Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București
Facultatea de Medicină Disciplina Biochimie
Mozaicul parametrilor biologici din
tiroidita autoimună - Rezumat lucrare de licență -
Tiroidita autoimună, o afecțiune complexă și multifactorială, reprezintă un domeniu în
continuă evoluție și o provocare semnificativă în cadrul medicinei contemporane. Afectează glanda tiroidă și este în atenția comunității medicale și științifice din cauza rolului său cheie în fiziologia umană și potențialul său impact asupra calității vieții. La nivel global și local, abordarea tiroiditei autoimune necesită o înțelegere profundă a mecanismelor de bază, factorilor predispozanți și patogenezei bolii. Cu toate acestea, identificarea și analiza corelațiilor dintre parametrii paraclinici și tiroidita autoimună nu au fost suficient de investigate, iar datele referitoare la modul în care acești parametri se corelează cu tiroidita autoimună în mediul urban din România sunt aproape absente. Astfel, relația dintre această boală și diferiți parametri biologici, precum vârsta, genul, și markerii biochimici, rămâne un subiect de cercetare esențial. În România, în special la Institutului Național de Endocrinologie „C. I. Parhon” și Spitalul Universitar De Urgență Elias, există o nevoie stringentă de a înțelege corelațiile dintre acești parametri și tiroidita autoimună. Prin prezenta lucrare de licență, ne-am propus și am reușit să examinăm această relație complexă, analizând corelațiile potențial semnificative cu evoluția afecțiunii. Prezenta lucrare este structurată în două părți, o parte generală și o parte specială. Partea generală este alcătuită din patru capitole. Primul capitol abordează aspectele generale ale glandei tiroide, de la embriogeneză, anatomie și histologie, până la fiziologie și funcția hormonilor tiroidieni. În capitolul al doilea se aprofundează subiectul tiroiditei autoimune cronice, discutând mecanismele de bază, factorii predispozanți, patogeneza, epidemiologia, fiziopatologia și fenotipurile clinice, precum și diagnosticul și tratamentul acesteia. Capitolul al treilea examinează diferitele forme clinice ale tiroiditei autoimune, inclusiv variantele sero-negativă, IgG4, Riedel, juvenilă, silențioasă și postpartum. Ultimul capitol al părții generale prezintă afecțiunile asociate cu tiroidita autoimună, accentuând complexitatea și importanța acestor manifestări. Partea specială descrie metodologia de studiu, rezultatele obținute și interpretarea acestora. Am efectuat o analiză retrospectivă, descriptivă și comparativă a unui lot de 56 de pacienți cu tiroidită autoimună selectați din cadrul Institutului Național de Endocrinologie „C. I. Parhon” și Spitalul Universitar De Urgență Elias, București, în intervalul 1 ianuarie 2023 - 31 mai 2023 În urma analizei datelor acestui studiu am emis o serie de concluzii. Am evidențiat faptul că au predominat semnificativ pacienții de sex feminin (87,5%, n=49 femei) comparativ cu pacienții de sex masculin (12,5%, n=7 bărbați) în lotul studiat. Distribuția valorilor TSH în rândul pacienților evaluați a fost variată, de la TSH peste limita superioară normală a laboratorului, sugerând hipotiroidism 51.79% (n=29), la valori ale TSH sub limita inferioară normală, sugerând hipertiroidism 21.43% (n=12) și la TSH în limite normale, indicând o funcție tiroidiană adecvată 26.79% (n=15). Am constatat că majoritatea pacienților analizați, 41 la număr, au prezentat Ac. anti-TPO și Ac. anti-Tg pozitivi, semn caracteristic pentru gușă Hashimoto și tiroidită autoimună atrofică. Alți 9 pacienți au avut o combinație de Ac. anti-TPO, Ac. anti-Tg și anti-TSH receptor pozitivi, indicând posibil o formă de Hashimoto cu TRAb de tip blocanți sau un overlap dintre tiroidita Hashimoto și boala Graves. De asemenea, 5 pacienți au fost identificați cu Ac. anti-TPO pozitivi exclusiv, iar un pacient a prezentat doar TRAb pozitiv. În plus, nu am depistat vreo corelație între anticorpii anti-TPO și parametrii biologici evaluați, dar, în schimb, anticorpii anti-Tg au format legături cu anumiți parametri. Două dintre cele mai importante corelații au inclus o relație pozitivă moderată între titrurile anticorpilor anti-Tg și concentrația serică de creatinină, cu un coeficient de determinare (R^2) de 0,3448, și o corelație negativă moderată între între ac. anti-Tg și rata filtrării glomerulare estimate (eRFG), cu un R^2 de 0,2812. În alte cazuri, corelația dintre anticorpii anti- Tg și parametrii precum trigliceridele, TGO sau FT4 a fost mai slabă, sugerând o relație subtilă sau chiar nesemnificativă clinic. Din totalul pacienților analizați în cadrul acestui studiu, jumătate au avut valori crescute ale lipidelor serice, cu 21 de cazuri de dislipidemie mixtă, 5 de hipercolesterolomie și 2 de hipertrigliceridemie. O altă concluzie importantă ce reiese din acest studiu este că 18 (32,14%) din 56 de pacienți analizați au prezentat o rată de filtrare glomerulară estimată (eRFG) subnormală, în timp ce 38 (67,86%) au avut valori în limite normale. Totodată, în mod semnificativ statistic, am identificat diferențe în nivelurile de HDLc (50,46 mg/dl vs 45,63 mg/dl, p<0,05), nivelurile medii de hemoglobină (13,52 g/dl vs 12,03 g/dl, p<0,05), și nivelurile de anticorpi antitireoglobulină (208,13 ng/ml vs 353,17 ng/ml, p<0,001) între pacienții cu RFG normală și cei cu RFG anormală. În ceea ce privește sodiul seric, am identificat hiponatremie la 11 din cei 56 de pacienți (19,64%), ceea ce subliniază corelația dintre hiponatremia de diluție și alterarea clearance-ului apei libere în acest context. De asemenea, anomalii ale echilibrului calciului au fost observate la 10 pacienți (17,86%), cu 8 cazuri de hipocalcemie și 2 de hipercalcemie, accentuând nevoia de supraveghere a nivelului calciului în managementul pacienților cu tiroidită autoimună. Tulburările potasiului au fost relativ rare, fiind identificate doar la 2 pacienți (3,57%), unul cu hiperpotasemie și altul cu hipopotasemie În concluzie prezentul studiu de licență a fost conceput să completeze datele lipsă din literatură cu privire la corelațiile dintre parametrii paraclinici și tiroidita autoimună la pacienții din România.