EVALUAREA HOMEOSTAZIEI REDOX PLASMATICE LA PACIENȚI

CU INSUFICIENȚĂ CARDIACĂ SEVERĂ

Autori: Elena Gologan (V), Miruna Proca (V)

Coordonatori științifici: Conf. dr. Cristina Manuela Drăgoi1, Șef lucrări dr. Corina
Grigore1,2, Drd. Sergiu Sipos3
Centru universitar: 1Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, București;
2
Spitalul Clinic Colțea, București; 3Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare Prof.
Dr. C.C. Iliescu, București
Disciplina: Biochimie, Urgențe medicale

Introducere: Numeroase studii clinice au investigat implicarea stresului oxidativ în

insuficiența cardiacă (IC) și contribuția sa la progresia acestei patologii. Activitatea
metabolică ridicată necesară miocitelor, face ca aceste celule să fie surse active de specii
oxigen reactive. Stresul oxidativ activează mecanismele moleculare particulare, cum ar fi
schimbările în expresia genelor și moartea celulară, care sunt considerate a fi promotoare ale
remodelării miocardului și insuficienței cardiace.
Scop: Evaluarea unor parametrii de stres oxidativ la pacienții cu IC cu FE redusă
(<35-40%) și indicație de resincronizare cardiacă.
Materiale și metode: A fost evaluată capacitatea antioxidantă totală și gradul de
afectare a structurii ADN (folosind ca marker biochimic specific 8-hidroxi 2'-deoxiguanozina
(8-OHdG)), pe probe de sânge recoltat în 3 etape distincte: proba 1 din sangele periferic în
momentul resincronizării; proba 2 din sângele recoltat din sinusul coronar în momentul
resincronizării cardiace; proba 3 din sângele periferic la 6 luni post-intervenței. Rezultatele
obținute au fost evaluate comparativ cu concentrațiile plasmatice ale unui grup martor, fără
patologie cardiovasculară.
Rezultate și discuții: 8-OhdG a prezentat nivele plasmatice crescute în toate cele 3
probe, nivelul cel mai ridicat fiind în proba 2, datorită atât locului de recoltare, cât și
procedurii în sine. S-a remarcat o scădere relativă a formei ADN-oxidat în proba a III-a,
consecutiv îmbunătățirii simptomatologiei clinice, deși FE nu s-a ameliorat semificativ
statistic.
Concluzii: Statusul oxidativ crescut, corelat cu simptomatologia și FE scăzută, este
însoțit de scăderea marcată a capacității antioxidante plasmatice. În mod particular, nu s-a
observat o creștere semnificativă a capacității antioxidante post-procedural, mai probabil
datorită perioadei scurte de la resincronizare și necesitatea unui timp mai îndelungat pentru
restabilirea homeostaziei redox.

Bibliografie:

1. Amir, O., Paz, H., Rogowski, O., Barshai, M., Sagiv, M., Shnizer, S., Reznick, A. Z.
and Amir, R. E. Serum Oxidative Stress Level Correlates with Clinical Parameters in
Chronic Systolic Heart Failure Patients. Clin Cardiol, 32 (2009) 199–203.
2. Diaconu, C.C.; Balaceanu, L.A.; Paraschiv, B. Predictors of rehospitalization in
chronic heart failure patients. Eur J Prev Cardiol 21 (2014), S52–S83.
3. Diaconu, C. Treatment of diabetes in patients with heart failure. Proceedings of the
3rd International Conference on Interdisciplinary Management of Diabetes Mellitus
and its Complications – Diabetes mellitus as cardiovascular disease, INTERDIAB
2017, Serafinceanu, C.; Negoiţă, O.; Elian, V. (Ed.), 170-177, ISSN 2393-3488,
Bucharest, March 2017, Editura Niculescu, Bucharest (2017).