazǎ suma pǎtratelor diferenţelor yi − f (xi ,a1 ,a2 ,...,ap ), adicǎ mini-
mizeazǎ funcţia
n
X
F (a1 , a2 , ..., ap ) = [yi − f (xi , a1 , a2 , ..., ap )]2 .
i=1
Parametrii a1 , a2 , ..., ap reprezintǎ astfel coordonatele unui punct de minim

pentru funcţia F .
95
Alegerea funcţiei f numitǎ şi funcţie de aproximare sau ajustare se face
ţinând cont de repartizarea punctelor (xi , yi ), i = 1, n, printre cele mai
utilizate fiind funcţiile polinomiale, exponenţiale, logaritmice, etc..
În continuare vom considera cazul particular
f (x, a, b) = ax + b
pentru care
F (a, b) = (y1 − ax1 − b)2 + (y2 − ax2 − b)2 + . . . + (yn − axn − b)2 .
Din anularea derivatelor parţiale ale lui F ı̂n raport cu a şi b
Xn
∂F
(a, b) = 2 (axi + b − yi )
∂b i=1
Xn
∂F
(a, b) = 2 xi (axi + b − yi ).
∂a i=1
obţinem punctul critic

P n n
P 
xi (yi − y) xi (yi − y)
 i=1 
A=
P n , y − i=1
Pn x
,
xi (xi − x) xi (xi − x)
i=1 i=1
n
P n
P
xi yi
i=1 i=1
unde x = ,y= .
n n
Hessiana funcţiei F ı̂n punctul A este datǎ de
 n n 
2P P
 2 i=1 xi 2 i=1 xi 
Hf (A) = 
 n
P


2 xi 2n
i=1
n n
µ n ¶2
P P P
cu ∆1 = 2 x21 > 0, ∆2 = 4n x2i − 4 xi .
i=1 i=1 i=1
Pentru determinarea semnului lui ∆2 avem:
n
X Xn n
X
2 x2 xi 2
∆2 = 4n [ i
−( ) ] = 4n (xi − x̄)2 ,
i=1
n i=1
n i=1
care este strict pozitiv.

În concluzie, punctul critic A este punctul de minim cǎutat.
96
Dreapta y = a0 x + b0 este dreapta de aproximare cu metoda celor mai
mici pǎtrate ale datelor experimentale (xi , yi ), i = 1, n.
Observaţia 3.3.5. Mai general, dacǎ:
f (x, a1 , a2 , ..., ap ) = a1 xp−1 + a2 xp−2 + ... + ap ,
parametrii a1 , a2 ,..., ap se determinǎ din sistemul liniar:

 n n n n
 P 2p−2 P 2p−3 P p−1 P



a 1 x i + a 2 x i + . . . + a p x i = xp−1
i yi

 i=1 i=1 i=1 i=1
 n n n n
 a P x2p−3 + a P x2p−4 + . . . + a P xp−2 = P xp−2 y

1 i 2 i p i i i
i=1 i=1 i=1 i=1



 ...

 n
P Pn Pn


 a1 xp−1
i + a 2 x p−2
i + . . . + ap n = yi
i=1 i=1 i=1
3.3.2. Extremele condiţionate ale funcţiilor reale de mai multe

variabile reale.
În problemele economice adeseori ne intereseazǎ punctele de extrem,
respectiv extremele unei funcţii (funcţia de utilitate a unui consumator,
funcţia de profit a unui producǎtor, funcţia de cost a unui consumator
sau producǎtor) sub anumite condiţii asupra variabilelor(restricţii bugetare,
restricţii tehnologice, etc.)
Fie funcţiile f, gi , hj : D ⊂ IRn → IR, i = 1, p, p < n, j = 1, q. Vom nota
S = {X ∈ D| gi (X) = 0, i = 1, p, hj (X) ≥ 0, j = 1, q}.
Condiţiile gi (X) = 0, i = 1, p, le vom numi legǎturi, iar condiţiile

hj (X) ≥ 0, j = 1, q, restricţii.
O restricţie hj o vom numi restricţie nesaturatǎ ı̂n punctul A, dacǎ
hj (A) > 0. În caz contrar, adicǎ dacǎ hj (A) = 0, spunem cǎ restricţia hj
este restricţie saturatǎ.
Spunem cǎ legǎturile şi restricţiile sunt independente ı̂n punctul A, dacǎ
gradienţii calculaţi ı̂n punctul A ai funcţiilor care definesc legǎturile şi
restricţiile saturate ı̂n punctul A formeazǎ un sistem liniar independent
ı̂n IRn . Vom nota cu J(A) matricea având liniile formate cu gradienţii
precizaţi mai sus.
Spunem cǎ funcţia f are un maxim (minim) global codiţionat ı̂n punctul
A ∈ S, dacǎ f (X) ≤ f (A), (respectiv (f (x) ≥ f (A)), ∀X ∈ S.
Spunem cǎ funcţia f are un maxim (minim) local condiţionat ı̂n punctul
A ∈ S, dacǎ existǎ o vecinǎtate VA a punctului A, astfel ı̂ncât, f (X) ≤
f (A), (respectiv f (x) ≥ f (A)), ∀X ∈ (S ∩ VA ).
97
Punctul X = A din definiţiile de mai sus ı̂l vom numi punct de extrem
global, respectiv local condiţionat.
Observaţia 3.3.6. Dacǎ notǎm cu F restricţia funcţiei f la mulţimea
S, adicǎ
F : S → IR, F (X) = f (X), ∀X ∈ S,
problema determinǎrii extremelor condiţionate ale funcţiei f revine la a
determina extremele libere ale funcţiei F ı̂n mulţimea S.
Vom prezenta ı̂n continuare o condiţie necesarǎ şi una suficientǎ ca un
punct A sǎ fie punct de extrem local condiţionat pentru funcţia f.
Teorema 3.3.3. (Kuhn-Tucker) (Condiţie necesarǎ de extrem).
Dacǎ
(i) f, gi , hj ∈ C 1 (VA ), i = 1, p, j = 1, q;
(ii) Restricţiile saturate ı̂n A şi legǎturile sunt independente ı̂n A;
(iii) X = A este punct de extrem local condiţionat pentru funcţia f,
atunci existǎ p + q scalari λ1 , λ2 ,..., λp şi µ1 , µ2 ,...,µq astfel ı̂ncât:
1. (gradL)(A) = 0, unde
p
X q
X
L(X) = f (X) + λi gi (X) + µj hj (X);
i=1 j=1
2. gi (A) = 0 şi µj hj (A) = 0, i = 1, p, j = 1, q;

3. µj ≥ 0, j = 1, q dacǎ X = A este punct de maxim şi µj ≤ 0, j = 1, q
dacǎ X = A este punct de minim.
Pentru demonstraţie vezi [MICHEL Philippe, Cours de Mathématiques
pour Economistés].
Remarca 3.3.2. Numerele λ1 , λ2 ,..., λp , µ1 ,..., µq din teorema prece-
dentǎ se numesc multiplicatorii lui Lagrange, iar funcţia L : IRn → IR
definitǎ prin
p
X q
X
L(X) = f (X) + λi gi (X) + µj hj (X)
i=1 j=1
se numeşte funcţia lui Lagrange.

Observaţia 3.3.7 (i) Din Teorema 3.3.3, dacǎ existǎ atât valori strict
pozitive, cât şi valori strict negative pentru µj , j = 1, q, X = A nu este
punct de extrem condiţionat pentru funcţia f.
ii) Dacǎ ı̂n Teorema 3.3.3. condiţia (ii) nu este satisfǎcutǎ este posibil
ca X = A sǎ fie punct de extrem fǎrǎ ca (gradL)(A) = 0;
(iii) Dacǎ hj (A) > 0, din Teorema 3.3.3 (ii) rezultǎ µj = 0. Dacǎ
P
hj (A) > 0, j = 1, q avem L(X) = f (X) + pi=1 λi gi (X);
98
Notǎm cu ϕ forma pǎtraticǎ asociatǎ matricei HL (A) = (L”xi xj (A))i,j=1,n
(hessiana funcţiei L ı̂n punctul A), adicǎ
n X
X n
ϕ(X) = L”xi xj (A)xi xj .
i=1 j=1
Teorema 3.3.4. (Condiţie suficientǎ de extrem.) Dacǎ

(i) f, gi , hj ∈ C 2 (VA ), i = 1, p, j = 1, q;
(ii) Restricţiile saturate ı̂n X = A şi legǎturile sunt independente ı̂n A;
(iii) X = A satisface condiţiile 1 şi 2 din Teorema 3.3.3,
atunci:
1. Dacǎ pentru restricţiile saturate µj > 0, iar forma pǎtraticǎ cu
conditia J(A)X τ = 0 este negativ definitǎ, punctul X = A este punct de
maxim local condiţionat pentru funcţia f;
2. Dacǎ pentru restricţiile saturate µj < 0, iar forma pǎtraticǎ ϕ, cu
condiţia J(A)X τ = 0 este pozitiv definitǎ, punctul X = A este punct de
minim local condiţionat pentru funcţia f.
Exemplul 3.3.7. Sǎ se determine extremele funcţiei
f : IR3 → IR, f (x, y, z) = z
cu legǎturile x2 + y 2 = 2, x + y + z = 0.
Soluţie. Observǎm cǎ n = 3, p = 2 < n, q = 0.Notǎm g1 (x, y, z) =
x + y 2 − 2 şi g2 (x, y, z) = x + y + z. Evident, f, g1 , g2 ∈ C 2 (IR3 ).
2
Pe de altǎ parte (grad g1 )(x, y, z) = (2x, 2y, 0), (gradg2 )(x, y, z) =

(1, 1, 1) şi sistemul {(grad g1 )(A), (grad g2 )(A)} =s.l.i, ∀A ∈ S, unde
S = {X ∈ IR3 |x2 + y 2 = 2, x + y + z = 0}. Într-adevǎr, dacǎ
" #
2x 2y 0
J(x, y, z) =
1 1 1
rezultǎ
(
τ 1, x = 0, y = 0
rangJ (x, y, z) =
2, x =
6 0sauy 6= 0
Cum A0 = (0, 0, z) nu aparţine lui S, rezultǎ rangJ(A) = 2, ∀A ∈ S,

deci sistemul {(grad g1 )(A), (grad g2 )(A)} =s.l.i, ∀A ∈ S.
Funcţia Lagrange este:
L(x, y, z) = z + λ1 (x2 + y 2 − 2) + λ2 (x + y + z).
99
Punctele critice rezultǎ din sistemul

 ∂L

 (x, y, z) = 0

 ∂x



 ∂L

 (x, y, z) = 0
 ∂y

 ∂L

 (x, y, z) = 0

 ∂z



 g1 (x, y, z) = 0


g2 (x, y, z) = 0,
adicǎ 

 2λ1 x + λ2 = 0



 2λ1 y + λ2 = 0
 1 + λ2 = 0



 x2 + y 2 − 2 = 0

x + y + z = 0.
Obţinem douǎ puncte critice:
1
A1 = (−1, −1, 2) cu λ1 = − , λ2 = −1
2
şi
1
A2 = (1, 1, −2) cu λ1 = , λ2 = −1.
2
Derivatele parţiale de ordinul doi ale funcţiei Lagrange sunt:
∂2L ∂2L ∂2L

(x, y) = 2λ1 , (x, y) = 0, (x, y) = 0,
∂x2 ∂x∂y ∂x∂z
∂2L ∂2L ∂2L
(x, y) = 0, 2 (x, y) = 2λ1 , (x, y) = 0,
∂y∂x ∂y ∂y∂z
2
∂ L 2
∂ L 2
∂ L
(x, y) = 0, (x, y) = 0, 2 (x, y) = 0.
∂z∂x ∂z∂y ∂z
Hessiana funcţiei Lagrange ı̂ntr-un punct oarecare este

 
2λ1 0 0
 
HL (x, y, z) =  0 2λ1 0 
0 0 0
In punctulA1 ,  
−1 0 0
 
HL (A1 ) =  0 −1 0 
0 0 0
100
cu forma pǎtraticǎ asociatǎ datǎ de:
ϕ(x, y, z) = −x2 − y 2 ,
cu condiţia J(A1 )(x, y, z)τ = 0, echivalentǎ cu −2x − 2y = 0, x + y + z = 0.
Obţinem forma pǎtraticǎ redusǎ
ϕ̄(x) = ϕ(x, −x, 0) = −2x2 < 0, ∀x 6= 0,
adicǎ ϕ̄ şi, ı̂n consecinţǎ, ϕ cu condiţia J(A1 )(x, y, z)τ = 0 sunt negativ
definite.
Aşadar, A1 este punct de maxim local pentru funcţia f cu legǎturile
gi = 0, i = 1, 2, iar valoare maximǎ este f (A1 ) = 2.
In punctulA2 ,  
1 0 0
 
HL (A2 ) =  0 1 0 
0 0 0
Forma pǎtraticǎ asociatǎ matricei HL (A2 ) va fi
ϕ(x, y, z) = x2 + y 2
cu condiţia J(A2 )(x, y, z)τ = 0, adicǎ 2x + 2y = 0, x + y + z = 0.
Se obţine forma pǎtraticǎ redusǎ
ϕ̄(x) = ϕ(x, −x, 0) = 2x2 > 0, ∀x 6= 0,
adicǎ ϕ̄ şi ϕ cu J(A2 )(x, y, z)τ = 0 sunt pozitiv definite.
În consecinţǎ, A2 este punct de minim local pentru funcţia f cu legǎturile
gi = 0, i = 1, 2, iar valoare minimǎ este f (A2 ) = −2.
Exemplul 3.3.8. Sǎ se determine extremele funcţiei f : IR2 → IR,
f (x, y) = x2 + 2y 2 cu restricţiile x2 + y 2 ≤ 1, x − 2y + 1 ≥ 0, x + 2y ≤ 1.
Soluţie. Notǎm
h1 (x, y) = 1 − x2 − y 2 , h2 (x, y) = x − 2y + 1, h3 (x, y) = 1 − x − 2y
şi observǎm cǎ n = 2, p = 0, q = 3, iar f, h1 , h2 , h3 ∈ C 2 (IR2 ).
Funcţia Lagrange asociatǎ este:
L(x, y) = x2 + 2y 2 + µ1 (1 − x2 − y 2 ) + µ2 (1 + x − 2y) + µ3 (1 − x − 2y).
Punctele critice se determinǎ prin rezolvarea sistemului

 ∂L

 (x, y) = 0

 ∂x



 ∂L (x, y) = 0

∂y





µ1 h1 (x, y) = 0



 µ2 h2 (x, y) = 0

µ3 h3 (x, y) = 0,
101
adicǎ


 2x − 2µ1 x + µ2 − µ3 = 0



 4y − 2µ1 y − 2µ2 − 2µ3 = 0
 µ1 (1 − x2 − y 2 ) = 0



 µ (x − 2y + 1) = 0
 2
µ3 (1 − x − 2y) = 0,
care impune analiza urmǎtoarelor situaţii:

Cazul 1. 
 2x − 2µ1 x + µ2 − µ3 = 0




 4y − 2µ1 y − 2µ2 − 2µ3 = 0
1 − x2 − y 2 > 0



 x − 2y + 1 > 0


1 − x − 2y > 0
cu soluţia µ1 = µ2 = µ3 = 0, A1 = (0, 0).

Observǎm cǎ f (A1 ) = 0 ≤ f (x, y) pentru orice (x, y) ∈ D, deci A1
este punct de minim global pentru funcţia f cu restricţiile hj (x, y) ≥ 0,
j = 1, 2, 3.
Cazul 2. 
 2x − 2µ1 x + µ2 − µ3 = 0




 4y − 2µ1 y − 2µ2 − 2µ3 = 0
1 − x2 − y 2 > 0



 x − 2y + 1 > 0


1 − x − 2y = 0
2 1 1
cu soluţia µ1 = µ2 = 0, µ3 = şi A2 = ( , ).
3 3 3
Cazul 3. 

 2x − 2µ1 x + µ2 − µ3 = 0



 4y − 2µ1 y − 2µ2 − 2µ3 = 0
1 − x2 − y 2 > 0



 x − 2y + 1 = 0


1 − x − 2y > 0
2 1 1
cu soluţia µ1 = µ3 = 0, µ2 = şi A3 = (− , ).
3 3 3
Cazul 4. 

 2x − 2µ1 x + µ2 − µ3 = 0



 4y − 2µ1 y − 2µ2 − 2µ3 = 0
1 − x2 − y 2 = 0



 x − 2y + 1 > 0


1 − x − 2y > 0
102
de unde se obţine:


 µ2 = µ3 = 0



 2x(1 − µ1 ) = 0

 2y(2 − µ ) = 0
1

 1 − x2 − y 2 = 0



 x − 2y + 1 > 0


1 − x − 2y > 0
cu urmǎtoarele subcazuri:
4.1. 

 µ2 = µ3 = 0



 =y=0
x
1 − x2 − y 2 = 0



 x − 2y + 1 > 0


1 − x − 2y > 0
ceea ce este imposibil;
4.2. 

 µ2 = µ3 = 0



 x =0

 2−µ =0
1
 1 − x2 − y2 = 0





 x − 2y + 1 > 0

1 − x − 2y > 0
care conduce la punctul critic:
A4 = (0, −1), µ1 = 2, µ2 = µ3 = 0;
4.3. 

 µ2 = µ3 = 0



 1 − µ1 = 0

 2−µ =0
1
 1 − x2 − y 2 = 0



 x − 2y + 1 > 0



1 − x − 2y > 0
ceea ce este imposibil.
Pentru analiza punctelor critice obţinute, vom determina derivatele
parţiale de ordinul doi ale funcţiei Lagrange.
∂2L ∂2L
(x, y) = 2 − 2µ 1 , (x, y) = 0
∂x2 ∂x∂y
∂2L ∂2L
(x, y) = 0, 2 (x, y) = 4 − 2µ1 .
∂y∂x ∂y
103
de unde " #
2 − 2µ1 0
HL (x, y) = .
0 4 − 2µ1
Pentru A1 = (0, 0), µ1 = µ2 = µ3 = 0, cu hj (A1 ) > 0, j = 1, 2, 3, forma
pǎtraticǎ asociatǎ matricei
" #
2 0
HL (A1 ) =
0 4
este
ϕ(x, y) = 2x2 + 4y 2 .
Cum ϕ este pozitiv definitǎ, A1 este punct de minim local pentru funcţia
f cu restricţiile hj (x, y) ≥ 0, j = 1, 2, 3. Valoarea minimǎ este f (A1 ) = 0.
1 1 2
Pentru A2 = ( , ), µ1 = µ2 = 0, µ3 = , cu gj (A2 ) > 0, j = 1, 2, şi
3 3 3
g3 (A2 ) = 0 forma pǎtraticǎ asociatǎ matricei
" #
2 0
HL (A2 ) =
0 4
este
ϕ(x, y, z) = 2x2 + 4y 2
cu condiţia J(A2 )(x, y)τ = 0, adicǎ −x − 2y = 0.
ϕ̄(y) = ϕ(−2y, y) = 12y 2 > 0, ∀y 6= 0.
Aşadar, A2 nu este punct extrem local pentru funcţia f cu restricţiile

gj ≥ 0, j = 1, 2, 3, deoarece ϕ̄ este pozitiv definitǎ şi µ3 > 0.
1 1 2
Pentru A3 = (− , ), µ1 = µ3 = 0, µ2 = , cu gj (A3 ) > 0, j = 1, 3 şi
3 3 3
g2 (A3 ) = 0, forma pǎtraticǎ asociatǎ matricei
" #
2 0
HL (A3 ) =
0 4
este
ϕ(x, y, z) = 2x2 + 4y 2
cu condiţia J(A3 )(x, y)τ = 0, adicǎ x − 2y = 0.
ϕ̄(y) = ϕ(y, 2y) = 12y 2 > 0, ∀y 6= 0
104
.
Aşadar, A3 nu este punct extrem local pentru funcţia f cu restricţiile
gj ≥ 0, j = 1, 2, 3, deoarece ϕ̄ este pozitiv definitǎ şi µ2 > 0.
Pentru A4 = (0, −1), µ1 = 2, µ2 = µ3 = 0, cu g1 (A4 ) = 0 şi gj (A4 ) >
0, j = 2, 3, forma pǎtraticǎ asociatǎ matricei
" #
−2 0
HL (A4 ) = .
0 0
este datǎ de:

ϕ(x, y, z) = −2x2
cu condiţia J(A4 )(x, y)τ = 0, adicǎ y = 0.
ϕ̄(x) = ϕ(x, 0) = −2x2 < 0, ∀x 6= 0.
Cum ϕ̄ este negativ definitǎ şi µ1 = 2 > 0 rezultǎ A4 este punct de

maxim local pentru funcţia f cu restricţiile gj ≥ 0, j = 1, 2, 3. Valoarea
maximǎ este f (A4 ) = 2.
Exemplul 3.3.5. O firmǎ produce douǎ bunuri A şi B la un cost total

de producţie CT = 5x + 10y, unde x şi y reprezintǎ cantitǎţile produse din
bunurile A, respectiv B. Preţurile unitare ale bunurilor sunt p1 = 50−x−y,
respectiv p2 = 100 − x − 4y.
(i) Sǎ se verifice cǎ profitul firmei este
π(x, y) = 45x + 90y − x2 − 4y 2 − 2xy,
(ii) Sǎ se determine profitul maxim ştiind cǎ CT = 100 u.m.

Soluţie. (i) Profitul firmei este:
π(x, y) = (50 − x − y)x + (100 − x − 4y)y − 5x − 10y =
= 45x + 90y − x2 − 4y 2 − 2xy.

(ii) Avem de determinat cantitǎţile x şi y care maximizeazǎ profitul şi
satisfac condiţia
5x + 10y = 100 ⇔ x + 2y = 50.
Notǎm g(x, y) = 50 − x − 2y. Avem n = 2, p = 1, q = 0.
Metoda 1. Legǎtura impusǎ permite exprimarea variabilei x ı̂n funcţie
de variabila y prin x = 50 − 2y. Astfel, extremele funcţiei π cu legǎtura
CT = 100 coincid cu extremele funcţiei F fǎrǎ restricţii, unde
F (y) = π(50 − 2y, y) = −4y 2 + 100y − 250.
105
F ∈ C k (IR), ∀k ∈ IN şi F 0 (y) = −8y+100, F 00 (y) = −8. Din F 0 (y) = 0
25 25 5
obţinem punctul critic y0 = , iar din F 00 ( ) < 0, deducem cǎ y0 =
2 2 2
este punct de maxim local pentru funcţia F . Rezultǎ cǎ (x0 = 50−y0 , y0 ) =
25
(25, ) este punct de maxim local pentru funcţia profit π, cu condiţia
2
CT = 100.
Metoda II. Observǎm cǎ π, g ∈ C k (IR2 ), ∀k ∈ IN . Pe de altǎ parte,
(grad g)(x, y) = (−1, −2) este un vector liniar independent ı̂n IR2 . Notǎm
J(x, y) = (−1 − 2).
Funcţia lui Lagrange este:
L = 45x + 90y − x2 − 4y 2 − 2xy + λ(50 − x − 2y).
Punctele critice le determinǎm din sistemul:



 ∂L

 (x, y) = 0

 ∂x
∂L

 (x, y) = 0

 ∂y


g(x, y) = 0
adicǎ 

 45 − 2x − 2y − λ = 0
90 − 8y − 2x − 2λ = 0

 x + 2y = 50.
25
Obţinem punctul critic A = (25, ) cu λ = −30
2
∂2L ∂2L ∂2L ∂2L

(x, y) = −2, (x, y) = −2, (x, y) = −2, (x, y) = −8,
∂x2 ∂x∂y ∂y∂x ∂y 2
de unde hessiana funcţiei lui Lagrange este
" #
−2 −2
HL (x, y) = HL (A) = .
−2 −8
Forma pǎtraticǎ asociatǎ matricei HL (A) este
ϕ(x, y) = −2x2 − 4xy − 8y 2
cu condiţia J(A)(x, y)τ = 0, adicǎ x + 2y = 0.

ϕ̄(y) = −32y 2
106
care este negativ definitǎ.
25
Prin urmare, A = (25, ) este punct de maxim local pentru funcţia
2
profit π cu codiţia CT = 100 u.m..
Exemplul 3.3.9. Funcţia de utilitate a unui consumator este U (x, y)=

√
y x, unde x şi y reprezintǎ cantitǎţile consumate din douǎ bunuri A şi
B. Ştiind ca p1 şi p2 sunt preţurile unitare ale celor douǎ bunuri, iar V
este bugetul de care dispune consumatorul, determinaţi coşul de bunuri
(x0 , y0 ) astfel ı̂ncât utilitatea sǎ fie maximǎ, iar bugetul sǎ fie consumat ı̂n
ı̂ntregime.
Soluţie. Trebuie sǎ determinǎm (x0 , y0 ) care sǎ maximizeze funcţia
U (x, y) sǎ ı̂ndeplineascǎ condiţia
p1 x + p2 x = V.

√
L = y x + λg(x, y),
unde g(x, y) = V − p1 x − p2 y.


 ∂L

 =0

 ∂x
∂L

 =0

 ∂y


p1 x + p2 y = V,
adicǎ
 y

 √ − λp1 = 0
 2 x
√

 x − λp2 = 0

p1 x + p2 y = V.
s
V 2V V
Soluţia sistemului de mai sus este x0 = , y0 = şi λ0 = ,
3p1 3p2 3p1 p22
s
V
deci punctul critic este A = (x0 , y0 ) obţinut pentru λ =
3p1 p22
∂2L y ∂2L ∂2L 1 ∂2L

(x, y) = − √ , (x, y) = (x, y) = √ , (x, y) = 0.
∂x2 4x x ∂x∂y ∂y∂x 2 x ∂y 2
107
Hessiana funcţiei Lagrange este
 
y 1
 − 4x√x √ 
2 x .
HL (x, y) = 
 1 
√ 0
2 x
Forma pǎtraticǎ asociatǎ matricei HL (A) este datǎ de:

√ µ ¶
3p1 p1 2
ϕ(x, y) = √ − x + xy
V 2p2
cu condiţia J(A)(x, y)t = 0, adicǎ p1 x + p2 y = 0.

√
p1 3p1 3p1 2
ϕ̄(x) = ϕ(x, − x) = − √ x < 0, ∀x 6= 0.
p2 2p2 V
V 2V
Prin urmare, x0 = , y0 = maximizeazǎ funcţia de utilitate a
3p1 3p2
consumatorului şi verificǎ condiţia bugetarǎ. Utilitatea maximǎ obţinutǎ
de consumator este s
2V V
U (x0 , y0 ) = .
3p2 3p1
108
3.4. Integrala generalizatǎ
În acest paragraf se extinde conceptul de integrabilitate pentru funcţii
reale definite pe intervale necompacte. În cele ce urmeazǎ vom presupune
cǎ funcţia f : I ⊂ IR este integrabilǎ pe orice segment [a, b] ⊂ I. De
asemenea, vom considera trei cazuri relativ la intervalul necompact I şi
anume:
(1) I = [a, b) cu a ∈ IR, b ∈ IR, a < b ;
(2) I = (a, b] cu a ∈ IR, b ∈ IR, a < b;
(3) I = (a, b) cu a, b ∈ IR şi a < b.
(1) Fie f : [a, b) → IR integrabilǎ pe orice segment [a, t] cu t ∈ (a, b).
Zt
d
Atunci existǎ F : [a, b) → IR, F (t) = f (x)dx.
a
Funcţia f : I = [a, b) → IR este integrabilǎ ı̂n sens generalizat pe I şi

notǎm f ∈ R[a,b) dacǎ şi numai dacǎ funcţia F are limitǎ finitǎ (la stânga)
ı̂n b şi notǎm
Zb
lim F (t) = f (x)dx.
t→b
t<b a
Dacǎ funcţia f : I = [a, b) → IR este integrabilǎ ı̂n sens generalizat

Zb
pe I, atunci se mai spune cǎ integrala generalizatǎ f este convergentǎ şi
a
divergentǎ ı̂n caz contrar.
Exemplul 3.4.1. Pentru a determina natura integralei
Z∞
1
dx, a>0
xα
a
calculǎm 
Zt 
 ln t − ln a, α=1
1
F (t) = dx = t −α+1 −a−α+1
xα 
 , α 6= 1,
a −α + 1
iar 

 ∞, α≤1
lim F (t) = a−α+1
t→∞ 
 , α > 1.
1−α
Z∞
Aşadar f este convergentǎ dacǎ şi numai dacǎ α > 1.
a
109
(2) Fie f : (a, b] → IR integrabilǎ pe orice segment [t, b] cu t ∈ (a, b).
Zb
d
Atunci existǎ F : (a, b] → IR, F (t) = f (x)dx.
t
Funcţia f : I = (a, b] → IR este integrabilǎ ı̂n sens generalizat pe I şi

notǎm f ∈ R(a,b] dacǎ şi numai dacǎ funcţia F are limitǎ finitǎ (la dreapta)
ı̂n a şi notǎm
Zb
lim
t→a
F (t) = f (x)dx.
t>a a
Zb
Dacǎ f ∈ R(a,b] atunci spunem cǎ f este convergentǎ şi divergentǎ ı̂n
a
caz contrar.
Za
1
dx
xα
0
calculǎm 
Za 
 ln a − ln t, α=1
1
F (t) = dx = a−α+1 −t −α+1
xα 
 , α 6= 1,
t −α + 1
iar 
Za 
 ∞, α≥1
1
lim dx = a −α+1
t→0 xα 
 , α < 1.
t −α + 1
Za
1
Aşadar, dx este convergentǎ dacǎ şi numai dacǎ α < 1.
xα
0
(3) Fie f : I = (a, b) → IR.
Funcţia f : I = (a, b) → IR se numeşte integrabilǎ ı̂n sens generalizat
pe I şi notǎm f ∈ RI dacǎ existǎ c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
f ∈ R(a,c] ∩ R[c,b) .
Numǎrul real
Zb Zc Zb
f= f+ f
a a c
se numeşte integrala generalizatǎ a lui f pe intervalul (a, b).
110
Zb
Dacǎ f ∈ R(a,b) atunci se spune cǎ f este convergentǎ şi divergentǎ
a
ı̂n caz contrar.
1
Exemplul 3.4.3. Funcţia f : IR → IR, f (x) = este integrabilǎ
1 + x2
ı̂n sens generalizat pe IR, deoarece
Z∞
1 π
2
dx = lim arctg t = ,
1+x t→∞ 2
0
şi
Z0
1 π
dx = − lim arctg t = .
1 + x2 t→−∞ 2
−∞
Atunci
Z∞ Z0 Z∞
π π
f= f+ f= + = π.
2 2
−∞ −∞ 0
În cele ce urmeazǎ vom considera f : I = [a, b) → IR, celelalte cazuri

tratându-se analog.
Observaţia 3.4.1. În cazul particular f : [a, b) → IR+ , funcţia F (t) =
Zt
f (x)dx este crescǎtoare.
a
În adevǎr, dacǎ t1 < t2 atunci:
Zt2 Zt1 Zt2 Zt2
F (t2 ) = f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx = F (t1 ) + f (x)dx ≥ F (t1 ).
a a t1 t1
Propoziţia 3.4.1. Funcţia f : [a, b) → IR+ este integrabilǎ ı̂n sens

Zt
generalizat pe [a, b) dacǎ şi numai dacǎ funcţia F (t) = f (x)dx este
a
mǎrginitǎ.
Demonstraţie. Funcţia f ∈ R[a,b) dacǎ şi numai dacǎ F are limitǎ
finitǎ ı̂n b. Cum f este pozitivǎ, din Observaţia 3.4.1 F este crescǎtoare şi
prin urmare limita ı̂n b este marginea superioarǎ a lui F .
Propoziţia 3.4.2 (Criteriul comparaţiei). Dacǎ f, g : [a, b) → (0, ∞)
integrabile pe orice segment [a, c] cu c ∈ (a, b) şi 0 ≤ f (x) ≤ g(x) pentru
orice x ∈ [a, b). Atunci:
111
(i) dacǎ g ∈ R[a,b) atunci şi f ∈ R[a,b) ;
(ii) dacǎ f 6∈ R[a,b) atunci şi g 6∈ R[a,b) .
Demonstraţie. Dacǎ 0 ≤ f (x) ≤ g(x) atunci
Zt Zt
0 ≤ F (t) = f≤ g = G(t), ∀t ∈ (a, b).
a a
(i) Dacǎ g ∈ R[a,b) atunci din Propoziţia 3.4.1 funcţia G este mǎrginitǎ
superior şi cum F ≤ G rezultǎ cǎ şi F este mǎrginitǎ superior, ceea ce
implicǎ (folosind aceeaşi Propoziţie) cǎ f ∈ R[a,b) .
(ii) Dacǎ f 6∈ R[a,b) atunci lim F (t) = ∞ şi cum F ≤ G avem cǎ
t→b
lim G(t) = ∞,
t→b
adicǎ g 6∈ R[a,b) .
Propoziţia 3.4.3. Dacǎ f, g : [a, b) → IR sunt integrabile ı̂n sens ge-
neralizat pe [a, b) atunci pentru orice α, β ∈ IR, αf + βg este integrabilǎ
generalizat pe [a, b) şi
Zb Zb Zb
(αf + βg) = α f + β g.
a a a
Demonstraţie. Folosim proprietatea de liniaritate a integralei Rie-

mann şi avem:
Zt Zt Zt
(αf + βg) = α f + β g, ∀α, β ∈ IR, ∀t ∈ (a, b).
a a a
În relaţia de mai sus pentru t → b obţinem afirmaţia din enunţ.

Propoziţia 3.4.4. Dacǎ f, g : [a, b) → IR sunt integrabile ı̂n sens
generalizat pe [a, b) cu f ≤ g atunci
Zb Zb
f≤ g.
a a
Demonstraţie. Din proprietatea de monotonie a integralei Riemann

avem:
Zt Zt
f≤ g, ∀t ∈ (a, b).
a a
112
Pentru t → b obţinem inegalitatea din enunţ.
Propoziţia 3.4.5. Dacǎ f : [a, b) → IR este integrabilǎ ı̂n sens genera-
lizat pe [a, b) atunci pentru orice c ∈ (a, b) avem cǎ f este integrabilǎ pe
[a, c] şi integrabilǎ ı̂n sens generalizat pe [c, b), iar
Zb Zc Zb
f= f+ f.
a a c
Demonstraţie. Din proprietatea de aditivitate a integralei Riemann

avem:
Zt Zc Zt
f= f+ f, ∀t ∈ (c, b),
a a c
iar pentru t → b se obţine relaţia din enunţ.
Corolarul 3.4.1. Fie f, g : [a, b) → (0, ∞) integrabile ı̂n sens general-
Zb Zb
izat pe [a, b). Dacǎ f /g are limita pozitivǎ ` ı̂n punctul b atunci f şi g
a a
au aceeaşi naturǎ.
f (x)
Demonstraţie. Din lim = ` avem:
x→b g(x)
f (x)
∀ε > 0, ∃δ > 0, ∀x ∈ [a, b), ` − ε < < ` + ε.
g(x)
Fie ε > 0 cu ` − ε > 0 şi (` − ε)g ≤ f . Dacǎ f ∈ R[a,b) atunci (folosind
criteriul comparaţiei) obţinem cǎ g ∈ R[a,b) .
Fie ε > 0 cu ` + ε > 0 şi f < (` + ε)g. Dacǎ f ∈6 R[a,b) atunci (folosind
criteriul comparaţiei) obţinem cǎ g 6∈ R[a,b) .
Z∞
1
dx,
ln x
2
folosim inegalitatea:
1 1
≥ .
ln x x
Z∞
1
Din Exemplul 3.4.1 este divergentǎ, iar din criteriul comparaţiei
x
2
Z∞
1
obţinem cǎ este convergentǎ.
ln x
2
113
Teorema 3.4.1 (Formula lui Leibniz - Newton la integrala generali-
zatǎ). Fie f : [a, b) → IR integrabilǎ pe orice [a, c] cu c ∈ (a, b) cu propri-
etatea cǎ admite primitive pe [a, b).
Dacǎ F este o primitivǎ a lui f atunci f este integrabilǎ generalizat pe
[a, b) dacǎ şi numai dacǎ F are limitǎ la stânga finitǎ ı̂n b.
În plus avem cǎ
Zb
f (x)dx = F (b − 0) − F (a)
a
(formula lui Leibniz - Newton pentru integrala generalizatǎ).
Demonstraţie. Prin aplicarea formulei lui Leibniz - Newton pe seg-

mentul [a, c] cu c ∈ (a, b) obţinem
Zc
f (x)dx = F (c) − F (a)
a
pentru orice primitivǎ F a lui f .

Prin trecere la limitǎ pentru c → b ı̂n egalitatea de mai sus se obţine
imediat afirmaţia din enunţ.
Teorema 3.4.2 (Formula de integrare prin pǎrţi la integrala generali-
zatǎ). Fie f : [a, b) → IR derivabile. Dacǎ f 0 g ∈ R[a,b) şi f g are limitǎ
finitǎ ı̂n b atunci f g 0 ∈ R[a,b) şi
Zb Zb
0
f g = (f g)(b − 0) − (f g)(a) − f g0.
a a
Demonstraţie. Dacǎ t ∈ (a, b) atunci din teorema de integrare prin

pǎrţi pentru integrala Riemann rezultǎ cǎ
Zt Zt
0
f g = (f g)(t) − (f g)(a) − f g0,
a a
care pentru t → b conduce la relaţia din enunţ.

Z1
Exemplul 3.4.5. Pentru calculul integralei generalizate Ln = (ln x)n dx,
0
(n ∈ IN ) folosim Teorema 3.4.2:
Z1 ¯1 Z1
n¯
Ln = n
(ln x) dx = x(ln x) ¯ −n (ln x)n−1 dx = −nLn−1 .
0
0 0
114
Din relaţia de recurenţǎ Ln = −nLn−1 se obţine Ln = (−1)n n!.
Teorema 3.4.3 (Teorema schimbǎrii de variabilǎ). Fie u : [a, b) →
[c, d) bijectivǎ şi derivabilǎ cu u0 ∈ R[a,b) , şi f : [c, d) → IR. Atunci
f ∈ R[c,d) ⇔ (f ◦ u) ◦ u0 ∈ R[a,b) .
În plus, avem cǎ

Zb u(b−0)
Z
0
(f ◦ u) · u = f.
a u(a)
Demonstraţie. Din bijectivitatea funcţiei u şi din faptul cǎ este strict
monotonǎ (de exemplu, strict crescǎtoare) rezultǎ cǎ
u(a) = c şi u(b − 0) = d.
Aplicând teorema schimbǎrii de variabilǎ la integrala Riemann avem cǎ
Zt u(t)
Z
0
(f ◦ u)u = f, pentru orice t ∈ (a, b)
a u(a)
şi
Zs u−1
Z (s)
f= (f ◦ u) · u0 , pentru orice s ∈ [c, d).
c a
Pentru t → b şi respectiv s → d obţinem afirmaţiile din enunţ.

Exemplul 3.4.6. Pentru calculul integralei
Z∞
x(x + 1)
dx
(2x2 + 2x + 1)2
0
1
observǎm cǎ 2x2 + 2x + 1 = [1 + (2x + 1)2 ] şi vom folosi substituţia
2
2x + 1 = t. Obţinem:
Z∞ Z∞ Z∞ Z∞
x(x + 1) 1 t2 − 1 1 dt dt 1
2 2
dx = 2 2
dt = 2
− = .
(2x + 2x + 1) 2 (t + 1) 2 t +1 (t2 + 1)2 4
0 1 1 1
Teorema 3.4.4 (Teorema a doua de schimbare de variabilǎ la integrala

generalizatǎ). Fie u : [a, b) → [c, d) bijectivǎ, derivabilǎ, cu inversa v = u−1
115
având derivata v 0 ∈ R[c,d) , iar f : [c, d) → IR mǎrginitǎ pe orice segment
[c, d0 ] ⊂ [c, d). Atunci
f ◦ u ∈ R[a,b) ⇔ f · v 0 ∈ R[c,d)
şi ı̂n plus,

Zb u(b−0)
Z
f ◦u= f · v0.
a u(a)
Demonstraţia este imediatǎ prin aplicarea teoremei a doua a schimbǎrii

de variabilǎ la integrala Riemann.
Integrala
Z∞
Γ(n) = xn−1 e−x dx, n>0
0
se numeşte funcţia Gamma a lui Euler.

Propoziţia 3.4.6. Funcţia Gamma are proprietǎţile:
(i) este convergentǎ pentru orice n > 0;
(ii) Γ(n + 1) = nΓ(n) pentru orice n > 0;
(iii) Γ(n + 1) = n! pentru orice n ∈ IN .
Demonstraţie. (i) Considerǎm funcţia
f : (0, ∞) → IR, f (x) = xn−1 e−x .
Pentru x ∈ (0, 1] avem:
0 < f (x) < xn−1 .
Z1
Cum xn−1 dx este convergentǎ din inegalitatea de mai sus şi criteriul
0
Z1
comparaţiei rezultǎ cǎ f (x)dx este convergentǎ.
0
Pentru x ∈ (1, ∞) avem:
xn+1
lim x2 f (x) = lim =0
x→∞ x→∞ ex
şi deci existǎ m > 0 astfel ı̂ncât
0 < x2 f (x) ≤ m
116
de unde
m
0 < f (x) ≤ .
x2
Z∞
1
Cum dx este convergentǎ din inegalitatea de mai sus şi criteriul
x2
1
Z∞
comparaţiei rezultǎ f (x)dx este convergentǎ.
1
Prin urmare Γ(n) este convergentǎ.
(ii) Aplicǎm integrarea prin pǎrţi şi obţinem:
Z∞ ¯∞ Z∞
n −x n −x ¯
Γ(n + 1) = x e dx = −x e ¯ +n xn−1 e−x dx = nΓ(n).
0
0 0
(iii) Folosind (ii) avem
Γ(n + 1) = nΓ(n) = n(n − 1)Γ(n − 1) = . . . = n(n − 1) · . . . · 1 = n!,

Z∞ ¯∞
¯
unde am folosit faptul cǎ Γ(1) = e−x dx = −e−x ¯ = 1.
0
0
Integrala
Z1
B(p, q) = xp−1 (1 − x)q−1 dx, p > 0, q > 0
0
se numeşte funcţia Beta a lui Euler.

Propoziţia 3.4.7. Funcţia Beta are proprietǎţile:
(i) este convergentǎ pentru orice p, q > 0;
(ii) B(p, q) = B(q, p);
q
(iii) B(p, q + 1) = B(p + 1, q), pentru p, q > 0.
p
(p − 1)!(q − 1)!
(iv) B(p, q) = pentru orice p, q ∈ IN ∗ .
(p + q − 1)!
Demonstraţie. (i) Considerǎm funcţia
f : (0, 1) → IR, f (x) = xp−1 + (1 − x)q−1 , p, q > 0.
Avem:
Z1 Z1 Z1 Z1 Z1
p−1 q−1 1 1
f (x)dx = x dx + (1 − x) dx = dx + dx.
x1−p (1 − x)1−q
0 0 0 0 0
117
Z1 Z1 Z1
1 1
Cum dx şi dx sunt convergente atunci f (x)dx este
x1−p (1 − x)1−q
0 0 0
Z1
1 1
convergentǎ şi f (x)dx = + .
p q
0
µ ¸
1 1
Pentru x ∈ 0, avem ∈ (1, 2] şi are loc:
2 1−x
(1 − x)q
(1 − x)q−1 = <2
1−x
inegalitate care ı̂nmulţitǎ cu xp−1 conduce la:
xp−1 (1 − x)q−1 < 2 · xp−1 ≤ 2f (x). (3.4.1)

µ ¶
1 1
Pentru x ∈ ,1 avem ∈ (1, 2) şi
2 x
xp
xp−1 = < 2,
x
inegalitate care ı̂nmulţitǎ cu (1 − x)q−1 conduce la:
xp−1 (1 − x)q−1 < 2f (x). (3.4.2)
Din (3.4.1) şi (3.4.2) deducem:
xp−1 (1 − x)q−1 ≤ 2f (x) pentru orice x ∈ (0, 1),

Z1
care prin folosirea criteriului comparaţiei şi a faptului cǎ f (x)dx este
0
convergentǎ conduce la convergenţa integralei Beta.
(ii) Se obţine imediat prin folosirea schimbǎrii de variabilǎ x = 1 − t.
(iii) Avem:
π
Z1 Z2
B(p, q + 1) = xp−1 (1 − x)q dx = 2 sin2p−1 θ cos2q+1 θdθ =
x=sin2 θ
0 0
π
Z2
(sin2p θ)0 sin2p θ cos2q θ ¯¯ π2
=2 cos2q θdθ = ¯ +
2p p 0
0
π
Z2
q q
+2 sin2p+1 θ cos2q−1 θdθ = B(p + 1, q).
p p
0
118
Legǎtura ı̂ntre funcţia Beta şi Gamma este datǎ de:
Remarca 3.4.1. Se poate arǎta cǎ [23]:
Γ(p) · Γ(q)
B(p, q) = , p, q > 0.
Γ(p + q)
De aici rezultǎ
µ ¶ cǎ:
1 √
(i) Γ = π;
2
Z∞
2 √
(ii) e−x dx = π.
−∞
1
În adevǎr, ı̂n Remarca 3.4.1 considerǎm p = q = şi obţinem:
2
µ ¶ µ ¶
1 1 1
Γ2 = Γ(1) · B , ,
2 2 2
dar π
µ ¶ Z1 Z2
1 1 1 1
B , = x− 2 (1 − x)− 2 dx = 2 1dθ = π,
2 2 x=sin2 θ
0 0
µ ¶
1 √
de unde Γ = π.
2
Z∞
1 √
(ii) Din (i) avem x− 2 e−x dx = π.
0
Folosind schimbarea de variabilǎ x = t2 obţinem:
Z∞ Z∞
−t2 2 √
e dt = 2 e−t dt = π.
−∞ 0
Exemplul 3.4.7. Pentru calculul integralei
Z1
x5 (1 − x3 )2 dx
0
facem schimbarea de variabilǎ x3 = t şi obţinem:
Z1
1 1 1 Γ(3)Γ(4) 1
t(1 − t)2 dt = B(2, 3) = = .
3 3 3 Γ(14) 36
0
119
3.5. Întrebǎri de autoevaluare
1. Definiti aplicaţia liniarǎ, precum şi nucleul şi imaginea acesteia.

2. Pecizaţi douǎ metode de determinare a semnului unei forme pǎtratice.
3. Definiţi conceptul de diferenţiabilitate de ordinul ı̂ntâi.
4. Precizaţi regulile de derivare parţialǎ.
5. Existǎ o condiţie suficientǎ de egalitate a derivatelor parţiale de
ordinul doi?
6. Care este condiţia necesarǎ pentru optimul unei funcţii nesupusǎ la
restricţii?
7. Care sunt etapele practice de determinare a punctelor de extrem
pentru o funcţie f : D ⊂ IRn → IR?
8. Descrieţi metoda celor mai mici pǎtrate.
9. Care sunt etapele de determinare a punctelor de extrem pentru o
funcţie f : D ⊂ IRn → IR supusǎ la restricţii?
10. Interpretaţi multiplicatorul Lagrange ı̂n urmǎtoarele condiţii:
(i) maximizarea funcţiei de producţie pentru un cost de producţie dat;
(ii) minimizarea costului de producţie care asigurǎ un nivel de producţie
dat;
(iii) maximizarea utilitǎţii la un venit dat.
3.6. Probleme rezolvate
1. Fie un sistem economic care descrie transformǎrile dintr-o societate de

transport, ı̂n care intrǎrile sunt reprezentate de vectorul X = (x1 , x2 , x3 ),
unde componentele x1 , x2 , x3 au urmǎtoarea semnificaţie:
x1 - valoarea carburanţilor consumaţi
x2 - valoarea pieselor de schimb şi alte materiale consumate
x3 - salarii.
Ieşirile din sistem sunt descrise de un vector cu trei
componente Y = (y1 , y2 , y3 ) corespunzǎtor valorii ı̂ncasǎrilor pentru cele
trei categorii de mǎrfuri transportate de societatea respectivǎ. Transfor-
marea ce se produce ı̂n sistem este descrisǎ de matricea A.
(i) Cunoscând ponderile intrǎrilor xi , i = 1, 2, 3 ı̂n valoarea ı̂ncasǎrilor
pentru cele trei categorii de marfǎ:
xi yi y1 y2 y3
x1 50% 30% 20%
x2 40% 30% 30%
x3 40% 40% 20%
120
sǎ se determine matricea A.
(ii) Dacǎ vectorul intrǎrilor X = (70, 40, 20) exprimat ı̂n milioane lei,
sǎ se determine valoarea ı̂ncasǎrilor, pe fiecare categorie de marfǎ trans-
portatǎ, presupunând o cerere mare de transport.
(iii) Presupunând cǎ pentru urmǎtorul trimestru societatea are o cerere
de transport exprimatǎ de vectorul Y = (40, 50, 50) ı̂n milioane lei sǎ se
determine vectorul intrǎrilor X = (x1 , x2 , x3 ).
Soluţie. (i) Pe baza celor trei surse de informaţie date se poate construi
matricea cerutǎ:  
0, 5 0, 4 0, 4
 
A =  0, 3 0, 3 0, 4 
0, 2 0, 3 0, 2
(ii) În vederea calculǎrii ieşirilor din sistem pornim de la Y = AX şi

obţinem:     
0, 5 0, 4 0, 4 70 y1
    
 0, 3 0, 3 0, 4   40  =  y2  ,
0, 2 0, 3 0, 2 20 y3
adicǎ y1 = 59 mil lei, y2 = 41 mil lei, y3 = 30 mil lei.
Aşadar prima coloanǎ a lui A aratǎ modul de reflectare a cheltuielilor
de carburanţi ı̂n valoarea ı̂ncasǎrilor pentru cele trei categorii de marfǎ.
Interpretǎri analoage se pot da şi pentru celelalte douǎ coloane.
(iii) Calculul elementelor vectorului intrǎrilor X = (x1 , x2 , x3 ) se face
pornind de la Y = AX şi obţinem:


 0, 5x1 + 0, 4x2 + 0, 4x3 = 40
0, 3x + 0, 3x + 0, 4x = 50
1 2 3

 0, 2x + 0, 3x + 0, 2x = 50
1 2 3
Soluţia sistemului de mai sus este: x1 = 80 mil lei, x2 = 40 mil lei, x3 = 35

mil lei.
Aşadar, pentru planul de transport ı̂ntocmit este necesar 80 mil lei
pentru carburanţi, 40 mil lei pentru piese de schimb şi alte materii prime
consumabile şi 35 mil lei pentru plata salariilor.
2. Fie A : IR3 → IR3 o aplicaţie liniarǎ datǎ prin
A(x, y, z) = (y + z, x + z, x + y)
(i) Determinaţi KerA, ImA şi dimensiunile lor;

(ii) Calculaţi [A]Bc Bc unde Bc este baza canonicǎ din IR3 ;
(iii) Determinaţi valorile şi vectorii proprii şi precizaţi dacǎ A este dia-
gonalizabilǎ.
121
Soluţie. (i) Determinarea lui KerA revine la rezolvarea sistemului
omogen: 

 y+z =0
x+z =0

 x + y = 0.
Soluţia este (0, 0, 0) şi deci KerA = {0} cu dimensiunea 0. Din Teorema
dimensiunii dim ImA = 3, deci ImA = IR3 .
(ii) Vectorii din baza canonicǎ, prin aplicaţia A, au urmǎtoarele imagini:
A(1, 0, 0) = (0, 1, 1)
A(0, 1, 0) = (1, 0, 1)
A(0, 0, 1) = (1, 1, 1).
Vectorii imagine (0, 1, 1), (1, 0, 1) şi (1, 1, 0) au urmǎtoarele exprimǎri
ı̂n raport cu baza canonicǎ:
(0, 1, 1) = 0(1, 0, 0) + 1(0, 1, 0) + 1(0, 0, 1)
(1, 0, 1) = 1(1, 0, 0) + 0(0, 1, 0) + 1(0, 0, 1)
(1, 1, 0) = 1(1, 0, 0) + 1(0, 1, 0) + 0(0, 0, 1).
De aici avem:  
0 1 1
 
[A]BC BC =  1 0 1 .
1 1 0
(iii) Determinarea valorilor proprii revine la a rezolva ecuaţia caracte-
risticǎ: ¯ ¯
¯ −λ 1 1 ¯¯
¯
¯ ¯
¯ 1 −λ 1 ¯ = 0.
¯ ¯
¯ 1 1 −λ ¯
Soluţia ecuaţiei este λ1 = −1 cu m(λ1 ) = 2 şi λ2 = 2 cu m(λ2 ) = 1.
Pentru valoarea proprie λ1 = −1 vectorii proprii corespunzǎtori ı̂i gǎsim
rezolvând sistemul omogen


 x1 + x2 + x3 = 0
x +x +x =0
1 2 3

 x + x + x = 0.
1 2 3
Vectorii proprii sunt de forma (α, β, −α − β) cu α, β ∈ IR, α2 + β 2 6= 0.

Pentru valoarea proprie λ2 = 2 vectorii proprii corespunzǎtori ı̂i gǎsim
rezolvând sistemul: 

 −2x1 + x2 + x3 = 0
x1 − 2x2 + x3 = 0

 x + x − 2x = 0.
1 2 3
122
Vectorii proprii sunt de forma (γ, γ, γ) cu γ ∈ IR∗ .
Subspaţiul propriu corespunzǎtor valorii proprii λ1 = −1 este:
S(λ1 ) = {(α, β, −α − β) ∈ IR3 | α, β ∈ IR}.
O bazǎ pentru S(λ1 ) este datǎ de {(1, 0, −1), (0, 1, −1)} şi dimensiunea lui
S(λ1 ) este egalǎ cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii λ1 .
Subspaţiu propriu corespunzǎtor valorii proprii λ2 = 2 este:
S(λ2 ) = {(γ, γ, γ), γ ∈ IR}.
O bazǎ pentru S(λ2 ) este {(1, 1, 1)} şi deci dimensiunea lui S(λ2 ) este egalǎ
cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii λ2 .
Cele de mai sus, ne aratǎ cǎ A este diagonalizabilǎ.
3. Fie ϕ : IR4 → IR, ϕ(X) = x21 − 2x24 + 2x2 x3 + 2x3 x4 şi restricţiile
x2 + x3 + x4 = 0, x1 + x2 + x3 + x4 = 0.
(ii) cu restricţiile date.
 
1 0 0 0
 0 0 1 0 
 
A= .
 0 1 0 1 
0 0 1 −2
Cum ∆1 = 1, ∆2 = 0, vom utiliza metoda valorilor proprii pentru a

stabili semnul formei ϕ fǎrǎ restricţii. √
Valorile proprii ale matricei A sunt λ1 = 1, λ2 = −2, λ3,4 =± 2.
Aşadar, forma pǎtraticǎ ϕ fǎrǎ restricţii este nedefinitǎ ca semn.
(ii) Pentru restricţiile date avem:
Ã ! Ã !
0 1 1 1 0 1
B= , B2 =
1 1 1 1 1 1
şi detB2 = −1 6= 0. Putem explicita x2 = −x3 − x4 şi x1 = 0, de unde

obţinem forma pǎtraticǎ redusǎ:
ϕ̄(x3 , x4 ) = ϕ(0, −x3 − x4 , x3 , x4 ) = −2x23 − 2x24 .
Se observǎ cǎ:
ϕ̄(x3 , x4 ) < 0, ∀X̄ = (x3 , x4 ) 6= 0,
123
adicǎ ϕ̄ este negativ definitǎ, deci forma pǎtraticǎ ϕ cu restricţiile date este
tot negativ definitǎ.
4. Fie ϕ : IR3 → IR, ϕ(X) = x22 + 3x23 + 2x1 x2 + 4x1 x3 şi restricţiile
2x1 + 3x2 + x3 = 0, 4x1 + 5x2 + 2x3 = 0.
(ii) cu restricţiile date.
 
0 1 2
 
A =  1 0 0 .
2 0 3
Ecuaţia caracteristicǎ corespunzǎtoare este:
λ3 − 3λ2 − 5λ + 3 = 0.
Folosim relaţiile lui Viète:



 S1 = λ1 + λ2 + λ3 = 3
S2 = λ1 λ2 + λ1 λ3 + λ2 λ3 = −5

 S = λ λ λ = −3
3 1 2 3
Deoarece S3 < 0 rezultǎ cǎ λ1 , λ2 , λ3 sunt strict negative sau λ1 , λ2

sunt strict pozitive şi λ3 este strict negativǎ. Cum S1 este strict pozitivǎ
deducem cǎ λ1 şi λ2 sunt strict pozitive, iar λ3 este strict negativǎ deci,
forma pǎtraticǎ ϕ fǎrǎ restricţii este nedefinitǎ ca semn.
(ii) Pentru restricţiile date avem:
Ã ! Ã !
2 3 1 3 1
B= , B2 =
4 5 2 5 2
şi detB2 = 1 6= 0. Putem scrie x3 = −2x1 şi x2 = 0, de unde forma

pǎtraticǎ redusǎ:
ϕ(x1 ) = ϕ̄(x1 , 0, −2x1 ) = 12x21 − 8x21 = 4x21 > 0, ∀X̄ 6= 0
deci forma pǎtraticǎ ϕ cu restricţiile date este pozitiv definitǎ.

5. Funcţia venit a unei firme este:
V = p1 x + p2 y,
iar funcţia cost este

C = 2x2 + xy + 2y 2 ,
124
unde x şi y sunt cantitǎţile din cele douǎ bunuri pe care le produce firma, iar
p1 şi p2 sunt preţurile unitare ale acestora. Ne propunem sǎ determinǎm
cantitǎţile optime ce trebuie produse pentru ca profitul sǎ fie maxim ı̂n
cazul ı̂n care p1 şi p2 sunt constante pozitive fixate şi ı̂n cazul ı̂n care p1 şi
p2 sunt exprimate ı̂n funcţie de cantitǎţi astfel:
p1 = 55 − x − y
p2 = 70 − x − 2y.
În primul caz, funcţia profit este:
π(x, y) = V − C = p1 x + p2 y − 2x2 − xy − 2y 2 .
Derivatele de ordinul ı̂ntâi ale funcţiei profit sunt:

∂π
(x, y) = p1 − 4x − y
∂x
∂π
(x, y) = p2 − x − 4y
∂y
µ ¶
4p1 − p2 4p2 − p1 not
şi conduc la punctul critic , = (x0 , y0 ).
15 15
Hessiana este: Ã !
−4 −1
Hπ (x0 , y0 ) = ,
−1 −4
de unde ∆1π (x0 , y0 ) = −4 şi ∆2π (x0 , y0 ) = 15 > 0.
Astfel (x0 , y0 ) este punctul care maximizeazǎ profitul.
În cel de-al doilea caz funcţia venit se scrie:
V = p1 x + p2 y
= (55 − x − y)x + (70 − x − 2y)y
= 55x + 70y − 2xy − x2 − 2y 2
care conduce la funcţia profit
π(x, y) = 55x + 70y − 3xy − 3x2 − 4y 2

µ ¶
2
şi care atinge valoarea maximǎ ı̂n punctul 8, 7 .
3
6. Sǎ se determine extremele funcţiei:
f : IR2 → IR, f (x, y) = 3axy − x3 − y 3 , a ∈ IR.
Funcţia f satisface condiţiile din Teorema 3.3.1 şi Teorema 3.3.2.
125
Derivatele parţiale de ordinul ı̂ntâi sunt:
fx 0 (x, y) = 3ay − 3x2

.
fy 0 (x, y) = 3ax − 3y 2
Se obţin punctele critice A1 = (0, 0) şi A2 = (a, a) ca soluţii ale sis-

temului: (
ay − x2 = 0
ax − y 2 = 0
Hessiana funcţiei f scrisǎ ı̂ntr-un punct oarecare (x, y) este datǎ de:
Ã !
−6x 3a
Hf (x, y) = .
3a −6y

Ã !
0 3a
Hf (A1 ) = ,
3a 0
iar forma pǎtraticǎ asociatǎ ϕ(x, y) = 6axy.

Pentru determinarea semnului formei ϕ determinǎm valorile proprii ale
matrcei Hf (A1 ). Ecuaţia caracteristicǎ este
λ2 − 9a2 = 0
şi are rǎdǎcinile λ1,2 = ±3a.

Dacǎ a < 0 sau a > 0, atunci ϕ este nedefinitǎ ca semn, deci X = A1
nu este punct de extrem.
Dacǎ a = 0 atunci λ1 =λ2 = 0 şi nu se poate stabili natura punctului
X = A1 cu ajutorul Teoremei 3.3.2. Observǎm ı̂nsǎ cǎ pentru a = 0 funcţia
f devine:
f (x, y) = −x3 − y 3
şi oricare ar fi vecinǎtatea originii VA1 existǎ α > 0 astfel ı̂ncât P1 (α, 0) ∈
VA1 , P2 (−α, 0) ∈ VA1 şi f (P1 ) = −α3 < 0 = f (A1 ), f (P2 ) = α3 > 0 =
f (A1 ). Aşadar, A1 nu este punct de extrem.
Hessiana funcţiei f scrisǎ ı̂n punctul A2 este datǎ de:
Ã !
−6a 3a
Hf (A1 ) =
3a −6a
cu ∆1 = −6a, ∆2 = 27a2 .
Dacǎ a < 0 rezultǎ ∆1 > 0, ∆2 > 0, de unde punctul A2 este punct de
minim local pentru f , iar f (A2 ) = a3 este valoarea minimǎ a funcţiei f .
126
Dacǎ a > 0 rezultǎ ∆1 < 0, ∆2 > 0, deci punctul A2 este punct de
maxim local pentru f , iar f (A2 ) = a3 este valoarea maximǎ a funcţiei f .
Dacǎ a = 0 atunci A2 = A1 , deci A2 nu este punct de extrem local.
√
7. Funcţia de utilitate a unui consumator este V (x, y)= y x, unde x
şi y reprezintǎ cantitǎţile din douǎ bunuri A şi B. Ştiind ca p1 şi p2 sunt
preţurile unitare ale celor douǎ produse, iar V este bugetul de care dispune
consumatorul determinaţi coşul de bunuri (x0 , y0 ) astfel ı̂ncât utilitatea sǎ
fie maximǎ, iar bugetul sǎ fie consumat ı̂n ı̂ntregime.
Soluţie. Trebuie sǎ determinǎm (x0 , y0 ) care sǎ maximizeze funcţia
V (x, y) sǎ ı̂ndeplineascǎ condiţia
p1 x + p2 x = V.

√
L = y x + λg(x, y),
unde g(x, y) = V − p1 x − p2 y.


 ∂L

 =0

 ∂x
∂L

 =0

 ∂y


p1 x + p2 y = V,
adicǎ  y



√ − λp1 = 0
2 x
√

 x − λp2 = 0

p1 x + p2 y = V.
s
V 2V V
Soluţia sistemului de mai sus este x0 = , y0 = şi λ0 = .
3p1 3p2 3p1 p22
∂2L y ∂2L ∂2L 1 ∂2L

(x, y) = − √ , (x, y) = (x, y) = √ , (x, y) = 0.
∂x2 4x x ∂x∂y ∂y∂x 2 x ∂y 2
Forma pǎtraticǎ asociatǎ este datǎ de:
√ µ ¶
3p1 p1 2
ϕ(x, y) = √ − x + xy
V 2p2
cu condiţia J(x0 , y0 )(x, y)t = 0, adicǎ p1 x + p2 y = 0.
127
Obţinem forma pǎtraticǎ:
√
p1 3p1 3p1 2
ϕ̄(x) = ϕ(x, − x) = − √ x <0
p2 2p2 V
negativ definitǎ pentru orice x 6= 0.
V 2V
Prin urmare x0 = , y0 = maximizeazǎ funcţia de utilitate a
3p1 3p2
consumatorului şi verificǎ condiţia bugetarǎ. Utilitatea maximǎ obţinutǎ
de consumator este datǎ de:
s
2V V
U (x0 , y0 ) = .
3p2 3p1
8. Sǎ se determine extremele funcţiei

f : IR3 → IR, f (x, y, z) = z
cu restricţiile x2 + y 2 = 2, x + y + z = 0.
Soluţie. Notǎm:
g1 (x, y, z) = x2 + y 2 − 2, g2 (x, y, z) = x + y + z.
Avem: " #
2x 2y 0
J(x, y, z) =
1 1 1
cu
(
1, x = 0, y = 0
rangJ(x, y, z) =
2, x =
6 0sauy 6= 0
Atunci existǎ A = (0, 0, α), α ∈ IR astfel ı̂ncât rangJ(A) = 1 < p = 2, cu
g1 (A) = −2 6= 0.
Pentru orice A ∈ D cu gj (A) = 0, j = 1, 2, rangJ(A) = 2.
L(x, y, z) = z + λ1 (x2 + y 2 − 2) + λ2 (x + y + z).

 ∂L

 (x, y, z) = 0

 ∂x



 ∂L

 (x, y, z) = 0
 ∂y

 ∂L

 (x, y, z) = 0

 ∂z



 g1 (x, y, z) = 0


g2 (x, y, z) = 0,
128
adicǎ 

 2λ1 x + λ2 = 0



 2λ1 y + λ2 = 0



1 + λ2 = 0


 x2 + y 2 − 2 = 0





x+y+z =0

p1 x + p2 y = V.
Rezolvând sistemul de mai sus gǎsim douǎ puncte critice:
1
A1 = (−1, −1, 2) cu λ1 = − , λ2 = −1
2
şi
1
A2 = (1, 1, −2) cu λ1 = , λ2 = −1.
2
∂2L ∂2L ∂2L
(x, y) = 2λ, (x, y) = (x, y) = 0,
∂x2 ∂x∂y ∂y∂x
∂2L ∂2L ∂2L ∂2L
(x, y) = (x, y) = 0, (x, y) = (x, y) = 0,
∂x∂z ∂z∂x ∂y∂z ∂z∂y
∂2L ∂2L
(x, y) = 2λ, (x, y) = 0.
∂y 2 ∂z 2
Forma pǎtraticǎ asociatǎ lagrangianului L şi punctului A1 este datǎ de:

ϕ(x, y, z) = −x2 − y 2
cu condiţia J(A1 )(x, y, z)T = 0, adicǎ −2x − 2y = 0, x + y + z = 0.
ϕ̄(x) = ϕ(x, −x, 0) = −2x2 < 0
negativ definitǎ pentru orice x 6= 0.
Aşadar, A1 este punct de maxim local pentru funcţia f cu restricţiile
gj = 0, j = 1, 2, iar valoare maximǎ este f (A1 ) = 2.
Forma pǎtraticǎ asociatǎ lagrangianului L şi punctului A2 este datǎ de:
ϕ(x, y, z) = x2 + y 2
cu condiţia J(A2 )(x, y, z)T = 0, adicǎ 2x + 2y = 0, x + y + z = 0.
ϕ̄(x) = ϕ(x, −x, 0) = 2x2 > 0
pozitiv definitǎ pentru orice x 6= 0.
Aşadar, A2 este punct de minim local pentru funcţia f cu restricţiile
gj = 0, j = 1, 2, iar valoare minimǎ este f (A2 ) = −2.
129
3.7. Probleme propuse
1. Sǎ se determine care din urmǎtoarele aplicaţii sunt liniare:

(i) A : IR2 → IR3 A(x, y) = (x + y, 2y + x, x);
(ii) A : IR3 → IR2 A(x, y, z) = (2x − y + 1, z − x);
(iii) A : IR2 → IR3 A(x, y) = (x2 , x + y);
2. Fie aplicaţia A : IR2 → IR3 A(x, y) = (2x − y, 2x + 3y, y)
(i) Arǎtaţi cǎ A este aplicaţie liniarǎ;
(ii) Determinţi rangul şi defectul aplicaţiei A;
(iii) Studiaţi injectivitatea şi surjectivitatea aplicaţiei A.
3. Fie aplicaţia liniarǎ A : IR3 → IR3 datǎ prin:
A(x, y, z) = (x + y + z, 2x + 3y, 6y + 4x)
(i) Determinaţi KerA şi ImA;

(ii) Determinaţi matricea lui A ı̂n bazele canonice.
 
1 1 1
 
4. Fie Aa,b =  1 a b  ∈ M3 (R) şi A : IR3 → IR3 a cǎrei matrice
1 a b
ı̂n bazele canonice este Aa,b
(i) Calculaţi imaginea unui vector oarecare (x, y, z) ∈ IR3 prin A;
(ii) Determinaţi KerA şi ImA;
(iii) Determinaţi valorile şi vectorii proprii pentru A1,1 şi precizaţi dacǎ
A este diagonalizabilǎ.
5. Într-un sistem economic intrǎrile sunt reprezentate printr-un vector
X = (x1 , x2 , x3 ), unde:
x1 -consumul de materii prime şi materiale
x2 -amortismente
x3 -salarii,
iar transformarea intrǎrilor ı̂n ieşiri este descrisǎ de matricea:
 
0, 1 0, 1 0, 6
 
A =  0, 3 0, 1 0, 3  .
0, 2 0, 5 0, 2
(i) Determinaţi vectorul ieşirilor din proces dacǎ intrǎrile sunt (700,
200, 300) (ı̂n milioane lei);
130
(ii) Calculaţi necesarul valoric din fiecare intrare dacǎ se cunoaşte vec-
torul ieşirilor Y = (y1 , y2 , y3 ).
6. O firmǎ produce douǎ tipuri de produse. Pentru fabricarea acestor
produse, procesul de prelucrare are nevoie de trei maşini pentru a aduce
produsele ı̂n stadiul final. Timpul necesar (exprimat ı̂n minute) utilizǎrii
unei maşini pentru fiecare din produs este dat ı̂n tabelul urmǎtor:
Maşini M1 M2 M3
Produse
P1 20 50 10
P2 30 50 40
Calculaţi timpul necesar utilizǎrii maşinilor M1 , M2 , M3 pentru programul

de producţie X = (x1 , x2 ) ∈ IR2+ .
7. Aplicaţia liniarǎ definitǎ prin matricea A = (aij ) i = 1, 3 ∈ M3,4 (IR)
j = 1, 4
poate fi injectivǎ, surjectivǎ, bijectivǎ?
8. Considerǎm B1 = {V1 = (1, 2, 0, 0), V2 = (1, −1, 1, 0), V3 = (0, 3, 0, 1),
V4 = (0, 0, −2, 0)} o bazǎ ı̂n IR4 şi A : IR4 → IR3 aplicaţia liniarǎ pentru
care:
A(V1 ) = (1, 0, 1), A(V2 ) = (0, 2, 1), A(V3 ) = (0, −1, 2), A(V4 ) = (2, 0, 1).
(i) Determinaţi imaginea unui vector oarecare (x, y, z, t) ∈ IR4 prin

aplicaţia A;
(ii) Determinaţi câte o bazǎ ı̂n KerA şi ImA.
9. Se considerǎ relaţiile:
A(1, 0) = (2, 1, 0)
A(1, 1) = (0, 1, −1)
A(2, −1) = (2, 3, −1).
Pot sǎ determine relaţiile de mai sus o aplicaţie liniarǎ? În caz afirmativ,
determinaţi matricea aplicaţiei A ı̂n perechea de baze B1 , B2 , unde B1 =
{(1, 0), (1, −1)} este bazǎ pentru IR2 şi B2 = {(1, 0, 1), (0, 1, −1), (0, −1, 2)}
este bazǎ pentru IR3 .
10. Relaţiile:
A(2, 1) = (0, 1)
A(−4, 2) = (1, 1)
pot determina o aplicaţie liniarǎ? În caz afirmativ, determinaţi rangul şi
defectul lui A. Este A diagonalizabilǎ?
131
11. Considerǎm matricele:
Ã ! Ã !
5 3 0 8 2 0
A= B= .
0 2 −1 −3 1 −5
Determinaţi aplicaţiile liniare A : IR3 → IR2 pentru care A = [A]B1 Bc

şi B = [A]B1 B2 , unde B1 = {(1, 1, 1), (1, −1, 1), (1, 1, −1)} şi B2 = {(1, 1),
(1, 2)} sunt baze respectiv pentru IR3 şi IR2 , iar Bc este baza canonicǎ din
IR2 .
12. Determinaţi semnele urmǎtoarelor forme pǎtratice:
(i) ϕ : IR2 → IR, ϕ(X) = −x21 + 2x1 x2 + 3x22 ;
(ii) ϕ : IR3 → IR, ϕ(X) = 2x21 + 2x1 x2 + 2x1 x3 + 4x22 + 2x2 x3 + 6x23 ;
(iii) ϕ : IR2 → IR, ϕ(X) = −x21 + x1 x2 − 3x22 ;
13. Sǎ se arate cǎ funcţia

 2
 x1
2 , x2 6= 0
(i) f : IR → IR, f (x1 , x2 ) = este discontinuǎ ı̂n (0, 0);
 x2
0, x2 = 0

x1 x2
 , x21 + x22 6= 0
2
(ii) f : IR → IR, f (x1 , x2 ) = + x22 x21 este continuǎ

0, x1 = x2 = 0
parţial ı̂n (0, 0).
14. Sǎ se arate cǎ funcţia



 1, x1 x2 6= 0
f : IR2 → IR, f (x1 , x2 ) =

 0, x x = 0
1 2
este derivabilǎ parţial ı̂n (0, 0), deşi nu are limitǎ ı̂n acest punct.
15. Un fond de 1000 u.m. se repartizeazǎ ı̂n trei domenii, sumele
fiind notate S1 , S2 , S3 . Utilitatea globalǎ a repartizǎrii este U (S1 , S2 , S3 ) =
S1 S22 S33 . Care este repartizarea optimǎ care conduce la o utilitate maximǎ?
16. Funcţia de utilitate a unui consumator raţional este definitǎ prin
U (x, y, z) = 5 ln x + 3 ln y + 2 ln z,
unde x, y şi z reprezintǎ consumul din trei bunuri A, B şi C. Se dis-

pune de 100 u.m. pentru cumpǎrarea celor trei bunuri. Dacǎ preţurile
unitare sunt pA = 10 u.m, pB = 2 u.m, pC = 4 u.m, calculaţi repartizarea
132
cheltuielilor şi a cantitǎţilor cumpǎrǎturilor care permite consumatorului
satisfacţie maximǎ ı̂n limita bugetului. Care va fi nivelul de utilitate atins?
17. Funcţia de utilitate a unui consumator raţional este
U (x, y) = x2 y 3
unde x şi y reprezintǎ cantitǎţile din douǎ bunuri A şi B ce au preţurile

unitare egale pA = pB = 2 u.m. Care este venitul minim necesar cumpǎrǎrii
celor douǎ bunuri pentru a atinge un nivel de satisfacţie egal cu 108.
18. Utilizând metoda multiplicatorilor Lagrange determinaţi punctele
de extrem pentru :
(i) f (x, y, z) = x + 2y + 3z + xy − yz, cu x + y + 2z = 10 ;
(ii) f (x, y, z) = x2 + 2xy + yz 2 cu 2x + y + z 2 = 24 şi x + z = 8.
24. Determinaţi punctele de extrem local pentru urmǎtoarele funcţii
(i) f (x, y) = x2 + xy + 2y 2 + 3;
(ii) f (x, y) = −x2 + xy − y 2 + 2x + y;
(iii) f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + 2x + 4y + 6z;
(iv) f (x, y, z) = xey + yez + zex .
25. Funcţia de producţie a unei firme este:
KL
f (K, L) = ,
αK + βL
unde K este capitalul fix al firmei (u.m.), L este volumul forţei de muncǎ
(numǎr de persoane angajate), iar α şi β ∈ (0, 1). Dacǎ c este costul
amortizǎrii unitǎţii de capital fix, iar s este salariul nominal real anual, sǎ
se determine decizia optimǎ privind nivelul de folosire a factorilor firmǎ
astfel ı̂ncât sǎ se ı̂nregistreze un profit brut maxim.
26. Într-un an, la un atelier se consumǎ 100.000 piese. Costul stocǎrii
s-a evaluat la 0.9 u.m/buc/zi, iar cheltuielile de lansare a comenzii sunt fixe
de 40.500 u.m. Dacǎ ı̂n plus se ştie cǎ costul unitar de penalizare este de
1.6 u.m./buc./zi determinaţi consumul de piese optim, numǎrul optim de
piese ce trebuie sǎ intre ı̂n stoc şi costul minim total.
27. Sǎ se calculeze:
Zb
1
(i) p dx (a < b);
(x − a)(b − x)
a
Z2
1
(ii) √ dx;
4 − x2
0
133
Z 1r
1−x
(iii) dx;
1+x
−1
28. Sǎ se calculeze urmǎtoarele integrale generalizate reductibile la

funcţiile Gamma şi Beta:
Z0
2
(i) x5 e−x dx;
−∞
Z0
(ii) x2 ex dx;
−∞
Z1
(iii) x3 (1 − x2 )dx;
0
Z1
(iv) x2 (2lnx)3 dx.
0
134
GLOSAR TERMENI
Aplicaţie liniarǎ. Funcţia A : IRn → IRm se numeşte aplicaţie liniarǎ

dacǎ sunt ı̂ndeplinite condiţiile:
(i) A(X + Y ) = A(X) + A(Y ), ∀X, Y ∈ IRn ;
(ii) A(αX) = αA(X), ∀α ∈ IR, ∀X ∈ IRn .
Bazǎ. Se numeşte bazǎ a unui spaţiu vectorial orice sistem de vectori
liniar independent şi de generatori.
Combinaţie liniarǎ. Se numeşte combinaţie liniarǎ a vectorilor V1 ,
V2 , ..., Vp ∈ IRn cu scalarii α1 , α2 ,...,αp ∈ IR vectorul: V = α1 V1 + α2 V2 +
P
... + αp Vp := pi=1 αi Vi .
Combinaţie liniarǎ convexǎ. Se numeşte combinaţie liniarǎ convexǎ
a vectorilor V1 , V2 , . . . , Vp ∈ IRn , vectorul:
p
X p
X
V = αi Vi cu αi = 1, αi ≥ 0, i = 1, p.
i=1 i=1
Ecuaţie caracteristicǎ. Ecuaţia |A − λ In | = 0 se numeşte ecuaţia

caracteristicǎ a matricei A, iar P (λ) = det(A − λ In ) se numeşte polinomul
caracteristic al matricei A.
Formǎ pǎtraticǎ. Aplicaţia ϕ : IRn → IR, datǎ prin

n X
X n
ϕ(X) = bij xi xj
i=1 j=1
= b11 x21 + b12 x1 x2 + b13 x1 x3 + ... + b1n x1 xn

+ b22 x22 + b23 x2 x3 + ... + b2n x2 xn + ... + bnn x2n ,
unde bij ∈ IR, i, j = 1, n, se numeşte formǎ pǎtraticǎ.

Funcţia Beta a lui Euler. Integrala
Z1
B(p, q) = xp−1 (1 − x)q−1 dx, p > 0, q > 0
0
se numeşte funcţia Beta a lui Euler.
135
Funcţie continuǎ. Spunem cǎ funcţia f : D ⊂ IRn → IR este continuǎ
ı̂n punctul A ∈ D şi notǎm f ∈ CA dacǎ şi numai dacǎ:
∀ε > 0 ∃δ = δ(ε) > 0 astfel ı̂ncât ∀X ∈ D cu kX−Ak < δ ⇒ |f (X)−f (A)| < ε.
Funcţie continuǎ parţial ı̂n raport cu variabila de indice i ı̂n

A. Funcţia f : D ⊂ IRn → IR se zice continuǎ parţial ı̂n raport cu variabila
de indice i ı̂n A, dacǎ funcţia ϕi este continuǎ ı̂n t0 = 0.
Dacǎ f este continuǎ parţial ı̂n raport cu variabila de indice i ı̂n A
pentru orice i = 1, . . . , n, atunci f se zice continuǎ parţial ı̂n A şi notǎm
f ∈ CeA .
Funcţie derivabilǎ parţial ı̂n A. Funcţia f se zice derivabilǎ parţial
ı̂n A şi notǎm f ∈ D̃A , dacǎ pentru orice i = 1, n funcţia ϕi este derivabilǎ
∂f (A)
ı̂n t0 = 0. Numǎrul real ϕ0i (0) se noteazǎ cu sau f 0xi (A) şi se numeşte
∂xi
derivata parţialǎ ı̂n raport cu variabila de indice i a funcţiei f ı̂n A.
Funcţie derivabilǎ parţial de douǎ ori ı̂n raport cu variabilele
de indici i şi j ı̂n punctul A ∈ D. Funcţia f se zice derivabilǎ parţial de
douǎ ori ı̂n raport cu variabilele de indici i şi j ı̂n punctul A ∈ D şi notǎm
i,j
f ∈ D̃A dacǎ existǎ o vecinǎtate V ⊂ D a lui A ı̂ncât f este derivabilǎ
∂f
parţial ı̂n raport cu variabila de indice i pe V şi derivata parţialǎ este
∂xi
derivabilǎ parţial ı̂n raport cu variabila de indice j ı̂n A:
i,j d ∂f j
f ∈ D̃A ⇔ ∃ V ∈ VA cu f ∈ D̃Vi ∩D şi ∈ D̃A .
∂xi
Numǎrul real
µ ¶
∂ ∂f ∂2f
(A) se noteazǎ cu (A) sau f 00xi xj (a)
∂xj ∂xi ∂xj ∂xi
şi se numeşte derivata parţialǎ de ordinul doi ı̂n raport cu variabilele de

indice i şi j a funcţiei f ı̂n punctul A.
Funcţie diferenţiabilǎ. O funcţie f : D ⊂ IRn → IR se zice diferenţiabilǎ
ı̂n punctul A ∈ D ∩ D0 şi notǎm f ∈ DA dacǎ existǎ o aplicaţie liniarǎ
F : IRn → IR ı̂ncât
|f (A + V ) − f (A) − F (V )|
lim = 0.
V →0 kV k
Funcţia f se zice diferenţiabilǎ pe mulţimea D şi notǎm f ∈ DD , dacǎ

f este diferenţiabilǎ ı̂n orice A ∈ D. Funcţie dobândǎ unitarǎ. O
136
funcţie d : ∆ → IR+ cu proprietǎţile a) d(s, s) = 0, ∀s ∈ IR; b) d(s, θ) ≤
d(s, t), d(θ, t) ≤ d(s, t), ∀s ≤ θ ≤ t(4 = {(s, t) ∈ IR2 | s ≤ t}).
Funcţia Gamma a lui Euler. Integrala
Z∞
Γ(n) = xn−1 e−x dx, n>0
0
se numeşte funcţia Gamma a lui Euler.

Funcţie integrabilǎ ı̂n sens generalizat. Funcţia f : I = [a, b) → IR
este integrabilǎ ı̂n sens generalizat pe I şi notǎm f ∈ R[a,b) dacǎ şi numai
dacǎ funcţia F are limitǎ finitǎ (la stânga) ı̂n b şi notǎm
Zb
lim F (t) = f (x)dx.
t→b
t<b a
Dacǎ funcţia f : I = [a, b) → IR este integrabilǎ ı̂n sens generalizat

Zb
pe I, atunci se mai spune cǎ integrala generalizatǎ f este convergentǎ şi
a
divergentǎ ı̂n caz contrar.
Funcţie parţialǎ ı̂n raport cu variabila de indice i. Fie f : D ⊂
n
IR → IR, A ∈ D, i ∈ {1, . . . , n} şi t ∈ IR astfel ı̂ncât A + tEi ∈ D. Funcţia
(realǎ de o variabilǎ realǎ)
d
se numeşte funcţia parţialǎ ı̂n raport cu variabila de indice i a funcţiei f ı̂n
punctul A = (a1 , . . . , an ) ∈ D.
Funcţie realǎ de n variabile reale. Prin analogie cu cazul funcţiilor
reale de o variabilǎ realǎ, o funcţie realǎ de n variabile reale este o lege
care asociazǎ fiecǎrui element X = (x1 , . . . , xn ) ∈ D ⊂ IRn un numǎr real
Y notat cu f (x1 , . . . , xn ). Notǎm o astfel de funcţie cu f : D ⊂ IRn → IR,
iar D se numeşte domeniul de definiţie al funcţiei f .
Intersecţia subspaţiilor vectoriale. Numim intersecţia subspaţiilor
vectoriale M1 şi M2 mulţimea:
M1 ∩ M2 = {X ∈ IRn |X ∈ M1 şi X ∈ M2 }.
Limitǎ. Spunem cǎ funcţia f : D ⊂ IRn → IR are limitǎ (finitǎ) ` ∈ IR

ı̂n punctul A ∈ D0 şi notǎm lim f (X) = ` dacǎ şi numai dacǎ:
X→A
∀ε > 0 ∃δ = δ(ε) > 0 astfel ı̂ncât ∀X ∈ D cu 0 < kX−Ak < δ ⇒ |f (X)−`| < ε.
137
Mulţime convexǎ. Mulţimea C ⊂ IRn se numeşte convexǎ dacǎ ori-
care ar fi vectorii X, Y ∈ C avem:
[X, Y ] ⊂ C.
Mulţime deschisǎ. O mulţime M ⊂ IRn se zice deschisǎ şi notǎm

◦
M ∈ D, dacǎ M =M .
Mulţime ı̂nchisǎ. O mulţime F ⊂ IRn se zice ı̂nchisǎ şi notǎm F ∈ F
dacǎ complemetara sa este deschisǎ.
Norma euclidianǎ. Numǎrul real pozitiv:
q
d
||X|| = x21 + x22 + . . . + x2n
se numeşte norma euclidianǎ a vectorului X = (x1 , x2 , . . . , xn ).

Operaţiune financiarǎ. Tripletul (S0 , (s, t), d), unde S0 reprezintǎ un
capital iniţial care se plaseazǎ pe intervalul (s,t), cu calculul dobânzii dat
de funcţia d.
Plǎţi eşalonate. O operaţiune de plǎţi eşalonate este o familie de
operaţiuni financiare K = (Sk , (θk , t), d)k∈I , I ⊂ IN
Punct de maxim (minim) global. Punctul A ∈ D este maxim
(minim) global pentru funcţia f dacǎ f (X) ≤ f (A) (respectiv f (X) ≥
f (A)) oricare ar fi X ∈ D.
Punct de maxim (minim) local. Spunem cǎ A este un punct de
maxim (minim) local pentru funcţia f dacǎ existǎ o vecinǎtate V a lui A
astfel ı̂ncât f (X) ≤ f (A) (respectiv f (X) ≥ f (A)) oricare ar fi X ∈ V ∩ D.
Puncte staţionare sau puncte critice. Punctele A pentru care
fxi 0 (A) = 0, i = 1, 2, ..., n se numesc puncte staţionare sau puncte critice
ale funcţiei f şi sunt candidate la punctele de extrem ale funcţiei f.
Produs scalar standard. Dacǎ X = (x1 , . . . , xn ) şi Y = (y1 , . . . , yn ) ∈
IRn atunci numǎrul real
d
< X, Y >= x1 y1 + . . . + xn yn
se numeşte produs scalar standard al vectorilor X şi Y .

Punct interior. Un punct A ∈ IRn se zice punct interior pentru
◦
mulţimea M ⊂ IRn şi notǎm A ∈M , dacǎ existǎ existǎ S(A, r) ⊂ M .
Restricţie nesaturatǎ. O restricţie gi se zice nesaturatǎ ı̂n punctul A,
dacǎ gi (A) > 0. În caz contrar, adicǎ dacǎ gi (A) = 0, spunem cǎ restricţia
gi este saturatǎ.
138
Reuniunea subspaţiilor vectoriale. Numim reuniunea subspaţiilor
vectoriale M1 şi M2 mulţimea:
M1 ∪ M2 = {X ∈ IRn |X ∈ M1 sau X ∈ M2 }.
Sistem liniar dependent. Dacǎ existǎ α1 , α2 ,..., αp ∈ IR cu cel puţin

un αi 6= 0, astfel ı̂ncât α1 V1 + α2 V2 + ... + αp Vp = 0, spunem cǎ sistemul
este liniar dependent.
Sistem liniar independent. Spunem cǎ sistemul S = {V1 , V2 , ..., Vp }
este un sistem liniar independent (şi vom nota S= s.l.i.) dacǎ oricare ar
fi α1 , α2 ,..., αp ∈ IR, din relaţia α1 V1 + α2 V2 + ... + αp Vp = 0, rezultǎ
α1 = α2 = ... = αp = 0.
Sistem de generatori. Spunem cǎ sistemul S = {V1 , V2 , ..., Vp } ⊂ IRn
este un sistem de generatori (sau sistem complet) ı̂n IRn dacǎ oricare ar fi
X ∈ IRn , existǎ α1 , α2 ,..., αp ∈ IR astfel ı̂ncât
X = α1 V1 + α2 V2 + ... + αp Vp .
Sfera deschisǎ. Mulţimea:

d
S(A, r) = {X ∈ IRn : ||X − A|| < r}
se numeşte sfera deschisǎ centratǎ ı̂n A de razǎ r.

Spaţiu de dimensiune n. Mulţimea notatǎ:
IRn = IR × IR × ... × IR = {X = (x1 , x2 , ..., xn )| xi ∈ IR}
se numeşte spaţiu de dimensiune n.

Subspaţiu propriu asociat valorii proprii λ. Mulţimea
S(λ) = {V ∈ IRn |A(V ) = λV }
se numeşte subspaţiu propriu asociat valorii proprii λ.

Subspaţiu vectorial. Spunem cǎ M este subspaţiu vectorial al lui IRn
dacǎ M este spaţiu vectorial real ı̂n raport cu operaţiile din IRn .
Suma subspaţiilor vectoriale. Numim suma subspaţiilor vectoriale
M1 şi M2 mulţimea:
M1 + M2 = {X ∈ IRn |X = U + V, U ∈ M1 , V ∈ M2 }.
139
Valoare finalǎ a unei operaţiuni financiare. Dacǎ (S0 , (s, t), d)
este o operaţiune financiarǎ numǎrul St = S0 [1 + d(s, t)].
Vector propriu. Vectorul nenul V ∈ IRn se numeşte vector propriu al
matricei A (respectiv al aplicaţiei liniare A) dacǎ existǎ λ ∈ IR astfel ı̂ncât
AV = λV (respectiv, A(V ) = λV ).
În acest caz scalarul λ se numeşte valoare proprie a matricei A (respectiv

a aplicaţiei liniare A) corespunzǎtoare vectorului propriu V .
140
BIBLIOGRAFIE
[1] Aderson A., Sweeney D., Thomas W.; Quantitative methods for
business, West Publishing Company, 1989.
[2] Archinard G., Guerrien B.; Analyse mathematique pour

economistes, Ed Economica, 1984.
[3] Baz D., Butescu V., Stremţan N.; Matematici aplicate ı̂n
economie, vol I, II, Universitatea Creştinǎ ”Dimitrie Cantemir”, Bu-
cureşti, 1999.
[4] Bǎbǎiţǎ I., Duţǎ A.; Microeconomie, Editura de Vest, Timişoara,

1999.
[5] Beganu G.; Matematici financiare, Editura Meteora, Bucureşti, 2001.
[6] Bierman H., Bonini C., Hausman W.; Quantitative analysis for
business decisions, Illinois, 1969.
[7] Butescu V.; Matematici financiare, ghid metodologic, Editura Luc-

man, Bucureşti, 2001.
[8] Ceauşu T.; Analizǎ matematicǎ. Limitǎ şi continuitate, Tipografia

Universitǎţii de Vest din Timişoara, 1994.
[9] Cenuşǎ Gh., Raischi C., şi alţii; Matematici pentru Economişti,
Editura Cison, 2000.
[10] Chilǎrescu C., Ciorı̂cǎ O., Preda C., Şipoş C., Surulescu N.;
Bazele Statisticii, Editura Univ. de Vest, 2002.
[11] Constantin Gh.; Curs de teoria probabilitǎţilor şi statisticǎ matema-

ticǎ, Tip. Univ. Timişoara, 1977.
[12] Creţ F., Otiman P.I.; Elemente de matematici aplicate ı̂n economia
agroalimentarǎ, Editura Agroprint, Timişoara, 2002.
[13] Criveanu D., David Gh., Fuchs W., Stanciu P.; Culegere de pro-
bleme pentru cursul de matematicǎ aplicatǎ ı̂n economie, Tipografia
Universitǎţii Timişoara, 1971.
[14] Dochiţoiu C., Matei A.; Matematici generale, Editura Economicǎ,

1995.
[15] Grosdidier A.; Mathematiques financieres, Les Editions Foucher,

Paris, 1993.
141
[16] Guerrien B.; Algebrǎ liniarǎ pentru economişti, Ed. Economica,
2004.
[17] Guerrien B., Nezeys B.; Microeconomie şi calcul economic, Ed.
Economica, 1987.
[18] Ioan C.A.; Matematicǎ economicǎ, Editura Evrika, Brǎila, 1999.
[19] Ioan C.A.; Matematicǎ financiarǎ, Editura Evrika, Brǎila, 1999.
[20] Megan M.; Calcul integral ı̂n Rp prin exerciţii şi probleme, Tipografia
Universitǎţii din Timişoara, 1983.
[21] Megan M.; Analizǎ matematicǎ, vol. I, II, III, Editura Mirton,
Timişoara, 1999.
[22] Megan M., Balint S., Funcţii de mai multe variabile reale prin
exerciţii şi probleme, Tip. Univ. Timişoara, 1981.
[23] Megan M., Laţcu D., Neamţu M.; Analizǎ matematicǎ ı̂n Rp prin
exerciţii şi probleme, Editura Mirton, Timişoara, 2003.
[24] Megan M., Sasu B., Neamţu M., Crǎciunescu D.; Bazele anali-
zei matematice prin exerciţii şi probleme, Editura Helicon, Timişoara,
1996.
[25] Michel P.; Cours de Mathematiques pour Economistes, Economica,

2004.
[26] Mureşan V.; Analizǎ matematicǎ, Editura Transilvania Press, Cluj

Napoca, 2002.
[27] Mureşan V.; Analizǎ matematicǎ, calcul integral, Editura Transilva-

nia Press, Cluj Napoca, 2002.
[28] Neamţu M.; Matematici aplicate ı̂n economie, Editura Mirton,

Timişoara, 2004.
[29] Nǎdǎban S.; MathEco (analizǎ matematicǎ), Editura Mirton,

Timişoara, 2001.
[30] Opriş D., Boroş E.; Capitole de cercetǎri operaţionale, Tipografia

Universitǎţii Timişoara, 1988.
[31] Oprescu Gh.; Matematici pentru economişti, vol I, Editura Fundaţia

România de Mâine, Bucureşti, 1996.
142
[32] Parpucea I.; Culegere de probleme de ciberneticǎ economicǎ, Ti-
pografia Universitǎţii Cluj, 1998.
[33] Popa C., Hiriş V., Megan M.; Introducere ı̂n analiza matematicǎ
prin exerciţii şi probleme, Editura Facla, Timişoara, 1976.
[34] Popescu L.; Culegere tematicǎ de matematici aplicate, Editura

Sitech, Craiova, 2001.
[35] Preda P., Topuzu P.; Analizǎ matematicǎ, Tipografia Universitǎţii

Timişoara, 1986.
[36] Purcaru I.; Matematici generale şi elemente de optimizare, Editura

Economicǎ, Bucureşti, 1997.
[37] Purcaru I., Purcaru O.G.; Matematici financiare, Editura Eco-

nomicǎ, Bucureşti, 2000.
[38] Puta M.; Matematici financiare, Editura Mirton Timişoara, 1999.
[39] Stanciu P., Criveanu D., David Gh., Fuchs W.; Matematici
aplicate ı̂n economie, Editura Facla, Timişoara, 1981.
[40] Stavre P.; Matematici aplicate, Editura Universitaria, Craiova, 2000.
[41] Takayama A.; Mathematical economics, Second edition, Cambridge

University Press, 1985.
143

Matematici Aplicate in Economie PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Matematici Aplicate in Economie PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ELENA TOPUZU MIHAELA NEAMŢU

MATEMATICI PENTRU ECONOMIŞTI

MANUAL PENTRU ÎNVǍŢǍMÂNT

Prof. Dr. Dumitru Opriş

Capitolul I. MATEMATICI FINANCIARE . . . . . . . 7

1.2. Rate proporţionale. Rate echivalente. . . . . . . . . 14

1.3. Dobânda postcalculatǎ. Dobânda precalculatǎ. . . . . . 15

1.5. Plǎţi eşalonate . . . . . . . . . . . . . . . . 17

1.6. Împrumuturi. Rambursarea ı̂mprumuturilor . . . . . . 20

1.7. Întrebǎri de autoevaluare . . . . . . . . . . . . 24

1.8. Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . 24

Capitolul II. SPAŢIUL IRn . . . . . . . . . . . . . 27

2.1. Spaţiul vectorial IRn . . . . . . . . . . . . . . 27

2.2. Subspaţii vectoriale ı̂n IRn . . . . . . . . . . . . 31

2.3. Dependenţǎ liniarǎ. Sisteme de generatori. Baze . . . . . 33

2.4. Mulţimi convexe ı̂n IRn . . . . . . . . . . . . . 43

2.5. Structura topologicǎ a spaţiului IRn . . . . . . . . . 45

2.6. Şiruri şi serii . . . . . . . . . . . . . . . . 51

2.6.1. Şiruri ı̂n IRp . . . . . . . . . . . . . . . . 51

2.7. Întrebǎri de autoevaluare . . . . . . . . . . . . 56

2.9. Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . 62

Capitolul III. ELEMENTE DE ANALIZǍ MATEMATICǍ . 65

3.1. Funcţii vectoriale de mai multe variabile reale . . . . . . 65

3.1.1. Aplicaţii liniare . . . . . . . . . . . . . . 65

3.2. Calcul diferenţial . . . . . . . . . . . . . . . 79

3.2.1. Limita şi continuitatea funcţiilor reale de mai multe variabile

3.3. Extremele funcţiilor reale de mai multe variabile reale . . . 90

3.4. Integrala generalizatǎ . . . . . . . . . . . . . 109

3.5. Întrebǎri de autoevaluare . . . . . . . . . . . . 120

3.6. Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . 120

3.7. Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . 130

Glosar termeni . . . . . . . . . . . . . . . . . 135

Obiectul matematicilor financiare constǎ ı̂n prezentarea şi studiul mo-

Vom numi funcţie dobândǎ unitarǎ orice funcţie d : ∆ → IR cu pro-

Exemplul 1.1.1. Funcţia d : ∆ → IR+ datǎ prin

d(s, t) = (t − s)(2 + s2 − 2st + t2 ), ∀(s, t) ∈ ∆

este o funcţie dobândǎ unitarǎ staţionarǎ. Într-adevǎr, observând cǎ d(s, t) =

Fie d : ∆ → IR+ o funcţie dobândǎ unitarǎ.

vor fi numite funcţie factor de fructificare, respectiv actualizare asociate

Vom numi operaţiune financiarǎ (sau tranzacţie financiarǎ) tripletul

St = S0 [1 + d(s, t)] = S0 σ(s, t)

Fie d : ∆ → IR+ o funcţie dobândǎ unitarǎ.

d(s, t) = d(s, θ) + d(θ, t), ∀s ≤ θ ≤ t.

Funcţia dobândǎ unitarǎ simplǎ se utilizeazǎ, de obicei, ı̂n operaţiunile

Spunem cǎ funcţia d este o funcţie dobândǎ unitarǎ compusǎ cu capi-

d(s, t) = d(s, θ) + σ(s, θ)d(θ, t), ∀s ≤ θ ≤ t

Fie (s, t) ∈ ∆ şi s = t0 ≤ t1 ≤ ... ≤ tn = t o diviziune a acestui interval.

σ(s, θ) = σ(s, tk−1 )σ(tk−1 , θ), ∀tk−1 < θ ≤ tk , k = 1, 2, ..., n.

Dacǎ d este o funcţie dobândǎ unitarǎ discretǎ deducem

σ(s, t) = σ(t0 , t1 )σ(t1 , t2 )...σ(tn−1 , tn ),

d(s, θ) = [1 + a(t1 − t0 )][1 + a(t2 − t1 )]...[1 + a(θ − tk−1 ], ∀tk−1 < θ ≤ tk .

d(s, t) = [1 + a(t1 − t0 )][1 + a(t2 − t1 )]...[1 + a(tn − tn−1 )] − 1

d(0, t) = [1 + r(t1 − t0 )][1 + r(t2 − t1 )]...[1 + r(tn − tn−1 )] − 1

pe care o vom numi dobândǎ unitarǎ discretǎ uzualǎ pe (s,t). Cu aceasta

St = S0 [1 + r(t1 − t0 )][1 + r(t2 − t1 )]...[1 + r(tn − tn−1 )]

unde lungimile subintervalelor sunt mǎsurate ı̂n ani.

Fie (s, t) ∈ ∆ şi s = t0 ≤ t1 ≤ ... ≤ tn −1 ≤ tn = t o diviziune a sa. Dacǎ

(iii) Înlocuind S0 = 103 u.m., St = 15 · 102 u.m. şi t = 4 ı̂n relaţiile

pentru plasament cu dobânda continuǎ.

Ratele (procentele) dobânzii sunt calculate, de obicei, pentru perioada

(iv) Rata semestrialǎ a plasamentului este rp = (2·104 ) : (5·105 ) = 0, 04.

1.3. Dobânda postcalculatǎ. Dobânda precalculatǎ

Dobânda corespunzǎtoare unei operaţiuni financiare poate fi plǎtitǎ la