Grile Tehnica

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
CUPRINS
Prefaţă....................................................................................................................5
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Capitolul I. Formularea medicamentelor...............................................................7

Tehnologie farmaceutică şi biofarmacie: teste de (Asistent universitar Cătălina Ancuţa Lazăr)
autoevaluare pentru studenţi / prof. univ. dr. fâţm.
Hârjău Victoria, prof. univ. dr. farm. Lupuleasa Capitolul II. Condiţionarea medicamentelor.......................................................17
Dumitru, prof. univ. dr. farm. Dumitrescu Ana Măria, (Preparator universitar Anca Nicoară)
Iaşi: Editura Sf. Mina, 2007
Bibliogr. Capitolul III. Stabilitatea şi conservarea medicamentelor...................................29
ISBN 978-973-7901-55-2 (Preparator universitar Anca Nicoară)
I. Hârjău, Victoria Capitolul IV. Calitatea medicamentelor. Asigurarea calităţii ..............................39

II. Lupuleasa, Dumitru (Asistent universitar Mircea Hîrjău)
III. Dumitrescu, Ana Măria
Capitolul V. Bipdisponibilitate. Bioechivalenţă...................................................53
615.014(075.8)(079.1) (Asistent universitar Cătălina Ancuţa Lazăr)
Capitolul VI. Soluţii ............................................................................................63

(Asistent universitar Cătălina Ancuţa Lazăr)
Capitolul VII. Forme farmaceutice obţinute prin extracţie

din plante ....................................................................................86
(Şef de lucrări dr. Teodora Dalila Balaci)
Capitolul VIII. Forme farmaceutice parenterale.................................................99

Capitolul IX. Vaccinuri şi seruri ...........i..........................................................123

(Şef de lucrări dr. Teodora Datila Balaci)
Capitolul X. Preparate oftalmice ......................................................................130

(Asistent universitar Cătălina Ancuţa Lazăr)
Capitolul XI. Aerosoli.......................................................................................142

PREFAŢĂ
Capitolul XIL Emulsii.........................................................................................154
(Asistent universitar Emma Adriana Creţu)
Lucrarea este destinată testării nivelului de cunoştinţe dobândite de
Capitolul XIII. Suspensii ................'..................................................................175 studenţii Facultăţii de Farmacie, la Disciplina de Tehnologie farmaceutică şi
(Asistent universitar Emma Adriana Creţu)
Biofarmacie, pe parcursul anilor III- V.
Capitolul XIV. Preparate semisolide pentru aplicare Testele sunt axate pe tematica de curs şi de lucrări practice de la
cutanată...................................................................................190
(Şef de lucrări Oana Mănescu) această disciplină, în conformitate cu actuala programă universitară, şi oferă
studenţilor posibilitatea de aprofundare a principiilor de formulare şi a
Capitolul XV. Preparate rectale şi vaginale.........................................................203
(Asistent universitar Mirela Mitu) tehnologiilor de obţinere a diverselor forme farmaceutice şi sisteme de
eliberare a substanţelor medicamentoase.
Capitolul XVI. Pulberi .......................................................................................233
(Preparator universitar Ana Andreea Stănescu) Modalitatea de concepere a testelor grilă urmăreşte stimularea
gândirii studenţilor, evitarea memorării răspunsurilor, precum şi completarea
Capitolul XVII. Capsule.....................................................................................250
(Şef de lucrări Gabriel Şaramet) deficienţelor în însuşirea noţiunilor teoretice şi practice acumulate din
domeniu.
Capitolul XVIII. Comprimate............................................................................262
(Şef de lucrări Gabriel Şaramet) Testele sunt elaborate pe baza unei bibliografii recente, unele dintre
Capitolul XIX. Forme farmaceutice cu eliberare modificată............................ 285 referinţele indicate regăsindu-se în bibliografia recomandată pentru
(Asistent universitar Mircea Hîrjău) susţinerea examenelor de licenţă şi de admitere la rezidenţial
Capitolul XX. Sisteme farmaceutice cu eliberare controlată. Sisteme de Considerăm că lucrarea constituie un instrument util de autoevaluare
transport şi eliberare la ţintă ...................................................300 a pregătirii fiecărui student şi un sprijin real în îmbunătăţirea calităţii
(Asistent universitar Mircea Hîrjău)
acesteia.
Autorii
Capitolul I FORMULAREA
MEDICAMENTELOR
1. Preformularea se ocupă cu:

A. studiul proprietăţilor secundare fîzico-chimice fundamentale
ale substanţei active
B. studiul proprietăţilor pulberii de substanţă activă
C. studiul compatibilităţii substanţei active cu excipienţii
D. optimizarea formulării
E. dezvoltarea clinică a medicamentului.
2. Etapele premergătoare formulării unui nou medicament sunt:

A. descoperirea substanţei medicamentoase sau izolarea sa din
produşii naturali
B. stabilirea proprietăţilor acesteia
C. obţinerea unor cantităţi suficiente pentru formulare
D. testarea preclinică şi clinică
E. nici una din etapele menţionate.
3. Proprietăţile fizico-chimice ale unei substanţe active noi, studiate în

faza preformulării, sunt:
A. coeficientul de partaj
B. constanta de disociere
C. solubilitatea
D. presiunea osmotică
E. starea cristalină.
4. Punctul de plecare în formularea unui medicament nou, îl constituie:

A. substanţele auxiliare
B. materialul de condiţionare
C. randamentul procesului tehnologic
D. substanţa activă
E. nici una dintre afirmaţii nu este corectă.
7
5. După modul de formulare, există mai multe grupe de medicamente:

A. oficinale
8
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
B. alopate 9. Calea de administrare a unei substanţe medicamentoase se alege în

C. industriale funcţie de:
D. homeopate A. biodisponibilitatea substanţei active
E. magistrale. B. viteza de acţiune dorită
C. higroscopicitatea substanţei active
6. Formularea medicamentelor: D. durata tratamentului
A. se bazează pe proprietăţile fizico-chimice şi biofarmaceutice E. tipul de boală şi tipul de bolnav.
ale ingredientelor active care le conferă efectul terapeutic
B. se bazează doar pe cunoaşterea proprietăţilor biofarmaceutice 10. Calea de administrare orală (enterală) este:
ale substanţei active * A. cea mai simplă cale de administrare
C. constă în stabilirea proprietăţilor fizico-chimice şi B. folosită de către bolnavii inconştienţi
farmacodinamice ale substanţei active C. folosită pentru administrarea comprimatelor, capsulelor,
D. constă în alegerea celor mai potriviţi excipienţi, în funcţie de preparatelor fluide de uz intern
forma farmaceutică D. folosită doar pentru acţiunea locală a substanţei active
E. înseamnă stabilirea compoziţiei şi a formei farmaceutice. E. folosită pentru acţiunea sistemică a substanţei active.
7. Formularea unui medicament nou are în vedere o serie de factori 11. Căile parenterale se preferă când:
legaţi de: A. se doreşte o acţiune locală a substanţei active
B. substanţa activă este inactivată pe calea orală
A. proprietăţile farmacodinamice ale substanţei medicamentoase
C. bolnavii sunt inconştienţi sau incapabili să folosească
B. proprietăţile fizico-chimice ale substanţei medicamentoase medicaţia orală
C. proprietăţile farmacocinetice ale substanţei medicamentoase D. se urmăreşte o absorbţie rapidă
D. biodisponibilitatea substanţei medicamentoase E. se doreşte o acţiune sistemică a substanţei active.
E. nici una dintre afirmaţii nu este corectă.
12. Calea rectală de administrare se foloseşte pentru:
8. Dacă substanţa activă prezintă polimorfism, pentru realizarea formei A. administrarea ovulelor
farmaceutice cu eliberarea cea mai rapidă, se alege: B. acţiunea locală sau sistemică a substanţei active
A. polimorful metastabil C. ocolirea barierei hepatice
B. polimorful cu punct de topire mai mic D. asigurarea unei absorbţii regulate şi previzibile a substanţei
C. polimorful stabil active
D. polimorful mai solubil E. administrarea supozitoarelor.
E. polimorful cu energie liberă mai mică.
13. Pe calea vaginală se administrează substanţe active:
A. sub formă de comprimate vaginale
9 9
C. să nu influenţeze defavorabil caracteristicile biofarmaceutice
B. utilizate mai ales pentru acţiune locală şi efectul terapeutic al preparatului
C. care au o absorbţie neregulată D. să nu interfereze dozarea ingredientului activ
D. sub formă de ovule E. să poată fi schimbaţi sub raport cantitativ de la o serie la alta
E. cu acţiune antipiretică.
18. Substanţele auxiliare:
14. Substanţele active administrate pe cale topică aparţin următoarelor A. transformă substanţa activă în formă farmaceutică
clase terapeutice: B. trebuie să fie inerte faţă de substanţa activă
A. antiseptice C. transportă substanţa medicamentoasă la locul de administrare
B. antifungice şi/sau acţiune
C. antiflatulente D. conferă acţiunea terapeutică a medicamentului
D. antiinflamatoare E. trebuie să fie inerte faţă de recipientul de condiţionare
E. emoliente şi protectoare. primară.
15. Pentru aplicarea topică se folosesc următoarele preparate, sub formă
semisolidă: 19. Substanţele auxiliare care acţionează datorită micşorării tensiunii
A. unguente, creme, paste superficiale, sunt:
B. soluţii, emulsii, suspensii A. antispumanţii
C. emplastre B. umectanţii
D. spray-uri C. solubilizanţii
E. pudre. D. vâscozifianţii
E. emulgatorii.
16. Calea respiratorie de administrare a substanţelor medicamentoase:
A. prezintă o suprafaţă mare de absorbţie * 20. Substanţele auxiliare care asigură stabilitatea fizico-chimică
B. asigură fie o acţiune locală, fie o acţiune sistemică în funcţie medicamentului, aparţin următoarelor clase:
de diametrul particulelor substanţelor active A. aromatizanţi
C. permite administrarea unor doze mari de substanţă activă B. antioxidanţi
D. permite administrarea de aerosoli, inhalaţii, pulverizaţii C. reglatori de pH
E. poate prezenta o acţiune identică cu cea obţinută după D. conservanţi antimicrobieni
administrarea intravenoasă (numai după absorbţia la nivelul E. coloranţi.
alveolelor pulmonare).
21. Funcţiile substanţelor auxiliare sunt următoarele:
17. Substanţele auxiliare (excipienţii) din formularea medicamentelor A. realizarea unei forme farmaceutice
trebuie astfel alese, încât: B. divizarea dozei de substanţe medicamentoase
A. să nu prezinte interacţiuni nedorite cu substanţa activă sau C. asigurarea acţiunii farmacodinamice a medicamentului
între ele D. ameliorarea biodisponibilităţii substanţei medicamentoase
B. să fie lipsite de efect toxic şi/sau farmacologic E. asigurarea stabilităţii medicamentului.
10 9
B. se înghit uşor
22. Promotorii de absorbţie sunt substanţe auxiliare care: C. pot fi diluate la dozajul corespunzător vârstei, greutăţii,
A. favorizează transportul transmembranar suprafeţei corporale
B. ameliorează eliberarea substanţei active D. pot fi aromatízate
C. asigură o acţiune prelungită a substanţei active E. pot fi îndulcite.
D. asigură stabilitatea fizică, chimică şi microbiologică a
substanţei active 27. Optimizarea formulării unei forme farmaceutice se poate face
E. cresc absorbţia substanţei active. intervenind:
A. la nivelul substanţei medicamentoase
23. Excipientul este substanţa auxiliară care influenţează: B. la nivelul substanţelor auxiliare
A. realizarea formei farmaceutice C. la nivelul conservării
B. stabilitatea formei farmaceutice D. la nivelul procesului de fabricaţie
C. biodisponibilitatea formei farmaceutice E. la nivelul căii de administrare.
D. promovarea medicamentului
E. nici una dintre afirmaţii nu este corectă. 28. Formele farmaceutice care asigură un profil de eliberare modificată a
substanţei active, sunt:
24. Materialul de condiţionare primară (recipientul) trebuie să fie: A. forme cu eliberare intermitentă a substanţei active (forme
A. inert fizic şi chimic faţă de medicament pulsate)
B. rezistent la variaţii mari de temperatură şi umiditate B. forme cU cedare controlată
C. recuperabil C. forme cu eliberare prelungită
D. cu rezistenţă mecanică satisfăcătoare D. forme cu eliberare la ţintă
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie E. forme cu eliberare convenţională.
E. impermeabil faţă de lichide, gaze, microorganisme. 29. Modularea proprietăţilor biofarmaceutice a medicamentelor s-a
realizat cu ajutorul următoarelor tipuri de substanţe active:
25. Materialul de condiţionare secundară a medicamentului: A. prodrug-uri
A. are influenţă directă asupra stabilităţii şi conservării B. precursori medicamentoşi
medicamentului
B. facilitează manipularea medicamentului
C. permite identificarea uşoară a medicamentului C. derivaţi bioreversibili analogi
D. facilitează transportul medicamentului D. derivaţi hibrizi
E. informează bolnavul asupra conţinutului. E. substanţe cu constanta dieléctrica mare.
26. Preparatele orale formulate ca lichide sunt recomandate copiilor, 30. Derivaţii bioreversibili analogi sunt acele substanţe medicamentoase:
deoarece: A.care se obţin prin modificarea scheletului substanţei de bază
A. au o stabilitate mare B. la care nu se modifică efectul biologic al substanţei de bază
11 9
C. cu tip de acţiune diferit faţă de cel al substanţei de bază 32. Formele farmaceutice moderne utilizează următorii vectori
D. care se obţin prin eliminarea sau introducerea unor substituenţi medicamentoşi:
în molecula substanţei de bază A. microsfere, microcapsule
E. au un comportament farmacocinetic diferit fată de substanţa B. matriţe inerte, hidrofobe, hidrofile
de bază. C. nanosfere, nanocapsule
D. vectori coloidali dirijaţi de anticorpi monoclonali
31. Prodrog-urile sau precursorii medicamentoşi sunt substanţe care: E. lipozomi.
A.sunt biologic active
B. se obţin prin modularea structurii chimice a substanţei de bază 33. Studiul activităţii farmacologice pe om (studiul clinic) a unui
C. au activitate biologică numai „in vivo", ca rezultat al scindării medicament nou, se referă la:
enzimatice sau neenzimatice pe cale enzimatică sau A. acceptarea acestuia la indivizii sănătoşi în prima fază de studiu
neenzimatică B. acceptarea acestuia la adulţi sănătoşi în a doua fază de studiu
D. înlătură proprietăţile nedorite ale substanţei de bază cum ar fi C. stabilirea eficacităţii acestuia la voluntari bolnavi în faza a
instabilitatea gastrică, gustul amar, stabilitatea redusă doua de studiu
E. au o structură chimică bine determinată. D. eficacitatea şi acceptabilitatea la un număr mare de bolnavi în
faza a treia de studiu
12 9
Teste
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
şi Biofarmacie
E. studierea cazurilor de utilizare particulară şi precizarea, în final, a
valorilor terapeutice a noului medicament.
RĂSPUNSURI
34. Autorizarea şi/sau înregistrarea unui nou medicamentului la M.S., se face
pe baza unei cereri, la care se anexează: 1. A, B,C (1: 13,2:71)
A. dosarul farmaceutic 2. A, B, C, D (3: 7,8)
B. dosarul biochimic 3. A, B, C, E (1: 13, 2:71)
C. dosarul farmacologic preclinic 4. D (1: 14,2: 72)
5. A,C,E (1:9,2: 39)
D. dosarul toxicologic preclinic
6. A, D, E (1: 14, 3: 7)
E. dosarul clinic. >
7. A, B, C, D (1: 14)
8. A, B, D (1: 14)
9. A, B, D, E (1: 15,2: 73)
10. A, C,E (1: 15,2: 157)
11. B, C, D, E (1: 15,2: 158)
12. B, C,E (1: 15, 2: 159)
13. A, B,D (1:15,2: 168)
14. A, B, D, E (1: 16)
15. A, B, D, E (1: 16, 2: 160)
16. A, B, D, E (2: 16,3: 160)
17. A, B, C, D (4 : 37)
18. A, B,E (1: 16,2: 50)
19. A, B, C, E (2: 78)
20. B, C, D (2: 79)
21. A, B, D, E (2:51)
22. A, B, E (2: 78)
23. A, B,C (3: 75)
24. A, B, D, E (1: 16,2: 84)
25. B, C, D, E (1: 16)
26. B, C, D, E (1: 17)
27. A, B, D (1: 17,2:84)
28. A, B, C, D (2: 18),
29. A, C,D (2: 84)',
30. A, B, D, E (2: 84)
31. B, C, D, E (2: 84)
32. A, C, D, E (1: 18,2: 86)
33. A, C, D, E (1: 18)
14 13
Teste
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
şi Biofarmacie
34. A, C, D, E (1: 19)
14 14
Teste de -ulnare nentru studenţi - Tehnologe Farmaceutică si Biofannacie Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi
Biofarmacie
16 15
A. protejarea contra şocurilor în timpul transportului şi
manipulării
B. protejarea contra factorilor atmosferici care pot contribui la
degradarea medicamentului
BIBLIOGRAFIE C. protejarea contra impurităţilor care rezultă prin
descompunerea substanţei active
1 Ana Mana Dumitrescu, D. Lupuleasa, Victoria Hîrjău - Curs de D. protejarea faţă de microorganismele din mediu
' Tehnică farmaceutică, voi. 1, Ed. Tehnică farmaceutică, voi. I, Ed. E. protejarea faţă de impurificări fizice, mecanice.
TehoplastCompanyS.R.L.,Bucureştt,1995 ; ;
2. D. Lupuleasa, Iuliana Popovici - Tehnologie farmaceutica, voi. 1, Ed. 4. Menţionaţi tipul de recipient care împiedică pierderea apei de
Polirom, Iaşi, 1997. .. cristalizare în cazul substanţelor eflorescente:
3. S. Leucuţa, Tehnologie farmaceutica industriala, Ed. Dacia, Cluj A. recipient bine închis
4. X? 0C
F™;0^ ediţia a X-a, Ed. Medicală,
B. recipient închis etanş
C. recipient din material plastic
Bucureşti, 1993. D. recipient prevăzut cu sistem de picurare
E. nici unul din tipurile mai sus menţionate.
Capitolul II CONDIŢIONAREA
5. Sticla de tip I (borosilicat) folosită ca ambalaj, prezintă următoarele
MEDICAMENTELOR
avantaje:
A. inerţie chimică
1. Precizaţi care dintre rolurile unui recipient de condiţionare primară B. transparenţă
serveşte la marketingul medicamentului: C. fragilitate
A. de protecţie D. masă specifică mică
B. estetic E. impermeabilitate la gaze şi vapori.
C. funcţional
6. Sticla folosită ca ambalaj prezintă următoarele dezavantaje:
D. de identificare
A. poate ceda aciditate, în contact cu soluţiile apoase
E. de informare.
B. are volum mare
C. prezintă fragilitate
2. Care din următoarele aspecte reprezintă un dezavantaj pentru un D. este inertă fiziologic
recipient de condiţionare? E. absoarbe substanţe medicamentoase şi auxiliare.
A. rezistenţa pe un interval larg de temperatură
B. să reacţioneze fizic sau chimic cu produsul medicamentos
7. Sticla tip 1 este:
C. rezistenţa la îmbătrânire A. sticla silico-calcică
D. rezistenţa mecanică B. sticla borosilicat
E. impermeabilitatea pentru gaze şi lichide. C. sticla silico-sodico-calcică cu rezistenţă hidrolitică înaltă
D. sticla silico-sodico-calcică cu rezistenţă hidrolitică moderată
3. Ce se înţelege prin rolul de protecţie al unui ambalaj de condiţionare? E. sticla silico-sodico-calcică cu rezistenţă hidrolitică,joasă.
E. se utilizează pentru obţinerea recipientelor destinate
8. Recipientele din sticlă de tipul I: preparatelor lichide, semisolide, solide de uz neparenteral.
A. sunt fabricate din sticlă silico-sodico-calcică
B. au rezistenţă hidrolitică înaltă 13. Recipientele din sticlă de tipul IV:
A. sunt fabricate din sticlă silico-sodico-calcică obişnuită
C. se utilizează pentru preparatele lichide, semisolide, solide, dar
B. sunt fabricate din sticlă silico-sodico-calcică cu rezistenţă
nu de uz parenteral hidrolitică înaltă
D. sunt destinate a fi refoloşite, cu excepţia celor utilizate pentru C. sunt fabricate din sticlă silico-sodico-calcică cu rezistenţă
sânge uman hidrolitică joasă
E. au rezistenţă hidrolitică joasă. D. se utilizează pentru preparatele lichide, semisolide, solide, dar
nu de uz parenteral
9. Printre cele mai importante proprietăţi ale sticlei se numără: E. se utilizează pentru preparatele parenterale.
A. densitatea specifică mică
B. sterilizabilitatea 14. Sticla silico-sodico-calcică cu rezistenţă hidrolitică înaltă este:
C. reactivitatea chimică A. sticla tip I
D. transparenţa B. sticla tip II
E. lipsa fragilităţii. C. sticla tip II
10. Pentru condiţionarea sângelui de uz uman se folosesc recipiente
obţinute din sticlă: D. sticla tip IV
A. tipi E. sticla silico-sodico-calcicâ care a fost supusă unui tratament de
B. tipii suprafaţă.
C. tip III
D. tip IV 15. Siliconarea sticlei are drept consecinţă:
E. nu contează tipul de sticlă. A. îmbunătăţirea aspectului
B. îmbunătăţirea stabilităţii chimice
11. Recipientele din sticlă silico-sodico-calcică sunt utilizate pentru: C. realizarea unei mai bune goliri a conţinutului din recipient
A. preparate parenterale neapoase D. îmbunătăţirea rezistenţei termice
B. preparate injectabile E. îmbunătăţirea rezistenţei mecanice. \
C. pulberi de uz parenteral
D. preparate lichide, semisolide, solide, dar nu de uz parenteral 16. Siliconarea sticlei se poate realiza:
E. ambalaje de condiţionare secundară. A. pe cale electrolitică
B. pe cale umedă
12. Sticla de tip III: C. pe cale uscată
A. este sticla silico-sodico-calcică, cu rezistenţă hidrolitică înaltă D. prin tratare cu diclordimetilsilan
B. este sticla silico-sodico-calcică obişnuită E. prin polimerizare.
C. se utilizează pentru obţinerea recipientelor destinate
preparatelor parenterale apoase 17. Principalele proprietăţi mecanice ale materialelor plastice utilizate
D. se utilizează pentru obţinerea recipientelor destinate pentru condiţionarea medicamentelor sunt:
preparatelor parenterale neapoase şi pulberilor de uz A. transparenţă
parenteral B. densitate specifică mare
C. plasticitate C. policlorură de vinii
D. elasticitate D. poliuretanii
E. toate cele de mai sus. E. fenoplastele.
18. Sunt false următoarele afirmaţii referitoare la materialele plastice: 23. Din categoria elastomerilor, fac parte:
A. au volum mare şi greutate redusă A. nitroceluloza
B. au soliditate mecanică înaltă B. acetat de celuloză
C. nu absorb substanţe medicamentoase şi auxiliare C. cauciucuri naturale
D. au rezistenţă mică la temperaturi înalte D. cauciucuri sintetice
E. sunt fragile. E. cauciucuri de siliconi.
19. Precizaţi dezavantajele pe care le au materiale plastice folosite pentru 24. Policarbonaţii se utilizează pentru fabricarea de:
condiţionarea medicamentelor: A. seringi
A. permeabilitate pentru gaze şi vapori de apă B. flacoane de plasmă
B. absorbţia unor componente ale medicamentelor C. canule pentru perfuzie
C. pierderea unor componente volatile prezente în formularea D. biberoane incasabile şi sterilizabile
preparatului E. materiale medico-chirurgicale.
D. cedarea unor aditivi produsului medicamentos
j£5ţ£deautoevaluare pentru studenţi TVU I • 25. Referitor la polietilene, sunt adevărate următoarele afirmaţii:
~ dent
'~ Tehn"'"r'e Farmaceutică siîofw^ A. sunt polimeri ai etenei, cu structură liniară sau ramificată
E. fragilitate. B. sunt puţin permeabile la gaze
C. nu sunt inflamabili
20. Materialele plastice utilizate pentru ambalarea medicamentelor, prezintă D. nu sunt polimeri termoplastici
următoarele avantaje: E. nu sunt polimeri termorezistenţi.
A. posibilitatea prelucrării sub diverse forme
B. masă şi volum reduse 26. Polimerii termorezistenţi din care se prepară recipiente pentru
C. impermeabilitate absolută condiţionarea medicamentelor, sunt: ,
D. lipsa fragilităţii
A. fenoplaste
E. aspect plăcut.
B. aminoplaste
21. Principalele materiale termoplastice folosite pentru condiţionarea C. derivaţii celulozici
medicamentelor, sunt: D. poliizoprena
A. polietilene E. siliconi.
B. policlorură de vinii
C. polistiren 27. Menţionaţi modificările materialului plastic survenite în urma
D. bachelită procesului de îmbătrânire:
E. cauciucuri sintetice. A. impermeabilizare la gaze
B. fisurare
22. Nu fac parte din categoria polimerilor termoplastici:
C. opacifiere
A. polietilenele
D. îngroşare
B. polipropilena
E. subţiere. D. cartonul este indicat pentru fabricarea de ambalaje pentru
condiţionare secundară
28. Precizaţi metalele folosite pentru fabricarea unor ambalaje primare E. prin acoperirea hârtiei cu ceară, metale, materiale plastice este
ale medicamentelor: mărită rezistenţa acesteia la factorii de mediu.
A. aluminiu
B. cupru 33. Precizaţi care din următorii polimeri sunt utilizaţi pentru acoperirea
C. fier hârtiei folosită ca ambalaj:
D. staniu A. polietilena
E. oţelul inoxidabil. B. carbopolul
C. poliacetalii
29. Recipientele confecţionate din aluminiu, folosite pentru ambalarea D. silicone \
medicamentelor, prezintă următoarele avantaje: E. polistirenul.
A. sunt uşoare
B. au rezistenţă termică mare 34. Complecşii folosiţi pentru condiţionarea medicamentelor:
C. pot fi uşor etichetate printr-un proces de imprimare directă A. sunt asocieri de mai multe filme sau pelicule de natură diferită
D. sunt fragile B. au avantajul de a compensa inconvenientele fiecărui material
E. sunt uşor pliabile. asociat
30. Aluminiul utilizat pentru fabricarea unor recipiente de condiţionare C. se folosesc exclusiv pentru recipiente unidoză
primară a medicamentelor, prezintă următoarele avantaje: D. se utilizează pentru acoperirea interiorului unui recipient
A. masă specifică mare E. includ aluminiu asociat cu polietilena.
B. etanşeitate
C. rezistenţă chimică înaltă 35. Dintre recipientele cu rol funcţional fac parte:
D. posibilitatea inscripţionării directe A. recipiente presurizate cu valvă dozatoare
E. opacitate la lumină. B. blistere
C. recipiente adaptate pentru inserţie în cavităţi
31. Referitor la metalele utilizate ca materiale de condiţionare, sunt false D. benzi de hârtie termoformate pentru comprimate
afirmaţiile: E. plachete termoformate pentru supozitoare.
A. au impermeabilitate absolută >
B. nu se corodează 36. Recipientele pentru condiţionarea comprimatelor şi capsulelor pot fi

C. nu prezintă absorbţie pentru substanţele medicamentoase şi
auxiliare confecţionate din:
A. sticlă
D. au rezistenţă înaltă la substanţe chimice
B. hârtie înnobilată
E. sunt rezistente mecanic.
C. plastomeri
D. carton
32. Precizaţi afirmaţiile adevărate referitoare la materialele celulozice:
A. hârtia şi cartonul sunt utilizate în special ca materiale de E. metal.
condiţionare primară
B. din categoria materialelor celulozice face parte şi celofanul 37. Sistemul de condiţionare Bottlepack:
C. cartonul oferă protecţie suficientă contra microorganismelor A. se utilizează pentru condiţionarea aseptică a lichidelor în
recipiente de plastic transparente
B. formarea, umplerea şi sigilarea recipientelor au loc într-un
ciclu de operaţii succesive 41. Condiţionarea în doze unitare se poate folosi pentru:
C. etapele menţionate anterior se desfăşoară ca operaţii strict A. comprimate
B. capsule
delimitate
C. supozitoare
D. recipientele se formează prin mularea prin injecţie
D. picături oftalmice
E. recipientele se formează prin extruderea polimerului.
E. unguente.
38. Tehnica blister de condiţionare:
A. se utilizează frecvent pentru forme farmaceutice solide 42. Indicaţiile de pe eticheta recipientului se referă la:
B. se utilizează cu precădere pentru preparate lichide A. numele întreprinderii producătoare
C. constă în forţarea trecerii unui material plastic fluid între doi B. denumirea şi concentraţia produsului
cilindri paraleli, care se învârt la viteze diferite C. procesul de obţinere
D. constă în sudare sub vid şi la temperatură controlată a unei D. termenul de valabilitate
folii de aluminiu peste o folie termoplastică deformată anterior E. modul şi calea de administrare.
E. permite separarea individuală a dozelor.
43. Ce menţiuni sunt înscrise în prospectul medicamentului?
39. Materialele utilizate pentru fabricarea blisterelor sunt: A. date farmacologice
A. polivinilclorura B. metoda de determinare cantitativă a substanţei active
B. polivinilidenclorura C. indicaţii, mod de administrare
D. contraindicaţii, efecte secundare
C. polipropilena
E. date despre unitatea producătoare şi regulile de bună practică
D. aluminiul de fabricaţie respectate. ^
E. policarbonaţii.
44. Alegeţi tipurile de recipiente de uz farmaceutic descrise de F.R.X,
40. Ambalajele unidoză prezintă următoarele avantaje: suplimentul din 2000:
A. identificarea cu uşurinţă a medicaţiei A. unidoză
B. evitarea erorilor de administrare B. multidoză
C. eliminarea contaminării în timpul manipulării C. bine închis
D. posibilitatea fracţionării dozelor D. sigilat
E. inventarierea uşoară. E. nici unul din tipurile menţionate
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieJeste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceuti
45. Prin recipient sigilat, se înţelege: 32. B, D, E

A. un recipient bine închis care protejează conţinutul de 33. A, D
contaminarea cu substanţe străine 34. A, B, E
B. un recipient închis prin topirea materialului recipientului 1. B 35. A, C
C. un recipient conceput astfel, ca după fiecare deschidere, să-şi 2. B 36. A, B, C, E
recapete etanşeitatea când este închis 3. A, B, D,
D. un recipient cu dispozitiv de administrare E
E. un recipient care odată deschis îşi menţine caracteristicile 4.B
iniţiale ' 5.A, B, E
6. B,C
46. Un recipient cu capac inviolabil: 7. B
A. este prevăzut cu un dispozitiv de siguranţă pentru copii 8. B,D
B. împiedică deschiderea accidentală de către un copil 9. B,D
C. este prevăzut cu un dispozitiv special care odată deschis îşi 10. A
pierde caracteristicile iniţiale 11. A, C,D
D. sunt fabricate doar din sticlă 12. B,D
E. se folosesc doar pentru condiţionarea preparatelor 13. A, C, D
farmaceutice lichide 14. B, E
15. B,C
47. Recipientul cu dispozitiv de siguranţă pentru copii: 16. B, C,D
A. este un recipient sigilat 17. C,D
B. are un dispozitiv care împiedică deschiderea accidentală de 18. A, C,E
către un copil 19. A, B,
C. are un dispozitiv care favorizează o manevrare uşoară C,D
D. are diverse denumiri (click-clac, snap-safe, etc.) 20. A, B, D, E
E. este destinat condiţionării preparatelor parenterale.
21. A,B, C
22. D, E
23. C, D, E
24. A, B, C, D
25. A, B, E
26. A, B
27. B, C
28. A, D
29. A, B, C, E
30. B, D, E
31.B,D
21
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieJeste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceuti
(2: 109) (2:11)
(2: 109) (1:27)
RĂSPUNSURI (2: 109) (2: 112)
(2: 109) (2: 111)
(2: 106) (2: 84) (2: 106) (3: 42) (2: 109) (2:113)
(3:40, 1:20-21) (2: 108, 109) (3:41)
(2: 115) (1:24) (1:28)
(2:109) (2: 115) (3:40, 1:28) \ (1:28,2: 114)
(2: 109) (1:23) (2: 115)
(2: 107, 108) (3:41, 1:23) (1:28, 29,2: 114, 115) (2:
(2: 109) (1:25) 115) (2: 115) (2: 117) (2:
116)
22
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Jeste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceuti
2 T T
6 ^
Ü
23
Capitolul III
37. A, B, E (
38. A, D, E STABILITATEA ŞI
3 CONSERVAREA
39. A, B, C, D :
B MEDICAMENTELOR
40. A, B, C, E
I
41. A, B, C,D 4 B
42. A, B, D, E 3 L 1. Care dintre următoarele
43. A, C, D ) I afirmaţii referitoare la
44. A, B, D O stabilitatea
( G medicamentelor sunt
45. B 1 R prevăzute de F.R.X.?
46. C : A A. un medicament
47. B 3 F este considerat
0 I
( stabil dacă,
) E
2 păstrat în
: condiţii
(
corespunzătoar
2 1. Ana Măria Dumitrescu, e, îşi păstrează
1 : D. Lupuleasa, Victoria
1 neschimbate
Hîrjău -Curs de Tehnică caracteristicile
0 1 farmaceutică, voi 1, Ed.
) pe
1 Tehnică farmaceutică, perioada de
7 val l,Ed. Tehoplast
( valabilitate
) Company S.R.L.,
2 B. pentru a
: Bucureşti, 1995; asigura
(
1 2
2. D. Lupuleasa, Iuliana stabilitatea
1 Popovici - Tehnologie medicamentulu
:
0 farmaceutică, voi 1, Ed. i producătorul
) Polirom, Iaşi, 1997; poate folosi
1
3. V. Stănescu - Tehnică procedee
1
( farmaceutică, Ed. Medicală, fizice, fizico-
7
2 Bucureşti,. 1983. chimice sau
)
: 4 *** Farmacopeea chimice
(4: 105)
Română, ed. a X-a, C. pentru
(4: 105)
1 Supliment 2004, Ed. medicamentele
(4: 105)
1 Medicală, Bucureşti, realizate în
(4: 105,2: 116)
7 2004. industrie, pe
) eticheta
recipientului
28 24
trebuie să se se prevadă 4. Precizaţi care din D. se păstrează
prevadă data de termenul de următoarele preparate cel mult 3 zile
fabricaţie şi valabilitate realizate în receptură au E. se păstrează
data de D. durata de un timp nelimitat.
o
expirare valabilitate
perioadă de valabilitate 7. Factorii externi care
D. pentru pentru
scurtă, de câteva zile: influenţează stabilitatea
medicamentele medicamentele
A. pulberi medicamentelor sunt:
obţinute în obţinute în
B. supozitoare A. solventul
farmacie, pe farmacie
C. infuzii B. lumina
eticheta variază de la
câteva zile la D. decocturi C. aerul
recipientului
câteva luni, în E. unguente. D. temperatura
trebuie să se
> E.
prevadă data de funcţie de
preparare tipul de formă 5. Preparatele care nu sunt
farmaceutică microorganismel
E. condiţiile prevăzute în Farmacopee,
E. este perioada e.
speciale de se consideră stabile
conservare sunt de timp caip se până când cantitatea de 8. Aerul poate accelera
prevăzute la scurge de la substanţă activă atinge
monografiile preparare până descompunerea
limita de..........................................................................................
generale. la din preparatelor
data limită la cantitatea iniţială: farmaceutice,
2. Referitor la perioada de care A. 50% datorită prezenţei:
valabilitate a medicamentul B. 70%
corespunde A. oxigenului
medicamentelor, sunt C. 75% B. dioxidului
adevărate încă D. 80% de carbon
afirmaţiile: exigenţelor E. 90%.
stabilite oficial. C. azotului
A. se mai numeşte D. umidităţii
durată de 6. Pentru preparatele
3. Dacă nu se prevede data E.
valabilitate farmaceutice cu un
B. se mai numeşte de expirare, perioada de
valabilitate a unui timp de conservare microorganismelor.
termen de redus,
produs realizat în
valabilitate
industrie este de: F.R.X prevede expresia: 9.Conform F.R.X, prin
C. F.R.X impune conservarea
A. 1 an A. se prepară la
ca, pentru medicamentelor în
B. 2 ani cerere
medicamentele recipiente „bine
C. 3 ani B. se prepară la
obţinute în închise", se evită
nevoie
farmacie, D. 4 ani
C. se prepară în următoarele:
pe eticheta E. 5 ani.
cantităţi mici A. contaminarea
recipientului să cu produse solide
28 25
B. contaminarea bine închise şi loc răcoros", B. volatilizarea
cu produse lichide în conservarea se face în unor lichide
C. pierderea apei prezenţa unei următorul interval de C. autooxidarea
de cristalizare substanţe temperatură: grăsimilor şi
D. influenţa deshidratante A. 0-6° C uleiurilor
oxigenului din aer C. păstrarea B. 2-8°C D. modificarea
asupra conţinutului medicamentelor în C. 8-15°C rezistenţei
E. fixarea recipiente închise D. 15-25°C mecanice a
dioxidului de etanş E. 25-30°C. comprimatelor
carbon de către D. păstrarea E. hidroliza
unele componente. medicamentelor 14. Conform F.R.X, când se esterilor.
în recipiente utilizează expresia „la
10. Conform F.R.X, prin închise etanş şi temperatura camerei", 16. Modificările de natură
conservarea în conservarea se face în fizică întâlnite la
medicamentelor în prezenţa unei următorul interval de formele farmaceutice în
recipiente substanţe temperatură: timpul conservării se
„închise etanş", se evită deshidratante A. 0 - 6° C referă la:
următoarele: E. păstrarea la o B. 2-8°C A. creşterea
A. contaminarea umiditate relativă C. 8-15°C rezistenţei
cu produse solide mai mică de 60 ± 5 D. 15-25°C comprimatelor
sau lichide %. E. 25-30°C. B. modificarea
B. contaminarea consistenţei
cu vapori sau gaze 12. Conform F.R.X, prin 15. Precizaţi unguentelor
C. contaminarea expresia „ferit de modific C. separarea
cu microorganisme lumină", se înţelege că fazelor emulsiilor
ările
D. pierderea apei recipientele de sticlă D. autooxidarea
de cristalizare trebuie să fie: fizice
excipienţilor
E. fotodegradarea. A. lăcuite care
lipofili din
B. de culoare brun- aduc supozitoare
11. Prin expresia „ferit de închisă prejudic E. modificarea
umiditate", F.R.X C. fabricate din ii vâscozităţii
recomandă: sticlă neutaă în toată calităţii siropurilor.
A. păstrarea masa
medica
medicamentelor în D. incolore, dar 17. Modificările de natură
păstrate la întuneric, mentelo
recipiente bine chimică întâlnite la
închise în dulapuri închise r:
A. modificarea formele farmaceutice în
B. păstrarea E. siliconate.
gradului de timpul conservării, se
medicamentelor
13. Conform F.R.X, când se dispersie referă la:
în recipiente
utilizează expresia „la A. hidroliza
28 26
B. modificarea schimbarea o
stării de agregare a culorii, etc) 21. Care dintre următoarele o
formelor D. uleiurile fixe substanţe se pot utiliza drept l
farmaceutice sau volatile suferă antioxidanţi?
C. absorbţia apei procese de A. clorura de b
D. oxidare hidroliza benzalconiu e
E. fotoliză. E. racemizarea B. sulfîţi n
duce de obicei la C. metionină z
18. Referitor la modificările scăderea D. tiomersal i
chimice ce se pot activităţii. E. tiouree. l
produce îh timpul i
conservării 19. Principalii factori
22. Care dintre următorii c
medicamentelor, sunt care influenţează oxidarea compuşi se folosesc
adevărate afirmaţiile: sunt: pentru stabilizarea
A. oxigenul sistemelor lipofile? E
A. principalele
B. lumina A. tioureea .
modificări
C. urmele de ioni B. cisteina :
chimice sunt
reprezentate metalici C. tocoferoli
D. substanţele cu D. esterii acidului g
de: hidroliza,
acţiune sinergică galic e
oxidare,
E. căldura. E. acidul citric. l
racemizare,
a
decarboxilare
şi fotoliză 20. Pentru a evita t
descompunerea i
oxidativă a 23. Precizaţi substanţele
B. substanţele n
medicamentelor, se auxiliare, care, prezente
care conţin folosesc: ă
în formularea
grupări labile .
ca: esteri, A. substanţe uşor preparatelor
amide, oxidabile cu farmaceutice,
24. Precizaţi forma
lactone, potenţial redox favorizează dezvoltarea
farmaceutică cea mai
lactame, sunt scăzut microorganismelor:
uşor oxidabile B. umplerea A. zahăr expusă contaminării
C. unele reacţii recipientelor sub B. amidon microbiene
chimice pot fi gaz inert C. gumă arabică rapide:
observate prin C. agenţi D A. pulberi
modificări ale conservanţi . B. soluţii
preparatului antimicrobieni alcoolice
farmaceutic D. substanţe cu C. poţiuni
(apariţia de a
acţiune sinergică D. unguente
precipitate, l
E. captatori de E. supozitoare.
radicali. c
28 27
25. Substanţele cu acţiune C. calea de
sinergică potenţează administrare 29. Conform F.R.X, 31. Actul farmaceutic de
D. durata scurtă recipientele cu supradozare se admite
acţiunea antioxidahţilor la formele farmaceutice
de acţiune substanţe toxice trebuie
prin: să aibă care conţin:
A. reducerea E. concentraţii etichete: A. substanţe greu
potenţialului redox care să nu
A. cu inscripţie de stabilizat
al substanţelor producă efecte neagră pe fond alb B. substanţe ce
active nedorite după B. cu inscripţie trebuie dozate cu
B. regenerarea administrare. albă pe fond negru stricteţe
moleculei deja C. cu inscripţie C. forme „levo"
oxidate 27. Conform F.R.X, în roşie pe fond alb ale substanţelor
C. complexarea dulapul Separanda se D. cu inscripţie active
urmelor de metale păstrează recipientele albă pe fond roşu D. substanţe
grele cu E. cu inscripţie active cu indice
D. substanţe: verde pe fond alb. terapeutic mic
;
E. antibiotice şi
descompunerea A. anodine 30. Conform F.R.X vitaminei
B. eflorescente recipientele cu
peroxizilor ca substanţe foarte active
trepte intermediare C. foarte active trebuie să aibă 32.In cazul în care este
ale oxidării D. stupefiante etichete: admisă,
E. crearea unui Teste de autoevaluare A. cu inscripţie supradozarea
pH care frânează neagră pe fond alb medicamentelor se
oxidarea.
pentru studenţi -
B. cu inscripţie practică
Tehnologie albă pe fond negru în medie cu.....%
26. Conservanţii C. cu inscripţie
faţă de valoarea
antimicrobieni folosiţi
Farmaceutică şi
roşie pe fond alb
declarată:
Biofarmacie E. A. 10 -30%
în preparatele D. cu inscripţie
B. 15 - 35 %
farmaceutice se toxice. albă pe fond roşu
C. 20 -40%
aleg în funcţie de: E. cu inscripţie
D. 25 - 50 %
A. natura formei 28. Conform F.R.X, în verde pe fond alb.
farmaceutice de dulapul Venena se
stabilizat păstrează recipientele
B. cu
substanţe:
« A. stupefiante
compatibilitatea cu
B. active
componentele
C. foarte active
preparatului
D. anodine
E. toxice.
28 28
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceut
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie E.
30-60%.
RĂSPUNSURI
33. Precizaţi afirmaţiile corecte referitoare la supradozarea
medicamentelor: l. A, B, C,D (4: 38)
A. procentul supradozării se stabileşte prin teste de îmbătrânire 2. A, D, E (3: 34, 4: 35)
rapide sau foarte rapide 3. E (1:33)
B. supradozarea se determină în urma a numeroase studii clinice 4. C,D (3: 35)
preliminare 5. E (3: 37)
C. supradozarea se efectuează diferenţiat, în funcţie de forma 6. B,C (4:39)
farmaceutică 7. B,C, D, E (1:34)
D. supradozarea se realizează în vederea asigurării cantităţii de 8. A, B, D, E (3:35, 1:34)
substanţă medicamentoasă care să producă efectul terapeutic 9. A, B (4: 38)
optim, pe toată durata de utilizare 10. A, B, C, D (4: 38)
E. formele lichide care conţin antibiotice se pot supradoza cu 5%, ll.B,C (4: 39)
faţă de valoarea declarată. 12. B, D (4: 39)
13. C (4: 39)
14. D (4: 39)
15. A, B, D (3:36, 1:35)
16. A, B, C, E (3: 36)
17. A, D, E (2: 127, 129, 130)
18. A, C, E (2: 127)
19. A, B, C, E (1:37)
20. A, B, D, E (1:37)
21. B, C,E (1:37)
22. C, D (1:27)
23. A, B, C, E (3:37)
24. C (3 37)
25. B, C, D, E (1:27)
26. A, B, C, E (1:38)
27. C (4: 39)
28. A, E (4: 38)
29. B (4 38)
30. C (4: 38)
31. A, E (1:40)
32. A (3:39, 1:40)
29 37
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceut
33. A, B, C, D (2: 138)
30 37
Teste de ...........1........irntn. ---f - T^"n1"gie Farmaceutică şi Biofarmacie_
31 39
BIBLIOGRAFIE D. urmăreşte doar aprovizionarea cu materii prime de la furnizori
cunoscuţi <
l Ana Măria Dumitrescu, D. Lupuleasa, Victoria Hîrjău - Cursde Tehnică E. permite gestionarea calităţii de către producător.
farmaceutica, voi 1, Ed. Tehnică farmaceutica, voi 1, Ed.
2
,
. MS
Tonică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983
4. Sistemul de asigurare a calităţii:
A. include Regulile de bună practică de fabricaţie (RBPF)
B. include Controlul calităţii
4. «^Sapce. Română, ediţia a X-a, Ed. Medicală, Bucureştt, 1993. C. este elaborat independent de directivele europene în domeniu
Capitolul IV D. trebuie să confere şi să păstreze calitatea medicamentului pe
toată perioada de valabilitate
CALITATEA MEDICAMENTELOR. ASIGURAREA CALITĂŢII Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
E. se referă doar la existenţa unor proceduri de autoinspecţie şi / sau
1. Calitatea unui medicament reprezintă suma factorilor care contribuie de audit de calitate care evaluează aplicarea şi eficacitatea sistemului.
la asigurarea:
A. stabilităţii 5. Sistemul de asigurare a calităţii trebuie să garanteze, printre altele, că:
B. purităţii A. medicamentele se fabrică în conformitate cu R.B.P.F.
C. eficacităţii B. responsabilităţile manageriale sunt clar definite
D. inocuităţii C. reglementările privind aprovizionarea şi utilizarea materiilor
E. costului redus. prime şi a materialelor de ambalare sunt corecte
D. depozitarea, expedierea şi manipularea produselor
2. Calitatea unui medicament industrial depinde de: medicamentoase asigură menţinerea calităţii lor pe perioada
A. materiile prime din formulare de valabilitate
B. procedeele de fabricaţie aplicate E. medicamentul poate fi eliberat pe piaţa farmaceutică fără a
C. recipientele de condiţionare folosite mai fi necesar controlul calităţii sale.
D. aplicarea unui sistem de asigurare a calităţii la nivelul fabricii
producătoare 6. Asigurarea calităţii unui medicament industrial înglobează aspecte
E. organigrama fabricii producătoare. privind:
A. formularea
3. Asigurarea calităţii unui medicament este un concept larg care: B. fabricaţia
A. se referă numai la controlul produselor intermediare şi al celor C. condiţionarea
finite D. distribuirea în reţea
B. se referă la tot ceea ce poate influenţa calitatea E. prescrierea de către medic.
medicamentului
C. reprezintă un ansamblu de măsuri luate de producător în 7. Regulile de bună practică de fabricaţie:
scopul de a asigura calitatea medicamentului A. sunt elemente ale Sistemului de Asigurare a Calităţii
B. se aplică preparatelor obţinute la receptură
C. sunt prevederi obligatorii în farmacopei E. slaba comunicare şi cooperare între compartimentele fabricii.
D. sunt recomandări pentru companiile de medicamente elaborate 12. Validarea procedeelor tehnologice de obţinere a unui medicament de
de Autorităţile competente către producător:
E. garantează că produsele sunt fabricate şi controlate după A. este facultativă
standarde de calitate corespunzătoare şi cerute prin B. este obligatorie
C. implică controlul etapelbr critice
Specificaţiile produsului şi Autorizaţia de Punere pe Piaţă a
D. conferă încredere în proces şi produs
produsului. E. dovedeşte că procedeul este reproductibil la fabricarea fiecărei
serii.
8. Cerinţele de bază ale R. B. P. F. impun:
A. definirea clară a procedeului de fabricaţie 13. Controlul calităţii:
B. posibilitatea schimbării procedeului de fabricaţie descris la A. este parte a Regulilor de Bună Practică Farmaceutică
obţinerea Autorizaţiei de Punere pe Piaţă, fără acordul B. nu are legătură cu regulile de bună fabricaţie
Autorităţii competente C. garantează efectuarea analizelor necesare asupra produsului
C. validarea etapelor critice ale procesului de fabricaţie finit
D. verifică conformitatea produsului cu caracteristicile
D. redactarea clară a procedurilor şi instrucţiunilor de lucru doar c°ntrolul
prestabilite în normele de calitate
produsului finit, pentru a demonstra calitatea acestuia.
E. nu se efectuează pe fiecare serie de produs.
9. Mijloacele necesare pentru aplicarea Regulilor de Bună Practică în
Fabricaţie includ: 14. Controlul calităţii medicamentelor industriale implică:
A. local şi spaţii adecvate A. acceptarea sau refuzul materiilor prime
B. instalaţii şi servicii potrivite B. evaluarea caracteristicilor prestabilite ale produselor
C. echipamente de producţie adecvate intermediare din fabricaţie v
D. personal calificat şi instruit corespunzător C. evaluarea caracteristicilor prestabilite ale produselor finite
E. spaţii de fabricaţie corespunzătoare clasei de curăţenie A, D. evaluarea doar a produselor finite
pentru toate tipurile de forme farmaceutice. E. estimarea stabilităţii medicamentului în timp.
10. Cerinţele Regulilor de Bună Practică în Fabricaţie se referă şi la: 15. Desfăşurarea activităţii în farmacia comunitară:
A. modul de administrare a medicamentului A. se face în conformitate cu Regulile de Bună Practică de
B. instruirea personalului pentru efectuarea corectă a procedurilor Fabricaţie
C. înregistrarea tuturor rezultatelor din toate etapele de fabricaţie
D. documentele de fabricaţie şi distribuţie care să reflecte B. are loc în conformitate cu Regulile de Bună Practică în
istoricul complet al unei serii de produs Farmacie
E. autorizarea desfăşurării studiului clinic al medicamentului. C. se face cu respectarea prevederilor înscrise în farmacopee
11. Alegeţi factorii care pot afecta calitatea medicamentelor: pentru fiecare formă farmaceutică
A. instruirea regulată a personalului D. nu este reglementată prin intermediul unor reguli de bună
B. uzura echipamentelor practică
C. procedee de preparare clare
D. procedee de control nespecifice
20. Regulile de Bună Practică de Fabricaţie descriu principiile de bază
E. are loc conform unor standarde impuse de Ministerul privind:
Sănătăţii. A. instruirea şi igiena personalului
B. criteriile de promovare a personalului
16. Controlul calităţii se defineşte prin: C. localurile şi echipamentele
A. efectuarea pe eşantioane prelevate prin randomizare din D. producţia
fiecare lot fabricat E. documentaţia. \
B. validarea etapelor critice de fabricaţie
C. aplicarea unor metode şi teste specifice 21. Calitatea medicamentului este influenţată de:
D. verificarea conformităţii produsului cu caracteristicile A. materii prime şi recipiente de condiţionare
B. personal
prestabilite
C. tehnologia de fabricaţie
E. exprimarea unei aprecieri sau judecăţi asupra calităţii D. protocolul studiilor clinice
produsului. E. pacient.
17. Calitatea omogenă (uniformă) a unui lot (serii) de fabricaţie se obţine prin: 22. Un medicament este corespunzător dacă după controlul calităţii:
A. controlul calităţii produsului finit A. este identificată substanţa activă declarată pe etichetă
B. conţinutul în substanţă activă reprezintă 80 % din cel declarat
B. respectarea riguroasă a tuturor fazelor de fabricare şi C. conţinutul în substanţă activă este cuprins în limitele prevăzute
condiţionare în Specificaţii (normele de calitate)
C. utilizarea de materii prime perfect controlate D. impurităţile chimice înrudite nu depăşesc limitele admise
D. controlul exclusiv al materiilor prime E. după administrare, determină instalarea rapidă a acţiunii.
E. controlul exclusiv al mediului ambiant din incinta de
producţie.
23. Controlul calităţii se referă, printre altele, la:
18. Pentru asigurarea calităţii medicamentelor preparate în farmacie sunt A. prelevarea probelor
necesare, conform Regulilor de Bună Practică de Farmacie: B. controlul de laborator al produsului finit
A. un local corespunzător C. stabilirea Specificaţiilor de calitate
B. o dotare adecvată pentru prepararea medicamentelor D. validarea procesului tehnologic
C. controlul de calitate al medicamentelor industriale existente în E. întocmirea documentaţiei de validare.
farmacie
D. respectarea condiţiilor de păstrare a produselor farmaceutice 24. Rezultatele testelor efectuate în cadrul controlului calităţii unui
E. o bună comunicare medic-farmacist. medicament se exprimă:
19. Stabilitatea medicamentelor, unul dintre criteriile care definesc A. prin aprecieri de tip „admis" sau „respins"
calitatea acestora, se referă la: B. numeric, prin valori aproximative
A. stabilitatea fizico-chimică a substanţei active C. numeric, prin valori specifice
B. stabilitatea fizică a formei farmaceutice D. doar printr-o concluzie generală
C. stabilitatea microbiologică a formei farmaceutice E. prin toate aceste modalităţi.
D. menţinerea conţinutului în substanţă activă în limitele
prestabilite 25. Validarea unui proces tehnologic, ca element de asigurare a calităţii:
E. controlul biodisponibilităţii. A. dovedeşte, în mod documentat, ştiinţific, că procedeul este sub
control
B. dovedeşte, în mod documentat, ştiinţific, că procedeul este D. nu dovedeşte aplicarea corectă a ptocesului tehnologic
reproductibil E. nu are caracter obligatoriu.
C. este o etapă obligatorie în dezvoltarea farmaceutică a
28. Caracteristicile de calitate ale unui produs finit:
produsului medicamentos A. se conferă în etapa de preformulare
D. este o etapă facultativă în dezvoltarea farmaceutică a B. se conferă prin formulare şi preparare
produsului medicamentos C. sunt prevăzute în monografii sau specificaţii de calitate
E. demonstrează că metodele de analiză pentru controlul calităţii D. sunt descrise în dosarul prin care se solicită obţinerea
sunt specifice. Autorizaţiei de punere pe piaţă a produsului de către
producător
26. Controlul calităţii materiilor prime utilizate la fabricarea E. sunt stabilite doar în cursul validării proceselor tehnologice.
medicamentelor priveşte:
A. stabilirea identităţii 29. Care din următoarele afirmaţii privind caracteristicile de calitate ale
unui produs medicamentos sunt adecvate:
B. determinarea purităţii A. trebuie să se încadreze în limitele prevăzute în Specificaţiile
C. ambalarea adecvată şi etichetarea corectă de calitate
D. validarea metodelor analitice folosite în controlul produsului
finit B. se menţin la toate loturile, în timpul producţiei pe scară largă
C. se menţin doar până la eliberarea produsului către pacient
E. validarea etapelor critice ale procedeului de fabricaţie a
D. se menţin pe toată perioada de valabilitate a produsului
produsului finit.
farmaceutic
E. pot varia semnificativ de la o serie la alta, în funcţie de
27. Controalele interfazice efectuate la fabricaţia unui medicament: furnizorii materiilor prime.
A. se referă la controlul factorilor ambientali dintr-un local de
producţie
30. Validarea unui procedeu tehnologic:
B. se referă la controlul fiecărei etape a procesului tehnologic pe
A. se referă la controlul calităţii produsului finit
parcursul desfăşurării acestuia
C. verifică calitatea produşilor intermediari obţinuţi în cursul B. este un program documentat ştiinţific de producător şi inclus
fabricaţiei în documentaţia chimico-farmaceutică a produsului finit
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutica şi Biofarmacie D. aparatura / echipamentul
E. metodele sau propedeele de lucru.
C. demonstrează că procedeul sau părţi ale acestuia sunt
reproductibile şi robuste 34. Procedeele de analiză folosite în controlul calităţii unui medicament,
D. demonstrează că procedeul sau părţi ale acestuia nu sunt desemnând ansamblul de operaţii necesare analizei, includ:.
perturbate de mici schimbări în desfăşurarea procesului A. prepararea produselor intermediare
tehnologic B. validarea procedeelor tehnologice
E. se efectuează în conformitate cu reglementările oficiale în C. prepararea de eşantioane, standarde de referinţă sau de lucru şi
vigoare. reactivi
31. Rezultatul final al validării unui proces tehnologic:
A. nu garantează calitatea produsului finit D. modul de lucru
v
B. conduce la un produs neuniform, dependent de variaţii mici E. formule pentru calculul rezultatelor.
ale procesului tehnologic 35. Un procedeu de analiză trebuie să aibă următoarele caracteristici
C. conduce la un produs de calitate înaltă analitice:
D. conduce la produse uniforme.şi reproductibile în producţia A. fidelitate
industrială B. exactitate
E. stabileşte caracteristicile de validare ale metodelor analitice C. sensibilitate
folosite în controlul medicamentelor. D. liniaritate
E. rapiditate.
32.
Pl 36. Normele de calitate după care se efectuează controlul calităţii
medicamentelor, sunt:
a
n A. Farmacopeile naţionale şi / saU recunoscute
ul B. Norma internă (Specificaţia de calitate) a producătorului
A C. Normele de Bună Practică de Fabricaţie
. D. Normele de Bună Practică Farmaceutică
B. a unui proces tehnologic: este impus producătorului de E. Normele de Bună Practică Clinică.
de validare
autoritatea competentă este propus de autoritatea competentă este
37. Precizaţi variabilele tehnologice care au impact asupra calităţii
propus de producător comprimatelor obţinute prin granulare umedă:
constă într-un plan scris în care va fi descris modul în care va fi A. cantitatea de lichid de granulare
condusă validarea conţine rezultatele validării. B. timpul de granulare
C. mărimea particulelor amestecului de comprimat
33. Precizaţi sursele majore de erori sau variaţii în tehnologia de
D. gradul de polimerizare al excipienţilor folosiţi
preparare a unui medicament care pot afecta calitatea acestuia:
E. testul de dezagregare.
A. metodele analitice de control
B. materiile prime
38. Testele de control al calităţii unui medicament prevăzute în
C. personalul
farmacopei sau Specificaţii (Norme) de control sunt, după caz:
A. fizice
B. chimice 39. Precizaţi determinările biologice prevăzute de F-R.X la controlul
C. microbiologice calităţii perfuziilor:
D. biologice A. pH
E. termice. B. uniformitatea volumului
C. dozare
f
46 47
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmî.
48 39
45. Determinarea A. nu contribuie
D. impurităţi picăturilor pentru ochi numărului total de la asigurarea
pirogene include, microorganisme
E. sterilitate. purităţii acestora
după caz: aerobe din B. este unul din
A. aspect preparate factorii care
40. Contaminarea cu
B. mărimea farmaceutice se face
particule a aerului este asigură puritatea
prin:
particulelor lor
relevantă pentru calitatea A. testul LAL
C. masa totală pe C. se asigură în
medicamentelor (Limulus
recipient mod
fabricate în: Amoebocyte
D. apirogenitate diferenţiat, în
A. boxe sterile Lysate)
E. sterilitate. funcţie de
B. săli curate (clean B. însămânţare
categoriile de
rooms) directă în mediul
43. Conform F.R.X, preparat,
C. spaţii obişnuite de cultură respectiv calea
controlul calităţii C. filtrare prin
de producţie de
supozitoarelor include: membrană
D. compartimentele administrare
de recepţie a A. descriere D. teste D. este influenţată
materiilor prime B. aspect biochimice de factori
E. compartimentele C. friabilitate E. teste diferiţi,
de condiţionare D. comportament farmacodinamice. începând cu
secundară. \ la topire sau materiile
dizolvare 46. Limitarea numărului de prime
E. punct de topire. microorganisme viabile până la
41. Precizaţi probele de
este aplicabilă ambalarea
control oficinale pentru pentru: produsului
preparatele injectabile: 44. Controlul contaminării
A. preparate finit
A. pH-ul soluţiilor microbiene a produselor
injectabile E. este
B. uniformitatea farmaceutice nesterile dependentă doar
volumului B. preparate
urmăreşte determinarea: de formularea
preparatelor lichide perfuzabile
A. pirogenelor medicamentului.
C. uniformitatea C. preparate
B. endotoxinelor
volumului pulberilor oftalmice
bacteriene 48. Puritatea unui
pentru preparate C. numărului total D. forme perorale
medicament se referă la:
injectabile de microorganisme E. preparate
A. absenţa doar a
D. uniformitatea viabile aerobe topice. contaminării
masei pulberilor D. lipsa unor mecanice
pentru preparate microorganisme 47. Calitatea B. lipsa
injectabile patogene microbiologică a contaminării
E. dizolvare. E. activitatea preparatelor microbiologice,
microbiologică a medicamentoase chimice şi
42. Conform F.R..X, antibioticelor. mecanice în
controlul calităţii
conformitate cu 49. Inocuitatea relativă a
standardele, în medicamentului se referă la:
funcţie de tipul A. toleranţa
de preparat sistemică
C. prezenţa B. toleranţa locală
substanţei active în C. absenţa
cantitatea declarată toxicităţii sistemice
D. menţinerea D. eficienţă
aspectului terapeutică
preparatului E.
E. toate cele de mai
sus.
biodisponibilitate
reproductibilă.
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacieautoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
50. în ţara noastră, prepararea medicamentelor se face în conformitate cu

următoarele ghiduri:
A. Regulile de bună practică de laborator (GLP)
1.A,B,C,D
B. Regulile de bună practică clinică (GCP)
2. A, B, C, D
C. ISO 9000
3. B, C, E
D. Regulile de bună practică de fabricaţie (GMP) 50
E. Regulile de bună practică farmaceutică (GPF).
4. A, B, D
5. A, B, C, D
6. A, B, C, D
7. A, D, E
8. A, C, D
9. A, B, C, D
10. B, C, D
11. B, D, E
12. B, C, D, E
13. A, C, D
14. A, B, C, E
15. B, C, E
16. A, C, D,E
17. B,C
18. A, B, D
19. A, B, C,D
20. A, C, D, E
21. A, B,C
22. A, C, D
23. A, B, C
24. A, C
25. A, B, C
26. A, B, C
27. B, C
28. B, C, D
29. A, B, D
30. B, C, D, E 31.C,D
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacieautoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
(1:41-42,2: 666-667,5: 18)
32. C, D RĂSPUNSU (2: 666 - 667; 5: 18)
33. B, C, D, E RI (1:41,3: 145)
34. C, D, E (1:41 -42)
( (1:42,5: 18-19)
35. A, B, C, D
1 (1:42)
36. A, B
: (5: 19)
4 (2: 666)
1 (2: 666)
, (1:42)
3 (3: 147)
: (3: 146)
1 (1:42,3:147)
4 (3: 147)
3 (3: 146)
) (3: 143)
( (1:42)
2
(2: 667)
:
(2: 667 - 668)
6
(1:42)
6
(2: 666)
6
(1:42)
)
(2: 668)
(
(2: 666)
2
(1:41-42)
:
(2:669) \
6
(2: 669)
6
(2: 669)
6
(2: 669)
,
(2: 670)
5
(3: 151)
:
(3: 151)
1
(3: 151)
8
)
51
45. A, B (2: 672)

(3: 147) Capitolul V
46. A, B, C, D
(4: 493)
47. D, E BIODISPONIBILITA TE. BIOECHIVALENŢĂ
(3: 147)
48. A, B
(4: 513)
49. A, B, D (4:710-711)
50. A, B, C, E (4: 889-890) 1. Cantitatea de substanţă activă eliberată din doza existentă în forma
51. Ă, B, D (4: 1081) farmaceutică şi viteza cu care se produce eliberarea, se definesc prin
52. C,D (4: 1082 - 1083) noţiunea de:
53. B, C (2: 88) A. disponibilitate biologică (biodisponibilitate)
54. D, E (2: 75) B. echivalenţă farmaceutică
55. B, C, D (2:610) C. disponibilitate absolută
56. B (2: 610) D. disponibilitate relativă
57. B, C (3: 145) E. bioechivalenţă.
58. D, E
2. Biodisponibilitatea este maximă (100 %) în cazul administrării de:
A. perfuzii
B. injecţii i.m.
BIBLIOGRAFIE C. soluţii de uz intern
D. injecţii i.v.
1. Ana Măria Dumitrescu, D. Lupuleasa, Victoria Hîrjău - Curs de Tehnică E. injecţii s.c.
farmaceutică, voi. 1, Ed. Tehoplast Company S.R.L., Bucureşti, 1995;
3. în faza biofarmaceutică, substanţa activă parcurge următoarele etape:
2. S. Leucuţa, - Tehnologiefarmaceutică industrială, Ed. Dacia, Cluj Napoca,
A. eliberarea din forma farmaceutică
2001; B. dizolvarea
3. Popovici Iuliana, D. Lupuleasa - Tehnologie farmaceutică, Voi. I, Ed. C. absorbţia
Polirom, Iaşi, 1997; D. distribuţia
4. *** Farmacopeea Română, ediţia a X-a, Ed. Medicală, Bucureşti, E. eliminarea.
1993;
4. In cazul comprimatelor, primul proces care are loc după administrare,
5. *** Agenţia Naţională a Medicamentului: Hotărârea Consiliului
pentru ca substanţa activă să fie disponibilă pentru absorbţie, este:
ştiinţific nr. 17 / 09.12.1999. Reguli de Bună Practică de Fabricaţie.
A. dizolvarea substanţei active în fluidele gastrointestinale
B. ionizarea substanţei active
C. dizolvarea substanţei active în sânge
52 44
D. dizolvarea substanţei active în epiteliul gastrointestinal Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
E. dezintegrarea, fragmentarea - dezagregarea comprimatului.
9. Biodisponibilitatea absolută a unui medicament exprimată în procente
reprezintă:
5. Absorbţia nu este implicată când medicamentul este administrat pe A. raportul dintre concentraţia sanguină a unui preparat de
una din următoarele căi: referinţă şi cea obţinută prin administrarea formei
A. orală farmaceutice testate
B. intravenoasă B. raportul dintre concentraţia sanguină a unei soluţii orale cu
C. intramusculară aceeaşi cantitate de substanţă activă şi concentraţia sanguină
D. rectală realizată după administrarea preparatului testat
E. subcutanată. C. raportul dintre concentraţia sanguină a medicamentului testat
şi cea obţinută prin administrarea intravenoasă a unei soluţii
6. Eliminarea substanţei medicamentoase din organism se face: cu acelaşi conţinut în substanţă activă
A. prin ficat D. raportul dintre concentraţia sanguină a unui medicament
B. sub forma unuia sau mai multor metaboliţi în general inactivi administrat intravenos şi cea atinsă prin administrarea formei
C. cu viteză constantă independentă de viteza de absorbţie farmaceutice testate, cu acelaşi conţinut în substanţă activă
D. prin rinichi, intestin, plămâni, piele, salivă E. raportul dintre concentraţia sanguină a medicamentului testat
E. sub formă de metaboliţi şi / sau sub formă neschimbată. şi cea a unui preparat administrat rectal cu aceeaşi cantitate de
substanţă activă.
7. Eliminarea substanţei medicamentoase din organism se caracterizează
prin următorii parametrii farmacocinetici: 10. Cea mai utilizată metodă de evaluare a biodisponibilităţii este:
A. constanta vitezei de eliminare A. măsurarea efectelor farmacologice - determinări efectuate pe
B. constanta vitezei de absorbţie oameni
C. perioada de înjumătăţire B. măsurarea şi reprezentarea grafică a variaţiei concentraţiei
D. constanta vitezei de dizolvare sanguine a substanţei medicamentoase în funcţie de timp
E. „clearance-ul". C. determinarea concentraţiei de substanţă medicamentoasă la
locul de acţiune
8. în faza farmacocinetică are loc transformarea „in vivo" a substanţei D. determinarea vitezei de eliberare „in vitro" a substanţei
active, care parcurge următoarele etape: medicamentoase din forma farmaceutică
A. absorbţia E. determinarea concentraţiei de substanţă activă în urină.
B. dizolvarea
C. distribuţia 11. Lichidele utilizate pentru determinarea „in vitro" a vitezei de
D. eliberarea din forma farmaceutică dizolvare pot fi:
E. eliminarea (biotransformare şi excreţie). A. plasma
B. apa distilată
C. soluţie de acid clorhidric 0,1 mol/l (suc gastric artificial)
52 45
D. urină Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
E. soluţie izotonică de clorură de sodiu.
C. studii preclinice la cel puţin trei specii de animale
12. Studiile vitezei de dizolvare „in vitro" a medicamentelor sunt D. teste de îmbătrânire accelerată
folositoare în evaluarea biodisponibilităţii numai dacă sunt corelate E. teste de dezagregare.
cu:
A. dozarea substanţei medicamentoase din forma farmaceutică 13. Factorii care influenţează biodisponibilitatea substanţei active
B. studii „in vivo" ' dintr-un preparat medicamentos, sunt următorii:
52 46
54 47
A. proprietăţile fizico-chimice ale substanţei active 18. Polimorfii unei substanţe se diferenţiază prin:
B. tipul şi cantitatea substanţelor auxiliare A. aranjament structural
C. procesul tehnologic folosit la preparare B. presiune de vapori
D. factorii fizici externi
C. compoziţie chimică
E. factorii fiziologici şi patologici.
D. biodisponibilitate
E. proprietăţi optice.
14. Factorii specifici substanţei medicamentoase care influenţează
biodisponibilitatea, sunt:
A. solubilitatea, viteza de dizolvare 19. Un polimorf metastabil al unei substanţe farmaceutice se
caracterizează prin:
B. constanta de ionizare
C. polimorfismul A. un conţinut mai scăzut de energie liberă
D. mărimea particulei B. viteza de dizolvare mai mică în apă
E. polaritatea solventului. C. stabilitate mai mare
D. biodisponibilitate inferioară
15. Biodisponibilitatea unei substanţe administrate intern se măreşte prin: E. nici una din afirmaţiile de mai sus nu este valabilă.
A. micronizare
B. micşorarea suprafeţei specifice 20. Un polimorf metastabil al unei substanţe farmaceutice se diferenţiază
C. utilizarea de polimorfi metastabili de polimorful stabil, corespunzător prin:
D. folosirea de derivaţi solubili A. viteză de dizolvare mai mare în apă
E. folosirea de polimorfi cu energie liberă scăzută. B. stabilitate mai mare
C. biodisponibilitate superioară
16.Micronizarea măreşte tolerabilitatea şi biodisponibilitatea D. punct de topire mai ridicat
medicamentelor administrate intern, cu excepţia: E. conţinut mai scăzut de energie liberă.
A. nitrofurantoinei
B. aspirinei 21. Forma anhidră a unei substanţe cristalizate se diferenţiază de cea
hidratată prin:
C. indometacinului
A. viteză mai mare de dizolvare
D. digoxinei
B. biodisponibilitate mai mare
E. griseofulvinei.
C. conţinut mai mare în energie internă
D. eficacitate scăzută
17. în general, pentru mărirea vitezei de absorbţie a unei substanţe active
E. nici unul dintre răspunsuri nu este corect.
administrate intern, se recomandă:
A. folosirea de polimorfi metastabili
22. Factorii fiziologici care influenţează biodisponibilitatea la absorbţia
B. micşorarea gradului de dispersie
pe cale orală sunt următorii:
C. folosirea de polimorfi cu energie liberă mai mică
A. mărimea suprafeţei de absorbţie
D. acoperirea cu pelicule
B. cantitatea, compoziţia şi pH-ul fluidului intern în care se
E. reţinerea substanţei active într-o matriţă hidrófoba.
produce cedarea '
48
57
E. nici unul dintre răspunsuri nu este corect.
C. complexarea substanţei active cu alţi constituenţi ai
medicamentului 27. Viteza de eliberare a substanţei active din formele farmaceutice cu
D. efectul „primului pasaj" administrare perorală scade, în general, în ordinea:
E. starea de boală a pacientului. A. suspensii apoase - soluţii apoase - capsule - pulberi -
comprimate - drajeuri
23. Caracteristicile individuale care pot influenţa răspunsul terapeutic al B. soluţii apoase - pulberi - suspensii - capsule - comprimate -
unui medicament administrat perorai sunt: drajeuri
C. soluţii apoase - suspensii apoase - drajeuri - comprimate -
A. sexul capsule - pulberi
B. forma farmaceutică D. drajeuri - comprimate - capsule - pulberi - suspensii apoase -
C. vârsta soluţii apoase
D. starea patologică E. soluţii apoase - suspensii apoase - pulberi - capsule -
E. motilitatea gastro-intestinală. comprimate - drajeuri.
24. Factorii farmaceutico-tehnologici care pot influenţa 28. Două medicamente prezintă echivalenţă farmaceutică atunci când:
biodisponibilitatea sunt: A. conţin cantităţi identice din aceleaşi substanţe active,
A. tipul de formă farmaceutică ' prelucrate în forme farmaceutice de acelaşi tip (destinate
B. procedeul de fabricaţie aceleiaşi căi de administrare) şi care răspund aceloraşi
C. momentul administrării medicamentului exigenţe de calitate
D. constanta de disociere a substanţei active B. produc aceleaşi efecte terapeutice
E. tipul şi cantitatea substanţelor auxiliare. C. au aceeaşi viteză de absorbţie
D. se administrează pe aceeaşi cale
25. Agenţii tensioactivi pot influenţa biodisponibilitatea substanţelor E. nici una din afirmaţiile de mai sus nu este valabilă.
active prin:
A. favorizarea umectării 29. Două tipuri de comprimate sunt bioechivalente atunci când:
B. prelungirea timpului de evacuare a conţinutului stomacal A. prezintă echivalenţă chimică
C. modificarea permeabilităţii celulare B. conţin substanţe active diferite care au aceeaşi acţiune
terapeutică
D. complexare
C. au aceleaşi substanţe auxiliare
E. micşorarea constantei dielectrice a mediului.
D. conţin cantităţi egale din aceleaşi substanţe medicamentoase şi
26. Agenţii de vâscozitate utilizaţi pentru formele lichide, pot influenţa permit trecerea cu aceeaşi viteză a substanţelor active în
circulaţia sanguină
biodisponibilitatea substanţelor active prin:
A. descreşterea motilităţii intestinale E. sunt echivalente farmaceutice sau alternative farmaceutice
B. scăderea vitezei de dizolvare a substanţei active care, realizează aceleaşi concentraţii sanguine de substanţă
activă, cu viteze asemănătoare.
C. micşorarea vitezei de golire a stomacului
D. scăderea vitezei de deplasare a moleculei de substanţă activă
către membranele de absorbţie
49
57
30. Precizaţi cazurile în care nu este necesară determinarea (1:44)
biodisponibilităţii: (4: 16, 1:45,3: 179,2:218)
A. forme farmaceutice cu eliberare prelungită (2:44,3:163) '
B. forme farmaceutice cu eliberare întârziată (1:56,3: 164)
C. soluţii injectabile (4: 16, 1:45,3: 165)
D. gaze pentru inhalaţie i (1:44,3: 165)
E. medicamente cu aplicare locală, pe mucoase, care nu necesită (3: 165)
absorbţie, pentru a fi eficiente. (1:44,3: 165)
(4: 16, 1:45,3: 179)
31. Produsele medicamentoase sunt considerate alternative farmaceutice (1:47,3: 181)
1. A
dacă: (2: 225)
2. A, D
A. conţin aceeaşi entitate terapeutică (4: 15)
3. A, B
B. entitatea terapeutică diferă în forma chimică (sare, ester, etc.) (4:19-20,1:51,3:186,2:232)
4. E (1:52-55,3: 186 - 190, 2-221)
5. B 4.18- 19, 1:53,3:188 '
C. diferă sub aspectul formei farmaceutice (2:18,1:53,3.187) (1:52-55,3:
6. B , D , E 7-
D. diferă în conţinutul în substanţă medicamentoasă 186- 190) (4: 18, 1:53,3: 188)
A, C,E
E. sunt echivalente farmaceutic. (4:18- 19,1:54,3:188)
(1:54,3:188)
32. Alegeţi substanţele medicamentoase care pot crea probleme
8. A,C,E (4: 18, 1:54,3: 189)
biofarmaceutice: 9. C (1:51,3: 192- 194)
A. substanţe cu solubilitate mare în apă 10. B (4: 15)
B. substanţe cu solubilitate redusă în apă I1.B.C. (1: 55-56, 3: 190- 192)
C. substanţe cu viteză de dizolvare mare 12. B (4:20,1:57,3:191)
D. substanţe cu absorbţie limitată la un anumit segment al 13. A, B, C, E (1:58,3: 191)
tractului digestiv 14. A, B, C, D (1:56,3: 191) (4: 16,
E. substanţe cu metabolizare locală, rapidă. 15. A, C, D 16: 1:46) (4:16,1:46) » (5:
121) (5: 119) (5: 112)
A
33. Medicamentele generice: (5: 120)
17. A
A. sunt denumite şi produse practic similare 18- A,B,D,E
B. sunt denumite şi medicamente multisursă interschimbabile 19. E
C. sunt alternative farmaceutice 20. A, C, D
, D. au aceeaşi compoziţie calitativă şi cantitativă E. sunt bioechivalente 21. A, B,C
cu produsul de referinţă. 22. A, B, D, E BIBLIOGRAFIE
Teste de autoevaluare r^ntri, ^lf1rilli T , . . ^
23. A,C,D,E 1. Ana Mana Dumitrescu, D. Lupuleasa, Victoria Hîrjău - Curs
-------E-J^g£SiizIghnolog,e Farmaceutica şi Biofarm»n,> 24. A, B, E de Tehnică farmaceutică, voi 1, Ed. Tehnică farmaceutică,
25. A, B, C,D voi 1, Ed. Tehoplast Company S.R.L., Bucureşti ,1995 ;
26. A, B, C, D ,
RĂSPUNSURI 27. E
50 28. A
29. D, E 57
30. C, D, E
31. A, B,C,D
C. volumul de solvent (în mililitri) necesar pentru a dizolva
lgram substanţă solidă sau 1 mililitru substanţă lichidă la t°=
2. S. Leucuţa - Farmacocinetica în terapia medicamentoasă, Ed. Medicală, 20±2°C , . .
»
Bucureşti, 1989 ; D. cantitatea de solvent necesară pentru a dizolva 100 grame

3. D. Lupuleasa, luliana Popovici - Tehnologie farmaceutică, voi. 1, substanţă solidă la t° = 20 ± 2° C
Ed. Polirom, laşi, 1997 ; E. expresii: foarte uşor solubil, uşor solubil, solubil, etc.
4. V. Stănescu - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983
4. Solvenţii utilizaţi la prepararea soluţiilor medicamentoase trebuie să
5. S. Leucuţa - Tehnologia farmaceutică industrială, Ed. Dacia, Cluj Napoca,
îndeplinească condiţiile:
2001. A. să prezinte inerţie fiziologică şi chimică
B. să aibă putere mare de dizolvare
Capitolul VI C. să fie puri
D. sa aibă constantă dieléctrica mică
SOLUŢII E. să fie stabili.
5. Solvenţii indicaţi de F.R.X. ca fiind cei mai folosiţi, pentru prepararea

1. Soluţiile prezintă multiple avantaje ca formă farmaceutică, deoarece: soluţiilor medicamentoase sunt:
A. se pot utiliza pe toate căile de administrare A. apa
B. permit o dozare exactă a substanţelor active B. alcool
C. oferă acţiune promptă şi biodisponibilitate mare C. glicerol
D. pot fi îndulcite, aromatízate şi colorate D. propilenglicol »
E. au o stabilitate mare în timp. E. uleiuri vegetale.
2. Conform F.R.X, la prepararea soluţiilor se respectă următoarele 6. Conform F.R. X, supliment 2004, prin „apă distilată" se înţelege:
reguli: A. apă purificată prin schimb ionic
A. ordinea şi modul de dizolvare se efectuează în funcţie de B. apă purificată prin electroosmoză
natura şi proprietăţile substanţelor active C. apă purificată preparată prin distilare
B. substanţele volatile se adaugă la sfârşit D. apă purificată prin osmoză inversă
C. completarea cu solvent se face la volumul specificat (m/v) E. apă pentru preparate injectabile.
D. soluţia finală se filtrează dacă e cazul 7. Care sunt metodele de obţinere a apei folosită ca solvent la prepararea
E. când se prepară soluţii cu substanţe puternic active sau toxice, soluţiilor?
se vor folosi întotdeauna soluţii titrate. A. distilarea
B. demineralizarea
3. Solubilitatea substanţelor conform F.R.X, se exprimă prin: C. adsorbţia
A. cantitatea în grame de substanţă dizolvată în Îmi de solvent la D. ultrafiltrarea
t° = 20 ± 2° C E. osmoza inversă.
B. cantitatea în grame de substanţă dizolvată în 100 ml de solvent
la t° = 20 ± 2° C 8. Conform F.R.X, prin „alcool" se înţelege:
A. alcool absolut
51
57
B. asigură stabilitatea substanţelor uşor hidrolizabile
B. alcool concentrat C. se poate administra intern şi extern
C. alcool diluat D. este miscibil cu apa şi alcoolul etilic
D. alcool de 96c E. se transformă în organism în produşi toxici.
E. alcool de 70c.
14. Propilenglicolul este miscibil cu:
9. Alcoolul este miscibil cu: A. apa
A. apa B. alcoolul
B. acetona C. uleiul de parafină
C. cloroformul D. glicerina
D. eterul E. uleiul de floarea-soarelui.
E. uleiurile grase. 15. Următoarele afirmaţii referitoare la uleiul de floarea-soarelui sunt
10. Contracţia de volum care apare când alcoolul şi apa distilată sunt adevărate, cu excepţia:
amestecate se datorează în primul rând: A. este cel mai frecvent ulei vegetal folosit ca solvent
A. forţelor de atracţie Van der Waals B. este un bun dizolvant pentru substanţe lipofile şi uleiuri
B. legăturilor covalente volatile
C. legăturilor ionice C. este miscibil cu benzina, eterul, cloroformul
D. legăturilor de hidrogen D. este un bun dizolvant pentru substanţele hidrofile
E. schimbărilor de temperatură. E. se poate administra intern şi extern.
11. Care din următoarele soluţii alcoolice sunt prevăzute de F.R.X? 16. Conform F.R. X, soluţiile titrate cu substanţe toxice şvi puternic
A. soluţia alcoolică de camfor 10 % (spirt camforat) active se prepară în diluţie de:
B. soluţia alcoolică de mentol 1 % (spirt mentolat) A. 1 : 1
C. soluţia de clorură de amoniu anisată B. 1 : 10
D. alcoolul boricat 4 % C. 1 : 1000
E. soluţia alcoolică de iod- iodurat (tinctura de iod). D. 50 : 100
E. 1 : 100.
12. Următoarele afirmaţii referitoare la glicerol, ca solvent, sunt
adevărate, cu excepţia: 17. Următorii factori influenţează viteza de dizolvare:
A. este higroscopic A. suprafaţa de contact solid / lichid
B. nu permite dezvoltarea microorganismelor B. constanta crioscopică a mediului de dizolvare
C. se foloseşte mai ales pentru preparatele topice C. difuziunea
D. este complet lipsit de acţiune terapeutică proprie D. agitarea
E. la cald are putere de dizolvare mai mare. E. temperatura.
13. Care din următoarele afirmaţii referitoare Ia propilenglicol nu este 18. Solubilizarea poate fi obţinută:
valabilă? A. prin introducerea de grupări hidrofile în molecula substanţelor
A. este un lichid vâscos şi higroscopic medicamentoase medicamentelor
52
57
B. prin formarea de complecşi sau de asociaţii moleculare C. cremofori
C. prin utilizarea de cosolvenţi " D. săruri cuaternare de amoniu E.
D. prin înglobare în micele săpunuri.
E. prin salefiere.
24. Care din următoarele substanţe tensioactive sunt neionice?
19. Mărirea solubilităţii prin hidrotropie se bazează pe: A. polisorbaţi
A. activarea punţilor de hidrogen B. alchilsulfaţi
B. formarea de complecşi C. cremofori
C. formarea de săruri D. săruri cuaternare de amoniu
D. scăderea tensiunii interfaciale E. esteri ai zaharozei.
E. formarea de micele. 25. Care din următoarele substanţe se folosesc ca edulcoranti pentru
20. Prin complexare cu ciclodextrine se obţine o creştere a solubilităţii preparatele de uz intern?
unor medicamente ca: A. zaharoza
A.glicozide cardiotonice B. aspartamul
B.iod C. zaharina sodică
C.benzodiazepine D. lactoza
D.prostaglandine E. sorbitomi.
E. vitamine liposolubile.
26. Un conservant pentru soluţii trebuie să îndeplinească următoarele
21. Care din următoarele proprietăţi fizice ale unei soluţii apoase de condiţii: »
substanţe tensioactive variază brusc când se realizează concentraţia A. să fie eficient în concentraţii mici
micelară critică? B. să împiedice multiplicarea şi creşterea microorganismelor
A. conductibilitatea C. să aibă spectru larg de acţiune
B. indicele de refracţie D. să fie netoxic, neiritant şi stabil
C. tensiunea superficială E. să fie biodegradabil.
D. vâscozitatea Care din următoarele soluţii medicamentoase sunt de uz intern?
E. presiunea osmotică. A. limonadele
B. poţiunile
22. Solubilizarea micelară se poate aplica în cazul: C. loţiunile
A. vitaminelor hidrosolubile D. soluţiile buvabile
B. hormonilor steroidieni E. elixirele.
C. substanţelor volatile
D. antibioticelor 28. Administrarea soluţiilor pe cale bucală prezintă următoarele
E. antisepticelor. avantaje:
A. absorbţia rapidă
23. Care din următoarele substanţe tensioactive sunt anionice? B. evitarea primului pasaj hepatic
A. polisorbaţi C. evitarea inactivării substanţelor medicamentoase în sucurile
B. alchilsulfaţi digestive
53
57
D. o dozare foarte exactă a substanţelor medicamentoase 34. Conform F.R.X, la Separanda se păstrează:
E. administrare uşoară. A. siropul de balsam de Tolu
B. siropul de codeină 0,2 %
29. Care din următoarele soluţii de uz intern se conservă în recipiente C. siropul simplu
colorate? D. siropul de mătrăgună
A. soluţia de clorură de amoniu anisată E. nici unul din siropurile de mai sus.
B. soluţia apoasă de iod - iodurat
C. siropul de mătrăgună 35. Următoarele siropuri sunt prevăzute ca monografii individuale în
F.R.X, cu excepţia:
D. soluţia de acetat de amoniu 15 %
A. siropului simplu
E. soluţia de cloroform 0,5 %.
B. siropului de balsam dé Tolu
30.Temperatura de conservare a siropurilor este, conform F.R. X, de:
A. 2-8°C C. siropului de portocale
D. siropului de codeină 0,2 %
B. 8- 15° C
C. 15-25°C E. siropului de mătrăgună.
D. 30-40°C
36. Care din următoarele materiale se folosesc ca agenţi de clarificare a
E. temperatura nu are importanţă la conservarea siropurilor.
siropurilor?
31. Siropul simplu are concentraţia în zahăr: A. hârtie de filtru
A. 40% B. talc
B. 58% C. celuloza microcristalină »
C. 64% D. caolin
D. 48% E. cărbune activ.
E. 70%.
37. Pentru conservarea siropurilor cu concentraţie inferioară siropului
32. Datorită invertirii zahărului în timpul conservării necorespunzătoare, simplu, F.R.X indică utilizarea de:
siropul simplu prezintă: A. clorura de benzalconiu I %0
A. un gust mai puţin dulce decât a fost iniţial B. borat de fenilmercur 2 %o
B. o scădere a presiunii osmotice C. amestec Nipagin : Nipasol 9:1, în concentraţie de 1,5 %a
C. un gust mai dulce decât a fost iniţial D. amestec Nipagin : Nipasol 3:1, în concentraţie de 1 %o
D. un aspect opalescent E. amestec Nipagin : Nipasol 1:9, în concentraţie de 1,5 %o.
E. nici una din afirmaţiile de mai sus nu este adevărată.
38. Conform F.R.X, substanţele auxiliare folosite la prepararea
33. Obţinerea siropurilor prin dizolvarea zahărului în apă sau soluţii siropurilor medicamentoase, sunt:
medicamentoase, la rece, prezintă următoarele avantaje: A. agenţi pentru corectarea gustului
A. evitarea alterării substanţelor active B. agenţi pentru corectarea mirosului
B. evitarea hidrolizei şi caramelizării zaharozei C. agenţi pentru ajustarea pH-ului
C. mărirea vitezei de dizolvare D. agenţi pentru creşterea vâscozităţii
D. mărirea vitezei de filtrare a siropului E. conservanţi antimicrobieni potriviţi.
E. obţinerea de preparate limpezi.
54
57
39. Limonadele: 44. Soluţia de citrat de magneziu prezintă acţiune:
A. sunt soluţii îndulcite şi aromatizate, destinate administrării A. antiemetică
interne B. laxativ - purgativă
B. au solvent hidroalcoolic C. antidiaretică
C. pot fi gazoase sau negazoase D. antiacidă (
D. se prepară la nevoie E. sedativă.
E. se păstrează timp scurt (1 -2 zile), la rece.
45. Soluţia de citrat de magneziu este cunoscută sub denumirea:
40. Componenta alcalină a soluţiei efervescente prevăzută de F.R. X A. soluţia Sabouraud
este: B. limonada Roge
A. carbonat de sodiu C. soluţia Burow
B. hidrogenocarbonat de sodiu D. poţiunea Riviere
C. acetat de sodiu E. soluţia Lugol.
D. fosfat disodic
E. tartrat de sodiu. 46. Care dintre următoarele afirmaţii despre apele aromatice sunt
adevărate?
41. Acizii organici folosiţi la prepararea limonadelor sunt:
A. acid acetic A. sunt soluţii apoase de uleiuri volatile utilizate ca atare sau ca
B. acid citric vehicul
C. acid oleic B. se obţin prin dizolvarea directă a uleiurilor volatile în apă
D. acidtartric C. se obţin prin distilarea uleiurilor volatile cu vapori de apă
E. acid lactic. D. sunt soluţii apoase de substanţe solide volatile
E. sunt soluţii apoase saturate de uleiuri volatile.
42. Componenta acidă a soluţiei efervescente prevăzută de F.R. X este:
47. Care dintre următoarele soluţii medicamentoase sunt de uz extern?
A. acidul clorhidric
B. acidul fosforic A. loţiuni
C. acid citric B. ape de gură
D. acid lactic C. clisme
E. acid tartric. D. elixire
E. gargarisme.
43. Soluţia efervescentă (limonada gazoasă) se foloseşte pentru 48. Soluţiile în glicerina sunt preparate farmaceutice lichide:
acţiunea:
A. laxativă A. obţinute prin dizolvarea substanţelor active în glicerina, la
B. antidiareică rece sau la cald
C. antiacidă B. folosite pentru uz extern
D. antiemetică C. care pot produce deshidratarea ţesuturilor
E. antiseptică. D. care sunt lichide mai vâscoase decât soluţiile apoase
E. care sunt contaminate uşor de microorganisme.
55
57
54. Conform F.R.X, la prepararea picăturilor pentru nas se pot folosi ca
substanţe auxiliare:
49. Preparatele lichide vâscoase, destinate a fi aplicate pe gingii, pe
A. solubilizanţi
pereţii interni ai cavităţii bucale şi pe faringe, se mai numesc:
B. agenţi pentru creşterea vâscozităţii
A. colutorii
C. agenţi pentru ajustarea pH - ului
B. gargarisme
D. aromatizanţi
C. pensulaţii
E. conservanţi antimicrobieni potriviţi.
D. badijonaje
E. ape de gură. 55. Conform F.R. X, pH -ui picăturilor pentru nas trebuie să fie cuprins
între:
între:
50. Care dintre următoarele preparate de uz extern sunt oficinale? 56. Monografia „Otoguttae" din F.R.X cuprinde preparate
A. soluţia Sabouraud A. 7,0- 8,5
B. 6,0- 7,5 din
B. soluţia Burow următoarele forme farmaceutice:
C. 4,5- 7,5
C. soluţia apoasă de iod - iodurat A. soluţii
D. 4,5- 6,0
D. soluţia alcoolică de iod - iodurat E. 4,0- 5,5 B. colutorii
E. glicerina boraxată 10 %. . C. emulsii
51. Administrarea endonazală pentru efect sistemic prezintă următoarele
avantaje: D. tincturi
A. absorbţie rapidă E. suspensii.
B. evitarea primului pasaj hepatic
C. evitarea inactivării substanţelor medicamentoase în sucurile 57. Conform F.R.X, solvenţii cei mai folosiţi la prepararea picăturilor
digestive auriculare sunt: '
D. prejudicierea funcţiei ciliare A. apa
E. uşurinţă Ia administrare. B. glicerolul
C. alcoolul diluat
52. Conform F.R.X, la prepararea picăturilor pentru nas se utilizează D. propilenglicolul
următoarele vehicule:
E. uleiul de parafină.
A. apa distilată
B. soluţia izotonică de clorură de sodiu 58. Conform F.R.X, pH - ul soluţiilor apoase pentru picăturile
C. uleiul de floarea - soarelui neutralizat auriculare trebuie să fie cuprins între:
D. uleiul de vaselină
A. 7,0-8,0
E. soluţia izotonică de glucoza.
B. 5,0-7,5
53. La prepararea picăturilor pentru nas se admite folosirea următoarelor C. 4,5-8,5
vehicule, cu excepţia: D. 4,0-6,0
A. uleiului de floarea - soarelui neutralizat E. 6,0-9,0.
B. soluţiei izotonice de glucoza
C. parafinei lichide 59. Apele de gură (spălaturile bucale):
D. mucilagului de metilceluloză 2 % A. sunt soluţii apoase sau hidroalcoolice utilizate pentru clătirea
E. soluţiei izotonice de clorură de sodiu. cavităţii bucale
B. au acţiune antiseptică, răcoritoare, dezodorizantă
56
57
C. au o reacţie acidă B. 10
D. au efect de scurtă durată C. 5
E. sunt soluţii concentrate care se diluează înainte de D. 20
administrare. E. 50.
60. La prepararea tincturii de iod, descrisă de F.R.X, se folosesc: 65. Câte grame de soluţie de rivanol \%o sunt necesare pentru a prepara
A. iod 400 g soluţie 0,5 %o?
B. iodură de potasiu A. 10
C. alcool de 95c B. 50
D. alcool de 70° C. 200
E. alcool de 50c. D. 100
61. Soluţiile pentru gargarisme:
A. sunt soluţii hidroalcoolice destinate spălării bucale
B. sunt soluţii apoase destinate gargarei, în scopul obţinerii unui E. 40.
efect local
C. se folosesc sub formă de soluţii concentrate 66. Câte grame de CaC12 ■ 6H20 conţin 100 g soluţie stoc de clorură de
D. când se prezintă ca soluţii concentrate, se diluează înainte de
întrebuinţare calciu?
E. nu trebuie să fie înghiţite. A. 0,1
B. 10
62. Soluţii pentru spălări auriculare: C. 25
A. sunt destinate curăţirii conductului auditiv extern D. 50
B. se administrează sub formă de picături E. 95.
C. au un pH slab alcalin
D. cele apoase trebuie să aibă un pH care să se încadreze în 67. O soluţie de boratfenilmercur 0,002 % este o soluţie:
limitele fiziologice A. 1 1000
E. trebuie să fie sterile dacă se aplică înaintea unei intervenţii B. 1 10 000
chirurgicale C. 1 20 000
D. 1 50 000
63. Soluţiile pentru spălări nazale: E. 1 : 100
A. sunt în general soluţii apoase hipertonice 000.
B. sunt în general soluţii apoase izotonice
68. Care va fi concentraţia finală a unei soluţii de albastru de metilen
C. au efect vasoconstrictor
obţinută prin diluarea până la 2000 g a 50 g soluţie 0,1 %?
D. sunt utilizate pentru curăţarea foselor nazale
A. 0,02%
E. trebuie să fie sterile, când sunt destinate aplicării pe mucoasa
lezată. B. 0,01 %
C. 0,0025%
64. Câte grame de perhidrol sunt necesare pentru a prepara 200 g apă D. 0,001 %
oxigenată? E. 0,0005%.
A. 3
57
57
72.La 50 g soluţie oficinală de acetat de amoniu, se adaugă 25 g apă
69. Câte grame de violet de genţiana 0,5 % sunt necesare pentru a distilată. Precizaţi concentraţia pe care o are soluţia finală:
prepara 500 g soluţie 0,01 %? A. 3,75%
B. 7,5%
A. 1
B. 5 C. 10%
D. 15%
C. 10
E. 5%.
D. 50
E. 100.
73. Câte grame de soluţie titrată de sulfat de atropină l % sunt necesare
70. Care va fi concentraţia finală a unei soluţii de acetotartrat de pentru a prepara o prescripţie magistrală care necesită 4 mg sulfat
aluminiu dacă la 250 g soluţie 10 % se adaugă 1 kg de apă distilată? de atropină?
A. 0,2
A. 2,00%
B. 0,4
B. 2,50%
C. 2
C. 1,30%
D. 4
D. 3,00%
E. 1.
E. 0.55%.
74. Câte grame de soluţie de peroxid de hidrogen 3 % ar fi necesare
pentru a prepara 120 g soluţie 1 % peroxid de hidrogen? Ce cantitate
de apă se foloseşte la prepararea soluţiei respective?
71. Pe o prescripţie medicală se solicită eliberarea unui preparat care A. 100,20
conţine 10 g CaC12 • 6 H20. Câte grame din soluţia stoc va folosi B. 40,80 »
farmacistul? C. 60,60
A. 100 D. 80,40
B. 15 E. 20,100.
C. 20
D. 25 75. Ce cantitate (g) de alcool concentrat este necesară pentru a se
E. 30. prepara 2 kg de tinctura de iod?
A. 872,1 g
B. 912,5 g
58
57
C. 459g
D. 918 g RĂSPUNSURI
E. 541.
1. A, B, C, D (3: 221-222)
76. Ce cantităţi de alcool concentrat şi apă sunt necesare pentru a 2. A, B, D, E (5: 849)
prepara 300 g alcool diluat? 3. C, E (5: 984)
A.. 202,5 g şi 97,5 g 4. A, B,C, E (1:69)
B. 67,5 g şi g 232,5 g 5. A, B, C, E (5: 849)
C. 162,3 g şi 137,7 g 6. C (2: 26)
D. 254,1 g şi 45,9 g 7. A, B, D, E (3:251-252)
E. 91,8 g şi 208,2 g. 8. B, D (5: 36,98)
9. A, B,C, D (3:263,2: 71)
77. Ce cantitate de zahăr (g) este necesară pentru a prepara 3 kg sirop 10. D (1: 71,3:263)
11. A, E (5: 854, 860)
simplu.
12. D (1:72,3:264)
A. 2000 13. E (1:70-71,3:264)
B. 1500 14. A, B, D (1:73,3:264)
C. 2500 15. D (1:74,3:265)
D. 1440 16. B, E (5: 849)
E. 1920. 17. A, C, D, E (3:227- 239,276)
18. A, B, C,D (1:81)
78. Câte grame HC1 concentrat sunt necesare pentru a prepara 2 kg de 19. A, B, D (1:82)
HC1 diluat? (Conform F.R.X, HC1 concentrat = 36,5 %, iar HC1 20. A, C, D, E (1:82)
diluat =10%). 21. A, B, C, D (1: 83)
A. 74 22. B, C, D, E (1:86)
B. 548 23. B, E (1:83)
C. 600 24. A, C, E (1:83)
D. 1096 25. A, B, C, E (1: 105,3:269)
E. 1500. 26. A, B, C, D (3: 272)
27. A, B, D, E (1:96,3:221)
28. A, D, E (3:220)
29. A, B, E (2:21-26) \
30. B (5: 845)
31. C (1: 100,3: 291)
32. B, C, D (1:102,3:290)
33. A, B (1: 100,3: 291)
34. D (5: 845-849)
35. C (5: 845-849)
59
78
36. A, B, D, E (5: 101,3:296)
60
78
Teste de autoevaluare neutru studenţi - Tehnologie
FarmaceuticăjiBigfarrr^cie Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
37. C(5: 845)38. A, B, D, E(5: 844)39.
A, C, D, E(3: 298)40. B(5: 859)41. B, 77. E
D, E(2:21,3:299)42. C(2: 22, 8: 859)43. 78. B
D(2: 23)44. B(2: 26, 8: 868)45. B(2:
25)46. A, B, C, E(1: 103-104,4: 304)47.
A, B, C, E(3: 221)48. A, B, C, D(2: RĂSPUNSURI, CALCULE SOLUŢII.
96)49. A, D(3: 340)50. B, D(5: 850,
64. D
866)51. A, B, C, E(3: 321)52. A,
Perhidrolul este o soluţie de peroxid de hidrogen 30 %, iar apa oxigenată
B,C,E(5: 823)53. C(3: 332-333)54. A, este o soluţie de peroxid de hidrogen 3 %. Se determină cantitatea de
B, C, E(5: 823)55. B(5: 823)56. A, C, perhidrol necesară pentru obţinerea apei oxigenate astfel:
E(5: 716)57. A, B, C, D(5:716)58. B(5: 30gH2O2----------------100 g perhidrol
716)59. A, B, D, E(1: 111,2: 3 gH202----------------- x
114,6:83,8)60. A, B, E(2:81,8:886)61. x = 10 g perhidrol pentru 100 g soluţie Pentru 200 g soluţie
B, D, E(6:86)62. A, D, E(6: 82)63. B, D, sunt necesare 20 g perhidrol. Deci pentru a prepara 200 g apă oxigenată
E(6:126)64. D65. C66. D67. D68. C69. sunt necesare 20 g perhidrol şi 180 g apă distilată.
C70. A71.C72. E73. B74. B75. A76. A
65. C
I. Se determină cantitatea de rivanol conţinută în soluţia finală:
1000 g sol.-------------0,5 g rivanol
400 g sol.------------ x
x = 0,2 g rivanol
II.Se determină cantitatea de soluţie de rivanol 1 %0 care conţine
cantitatea de rivanol rezultată la punctul I.
1 g rivanol------------ 1000 g sol. I %0
0,2 g rivanol----------- x
x = 200 g sol. 1 %0
66. D
Soluţia stoc de CaCl 2 1:1 înseamnă soluţie de clorură de calciu 50 %. Deci,
100 g soluţie stoc de CaCl 2-6 H20 conţin 50 g CaCl 2-6H20.
\
67. D
Se determină cantitatea de soluţie corespunzătoare :
61 81
0,02 g borat de fenilmercur-----------100 g sol .0,02 %
1 g borat de fenilmercur------------- x
x = 50 000 g soluţie 0,02% deci,
este o soluţie 1: 50 000.
62 81
y=2%
71.C
68. C Soluţia stoc de clorură de calciu este soluţia de concentraţie 50 % sau 1: 1
I. Se determină cantitatea de albastru de metilen conţinută în cele 50 Cantitatea de soluţie stoc corespunzătoare celor 10 g de clorură de calciu
g soluţie 0,1 %. din prescripţia medicală va fi:
100 g sol. 0,1 %---------------0,1 g albastru de metilen 50 g CaC12-6H20----------—100 g sol. stoc
50 g soluţie 0,1 %---------x 10gCaC12-6H2O--------------x
x = 0,05 g albastru de metilen
II. Se determină concentraţia soluţiei finale : Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie x
2000 g sol.------------0,05 g albastru de metilen
100 g sol.----------y \ = 20 g sol. stoc CaCl -6H20
y = 0,0025 g albastru de metilen
72. E
I. Se determină cantitatea de acetat de amoniu existentă în soluţia
69. C iniţială :
I. Se determină cantitatea de violet de genţiana din soluţia finală : 100 g sol.-------------15 g acetat de amoniu
100 g sol.------------—0,01 g violet de genţiana 25 g sol.-------------x
500 g sol.--------------x x = 3,75 g acetat de amoniu
x = 0,05 g violet de genţiana II. Se determină concentraţia soluţiei finale de acetat de amoniu, după
II. Se determină cantitatea de soluţie de violet de genţiana 0,5 % care diluare cu apă distilată.
conţine cantitatea de violet de genţiana rezultată la punctul 1. 75 g sol.( 25 + 50)------------3,75 g acetat de amoniu
0,5 g violet de genţiana--------------100 g sol. 0,5 % 100 g sol.---------------------y
0,05 g violet de genţiana------------y y=5%
y = 10 g sol.0,5 %
73. B
Soluţia titrată de sulfat de atropină 1 % conţine 1 g substanţă toxică în 100 g
70. A
soluţie. Cantitatea de soluţie titrată corespunzătoare cantităţii de sulfat de
I. Se determină cantitatea de acetotartrat de aluminiu din cele 250 g atropină din prescripţia medicală va fi:
soluţie 10 % : 1 g sulfat de atropină--------------100 g sol. titrată 1%
100 g sol.---------10 g acetotartrat de aluminiu 0,004 g sulfat de atropină--------- x
250 g sol.----------- x x = 0,4 g sol. titrată 1% sulfat de atropină
x = 25 g acetotartrat de aluminiu
II. Se determină concentraţia finală : 74. B
1250 g sol.( 1000 + 250 )---------------25 g acetotartrat de aluminiu I. Se determină cantitatea de peroxid de hidrogen din soluţia de
100 g sol.---------------------------------y preparat, soluţia 1% H202 :
lOOgsol.1 %-----------1 gH202
82 63
120 g sol. 1 %---------x x = 202,5 g alcool 95c
x=l,2gH202 y = 97,5 g apă
II. Se determină cantitatea de soluţie de peroxid de hidrogen 3 % distilată.
folosită la prepararea a 120 g soluţie 1 % :
3 g H202 -------------- 100 g soluţie 3 % 77. E
l,2gH202---------------y Siropul simplu conţine în 100 g soluţie 64 g zahăr (are concentraţia de 64
y = 40 g soluţie peroxid de hidrogen 3% Cantitatea de apă %). Cantitatea de zahăr necesară preparării celor 3 kg sirop simplu va fi:
folosită la prepararea soluţiei va fi: 120 - 40 = 80 g apă. 100 g sirop simplu--------------64 g zahăr
3000 g sirop simplu--------------x
75. A x = 1920 g zahăr
I. Tinctura de iod este o soluţie alcoolică oficinală, care conţine la 100 g
soluţie: 2 g iod, 3 g iodură de potasiu şi 95 g alcool 50 c. 78. B
Acest calcul se face utilizând şi regula săgeţilor, care se poate aplica la
diluarea unei soluţii mai concentrate cu o soluţie a aceleiaşi substanţe sau
Cantitatea de alcool 50c necesară preparării a 2 kg de tinctură de iod este: cu un solvent pur, în vederea obţinerii unei soluţii de o anumită
100 g tinctură de iod--------95 g alcool 50 c concentraţie.
2000g (2 kg) tinctură de iod----------x 36,5 g HC1 10%---------------10 g HC1 concentrat
x = 1900 g alcool 50c II. Pentru prepararea a 1000 g
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi
alcool de 50c din alcool concentrat, conform tabelului alcoolmetric II
(pagina 1255) din F.R.X, sunt necesare 459 g alcool concentrat şi 541 g apă Biofarmacie 2000 g soluţie de preparat — x x = 548 g
distilată. Cantitatea de alcool concentrat necesară preparării tincturii de iod Cantitatea de apă distilată = 2000 - 548 = 1452 g Dacă se solicită
volumul de HC1 concentrat necesar, se calculează conform formulei:
va fi:
1000 g alcool 50c----------459 g alcool 95 c (concentrat) * V = M /p(pHCI= 1,18)
1900 g alcool 50c-----------y V = 548 /1,18 = 464,4 ml HC1 concentrat.
y = 872,1 g alcool 95c
76. A
Pentru prepararea a 1000 g alcool de 70c din alcool concentrat, conform
tabelului alcoolmetric II (pagina 1255) din F.R.X, sunt necesare : 675 g
alcool concentrat şi 325 g apă distilată. Se determina cantităţile de alcool
concentrat şi apă distilată necesare preparării a 300 g alcool diluat.
325 g apă
distilat BIBLIOGRAFIE
ă
1000 g alcool 70c----------675 g alcool 95 c (concentrat) ... ■' 1. Ana Măria Dumitrescu, D. Lupuleasa, Victoria Hîrjâu - Curs de Tehnică
farmaceutică, voi 1, Ed. Tehnică farmaceutică, voi 1, Ed. Tehoplast
Company S.R.L., Bucureşti, 1995;
300 g alcool 70c----------------- x -----------------------
82 64
2. Ana Măria Dumitrescu, D. Lupuleasa, Victoria Hîrjău, Paula Petcovici - 4. La prepararea soluţiilor extractive apoase este indicat gradul de
Tehnică farmaceutică, Lucrări practice, An III semestrul II, Ed. Tehoplast
Company S.R.L., Bucureşti, 1995; mărunţire la nivelul sitei V pentru:
3. D. Lupuleasa, luliana Popovici - Tehnologie farmaceutică, voi 1, Ed. Polirom, A. flori, frunze
Iaşi, 1997; B. rădăcini
4. V. Stănescu - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983 C. scoarţe
5. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Ed. Medicală, Bucureşti,
1993; D. produse vegetale care conţin alcaloizi
6. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2004, Ed. E. produse vegetale care conţin glicozide.
Medicală, Bucureşti, 2004.
i
Teste de autoevaluare nentru studenţi - Tchr-'-r» rêuticä ,j Biofarmacie
5. Umectarea produselor vegetale cu alcool se realizează folosind:
A. 3 părţi alcool diluat pentru 1 parte produs vegetal
B. 1 parte alcool diluat pentru 1 parte produs vegetal
Capitolul VU C. 0,5 părţi alcool diluat pentru 1 parte produs vegetal
D. 1 parte alcool concentrat pentru 1 parte produs vegetal
FORME FARMACEUTICE OBŢINUTE PRIN EXTRACŢIE E. 1,5 părţi alcool diluat pentru 1 parte ulei volatil.
DIN PLANTE
6. Umectarea cu alcool diluat se aplică produselor vegetale ce conţin:
A. alcaloizi
1. Conform F.R.X, soluţiile extractive apoase se prepară prjn:
B. uleiuri volatile
A. macerare *
C. mucilagii
B. macerare repetată
D. glicozide
C. percolare
E.. saponine acide.
D. infuzare
E. decocţie.
7. Conform F.R.X, la prepararea soluţiilor extractive apoase, cantitatea
2. Conform F.R.X, la prepararea soluţiilor extractive apoase, raportul de produs vegetal care se ia în lucru, în cazul când nu este prevăzută
produs vegetal/solvent de 3 % se utilizează pentru: în prescripţie, este în general de:
A. florile de tei A. 12 g %
B. florile de muşeţel B. 6 g %
C. rădăcina de odolean C. 5 g %
D. rădăcina de ciuboţica cucului D. 0,5 g %
E. rădăcina de ipeca. E. 0,25 g%.
3. Ca procedee de extracţie la cald a principiilor active din produsele 8. Conform F.R.X, extracţia produselor vegetale care conţin alcaloizi se
vegetale se utilizează: face cu apă acidulată cu:
A. macerarea A. acid acetic
B. infuzarea B. acid citric
C. digestia C. acid clorhidric
D. decocţia D. acid formic
E. percolarea. E. acid tartric.
82 65
9. Decocţia se foloseşte la extragerea principiilor active din: E. temperatura la care se face extracţia;
A. rădăcini
B. ierburi 14. Umectarea produselor vegetale care conţin uleiuri volatile se
C. rizomi realizează folosind:
D. scoarţe A. apă
E. frunze. B. alcool concentrat
C. eter
D. alcool diluat
10. Precizaţi factorii dependenţi de produsul vegetal care influenţează
randamentul extracţiei:
A. natura produsului vegetal supus extracţiei şi componentele E. cloroform.
active pe care le conţine
B. umiditatea produsului vegetal 15. Precizaţi factorii dependenţi de condiţiile de lucru care influenţează
C. reacţia solventului randamentul extracţiei produselor vegetale:
D. gradul de mărunţire A. agitarea
E. durata de extracţie. B. natura solventului
C. durata de extracţie
11. Conform F.R.X, extracţia produselor vegetale care conţin saponine D. pH-ul solventului
acide se face în prezenţă de: E. temperatura de extracţie.
A. o parte acid tartric pentru o parte produs vegetal
B. 1,5 părţi acid clorhidric pentru o parte produs vegetal 16. Macerarea ca metodă de extracţie se aplică:
C. o parte hidrogenocarbonat de sodiu pentru 10 părţi produs A. produselor vegetale care conţin principii active uşor alterabile
la cald
vegetal
B. produselor vegetale care conţin alcaloizi
D. o parte acid citric pentru o parte produs vegetal
C. produselor vegetale care conţin taninuri
E. o parte hidrogenocarbonat de sodiu pentru o parte produs
D. produselor vegetale care conţin uleiuri volatile
vegetal. E. produselor vegetale care la cald cedează cantităţi mari de
substanţe balast.
12. Conform F.R.X, infuzarea se foloseşte la extragerea principiilor
active din următoarele produse vegetale: 17. Percolarea ca metodă de extracţie prezintă următoarele avantaje:
A. flori A. permite epuizarea progresivă şi completă a produsului vegetal
B. scoarţe B. scurtează timpul de preparare
C. frunze C. necesită cantităţi minime de solvent
D. rizomi D. nu necesită o umectare prealabilă
E. ierburi. E. suprimă pierderile de lichid extractiv reţinut de reziduu.
13. Gradul de mărunţire al produsului vegetal se stabileşte în funcţie de: 18. Precizaţi procedeele de percolare modificată folosite în industria
A. structura produsului vegetal farmaceutică:
B. umiditatea produsului vegetal A. repercolarea
C. proporţia de produs vegetal faţă de solvent B. diacolarea
D. natura substanţelor active conţinute
82 66
C. macerarea circulantă E. au stabilitate mare comparativ cu soluţiile extractive apoase.
D. evacolarea
E. mulcolarea. 24. Precizaţi tincturile la prepararea cărora raportul produs
vegetal/solvent este de 1:10:
19. Repercolarea se aplică mai ales produselor vegetale care conţin: A. tinctura Aconiti
A. mucilagii B. tinctura Belladonnae
B. alcaloizi C. tinctura Eucalypti
C. glicozide D. tinctura Opii
D. uleiuri volatile E. tinctura Valerianae.
E. saponine acide. 25. Precizaţi tincturile oficinale la prepararea cărora raportul produs
vegetal/solvent este de 1:5:
20. Evacolarea este o metodă de extracţie realizată cu ajutorul: A. tinctura Aurantii pericarpii
B. tinctura Aconiti
A. presiunii
C. tinctura Belladonnae
B. agitării
D. tinctura Gentianae
C. ultrasunetelor
E. tinctura Ratanhia.
D. vidului
E. căldurii.
26. Conform F.R.X, tincturile care au stabilitate redusă se prepară prin:
21. Modificările aduse operaţiei de percolare se justifică prin: A. macerare
A. ameliorarea randamentului de extracţie B. macerare repetată
B. economisirea solventului C. dizolvarea extractelor uscate
C. simplificarea procesului tehnologic D. percolare
D. mărirea cantităţii de produs vegetal luat în lucru E. diluarea extractelor fluide.
E. scurtarea duratei de lucru.
27. Precizaţi tincturile oficinale păstrate la Venena:
22. Principalele deosebiri între metodele de infuzare şi decocţie constau A. tinctura Aconiti
B. tinctura Eucalypti
în:
C. tinctura Opii
A. proporţia de produs vegetal luată în lucru
D. tinctura Belladonnae
B. temperatura de extracţie E. tinctura Anticholerina.
C. natura solventului
D. modul cum se face umectarea produsului vegetal 28. Conform F.R.X, extractele uscate au un conţinut în materii volatile de
E. temperatura soluţiei în momentul filtrării. cel mult:
A. 1 %
23. Tincturile prezintă următoarele avantaje: B. 2 %
A. au un conţinut bine determinat în principii active C. 3 %
B. pot fi folosite la obţinerea extractelor fluide D. 5 %
C. au o preparare rapidă comparativ cu soluţiile extractive apoase E. 10%.
D. au o concentraţie ridicată în principii active comparativ cu
extractele fluide
82 67
29. La prepararea extractelor uscate, prin operaţia de concentrare se E. digestii.
urmăreşte:
A. obţinerea unui produs cu un anumit titru în principii active
B. obţinerea unui produs cu umiditate redusă 35. Stabilizarea produselor vegetale proaspete presupune:
C. asigurarea unei mai bune stabilităţi A. distrugerea enzimelor
D. recuperarea solventului B. îndepărtarea substanţelor balast
E. scurtarea timpului de lucru. C. păstrarea nemodificată a componentelor pe parcursul
depozitării
D. tratarea produsului vegetal proaspăt cu vapori fierbinţi de
30. Pulberile folosite pentru aducerea extractelor uscate la titrul stabilit trebuie alcool
să îndeplinească următoarele condiţii: E. extracţia selectivă a unor principii active.
A. să fie inerte
B. să fie hidrosolubile 36. Produsele vegetale pot fi caracterizate prin următoarele proprietăţi
G. să aibă densitate mică fizico-mecanice:
D. să fie anhidre A. umiditate
E. să fie nehigroscopice. B. conţinut în principii active
C. porozitate
31. Precizaţi care dintre următoarele preparate oficinale este un extract D. capacitate de îmbibare în prezenţa solventului
moale: \ E. solubilitate.
A. extractul de beladonă
37. Pentru produsele vegetale utilizate la prepararea soluţiilor extractive
B. extractul de cruşin
apoase, F.R.X prevede următoarele grade de mărunţire:
C. extractul de ratania
A. flori, frunze, ierburi: sita l
D. extractul de odolean
B. rădăcina de alteea: sita I
E. extractul de mătrăgună.
C. produse vegetale cu uleiuri volatile: sita I
32. Alcoolul este solventul utilizat la obţinerea următoarelor soluţii D. rădăcini, rizomi, scoarţe: sita II
extractive: E. produse vegetale cu alcaloizi şi glicozide: sita V.
A. tincturi
B. macerate 38. Factorii dependenţi de solvent, care intervin în procesul de extracţie
C. infuzii sunt:
D. alcoolaturi A. capacitatea de îmbibare
33. Apa este solventul utilizat la obţinerea următoarelor B. natura solventului
A.macerateB.digestiiC.infuziiD.tincturiE.decoctu C. gradul de mărunţire
preparate:
D. pH-ul mediului
ri.34. Grupaformelor farmaceutice extractive E. stabilitatea produsului vegetal.
cuprinde:A.soluţii extractive i
apoaseB.tincturiC.alcoolaturiD.mixturiE.extracte 39. Solventul utilizat la extracţie trebuie să îndeplinească următoarele
vegetale. condiţii:
A. să fie chimic pur, stabil şi neutru
B. să nu aibă capacitate de îmbibare a produsului vegetal
82 68
C. să aibă capacitate de dizolvare şi extracţie selectivă a 44. Solvenţii folosiţi la obţinerea extractelor vegetale sunt:
principiilor active A. apa acidulată sau alcalinizată
D. să poată fi recuperabil B. alcoolul diluat
C. alcoolul acidulat
D. eterul
E. să aibă o temperatură de fierbere scăzută şi o căldură de vaporizare cât Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
mai mică.
E. glicerina.
40. Următoarele metode de extracţie reprezintă variante ale macerării:
A. turboextracţia 45. Procedeele utilizate pentru fabricarea extractelor fluide sunt:
B. macerarea dublă sau multiplă A. macerarea
C. diacolarea B. macerarea repetată
C. infuzarea
D. vibroextracţia
D. percolarea
E. evacolarea.
E. dizolvarea extractelor uscate corespunzătoare.
41. Următoarele afirmaţii referitoare la procedeul de extracţie prin
46. Conform F.R.X, la prepararea soluţiilor extractive apoase masa de
percolare sunt adevărate:
produs vegetal luat în lucru este de 0,5 % pentru:
A. se realizează epuizarea progresivă a produsului vegetal cu
A. rădăcina de ciuboţica cucului
solvent B. rădăcina de odolean
B. se aplică frecvent în industrie
C. florile de muşeţel
C. alimentarea cu solvent se efectuează pe tot parcursul operaţiei
D. rădăcina de ipeca
D. se poate utiliza ca solvent doar apa distilată
E. frunzele de digitala.
E. se realizează la temperatură ridicată.
47. Următoarele afirmaţii referitoare la extractele fluide sunt valabile, cu
42. Referitor la diacolare se poate afirma: excepţia:
A. este o metodă de extracţie care utilizează acţiunea presiunii A. sunt lichide limpezi, colorate, cu mirosul si gustul
B. se utilizează percolatoare cilindrice, înalte şi subţiri, plasate în caracteristice componentelor
serie B. sunt miscibile cu solventul folosit la preparare
C. circulaţia solventului éste foarte rapidă C. se menţin limpezi în urma diluării cu apa
D. este o metodă de extracţie incompletă D. se pot prepara şi prin dizolvarea extractelor uscate
E. este indicată pentru prepararea extractelor fluide. E. prin păstrare pot forma sedimente.
43. Extractele moi au, conform F.R.X, uñ conţinut în materii volatile de 48. Extracţia cu apă se întâlneşte la obţinerea unor extracte, atunci când
se aplică:
cel mult: A. decocţia
A. 1 % B. macerarea
B. 2 % C. macerarea repetata
C. 5 % D. infuzarea
D. 10% E. digestia.
E. 20%.
82 69
49. La fabricarea formelor extractive se utilizează ca materii prime: C. modificatori de pH
A. solvenţi D. agenţi de suspensie
B. produse vegetale E. agenţi conservanţi.
82 70
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică
50. Sunt valabile următoarele afirmaţii referitoare la metoda de
dizolvare extractivă prin digestie: RĂ
A. conduce la obţinerea unor forme farmaceutice extractive SP
lichide, UN
semisolide si solide. SU
RI
B. utilizează cel mai frecvent uleiurile vegetale ca solvenţi
C. temperatura de lucru este cuprinsă între 40 - 90°C 1. A, D, E (3: 872)
D. procesul poate să dureze câteva zile 2. B,C, D (3: 872)
E. nu necesită mărunţirea şi umectarea produsului vegetal 3. B,C,D (2: 171, 181)
supus 4. D, E (1:366,3:872)
extracţiei. \ 5. C (1:367,3: 873)
6. B (1:367,3: 872)
7. B (3: 872)
8. B, C, E (3: 873)
9. A, C, D (1:373,3: 873)
10. A, B,D (1:364,2: 163- 164)
11. C (3: 873)
12. A, C, E (3: 872)
13. A, D (1: 366,2: 164)
14. D (1:367,2: 165,3:872)
15. A, C, E (1:369-370,2: 167)
16. A, E (1:372,2: 169)
17. A, C,E (1:376,2: 173)
18. A, B, D, E (1:379-382, 2: 176)
19. D (1:379,2: 176)
20. D (1: 381,2: 178)
21. A, B, E (1:379, 2: 176)
22. B, E (2: 181)
23. A, E (1:373, 2: 184)
24. A, B, D (3:921,923, 927, 931)
25. A, D, E (3:921,925, 929, 933)
26. C, E (3:921)
27. C, E (3: 925, 933)
28. D (3:419)
29. A, B, C, D (2: 192 - 193) »
30. A, B, E (2: 193)
31. D (3: 424)
96 71
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică
32. A, D (1:361 -362)
33. A, C, E (1:361)
34. A, B, C, E (1:359-360)
35. A, C, D (1:364)
36. A, B, C, D (1:365)
96 72
TXte deautoevaluare ^ «udenti - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie_ Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biófarmacie
37.A,B,D,E (3:872) B. se prezintă sub formă de soluţii, emulsii, suspensii sau pulberi
38.B,D (1:367) C. sunt divizate în fiole sau flacoane
39.A,C,D,E (1:367) D. se administrează parenteral
40.A,B,D (1:374-376) E. se admite adaosul conservanţilor antimicrobieni indiferent de
41.A,B,C (1:376-379) calea de administrare.
42. A.B.E (1:380-381)
43. E (3:419) 2. Administrarea parenterală prezintă următoarele avantaje:
44. A, B, C D 0^83,3:419) A. biodisponibilitate superioară celei din preparatele perorale
45.A,B,D,E (1:383,3:419) 46. B. dirijarea timpului de acţiune a medicamentului injectat
E (3:872) C. evitarea inactivării de către ficat a unor substanţe active
47 c (3:420-421) D. este comodă, uşor acceptată de către pacient
E. înlăturarea efectelor secundare asupra tractului gastro-
48.B,C (3:419)
intestinal.
49. A, B, C,E (1:364)
50.B,C,D (1:373)
3. O soluţie hipotonică produce asupra globulelor roşii fenomenul de:
A. umflare
B. hemoliză
C. crenelare
D. aglutinare
BIBLIOGRAFIE E. toate fenomenele mai sus menţionate.
~ SL^—
D Lupuleasa, luliana Popovici - Tehnologie farmaceutică, vol. I, Ed. 4. Amestecând o soluţie hipertónica cu eritrocite, acestea vor suferi un
, E. Medula Bucăţi= *** Farmacopeea Romana, proces de: '
2. ed. a X-a, bd. Memcaia, DU A. umflare
9 1993.
3. B. hemoliză
C. crenelare
D. hidroliză
Capitolul VIII FORME FARMACEUTICE E. turgescenţă.
5. O soluţie izotonică produce asupra globulelor roşii fenomenul de:
PARENTERALE A. crenelare
B. hemoliză
C. aglutinare
1. Următoarele prevederi din F.R.X, referitoare la medicamentele
D. umflare
injectabile, sunt valabile, cu excepţia: E. nici una din afirmaţii nu este valabilă.
A. sunt sterile
73 99
TXte de
autoevaluare ^ «udenti - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie_ Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biófarmacie
6. Metodele de sterilizare indicate de F.R.X sunt: D. solvenţilor organici anhidri
A. sterilizare cu aer cald E. pansamentelor chirurgicale.
B. sterilizare cu vapori de apă sub presiune \
C. filtrare prin materiale poroase 11. Conform F.R.X, controlul calităţii soluţiilor injectabile include:
D. încălziri repetate A. examenul organoleptic: aspect, culoare
E. încălzire la 100°C timp de 30 de minute. B. determinarea pH-ului
C. uniformitatea volumului
7. Conform F.R.X, sterilizarea la etuvă se aplică pentru: D. uniformitatea masei
A. ustensile de porţelan E. determinarea sterilităţii.
B. pulberi termostabile
C. instrumente şi ustensile de cauciuc 12. Conform F.R.X, referitor la prepararea pe cale aseptică a
D. materiale de laborator de sticlă medicamentelor parenterale sunt valabile următoarele afirmaţii:
E. produse uleioase. A. se aplică la soluţiile ce conţin substanţe termostabile
B. toate operaţiile se fac în camere sau boxe sterile, cu
8. Conform F.R.X, sterilizarea soluţiilor injectabile în autoclav se face în echipament şi materii prime sterilizate
următoarele condiţii: C. se aplică la preparate care nu pot fi sterilizate în recipientul
A. la 115°C cel puţin 30 de minute final
B. la 121°C timp de 15 - 20 minute D. se poate asocia cu folosirea de conservanţi antimicrobieni
C. la 140°C timp de 10 minute E. toate operaţiile se efectuează într-un ciclu continuu.
D. la 150°C timp de 5 minute
13. Medicamentele perfuzabile se diferenţiază de cele injectabile prin
E. la 160°C timp de 5 minute. următoarele:
A. se administrează numai i.v.
9. Conform F.R.X, sterilizarea cu aer cald se face de obicei în .
B. au drept vehicul numai apa distilată apirogenă
următoarele condiţii: C. este obligatoriu să fie sterile
A. la 120°C timp de cel puţin 3 ore D. nu se admite folosirea de conservanţi
B. la 140°C timp de cel puţin 3 ore E. sunt doar soluţii apoase sau emulsii U/A.
C. la 160°C timp de cel puţin 3 ore
D. la 170°C timp de cel puţin 1 oră 14. Conţinutul în substanţe active din preparatele perfuzabile, se exprimă,
E. la 180°C timp de cel puţin 30 minute. după F.R.X, astfel:
A. g/l (unităţi de masă pentru 1000 ml soluţie)
10. Conform F.R.X, sterilizarea cu vapori de apa sub presiune se aplică: B. mEq/ 1000 ml soluţie <
A. soluţiilor injectabile termostabile C g/g
B. pulberilor termostabile D. mrnohVl000 ml soluţie
C. articolelor de sticlă şi porţelan E. calorii.
74 99
TXte de autoevaluare ^ «udenti - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie_ Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biófarmacie
C. se obţine un efect rapid
15. Care dintre următoarele perfuzii se folosesc pentru aport de D. necesită un proces tehnologic laborios
calorii? E. se lezează ţesuturile la administrare.
A. perfuzia de glucoza
B. perfuzia cu clorură de sodiu 20. Vehiculele folosite la prepararea medicamentelor injectabile
C. perfuzia de sorbitol sunt:
A. apa demineralizată
D. perfuzia de fructoză
B. apa distilată pentru preparate injectabile
E. perfuzii cu lipide. C. uleiul de floarea soarelui neutralizat şi sterilizat
16. Care dintre următoarele perfuzii se folosesc în cazuri de D. solvenţii neapoşi miscibili sau nu cu apa
acidoză? E. uleiul de parafină sterilizat.
21. Referitor la calitatea emulsiilor parenterale, farmacopeea
A. perfuzia de hidrogenocarbonat de sodiu
prevede:
B. perfuzia de lactat de sodiu
A. sa fie sterile
C. perfuzia de clorură de amoniu
B. diametrul particulelor fazei interne să nu depăşească
D. perfuzia de acetat de sodiu
5 um
E. perfuzia de sorbitol. \ C. să nu prezinte semne de separare a fazelor
17. Care dintre următoarele perfuzii sunt izoosmotice cu serul D. să fie stabile la temperaturi între 4°C şi 25°C
sanguin? E. să se evacueze în jet continuu prin acul de seringă nr.
A. perfuzia de glucoza 200 %o 16.
B. perfuzia de clorură de sodiu 9 %o 22. Referitor la calitatea suspensiilor injectabile, F.R.X
C. perfuzia de manitol 100 %o
prevede:
D. perfuzia de hidrogenocarbonat de sodiu 13 %o
A. particulele în suspensie să fie de dimensiuni coloidale
E. perfuzia de sorbitol 50 %o.
B. particulele de substanţă solidă să fíe de maximum 50
18. Cea mai mare capacitate de reţinere a microorganismelor o au um
filtrele: C. suspensia să fie omogenă pe toată durata conservării
A. Millipore (cu membrană) D. suspensia să se omogenizeze după o agitare de 1 - 2
min
B. Chamberland E. suspensia să corespundă probei de pasaj prin acul de
C. Jena seringă
D. Seitz nr.16.
E. Berkefeld.
23. Cel mai folosit agent de sterilizare cu gaz este:
19. Dezavantajele preparatelor injectabile sunt: A. oxid de propilen
A. necesită un personal calificat pentru administrare B. aldehidă fórmica
B. se evită bariera hepatică
75 99
C. P-propiolactona C. soluţii coloidale
D. oxid de etilen D. soluţii administrate i.v., indiferent de volum
E. azot. E. soluţii administrate s.c, indiferent de volum.
24. Perfuziile folosite în metabolismul reconstituant sunt:, 29. Nu se admite adaosul conservanţilor antimicrobieni în:
A. perfuzii cu hidrolizate de proteine A. preparate perfuzabile
B. perfuzie Ringer lactată B. preparate injectabile administrate subcutanat
C. perfuzie cu glucoza şi clorură de sodiu C. preparate injectabile administrate intraocular
D. perfuzii cu lipide D. preparate injectabile administrate intramuscular
E. perfuzii cu aminoacizi. E. preparate injectabile administrate intrarahidian.
30. La prepararea soluţiilor injectabile se pot folosi ca substanţe auxiliare:
25. Prezenţa pirogenelor în perfuzie provoacă, după administrare: A. solubilizanţi
A. hemoliza eritrocitelor B. agenţi de suspendare şi emulsionare
B. frisoane intense şi accelerarea pulsului C. antioxidanţi
C. creşterea temperaturii corpului D. conservanţi antimicrobieni
D. hipertensiune arterială
E. izotonizanţi.
E. modificarea pH-ului sanguin.
31. Solvenţii anhidri miscibili cu apa, utilizaţi la prepararea
26. Avantajele preparatelor parenterale cu acţiune prelungită sunt:
medicamentelor injectabile, sunt:
A. frecvenţa redusă de administrare
A. alcoolul etilic
B. administrare prin injectare
C. siguranţa acţiunii terapeutice B. glicerina
C. propilenglicolul
D. sensibilizare la locul de injectare D. glicofurolul
E. obţinerea unui efect terapeutic rapid. E. oleatul de etil.
32. Alcoolul benzilic, utilizat ca solvent, prezintă următoarele avantaje:
27. Prelungirea acţiunii preparatelor injectabile se realizează prin: A. este miscibil cu apa
A. adaos de substanţe tensioactive B. este miscibil cu uleiurile vegetale
B. adaos de substanţe macromoleculare C. are acţiune antiseptică
C. folosirea unui solvent lipofil D. micşorează solubilitatea unor substanţe
D. folosirea de geluri lipofile E. are acţiune anestezică de suprafaţă.
E. folosirea de răşini schimbătoare de ioni.
33. Apa utilizată la prepararea medicamentelor parenterale este:
28. Izotonizarea soluţiilor injectabile este obligatorie pentru: A. apa distilată pentru preparate injectabile
A. soluţii administrate în volume de 5 ml sau mai mari B. apa demineralizată
B. soluţii administrate în volume de cel mult 5 ml C. apa distilată sterilizată pentru preparate injectabile
76 99
D. apa purificată 38. Pentru ajustarea pH-ului soluţiilor injectabile se recurge la
E. apa potabilă. următoarele amestecuri tampon:
A. acid citric - citrat trisodic
34. Conservanţii antimicrobieni, adăugaţi în preparatele parenterale, B. acid boric - borat de sodiu
sunt: C. acid acetic - acetat de sodiu
A. alcoolul benzilic D. carbonat monosodic - carbonat disodic
B. clorbutanolul E. acid oxalic - oxalat de sodiu. *
C. tiomersalul
D. nitratul de fenilmercur 39. Se prepară soluţii injectabile cu pH acid pentru următoarele
E. EDTA-disodic. substanţe:
A. sulfamide
35. Sterilitatea este o condiţie obligatorie pentru: B. insulina
A. medicamente parenterale C. adrenalină
B. aerosoli medicamentoşi D. atropină
C. medicamente ce se aplică pe răni, arsuri şi pielea E. vitamina C.
sugarilor
D. antibiotice şi produse opoterapice 40. Senzaţia de durere care apare la injectarea unei soluţii este
E. medicamente oftalmice. cauzată de:
A. presiunea osmotică diferită de a serului sanguin
36. în grupa perfuziilor sunt incluse următoarele preparate: B. impurităţile pirogene prezente în soluţie
A. înlocuitori de sânge C. pH-ul soluţiei mult diferit faţă de cel fiziologic
B. substituenţi de plasmă D. natura substanţei medicamentoase
C. soluţii pentru hemodializă şi dializă peritoneală E. impurităţile mecanice prezente în soluţie.
D. soluţii pentru osmotera^pie
E. soluţii extractive. 41. Pentru calcularea cantităţii de izotonizant, se utilizează:
A. formule bazate pe valoarea punctelor crioscopice ale
37. Solvenţii utilizaţi la prepararea medicamentelor parenterale soluţiilor
trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii: B. formule cu coeficienţii de disociere stabiliţi de De
A. să corespundă normelor de calitate din F.R.X Vries
B. să nu reacţioneze cu substanţele dizolvate C. metoda echivalentului în clorură de sodiu
C. să se absoarbă lent D. formula lui Young
E. nomograme.
D. să nu aibă acţiune farmacologică proprie
E. să fie economici. 42. Printre metodele utilizate pentru depirogenare se numără:
A. hidroliza acidă sau alcalină
77 99
TXte de
B. tindalizarea 47. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un conservant utilizat în
C. adsorbţia fizică cu cărbune activ soluţii injectabile sunt: <
D. distilarea A. să aibă acţiune bactericida şi fungicidă
E. ultrafiltrarea. B. să nu coaguleze proteinele tisulare
43. Filtrele cu membrană au următoarele denumiri comerciale: C. să nu fie toxic
A. Chamberland D. să fie activ în concentraţii mari
B. Berkefeld E. să producă o sterilizare lentă.
C. Schott 48. Sterilizarea cu oxid de etilen se aplică pentru:
D. Millipore A. materiale plastice
E. Jena.
B. cauciuc
C. ace de seringă
44. Referitor la sterilizarea prin încălziri repetate sunt valabile D. seringi de unică folosinţă
următoarele afirmaţii:
E. truse de perfuzie.
A. se numeşte tindalizare
B. este un procedeu prin care sunt distruse atât formele 49. Eficacitatea sterilizării cu oxid de etilen depinde de următorii factori:
vegetative cât şi cele sporulate A. numărul şi natura germenilor de distrus
C. se efectuează în trei perioade de încălzire succesive, separate B. tipul de formă farmaceutică supusă sterilizării *
de intervale de 24 ore
C. concentraţia în gaz
D. se asociază cu adausul de conservanţi D. temperatură şi durata tratamentului
E. se aplică produselor foarte sensibile la căldură.
E. umiditatea relativă.
45. Sterilizarea prin încălziri repetate se mai numeşte: 50. Sunt valabile următoarele afirmaţii referitoare la procedeul de
A. sterilizare în vapori fluenţi
sterilizare prin căldură:
B. tindalizare
A. aparţine metodelor fizice de sterilizare
C. sterilizare fracţionată
D. sterilizare discontinuă B. este o metodă sigură şi economică
E. flambare. C. se aplică produselor termorezistente
D. se aplică oricărui tip de formă farmaceutică
E. nu necesită o aparatură specială.
46. Mecanismele filtrării prin microfiltre sunt:
A. cernerea
51. Sensibilitatea microorganismelor la tratamentul termic este în funcţie
B. adsorbţia
C. capilaritatea de:
D. sarcinile electrice A. specia microbiana
E. coagularea. B. durata tratamentului termic
C. temperatură
D. natura mediului în care se găsesc germenii microbieni
78 99
E. forma farmaceutică supusă sterilizării. B. se utilizează pentru administrarea perfuziilor
C. efectul farmacologic apare instantaneu
52. Următoarele procedee se aplică produselor care pot fi sterilizate D. nu este un mod de administrare traumatizant
după E. nu necesită respectarea unei asepsii riguroase la
condiţionarea definitivă: injectare.
A. sterilizarea prin căldură
B. sterilizarea cu gaze 57. In grupul medicamentelor parenterale sunt cuprinse:
C. sterilizarea prin radiaţii A. forme lichide injectabile
D. filtrarea sterilizantă B. forme lichide perfuzabfle
E. prepararea pe cale aseptică. C. pulberi pentru preparate injectabile
53. Următoarele procedee se aplică produselor care nu pot fi D. implante
sterilizate după condiţionarea definitivă: E. soluţii pentru alimentaţie artificială enterală.
A. sterilizarea prin căldură
B. filtrarea sterilizantă 58. Administrarea soluţiilor hipertonice de glucoza provoacă:
C. sterilizarea cu gaze A. hipoglicemie
D. prepararea pe cale aseptică B. glicozurie
E. sterilizarea prin radiaţii. C. deshidratare celulară
D. diureză osmotică
54. Procedeele chimice de sterilizare includ: E. pierderea apei şi electroliţilor.
A. metodele termice
B. radiaţiile ultraviolete 59. Cele mai frecvente căi de administrare parenterale sunt:
C. sterilizarea prin gaze A. intravenos
D. filtrarea sterilizantă B. intramuscular
E. radiaţiile ionizante. C. intraarterial
D. subcutanat
55. Printre procedeele fizice de sterilizare se numără: E. intraperitoneal. *
A. sterilizarea cu gaze
B. filtrarea sterilizantă 60. Distrugerea microorganismelor dintr-un preparat parenteral
C. procedeul aseptic poate fi
D. sterilizarea cu radiaţii efectuată prin:
E. sterilizarea prin căldură. A. căldură umedă
B. agenţi chimici
56. Sunt adevărate următoarele afirmaţii referitoare la calea de C. radiaţii ionizante
administrare intravenoasă: D. filtrare sterilizantă
A. se utilizează pentru o acţiune rapidă E. căldură uscată.
79 99
TXte de
61.Care dintre următoarele metode de sterilizare nu este menţionată în 65. Care dintre următoarele soluţii perfuzabile prevăzute de F.R.X este
folosită în caz de acidoză?
F.R.X?
A. soluţia perfuzabilă de fructoză
A. sterilizarea cu vapori de apă sub presiune
B. soluţia perfuzabilă de glucoza
B. sterilizarea prin căldură uscată
C. soluţia perfuzabilă de hidrogenocarbonat de sodiu
C. sterilizarea fracţionată (tindalizarea)
D. soluţia perfuzabilă de clorura de sodiu
D. sterilizarea prin filtrare
E. soluţia perfuzabilă de clorura de sodiu compusă.
E. sterilizarea cu gaz.
66. Care din următoarele perfuzii se folosesc în combaterea alcalozei?
62. în care din următoarele preparate parenterale se pot adăuga A. perfuzia de lactat de sodiu
conservând ântimicrobieni, conform F.R.X?
B. perfuzia de carbonat acid de sodiu
A. preparate administrate intracisternal
C. perfuzia de clorhidrat de arginină
B. preparate administrate intracardiac
D. perfuzia de clorura de sodiu cu adaus de clorura de potasiu
C. preparate administrate peridural
E. perfuzia de glucoza.
D. preparate administrate intramuscular
E. preparate administrate subcutanat.
67. Referitor la preparatele perfuzabile, sunt valabile următoarele
afirmaţii: ,
63. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la sterilizarea prin filtrare
A. sunt soluţii apoase sau emulsii U/A
nu este adevărată? B. se administrează i.v., în volume de 100 ml sau mai mari
A. metoda se foloseşte în cazul soluţiilor, suspensiilor sau emulsiilor C. la preparare se admite adausul conservanţilor ântimicrobieni
termolabile D. conţinutul în substanţă activă se exprimă, după caz, în unităţi
B. filtrarea se efectuează prin filtre bacteriologice sterile sau prin de masă/l soluţie, mmoli/1 soluţie, calorii
membrane filtrante sterile E. sunt preparate sterile şi apirogene.
C. toate operaţiile se efectuează în condiţii aseptice 68. Emulgatorii sintetici utilizaţi în formularea emulsiilor parenterale
D. filtrele sau membranele filtrante folosite nu trebuie să cedeze
din componentele lor sunt:
E. filtrele sau membranele filtrante nu trebuie să interacţioneze A. polisorbaţii
fizic sau chimic cu produsul de sterilizat. B. pluronicii
C. guma arabică
64. Precizaţi care sunt soluţii perfuzabile cu substanţe energetice: D. lecitinele
A. soluţia perfuzabilă de glucoza E. spanurile.
B. soluţia perfuzabilă de Dextran 70 cu clorura de sodiu
C. soluţia perfuzabilă de lactat de sodiu 69. Referitor la implante sunt valabile următoarele afirmaţii:
D. soluţia perfuzabilă de clorhidrat de arginină A. sunt preparate farmaceutice lichide v
E. soluţia perfuzabilă de sorbitol. B. permit obţinerea unui efect rapid

C. se aplică pe cale s.c. sau i.m.
80 99
D. sunt comprimate mici, sterile, care se introduc sub piele E. implante.
prin
incizare 74. Referitor la metoda de liofilizare aplicată la obţinerea unor
E. se obţin prin comprimare sau cristalizare. produse
parenterale uscate, sunt adevărate următoarele afirmaţii:
70. Microemulsiile injectabile prezintă următoarele caracteristici: A. este un proces ce se desfăşoară la temperatură foarte
A. sunt sisteme omogene, cu grad mare de dispersie ridicată
B. se numeşte criodesicare sau criosublimare
B. nu sunt stabile în timp
C. se administrează pe cale i.v. sau i.m. C. este o tehnologie de desicare la temperatură şi
presiune
D. se formează spontan, prin agitare lentă
scăzute
E. au diametrul particulelor cuprins între 100-500 Â.
D. constă în congelarea preparatelor şi apoi sublimarea
gheţii sub
71. Ca agenţi pentru mărirea vâscozităţii preparatelor parenterale se vid
utilizează: E. necesită echipament special de producţie.
A. gelatina
B. dextranii 75. Formele farmaceutice parenterale se condiţionează în
C. polisorbaţii următoarele
D. carboximetilceluloza sodică recipiente:
A. fiole de sticlă
E. polividona.
B. recipiente presurizate
72. Dintre metodele fizice de prelungire a acţiunii unui preparat C. pungi de material plastic
injectabil D. fiole-seringi
E. flacoane multidoze.
fac parte:
A. adăugarea de agenţi gelifianţi
76. Fiolele utilizate pentru condiţionare medicamentelor injectabile
B. administrarea simultană a unui vasoconstrictor
sunt
C. utilizarea de vehicule uleioase controlate sub următoarele aspecte:
D. formarea de complecşi cu solubilitate mică A. capacitatea
E. adăugarea de macromolecule. B. rezistenţa la sterilizare
73. Din grupa formelor parenterale cu acţiune prelungită fac C. rezistenţa mecanică
parte: D. rezistenţa hidrolitică
A. soluţii injectabile cu vehicule apoase E. etanşeitatea.
B. soluţii injectabile cu vehicule vâscoase
C. soluţii injectabile cu vehicule uleioase
D. suspensii apoase
81 99
TXte deautoevaluare ^ «udenti - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie_ Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biófarmacie
77. Plastomerii utilizaţi la fabricarea recipientelor pentru condiţionarea 81. Controlul sterilizării prin metode termice se realizează cu următorii
preparatelor parenterale sunt: indicatori biologici:
A. polietilena A. Bacillus subtilis (var. niger)
B. clorura de polivinil B. Candida albicans
C. polietilenglicolii C. Bacillus stearothermophilus
D. polipropilena D. Escherichia coli
E. polisorbaţii. E. Bacillus sphaericus.
78. Următoarele teste pot fi utilizate pentru depistarea pirogenelor:
A. metoda hematocritului 82. Proprietăţile coligative ale soluţiilor sunt utile în determinarea:
B. testul Limulus A. tonicităţii
C. urmărirea evoluţiei numărului de globule albe, după injectarea B. pH-uIui
soluţiei la iepuri C. solubilităţii
D. testul încărcăturii microbiene D. sterilităţii
E. măsurarea hipertermiei la iepure. E. stabilităţii.
79. Pirogénele, a căror prezenţă nu este admisă în perfuzii,*sunt: 83. Soluţia perfuzabilă de clorura de sodiu compusă prevăzută de F.R.X,
conţine următoarele substanţe:
A. bacterii gram-pozitive
A. clorura de sodiu
B. bacterii gram-negative
B. clorura de potasiu
C. virusuri
C. clorura de calciu
D. endotoxine microbiene de natură lipopolizaharidică
D. clorura de magneziu
E. fungi.
E. lactat de sodiu.
80. Sterilizarea este procesul care desemnează: 84. Analiza serului sanguin arată un deficit de 17 mEq K+. Să se calculeze
A. producerea stării de sterilitate cantitatea de clorura de potasiu necesară corectării acestui deficit. (M KCl =
B. ansamblul de măsuri utilizate pentru a împiedica aportul 74,5)
exogen de microorganisme sau viruşi într-un preparat A. 7,45 g
medicamentos B. 2,52 g
C. metoda prin care se urmăreşte distrugerea germenilor patogeni C. 1,26 g
exclusiv cu ajutorul unor substanţe chimice D. 0,0252 g
D. metoda prin care se urmăreşte distrugerea germenilor patogeni E. 0,126 g.
exclusiv cu ajutorul unor agenţi fizici
E. operaţia prin care toate microorganismele vii, sub formă 85. lonograma serului sanguin indică un deficit de 50 mEq Na +. Calculaţi
cantitatea de hidrogenocarbonat de sodiu care conţine 50 mEq Na + (M
vegetativă sau sporulată, sunt omorâte sau îndepărtate din NaHCOj = 84).
produs. A. 4,2 g
82 99
B. 42 g A. 195 ml
C. 84 g B. 520 ml
D. 0,084 g C. 1000 ml
E. 0,042 g. D. 1040 ml
E. 1260 ml.
86. lonograma serului sanguin indică un deficit de 50 mEq Na+.
Calculaţi cantitatea de clorura de sodiu ,care conţine 50 mEq 90. Un volum de 500 ml soluţie perfuzabilă conţine 2,97 g
Na+. (M NaCl = 58,45) KC1. Câţi mEq K+ sunt prezenţi în această soluţie? (M
A. 5,845 g KC1 = 74,5).
B. 2,923 g A. 19,8
C. 0,0584 g B. 39,8
D. 11,69 g C. 78,5
E. 29,23 g. D. 147
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi E. 150.
Biofarmacie 87. Pentru prepararea unei soluţii perfuzabile de 91. Selectaţi categoriile de preparate parenterale prevăzute de
F.R.X,
clorură de sodiu cu un conţinut de 10 mEq/1 se vor dizolva într-un
supliment 2004
litru de apă: A. preparate injectabile
A. 0,0584 gNaCl B. preparate perfuzabile
B. 0,5845 gNaCl C. concentrate pentru soluţii injectabile sau
perfuzabile
C. 5,8450gNaCl
D. pulberi pentru preparate injectabile sau
D. 11,70 g NaCl
perfuzabile
E. 20 gNaCl. E. soluţii pentru irigaţii.
88. Câţi mEq Na+ se găsesc într-un litru de soluţie perfuzabilă de
NaCl 9%o? (M NaCl = 58,45) 92. Prevederile oficiale referitoare la producţia preparatelor
parenterale
A. 391
sunt (conf. F.R.X, supliment 2004):
B. 154
C. 8 A. se obţin din materii prime şi metode de preparare care
D. 0,8 le
E. 0,15. asigură sterilitatea şi evită contaminarea microbiana şi
creşterea microorganismelor
89. Ionograma unui pacient arată un deficit de 30 mEq Na+. Ce
B. apa utilizată trebuie să corespundă prevederilor de la
volum (ml) de soluţie perfuzabilă de NaCl trebuie apa vrac
administrat pentru înlăturarea acestui deficit? ( M NaCl = pentru preparate injectabile (monografie ,Apă pentru
58,45).
83 99
preparate
injectabile")
C. alternativ, se poate folosi apa purificată
D. pentru un eventual conservant antimicrobian folosit în
formulare trebuie să-i fie demonstrată eficacitatea
E. nu există precizări de acest tip.
93. Conform F.R.X, supliment 2004, pe eticheta unui preparat parenteral

trebuie să se menţioneze:
A. locul fabricaţiei
B. denumirea şi concentraţia conservanţilor antimicrobieni
adăugaţi
C. în cazuri adecvate, că soluţia se utilizează după o filtrare finală
D. faptul că preparatul este lipsit de endotoxine bacteriene şi
pirogene
E. metoda de sterilizare aplicată.
94. Conform F.R.X, supliment 2006, prin apa pentru preparate injectabile
se înţelege:
A. apa vrac pentru preparate injectabile
B. apa sterilizată pentru preparate injectabile
C. apa purificată vrac
D. apa purificată condiţionată în recipiente
E. apa de înaltă puritate.
95. Apa vrac pentru preparate injectabile:

A. se obţine prin distilare din apă destinată consumului uman sau
apă purificată
B. se obţine exclusiv prin osmoză inversă din apa potabilă
C. se obţine prin ultrafiltrare din apă purificată
D. se foloseşte ca solvent la prepararea medicamentelor
parenterale
E. se foloseşte la dizolvarea sau diluarea substanţelor sau
preparatelor pentru administrare parenterală.
84 99
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie Jggţldeauţoevaluare pentmûdenţi - Tehnologie Farmaceutic, «i B,^^
96. Apa sterilizată pentru preparate injectabile:
100. La obţinerea latexurilor injectabile se pot
A. se foloseşte ca solvent la prepararea medicamentelor cu
utiliza:
administrare parenterală
A. etilceluloza
B. se foloseşte la dizolvarea sau diluarea substanţelor sau
B. carboximetilceiuloza sodică
preparatelor pentru administrare parenterală
C. acidul polilactic
C. este divizată în recipiente adecvate, închise şi sterilizate apoi D. acidul ascorbic
la E. copolimerul acidului polilactic cu acidul
cald în condiţii care să asigure calitatea corespunzătoare glicolic.
privind endotoxinele bacteriene
D. poate conţine aditivi >
E. trebuie să fie lipsită de orice aditiv.
97. Asupra apei sterilizate pentru preparate injectabile se fac următoarele

determinări:
A. aciditate/alcalinitate
B. conductivitate
C. vâscozitate
D. sterilitate
E. endotoxine bacteriene.
98. Care dintre următorii alcooli se pot utiliza în amestec cu apa, ca

solvenţi la prepararea medicamentelor parenterale:
A. alcool etilic
B. alcool benzilic
C. glicerol
D. propilenglicol
E. polietilenglicoli fluizi.
99. Latexurile injectabile:

A. sunt sisteme terapeutice coloidale submicronice de polimeri
biodegradabili insolubili în apă, în care se dispersează
substanţe medicamentoase
B. se administrează doar pe cale i.v. pentru obţinerea unui efect
rapid
C. se administrează prin injectare i.m.
D. se obţin prin polimerizare in situ si prin dispersare
E. prezintă fenomenul de sedimentare. 4
85 119
RĂSPUNSURI 34. A, B,C, D (1:444)

35. A, C, D,E (1:399)
1. E (3:510-512) 36.A,B, C,D (1:394)
2. A, B, C, E (1: 394-395, 2: 105) 37.A, B, D, E (1:440)
3. A, B (1:431,2: 114) 38. A, C, D (1:437)
4. C (1:431,2: 114) 39. B, C, D, E (1:436)
5. E (1:431,2: 114) 40. A, C, D (1:436)
6. A, B, C (3: 1071 - 1073) 41. A, B, C, E (1:434)
7. A,B, D, E (3: 1072) 42. A, C, D, E (1:429-430)
8. A, B (3: 1072) 43. D (1:422)
9. C, D, E (3: 1072) 44. A, C, D, E (1:411)
45. B, C, D (1:411)
10. A, C, E(3:1071 -1072) 46. A, B, C, D (1:421)
11. A, B, C, E (3:512-514) 47. A, B, C (1:416)
48. A, B, D, E (1:414)
12. B, C, D, E (3:514,1071 - 1073)
49. A, C, D, E (1:414)
13. A, B, D, E (1:497,2: 133,3:492-493)
50. A, B, C (1:402)
14. A, B, D, E (3: 492) 51. A, B, C,D (1:402)
15. A, C, D,E (1:519) 52. A, B, C (1:402)
16. A, B, D (1:518) 53. B, D (1:402)
17. B, D, E (3: 504, 507, 508) 54. C (1:401)
18. A (1:421-422,2:121-122) 55. B, C, D, E (1:401)
19. A, D,E (1:395,2:106) 56. A, B, C (1: 397)
20. B, C, D (2:107,3:512) 57. A, B, C, D (1: 394)
21.A,B,C (3:493,512) 58. B, C, D, E (2: 114)
22. D, E (3:512) 59. A, B, D (1: 397)
23. D (1: 412-415, 2: 122, 3: 1072) 60. A, B, C, E (1:401)
24. A, E (1:520-523) 61. C (3: 1071 - 1073)
25. B,C (1:427, 2: 123) 62. D, E (3: 511)
26. A, C (2: 130) 63. A (1:421,3: 1071 - 1073)
27. B, C,D (1:477,2:131 - 132) 64. A, E (1:519-520)
28. A (3:512) 65. C (1: 515-518)
29. A, C, E (3:511) 66. C, D (1: 518)
30. A, C, D, E (1:399,3:511) 67. A, B, D, E (3:492-493)
31. A, B, C, D (1:442) 68. A, B (1:519)
32. A, B, C, E (1:442) 69. C, D, E (1:487)
33. A, C (1:440) 70. A, C, D, E (1:481) '
71. A, B, D, E (1:477)
120 86
72. A, C, E (1:477)
73. B, C, D, E (1:477)
74. B, C, D, E (1:474)
75. A, C, D, E (1:456)
76. A, B, D, E (1:457)
77. A, B, D (1:463)
120 87
Farmaceutică şi Biofarmacie Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
78. B,C,E (1:493) 5. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2006, Ed.
79. D (1:428)
80. A, E (1:399,3: 1071)
81. A,C (3: 1072)
82. A (2: 114) Capitolul IX VA
83. A, B,C (3: 504)
84. C (1:513,515) CCINURI ŞI SERURI
85. A (1:513-514)
86. B (1: 513-514)
87. B (1:514) 1. Vaccinurile se prepară pornind de la:
88. B (1:513) A. germeni vii cu putere patogénica mare
89. A (1:513) B. germeni vii atenuaţi
90. B (1:513) C. germeni omorâţi
91. A,B,C,D (4: 136) D. anatoxine
92. A, B, D (4: 136-137) E. sânge provenit de la pacienţi bolnavi.
93. B, C, D (4: 137)
94. A, B (5:313,347-364) 2. Vaccinurile preparate pornind de la germeni vii atenuaţi sunt:
95. A, D (5: 347) A. antipoliomielitic (oral)
96. B, C, E (5: 354) B. antitetanic
97. A, B, D, E (5:355-357)
C. antirabic
98. A, C, D, E (1:441 -443)
D. antiholeric
99. A, C, D (1:486-487)
100. A, C,E (1:487) E. antidifteric.
3. Pentru distrugerea microbilor utilizaţi la prepararea vaccinurilor se

utilizează:
BIBLIOGRAFIE A. căldură
B. eter, iod, fenol
1. D. Lupuleasa, Iuliana Popovici - Tehnologie farmaceutică, voi. I, Ed. C. radiaţii
Polirom, Iaşi, 2001; D. fluorură de sodiu
2. V. Stănescu - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983; E. temperatură scăzută.
3. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Ed. Medicală, Bucureşti, 1993; 4. Vaccinurile se administrează pe următoarele căi:
4. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2004, Ed. Medicală, A. parenterală
Bucureşti, 2004; B. orală
122 88
C. intranazală ' A. organisme inactivate prin mijloace chimice sau fizice, care
D. intraoculară păstrează proprietăţile imunogene adecvate
E. cutanată. B. organisme vii, nevirulente în mod normal sau tratate pentru
atenuarea virulenţei, care îşi menţin proprietăţile imunogene
5. Vaccinurile realizează o imunoterapie: corespunzătoare
A. pasivă C. antigene extrase din organisme
B. activă D. antigene obţinute prin inginerie genetică
C. nespecifică E. imunoglobuline purificate.
D. specifică
10. Pe eticheta vaccinurilor de uz uman se pot înscrie, printre altele,
E. mixtă.
următoarele menţiuni:
6. Printre vaccinurile antivirale se numără: A. doza recomandată şi calea de administrare
A. vaccinul antirabic B. condiţiile de conservare
B. vaccinul antigripal C. determinările cerute de farmacopee
D. denumirea şi concentraţia conservanţilor antimicrobieni
C. vaccinul contra hepatitei B conţinuţi
D. vaccinul antitetanic E. metoda de obţinere.
E. vaccinul contra oreionului.
X
11. Anatoxinele:
7. Imunoserurile de origine animală pentru uz uman: A. sunt toxine bacteriene modificate cu ajutorul căldurii şi a
A. se obţin din sânge prelevat de la specii animale neimunizate fenolului
B. se obţin din serul sau plasma unor animale imunizate
B. au proprietăţi antigenice
C. conţin imunoglobuline sau fragmente de imunoglobuline C. nu determină în organism producerea de anticorpi specifici
purificate D. nu sunt toxice
D. se prezintă sub formă de aerosoli E. se mai numesc toxoizi.
E. sunt preparate lichide sau liofilizate.
12.Anticorpii:
8. Imunoserurile: A. sunt substanţe de natură proteică
A. sunt destinate administrării orale B. sunt lipopolizaharide
B. sunt destinate administrării i.v. sau i.m., dacă este cazul, după C. sunt doar imunoglobuline IgG
diluare D. se formează în organism în urma contactului cu un antigen
C. sunt lichide limpezi sau opalescente, incolore sau galben pal E. reacţionează specific formând complexul antigen-anticorp.
D. preparatele lichide pot prezenta turbiditate 13.Vaccinurile:
E. produsele liofilizate, după reconstituire, trebuie să aibă
A. sunt biopreparate sterile care conţin substanţe puternic
aceleaşi caracteristici ca preparatele lichide. antigenice
B. sunt destinate prevenirii diferitelor boli (infecţii)
9. Vaccinurile pentru uz uman pot fi constituite din:
122 89
C. pot fi utilizate în unele cazuri pentru tratarea unor infecţii C. poliomielitei
D. sunt preparate obţinute din sânge care conţine doze mari de D. hepatitei B
anticorpi E. tetanosului.
E. produc după administrarea în organism o imunizare pasivă.
15.Vaccinurile se prezintă sub formă de:
14.Anatoxinele se utilizează pentru vaccinarea contra: A. soluţii coloidale
A. gripei B. emulsii
B. difteriei •
122 90
9
124 91
C. determină după administrarea în organism o imunizare

nespecifică
r
Z. suspensii ). pulberi D. determină după administrarea în organism o imunizare pasivă
liofilizate i. pudre.
16. Ca vehicule la prepararea vaccinurilor se folosesc: E. se păstrează la temperatura camerei, timp de 3-5 ani.
A. ser fiziologic
B. soluţii tampon fosfat 21. Vaccinurile virale se prepară din:
C. soluţii de glucoza A. virusuri cultivate pe animale sau ouă embrionate
D. soluţii hidroalcoolice B. virusuri care se dezvoltă pe culturi celulare sau ţesuturi
E. solvenţi nemiscibili cu apa. » C. virusuri care se dezvoltă pe culturi de celule modificate
genetic
17. In compoziţia vaccinurilor pot intra următorii conservând D. toxine a căror toxicitate este neutralizată prin mijloace fizice
antimicrobieni: sau chimice
A. hidrochinonă E. sânge obţinut de la animale imunizate.
B. fenol
C. formol 22. Vaccinurile pot fi adsorbite pe:
D. tiomersal A. fosfat de aluminiu
E. 2-fenoxietanol. B. fenol
C. fosfat de calciu
18. Referitor la seroterapie, sunt valabile următoarele afirmaţii: D. talc
A. realizează o imunitate activă E. hidroxid de aluminiu.
B. realizează o imunitate pasivă
C. determină formarea de anticorpi în organism 23. La realizarea imunoserurilor:
D. se poate utiliza atât în scop preventiv cât şi curativ A. se folosesc animale sănătoase aparţinând unei specii aprobate
E. se utilizează pentru a neutraliza veninurile sau toxinele de autoritatea competentă
ingerate. B. imunizarea se face numai cu vaccinuri care conţin germeni vii
C. recoltarea sângelui se face prin puncţie venoasă sau prin
19. Sunt valabile următoarele afirmaţii referitoare la imunoglobuline: plasmaforeză
A. sunt glicoproteine serice cu funcţie de anticorpi D. în timpul recoltării se asigură menţinerea sterilităţii produsului
B. se grupează în 5 clase E. nu se admite adăugarea de conservant antimicrobian în timpul
recoltării.
C. cea mai activă este gammaglobulina
D. se administrează oral
E. se administrează în injecţii i.v. sau i.m. 24. Imunoserurile de origine animală pentru uz uman:
A. sunt preparate lichide sau pulberi liofilizate
B. se dizolvă complet în volumul de lichid menţionat pe etichetă
20. Serurile terapeutice:
A. sunt biopreparate sterile, lichide sau solide C. au pH alcalin
B. conţin anticorpi şi antitoxine D. sunt condiţionate în recipiente bine închise
E. sunt preparate sterile.
92 92
B. imunoglobuline
25. Serul recoltat de la animale imunizate conţine: C. plasmocite
A. electroliţi D. albumină
93 93
9
1
Jeste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică si Binfan™,^
E. fibrină.
95 129
1
26. Seroterapia: RĂSPUNSURI
A. dă o imunitate activă si specifică
B. se foloseşte numai preventiv 1. B, C, D (1:538)
C. are efect pe o perioadă scurtă de timp 2. A,C (1: 538)
D. provoacă formarea de anticorpi în organismul primitorului 3. A, B, (1:538)
E. poate fi folosită în cazuri de rezistenţă la antibiotice. D, E (1:541)
4. A, B, C (1: 543-544)
27. Serurile terapeutice se păstrează: > 5. B, D (1: 543)
A. ferit de lumină 6. A, B, C, E (1:547-549,2: 231)
B. la congelator 7. B,C,E (2: 231 -232, 237)
C. în recipiente bine închise 8. B,C,E (2: 300-301)
D. în recipiente sterile şi închise etanş 9. A, B, C, D (2: 309)
E. la temperatură cuprinsă între 4-6°C. 10. A, B, D (1:537)
11. A, B, (1:537)
D, E (1:537-538)
12. A, D, E (1:538)
13. A, B,C (1:543)
14. B, E (1: 543)
15. A, C, D (1:543)
16. A, B, C (1:549)
17. B, C, D, E (1:548)
18. B,D,E (1: 547-549)
19. A, B, C, E (2: 301)
20. A, B, D (2: 305)
21. A, B,C (2: 232 - 234)
22. A, C, E (2:231 -239)
23. A, C, D (1:547)
24. A, B,E (1: 548-549)
25. A, B, D (1:548,2:236,239)
26. C, E
27. A, D, E
96 129
1
BIBLIOGRAFIE
D. Lupuleasa, Iuliana Popovici - Tehnologie farmaceutică, voi. I, Ed.

Polirom, laşi, 2001;
*** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2006, Ed. Medicală,
Bucureşti, 2006.
97 129
Teste de: autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
A. apa proaspăt fiartă şi răcită

B. apa pentru preparate injectabile
C. parafina lichidă
Capitolul X PREPARATE D. propilenglicolul
E. uleiul de floarea soarelui neutralizat şi sterilizat.
5. Factorii externi de care depinde stabilitatea chimică a soluţiilor
OFTALMICE oftalmice sunt:
A. lumina
B. temperatura
1. Penetraţia medicamentelor la nivelul ochiului depinde de: C. natura solventului
A. solubilitatea substanţelor active > D. aerul
B. prezenţa agenţilor antimicrobieni E. pH-ul soluţiei.
C. integritatea corneei
D. tonicitatea soluţiilor 6. Factorii interni care influenţează stabilitatea chimică a soluţiilor
E. activitatea de suprafaţă a substanţelor active. oftalmice sunt:
A. natura solventului
2. Penetraţia prin cornee a alcaloizilor din picăturile pentru ochi este B. pH-ul soluţiei
favorizată de: C. aerul
A. crearea unui pH de maximă solubilitate a substanţei active, D. natura substanţelor auxiliare
B. folosirea de sisteme tampon cu pH apropiat de neutralitate E. contaminarea cu microorganisme.
C. mărirea vâscozităţii soluţiilor
D. utilizarea colirelor uleioase 7. Toleranţa soluţiilor oftalmice este optimă atunci când acestea au:
E. adăugarea de conservanţi antimicrobieni potriviţi. A. temperatura apropiată de temperatura corpului
B. pH-ul apropiat de pH-ul lichidului lacrimal
3. Substanţele tensioactive măresc viteza de pătrundere intraoculară a C. particule solide în suspensie
medicamentului prin: D. presiunea osmotică apropiată de cea a lichidului lacrimal
E. vâscozitate de maxim 40 - 50 cP.
A. mărirea solubilităţii substanţei active
B. mărirea vâscozităţii vehiculului 8. Toleranţa unui colir depinde de:
C. umectarea mai bună a corneei A. natura şi concentraţia substanţei active
D. mărirea stabilităţii în timp a soluţiei oftalmice B. tonicitatea preparatului
E. tamponarea soluţiei oftalmice. C. valoarea adecvată a pH-ului
4. Conform F.R. X, vehiculele utilizate la prepararea picăturilor pentru D. realizarea apirogenităţii
ochi sunt: E. folosirea unor solvenţi anhidri.
130 98
9. Ca substanţe izotonizante la prepararea colirelor se folosesc: 13. Conform F.R.X, o soluţie oftálmica se poate prepara prin dizolvarea
A. clorura de sodiu substanţei active , în soluţii izotonice sterile:
B. azotat de potasiu • A. când cantitatea de substanţă activă este sub 2 g % m/m
C. propilenglicol B. când cantitatea de substanţă activă este peste 2 g % m/m
D. acidboric C. când cantitatea de substanţă activă este sub 3 g % m/m
E. sorbitol. D. când cantitatea de substanţă activă este peste 3 g % m/m
E. în nici una din aceste situaţii.
10. în cazul colirelor, realizarea unui pH adecvat are rol în-A. asigurarea
stabilităţii fizico-chimice a substanţei medicamentoase 14. Conform F.R.X picăturile pentru ochi ce conţin mai puţin de lg %
(m/m) substanţă activă se prepară prin dizolvarea acesteia în:
B. asigurarea toleranţei A. apă distilată
C. asigurarea penetraţiei prin cornee a substanţei active B. apă distilată pentru preparate injectabile
C. soluţii hipotonice sterile
D. conservarea antimicrobiana a preparatelor
D. soluţii izotonice sterile
E. mărirea vâscozităţii preparatului.
11. Suspensiile apoase folosite în oftalmologie permit:
Biofarmacie E. soluţii hipertonice sterile.
A. sterilizarea la cald sau prin filtrare a preparatului
B. administrarea unor substanţe insolubile în apă
15. Conform F.R.X, când substanţa activă dintr-un colir depăşeşte
C. realizarea unei absorbţii rapide a substanţei active concentraţia de lg % cantitate de substanţă necesară pentru
D. realizarea unui efect prelungit ■ izotonizare se calculează:
E. asigurarea unei stabilităţi fizice mărite comparativ cu soluţiile A. după formula trecută în monografia Injectabilia
oftalmice. B. folosind tabele cu scăderea punctului de congelare
C. folosind tabele cu echivalenţi în NaCl
12. Pentru suspensiile oftalmice F.R.X prevede ca diametrul particulelor D. folosind metoda hematocritului modificat
fazei dispersate determinat la microscop să fie de cel mult: E. folosind diferite nomograme.
A. 10 um pentru 90 % din particulele examinate şi 50 um pentru
10 % din particulele examinate 16. Care din următoarele colire este prevăzut în F.R.X?
B. 25 um pentru 90 % din particulele examinate şi 50 um pentru A. colir cu cloramfenicol 0,5 g %
B. colir cu clorhidrat de pilocarpina 4 g %
10 % din particulele examinate
C. colir cu fizostigmină 0,25 %
C. 50 um pentru 90 % din particulele examinate şi 100 (im pentru D. colir cu sulfat de atropină l g %
10 % din particulele examinate E. colir cu protargol 2 g %.
D. 25 um pentru 50 % din particulele examinate şi 50 um pentru
50 % din particulele examinate 17. Colimi oficinal în care boratul de fenilmercur se află în concentraţie
de 1:100 000 este:
E. 50 um pentru 50 % din particulele examinate şi 100 um pentru
A. colimi de azotat de argint
50 % din particulele examinate. B. colimi de azotat de pilocarpina
130 99
C. colimi cu rezorcină A. borat de fenilmercur
D. colimi cu cloramfenicol B. clorura de benzalconiu
E. colimi cu sulfat de zinc. C. parahidroxibenzoat de metil
D. diacetat de clorhexidină
18. Care din următoarele colire se eliberează cu eticheta „Otravă!"? E. alcool feniletilic.
A. colimi cu azotat de argint
23. Adăugarea de conservanti este contraindicată la:
B. colimi cu sulfat de atropină A. colire unidoză
C. colimi cu azotat de pilocarpina B. colire multidoză
D. colimi cu rezorcină C. colire care se administrează pe corneea traumatizată
E. colimi cu sulfat de zinc. D. băi oculare
ì
E. unguente oftalmice.
19. Colirele care conţin sistemul tampon acid boric-tetraborat de sodiu
sunt: 24. Un conservant pentru uz oftalmie trebuie să posede următoarele
A. colimi cu azotat de argint calităţi:
B. colimi cu sulfat de atropină A. un spectru larg de acţiune
B. efect de durată
C. colimi cu azotat de pilocarpina
C. să nu fie sensibilizam sau alergic
D. colimi cu rezorcină
D. să fie eficace la concentraţii mari
E. colimi cu sulfat de zinc.
E. să fie solubil în apă.
25. Controlul eficacităţii conservanţilor antimicrobieni folosiţi pentru
asigurarea sterilităţii colirelor se determină pe următoarele
20. Conform F.R.X pentru izotonizarea colirului cu rezorcină se microorganisme:
utilizează: A. Staphylococcus aureus
A. clorura de sodiu B. Pseudomonas aeruginosa
B. azotat de sodiu C. Escherichia coli
C. glucoza D. Candida albicans
D. acid borie E. Bacillus subtilis var. niger.
E. acid boric-tetraborat de sodiu.
26. Asigurarea sterilităţii suspensiilor oftalmice se face prin:
21. Colinii oficinal cu nitrat de pilocarpina: A. sterilizarea cu aer cald
A. conţine 4g % nitrat de pilocarpina B. adaos de conservând
B. conţine 2g % nitrat de pilocarpina C. sterilizarea cu oxid de etilen
C. se izotonizează cu clorura de sodiu D. filtrarea bacteriologică
D. se păstrează la Venena E. prepararea în condiţii aseptice.
E. are acţiune miotica.
22. Precizaţi agenţii antimicrobieni folosiţi la prepararea colirelor multidoză 27. Sterilitatea colirelor unidoză este asigurată prin următoarele
procedee:
menţionaţi în F.R.X:
A. sterilizarea cu vapori de apă sub presiune
130 100
B. filtrare sterilizantă 32. Băile oculare se caracterizează prin:
C. preparare pe cale aseptică A. concentraţie mică de substanţă activă
D. adăugarea de substanţe conservante antimicrobiene B. sterilitate
E. combinarea tuturor procedeelor de mai sus. C. izotonie
D. vâscozitate crescută
28. Agenţii de mărire a vâscozităţii soluţiilor oftalmice favorizează: E. limpezime.
A. mărirea tensiunii superficiale 33. Conform F.R.X, băile oculare se prescriu în cantităţi de cel puţin:
B. mărirea timpului de contact cu mucoasa oculară
A. 5 g
C. toleranţa preparatelor
B. 10 g
D. eficacitatea preparatelor
C. 50 g
E. stabilitatea preparatelor la variaţii de temperatură. D. 100 g
E. nici una din valorile de mai sus.
29. Un agent de vâscozitate folosit la prepararea soluţiilor oftalmice
trebuie să îndeplinească următdarele condiţii: 34. Soluţiile tampon folosite ca vehicule pentru preparate oftalmice
A. să fie hidrosolubil şi să dea soluţii transparente sunt:
B. să aibă în soluţie acelaşi indice de refracţie cu lichidul lacrimal A. soluţia de acid boric 1,9 g %
C. să nu reacţioneze cu substanţele active sau cu alte substanţe B. soluţia de acid boric modificată
auxiliare din formula colirelor C. soluţia de clorură de sodiu 0,9 g %
D. să confere soluţiei oftalmice o n > de 50 cP D. soluţia izotonică de fosfaţi
E. să permită sterilizarea soluţiei oftalmice. E. soluţia de glucoza 5 g % .
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi 35. Clorura de sodiu nu poate fi folosită pentru a realiza
Biofarmacie 30. Ca agenţi de mărire a vâscozităţii soluţiilor oftalmice se izotonizarea
colirului cu azotat de argint deoarece:
folosesc: A. poate precipita clorura de argint
A. metilceluloza B. va hidroliza azotatul de argint
B. boratul de fenilmercur C. se va inactiva azotatul de argint
C. alcool polivinilic
D. clorobutanol
E. polivinilpirolidona. D.va precipita argintul metalic
E. nici una din variantele prezentate mai sus.
31. Băile oculare:
A. sunt denumite şi ape oftalmice sau loţiuni oculare 36. Soluţiile oftalmice, în farmacie, se pot obţine sterile astfel:
B. sunt sterile A. prin preparare pe cale aseptică
C. pot fi soluţii sau suspensii * B. prin filtrare sterilizantă
D. sunt izotonice şi izohidrice C. prin sterilizare cu căldură uscată
E. se prescriu în cantităţi de cel puţin 50 g. D. prin sterilizare la autoclav
130 101
E. prin sterilizare la 98 - 100° C, timp de 30 minute. D. dimensiunea maximă a particulelor de substanţă activă
E. doza eliberată pe unitatea de timp
37. Soluţiile pentru băi oculare:
A.sunt soluţii apoase sterile 39. Pulberile pentru picături oftalmice şi băi oculare:
B. pot conţine excipienţi pentru ajustarea tonicităţii, vâscozităţii A.sunt preparate condiţionate sub formă uscată
sau pH-ului B. înainte de administrare se dizolvă sau se suspendă într-un
C. pot fi formulate ca preparate unidoză sau multidoză lichid corespunzător
D.cele unidoză pot conţine conservanţi antimicrobieni potriviţi C. condiţia de sterilitate este obligatorie
E. sunt destinate spălării ochiului sau impregnării pansamentelor D.preparatele obţinute după dizolvare sau suspendare trebuie să
oculare fie apirogene
E. preparatele lichide obţinute trebuie să corespundă prevederilor
38. Eticheta soluţiilor pentru băi oculare trebuie să menţioneze: oficinale referitoare la picăturile oftalmice sau soluţiile pentru
A.descrierea caracterelor organoleptice băile oculare
B. dacă preparatul este destinat unei utilizări unice
C. perioada limită de utilizare după deschiderea recipientului 40. Preparatele oftalmice semisolide:
(maxim 4 săptămâni), în cazul preparatelor multidoză A. se prezintă sub formă de unguente, creme sau sau geluri sterile
130 102
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie Teste de autoevaluare pentn, sfanţi - Tehnologie Farm
B. au substanţe active dizolvate sau dispersate într+o bază de A.

unguent corespunzătoare
C. trebuie să fie apirogene 4,94%
D. sunt condiţionate în tuburi, sterilizate, pliabile,prevăzute cu o B.
canulă
E. tuburile conţin maxim 1 Og de preparat. 1,97% 1. A, C, D, E
C. 2. B,C, D
41. Rp/ 3. A,C
Argenti nitratis 0,2 g 0,49 % 4. A, B, E
Aque q.s. ad 20 g v
D. 0, 5. A, B, D
M. f. collyrium isotonicum Ce cantitate de NaNCh este 197 % 6. A, B, D
necesară pentru izotonizarea acestui colir? E. 7. A, B, D, E
(MNaN03 = 85) 8. A,B,C
A. 0,080 g 0,12%. 9. A, B, D
B. 0,16 g 10. A, B, C ll.B, D
C. 0,80 g 12. B
D. 1,00 g 13. E
E. 1,60 g. 14. D
15. A
42. Ce cantitate de azotat de argint este necesară pentru a prepara o 16. D
soluţie izotonică (M A g N03 = 169,9)? 17. C
A. 2,6% 18. B, C
B. 1,3% 19. B,C
C. 5,2% 20. D
D. 4,5% 21. B, D, E
E. 3,8 % . 22. A, B, D
23. A, C
43. Rp/ 24. A, B, C, E
Pilocarpini hydrochloridici 0,50 g 25. A, B, C, D
Procaini hydrochloridici 0,20 g 26. B, E
Aque q.s. ad 40 g 27. A, B, C
Ce cantitate de clorură de sodiu este necesară pentru izotonizarea 28. B, C, D
acestui. COlir (M clorhidrat dc pilocarpinâ = 244,72, M clortiidrat dc 29. A, B, C, E
procainâ = 30. A, C, E
272,78, MNaCi= 58,45)? 31. A, B, D, E
103 139
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie Teste de autoevaluare pentn, sfanţi - Tehnologie Farm
32. A, B, C, E (3: 711)
33. C (3: 713)
34. A, B, D RĂSPUNSURI (3: 711-713)
35. A (3:711-713)
36. A, B, D, E (2: 139, 1:572, (3:713)
573) (3: 712)
(2: 139-140) (3: 710)
(1:574) (1:579)
(3: 709) (1:577)
(1: 572) (3:1091)
(1: 572) (2: 157)
(2: 143, 1:572- (2: 157, 1:566)
573) (2:150)
(1:572-573) (2: 151, 1: 576)i
(1:567,576) (1:576-577)
(1:570) (1:558)
(1: 589) (2: 155- 156, 1:559)
(3:710) (3:711)
(3: 709) (1:571)
(3: 709) (3 : 712)
(3: 710) (1: 566).
104 139
40 g colir.........0,5 g clorhidrat de pilocarpina.. .0,2 g clorhidrat de

37. A, B, C,E (4: 131) procaină
38. B, C,E (4: 131-132) 1000 g colir........................................x g............................................y g
39. A, B, C, E (4: 132) x = 12,5 g clorhidrat de pilocarpina y = 5 g
40. A, B, D (4: 133) clorhidrat de procaină
41. B
Se determină cantitatea de izotonizant după formula prevăzută de F.R. X: Se determină cantitatea de izotonizant după formula prevăzută de F.R.
X:
0,2308-(Ci + CI il+.............)
C=------------------------------------xMr ' 0,2308-(Ci+ CH1+.............)
r C--------------------------■.-----— x Mr
r
0,2308-( 10/169,9 x 1,5)
C =------------------------------------x 85 = 8,07 g NaN03 0,2308 - ( 12,5/244,72 x 1,5 + 5/ 272,78 x 1,5)
1,5 C =---------------------------------------------------------------x 58,45
1,5
lOOOgcolir...............................8,07 g Na N03 C = 4,94 g NaCl
20 g colir................................x
x = 0,16gNaNO3 Se determină cantitatea de clorura de sodiu necesară izotonizării a 40
g colir.
38. A 1000 g colir...............4,94 g clorura de sodiu
40 g colir...............z
Se determină cantitatea de azotat de argint necesară preparării unei soluţii
z = 0,197 g clorura de sodiu
izotonice cu ajutorul formulei:
0,2308 x M
C%o =------------------
BIBLIOGRAFIE
140 105
I
0 e active pot obţine prin dispersare cu
,23 corespunzăto următoarele un gaz propulsor.
08
are pentru metode:
x 2. Aerosolii cu aplicaţie
16 1000 g colir: A.
9,9 1. D. Lupuleasa, topică prezintă
Iuliana următoarele avantaje:
C liofilizare
%o Popovici - A. asigură o
B.
=---------------------------- Tehnologie administrare
= farmaceutică, rapidă şi comodă
26, voi 1, precipitare
B. evită
14 Polirom, Iaşi, >
1997; contactul manual
9g C.
az 2. V. Stănescu - cu suprafaţa
ota Tehnică tratată
t farmaceutică, Ed. antrena C. realizează o
de Medicală, re cu repartiţie
arg Bucureşti, 1983; vapori uniformă a
int 3. *** de apă substanţei
1,5 Farmacopeea şi
1000 g colir.................... Română, ed. active pe
a X-a, Ed. conden suprafaţa
26,149 g
azotat de Medicală, sarea tratată
argint Bucureşti, la D. necesită un
100 1993; nivelul proces tehnologic
g 4. *** căilor simplu
colir.................................. Farmacopeea E. au un preţ de
Română, ed. respira
x torii cost redus.
a X-a,
x = 2,6 g % Supliment, superio
Ed. Medicală, 3. Care dintre
are
Bucureşti, următoarele afirmaţii
39. D 2004. D.
Se referitoare la aerosolii
calculea Capitolul XI dispersare de uz extern
ză cu aer sub sunt adevărate?
concentr AEROSOLI presiune A. cele mai
aţia (cu multe preparate
ajutorul sunt de tip spray
celor
1. Aerosolii duzelor) B. asigură o
două
farmaceutici se E. mai bună
substanţ
p medi evapor ţii
r ul e în frigorifice
o exter mome D. sub
ntul presiune, la cald
t n
treceri E. la vid.
e C.
i prin 5. Care dintre
j orifici următoarele afirmaţii
a gazele ul de sunt valabile pentru
r propulso emisie aerosolii cu
are . gaze comprimate?
e
trebuie să A. propulsorul
aibă un 4. Umplerea poate fi: C02,
a punct de recipientelor pentru N20, N2
fierbere aerosoli se B. gazele
c scăzut comprimate
realizează:
o D. A. sub pot fi parţial
n presiune solubile sau
ţ gazele la insolubile în
i propulso temperatur produsul
are a normală dispersat
n
trebuie să B. la C. sunt puţin
u sensibili la
aibă un presiune
t punct de variaţii de
normală şi
u fierbere temperatură
temperatur
l ridicat ă normală D. presiunea în
u E. C. la recipient
i presiu rămâne
gazel constantă pe
ne
e toată durata
f norma
prop eliberării
a lă şi la
ulsoa conţinutului
ţ tempe
re din recipient
ă raturi
liche E. presiunea din
scăzut recipient permite
fiate
d e în eliberarea totală
trebu
e instala a conţinutului.
ie să
se
6. Gazele să aerosol la adaos de
lichefiat aibă un ului, cosolvenţi
e punct de propuls pentru a se
utilizate fierbere orul asigura un
ca sub lichefia amestec
propulso temperat t se intim al
ri ura află substanţei
trebuie
camerei emulsi active cu
să
D. să onat ca propulsorul.
îndeplin
ească aibă un fază
următoar punct de internă 8. Care dintre afirmaţii
ele fierbere într-o sunt valabile pentru
condiţii: mare emulsi aerosolii cu gaze
A. E. să e de tip lichefiate?
aibă U/A A. presiunea din
capacitat C. pot fi recipient este
să
e bună de obţinuţi cu determinată
fie
dizolvare gaze de presiunea
inert
. comprimat de vapori
e a gazului
din e
7. Care dintre D. pot fi propulsor, nu
pun şi de
ct următoarele obţinuţ
afirmaţii sunt i cu cantitatea
de acestuia
valabile gaze
ved pentru B. propulsorii
ere lichefia
aerosolii cu te, pot fi
chi două faze? consideraţi ca
mic dacă
A. sunt acestea făcând parte
B. constituiţi integrantă din
sunt
dintr-o formulă
miscibi
să fază C. presiunea în
le
fie gazoasă recipient
cu
nein şi una rămâne
substan
flam lichidă constantă
ţa
abil B. după menţinându-
activă
e forma se
E. se echilibrul
C. rea recurge între
p nea în toxicita E. anestezice.
o stare
te. 11. Dimensiunea
r de
ţ vapori particulelor pentru
9. Din categoria aerosolii de inhalaţie
i D. ca gazelor
u gaze destinaţi a fi utilizaţi
propulsoare
n lichefi la nivelul alveolelor
lichefiate fac parte:
e ate se pulmonare trebuie să
folose A. azot
a fie:
sc în B. freon
d A. între 10-30
specia 11
e um
l C. argon
p B. între 30-50
deriva D. freon
r ţi um
o 12
clorof E. freon C. < 3 um
p luorur
114. D. între 3-20
u aţi
um
l ai
10. Sub formă de E. >50um.
s metan
o ului şi aerosoli de
etanul inhalaţie se 12. Valva este compusă din:
r
ui administrează: A. cap de apăsare
l
B. propulsor
i E. se A.
C. resort
c obţin D. tub plonjor
h bronhodil E. jiclor.
e printr
atatoare
f -un 13. Valva are
B.
i proce următoarele roluri:
a A. permite
s antibiotice
t utilizarea
ş tehnol C. conţinutului
i ogic aflat sub
f corticoster presiune
simpl
r oizi B. asigură
a u şi D. închiderea
c sunt etanşă a
ţ lipsiţi antipiretic recipientului
i e
de
u
C. ap cazul aerosolilor
urmărirea pentru căile
ăs
calităţii respiratorii?
p are A. produc un
substanţel
er me or active si efect local asupra
m ca a mucoaselor
propulsoril căilor respiratorii
it nic
or B. pot conţine
e ă B. antibiotice,
di D. bronhodilatat
st urmărirea oare,
asigur conţinutul antiinflamato
ri ă ui în are
b dispers steroidiene şi
endotoxin
uţ area e nesteroidiene
substa bacteriene C. se folosesc
ia nţei exclusiv pentru
c C.
active efect sistemic
o în D. conţin
gazul determinar
nţ ea mărimii particule cu
propul diametrul de
in sor particulelo
r de ordinul
ut E.
substanţă micronilor
ul activă E. sunt
toate denumiţi şi
ui cele D. viteza
de emisie aerosoli de
p mai inhalaţie.
sus E.
ri
menţio
nt 16. Care dintre
nate. corectitudi
următoarele afirmaţii
r- 14. nea
referitoare la aerosoli
o Controlul dozării.
sunt
calităţii
si adevărate?
aerosolilor se 15. Care dintre
m A. sunt dispersii
referă la: următoarele de particule
pl A. afirmaţii sunt lichide sau
ă adevărate în solide într-un
m esară dispers constituie
e dispe ate faza elastică
d rsării D. fineţea B. pot fi gaze
i poate dispers comprimate
u fi iei, C. pot fi gaze
produ omoge lichefiate '
d să de nitatea D. constituie
e un şi forţa motrice a
gaz stabilit ansamblului
d propu atea nu presurizat
i lsor prezint E. exercită
s C. ă asupra
p import conţinutului o
e folosi anţă presiune mai
r rea pentru mică decât
s lor se calitate presiunea
i bazea a atmosferică.
e ză pe prepar
trei atului 18. Propulsorii unui
g tipuri E. se aerosol pot fi reprezentaţi
a de folosesc de:
z expul exclusiv A. gaze
o zări: pentru comprimate
s simpl aplicaţii în B. lichide sub
B. ă, cu dermatolo presiune
turbul gie.
e enţă, C. gaze
n cu 17. Care dintre lichefiate
e turbul următoarele D. oxigen
r enţă afirmaţii E. toate cele mai
g şi referitoare la sus menţionate.
i expan gazele
propulsoare 19. în funcţie de
a siune
a sunt adevărate? diametrul
n partic A. particulelor,
e ulelor penetrarea aerosolilor
c
de 30 la nivelul e utilizaţi în
alveolelor formulare.
inhalaţie um
pulmonare
se face ajung . 21. Aerosolii de inhalaţie
astfel: în prezintă următoarele
20. Penetraţia avantaje:
A. fosel
aerosolilor în căile A.
e
respiratorii depinde
p nazal de: administrare
a e, A. a pulmonară
r farin necesită
t ge, mărimea
doze
particulelo
i laring crescute în
r
c e substanţei comparaţie
u B. 20-30 active cu alte căi
l um, B. de
ajung la
e administrare
nivelul
l anatomia B. absorbţia
traheei
căilor este foarte
e (
respiratori rapidă
C. 10-20
i C. se evită
um,
m C. efectul primului
ajung la
pasaj hepatic
a nivelul
bronhiilo mecanica D. este posibilă
i
r respiratori localizarea
D. 3-10 e şi acţiunea
m um, D. timpul aerosolului
a pătrund de contact Ia anumite
r la nivelul între
niveluri ale
alveolelo aerosol şi
i r suprafaţa căilor
pulmonar mucoasei respiratorii
d e E. agenţii E.
E. < 3 de
e
fim, vâscozitat medicamentul
pătrund este protejat
faţ ui de forma
ă ritmul dispersie particulelor
de respirat B. aerosolizate.
ag or
enţ C. difer 24. Freonul 12
ii enţa conţine:
ext mică A. 1 atom de
eri mişcare de
fluor
a ciliară densi
ori B. 2 atomi de
D. tate
. între fluor
faza C. 1 atom de
22. Factorii viteza dispe carbon
care şi tipul rsă şi D. 2 atomi de
fluxului medi
determi ul de carbon
gazos
nă dispe E. 2 atomi de
E.
rsie clor.
localizar
C.
ea circulaţ 25. Freonul 114
particule ia conţine:
sanguin încărcătu
lor ra A. 2 atomi de
ă de la carbon
aerosoli nivelul electrică
redusă a B. 4 atomi de
zate în alveolel
particule fluor
or
căile lor C. 1 atom de
pulmon
respirato aerosoliz fluor
are.
rii sunt: ate D. 2 atomi de
23. Gradul mare D. clor
A.
de instabilitate al E. 1 atom de
aerosolilor este agregare carbon.
gr
cauzat de: a
ad 26. Gazele comprimate
A. picăturil
ul or mici care intră în
vâscozi formularea
de în
tatea aerosolilor presurizaţi
dis mică a picături sunt:
pe mediul mai mari A. fluorocarburi
rsi E. B. azot
e C. freoni
B.
D. cosolvenţi,
plumb numărul conservanţi,
prot D. sticlă atomilor de solubilizanţi
oxi ' clor D. pot fi
d de E. D. condiţionate în
azot recipiente
E. plastic. numărul unidoză sau
atomilor de muţtidoză
dio 28. Ştiind că fluor E. se
xid denumirea E. administreaz
de freonilor este
ă pentru
car urmată de un
numărul obţinerea
bon număr format
din atomilor de unui efect
. oxigen.
două sau trei local sau
27. cifre,
29. Referitor la sistemic.
precizaţi
semnificaţia preparatele de
Recipientele inhalat, sunt 30. Despre preparatele
primei cifre, farmaceutice presurizate
pentru începând de valabile
medicament următoarele se poate afirma:
la
ele dreapta la afirmaţii: A. sunt
presurizate stânga (locul A. sunt condiţionate
sunt unităţilor): preparate în recipiente
confecţionat A. lichide sau
e din: solide speciale, sub
A. B. nu pot presiunea
numărul
fi unui
atomilor
oţel de carbon condiţionat gaz
inox e în
B. B. se prezintă
idab recipiente
sub formă de
il presurizate
numărul soluţii, emulsii,
B. C. pot suspensii
atomilor
de conţin C. conţinutul
alu hidrogen e gaze este eliberat
mini C. propul din recipient
u soare, sub formă de
C.
a isoli e sub
e d presiune hidrocarburi
r D. C. gaze fluorurate
o comprima C. freoni
preparat te D.
s
ul nu se D.
o hidrocarburi cu
aplică pe
l piele masă
lichide cu
E. punct de moleculară
s mare
fierbere
E.
a preparat scăzut
u ul este E. gaze
hidrocarburi cu
eliberat supercriti
masa
d din ce. moleculară
recipient mică (propan,
e 32. Din categoria
cu butan).
ajutorul gazelor 33. Valva, ca dispozitiv
j unei lichefiate sub de pulverizare:
e valve. presiune A. asigură
t folosite ca gaze închiderea
31. Gazele
propulsoare în etanşă a
l propulsoare recipientului în
formularea
i folosite în stare de repaus
preparatelor
c cazul B. reglează
farmaceutice eliberarea
h preparatelor
presurizate fac conţinutului
i farmaceutice parte: în afara
d presurizate A. recipientulu
sunt: i în cursul
s A. gaze hidrocar folosirii
a lichefiat buri aerosolului
e la clorurate C. asigură o
u
presiune B. eliberare
normală continuă,
s sau
B. gaze
e eliberează o
lichefiat
m cantitate
do produsul tatea recipiente
zat în de multidoză
ă moment substa E. recipientele
de ul nţă pot fi presurizate
pro pulveriz activă sau cu
dus ării. pe
nebulizator.
la doza
o 34. Pe eticheta pulver
36. Spray-urile
apă preparatelor izată
din bucofaringiene:
sar farmaceutice
presurizate recipi A. sunt soluţii,
e,
du trebuie să se entele emulsii sau
pă înscrie: cu suspensii
caz A. valvă B. sunt destinate
D. dozat obţinerii unui
modul oare.
efect local sau
est de sistemic
35. Spray-urile
e obţinere C. se
nazale:
co B. pulverizează sub
nfe A. sunt
limbă
cţi formulate
modul D. se
on doar ca
de pulverizează în
ată utilizare soluţii cavitatea orală
din C. B. sunt sau în faringe
oţe soluţii, E. mărimea
l emulsii picăturilor
precauţii
E. sau trebuie să
le care
trebuie suspensii asigure
nu luate C. sunt depunerea lor
vin D. condiţiona în
e te în cavitatea
în recipiente orală sau în
co gazul faringe, după
propulso unidoză
nta D. sunt în caz.
ct r
E. general
dir 37. Spray-urile
condiţiona
ect auriculare: *
te în
cu canti
A. chide C. sunt
sunt destinate
condiţ preparate
sunt ionate auriculare obţinerii unui
desti în B. efect sistemic
nate gener D. sunt
admi al în condiţionate
recipi preparate
nistr în recipiente
ente nazale
ării unido cu atomizor
în C.
ză (nebulizator)
cond D. sub
uctul preparate sau în
formă
audit de vaginale recipiente
iv lichid D. presurizate
exter e sunt cu sistem de
n condiţ pulverizare
ionate preparate
B. pentru E. recipientele
în
gener aplicaţii presurizate pot fi
trebu al în cutanate prevăzute cu
ie să recipi E. valvă dozatoare.
ajun ente
gă la multid 40. Recipientele
oză preparate
nivel rectale. dozatoare de
ul E. condiţionare a spray-
timp 39. Spray-urile urilor sublinguale
anul recipientel sublinguale: trebuie să corespundă
ui e sunt A. se următoarelor
C. prevăzute prevederi:
administre
cu un A. gradul de
s ază prin
aplicator fineţe
u pulverizar
adecvat. B.
b e sub
f limbă >
o 38. Care dintre
. uniformitatea
r următoarele
m B. sunt masei
preparate pot fi
ă destinate C.
d formulate şi ca
obţinerii
e spume?
unui efect uniformitatea
l A.
i local
con ă cu dispozitive e lichide 43. Pe eticheta
ţinu de tip: sau solide preparatelor de inhalat
tulu A. cupă B. sunt trebuie să se menţioneze:
i dozatoar doar A. doza
,. e preparate eliberată, în
D. B. solide toate cazurile
C. sunt B. doza
nebuliza destinate eliberată, cu
uni
tor administr excepţia
for preparatelor
mit C. ării la
nivelul condiţionate
ate în
inhalator faringelui
a recipiente cu
doz presuriz D. se
valvă
ei at cu admi dozatoare
elib valvă nistre C. numărul de
erat dozatoar ază doze
e e sub eliberate din
E. D. inhalator
form
corespunzăt
ă de oare dozei
ster inhalato vapo minime
ilita r cu recomandate
ri sau
tea. pulbere D. denumirea
aeros
uscată conservanţil
41. oli la or
E.
nivel antimicrobie
Conform ul ni adăugaţi,
picurăto când este
F.R.X, r. plăm cazul
supliment ânilo E. denumirea
2004, 42. Preparatele de r gazului
preparatele inhalat prevăzute E. propulsor.
de inhalat în F.R.X,
administrate supliment 2004: 44. Preparatele lichide de
realizeaz
sub formă de A. sunt inhalat şe clasifică în
ă un efect
spray-uri se preparat următoarele categorii:
local sau
administreaz sistemic. A. preparate sub
forme de spume
B. parat C. ajutorul
e inhalatoarelor
condi pentru pulberi
prep ţionat realizează uscate
arat e în aerosolizar C. se prezintă
e inhal ea cu sub formă de
dest atoar ajutorul sisteme cu
inat e vibraţiilor doze
e presu ultrasonice precondiţiona
rizate D. sunt cu te sau
tran cu rezervor
sfor funcţionar
valvă D. sunt incluse
măr dozat e continuă
în monografia
ii în oare sau cu „Preparate de
vap E. toate valvă inhalat" din
ori cele de dozatoare F.R.X,
C. mai sus. E. supliment
2004
45. acţione E. sunt incluse
prep ază în monografia
arat prin "Preparate
e Nebulizatoarele: transfo farmaceutice
disp A. sunt rmarea presurizate".
ersa dispozitiv în
te e care vapori
transform a unor
prin
ă solide
inte introdu
rme lichidele se RĂ
diul în în apă SP
neb aerosoli caldă. UN
uliz B. SU
atoa 46. Pulberile de RI
relo realizează inhalat:
r aerosoliz A. sunt 1 C, E (2: 202)
D. area cu preparate D,
ajutorul unidoză sau 2. A., C (1: 593, 2: 210-2
p unui gaz multidoză B,
r sub B. sunt 3. A, C,E (2:211)
e presiune adminis B,
trate cu
4. A,C (1:606, 2: 209) 24 B, C, E (1:599) Teste de autoevaluare
industrială, Ed.
. Dacia, Cluj-Napoca,
5. A, C (2: 206) 37. A, D, E (3:81) (3: 151, 2001;
B, 25 A, D (1: 599)
. B,
38. C, D, E 165, 169) (3: 2. V. Stănescu - Tehnică
6. A, C, E (2: 206) 39. A, C, D, E
B, 26 B, E (1: 598,3: 109) 88) (3: 89-90) farmaceutică, Ed.
. D, 40. B, C, D (3: 94) (3: 94) (3: Medicală, Bucureşti,
7. A, D, E (2:207 - 208)
C, 27 A, D, E (1:599-600, 2: 205) 41. B, C,D 95 - 96) (3: 96) (3: 1983;
. B, 42. A, D, E 96 - 97) (3:102- 3. ***
8. A, C, D (2: 206 - 207) Farmacopeea
B, 28 D (1:598, 2:207) 43. B, C, D 106) Română, ed. a X-a,
9. B, E (1:598-599,2: 207) . 44. B, C, D Supliment 2004, Ed.
D, 29 A, D, E (3: 94) 45. A, B, C, D Medicală, Bucureşti,
10 A, C,E (1:597-598,2: 209) . C, 46. A, B, C, 2004.
. B, 30 A, CE (3: 108) D
11. C (1:596, 2:210) . B,
31 B, C, D (3: 109) pentru studenţi - Capi
12 A, D, E (1:600, 2: 205)
. C, . Tehnologie
32 B, C, E (3: 109) Farmaceutică şi tolul
13 A, C (2: 205)
. B, . Biofarmacie
14 A, D, E (1:608-609, 2: 209) 33 A, C (3: 109) XII
17. A n P
. C, . B,
15 A, D, E (1:599,2: 209) 34 B, C, E (3: 110) (i. ci\ EM
. B, .
16 A, C (2:202-210) 35 B, E (3: 123) ULS
. B, . D,
17 A, CD (2: 206) 36 A, D E (3: 89) II
. B, .
18 A, C (1: 598,2: 206)
. 1. Conform F.R.X,
19 A, C,E (1:596,2:210) emulsiile de uz intern
. B, prezintă:
20 A, C, D (2:210) A. aspect lăptos,
. B, omogen
21 B, C, D, E (1:593) B. miros şi gust
. BIBLIOGRAFIE
caracteristic
22 A, D (1:595 -597)
1. S. componentelor
. B, Leucuţa - C. consistenţă
23 A, D (1:595) Tehnologie mai mult sau mai
. C, farmaceutică
puţin vâscoasă
D. cât şi apă B. sunt conservanţi
în ulei numai antimicrobieni
emul B. în emulsii potriviţi
gato compoziţ ulei în apă D. se pot folosi
rul ia lor C. pot agenţi pentru
dizol intră conţine creşterea
substanţe substanţe vâscozităţii
vat
cu cu acţiune E. emulgatorul
în
acţiune analgezică se dizolvă în
faza
revulsivă sau faza externă.
inter revulsivă
nă C. sunt
numai D. pot
E. 5. Conform F.R.X,
emulsiile conţine
emulsiile:
ulei în săpunuri
dime A. au aspect
apă E. se
nsiu lăptos şi
D. pot conservă
omogen
nile conţine la rece. B. sunt
parti agenţi destinate
culel pentru 4. La prepararea administrării
or corectare emulsiilor, interne sau
sub a gustului conform F.R.X: externe
10 şi a A. C. diluate cu
um. mirosului
faza externă
E. cele substanţel
2. Pentru administr în proporţie
e active se
emulsiile de ate la dizolvă de 1:10
uz intern sugari numai în trebuie să
F.R.X trebuie să faza rămână
prevede că: fie internă omogene
A. sterile. B. D. pot conţine
stabilizanţi
sunt 3. Conform E. se conservă
completar
atât F.R.X, în recipiente
ea se face
emu linimentele: închise etanş.
A. sunt întotdeaun
lsii a la volum
ulei destinate 6. Pentru stabilizarea
aplicării C. se pot
în emulsiilor de uz
pe piele utiliza intern F.R.X
apă
recoman formă de
dă microemulsi
agenţi păstrarea
folosirea i
de: pentru la rece
creştere B. au, în general,
A. B. diametrul
a
particulelor
vâscozit
co păstrarea fazei interne
ăţii. între 0,1 -
ns la
temperatu 100 um
erv 7. Conform
anţ ra de 8-15 C. nu pot fi
F.R.X, emulsia administrate pe
i uleioasă conţine: °C
ant cale orala
A. ulei C.
im D. au diametrul
de particulelor fazei
icr floarea- păstrarea
obi interne de
soarelui în maxim 10 um
eni 10 g % recipiente E. sunt sisteme
B.
B. ulei bine disperse
de închise eterogene.
aro floarea- D.
ma soarelui 10. Fenomenul
tiz 5g% păstrarea Marangoni apare:
anţ C. gumă ferit de A. în faza
i arabică lumină incipientă de
C. 10 g % E. să se preparare a unei
D. gumă prepare la emulsii
ed arabică nevoie. B. numai la
ulc 5g% emulsiile
ora E. gumă 9. Emulsiile:
nţi multiple
arabică A. nu se C. la adăugarea
D. 7,5 g %. pot emulgatorul
admin ui
sta 8. Referitor la istra
bil pe tensioactiv
conservarea care se
iza emulsiilor F.R.X cale
nţi parent adsoarbe la
prevede:
E. erala interfaţa a
A. decât două picături
sub uleioase
d -un
i medi
s u
p apos,
e ceea
r ce
s scad
a e
t conc
e entra
ţia
î din
n medi
t ul
r apos
D. numai la utilizarea emulgatorilor naturali D. mucilagiile compuşilor macromoleculari hidrofili se folosesc

E. în urma păstrării necorespunzătoare a emulsiilor. la prepararea emulsiilor A/U
E. rigiditatea filmului interfacial se datorează întrepătrunderii
11. Conform teoriei lui Bankroft privind mecanismul de emulsionare: ramificaţiilor polimerului (efect steric) între cele două faze ale
A. filmul interfacial se formează prin adsorbţia orientată a emulsiei.
emulgatorului tensioactiv la interfaţă 14. Cerurile autoemulgatoare:
B. partea filmului interfacial pe care tensiunea este mai mare se A.sunt asocieri de emulgatori tensioactivi, polimeri hidrofili sau
contractă, devine concavă şi încorporează cealaltă fază un amestec al acestora
C. tensiunea supeficială este egală pe ambele părţi ale filmului
v B. au putere emulgatoare mai mică decât emulgatorii tensioactivi
interfacial
C. legăturile între emulgatori sunt exclusiv de tip Van der Waals
D. tipul emulsiei depinde atât de natura emulgatorului cât şi de
D. formează un film complex, orientat, condensat
solubilitatea lui
E. de regulă unul dintre emulgatori este mai puternic şi determină
E. emulgatorul emulsioneză faza în care nu se dizolvă.
tipul de emulsie.
12. Conform teoriei lui Harkins sau a penei, privind mecanismul de
15. în cazul utilizării particulelor solide ca emulgatori:
emulsionare: A.se formează numai emulsii de tip U/A
A. moleculele de săpun emulgator adsorbite la interfaţă se B. ele sunt umectate numai de faza apoasă
orientează conform polarităţii C. particulele sunt umectate parţial de ambele faze
B. săpunurile metalelor polivalente formează emulsii U/A D. au dimensiuni mai mici decât picăturile fazei dispersate
C. săpunurile metalelor monovalente se hidratează puternic la E. caolinul şi bentonita pot stabiliza emulsii A/U.
gruparea hidrofilă
D. moleculele de săpun emulgator au tendinţa de a se grupa 16. Conform teoriei lui Stokes referitoare la viteza de sedimentare a
strâns emulsiilor, sunt adevărate următoarele:
E. săpunurile metalelor alcaline (Na, K) au un volum ionic mic A.prin apropierea densităţilor celor două faze se scade
favorizând formarea emulsiilor A/U. stabilitatea
B.dacă vâscozitatea este mărită, fenomenele de instabilitate se
13. Conform teoriei filmului complex în care emulgatorul este un polimer vor manifesta în măsură mai redusă
care formează un film interfacial: C. stabilitatea emulsiilor creşte cu micşorarea concentraţiei fazei
A. eficienţa emulgatorului depinde de capacitatea sa de a forma dispersate
un film multimolecular coerent D. în emulsiile mai diluate coliziunile dintre picături sunt mai
B. compuşii macromoleculari determină creşterea vâscozităţii reduse
fazei externe din cauza moleculelor neadsorbite la interfaţă E. viteza de sedimentare depinde direct proporţional de
C. pseudoemulgatorii (mucilagiile compuşilor macromoleculari vâscozitatea mediului.
hidrofili) nu au proprietăţi superficiale semnificative
125 157
17. Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt valabile privind modul în care E. creşte cu micşorarea concentraţiei fazei dispersate.
densitatea fazelor influenţează stabilitatea emulsiilor:
A.cu cât diferenţa de densitate a fazelor este mai mare, 21. Despre instabilitatea emulsiilor se poate spune că:
stabilitatea emulsiei este mai mică; A. se poate manifesta doar prin coalescenţă
B. este importantă doar densitatea fazei externe; B. cremarea este ireversibilă
C. dacă densitatea fazei interne este mai mare decât cea a fazei C. flocularea este un fenomen reversibil
externe are loc sedimentarea; D. este reprezentată şi prin inversarea fazelor
D. este de dorit apropierea densităţilor celor două faze; E. dezemulsionarea reprezintă distrugerea emulsiei.
E. densitatea mare a unei faze uleioase poate fi micşorată prin
amestecarea cu ulei de floarea soarelui. 22. Inversarea emulsiilor are loc în următoarele situaţii:
18. Vâscozitatea mediului de dispersie influenţează stabilitatea emulsiilor A. la emulsiile preparate cu asociere de doi emulgatori, la modificarea
prin: raportului concentraţiilor acestora
A. creşterea volumului fazei interne ceea ce duce la creşterea B. prin neutralizarea sarcinilor electrice
vâscozităţii emulsiei C. prin scăderea proporţiei fazei dispersate
B. creşterea vâscozităţii mediului de dispersie ceea ce creşte D. prin schimbarea cationului unui săpun- emulgator
stabilitatea emulsiei E. la reducerea temperaturii în intervalului intervalul 8-15°C.
C. folosirea de mucilagii pentru creşterea vâscozităţii fazei
apoase în emulsiile U/A 23. în formularea emulsiilor:
D. modificarea sa pe parcursul stocării (
A. alegerea fazei uleioase se face dependent de calea de
E. între vâscozitatea fazei externe şi vâscozitatea emulsiei nu administrare
există o legătură. B. se recomandă folosirea coloizilor hidrofili spre a întârzia
sedimentarea sau cremarea
19. Tensiunea interfacială în cazul emulsiilor: C. alegerea emulgatorului depinde exclusiv de natura fazei
A. este factorul cel mai important pentru stabilitate uleioase
B. este redusă prin folosirea emulgatorilor tensioactivi D. alegerea fazei uleioase se face şi în funcţie de consistenţa
C. poate fi scăzută şi în cazul folosirii pseudoemulgatorilor dorită
D. prin reducerea ei se menţine o energie superficială mare E. alegerea emulgatorului se face şi în funcţie de natura
E. prin reducerea ei creşte stabilitatea emulsiei. substanţelor de emulsionat.
24. Emulsiile de uz intern:

20. Stabilitatea emulsiilor:
A. nu este influenţată de diametrul particulelor fazei interne A. sunt atât de tip A/U cât şi U/A
B. este crescută prin încărcarea electrică a particulelor cu sarcini B. sunt numai de tip U/A
de acelaşi fel C. nu se folosesc la prepararea lor tensioactivi cationici
C. scade prin hidratarea emulgatorilor precum şi a picăturilor D. la prepararea lor se folosesc în general mucilagii sau
fazei dispersate tensioactivi neionici
D. creşte în funcţie de gradul de hidratare a emulgatorilor şi a E. la prepararea lor erhulgatorul trebuie să fie neiritant şi netoxic.
particulelor fazei interne
126 157
25. Despre emulsiile de uz extern este adevărat că: D. se aleg ţinând seama de coeficientul de partiţie lipide/apă
A. sunt numai de tip U/A E. crezolul se foloseşte în emulsiile de tip U/A.
B. la prepararea lor nu se folosesc mucilagii
C. pot fi semisolide 29.Cu privire la antioxidanţii utilizaţi la prepararea emulsiilor sunţ
D. cele U/A sunt lavabile adevărate următoarele afirmaţii:
E. sunt în exclusivitate lichide. A. se adaugă sub forma unor sisteme redox
B. au un potenţial redox mai mic decât al substanţei
26. Care dintre afirmaţiile privind următorii emulgatori sunt corecte? medicamentoase pe care trebuie să o protejeze
A. mucilagiile dau emulsii de tip U/A C. se folosesc în concentraţii între 0,001 -0,1 %
B. alcoolii superiori se folosesc mai ales pentru preparate de uz D. butilhidroxianisolul este un antioxidant pentru faza apoasă
extern E. metabisulfitul de sodiu este un antioxidant pentru faza
C. tensioactivii neionici sunt eficienţi într-un domeniu de pH de uleioasă.
3-10 fără a fi puternic influenţaţi de substanţele ionice
D. tensioactivii ionici sunt iritanţi 30. Prepararea emulsiilor se poate face prin următoarele metode:
A. metoda gumei umede
E. spânul 60 nu se asociază niciodată cu tweenul 60 deoarece sunt
B. prin amestecarea celor două faze încălzite la temperaturi mai
incompatibili.
mici decât temperaturile de topire a componentelor
C. cu ajutorul agitatoarelor, mai ales în cazul unor amestecuri cu
27. Cu privire la proprietăţile reologice ale emulsiei:
vâscozitate scăzută
A. acestea trebuie să asigure proprietăţile de curgere în
D. cu ajutorul malaxoarelor în cazul emulsiilor vâscoase
conformitate cu caracteristice produsului formulat
E. metoda gumei uscate sau continentală.
B. consistenţa emulsiilor injectabile trebuie să asigure curgerea
uşoară din acul de seringă 31.în cadrul tehnicilor particulare de preparare a emulsiilor intră:
C. nu este de dorit ca emulsiile să aibă o consistenţă mai ridicată A. formarea „in situ" a unui săpun emulgator
în timpul stocării B. liofilizarea
D. emulsiile dermatologice au în general o consistenţă mai C. folosirea unui corp gras autoemulsionabil
ridicată D. metoda engleză
E. emulsiile cutanate prezintă proprietăţi tipice preparatelor de E. coprecipitarea.
tip plastic.
32.Dezaerarea emulsiilor se poate realiza:
28. Conservanţii antimicrobieni folosiţi la prepararea emulsiilor: A. prin repaus la rece, în cazul emulsiilor fluide
A. trebuie să prezinte o acţiune cel puţin bacteriostatică şi B. prin agitare lentă, în cazul emulsiilor fluide
fungistatică C. folosind vidul, în cazul emulsiilor fluide
B. nipaginul şi nipasolul sunt frecvent folosiţi în emulsii de tip D. prin repaus la rece, în cazul emulsiilor semisolide
A/U E. folosind vidul, în cazul emulsiilor semisolide.
C. trebuie utilizaţi în cantitatea minimă care asigură concentraţia
33.Tipul emulsiei se poate determina prin următoarele procedee:
inhibitoare minimă
127 157
A. prin diluare cu faza internă C. gradul de dispersie
B. cu ajutorul indicatorului Sudan III care colorează faza apoasă D. stabilitatea
C. conductometric pentru emulsiile U/A E. mărimea particulelor. '
D. prin fluorescentă numai pentru emulsiile A/U
E. cu ajutorul albastrului de metilen care colorează faza apoasă. 35.Cu ajutorul cifrei K propusă de Munzel prin care se defineşte numărul
de particule obţinute prin emulsionarea unui gram de fază uleioasă,
34.în cadrul controlului emulsiilor se efectuează următoarele emulsiile pot fi considerate:
determinări: A. necorespunzătoare, la un coeficient >1
A. potenţialul zeta B. inferioară, la un coeficient 100-500
B. tipul emulsiei C. foarte bună, la un coeficient < 1
128 157
D. bună, la un coeficient 20-50 D. cele U/A sunt lavabile

E. excelentă, la un coeficient 100-500. E. nu se pot încorpora vitaminele liposolubile sub formă de
emulsii.
162 129
A. sunt preparate A. reduc tensiunea
36. în vederea determinării stabilităţii emulsiilor se verifică interfacială
următorii farmaceutice
parametri:A.stabilitatea la B. sunt molecule
temperaturi sub -5 CB.observarea formate din
polare care se
inversării fazelorC.determinarea două faze adsorb şi
vâscozităţiiD.stabilitatea la lichide orientează la
centrifugareE.aspectul prin nemiscibile interfaţa
B. sunt sisteme celor două
examinare cu lupa. lichide
E. solubilizanţi. eterogene
C. sunt sisteme nemiscibile
37. Referitor la prepararea
39. Următoarele afirmaţii omogene C. cresc
emulsiilor F.R.X prevede că:
referitoare la emulsii sunt vâscozitatea fazei
A. emulsiile se
valabile, cu excepţia: 41. Microemulsiile sunt un externe
completează la masă
A. sunt preparate tip special de emulsii D. se mai numesc
(m/m)
farmaceutice despre care se poate şi
B. emulgatorul se
spune că: pseudoemulgatori
dizolvă în faza externă formate din
A. diametrul E. pot stabiliza
C. emulgatorul se două faze
picăturilor fazei emulsiile
dizolvă încă de la lichide interne este de numai în
început în cele două prezenţa
nemiscibile aproximativ 10 um
faze B. sunt destinate emulgatorilor
B. diametrul
D. se face exclusiv administrării interne secundari.
picăturilor fazei
prin metoda gumei sau externe interne este de circa
uscate C. au un aspect 0,05 um 43. Pseudoemulgatorii
E. se pot adăuga lăptos şi omogen C. se mai numesc şi acţionează ca stabilizanţi ai
solubilizanţi. D. diluate cu faza emulsii transparente emulsiilor prin:
externă în D. cele două faze au A. mărirea
38. Conform F.R.X la acelaşi indice de diferenţei de
proporţie de
prepararea emulsiilor se pot refracţie densitate dintre
1:10 trebuie să faze
folosi şi substanţe E. faza uleioasă
rămână trebuie să B. micşorarea
auxiliare printre care:
omogene prezinte un suprafeţei de
A. agenţi pentru
ajustarea pH-ului E. se conservă în indice de contact dintre faze
B. conservanţi recipiente închise refracţie mult C. formarea de
antimicrobieni etanş. mai mare decât filme complexe
C. agenţi pentru faza apoasă. interfaciale
40.Care dintre următoarele D. reducerea
creşterea vâscozităţii
afirmaţii referitoare la emulsii 42. Emulgatorii primari: drastică a tensiunii
D. stabilizanţi
sunt adevărate: interfaciale
162 130
E. mărirea îndeplini şi alte C. reduc
vâscozităţii roluri, printre care: potenţialul form
mediului de A. zeta
ează
dispersie. D. scad
umectanţi tensiunea un
44. Un emulgator B. agenţi de interfacială film
primar poate forma şi îngroşare E. multi
stabiliza emulsia prin:
C. mole
A. adsorbţia
formea cular
şi
orientarea solubilizanţi ză un la
la D. agenţi film supra
interfaţa lianţi monom
E. agenţi faţa
celor două olecula
de spargere picăt
lichide
a spumei. r la urilor
nemiscibil
e 46. Tensioactivii suprafa fazei
B. scăderea acţionează ca ţa intern
tensiunii emulgatori prin
picături e
următoarele
interfaciale lor
mecanisme: D.
C- conferirea
A. fazei
de sarcini
interne. măresc
electrice
vâscozita
picăturilor formeaz
47. Coloizii hidrofili tea
fazei interne ă un mediului
acţionează ca
D. formarea film de
emulgatori prin
unui film următoarele dispersie
coerent în multimo
lecular mecanisme: E.
jurul
A. reduc
picăturilor la
apreciabil
fazei interne suprafaţ form
tensiunea
E. corectarea a interfacială ează
diferenţei B. se un
dintre picăturil
concentrea film
densităţile or fazei
ză în faza
fazelor. interne mon
uleioasaă
B. cresc C. omol
45. Agenţii potenţialul ecula
tensioactivi pot zeta
162 131
r la a E. între 6 confor
substa şi 10. m FR
suprafaţa
D. să fie
picăturil nţei
51. Pentru a putea fi stabili în
or fazei respec timp
folosiţi la
interne. tive prepararea E. să fie
B. emulsiilor eficace în
48. Ca agenţi de medicamentoas concentraţ
îngroşare, se pot constanta e ii mici.
folosi: dieléctrica emulgatorii
A. alginaţii C. trebuie să 52. Vâscozitatea
B. îndeplinească unei emulsii
solubilitat următoarele depinde în general
cetilsulfatul ea în apă condiţii: de:
de sodiu sau în ulei A. să A.
C. D. masa formeze
molecular complecşi vâscozitat
metilceluloz ă medie stabili cu ea fazei
a E. conservanţii externe
D. guma utilizaţi B.
arabică densitatea. B. să nu
E. aibă acţiune concentraţ
50. Pentru a forma farmacodin ia fazei
emulsii stabile amică interne
carboximetil
proprie C.
celuloza de tip A/U, un
sodică. C. pot
emulgator avea mărimea
49. Valoarea HLB a trebuie să acţiune particulelo
unei substanţe aibă o valoare farmaco r fazei
tensioactive HLB: dinamic interne
reprezintă: A. mai ă D. natura
A. raportul mică de 3 proprie, şi
B. între 3 şi dar nu concentraţ
dintre
6 trebuie ia
partea să
C. între 1 şi emulgator
lipofilă prezinte
15 ului
şi cea D. cel puţin doze E.
hidrofilă 6 maxime
sub 3 g
162 132
metoda de 57. Care dintre
e
preparare. determinarea următorii
vitezei de* Farmaceu emulgatori
53. Vâscozitatea separare a stabilizează
emulsiilor variază fazelor tică şi emulsii de tip
astfel: E. A/U?
Biofarma
A. creşte cu A.
scăderea determinarea cie E.
concentraţiei direcţiei de
peptizare. stearatu
emulgatorului separare a
B. scade la l de
fazelor.
utilizarea sodiu
pseudoemulga 56. Care dintre B.
55. Instabilitatea
torilor următorii
fizică a emulsiilor se
C. creşte în emulgatori gumă
manifestă prin:
prezenţa stabilizează emulsii arabică
A. cremare de tip U/A?
tensioactivilor B. C.
neionici A. span
D. creşte la 20
râncezirea stearat
utilizarea B.
fazei de
coloizilor uleioase calciu
hidrofili tween80 D.
C.
E. scade cu C.
mărirea carbop
dezemulsion
concentraţiei laurilsulf oli
are
fazei at de
D. E.
dispersate. sodiu
D.
inversarea span
54. Determinarea
tipului de 20.
tipului de emulsie se monostea
poate face prin: emulsie
rat de 58. Din grupa
A. testul Teste de gliceril emulgatorilor
diluării E.
autoevalu anionactivi fac
B. testul
colorării parte:
are pentru stearat de A.
C. testul sodiu.
conductibilităţ studenţi -
ii electrice
D. Tehnologi
162 133
stearat de A. săpun de A. stabilizează D. anionactiv
amoniu trietanolamină emulsiile A/U E. amfifil.
B. stearat de calciu B. se folosesc
C. cetilstearilsulfat numai în emulsiile 67. Ca emulgatori,
de sodiu B. carbopoli de uz extern carbopolii prezintă
D. laurilsulfat de C. polisorbaţi C. în apă se următoarele carcteristici:
sodiu D. săpunuri de dispersează formând A. favorizează
E. clorura de metale polivalente soluţii coloidale formarea emulsiilor
benzalconiu. E. spanuri. D. la prepararea lor A/U
in situ acţiunea B. nu influenţează
59. Din grupa emulgatorilor 62. Un emulgator care emulgatoare este vâscozitatea
cationactivi fac parte: formează o emulsie de tip mult mai emulsiilor
U/A se caracterizează
A. monostearat de prin: mică decât în C. măresc
gliceril cazul utilizării vâscozitatea fazei
A. solubilitate în
B. tween80 lor ca atare apoase
lipide
C. stearat de E. sunt sensibili la D. sunt emulgatori
B. valoare HLB acţiunea
trietanolamină între 3 şi 6 anionactivi
D. bromură de electroliţilor. E. dau emulsii
C. dipolmoment
cetii trimetilamoniu ridicat U/A.
65. Săpunurile metalelor
E. clorură de D. afinitate egală >
polivalente prezintă
benzalconiu. pentru ambele faze următoarele caracteristici: 68. Despre sărurile
E. valoarea HLB 8- A. se folosesc atât cuaternare de amoniu,
60. Alegeţi emulgatorii 16. pentru uz extern cât sunt adevărate
cationactivi: şi pentru uz intern următoarele
A. cetilstearilsulfat 63. Care dintre substanţele de B. sunt insolubile în afirmaţii:
de sodiu mai jos se pot folosi ca apă A. se mai numesc
B. bromură de stabilizatori ai C. dau emulsii de
emulsiilor de tip U/A? şi săpunuri inverse
cetii trimetilamoniu tipul U/A
A. spanuri B. au acţiune
C. laurilsulfat de D. sunt sensibile la
B. săpunuri de antiseptică
sodiu valori de pH peste 7
metale bivalente C. sunt
D. clorură de E. dau emulsii de
C. săpunuri inverse emulgatori
benzalconiu tip A/U.
E. clorură de D. gelatină neionogeni
benzetoniu. E. lanolină. D. formează
66. Laurilsulfatul de sodiu emulsii U/A
este un emulgator:
61. Care dintre următoarele 64. Săpunurile alcaline E. se utilizează în
A. neionogen emulsiile pentru
substanţe stabilizează emulsii prezintă următoarele B. de tip U/A
de tip A/U? caracteristici: administrare orală.
C. de tip A/U
162 134
69.Tweenul 80 prezintă B. vâscozitatea B. în faza externă se
următoarele caracteristici: fazei externe dispersează 76. Cu privire la emulsiile
A. este un emulgator C. sarcina electrică printr-o metodă pentru aplicaţii cutanate
U/A D. presiunea adecvată faza sunt adevărate
B. este un derivat osmotică internă următoarele afirmaţii:
natural E. pH-ul fazei C. emulsia formată A. sunt incluse în
C. este compatibil cu interne. se completează monografia
electroliţii 72. Pentru emulsiile cu faza internă la „Preparate
parenterale se folosesc ca masa lichide pentru
D. este insolubil în
emulgatori: prevăzută aplicare
apă cutanată"
A. săpunuri inverse D. se pot folosi
E. se mai numeşte
B. săpunuri de substanţe auxiliare B. pot prezenta o
polisorbat 80.
amine E. în emulsiile de coalescenţă a
uz extern se pot fazelor, dar să
70. Guma arabică acţionează ca C. lecitina
adăuga fie uşor
emulgator prin: D. ceruri
edulcoranţi şi redispersate
A. formarea unui film emulgatoare aromatizanţi. prin agitare
monomolecular în E. polisorbaţi.
C. se
jurul picăturilor 75. Care dintre următoarele fo
73. Conservanţii afirmaţii referitoare la
fazei antimicrobieni folosiţi în lo
guma arabică nu este
uleioase formularea emulsiilor adevărată? se
B. formarea unui film U/A sc
A. este un emulgator
multimolecular în sunt: nu
U/A
jurul particulelor de A. metilparaben m
B. este anioanactivă
ulei B. propilparaben ai
C. formează un film
C. mărirea C. pe
multimolecular în
vâscozităţii fazei jurul picăturilor de nt
externe butilhidroxianisol ulei ru
D. formarea unui film D. tocoferol D. intră în ab
monomolecular în E. formularea emulsiei so
jurul picăturilor de apă uleioase rb
E. mărirea tensiunii butilhidroxitoluen. E. este folosită la ţia
interfaciale. obţinerea tra
74. Conform F.R.X, la emulsiilor de uz
71. Factorii care influenţează ns
intern şi a celor
prepararea emulsiilor sunt de
stabilitatea fizică a emulsiilor de
valabile următoarele: uz extern. r
sunt: A. emulgatorul se
A. tensiunea mi
dizolvă in faza
interfacială » că
externă
a
162 135
su e 77. Care an
bs dintre ti
ta o următoa m
nţ r rele ic
el i afirmaţi ro
or c bi
i sunt
ac ă en
valabile
tiv r i,
pentru an
e u emulsiil
in i ti
e pentru ox
cl uz oral? id
us c A. an
e o
ţi
D. se n
p şi
pot s o alţ
prezen e t i
ta şi r ex
sub v c ci
formă a o pi
de n n en
şampo t ţ ţi
ane i
E. pe a n v
eti n e B.
ch t ,
et i nu
ă m c tr
tre i o eb
bu c n ui
ie r s e
de o e să
cl b r pr
ar i v ez
at a a in
n te
nu n
ţ se
m .
i m
el
ne
162 136
de j; B. p or
coales se pot prezenta sub formă de i sc
cenţă picături sau spray-uri nazale e ăz
a ! C. n ut
fazelo cele unidoză conţin t e
r conservanţi antimicrobieni e E.
C. adecvaţi
D. u recipientele sunt
cele n prevăzute cu un
destin s i dispozitiv adecvat de
ate e d "
admin o
istrării c z administrare.
sugari o ă
lor n '■{■ 79.
trebui d d Despre emulsiile
e să i i parenterale este adevărat
fie ţ n că:
sterile i A
D. o c .
n a se prepară prin
pot fi e u emulsionarea substanţelor
condiţ a z active în „Apa
ionate z a '
atât în ă pentru preparate
recipi s injectabile"
ente n t B
unido u a .
ză cât m b
şi a i n
multid i l u
oză i tr
E. se păstrează în recipiente î t e
închise etanş. n ă b
ţ ui
78. Emulsiile nazale prezintă r i e
următoarele caracteristici: e i să
A. c pr
trebuie să fie sterile i l
162 137
ezinte emulsiil i privire la emulsiile
semne e se vaginale sunt valabile
de rectale? con următoarele afirmaţii:
coales A. diţi A. se condiţionează atât în
cenţă one recipiente multidoză cât şi
a ază unidoză
pot B. excipienţii din
fazelo ave în
r formulare, în.
a reci concentraţiile utilizate
C. atât pie să nu
acţi nte provoace o iritaţie
pot prezenta semne de une de locală
coalescenţă a fazelor, dar să fie loc ma C se utilizează pentru
uşor ală xi acţiune locală, irigaţii sau
| cât m diagnostic
şi 10 D. pot prezenta semne de
redispersate prin agitare sist ml separare a fazelor, dar
D. emi D. se condiţionează în sunt uşor
recipiente conţinând un redispersate prin agitare
că
volum de la 2 5 ml E. se utilizează atât pentru
trebuie să îndeplinească testul B. până la 2000 ml acţiune locală cât şi
pentru endotoxine bacteriene E. sunt condiţionate numai sistemică.
:'■; E. cele nu în recipiente unidoză.
perfuzabile trebuie să conţină treb
conservanţi microbieni uie
¡ti să
pre
atunci când volumul administrat zint
este mai mic de 500 ml. e
sem
80. Care ne
dintre de
următoare coa
lesc
le
enţ
afirmaţii
ăa
sunt faz
adevărate elor
pentru C.
162 138
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmac
31. A, C (1 :474)
32. A, B, E (1 :474)
RĂSPUNSURI 33.C.E (1 :474)
34. B, C, D, E (1 :474,475)
1. A,B,C (3 : 388) 35. D, E (1:474,475)
2. C,D (3 :387-388) 36. B, C, D, E (1 :475)
3. A,C,D (3 :387) 37. A, B (3 : 387, 388)
4. C,D,E (3 : 387-388) 38. B, C, D (3 : 388)
5. A,B,C,D (3 -.387-388) 39. E (3 : 387)
6. A, D, E (3 : 388) 40. A, B, D (2:212,213)
7. A, D (3 : 388) 41. B, C,D (2 : 212)
42. A, B (2 : 213)
8. B,C (3 :388)
43. C, E (2 : 213)
9. B, E (1 :463) 44. A, B, C, D (2 : 213)
10. A, C (1 :463) 45. A, C, D, E (2 : 214)
11. A, B, D, E (1 :464) 46. D, E (2:214)
12. A, C, D (1 :464) 47. C, D (2:216)
48. A, C, D, E (2:216)
13. A, B, C, E (1 :465)
49. A (2:217)
14. A, D, E (1 :465) 50. B (2 :217)
15. C,D (1 :465) 51. B, D,E (2:219)
16. B, C, D (1:465) 52. A, B, C, D (2 :221)
17. A, C, D, E (1 :465) 53. C, D (2:221)
54. A, B, C, E (2 :222,223)
18. B, C,D (1 :465)
55. A, C, D (2 : 223 - 225)
19. A, B, C,E (1 :466) 56. B, C, E (2:225-235)
20. B, D, E (1 :465,466) 57. C, E (2:225-235)
21. C, D, E (1 :466) 58. A, B, C, D (2:225-235)
22. A, B, D (1 :466) 59. D, E (2:225-235)
60. B, D, E (2 : 225 - 235)
23. A, B, D, E (1 :466,467)
61. D, E (2 : 230 - 236)
24. B, D, E (1 :467) 62. C, E (2:214)
25. B, C, D (1 :467) 63. C, D (2 : 233, 238, 239)
26. A, B, C, D (1 :468) 64. B, C, E (2 : 229)
27. A, B, D, E (1 :468) 65. B, E (2 : 230)
66. B, D (2:231)
28. A, C, D (1 :468)
67. C, D, E (2 : 232)
29. A, C (1 :469) 68. A, B, D (2 : 233)
30. A, C, D, E (1 :470,471) 69. A, C, E (2 : 235) '<
139 173
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmac
70. B, C (2 :236)
71. A, B,C (1 :465,466)
72. C, E (1 :465)
73. A, B (1 :468)
74. A, B, D (3 : 387, 388)
75. E (2 : 236, 237)
76. A, B, D, E (4: 110, 113)
140 173
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică si Biofarmacie Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
77. A, D (4:114,116)
78.B,E (4:120- 125)
Capitolul XIII
79. A, B (4:138- 140)
80.A,D,E (4:149,150)
SUSPENSII
81.B,C,D (4:163)
174 141
A. sunt formulate sub formă de picături nazale sau spray-uri

nazale
B. sunt destinate instilării sau pulverizării în cavitatea nazală
C. se condiţionează numai în recipiente unidoză din cauza
stabilităţii lor scăzute
D. se condiţionează în general în recipiente multidoză
BIBLIOGRAFIE E. pot să prezinte o coalescenţă a fazelor.
1. S. Leucuţa - Tehnologie farmaceutică industrială, Ed. Dacia, Cluj 4. Picăturile oftalmice sub formă de suspensii pot conţine diferiţi
Napoca, 2001: moi. excipienţi printre care:
2 V Stănescu - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983, 3; *** A. agenţi de ajustare a pH-ului
Farmacopeea Română, ediţia a X-a, Ed. Medicală, Bucureşti, B. agenţi de ajustare a vâscozităţii
1993' C. agenţi pentru ajustarea tonicităţii
4 *** ' farmacopeea Română, ediţia a X-a, Supliment 2004, Ed. Medicală,
D. agenţi pentru creşterea solubilităţii substanţelor active
E. stabilizanţi.
Bucureşti, 2004.
1. Cu privire la suspensiile pentru aplicaţii cutanate, sunt adevărate
5. Pentru picăturile oftalmice sub formă de suspensii sunt valabile
A. pot prezenta un sediment care este uşor redispersabil prin
A. nu trebuie să prezinte sediment
agitare
B. nici o particulă nu trebuie să aibă dimensiunea maximă mai
B. pot prezenta o coalescenţă a fazelor
mare de 90 um, în condiţiile determinării
C. nu pot conţine conservând antimicrobieni
D. după agitare se obţine o suspensie stabilă, care permite C. nu mai mult de 20 particule pot să aibă o dimensiune maximă
administrarea unui preparat omogen mai mare de 25 um v
E. nu pot prezenta un sediment. D. cele unidoză nu conţin conservanţi antimicrobieni
E.cele multidoză, după deschiderea recipientului, au o perioadă
2. Care dintre următoarele afirmaţii sunt valabile pentru suspensiile maximă de utilizare de 10 zile.
pentru uz oral?
A. pot prezenta un sediment uşor redispersabil prin agitare 6. Despre suspensiile parenterale este adevărat că:
B. se pot prezenta şi sub formă de picături orale administrate în A. se administrează sub formă de pefuzii numai în volume de
volume mici, cu ajutorul unui dispozitiv corespunzător maxim 500 ml
C. nu trebuie să conţină agenţi de suspendare B. pot prezenta un sediment uşor redispersabil prin agitare
D. se condiţionează numai în recipiente multidoză C. cele unidoză nu conţin conservanţi antimicrobieni
E. eticheta trebuie să menţioneze modul de obţinere a suspensiei. D. cele unidoză conţin conservanţi antimicrobieni dacă volumul
este mai mare de 15 ml
3. Suspensiile utilizate ca preparate nazale:
E. nu trebuie să prezinte sediment.
174 142
7. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru suspensiile A. 10% din particulele examinate trebuie să prezinte un diametru
de cel mult 100 um
rectale? B. 90% din particulele examinate să aibă un diametru de cel mult
A. conţin ca vehicul numai apă distilată proaspăt fiartă şi răcită 50 um
B. se condiţionează în recipiente de până la 2000 ml C. 90% din particulele examinate să aibă un diametru de maxim
C. pot prezenta sediment uşor redispersabil la agitare 100 um
D. sunt condiţionate atât în recipiente unidoză cât şi multidoză D. 10% din particulele examinate să aibă un diametru de cel mult
180 um
E. sunt condiţionate în recipiente cu formă adaptată aplicării în
E. 10% din particulele examinate să aibă un diametru de maxim
rect. 50 um.
8. Cu privire la suspensiile vaginale sunt valabile următoarele afirmaţii: 12. La prepararea suspensiilor, F.R.X admite adaosul substanţelor
A. se condiţionează în recipiente unidoză auxiliare, printre care: '
B. nu trebuie să prezinte sediment A. solubilizanţi
C. se utilizează pentru acţiune locală, pentru irigaţii sau pentru B. agenţi de floculare
diagnostic C. conservanţi antimicrobieni
D. la fabricare trebuie luate măsuri care să asigure o mărime D. corectori de pH
controlată a particulelor E. umectanţi.
E. nu trebuie să conţină agenţi de ajustare a vâscozităţii.
13. Conform F.R.X, trebuie să fie sterile suspensiile care se aplică pe:
9. Conform F.R.X, suspensiile farmaceutice trebuie să prezinte A. pielea sugarilor
următoarele caracteristici: B. mucoasa bucală
A. să fie opace, omogene după agitare C. plăgi
B. să nu sedimenteze în timp D. arsuri
C. particulele în suspensie să aibă diametrul de cel mult 1 Oum E. mucoasa vaginală.
D. sedimentul să se redisperseze după o agitare de 1-2 minute
E. să-şi menţină omogenitatea pe toată durata păstrării. 14. Pentru suspensiile farmaceutice, F.R.X prevede următoarele:
A. conservarea în prezenţa substanţelor deshidratante cum ar fi
10. Cu privire la prepararea suspensiilor, F.R.X prevede:
silicagelul
A. adăugarea de solubilizanţi
B. aducerea substanţelor solide la un grad de fineţe avansat, B. la cele ce conţin substanţe puternic active sau toxice, masa
corespunzător sitei IX prelucrată sub formă de suspensie să nu depăşească doza
C. dispersarea substanţei solide în mediul de dispersie lichid maximă pentru 24 h
printr-o metodă adecvată C. calcularea dozelor maxime numai pentru 24 h
D. completarea la volumul prevăzut (m/V) D. condiţionarea în recipiente bine închise
E. adaosul de edulcoranţi şi aromatizanţi la suspensiile de uz E. păstrarea la rece.
intern.
15. F.R.X prevede pentru suspensiile injectabile următoarele:
11. Referitor la mărimea particulelor solide din suspensii, F.R.X prevede: A. nu trebuie să prezinte sediment
174 143
B. trebuie să corespundă probei de pasaj cu acul de seringă nr. 16 E. posibilitatea administrării orale la copii, evitând înghiţirea
C. trebuie să corespundă probei de pasaj cu acul de seringă nr. 25 formelor farmaceutice solide.
D. după preparare se filtrează prin materiale filtrante adecvate
E. pentru verificarea aspectului suspensiilor injectabile uleioase 19. Prepararea suspensiilor se poate face prin următoarele metode:
se admite o uşoară încălzire înainte de agitare. A. procedeul dispersării
B. metoda precipitării
16.Referitor la mărimea particulelor suspensiilor oftalmice, F.R.X C. metoda condensării
D. metoda continentală
admite:
E. metoda seringii.
A. un diametru
examinate
20. Factorii care influenţează comportamentul particulelor în suspensie
B. un diametru sunt:
examinate A. polimorfismul
C. un diametru B. structura cristalină
examinate C. starea anhidră sau solvatată
D. un diametru D. forma amorfă ori cristalină
examinate E. compresibilitatea.
E. un diametru
examinate. 21. Metoda precipitării de obţinere a suspensiilor se poate realiza prin
17. Obiectivele urmărite la formularea suspensiilor farmaceutice sunt: procedee diferite cum ar fi:
A. reducerea fenomenului de creştere a cristalelor A. folosirea de tensioactivi
B. evitarea sedimentării B. modificarea pH-ului
C. asigurarea redispersării omogene, fără dificultate, a C. modificarea solventului
sedimentului înainte de administrare D. reacţia de dublă descompunere
D. asigurarea prelevării uşoare a dozei de medicament E. hidroliza.
E. evitarea floculării.
22. O suspensie defloculată se caracterizează prin:
18. Printre avantajele pe care le prezintă suspensiile farmaceutice se A. particule dispersate în vehicul sub formă de entităţi individuale
numără: B. viteză de sedimentare mare
A. prelucrarea substanţelor medicamentoase hidrofobe sub formă C. forţe de atracţie mai mari decât cele de repulsie dintre particule
de preparate farmaceutice lichide D. particulele mai mici rămase suspendate în mediul dispersat un
B. evitarea gustului neplăcut prin utilizarea substanţelor timp îndelungat <
medicamentoase insolubile
E. supernatant limpede.
C. reducerea degradării substanţelor medicamentoase în suspensii
faţă de soluţii 23. Suspensiile defloculate se caracterizează prin următoarele:
D. posibilitatea administrării parenterale a suspensiilor sub formă A. sediment poros
de perfuzii cu acţiune prelungită B. sediment voluminos
174 144
C. supernatant opalescent A. gradul de hidratare a particulelor dispersate
D. redispersare uşoară B. gradul de solubilitate în apă a substanţelor greu solubile
E. sedimentul se formează încet. C. vâscozitatea fazei interne
D. sarcina electrică a particulelor
24. Viteza de sedimentare este redată de ecuaţia lui Stokes pentru E. umectarea particulelor solide.
următoarele tipuri de suspensii:
A. concentrate (concentraţia solidului peste 2g%) 29. O suspensie floculată se caracterizează prin:
B. cu particule sferice A. viteză de sedimentare mică
C. cu particule aciculare B. mediul de dispersie inclus între agregate de particule solide
D. cu particule aflate la distanţe foarte mici unele de altele C. sediment voluminos
E. diluate. D. supernatant opalescent
E. redispersare uşoară a sedimentului.
25. Conform legii lui Stokes viteza de sedimentare a particulelor într-o
suspensie depinde de: 30. Suspensiile floculate se caracterizează prin următoarele:
A. pH-ul vehiculului A. particule nelegate puternic între ele
B. densitatea fazei interne B. particule suspendate ca entităţi individuale
C. suprafaţa specifică a solidului C. sediment aproape egal cu volumul suspensiei
D. vâscozitatea mediului de dispersie D. supernatant clar
E. raza particulelor suspendate. E. cimentarea în timp a sedimentului.
i
26. Conform ecuaţiei lui Higuchi dedusă din ecuaţia lui Kozeny viteza de
31. Flocularea suspensiilor se realizează prin:
sedimentare a particulelor în suspensii depinde de următorii factori: A. utilizarea substanţelor tensioactive
A. porozitatea stratului de solid B. controlul sarcinilor electrice a particulelor folosind electroliţi
B. raza particulelor cu sarcini de semn contrar particulelor suspendate
C. suprafaţa specifică a particulelor C. folosirea substanţelor hidrofobe
D. volumul mediului de dispersie D. utilizarea polimerilor hidrofili
E. diferenţa de densitate între faza internă şi externă. E. adăugarea sistemelor tampon.
27. Reducerea vitezei de sedimentare a particulelor solide în suspensii 32. Referitor la flocularea prin intermediul electroliţilor, sunt valabile
poate fi obţinută prin:
A. creşterea gradului de dispersie următoarele afirmaţii:
B. creşterea vâscozităţii mediului de dispersie A. creşterea valenţei ionilor măreşte capacitatea de floculare
C. mărirea concentraţiei fazei interne B. ionii trivalenţi sunt de 10 ori mai eficienţi decât ionii
D. încărcarea particulelor cu sarcini opuse în scopul îmbunătăţirii monovalenţi
atracţiei electrostatice dintre acestea C. este o metodă foarte rar utilizată
E. micşorarea gradului de dispersie. D. se determină experimental prin măsurarea potenţialului zeta
E. se obţine o floculare corespunzătoare la o concentraţie de 0,01-
28. Factorii care influenţează stabilitatea suspensiilor sunt: 0,1 milimoli per litru de ioni trivalenţi. >
174 145
33. Despre procedeul de obţinere a suspensiilor floculate utilizând C. mărimea particulelor
substanţe tensioactive este adevărat că: D. vâscozitatea
A. se poate realiza prin adăugarea în concentraţii progresiv E. pH-ul.
crescătoare a tensioactivilor
B. particulele solide individuale nu trebuie acoperite integral cu 37. Mărimea particulelor solide din suspensii se determină:
A. prin procedeul aerosolizării
filmul agentului tensioactiv
B. folosind microscopul cu micrometru ocular etalonat
C. particulele solide individuale trebuie acoperite integral cu C. cu ajutorul pipetei Andreasen
filmul agentului tensioactiv D. utilizând numărătorul Coulter, în mediu lichid
D. se face atât cu ajutorul tensioactivilor neionici cât şi ionici E. prin măsurarea potenţialului zeta.
E. se poate realiza prin adăugarea tensioactivului într-o
concentraşie mare şi reducerea ulterioară a cantităţii sale prin 38. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o suspensie satisfăcătoare
precipitare cu un agent corespunzător. sunt:
A. să fie cât mai vâscoasă
34. Ca tensioactivi neionici, la flocularea suspensiilor, se folosesc: B. substanţa suspendată să nu se depună prea repede
A. carbopoli C. să curgă uşor
B. tweenuri D. să nu formeze sedimente compacte
C. spanuri E. să nu fie prea vâscoasă.
D. săpunuri de rezine
E. pluronici. 39. Forţele de atracţie interparticulare care se opun dispersării particulelor
solide în suspensie pot fi reduse prin:
35. La formularea suspensiilor floculate trebuie respectate următoarele A. adsorbţia la suprafaţa particulelor a unor agenţi tensioactivi
reguli: B. folosirea de umectanţi pentru pulberile liofobe
C. utilizarea de utilaje performante care permit obţinerea unor
A. se preferă flocularea cu ajutorul polimerilor hidrofili, aceasta dispersii avansate (
fiind cel mai uşor de realizat D. adăugarea solvenţilor organici potriviţi
B. se verifică dacă agenţii conservanţi utilizaţi modifică E. adăugarea sistemelor tampon.
proprietăţile suspensiei
C. se poate asocia un compus macromolecular hidrofil cu agentul 40. Referitor la relaţia dintre unghiul de contact şi umectarea unei
tensioactiv particule solide în suspensii sunt adevărate următoarele afirmaţii:
A. lichidul udă complet solidul când unghiul de contact este de 90°
D. se poate asocia un mucilag hidrofil cu electrolitul
E. se urmăreşte pe cât posibil realizarea unei superfloculări cu B. umectarea se produce greu când unghiul de contact este mai
ajutorul electroliţilor. mare de 90°
C. la un unghi de contact de 180° umectarea nu are loc
36. în cadrul testelor de control al suspensiilor se efectuează şi D. umectarea este parţială în cazul unui unghi de contact de 0°
următoarele determinări: E. umectarea este totală când unghiul de contact este 0°.
A. capacitatea de redispersare a suspensiei
B. potenţialul zeta
174 146
41. Conform ecuaţiei lui Young, umectarea particulelor solide suspendate 46. Suspensiile defloculate se caracterizează prin:
într-un vehicul lichid este favorizată: A. sediment cu suprafaţă netedă, uniformă
A. prin creşterea unghiului de contact B. legături fizice sau chimice puternice între particule
B. dacă tensiunea interfacială solid-lichid este cresţută C. particulele au cădere liberă, individuală
C. dacă tensiunea interfacială a solidului este mică D. grad de floculare apropiat de 1
D. dacă tensiunea interfacială a lichidului are valori scăzute E. lipsa fenomenului de cimentare.
E. dacă tensiunea interfacială a solidului este mai mare.
47. O suspensie floculată se remarcă prin:
42. Care dintre următoarele substanţe prezintă tendinţă de flotare în mediu A. faza dispersă alcătuită din aglomerări de particule
apos? B. supernatant limpede
A. cărbunele C. redispersarea grea a sedimentului după agitare
B. sulful D. existenţa unor forţe între particulele suspendate de tip Van der
C. oxidul de zinc Waals sau London
D. stearatul de magneziu E. lipsa mediului dispersant între particulele solide.
E. carbonarul de magneziu
48. Despre flocularea cu electroliţi a suspensiilor sunt adevărate
43. Ca umectanţi pentru substanţele hidrofobe se folosesc: A. variaţiile potenţialului zeta nu influenţează mărimea volumului
A. glicerina de sedimentare
B. propilenglicolul B. concentraţia optimă de electoliţi folosiţi pentru floculare
C. siliconii depinde de tipul de ioni
D. alcoolul C. electroliţii nu modifică potenţialul zeta acesta fiind avantajul
E. dispersiile de polimeri hidrofili. utilizării lor
D. este metoda cea mai utilizată de floculare a suspensiilor
44. Creşterea cristalelor într-o suspensie este influenţată de: E. se datorează neutralizării sarcinii electrice superficiale a
A. polimorfism particulelor suspendate.
B. pH
C. temperatură 49. Tensioactivii neionici produc flocularea suspensiilor prin următoarele
D. tratamente mecanice mecanisme: .
E. existenţa unor cristale de mărimi variabile. A. neutralizarea sarcinilor superficiale a particulelor solide
B. aducerea potenţialului zeta la valori optime
45. Procesul de creştere a cristalelor în suspensii este redus prin: C. formarea unui vehicul structurat
A. creşterea vâscozităţii mediului de suspendare D. producerea unui strat de solvatare în jurul particulelor
B. adăugarea antioxidanţilor dispersate
C. reducerea energiei interfaciale între vehicul şi faza suspendată E. deplasarea planului de separare electrolitică către faza lichidă.
50. Mucilagul de gumă arabică 30% folosit ca agent de suspendare,
D. folosirea de forme cristaline stabile prezintă următoarele avantaje:
E. utilizarea particulelor cu dimensiuni apropiate. A. nu este uşor atacat de microorganisme
174 147
B. se poate utiliza atât în preparate de uz extern cât şi în cele de
uz intern 55. Etapele de preparare a suspensiilor prin dispersare sunt:
C. are capacitate de îngroşare foarte mare comparativ cu alţi A. pulverizarea
B. umectarea
coloizi hidrofili
C. dispersarea fazei solide în vehicul
D. se foloseşte ca agent de suspendare numai în suspensii de uz
D. stabilizarea sistemului
intern E. condiţionarea la rece.
E. este stabil la pH 5-9.
56. La prepararea suspensiilor în industrie trebuie ţinut seama de următorii
51. Mucilagul de metilceluloză 2% folosit ca agent de suspensie, prezintă factori care influenţează stabilitatea acestora:
următoarele caracteristici: A. caracterul ionic al componentelor din formulă
A. este stabil la variaţii mari de pH (3-11) B. densitatea particulelor
B. nu precipită nici la concentraţii mari de electroliţi C. natura conservanţilor antimicrobieni utilizaţi
C. are caracter neionogen D. mărimea particulelor
D. nu este uşor invadat de microorganisme E. prezenţa solubilizanţilor.
E. prezintă vâscozitate structurată.
57. Prepararea prin precipitare a suspensiilor se poate realiza în
52. Despre veegum, folqsit ca agent de suspensie, sunt adevărate următoarele moduri:
următoarele afirmaţii: A. printr-o reacţie chimică de dublă descompunere
A. nu se asociază cu derivaţii de celuloză B. prin modificarea solventului în care este dizolvată substanţa
B. dispersiile prezintă fenomenul de tixotropie activă
C. este un silicat de magneziu şi aluminiu purificat C. prin modificarea pH-ului
D. se dispersează în apă după o prealabilă îmbibare D. prin adăugarea solvenţilor nemiscibili cu apa
E. face parte din grupa montmorilonitelor. E. în urma unei reacţii de dublu schimb.
53. Suspensiile de uz extern sunt denumite: 58. Care dintre următoarele determinări este prevăzută de F.R.X la
A. paste controlul suspensiilor:
B. pensulaţii A. vâscozitatea
C. pomade B. sedimentarea
D. loţiuni C. potenţialul zeta
E. colutorii. D. mărimea particulelor
E. unghiul de contact 0.
54. Suspensiile cutanate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
A. să permită absorbţia transcutanată a substanţei active 59. Controlul sedimentării suspensiilor se face prin determinarea:
B. să fie emoliente A. catului suspensiei
C. să adere uşor de piele B. vâscozităţii
D. să se usuce rapid C. perioadei de înjumătăţire a sedimentului
E. să lase pe locul de aplicare un strat de pulbere fină.
174 148
D. vitezei de sedimentare E. volumului de sedimentare.
174 149
Farmaceuticăşi_Bjojanpade_ Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
1. A, D 29. B, C, E (1 :476)
2. A, B, E 30. A, C, D (1 :476)
3. A, B, D 31. A,B,D (1 :476)
4. A, B, E 32. A, C, E (1 :476,477)
5. B,C,D 33. A, B, D, E (1 :476,477)
6. B,C 34. B, C, E (1 :477)
7. B,C,E (1 :477)
8. A,C,D 35. B, C, D (1 :477)
36. A, B, C, D (1 :477)
9. A, D 37. B, C, D (1 :477,478)
10. C, E ll.B,D (1 :478)
(1 :478)
RĂSPUNSURI (1 :478, 479)
12.B, C, E
(1 :478)
13.A, C, D
(4: 110, 113) (1 -.478,479)
14.B, D
(4: 114-117) (1 :479)
15.B, E
(4: 120-125) (1 :479)
16.C, D (1 :480)
17.A, C, D (4: 129)
(4: 129, 130) (1 :480)
18.A, B, C, £
(4: 138-140)
19.A, B, C
(4: 149,150)
(4: 163)
20. A, B, C, D (3 : 893, 894)
21. B, C,D (3 : 893)
22. A, C, D (3 : 893)
23. C, E (3 : 893)
24. B, E (3 : 893, 894)
25. B, D, E (3 : 894)
26. A, C, E (3 :511, 512)
27. A, B, C (3 :710)
(1 :475)
28. A, B, D, E (1 : 475)
188 [89
Farmaceuticăşi_Bjojanpade_ Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
38. B, C, D, E (2 50. D, E (2 262)
39. A, B, C (2 51. A, C,E (2 265)
40. B, C, E (2 52. B, C, E (2 270) BIBLIOGRAFIE
41.D.E (2 53. B, D (2 271)
42. A, B, D (2 54. C, D, E (2 271) 1. S. Leucuţa - Tehnologie farmaceutică industrială, Ed. Dacia, Cluj Napoca,
43. A, B, D, E (2 55. A, B, C, D (2 273) 2001;
44. A, C, D, E (2 56. A, B, D (2 274) 2. V. Stănescu- Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983;
45. A, C, D, E (2 57. A, B, C, E (2 274) 3. *** Farmacopeea Română, ediţia a X-a, Ed. Medicală, Bucureşti, 1993;
46. A, B, C (2 58. D (3 893,894) ' '
47. A, B, D (2 59. A, C, D, E (2 275) 4. *** Farmacopeea Română, ediţia a X-a, Supliment 2004, Ed. Medicală,
48. C, D, E (2
Bucureşti, 2004.
49. D, E (2
188 [89
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie de autoevaluare pentrustudenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
B. 15%
C. 20%
D. 25%
Capitolul XIV
E. 30%
PREPARATE SEMISOLIDE PENTRU APLICARE CUTANATĂ 5. Conform F.R.X, cremele sunt unguente-emulsii în care faza apoasă
depăşeşte.......din masa unguentului.
A. 5 %
1. Conform F.R.X, care dintre următoarele afirmaţii referitoare la B. 10%
C. 20%
unguente sunt adevărate?
D. 30%
A. sunt preparate farmaceutice semisolide '
E. 40%
B. sunt destinate aplicării pe piele sau pe mucoase
C. se folosesc în scop terapeutic sau de protecţie
6. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la bazele de unguent
D. sunt constituite din excipienţi în care se pot încorpora grase sunt adevărate?
substanţele active A. sunt denumite şi baze anhidre lipofile
E. se conservă în recipiente bine închise, la rece. B. pot conţine grăsimi, uleiuri vegetale, ceruri, hidrocarburi,
siliconi
2. Care dintre următoarele baze de unguent sunt prevăzute de F.R.X? C. se pot îndepărta prin spălare cu apă
A. unguentul cu alcooli de lână D. cele care pot încorpora apă ca fază internă se numesc baze de
B. unguentul emulgator absorbţie
C. unguentul cu glicerol E. sunt sisteme disperse polifazice.
D. unguentul cu macrogoli
E. unguentul simplu. 7. Care dintre următoarele baze de unguent sunt baze de absorbţie?
A. unguentul cu alcooli de lână
3. Care dintre următoarele unguente sunt prevăzute de F.R.X? B. unguentul simplu
A. unguentul cu acetat de hidrocortizon 1% C. unguentul cu macrogoli
B. unguentul camforat 10% D. unguentul cu glicerol
C. unguentul cu clotrimazol 1% E. vaselina.
D. unguentul cu fenilbutazonă 4%
E. unguentul cu oxid de zinc 10%. 8. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la bazele de unguent
hidrosolubile sunt adevărate?
4. Conform F.R.X, pastele sunt unguente-suspensii în care faza A. în general nu sunt inerte din punct de vedere fiziologic
dispersată depăşeşte.........din masa unguentului. B. se usucă şi formează film la locul de aplicare
A. 10% C. se îndepărtează uşor prin spălare cu apă
D. pH-ul poate fi uşor reglat prin tamponare
190 191
E. consistenţa este influenţată considerabil de temperatură.
t D. emulsie A/U
9. Bazele de unguent hidrosolubile sunt indicate în tratamentul: E. de absorbţie.
A. bolnavilor cu pielea degresată
B. pielii acoperite cu păr 14. Conform F.R.X, unguentul simplu se prepară din lanolină şi vaselină
C. pielii traumatizate în următoarele proporţii:
D. afecţiunilor mucoaselor A. 50: 50
E. afecţiunilor oftalmice. B. 90:10
10. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la unguentul cu glicerol C. 10:90
D. 80:20
sunt adevărate?
E. 20:80.
A. este o bază de unguent hidrosolubilă
B. F.R.X prevede folosirea boratului de fenilmercur drept 15. Unguentul simplu este o bază de unguent:
A. hidrosolubilă
conservant antimicrobian
B. grasă
C. se conservă în recipiente bine închise, la cel mult 25°C, ferit
C. emulsie U/A
de lumină D. emulsie A/U
D. se mai numeşte şi glicerolat de amidon E. de absorbţie.
E. gelificarea se realizează prin încălzire pe baie de apă.
16. Care dintre următoarele substanţe folosite în bazele de unguent sunt
11. Unguentul cu macrogoli este o bază de unguent: emulgatori de tip U/A?
A. hidrosolubilă A. stearat de trietanolamină
B. grasă B. vaselină
C. emulsie U/A C. laurii sulfat de sodiu
D. emulsie A/U D. tween80
E. de absorbţie. E. alcool cetilic.
12. Unguentul emulgator se prepară din următoarele componente: 17. Care dintre următoarele substanţe folosite în bazele de unguent sunt
A. alcool cetilstearilic emulgator emulgatori de tip A/U?
B. parafină lichidă A. cetilstearilsulfat de sodiu
C. parafină solidă B. lanolină
D. vaselină albă C. alcooli de lână
E. lanolină anhidră. D. stearat de sodiu
E. colesterol.
13. Unguentul emulgator hidratat este o bază de unguent:
A. hidrosolubilă 18.Care dintre următoarele unguente prevăzute de F.R.X se păstrează la
B. grasă Venena?
C. emulsie U/A A. unguentul cu hidrocortizon acetat 1 %
190 191
B. unguentul cu clotrimazol 1 %
C. unguentul cu clorhidrat de pilocarpină 2%
D. unguentul cu fenilbutazonă 4% E. 50 um pentru 75 % şi 100 um pentru 25 % din particulele
E. unguentul cu oxid de zinc 10%. examinate.
19. Conform F.R.X, care dintre următoarele afirmaţii referitoare la 22. Conform F.R.X, unguentele oftalmice se condiţionează în recipiente
unguentele oftalmice sunt adevărate? care conţin cel mult:
A. sunt preparate farmaceutice semisolide, sterile A. 5 g unguent
B. sunt destinate aplicării pe mucoasa conjunctivală B. 10 g unguent
C. se prepară în condiţii aseptice C. 15 g unguent
D. la preparare se folosesc în general baze de unguent D. 20 g unguent
liposolubile şi neiritante pentru mucoasa conjunctivală E. 50 g unguent.
E. se condiţionează numai în recipiente unidoză. 23. Conform F.R.X, unguentele oftalmice se conservă la o temperatură de
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi cel mult:
A. 8°C
B.iofannacie 20. Conform F.R.X, la prepararea unguentelor oftalmice se
B. 15°C
pot folosi ca substanţe auxiliare: C. 25°C
A. antioxidanţi D. 40° C
B. conservanţi antimicrobieni E. F.R.X nu face nici o precizare în acest sens.
C. izotonizanţi
D. stabilizând 24. Conform F.R.X, unguentele se conservă:
A. în recipiente bine închise, la rece
E. F.R.X nu face nici o precizare în acest sens.
B. în recipiente bine închise, la loc răcoros
21. Conform F.R.X, în unguentele-suspensii oftalmice, particulele
trebuie C. în recipiente bine închise, la cel mult 25°C
D. în recipiente închise etanş, la rece
să prezinte un diametru de cel mult: ' E. în recipiente închise etanş, la loc răcoros.
A. 25 um pentru 90 % şi 50 um pentru 10 % din particulele
examinate 25. Pentru pielea de tip seboreic, sunt indicate:
B. 50 um pentru 90 % şi 100 um pentru 10 % din particulele A. baze grase
examinate B. baze emulsii U/A
C. baze emulsii A/U
C. 50 um pentru 90 % şi 180 um pentru 10 % din particulele D. baze hidrosolubile
examinate E. toate de mai sus, fără nici o excepţie.
D. 25 um pentru 75 % şi 50 um pentru 25 % din particulele
26. Pentru aprecierea consistenţei unguentelor sunt necesare:
examinate A. determinarea indicelui de apă
190 191
B. probe de vâscozitate 31. Conform F.R.X, la unguentele care se aplică pe plăgi sau
C. probe de plasticitate arsuri se
D. testul de acantoză J 1 , VÛlUV/i 111 * • ■* ~7----------------------------------- U
E. probe de întindere. folosesc:

A. baze de unguent cu proprietăţi emulsive
27. Bazele de absorbţie prezintă următoarele caracteristici: B. baze de hidrocarburi
A. au capacitate de a încorpora apă . C. baze de unguent cu proprietăţi peliculogene
B. aderă bine pe piele D. lipogeluri
C. suntlavabile E. toate cele de mai sus.
D. se pot dilua nelimitat cu apă 32. Testul de acantoză permite să se tragă concluzii asupra:
E. au acţiune de profunzime. A. capacităţii bazelor de unguent de a absorbi apa
B. capacităţii de cedare a substanţei active din excipienţi
C. toleranţei fiziologice a bazelor de unguent
28. Bazele de unguent emulsii U/A:
D. vâscozităţii bazelor de unguent
A. sunt uşor de aplicat
E. capacităţii de întindere a bazelor de unguent.
B. au acţiune de profunzime
C. necesită adăugarea de conservanţi în faza externă 33. Lanolina este prezentă în formula următoarelor unguente oficinale:
D. pierd apa prin conservare defectuoasă A. unguent emulgator
E. nu sunt lavabile. B. unguent oftalmic cu clorhidrat de pilocarpină
C. unguent simplu
29. Care dintre următoarele baze de unguent sunt baze de unguent emulsii D. unguent cu macrogoli
U/A? E. unguent cu glicerina.
A. unguentul simplu
B. vaselina colesterinată 34. Indicele de apă se determină la:
A. baze de unguent emulsie A/U
C. unguentul cu macrogoli
B. baze de unguent emulsie U/A
D. unguentul emulgator hidratat
E. unguentul cu alcooli de lână hidratat. C. hidrogeluri
D. baze de absorbţie
30. Conform F.R.X, prepararea bazelor grase de unguent se realizează E. unguent cu macrogoli.
prin:
A. topirea componentelor la 37° C 35. Conform F.R.X, unguentele se conservă:
B. amestecarea până la răcire a componentelor topite şi eventual A. în recipiente bine închise
filtrate B. în recipiente sterile, închise etanş
C. la rece
C. dispersarea fazei apoase în faza grasă
D. la cel mult 25° C
D. dispersarea fazei grase în faza apoasă
E. triturarea la mojar a componentelor. E. în recipiente care conţin cel mult 10 g unguent.
36. Pentru pielea de tip sebostatic sunt indicate:

A. baze grase
190 191
B. baze emulsii U/A B. sunt denumite şi hidrogeluri
C. baze emulsii A/U C. conţin apă, glicerol sau propilenglicol, gelificate cu agenţi de
D. baze hidrosolubile gelificare adecvaţi
D. ca agenţi de gelificare se folosesc: amidon, carbonieri, derivaţi
E. toate cele de mai sus. celulozici
E. ca agenţi de gelificare se folosesc: aerosil sau săpunuri de
37. Cremele: aluminiu.
A. sunt preparate semisolide, polifazice, care conţin o fază
lipofilă si una hidrofilă 39. Precizaţi care afirmaţii sunt adevărate referitor la unguente, conform
B. pot fi lipofile (cu faza externă lipofilă) F.R.X, suplimentul 2004:
A. conţin o bază de unguent monofazică in care se pot încorpora
C. pot fi hidrofile (cu faza externă hidrofilă)
componente lichide sau solide
D. cele hidrofile conţin emulgatori de tip A/U B. sunt preparate semisolide polifazice compuse dintr-o fază
E. cele lipofile conţin emulgatori de tip U/A. lipofilă si una hidrofilă
C. sunt alcătuite din lichide gelificate cu ajutorul unor agenţi de
38. Gelurile hidrofile: gelificare corespunzători
A. sunt denumite şi oleogeluri D. sunt clasificate în: unguente hidrofobe, unguente-emulsii si
unguente hidrofile
190 191
1% 197
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutica şi Biofarmacie
E. sunt constituite dintr-o baza hidrofilă, capabilă sa reţină 50. în ţara
nrjiasIrWfprepararea medicamentelor se face în conformitate cu următoarele 3 88
B. cheratolitice
ghiduri:
C. anestezice locale
40. Tn ţHMf?S <Bd^^ contine
D. antiperspirante
UTn
& °S5mra^pepractică clinică (GCP) E. antiinflamatoare.
& mm*?0115*
practică de fabricaţie (GMP) 45. Pentru efecte locale, la nivelul dermului, formulările dermatologice
ET £fP$eMie bună practică farmaceutică (GPF). pot conţine substanţe:
D. uleîun vegetale A. anestezice locale
E. grăsimi animale. » B. antiinflamatoare
C. filtre solare
41. Unguentele-emulsii: D. antiseptice
A. pot absorbi cantităţi mai mari de apă, comparativ cu cele E. cheratolitice.
hidrofobe
B. conţin baze de unguent similare celor folosite pentru 46. Absorbţia percutanată:
unguentele hidrofobe A. este un proces de difuzie pasiv, care decurge spontan, conform
C. conţin, in general, amestecuri de macrogoli solizi, lichizi si gradientului de concentraţie
apă B. nu este influenţată de proprietăţile fizico-chimice ale
D. conţin emulgatori care stabilizează emulsiile substanţei medicamentoase
E. sunt denumite şi creme. C. nu este influenţată de starea pielii
D. se realizează pe cale transepidermică si transfoliculară
42. Care dintre următoarele categorii de preparate semisolide sunt E. desemnează pătrunderea substanţei medicamentoase in
prevăzute de F.R.X, suplimentul 2004? circulaţia sanguină.
A. unguente
47. Bazele hidrosolubile:
B. creme
C. geluri A. se prepară din amestecuri de parafine
D. paste B. se prepară din amestecuri de PEG 400 si PEG 4000
E. şampoane. C. se prepară prin topire
D. necesită adaos de apă la preparare
43. Prin intermediul preparatelor dermatologice obişnuite se pot obţine E. nu necesită apă la preparare.
efecte:
48. Ca substanţe anorganice, formatoare de geluri, se folosesc:
A. la nivelul suprafeţei pielii
A. tragacanta
B. la nivelul stratului comos
B. pectina '
C. la nivelul anexelor cutanate
C. agar
D. la nivelul epidermului viu
D. bentonita
E. prin traversarea pielii si pătrunderea în circulaţia sistemică.
E. dioxidul de siliciu (aerosil)
44. Formulările destinate obţinerii de efecte la nivelul stratului cornos
49. Bazele de unguent lavabile:
conţin substanţe:
A. sunt baze hidrosolubile
A. emoliente
B. se îndepărtează prin spălare cu apă C. sunt formulate ca
baze anhidre sau
hidratate de tip ulei/apă
199 R
D. nu pot incorpora apă
E. au ca reprezentanţi
„unguentul
emulgator" şi
„unguentul
emulgator hidratat"
1. A, B, C, D (3: 952)
2. B, C, D, E (3: 954, 955, 957, 960)
3. A, C, D, E (3: 953, 956, 959, 960)
4. D (3:951)
5. B (3:951)
6. A, B, D (2: 292)
7. A, B (2: 532)
8. B,C,D (2: 304)
9. B,C,D,E (2: 304,305)
10. A, C, D (2: 307; 3: 955, 956)
11. A (2: 308)
12. A, B, D (3: 954)
13. C (2: 304)
14. C (3: 960)
15. B, E (2: 303)
16. A, C, D (2: 304)
17. B, C,E (2: 303)
18. C (3: 959)
19. A, B, C, D (3: 953)
20. A, B, D (3: 953)
21. A (3: 953)
22. B (3: 953)
23. C (3: 953)
24. C (3: 952)
25. B, D (2r 283)
26. B, C, E (2:318-320)
27. A, B (2: 302 - 303)
28. A, B, C, D (2: 303, 323)
29. D (2: 304)
30. B (3: 951)
31. A, C (3: 952)
32. C (2: 321)
33. B, C (3:959-960)
34. A, D (2: 320)
35. A, D (3: 952)
36. A, C (2: 283)
200 201
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Eiofarmacie
37. A, B, C (4: 156) 1. Conform definiţiei din F.R.X, supozitoarele sunt:

38. B,C,D (4: 157) A. preparate farmaceutice moi
39. A, D (4: 155-156) B. preparate farmaceutice care conţin doze unitare din una sau
40. A, B, D, E (4: 155) mai multe substanţe active
41. A,B, D (4: 157) C. destinate administrării pe cale rectală, vaginală sau uretrală
42. A, B, C, D (4: 153) D. exclusiv cu acţiune locală
43. A, B, C, D (1: 518) E. conservate în recipiente închise, la cel mult 25°C.
44. A, B (1:518)
45. A, B (1:518) 2. Calea de administrare rectală se preferă atunci când:
46. A (1: 519-520) A. substanţele active sunt inactivate de secreţiile gastrice sau
47. B, C, E (1:532) intestinale
48. D, E (1:532)
B. substanţele active suferă un puternic efect al primului pasaj
49. B, C, E (1:532)
hepatic
C. se urmăreşte o viteză de absorbţie mai redusă decât cea pe cale
orală
D. nu este posibilă administrarea pe cale orală din cauza
vomismentelor sau a obstrucţiilor gastro-intestinale
E. se urmăreşte administrarea de durată a unor medicamente în
boli cronice.
BIBLIOGRAFIE
3. Administrarea rectală se recomandă :
1 S Leucuţa - Tehnologie farmaceutică industrială, Ed. Dacia, 2001; A. în cazul substanţelor care sunt modificate în contact cu
2 V Stănescu - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983; 3' *** sucurile digestive
Farmacopeea Română, ed. a X-a, Ed. Medicală, Bucureşti, B. la copii
1993 * C. în cazul substanţelor care sunt inactivate la nivelul ficatului
4 *** ' Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2004, Ed. Medicală, D. în cazul sfincterelor relaxate
Bucureşti, 2004. E. în caz de alterări ale mucoasei gastrice.
4. Despre supozitoarele rectale, sunt adevărate următoarele afirmaţii:

Capitolul XV PREPARATE RECT ALE ŞI A. sunt destinate administrării rectale în vederea obţinerii unui
efect local sau sistemic
VAGIN ALE B. substanţele absorbite prin vena hemoroidală inferioară sau
mijlocie ocolesc bariera hepatică
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Eiofarmacie
Teste
203
C. se prepară prin modelare manuală, topire şi turnare sau presare
D. pot conţine substanţe auxiliare cu rol de agenţi de dispersie C. au masa de 2-4 g cele preparate cu unt de cacao sau grăsimi
cum este aerosilul semisintetice
E. sunt cunoscute sub denumirea de rectiole. D. au masa de 1-2 g cele destinate administrării la copii
E. au masa de 5-12 g cele preparate cu masă gelatinoasă.
5. Despre supozitoarele vaginale, sunt adevărate următoarele afirmaţii:
A. se folosesc pentru tratamentul local al unor afecţiuni vaginale 9. Conform F.R.X, supozitoarele vaginale au formă:
B. se prepară din masă gelatinoasă folosind metoda de A. conică
fiuidificare la cald B. cilindro-conică
C. în formularea lor se poate întâlni frecvent lactoza sau glucoza C. ovoidală
D. excipienţii folosiţi trebuie să aducă pH-ul vaginal în apropiere D. de torpilă
de 7 E. sferică.
E. ovulele au masa 5-12 g când se prepară cu excipienţi lipofili.
10. Supozitoarele vaginale care au masa de 2-4g, conform F.R.X, se
6. Despre supozitoarele uretrale, sunt adevărate afirmaţiile: prepară cu:
A. conform F.R.X se mai numesc şi bujiuri A. unt de cacao
B. se obţin prin modelare manuală sau presare B. gliceride semisintetice
C. excipientul cel mai frecvent întâlnit la preparare este masa C. masă gelatinoasă
gelatinoasă D. masă de gelatină şi stearină
D. de regulă medicul nu prescrie cantitatea necesară de excipient E. plastibază.
ci indică lungimea şi diametrul acestor bujiuri
E. cantitatea de excipient se calculează cu ajutorul unei formule 11.Conform F.R.X, supozitoarele vaginale preparate cu masă
ce ia în calcul dimensiunile bujiului şi densitatea gelatinoasă, trebuie să aibă masa de:
excipientului. A. I - 2 g
B. 2 - 3 g
7. Conform F.R.X, supozitoarele trebuie să corespundă următoarelor C. 2 - 4 g
prevederi: D. 5-12 g
A. să aibă aspect omogen E. mai mare de 12 g.
B. sa-şi păstreze consistenţa nemodificată la temperatura camerei
C. să nu prezinte aglomerări de particule în secţiune longitudinală
12. Farmacopeea descrie supozitoarele rectale ca fiind:
D. dozele terapeutice maxime pentru substanţele toxice şi
A. de formă cilindro-conică sau de torpilă
puternic active să fie similare cu cele utilizate pentru
B. de formă ovoidală
administrarea internă
C. cu masa de 2-3 g pentru adulţi
E. sa aibă pH cuprins între 4,5-8,5.
D. cu masa de 1 -2 g pentru copii
E. cu masa de 5-12 g pentru cele preparate cu masă gelatinoasă.
8. Despre supozitoarele vaginale, F.R.X prevede:
A. au forma sferică sau ovoidă 13. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la supozitoarele rectale
B. au lungime de 5-10 cm sunt adevărate?
204 205
A.au formă cilindro-conică sau de torpilă 18. Caracteristici fizico-chimice ale excipienţilor lipofili sunt:
B. au diametrul bazei de 8-10 mm A. punctul de topire
C. au lungimea de 20-30 mm B. domeniul de solidificare
D.au masa de 2-3 g pentru adulţi C. indicele de saponificare
E. au masa de 3-4 g pentru copii. D. numărul de apă
14. Despre supozitoarele uretrale sunt adevărate afirmaţiile: E. indicele de iod.
A. au formă sferică sau ovoidală
B. au forma cilindro-conică 19. Conform F.R.X, suplimentul din 2004, excipienţii utilizaţi pentru
prepararea supozitoarelor sunt:
C. au lungimea de 5-10 cm
A. untul de cacao
D. au diametru de 2-7 mm
B. gliceride semisintetice solide
E. se mai numesc şi bujiuri.
C. macrogoli
15. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la supozitoarele uretrale D. pluronci
sunt adevărate? > E. amestecuri gelatinoase diferite.
A. se mai numesc şi bujiuri
B. au formă de cilindri ascuţiţi la un capăt 20. La prepararea ovulelor prin modelare manuală se pot folosi ca
excipienţi:
C. au lungimea de 5-10 cm
A. untul de cacao
D. au diametrul de 2-7 mm
B. masa gelatinoasă
E. au masa de 4-5 g.
C. masa Estarinum
D. stearina
16. Excipienţii pentru supozitoare trebuie să îndeplinească anumite
cerinţe, cu excepţia: E. polietilenglicolii.
A. atât cei graşi cât şi cei hidrofili trebuie să cedeze substanţele
active în cavităţile organismului prin topire 21. Excipienţi pentru supozitoarele rectale pot fi:
B. trebuie să fie inerţi din punct de vedere fiziologic A. untul de cacao
C. trebuie să nu prezinte incompatibilităţi cu substanţele active B. masa gelatinoasă
D. trebuie să confere duritatea corespunzătoare supozitoarelor C. masa Estarinum
E. trebuie să se poată prelucra prin una dintre metodele folosite la D. P.E.G-urile
obţinerea supozitoarelor. E. Mirj-ul52.
17.Excipienţii pentru supozitoare ar trebui să posede următoarele calităţi: 22. Sunt excipienţi de semisinteză graşi:
A. interval mic între punctul de topire şi punctul de solidificare A. masa Estarinum
B. vâscozitatea să fie suficient de mare pentru a evita B. macrogoli
sedimentarea rapidă a substanţei medicamentoase suspendate C. Supoweiss
C. solidificarea să determine mărirea de volum D. Suppocire
D. să fie stabili faţă de umiditate E. masele Witepsol.
E. să posede toleranţă fiziologică şi caracter neiritant.
23. Sunt baze de supozitor lipofile:
204 205
A. untul de cacao
B. masa gelatinoasă E. formele metastabile revin la formele stabile şi se solidifică la
C. masa Estarinum răcire după 2-4 zile.
D. amestec de P.E.G-uri
E. glicerogelul de gelatină. 28. Avantajele folosirii untului de cacao ca excipient la formularea
24. Precizaţi excipienţii autoemulsionabili folosiţi la prepararea supozitoarelor:
supozitoarelor: A. are conservabilitate bună, mai ales după răzuire
A. Polisorbat61 15. Unguentul simplu este o bază de unguent:
B. Mirj52 A. hidrosolubilă
C. uleiul de arahide hidrogenat B. grasă
D. Pluronicii C. emulsie U/A
E. masele Witepsol. D. emulsie A/U
E. de absorbţie.
25. Excipienţii autoemulsionabili:
A. au capacitatea de a se dispersa în apă formând emulsii tip U/A 16. Care dintre următoarele substanţe folosite în bazele de unguent sunt
emulgatori de tip U/A?
B. conţin substanţe ca tween-ul 61 şi mirj-ul
A. stearat de trietanolaminâ
C. nu influenţează cedarea substanţelor active
B. vaselină
D. au puncte de topire ridicate
C. laurii sulfat de sodiu
E. se mai numesc şi excipienţi hidrodispersabili.
D. tween 80
E. alcool cetilic.
26. Untul de cacao este un excipient:
A. natural 17. Care dintre următoarele substanţe folosite în bazele de unguent sunt
B. semisintetic emulgatori de tip A/U?
C. gras A. cetilstearilsulfat de sodiu
D. autoemulsionabil B. lanolină
E. sintetic. C. alcooli de lână
D. stearat de sodiu
27. Despre untul de cacao sunt adevărate următoarele afirmaţii: E. colesterol.
A. are monografie în F.R.X
B. are proprietăţi emulsive accentuate 18. Care dintre următoarele unguente prevăzute de F.R.X se păstrează la
C. prezintă patru forme cristaline a, p, P' şi y dintre care p este Venena?
forma stabilă şi are punctul de topire cuprins în intervalul 30- A. unguentul cu hidrocortizon acetat 1 %
35° C B. unguentul cu clotrimazol 1 %
D. la temperaturi de peste 35° C apare fenomenul de supratopire C. unguentul cu clorhidrat de pilocarpină 2%
prin care forma stabilă p trece în formele metastabile cu D. unguentul cu fenilbutazonă 4%
puncte de topire mai mici, transformare vizibilă prin E. unguentul cu oxid de zinc 10%.
limpezirea amestecului
204 205
19. Conform F.R.X, care dintre următoarele afirmaţii referitoare la
unguentele oftalmice sunt adevărate?
A. sunt preparate farmaceutice semisolide, sterile
B. sunt destinate aplicării pe mucoasa conjunctivală
C. se prepară în condiţii aseptice
D. Ia preparare se folosesc în general baze de unguent
liposolubile şi neiritante pentru mucoasa conjunctivală
E. se condiţionează numai în recipiente unidoză.
204 205
«, autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farrnûţ^^ Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
20. Conform F.R.X, la prepararea unguentelor oftalmice se pot folosi ca substanţe 24. Conform F.R.X, unguentele se conservă:
A. în recipiente bine închise, la rece
auxiliare: B. în recipiente bine închise, la loc răcoros
A. antioxidanţi B. capsule moi rectale
B. conservanţi antimicrobieni C. preparate rectale semisolide
C. izotonizanţi D. pulberi şi comprimate pentru soluţii sau suspensii rectale
D. stabilizanţi E. ovule.
k E. F.R.X nu face nici o precizare în acest sens.
21. Conform F.R.X, în unguentele-suspensii oftalmice, particulele trebuie 90. Alegeţi preparatele rectale incluse în monografia generală din F.R.X,
să prezinte un diametru de cel mult: > suplimentul din 2004:
A. 25 um pentru 90 % şi 50 um pentru 10 % din particulele A. cataplasme
examinate B. soluţii, emulsii şi suspensii rectale
C. spumv
B. 50 um pentru 90 % şi 100 um pentru 10 % din particulele
D. tampoane rectale
examinate E. pesarii.
C. 50 um pentru 90 % şi 180 um pentru 10 % din particulele
91. Capsulele moi rectale:
examinate
A. sunt preparate solide multidoză
D. 25 um pentru 75 % şi 50 um pentru 25 % din particulele B. sunt preparate solide unidoză
examinate C. sunt asemănătoare capsulelor cu înveliş moale
D. sunt asemănătoare capsulelor gelatinoase tari
E. 50 um pentru 75 % şi 100 um pentru 25 % din particulele E. au formă alungită, sunt netede şi au un aspect exterior
examinate. uniform.
22. Conform F.R.X, unguentele oftalmice se condiţionează în recipiente care 92. Soluţiile, emulsiile şi suspensiile rectale:
conţin cel mult: A. au exclusiv acţiune locală
A. 5 g unguent B. au acţiune locală sau sistemică
B. 10gunguent C. pot fi utilizate pentru stabilirea unui diagnostic
C. 15 g unguent D. conţin substanţe active dizolvate sau dispersate în apă,
D. 20 g unguent glicerol, macrogoli, sau alţi solvenţi corespunzători
E. 50 g unguent. E. sunt condiţionate în recipiente multidoză.
23. Conform F.R.X, unguentele oftalmice se conservă la o temperatură de
cel mult: 93. Pulberile pentru soluţii sau suspensii rectale:
A. 8°C A. sunt preparate unidoză
B. 15° C B. sunt preparate multidoză
C. 25°C C. se dizolvă sau se dispersează în apă în momentul administrării
D. 40°C D. pot conţine excipienţi care să faciliteze dizolvare sau
E. F.R.X nu face nici o precizare în acest sens. dispersarea
168
223
«, autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farrnûţ^^ Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
94. Preparatele rectale semisolide:
E. sunt constituite doar din substanţe active. A. se prezintă sub formă de preparate unidoză
B. se prezintă sub formă de preparate multidoză
169
223
;f Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
I
!
224 170
96. Conform p
C. sunt F.R.X, f e
formulate suplimentul i ri
ca din 2004, n te
unguente, comprimate i s
creme sau vaginale: ţ a
geluri A. i u
D. trebuie e fi
să sunt i l
corespundă prep m
testului de arate g at
dezagregare solid e e
E. sunt e n d
distribu unid e i
ite în oză r n
B. a m
recipien
l o
te
t e n
prevăzu r o
te cu un e a g
dispozit b r
iv u c a
adecvat. i o fi
e m a
95. Categoriile de p „
preparate vaginale incluse în s r C
monografia generală de ă i o
v „Preparate m m
vaginale" din F.R.X, suplimentul din c a p
2004, sunt: o t ri
A. ovule r e m
! B. e l at
comprimate vaginale 4 s o a
: C. capsule p r "
vaginale u C
n n .
D. rectiole
d e
E. spume
vaginale. ă a s
c u
d o n
e
224 171
t destinate cu
obţinerii acid 60 M.f. suppositoria
unei tartr de Ass.Nr.VI
acţiuni ic, mi D.S. ext. 1
sistemice la nut supozitor pe z
D. sunt 37° e. B. se
destinate C pretează
realizării B. La la toate
unei întrebările cele trei
acţiuni în 98-102, metode
locale apă, răspundeţi folosite la
E. când la pe baza preparare
sunt I5- formulei a
destina 25° de mai supozitoar
te unei C jos: elor:
C. modelare
acţiuni y RP .
manuală,
locale N topire şi
prelun în y turnare în
gite, se mai st forme,
efectue puţi a presare
ază o n de ti C. are
determ 3 n punctul de
inare min i topire mai
adecva ute
mic decât
tă D. 0 temperatura
pentru , corpului
a în 1 D. este
demon cel O compatibil cu
stra o puţi g majoritatea
t n E substanţelor
30 x active
eliberare corespunzătoare. de ci E. fenomenul
min p
1
97. Conform F.R.X, de supratopire
ute ie
suplimentul din 2004, comprimatele este favorabil
E. n
pentru soluţii preparării
s
sau suspensii rapide.
în
vaginale se cel q 29. Dezavantajele
vor dezagrega: puţi .s untului de cacao, ca
A. în apă n . excipient la
acidulată
224 172
prepararea C. prezintă E. se dizolvă rapid
supozitoarelor, sunt: fenomenul de în fluidul rectal. preparar
A. existenţa fenomenului supratopire ea
de supratopire D. are capacitate 35. Avantajele excipienţilor
B. absenţa contracţiei de de semisinteză graşi faţă de supozito
mare de încorporare a
volum untul de cacao: arelor
apei
C. tendinţa de râncezire A. nu prezintă E. are
E. prezintă contracţie
D. capacitatea scăzută de fenomenul de putere
de volum după răcire.
încorporare a apei supratopire de
33. Ca înlocuitoare ale untului B. au puncte de
E. posibilitatea de dispersar
de cacao la prepararea
prelucrare a topire diferite,
supozitoarelor, se ea
supozitoarelor prin putându-se
folosesc: substanţ
modelare asocia cu
manuală, presare, A. masa Estarinum ei
substanţe ce
topire şi turnare în B. masa gelatinoasă medica
scad sau cresc
forme. C. Lassupol G mentoas
punctul de
D. masa de glicerina e
30. Coborârea punctului de topire al cu stearina topire al
excipientului inferioar
untului de cacao se produce la E. Massupol.
asocierea cu: C. nu prezintă ă
A. cloralhidrat 34.Gliceridele semisintetice tendinţa de excipien
B. azotat de argint prezintă următoarele râncezire ţilor
C. acetat de plumb D. au proprietăţi graşi.
avantaje, comparativ
D. camfor emulsive
E. salol. cu untul de cacao: 37. Despre masa
E. sunt
» gelatinoasă sunt
higroscopici.
31. Pentru a ridica punctul de topire A. înlătură adevărate afirmaţiile:
al untului de cacao, folosit ca inconvenientele 36.Masa gelatinoasă, folosită A.
bază cb tehnologice
supozitoare, se pot utiliza: B. îmbunătăţesc ca bază de supozitor, are
A. ceară următoarele s
conservarea
B. cetaceu supozitoarelor e
caracteristici:
C. colesterol C. au o hidrofilie A. este lipofilă
D. lanolină mai mică B. este naturală p
E. alcool cetilic. D. favorizează C. este r
turnarea în higroscópica e
32. Care dintre următoarele afirmaţii p
referitoare la untul de cacao sunt D. se poate
forme datorită
adevărate? prelucra prin a
absenţei
A. este un amestec de toate cele trei r
trigliceride fenomenului de ă
metode
B. se topeşte la 30-35°C supratopire folosite la
224 173
confo A. este higroscópica B. este
rm B. este predispusă incompatibilă cu solubile în
form la invadare cu taninul şi cu sărurile apă
microorganisme de metale grele B. stabilitate
ulei
C. se topeşte la C. la stocare este la căldură
din temperatura corpului sensibila la
F.R. umiditate şi la C. capacitatea
D. se pretează la
prepararea contaminarea cu de a fixa apa
X de
supozitoarelor microorganisme D. la utilizare
la prin metoda de D. se topeşte lent la prezintă
mono topire temperatura corpului dizolvare lentă
grafi şi turnare
E. poate fi >
E. este
a"Su incompatibilă cu contaminată cu E. se pretează
pozit o serie de microorganisme. prelucrării
substanţe care
oare" coagulează prin oricare
42. Polietilenglicolii folosiţi
B. se prezintă ca o masă proteinele. dintre cele
ca excipienţi pentru
elastică de culoare trei metode
supozitoare sunt:
galben-brună 40. Care dintre următoarele de
afirmaţii referitoare la A. excipienţi
C. se poate prelucra preparare a
masa gelatinoasă sunt hidrosolubili
doar prin modelare adevărate? supozitoare
B. solizi în cazul în
D. este higroscópica lor.
A. se poate prelucra care au masa
E. conţine gelatină : moleculară mare
numai prin topire şi
glicerina : apă distilată ( 2 turnare în forme 44.
C. cedează
g : 10 g : 4 g ). B. se topeşte la substanţa activă ca
38. Masa gelatinoasă: temperatura corpului urmare a topirii, după Car
A. este un amestec în C. este higroscópica administrare acte
proporţii variabile de D. nu este D. polimeri ai risti
gelatină, apă şi predispusă la
glicerol oxidului de etilen cile
contaminare
B. se foloseşte pentru E. cunoscuţi sub sup
microbiana
prepararea supozitoarelor denumirea de ozit
E. se foloseşte la
uretrale prepararea Macrogoli sau oare
C. se pretează îndeosebi supozitoarelor Carbowax-uri. lor
la prepararea ovulelor vaginale. rect
D. este insensibilă la 43. Avantajele folosirii ale
umiditate 41. Dezavantajele folosirii polietilenglicolilor ca baze de care
E. nu poate fi masei gelatinoase ca bază de supozitor:
supozitor: au
contaminată cu A. posibilitatea
microorganisme. A. permite absorbţia ca
mai uşoară a dizolvării unor
substanţelor substanţe
39. Masa gelatinoasă prezintă medicamentoase medicamentoase
următoarele caracteristici: lipofile greu
224 174
bază B. interval mare C. capacitatea de a rectale putem
între punctul de folosi:
polietilenglicolii: emulsiona soluţii
topire şi cel de A. diluanţi
A. se topesc la temperatura apoase
corpului solidificare D. fenomenul de B. adsorbanţi
B. se dizolvă în mucusul C. dizolvare rapidă supratopire C. agenţi
rectal în secreţiile E. dizolvarea în filmogeni
C. na extrag apa din mucoaselor lichidele din D. conservanţi
ţesuturile vicinale rectului D. stabilitate la cavităţile în care antimicrobieni
D. determină creşterea autooxidare este introdusă. E.
presiunii osmotice E. capacitate de 49. Conform F.R.X,
locale, având ca risc încorporare a apei. suplimentul din 2004, modificatori ai
eliminarea supozitorului ovulele pot conţine, dacă punctului de
47. Care dintre următoarele este
E. se prepară prin topire şi afirmaţii referitoare la topire.
Masa Estarinum este necesar, următorii
turnare în forme. adevărată: excipienţi:
A. diluanţi 51. Se folosesc cu rol de
A. este un amestec consperganţi pentru
45. Polietilenglicolii ca excipienţi de mono, di şi B. aglutinanţi
pentru supozitoare prezintă ovule:
trigliceride C. absorbanţi
următoarele A. talcul
B. prezintă D. agenţi
caracteristici: B. amidonul
fenomenul de tensioactivi
A. se pretează la C. lactoza
supratopire E. lubrifianţi.
prepararea D. oxidul de
C. prezintă magneziu
supozitoarelor prin 50. Ca substanţe auxiliare la
contracţie de volum prepararea supozitoarelor E. oxidul de
metoda de
după răcire zinc.
modelare manuală
D. are capacitate
B. râncezesc cu uşurinţă
mare de
C. cedează substanţele
încorporare a apei
active prin dizolvarea
E. este o grăsime
excipientului
semisintetică
D. nu prezintă tendinţă de
neutră.
scurgere din cavităţile
în care se 48. Masa Estarinum, ca bază
introduc de supozitoare, prezintă
E. sunt higroscopice. următoarele
caracteristici:
46. Gliceridele semisintetice, ca baze A. interval mic
de supozitoare, au următoarele între punctul de
avantaje: topire şi cel de
solidificare
A. contracţie de volum
B. contracţie de
volum
224 175
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
52. Uleiul de ricin poate fi adăugat în formularea supozitoarelor rectale cu D. nu se adaugă substanţe auxiliare deoarece acestea îngreunează
rol de: absorbţia substanţelor active
A. modificator al hidrofiliei E. dozele terapeutice maxime pentru substanţele toxice şi
B. modificator de vâscozitate puternic active sunt aceleaşi cu cele folosite în cazul
C. plastifiant preparatelor farmaceutice administrate intem.
D. promotor al absorbţiei
E. antioxidant. 55.Despre prepararea supozitoarelor şi ovulelor prin metoda topirii şi
turnării în forme sunt adevărate afirmaţiile:
53. Despre supozitoarele care încorporează substanţa mediamentoasă prin Ă. substanţele active se pot încorpora prin dizolvare, emulsionare sau
emulsionare sunt adevărate următoarele afirmaţii: > suspendare
A. emulsionarea se face cu ajutorul unui tensioactiv (colesterol, B. presupune obţinerea unui magdaleon
lanolină, excipient autoemulsionabil) în cazul subtanţelor C. excipientul se topeşte pe baia de apă şi în excipientul
medicamentoase lipofile încorporate în baze hidrofile fluidificat se încorporează substanţele active
B. emulsii de tip ulei în apă se pot prepara în prezenţa lecitinelor, D. este necesară cunoaşterea factorului de dislocuire a
cerurilor Lanette sau a stearatului de trietanolamină substanţelor active în excipient
C. stabilitatea supozitoarelor emulsii este mai mică decât a celor E. conspergarea se face cu lactoză sau amidon.
tip suspensie, datorită prezenţei fazei apoase
D. excipienţii cu indice de hidroxil mare nu pot încorpora 56.Referitor la prepararea ovulelor, F.R.X suplimentul din 2004, prevede
cantităţi mici de soluţii apoase sub formă de emulsie următoarele:
E. pentru substanţele medicamentoase care sunt solubile în baza A. în general sunt obţinute prin modelare
de supozitor la cald dar care pot recristaliza la rece se preferă B. în general sunt obţinute prin topire şi turnare
încorporarea prin emulsionare. C. când este cazul, la fabricare trebuie luate măsuri care să'
asigure o mărime a particulelor de substanţă activă controlată
54. Despre modul de preparare al supozitoarelor, sunt adevărate şi adecvată
următoarele afirmaţii: D. masa medicamentoasă suficient de fluidă după încălzire,
A. se pot obţine prin modelare manuală, topire şi turnare sau trebuie turnată în forme adecvate
presare E. ovulele se solidifică prin răcire.
B. substanţele active în prealabil pulverizate, se pot încorpora în
57.Pentru a uşura desprinderea supozitoarelor din matriţe, se iau
bazele de supozitor respective prin dizolvare, emulsionare, sau
următoarele măsuri înainte de turnarea masei fluide de supozitor în
suspendare formele metalice:
C. se folosesc numai baze de supozitor lipofile pentru a favoriza A. înainte de umplere se lubrifiază matriţa cu spirt de săpun
absorbţia la locul de administrare atunci când se foloseşte ca excipient masa Estarinum
176 215
B. înainte de umplere se lubrifiază matriţa cu ulei de parafină 61. Neajunsuri la prepararea industrială a supozitoarelor pot fi
atunci când se foloseşte ca excipient untul de cacao considerate:
C. înainte de umplere se lubrifiază matriţa cu spirt eterat atunci A. solidificarea să se facă prin contracţie de volum
când se foloseşte ca excipient Suppocire
B. lipsa de omogenitate a masei topite
D. nu se lubrifiază matriţa dacă excipientul prezintă contracţie dt
volum la răcire C. îngroşarea masei topite
E. înainte de umplere se lubrifiază matriţa cu ulei de parafină D. lipsa de coeziune a masei topite
atunci când se foloseşte ca excipient masa gelatinoasă. E. sfărâmarea.
58.Cantitatea de excipient luată în lucru la prepararea ovulelor prin topire 62. Magdaleonul reprezintă o altă denumire:
şi turnare se calculează după formula M = F - f x s, unde: A. a supozitoarelor rectale
A. „M" reprezintă cantitatea de excipient pentru un supozitor B. a supozitoarelor vaginale
B. „F" reprezintă factorul de dizlocuire C. a formelor metalice utilizate la metoda de topire şi turnare
C. „f' reprezintă factorul de dizlocuire D. a cilindrului obţinut prin metoda de preparare prin modelare
D. „f' reprezintă capacitatea formelor manuală
E. a presei de supozitoare.
E. „s" reprezintă cantitatea de substanţă activă. 63. Prin liofilizare:
A. se obţin supozitoare care conţin substanţe termostabile
59. Factorul de dizlocuire al substanţei active: B. se obţin supozitoare care conţin substanţe termolabile
A. este caracteristic fiecărui excipient
B. are valorile, raportate la folosirea untului de cacao ca C. îndepărtarea apei are loc prin sublimarea gheţii
excipient, înscrise în tabele D. se obţin supozitoare poroase şi rezistente
C. este considerat 0,5 dacă valoarea pentru o anumită substanţă E. se obţin supozitoare care asigură o dispersare întârziată a
activă nu se regăseşte în tabele substanţei active în secreţiile mucoaselor.
D. raportat la untul de cacao se înmulţeşte cu 0.826 când se
foloseşte ca excipient masa gelatinoasă > 64.Eticheta preparatelor rectale sub formă de pulberi sau comprimate
E. reprezintă raportul dintre densitatea excipientului şi cea a pentru soluţii sau suspensii rectale trebuie să menţioneze:
substanţei active. A. agentul de suspendare prezent în formulare
B. modul de preparare al soluţiei sau suspensiei
60. La prepararea prin topire si turnare trebuie să cunoaştem: C. excipienţii din formularea comprimatelor
A. capacitatea formelor goale D. condiţiile de utilizare
B. cantitatea de excipient care umple formele E. durata maximă de utilizare a soluţiei sau supozitoarelor rectale
C. cantitatea de excipient dizlocuită de substanţa sau substanţele după preparare.
active
D. temperatura la care are loc omogenizarea amestecului 65.Despre comportarea la topire sau dizolvare a supozitoarelor, .
E. indicele de saponificare al excipientului. determinată conform farmacopeei, sunt adevărate afirmaţiile:
177 215
A. supozitoarele cu baze liposolubile trebuie să se dizolve în cel A. există diferenţe între modul de cedare al substanţelor active
mult 30 minute solubile sau insolubile în apă, dispersate în faza lipofilă
B. supozitoarele cu baze liposolubile trebuie să se topească în cel B. excipienţii cu punct de topire apropiat de temperatura rectală
mult 30 minute întâi se înmoaie şi apoi se lichefiază
C. supozitoarele cu baze hidrosolubile trebuie să se dizolve în cel C. masa topită a excipientului gras se etalează pe suprafaţa
mult 1 oră mucoasei rectale în interval de o oră de la administrarea
D. supozitoarele cu baze liposolubile trebuie să se disperseze în supozitoarelor
apă în cel mult 30 minute D. cu cât etalarea excipientului pe suprafaţa mucoasei rectale este
E. determinarea se consideră neconcludentă dacă în flacon rămân mai mare cu atât scade absorbţia substanţei medicamentoase
particule de substanţă activă şi substanţe auxiliare nedizolvate. E. mărimea particulelor substanţelor suspendate în baza
liposolubilă influenţează puternic absorbţia.
66.Probele de control pentru supozitoare şi ovule prevăzute de
suplimentul din 2001 al F.R.X includ: 77. Cedarea substanţelor active în cazul supozitoarelor se datorează:
A. dezagregarea supozitoarelor şi ovulelor A. topirii excipienţilor graşi la temperatura corpului
B. timpul de dizolvare al excipienţilor hidrofili B. modificării pH-ului local
C. timpul de înmuiere al supozitoarelor lipofile C. dizolvării excipienţilor hidrosolubili
D. rezistenţa supozitoarelor şi ovulelor la rupere D. enzimelor din cavităţile respective
E. timpul de dizolvare al consperganţilor. E. hidrodispersării prin intermediu.
67.Testele de control prevăzute în F.R.X la monografia generală 78. Acţiunea supozitoarelor rectale poate fi:
„Supozitoare" sunt: A. antihemoroidală
A. rezistenţă mecanică B. analgezică
B. aspect C. sedativă
C. comportament la topire D. laxativă
B. substanţele nîedicamentoase suspendateTri bazele de excîpient E. antiacidă.
hidrofile sau lipofile sunt absorbite mai rapid decât cele 79. Care dintre următoarele substanţe sunt administrate pe cale rectală
dizolvate pentru acţiune locală?
C. tensioactivii pot creşte absorbţia prin scăderea tensiunii A. astringente
superficiale a vehiculului B. antipiretice
D. etapa limitantă de viteză a absorbţiei din supozitor este C. emoliente
coeficientul de repartiţie mucoasă/excipient al substanţei D. hemostatice
medicamentoase dizolvate în masa topită şi nu viteza de E. analgezice locale.
dizolvare în mucusul rectal
E. gradul de ionizare al substanţelor medicamentoase nu 80. Ovulele pot conţine substanţe active cu acţiune:
influenţează absorbţia rectală. A. antiseptică
B.analgezic-antipiretică
76. Despre cedarea substanţelor medicamentoase din supozitoarele rectale C. antihemoragică
cu excipienţi graşi sunt adevărate afirmaţiile: D. antihelmíntica
178 215
E. anticoncepţională. E. la cel mult 15° C.
81. Au monografii în F.R.X: 86. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la supozitoarele cu
A.ovulele cu nistatin glicerol nu este adevărată?
B. supozitoarele cu glicerina A. se prepara prin modelare manuală
C. supozitoarele cu metonidazol B. sunt higroscopice
D.supozitoarele cu paracetamol C. se conservă ferit de umiditate
E. ovulele cu sintofolin. D. sunt destinate administrării rectale
E. au acţiune laxativă.
82. Care dintre următoarele supozitoare sunt prevăzute de F.R.X?
A. supozitoarele cu glicerol 87. Care dintre următoarele preparate nu sunt destinate administrării
B. supozitoarele cu clorahidrat vaginale?
C. supozitoarele cu diclofenac A. ovule
D. supozitoarele cu fenilbutazonă B. capsule gelatinoase moi
E. supozitoarele cu metronidazol. C. pesarii
D. rectiole
83. Conform prevederilor din farmacopee, supozitoarele cu glicerina: E. globule.
A. conţin carbonat de sodiu anhidru, glicerina şi stearină
B.reacţia de formare a substanţelor active este însoţită de 88. Rectiolele se mai numesc şi:
degajare de CO2 « A. capsule gelatinoase rectale
C.acidul stearic este în exces pentru a imprima un pH acid la B. rectotampoane
locul de administrare C. clisme
D. amestecul se menţine pe sită pentru favorizarea reacţiei dintre D. microclisme
componente E. pesarii.
E. cantităţile prevăzute în formula de preparare sunt doar pentru
zece supozitoare. 89. Conform F.R.X, suplimentul din 2004, în monografia de „Preparate
84. Despre supozitoarele cu glicerina se poate afirma: rectale" sunt descrise următoarele categorii:
A. se numesc impropriu supozitoare cu glicerina A. supozitoare
B. trebuie să fie opace B. capsule moi rectale
C. la preparare trebuie menţinute la o temperatură de peste 140°C C. preparate rectale semisolide
D. au acţiune laxativă D. pulberi şi comprimate pentru soluţii sau suspensii rectale
E. se mai numesc şi săpunele. E. ovule.
85. Supozitoarele cu glicerol se conservă, conform F.R.X: 90. Alegeţi preparatele rectale incluse în monografia generală din F.R.X,
A. în recipiente bine închise suplimentul din 2004:
B. în recipiente închise etanş , A. cataplasme
C. ferit de umiditate B. soluţii, emulsii şi suspensii rectale
D. la 2-5° C C. spumi"
179 215
D. tampoane rectale A. ovule
E. pesarii. B. comprimate vaginale
C. capsule vaginale
91. Capsulele moi rectale: D. rectiole
A. sunt preparate solide multidoză E. spume vaginale.
B. sunt preparate solide unidoză
C. sunt asemănătoare capsulelor cu înveliş moale 96. Conform F.R.X, suplimentul din 2004, comprimate vaginale:
D. sunt asemănătoare capsulelor gelatinoase tari A. sunt preparate solide unidoză
E. au formă alungită, sunt netede şi au un aspect exterior B. trebuie să corespundă definiţiei generale a comprimatelor
uniform. neacoperite sau filmate din monografia „Comprimata"
C. sunt destinate obţinerii unei acţiuni sistemice
92. Soluţiile, emulsiile şi suspensiile rectale: D. sunt destinate realizării unei acţiuni locale
A. au exclusiv acţiune locală E. când sunt destinate unei acţiuni locale prelungite, se
B. au acţiune locală sau sistemică efectuează o determinare adecvată pentru a demonstra o
C. pot fi utilizate pentru stabilirea unui diagnostic eliberare corespunzătoare.
D. conţin substanţe active dizolvate sau dispersate în apă,
glicerol, macrogoli, sau alţi solvenţi corespunzători 97. Conform F.R.X, suplimentul din 2004, comprimatele pentru soluţii
E. sunt condiţionate în recipiente multidoză. sau suspensii vaginale se vor dezagrega:
A. în apă acidulată cu acid tartric, la 37°C
93. Pulberile pentru soluţii sau suspensii rectale: B. în apă, la 15-25°C
A. sunt preparate unidoză C. în mai puţin de 3 minute
B. sunt preparate multidoză D. în cel puţin 30 de minute
C. se dizolvă sau se dispersează în apă în momentul administrării E. în cel puţin 60 de minute.
D. pot conţine excipienţi care să faciliteze dizolvare sau
dispersarea La întrebările 98-102, răspundeţi pe baza formulei de mai jos: Rp.
E. sunt constituite doar din substanţe active. Nystatini 0,1 Og
Excipiens q.s.
94. Preparatele rectale semisolide: M.f. suppositoria
A. se prezintă sub formă de preparate unidoză Ass.Nr.VI
B. se prezintă sub formă de preparate multidoză D.S. ext. 1 supozitor pe zi
98. La utilizarea untului de cacao ca excipient la prepararea
C. sunt formulate ca unguente, creme sau geluri supozitoarelor de mai sus prin modelare manuală, se poate folosi ca
D. trebuie să corespundă testului de dezagregare agent de plasticizare:
E. sunt distribuite în recipiente prevăzute cu un dispozitiv A. PEG200
adecvat. B. gumă arabică
C. vaselină
95. Categoriile de preparate vaginale incluse în monografia generală de D. ulei de ricin
„Preparate vaginale" din F.R.X, suplimentul din 2004, sunt: E. alcool.
180 215
Phenylbutazoni 0,20 g
99. Masa gelatinoasă, excipient care poate fi folosit la prepararea acestor Phenazoni 0,30 g
supozitoare este, conform F.R.X, un amestec de: Excipines q.s.
A. glicerină-alcool-apă M.f.suppositoria
B. glicerină-amidon-apă D.t.d. Nr. VI
C. glicerină-gelatină-apă D.s.ext. 1 supozitor pe zi '
D. propilenglicol-gelatină-apă
E. propilenglicol-gelatină-glicerină. 103. Cantitatea de fenazonă necesară pentru prepararea supozitoarelor
este de:
100. Cantitatea de masă gelatinoasă necesară pentru metoda de topire şi A. 0,30 g
turnare în forme se calculează în funcţie de: B. 0,60 g
A. solubilitatea nistatinei în excipient C. 1,00 g
B. capacitatea formei metalice D. 1,50 g
C. proporţia componentelor masei gelatinoase E. 1,80 g.
D. factorul de dislocuire al nistatinei faţă de untul de cacao
E. factorul de dislocuire al nistatinei faţă de masa gelatinoasă. 104. Excipienţii preferaţi la prepararea acestor supozitoare sunt:
A. glicerogelul cu stearat de sodiu
101. Dacă la preparare se folosesc excipienţi hidrosolubili încorporarea B. hidrogelul de carbopol
nistatinei se face sub formă de: C. untul de cacao
A. soluţie D. masa gelatinoasă
B. emulsie E. masa Estarinum.
C. suspensie
D. soluţie- suspensie 105. Supozitoarele de mai sus se pot prepară prin:
E. emulsie-suspensie. A. modelare manuală, folosind ca excipient untul de cacao
B. modelare manuală, folosind ca excipient masa Estarinum
102. Pentru a compensa pierderile survenite prin manipulare la metoda C. modelare manuală, folosind ca excipient masa gelatinoasă
de topire şi turnare utilizând excipienţi hidrosolubili, se ia un exces D. topire şi turnare în forme, folosind un excipient gras
de: E. topire şi turnare în forme, folosind ca excipient masa
A. 5 % excipient
gelatinoasă.
B. 5 % substanţă activă
C. 20 % excipient + 10 % substanţă activă 106. în cazul preparării prin modelare manuală, supozitoarele din
D. 10 % excipient + 20 % substanţă activă formulă se conspergă cu:
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie A. talc
B. lactoză
E. 20 % excipient + 20 % substanţa activă. C. aerosil
D. amidon
La întrebările 103-107 răspundeţi pe baza formulei de mai jos: Rp.
181 215
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie D. metoda prin presare
E. metoda de topire şi turnare în forme.
E. avicel.
107.Supozitoarele rectale, obţinute în exemplul de mai sus, au acţiune:

A. antireumatica
B. analgezică
C. laxativă
D. annhistaminică
E. antipiretica.
La întrebările 108 - 112 răspundeţi pe baza formulei următoare: Rp.

Phenylbutazoni 1,20 g
Aminophenazoni 1,80 g
Excipiens q.s.
M.f.suppositoria
Ut fiat nr. VI
D.s.ext. 1 supozitor pe zi
108.Cantitatea de fenilbutazonă necesară pentru prepararea unui

supozitor este de:
A. 0,20 g
B. 0,30 g
C. l g
D. 1,20 g
E. 1,80 g.
109. Excipienţii de primă alegere la prepararea acestor supozitoare sunt:

A. glicerogelul cu stearat de sodiu
B. hidrogelul de carbopol
C. untul de cacao
D. masa gelatinoasă
E. masa Estarinum.
110. Supozitoarele de mai sus se pot prepara prin:

A. emulsionare
B. metoda de modelare manuală
C. amestecarea celor doua faze aduse la aceeaşi temperatură
182 215
111. Folosind un excipient liposolubil la preparare acestor supozitoare
cele două substanţe active se încorporează sub forma de: RĂSPUNSU
A. soluţie RI
B. emulsie-suspensie 1.B,E(4: 889)2.A, B, D, E(1:538)3.A,
C. suspensie B, C, E(3: 329)4.A, B, C, D(2:421)5.A,
D. emulsie B, C(1:545)6.A, B, D, E(2:418)7.A, B,
E. soluţie-emulsie.
C, D(4:889 - 890)8.A, C, E(4:
112. în cazul preparării prin modelare manuală, supozitoarele din 889)9.C,E(4: 889)10.A, B(4:
formulă se conspergă cu: > 889)11.D(4: 889)12.A, C,D(4:
A. metilceluloză 889)13.A, B, C, D(4: 889)14.C, D,E(4:
B. lactoză 889)15.A, B, C, D(4: 889)16.A(2:
C. acid boric 402)17.B, D, E(1:542)18.C, D,
D. amidon E(1:542)19.A, B, C, E(6: 147 -
E. avicel. 148)20.A, C(2:411)21.A, C, D,
E(2:412)22.A, C, D, E(2: 404)23.A,
C(2: 388)24.A, B,D(3:341-342)25.A, B,
E(2: 407)26.A,C(2: 403)27.A, C, D,
E(1:543,3:403)28.B, C,
D(1:542,3:404)29.A, B, C, D(3:332-
334, 342-346)30.A, D, E(3:347)
'*31.A, B(1:543,2:347)32.A,
B,C(1:543)33.A, C, E(3: 336-338)34.A,
B,D(1: 543)35.A, B, C, D(2:
404)36.B,C(2:405-406)37.A, B, D,
E(2:406,4: 890)
Ii,:
22
9
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie
2 i Farmaceutică şi Biofarmacie
2
Teste I Teste de autoevaluare pentru studenti - Tehnologie Farmac
38. A,B,C (3: 339) 77.

39. A, B, D, E (3: 339) 78. A, C,E B,C A, E A,
40. A, C,E (3: 392) 79. B,D A, D,E C A D A
41. B, C, E (1:544) 80. A, B,C, D
42. A, B, D, E (2: 406) 81. B,C,D
43. A,B (1:544) 82. B, C,E
44. B,D,E (3:340-341) 83. B, C,D
45. C, D, E (3: 340) 84. A, C,D
46. A, D, E (3: 334) 85. A, C,E
47. B (3: 336, 3: 409) 86. A, B, C, E
48. A,B,C (3: 336) 87. A, B, D, E
49. A, C, D, E (6: 161) 88. B,C
50. A, B, D (4: 889) 89. DC
51. C (2: 412) 90. B, D,E
52. C (1:545) 91. C
53. A, B (4: 889) 92. EE
54. A, C,D (2:408-409) C,E A, B,D D
93.
55. B, C, D, E (6: 161)
94. A, B, E
56. D, E (2: 409)
95. B
57. C,E (2: 413)
96. C,E
58. B,C,E (2:413)
59. A, B,C (1: 547) 97. B, E
60. D (2: 408) 98. C
61. B, C,D (3: 352) 99. DCD
62. B, D, E (6: 150) 100.
63. B,C (4: 889) 101.
64. A, C D (5: 41, 73, 80) 102.
65. B, C, D, E (4: 889 - 890) 103.
66. A, C,D (6: 160) 104.
67. A, B, C, D (5:41) 105.
68. A, D (5: 80-81) 106.
69. A, B, C, D (5: 41, 73, 80) 107.
70. A, B, C, D (6: 160) 108.
71. C (4: 890) 109.
72. C (4: 890) 110,
73. B, C,D (1: 540-541) 111.
74. A, B, E (1: 539-540) 112.
75. A, C,E (3:331)
76. A, B, C, D (1:538)
185 231
Teste I Teste de autoevaluare pentru studenti - Tehnologie Farmac
(3: 355) (4: 891 -892) (4: 891 -892) (4: 891) (2: 433) (4: 892) (6: 150) (2:413) (2: 422)
(2:432 - 433,4:892) (6: 151) (4: 890) (2:422-423)
(2:410,419-420) (6: 159) (2:414) (2:423)
(3: 353) (6: 161 - (2: 422) (2: 423)
(6: 145) 163) (2: 424) (2: 422)
(6: 145) (6: 164) (2:422-423) (2: 422)
(6: 148) (2: 412) (2: 422) (2: 422)
(6: 149-150) (4: 890) (2: 525)
186 231
E. sunt constituite din particule solide, fine, libere, care îşi

păstrează caracterele proprii.
BIBLIOGRAFIE
2. Pulberile pot fi constituite din:
1. S. Leucuţa - Tehnologie farmaceutică industrială, Ed. Dacia, Cluj A. particule primare
B. particule secundare
Napoca, 2001;
C. flocoane
2. D. Lupuleasa, Ionela Belu - îndreptar practic pentru prepararea D. agregate de particule
medicamentelor, volumul I, Ed. Medicală Universitară Craiova 2003; E. aglomerate de particule.
3. V. Stănescu - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983;
4 *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Ed. Medicală, 3. F.R.X face următoarele precizări cu privire la pulberi:
Bucureşti, 1993; A. trebuie să prezinte un aspect uniform
B. întinse în strat subţire şi examinate cu lupa (4,5 x) trebuie să
5. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2001, Ed. Medicală,
prezinte aglomerări de particule
Bucureşti, 2001; C. gradul de fineţe al particulelor se determină cu ajutorul sitelor
6. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2004, Ed. standard
Medicală, Bucureşti, 2004. D. masa totală pe recipient se determină în cazul pulberilor
nedivizate
Capitolul XVI E. uniformitatea masei se determină în cazul pulberilor divizate.
PULBERI 4. Printre avantajele folosirii pulberilor medicamentoase se numără şi

următoarele:
A. oferă multiple posibilităţi de asociere a substanţelor
1. Care dintre afirmaţiile de mai jos, referitoare la pulberi, nu sunt medicamentase şi asigură o dozare precisă a acestora
corecte?
B. reprezintă o formă farmaceutică stabilă, deoarece reacţiile în
A. pot fi considerate sisteme disperse de solid în gaz în care faza
dispersată este atât de concentrată încât particulele se ating stare solidă se produc lent
reciproc C. se dizolvă rapid în fluidele corpului şi de aceea au o acţiune
B. sunt sisteme disperse eterogene mai promptă decât comprimatele sau drajeurile
C. particulele componente sunt monodisperse D. cele destinate administrării orale sunt mai uşor de înghiţit
D. particulele componente pot fi deplasate relativ uşor unele faţă putând fi administrate cu alimente sau lichide
de altele şi de aceea se vorbeşte de curgerea pulberilor E. prin pulverizare se ameliorează gustul neplăcut al unor
substanţe active.
232 187
5. Regulile prevăzute în F.R.X care trebuie aplicate la^prepararea E. reziduul de la cernere obţinut cu sita specificată nu trebuie să
pulberilor sunt: fie mai mic de 60 %.
A. substanţele, în prealabil uscate (dacă este cazul), se aduc la
gradul de diviziune prevăzut 9. Conform F.R.X, se prepară prin metode care le asigură sterilitate şi
care permit evitarea unei contaminări ulterioare cu microorganisme,
B. în general pulverizarea substanţelor se face fară reziduu
pulberile:
C. amestecarea substanţelor se face în ordinea descrescătoare a
A. care se aplică pe plăgi
maselor, cu excepţia substanţelor cu densitate mare care se
B. care se aplică pe arsuri
adaugă la sfârşit
C. care se administrează intern
D. amestecarea substanţelor se face în ordinea crescândă a
D. care se aplică pe pielea sugarilor
maselor, cu excepţia substanţelor cu densitate mare care se
E. care se aplică pe mucoase.
adaugă la început
E. amestecarea se face în ordinea descrescătoare a maselor, cu
10. F.R.X conţine, alături de monografia de generalităţi a pulberilor, şi:
excepţia substanţelor cu densitate mare care se adaugă la A. 3 monografii de pulberi de uz intern
început. B. 2 monografii de pulberi de uz intern şi una de uz extern
C. 2 monografii de pulberi cu substanţe toxice
6. Proprietăţile reologice ale pulberilor farmaceutice se referă la:
D. 2 monografii de pulberi cu substanţe eflorescente
A. curgere
E. 2 monografii de pulberi cu substanţe delicvescente.
B. comportamentul la tasare
C. gradul de diviziune 11. Pulberea Dover se foloseşte pentru acţiunea sa:
D. densitate aparentă A. antitusivă
E. compresibilitate. B. antiacidă
C. expectorantă
7. Proprietăţile dimensionale ale pulberilor se referă la: D. antiemetică '
A. forma particulelor E. laxativă.
B. dimensiunea particulelor
C. mărimea suprafeţei specifice a pulberii 12. Despre Pulberea de opiu şi ipeca sunt adevărate următoarele afirmaţii:
D. fluiditate A. este o pulbere oficinală
E. densitatea aparentă după tasare. B. are conţinutul exprimat în morfină anhidră
8. Referitor la determinarea uniformităţii fineţii pulberilor F.R.X prevede:
C. conţine 20 % rădăcină de ipeca (V)
A. se iau în lucru 20 g pulbere
B. reziduul de cernere obţinut cu sita specificată trebuie să fie D. se conservă la Separanda
mai mare de 5 % E. se mai numeşte şi pulbere pentru soluţia Bourget.
C. reziduul de cernere obţinut cu sita specificată nu trebuie să fie
mai mare de 5 % 13. Conform F.R.X, Pulberea Dover:
D. reziduul de cernere obţinut cu sita superioară nu trebuie să fie A. conţine o substanţă stupefiantă
mai mic de 60 % B. este fotosensibilă
232 188
C. se păstrează la Separanda B. când avem prescrise în formulă substanţe toxice în cantităţi
D. este o pulbere colorată mai mici de 50 mg
E. nu are doze maxime. C. din orice fel de substanţă aflată în cantitate foarte mică pentru
a evita erorile la cântărire şi pentru a favoriza omogenitatea
14. în ceea ce priveşte Pulberea alcalină, F.R.X prevede: preparatului
A. se mai numeşte şi pulbere Seidlitz D. când sunt prescrise pulberi cu extracte
B. conţine acid tartric E. prin diluare cu lactoză uscată 1:10 sau 1:100
C. conţine sulfat de sodiu anhidru
D. conţine monohidrogenofosfat de sodiu uscat 19. Conform F.R.X, pulberile efervescente trebuie să corespundă
E. are acţiune antiacidă. următoarelor prevederi:
A. substanţele folosite la prepararea acestora trebuie să fie uscate
15. Care din afirmaţiile referitoare la Pulberea alcalină sunt adevărate? în prealabil, conform prevederilor din monografia respectivă,
A. conţine în formulare substanţe higroscopice care trebuie astfel încât umiditatea lor să fie de cel mult 1 %
uscate înainte de amestecare B. substanţele folosite la prepararea acestora trebuie să fie uscate
B. se mai numeşte Pulbere alcalină pentru soluţia Bourget în prealabil, conform prevederilor din monografia respectivă,
C. doză cântăreşte 12 g astfel încât umiditatea lor să fie de cel mult 3%
D. este o pulbere foarte fină C. substanţele folosite la prepararea acestora trebuie să fie
E. soluţia apoasă 5 % (m/v) are pH 7- 7,5. amestecate cu o cantitate egală sau dublă de pulbere inertă
adsorbantă
16.Despre Pulberea laxativă efervescentă nu sunt false afirmaţiile:
D. după preparare se usucă până la masă constantă
A. este o pulbere oficinală
E. se păstrează în recipiente închise etanş sau în recipiente bine
B. conţine acid citric
închise şi în prezenţa unei substanţe deshidratante.
C. conţine sulfat de sodiu anhidru
D. se eliberează atunci când se prescrie "pulbere Seidlitz"
20. Pulberile efervescente au şi următoarele caracteristici:
E. are acţiune coleretic-colagogă.
A. sunt preparate unidoză sau multidoză
17. Conform F.R.X, pulberile titrate cu substanţe foarte active conţin B. conţin în general substanţe acide şi carbonaţi sau
hidrogenocarbonaţi care în prezenţa apei reaţionează rapid
ca diluanţi:
eliberând dioxidul de carbon
A. zahăr
C. înaintea adminitrării trebuie să se dizolve sau să se disperseze
B. amidon
în apă '
C. oxid de magneziu
D. se conservă în recipiente închise etanş
D. caolin
E. se păstrează la Separanda.
E. lactoză uscată.
18.Pulberile titrate se prepară:
21. Uscarea prin convecţie se face cu ajutorul:
A. când avem prescrise în formulă substanţe puternic active în
A. uscătorului cu tăvi
cantităţi mai mici de 1 g
B. tunelului uscător
232 189
C. uscătorului rotativ B. creşterea suprafeţei specifice a pulberii ca urmare a reducerii
dimensiunii particulelor
D. uscătorului în pat fluidizat
C. mărirea vitezei de dizolvare
E. uscătoarelor cu radiaţii infraroşii.
D. îmbunătăţirea absorbţiei substanţelor medicamentoase
22. Printre avantajele uscării în pat fluidizat se numără şi: E. mărirea stabilităţii substanţelor hidrosolubile sau care se
A. generarea de sarcini electrice statice datorită mişcării energice oxidează uşor.
a particulelor în aer cald 26. Operaţia fizică de pulverizare se poate realiza şi prin:
B. controlul şi menţinerea la valori constante a temperaturii în A. sublimare
timpul uscării B. frecare pe suprafaţa unei site în cazul substanţelor care se
aglomerează
C. uscarea rapidă într-un spaţiu mic
C. porfirizare
D. uscarea exercitată asupra particulelor individuale şi nu a
D. pulverizare prin intermediu volatil, pentru substanţele cu
patului materialului structură cristalină dură
E. antrenarea de particule fine care apoi trebuiesc colectate.
E. pulverizare prin intermediu solid a materialelor vegetale.
23. Uscarea cu microunde a pulberilor prezintă următoarele 27. Conform F.R.X, următoarele afirmaţii sunt adevărate despre
dezavantaje: Pulberea laxativa efervescentă:
A. se aplică pe loturi mici (25 kg) A. este constituită din două pulberi albe care dizolvate împreună
B. trebuie luate precauţii pentru operatori produc efervescenţă
C. instalaţia de uscare este ieftină B. se cerne prin sita VII
D. uscarea este rapidă la temperatură joasă C. componenta acidă se condiţionează într-o capsulă de hârtie
E. în timpul uscării masa, aerul şi uscătorul rămân reci, cea mai albastră şi cea alcalină într-o capsulă de hârtie albă
mare parte a energiei fiind absorbită de material. D. cantitatea de acid tartric prezentă în formulă este în mic exces
faţă de cantitatea necesară pentru reacţia cu carbonarul acid de
24.Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la operaţia de sodiu
pulverizare sunt adevărate? E. se administrează întâi soluţia în care este dizolvată
A. se face în scopul transformării unor materiale solide în componenta acidă şi apoi cea în care este dizolvată
particule mici, de dimensiuni determinate componenta alcalină.
B. se realizează prin frecare, presare, lovire, etc.
C. se mai numeşte şi sortare
D. se face în general fără reziduu 28. Randamentul pulverizării cu ajutorul morilor este influenţat de:
E. de obicei este urmată de cernere. A. duritatea materialului care trebuie pulverizat
B. forţa aplicată asupra materialului
C. umiditatea produsului
25. Principalele obiective ale pulverizării sunt:
A. obţinerea de preparate omogene D. căldura absorbită în timpul pulverizării
E. modul de acţiune al morii alese.
232 190
29. Pulverizarea unor substanţe cu densitate mică, care se aglomerează B. pulberilor care se aplică pe plăgi, arsuri, pielea sugarilor
în timp, cum ar fi oxidul de magneziu, se realizează prin: C. substanţelor la care este specificat un anumit grad de fineţe
A. hidratare 1 D. pulberilor care conţin extracte moi
B. frecare pe sită E. pulberilor care conţin substanţe higroscopice.
C. intermediu volatil
D. precipitare 34. Cernerea pulberilor este:
E. porfirizare. A. operaţie de separare mecanică
B. metodă de verificare a uniformităţii
30. Prezintă tendinţă de aglomerare: C. metodă de desfacere a aglomeratelor pulberilor cu densitate
A. talcul mică
BT amidonul D. metodă de îndepărtare a pulberilor foarte fine din unele
C. oxidul de magneziu produse
D. rezorcina E. metodă de evaluare a fluidităţii pulberilor.
E. carbonarul de magneziu.
35. Randamentul cernerii creşte:
31. Regulile de amestecare ale substanţelor care intra în compoziţia A. cu cât este mai subţire stratul de material supus cernerii
pulberilor compuse, conform F.R.X, sunt următoarele: B. cu cât este mai gros stratul de material supus cernerii
A. substanţele se amestecă în ordinea crescătoare a maselor C. proporţional cu agitarea mecanică
indiferent de densitate D. proporţional cu spaţiul util de cernere
E. proporţional cu tendinţa materialului de â se aglomera.
B. substanţele se amestecă în ordinea descrescătoare a maselor
indiferent de densitate
36. Conform F.R.X, gradul de fineţe al pulberilor se determină cu
C. substanţele se amestecă în ordinea crescătoare a densităţilor ajutorul sitelor standard numerotate convenţional în funcţie de:
D. substanţele inactive se adaugă la început A. latura interioară a ochiului (în mm)
E. substanţele cu densităţi apropiate se adaugă în ordinea B. latura interioară a ochiului (în cm)
crescândă a maselor cu excepţia celor cu densitate mare care C. numărul de ochiuri pe centimetru pătrat
se adaugă la început. D. diametrul sârmei (în mm)
E. diametrul sârmei (în cm).
32. Factorii care influenţează amestecarea sunt:
A. mărimea particulelor 37. Care dintre următoarele pulberi au densitate mare:
B. densitatea şi forma particulelor A. bismutul subnitric
C. proporţia diferiţilor componenţi B. caolinul
D. umiditatea şi sarcina electrostatică C. oxidul de magneziu
E. masa moleculară a substanţelor sub formă de pulbere. D. carbonarul acid de sodiu
E. alucolul.
33. Cernerea este obligatorie în cazul:
A. pulberilor care depăşesc masa de 20 g
232 191
38. Pulberile, pe lângă administrarea ca atare, îşi mai găsesc utilizări A. este o substanţă eflorescentă
practice şi la: B. trebuie să aibă o umiditate de maxim 0,5 %
A. prepararea emulsiilor C. se poate usca la etuvă la 105° C până la masă constantă
B. prepararea capsulelor D. în reacţie cu carbonarul acid de sodiu formează tartratul de
C. prepararea granulatelor sodiu cu acţiune laxativă
D. prepararea comprimatelor E. se pulverizează şi se cerne prin sita VII înaintea de
E. prepararea bazelor de unguente monofazice. introducerea în capsule de hârtie albă.
39. Curgerea pulberilor este influenţată de următoarele proprietăţi, cu 43. La încorporarea în pulberile compuse a substanţelor higroscopice şi
excepţia: k
delicvescente, trebuie respectate următoarele reguli de preparare:
A. mărimii particulelor A. înaintea încorporării în pulberi acestea se usucă până la masă
B. formei particulelor constantă prin etalare în strat subţire, la temperatura camerei
C. densităţii adevărate a particulelor
B. se amestecă cu o cantitate egală sau dublă de pulbere inertă
D. forţei de coeziune dintre particule
absorbantă
E. valorii unghiului de contact al solidului.
C. se condiţionează în capsule de hârtie cerată sau pergaminată
40. Asigurarea curgerii libere a pulberilor este importantă deoarece
care sunt condiţionate secundar în cutii de plastic sau bachelită
influenţează: D. se adaugă la sfârşit în pulberea compusă
A. evitarea încorporării aerului în patul pulberii E. nu se asociază niciodată în pulberi cu extracte.
B. umplerea într-un mod reproductibil a matriţei maşinilor de 44. Conform F.R.X sunt substanţe volatile:
comprimat A. mentolul
C. alimentarea uniformă a maşinilor de comprimat B. camforul
D. asigurarea uniformităţii conţinutului comprimatelor C. iodul
E. evitarea formării de particule fine în masa pulberii care ar D. timolul
duce la creşterea fenomenului de frecare cu pereţii matricei.
E. azotitul de sodiu.
41. Conform F.R.X, despre Na2SO4l0H2O din compoziţia Pulberii
45. Extractele moi aflate în cantitate mai mică de 30 % din masa
alcaline, sunt corecte următoarele afirmaţii:
preparatului se pot încorpora în pulberile compuse prin:
A. se poate usca la etuvă la 30° C timp de o oră apoi la 130° C A. amestecarea extractului moale cu o pulbere inertă absorbantă
până la masă constantă B. încorporarea extractului moale într-o parte din pulberea
B. la aproximativ 33° C se dizolvă parţial în apa de cristalizare compusă preparată anterior
C. se foloseşte sub formă de sulfat de sodiu anhidru C. dizolvarea extractului moale într-o mică cantitate de alcool şi
D. are acţiune laxativă, purgativă, coleretică aducerea lui în amestec sub formă de picături pe capătul
E. trebuie să aibă un grad de fineţe corespunzător sitei VIII. pistilului
D. amestecarea extractului moale cu o cantitate corespunzătoare
42. Referitor la acidul tartric din compoziţia Pulberii laxativ de extract uscat
efervescente sunt adevărate următoarele:
232 192
E. încorporarea extractului moale într-o pulbere higroscópica şi A. desemnează gradul de fineţe al unei pulberi
uscarea pe baia de apă până la masă constantă. B. caracterizează comportamentul la tasare al pulberii
C. indică dimensiunea laturilor interioare ale ochiurilor, în
46.Nitratul bazic de bismut prescris în pulberile compuse nedivizate: micrometri
A. se mai numeşte şi dermatol D. indică numărul de ochiuri pe cm2
B. este o substanţă cu densitate mică E. indică diametrul firului.
C. nu se dizolvă în apă
D. este o pulbere colorată 51. Conform F.R.X, suplimentul din 2001, terminologia folosită pentru
E. este adsorbant şi acţionează ca protector al mucoasei
definirea pulberilor este:
digestive.
A. pulbere grosieră
B. pulbere moderat de fină
47. Masa volumetrică vrac a unei pulberi:
C. pulbere fină
A. se cunoaşte sub denumirea de densitate aparentă
D. pulbere foarte fină
B. este denumită şi masă volumetrică aparentă
C. este denumită şi masă volumetrică după tasare E. pulbere coloidală.
D. se determină prin măsurarea volumului ocupat de o masă
52. Conform F.R.X, suplimentul din 2001, când pulberea este
cunoscută de pulbere, introdusă într-un cilindru gradat, după
cernerea printr-o sită caracterizată printr-un număr de sită:
E. se determină producând tasarea unei probe de pulbere A. cel mult 70% din pulbere trebuie să treacă prin sita cu numărul
introdusă într-un cilindru gradat, supusă unor şocuri mecanice. indicat
B. cel puţin 97% din pulbere trebuie să treacă prin sita cu
48. Masa volumetrică vrac a unei pulberi: numărul indicat
A. include şi volumul spaţiilor interparticulare C. pe sită trebuie să rămână cel puţin 30% din pulbere
B. exclude volumul spaţiilor interparticulare D. pe sită poate să rămână cel puţin 10 % din pulbere
C. depinde de masa volumetrică a particulelor şi de aranjarea E. prin sită poate trece minimum 50 % din pulbere.
acestora în stratul de pulbere 53. La determinarea curgerii pulberilor şi granulelor:
D. depinde doar de masa volumetrică a particulelor A. se folosesc 50 g de probă
E. depinde doar de aranjarea particulelor în stratul de pulbere. B. se folosesc 100 g de probă
C. se folosesc 200 g de probă
49. Conform F.R.X, suplimentul din 2001, sitele farmaceutice: D. se evaluează capacitatea de a curge vertical
A. simt fabricate din mătase E. se utilizează pâlnii, cu sau fără tijă, cu diferite unghiuri şi
B. sunt fabricate din materiale adecvate diametre ale orificiilor.
C. au ochiurile pătrate >
D. au ochiurile circulare 54. Conform definiţiei din F.R.X, pudrele sunt:
E. sunt descrise prin ,,numărul sitei". A. constituite din particule solide, libere şi uscate
B. cu grade de fineţe corespunzătoare sitelor V sau VI
50. Conform F.R.X, suplimentul din 2001, numărul sitei:
232 193
C. constituite din una sau mai multe substanţe active cu sau fără 58. Talcul se foloseşte frecvent ca excipient pentru pudre datorită
adaus de excipienţi, şi, dacă este necesar, coloraţi autorizaţi de următoarelor avantaje:
Autoritatea competentă şi aromatizanţi A. are o bună capacitate de aderare
D. administrate în general cu apă sau cu alt lichid corespunzător B. are o bună capacitate de absorbţie a apei
E. lipsite de aglomerări palpabile. C. nu trebuie sterilizat pentru ca nu favorizează dezvoltarea
microorganismelor
55. Referitor la pulberile destinate aplicării cutanate, sunt corecte D. nu provoacă iritaţii la aplicarea pe plăgi deschise
următoarele afirmaţii: E. are o bună capacitate de absorbţie a secreţiilor grase.
A. cele multidoză pot fi condiţionate în recipiente prevăzute la
partea superioară cu sită pentru cernere, în recipiente dotate cu 59. Substanţele auxiliare folosite la prepararea pudrelor trebuie să:
dispozitiv mecanic de pulverizare sau în recipiente presurizate A. fie bine tolerate
B. cele care sunt destinate aplicării pe plăgi, răni întinse, deschise B. aibă un grad mic de fineţe
sau pe pielea grav lezată trebuie să fie sterile C. prezinte o bună aderenţă
C. au rolul de a astupa porii şi de a oferi astfel o protejare D. fie stabile
mecanică a pielii faţă de factorii de mediu E. fie compatibile cu substanţe active asociate.
D. trebuie să aibă densitate mare, putere de acoperire mică şi să
se şteargă repede 60. Sunt termolabile şi de aceea se încorporează pe cale aseptică în
E. să nu fie higroscopice, toxice sau iritante. pudre:
A. acidul salicilic
56. Ca excipienţi pentru pudre se folosesc: B. tetraciclină
A. lactoza
C. mentolul
B. caolinul '
D. sulfatiazolul
C. oxidul de zinc
E. acidul boric.
D. talcul
E. dioxidul de titan.
61. Care dintre următoarele substanţe prezente în pulberi impun
evitarea cernerii prin site cu fir metalic şi a folosirii
57. Ca excipient pentru pudre, amidonul:
instrumentarului metalic?
A. se poate steriliza uşor A. acid salicilic
B. este inert din punct de vedere fiziologic B. amidon
C. talc
D. oxid de zinc
C. are o capacitate bună de absorbţie a apei şi a lichidelor apoase E. stearat de magneziu.
D. are o capacitate bună de curgere
E. nu este influenţat de umiditate.
Biofarmacie 62. La prepararea unei pudre compuse care conţine acid
232 194
salicilic alături de amidon şi talc destinată administrării pe pielea
sugarilor: 63. încorporarea substanţelor grase în pudrele compuse:
A. trebuie folosite concentraţii mai mici de 5% de substanţă A. măreşte capacitatea de adsorbţie a lichidelor de la locul de
activă administrare
B. împiedică aglomerarea pulberii şi formarea de cruste la locul
B. trebuie evitat instrumentarul metalic de administrare
C. după preparare pulberea compusă trebuie sterilizată la etuvă C. se face prin topirea substanţei grase şi amestecarea cu
(la 170°Ctimpdeooră) excipientul
D. pentru cernerea pulberii compuse se pot folosi site de mătase
sau naylon D. se poate face doar în cazul substanţelor grase solide sau
semisolide
E. pudra obţinută se eliberează în flacoane închise etanş.
E. face imposibilă cernerea finală a acestora.
232 195
26. B, C, D, E
27. A, D
28. A, B, C, E
tl',i!
29. B
1. c 30. C, E
2. A, E, D 31. E
3. A,C,D,E 32. A, B, C, D
4. A,B,C,D 33. A, C
5. A, B, D 34. A, B, C, D
6. A
7. A,B,C 35. A, C, D
8. A,C,D 36. Â, C, D
9. A, B, D 37. A, D
10. A, D 38. B, C, D
11. A,C
12. A, B RĂSPUNSURI
13. A, B,D (3: 360)
14. C, D (3: 360)
15. B,C (4: 804)
16. B, E (3: 359-360)
17. E (4: 804)
18. B, C,E (3: 361)
19. A, E (3: 361)
20. A, B, C, D (4: 805)
21. A, B, C,D (4: 805)
22. B, C, D (4: 805 - 807)
23. A, B (4: 807)
(4: 807)
(4: 810, 1280)
24. A, B, D, E (4: 807)
25. A, B,C,D (4:807)
196 249
(4: 809- (4: 805) 39. A, B, C, D (1: 250) 59. A, C, D, E (3: 373)
810) (1: 159-160) 40. A, B, C, D (1: 246) 60. A, B, C (2: 101, 103,113)
(4: 805) (4: 804 - 805) 41. A, B, C, D (4: 684, 807 - 809) 61. A (2: 101, 103, 109)
(2: 45) (3:365-369) 42. B, C, D (4: 90-91, 807-809) 62. A, B, D, E (2: 102-103)
(4: 804 - (3: 370) 43. B, C (2: 82 - 83) 63. B, C (2: 106)
805) (4: 805) 44. A, B, C (2: 92)
(6: 168) (2: 54) 45. A, B (2: 62)
(1: 190- (1:246) 46. C, E (4: 163) BIBLIOGRAFIE
197) 47. A, B, D (5:31-32) 1. S. Leucuţa - Tehnologie farmaceutică industrială, Ed.Dacia, Cluj Napoca,
(1:195) 48. A, C (5:31-32) 2001;
(1:197) 49. B, C, E (5: 15) 2. D. Lupuleasa, G. Şaramet, Ionela Belu, Oana Mănescu - îndreptar practic
(3: 363- 50. A, C (5: 15-16) pentru prepararea medicamentelor, volumul II, Ed. Medicală Universitară
51. A, B, C,D (5: 58) Craiova, 2003; f
365)
52. B (5: 58)
(3: 362) 3. V. Stănescu - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983;
53. B, D, E (5: 62 - 63)
(3: 365) 4 *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Ed. Medicală, Bucureşti,
54. A, E (6: 168)
(4: 809) 1993;
55. A, B, E (6: 169,2: 99)
(1:208) 56. B, C, D, E (3: 373) 5. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2001, Ed. Medicală,
(2:36) 57. B, C, D (3: 374) Bucureşti, 2001;
(2: 36) 58. A, E (3: 374) 6. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2004, Ed. Medicală,
Bucureşti, 2004.
197 249
Teste de autoevaluare r™*™ ««"denti ~ Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
C. ovoidă
D. sferică
E. de cilindri plaţi.
Capitolul XVII 5. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la capsulele amilacee
sunt adevărate?
CAPSULE A. asigură mascarea gustului şi mirosului neplăcut al unor
i substanţe
B. se folosesc pentru administrarea substanţelor medicamentoase
1. Conform F.R.X, capsulele: solide, moi şi lichide
A. conţin doze unitare de substanţe active C. se pot conserva în orice condiţii
B. se administrează pe cale orală D. introduse în apă se transformă într-o pastă moale după 30 de
C. au lungimea de 0,6 -1,5 cm secunde
D. au grosimea de 0,4-0,9 cm E. se pot înghiţi ca atare sau după înmuiere într-un lichid.
E. nu pot conţine conservanţi antimicrobieni.
6. Conform F.R.X, perlele:
2. învelişul capsulelor este preparat din: A. sunt preparate rectale sau vaginale
A. gelatină B. au forma sferică sau ovală
B. amidon C. trebuie să se transforme la introducerea în apă într-o masă
C. zahăr moale după 30 secunde
D. lactoză D. conţin substanţe active solide sau lichide
E. polietilenă de înaltă densitate. E. sunt preparate din amidon.
3. Printre prevederile F.R.X despre gelatină se numără şi următoarele: 7. Următoarele afirmaţii referitoare la capsulele gelatinoase moi sunt
A. este o proteină purificată obţinută prin hidroliza ţesuturilor adevărate, cu excepţiile:
animale care contin colagen A. se mai numesc şi gelule
B. este solubilă în apă încălzită la aproximativ 60° C B. sunt constituite dintr-un înveliş continuu şi moale de gelatină
C. în prezenţa apei, la temperatura camerei, se îmbibă absorbind C. au formă de cilindri rotunjiţi la capete
o cantitate de apă de 5-10 ori mai mare decât masa sa D. conţin substanţe lichide
D. se foloseşte alături de amidon la prepararea casetelor E. se închid prin îmbucare.
E. se conservă ferit de umiditate.
8. Următoarele afirmaţii referitoare la capsulele gelatinoase moi sunt
4. Capsulele amilacee au jformă de: adevărate, cu excepţiile:
A. torpilă A. se mai numesc şi perle
B. cilindri rotunjiţi la capete B. se mai numesc şi casete
250 198
C. sunt constituite dintr-un înveliş continuu şi moale de amidon D. se închid prin îmbucare
D. au forma sferică sau ovală E. pot fi inscripţionate axial sau radial.
E. conţin extracte vegetale uscate.
13. Limita oficinală de aerosil permisă la formularea capsulelor este de:
9. Despre capsulele gelatinoase tari sunt adevărate următoarele afirmaţii: A. cel mult 3 % din înveliş
A. se mai numesc şi capsule operculate B. cel mult 3 % din conţinut
B. se mai numesc şi perle C. cel mult 1 % din înveliş
C. se mai numesc şi casete D. cel mult 1 % din conţinut
D. conţin substanţe active sub formă de pulberi sau granulate E. cel mult 10 % din conţinut.
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie 14. Limita oficinală de talc permisă la formularea capsulelor este de:
A. cel mult 3 % din înveliş
E. au formă ovală.
B. cel mult 3 % din conţinut
10. Următoarele afirmaţii referitoare la capsulele gelatinoase tari sunt C. cel mult 1 % din înveliş
adevărate:
A. se mai numesc şi perle
D. cel mult 1 % din conţinut
B. sunt constituite dintr-un înveliş continuu şi moale de gelatină
E. cel mult 10 % din conţinut.
C. au forma de cilindri alungiţi rotunjiţi la capete
D. conţin substanţe lichide 15.Limita oficinală de acid stearic sau stearat de magneziu permisă la
E. se închid prin îmbucare. formularea capsulelor este de:
A. cel mult 3 % din înveliş
11. Următoarele afirmaţii referitoare la capsulele gelatinoase tari sunt B. cel mult 3 % din conţinut
adevărate cu excepţiile: C. cel mult 1 % din înveliş
A. sunt preparate din gelatină D. cel mult 1 % din conţinut
B. au forma unor comprimate de dimensiuni mai mari E. cel mult 10 % din conţinut.
C. se conservă în recipiente bine închise
D. conţin de obicei amestecuri de substanţe active sub formă de 16.Plastifianţii utilizaţi la prepararea învelişului capsulelor gelatinoase
pulberi sau granulate tari sunt:
E. conţin substanţe active în soluţie sau sub formă de pastă. A. glicerina
B. acetoftalat de celuloză
12. Despre caracteristicile capsulelor gelatinoase tari sunt adevărate C. hidroxipropilceluloză
afirmaţiile: D. sorbitol
E. manitol.
A. au diverse mărimi, notate de la 5 la 000, numărul 5 desemnând
mărimea cea mai mică iar 000 cea mai mare
17.Conform F.R.X, la prepararea învelişului capsulelor operculate se pot
B. numărul 5 corespunde celor de uz veterinar
folosi ca substanţe auxiliare:
C. în funcţie de mărimea acestora variază şi volumul(ml) şi
A. agenţi de opacifiere
cantitatea (mg) amestecului folosit pentru umplerea acestora
250 199
B. tensioactivi A. de obicei nu conţin agenţi diluanţi, lubrifianţi, glisanţi sau
C. conservanţi antimicrobieni potriviţi dezagreganţi
D. coloranţi admişi de Ministerul Sănătăţii B. modul de compactare a pulberilor poate influenţa cedarea
E. lubrifianţi. substanţei medicamentoase
C. substanţele puternic active se amestecă cu un diluant inert
18.învelişul capsulelor gelatinoase tari: înainte de includerea în capsulele gelatinoase
A. constă în aimdon D. proprietăţile fizice ale particulelor sunt de cea mai mare
B. constă în gelatină importanţă
C. constă în polietilenă de joasă densitate E. dacă substanţele active sunt hidrofobe, în masa pulberii se
D. se obţine prin introducerea unor forme într-o soluţie de adaugă agenţi de umectare.
gelatină cu vâscozitate stabilită
E. poate avea diverse mărimi. 23. Capsulele gelatinoase moi pot conţine:
A. soluţii în vehicule neapoase miscibile cu apa
19.învelişul capsulelor operculate se poate obţine: B. soluţii uleioase
A. din gelatină C. suspensii în vehicule apoase
B. din gelatină şi plastifianţi cum sunt sorbitolul sau glicerina D. suspensii în vehicule neapoase miscibile cu apa
C. din amidon E. suspensii în vehicule uleioase.
D. din hidroxipropilmetilceluloză
24. închiderea capsulelor operculate se face:
A. prin îmbucare
E. prin metoda imersiei. B. prin sudare într-un punct
C. prin lipirea unor benzi de gelatină
20. Despre perle sunt adevărate afirmaţiile:
A. se prepară din gelatină
B. se prepară din amidon D. la presiune scăzută
C. conţin substanţe lichide E. în aşa fel încât să asigure etanşeitatea.
D. conţin pulberi
E. conţin granulate. 25. Capsulele gelatinoase moi se obţin:
A. cu ajutorul unor matriţe rotative, simultan cu umplerea
21. în capsulele gelatinoase tari se pot introduce: > B. prin picurare
A. pulberi C. prin imersarea unor forme în soluţie de gelatină,umplere şi
B. granulate sudare
C. pelete D. prin imersarea unor forme în soluţie de gelatină, uscarea la
D. soluţii etuva, umplere şi sudare
E. paste. E. prin modelare manuală.
22. Despre formularea pulberilor care intră în compoziţia capsulelor 26. Capsulele gelatinoase tari (cu capac) se prepară prin:
gelatinoase tari sunt adevărate următoarele afirmaţii:
250 200
A. liofilizare E. test de dizolvare, dacă este cazul.
B. imersie
C. ştanţare 31. Conform F.R.X mediile folosite pentru controlul dezagregării
D. presare capsulelor gelatinoase enterosolubile sunt:
E. picurare. A. apa distilată
B. apa purificată
27. In ceea ce priveşte formularea capsulelor gelatinoase moi, sunt C. pepsina-soluţie acidă
adevărate afirmaţiile: D. pancreatina- soluţie alcalină
A. se pot adăuga aromatizanţi şi zahăr pentru a produce învelişuri E. soluţie de acid lactic-lactat de calciu.
masticabile
B. conţin 6-13% apă 32. Conform testului de dizolvarea a capsulelor operculate prevăzut de
C. se obţin prin imersare sau în ciclu continuu cu ajutorul farmacopee, printre parametrii la care se face determinarea se numără
maşinilor cu valţuri rotative şi:
D. se pot obţine capsule gelatinoase moi cu cedare întârziată sau A. menţinerea temperaturii mediului de dizolvare la 37° ± 2
prelungită grade
E. se pot umple manual, în practica de receptură. B. menţinerea temperaturii mediului de dizolvare la 37 ° ± 0,5
grade
28. Modalităţi de umplere cu o anumită doză a capsulelor gelatinoase tari
sunt: C. folosirea unui agitator cu palete
A. umplere prin nivelare şi presare D. folosirea unui agitator cu coşuleţ rotativ
B. umplere şi dozare cu şurub E. folosirea unui vas conic.
C. umplere cu disc de dozare
33. Cedarea substanţei medicamentoase din capsulele gelatinoase moi
D. umplere cu compreso-dozator
E. umplere cu maşini cu valţuri rotative. depinde de:
A. modul de dispersare a substanţei active (soluţie, suspensie)
29. Capsulele gelatinoase moi se prepară prin: B. tipul solventului
A. imersie C. prezenţa tensioactivilor în formulare
B. modelare manuală D. timpul de dezagregare a învelişului
C. ştanţare E. procesul tehnologic folosit la prepararea capsulelor.
34.Etapele de cedare a substanţei medicamentoase din capsulele
D. picurare
gelatinoase tari sunt următoarele, cu excepţia:
E. brichetare.
A. deschiderea capsulelor gelatinoase
30. Conform F.R.X, controlul calităţii capsulelor constă în determinarea B. dizolvarea învelişului capsulei
C. umectarea pulberii
următoarelor caracteristici:
D. aglomerarea pulberii
A. dezagregare
E. dispersarea şi dizolvarea substanţei.
B. timp de deformare
C. uniformitatea masei ,
D. conţinut în substanţă activă
250 201
35.Factorii care influenţează cedarea şi absorbţia substanţelor E. pot să conţină soluţii uleioase de vitamine sensibile la pH acid.
medicamentoase din capsulele operculate sunt:
A. gradul de tasare al pulberii 39. Conform F.R.X, capsulele gelatinoase gastrosolubile trebuie să se
B. aglomerarea particulelor ca urmare a încărcării electrice dezagrege:
rezultate prin frecare A. în apă, în cel mult 15 minute, dacă nu se prevede altfel
C. mărimea particulelor pulberii B. în pepsină-soluţie acidă, în cel mult 120 minute
D. excipienţii asociaţi C. în pancreatină-soluţie alcalină, în cel mult 120 minute
E. masa de substanţă activă. D. în pancreatină-soluţie alcalină în cel mult 60 minute după ce
capsulele nu s-au dezagregat în pepsină-soluţie acidă în 120
36.Care din afirmaţiile referitoare la influenţa excipienţilor în minute, dacă nu se prevede altfel
biodisponibilitatea capsulelor opreculate sunt adevărate: E. nici una din afirmaţiile de mai sus nu este valabilă.
A. diluanţii cu proprietăţi hidrofile uşurează dizolvarea substanţei
active
40. Precizaţi care din următoarele capsule oficinale în F.R.X sunt capsule
B. lubrifianţii au un efect favorabil numai dacă sunt folosiţi în
exces gelatinoase tari:
C. dezagreganţii măresc viteza de dizolvare a substanţelor active A. capsulele cu ampicilina
D. umectanţii favorizează dizolvarea B. capsulele cu rifampicină
E. lianţii determină hidrofobizarea şi deci întârzierea dizolvării C. capsulele cu oxacilină sodică
substanţei active. D. capsulele cu vitamina E
E. capsulele cu indometacin.
37.Capsulele gastro-rezistente au următoarele proprietăţi:
A. cedare întârziată 41. Prevederile F.R.X, suplimentul din 2004, privind dezagregarea
B. cedare prelungită capsulelor tari sunt:
C. sunt rezistente la acţiunea sucului gastric şi eliberează A. se utilizează ca mediu pentru dezagregare doar suc intestinal
substanţele active în fluidul intestinal artificial
D. se pot obţine prin acoperirea enterică a învelişului capsulelor B. se utilizează ca mediu lichid apa - R, sau în anumite cazuri
gelatinoase tari sau moi justificate şi autorizate acid clorhidric 0,1M sau suc gastric
E. se obţin prin umplerea capsulelor gelatinoase tari sau moi cu artificial R
granule sau particule acoperite cu un film gastro-rezistent. C. aspectul probelor se examinează după ce aparatul a fost în
38. Capsulele gelatinoase enterosolubile: funcţiune timp de 15 minute
A. trebuie să se transforme într-o masă moale în 30 minute după D. aspectul probelor se examinează după ce aparatul a fost în
introducerea în apă funcţiune timp de 30 minute
B. trebuie să se dezagrege în apă în cel mult 30 minute E. capsulele corespund determinării dacă toate cele 6 capsule sunt
C. nu trebuie să se dezagrege în soluţie de pepsină timp de 120 dezagregate.
minute
42. Referitor la capsulele tari, F.R.X, Suplimentul din 2004, prevede:
D. trebuie să se dezagrege în soluţie alcalină de pancreatină în 60
A.se compun dintr-un înveliş continuu
minute
250 202
B. se compun dintr-un înveliş constituit din două părţi cilindrice
prefabricate, deschise la o extremitate şi având celălalt capăt 43. Referitor la capsulele moi, F.R.X, suplimentul din 2004, prevede:
rotunjit şi închis A. au un înveliş mai subţire decât capsulele tari
C. substanţa(ele) activă(e), în general sub formă solidă se B. au un înveliş mai gros decât capsulele tari
introduc într-una din cele 2 părţi, apoi cea de-a două se îmbină C. învelişul este continuu şi prezintă forme variate
cu prima D. sunt în general formate, umplute şi închise într-o singură
D. substanţele active se introduc simultan cu formarea învelişului operaţie
E. siguranţa îmbinării poate fi îmbunătăţită prin măsuri E. sunt fabricate în etape.
corespunzătoare.
250 203
37. A, C, D, E38. C, D (2: 170)
39. A
RĂSPUNSURI
40. A, B, C,E
41. B, D, E
1. A, B (4: 192)
2. A, B (4: 192)
42. B, C, E
3. A,B,C,E (4:434-435,193) 43. B, C, D
4. E (4: 192)
5. A, D, E (3: 459)
6. B (4: 193)
7. A,C,E (4: 192)
8. B,C,E (4: 193)
9. A, D (4: 193)
10. C,E (4: 193)
ll.B,E (4: 193)
12. A, C, D, E (2: 173)
13. E (4: 192)
14. B (4: 193)
15. D (4: 193)
16. A, D (3: 456)
17. A, B, C,D (4: 192-193)
18. B, D, E (1:352, 584-585)
19. A, B, E (2: 173- 175)
20. A, C (4: 193)
21. A, B,C (4: 193)
22. B, C, D, E (2: 184- 185)
23. A, B, D, E (1:561)
24. A, B, C, E (3: 468)
25. A, B, C (1:332)
26. B (2: 169-185)
27. A, B, C, D (2: 177-179)
28. A, B, C, D (2: 183)
29. A, C, D (3:460-464)
30. A, C, D, E (4: 193-194)
31.C.D (4: 192)
32. B, D (4: 1068-1069)
33. A, B, C, D (1:561)
34. D (1:560)
35. A, B, C, D (1:562)
36. A, D (1:562)
260 204
( 5. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2004, Ed. Medicală,
4 Bucureşti, 2004.
:
1
9
3
)
(
4
:
1
9
3
)
(4: 195,198-
200,202) (5:
54) (5:54)
(5: 55)
BIBLIOGRAFIE
1. S. Leucuţa - Tehnologie farmaceutică

industrială, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2001;
2. D. Lupuleasa, G. Şaramet, Ionela Belu, Oana
Mănescu - îndreptar practic pentru
prepararea medicamentelor, volumul II, Ed.
Medicală Universitară Craioya, 2003;
3. V. Stănescu - Tehnică farmaceutică, Ed.
Medicală, Bucureşti, 1983;
4. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Ed.
260 205
A. asigură o stabilitate fizico-chimică îndelungată a substanţelor
active, comparativ cu soluţiile
B. sunt uşor de administrat
C. măresc viteza de dizolvare a substanţelor greu solubile în
Capitolul XVIII sucurile digestive
D. asigură o viteză de cedare mai rapidă, a substanţelor active,
COMPRIMATE comparativ cu pulberile
E. permit o dozare exactă a substanţelor active.
1. Comprimatele: 5. F.R.X, suplimentul din 2004, are următoarele prevederi referitoare la

A. sunt preparate farmaceutice solide administrarea pe cale orală a comprimatelor:
B. se obţin prin comprimarea unei mase constante de substanţe A. comprimatele se pot diviza, pentru ajustarea dozelor
active asociate sau nu cu substanţe auxiliare B. anumite comprimate sunt înghiţite sau mestecate
C. sé obţin prin comprimarea unui volum constant de substanţe C. unele sunt dizolvate sau dispersate în apă înainte de
active asociate sau nu cu substanţe auxiliare administrare
D. se administrează pe cale orală D. altele sunt menţinute în cavitatea orală pentru a elibera
E. pot prezenta inscripţionări. substanţa activă
E. nu se fac asemenea precizări.
2. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la comprimate sunt
prevăzute de F.R.X? 6. Marcajele de pe faţa comprimatelor:
A. sunt preparate farmaceutice solide care conţin doze unitare din A. se pot obţine prin ştanţare
una sau mai multe substanţe active B. se pot obţine prin imprimare
B. sunt destinate administrării pe cale orală C. au rol în identificarea produsului
C. se obţin numai prin comprimare directă D. au rol în divizarea produsului
D. pot fi neacoperite şi acoperite E. trebuiesc făcute cu culoare roşie dacă conţin substanţe
E. se conservă în recipiente bine închise. puternic active şi albă pentru substanţe toxice sau stupefiante.
3. Care dintre următoarele enunţuri sunt valabile referitor la 7. Diluanţii la formularea comprimatelor:
comprimate? A. se adaugă dacă avem o cantitate mică de substanţe active
A. se prezintă în general sub forma unui cilindru B. influenţează în mare măsură proprietăţile comprimatului
B. extremităţile pot fi plane sau convexe C. ajută la prevenirea aderenţei materialului şi a comprimatului
C. marginile pot fi tăiate oblic de matriţă şi ponspane
D. pot să prezinte şanţuri de subdiviziune D. pot corecta biodisponibilitatea comprimatelor care conţin
E. nu pot prezenta o siglă sau alte inscripţionări. substanţe active hidrofobe
E. asigură desfacerea comprimatului în fragmente după
4. Comprimatele prezintă următoarele avantaje: administrare.
206 263
D. polivinilpirolidona în soluţie apoasă sau alcoolică duce la
8. Ca diluanţi în formularea comprimatelor se utilizează: comprimate cu rezistenţă mecanică mică
A. stearatul de magneziu E. gelatina, folosită sub formă de soluţie apoasă caldă, conferă o
B. fosfatul de calciu rezistenţă mecanică bună fără a întârzia dezagregarea.
C. lactoza
D. manitolul 13. Ca agenţi aglutinanţi la granularea pe cale umedă se folosesc dispersii
E. amidonul. coloidale de:
9. Zahărul, ca diluant: A. aerosil
A. este uşor higroscopic B. polivinilpirolidona
B. are şi proprietăţi lubrifiante C. amidon
C. măreşte viteza de dezagregare a comprimatelor
D. amestecat cu alţi excipienţi formează sorturi care se folosesc D. gumă arabică dezenzimată
la comprimarea directă pentru comprimate bucale sau perorale E. gelatină.
E. se mai numeşte şi Avicel.
14. Cei mai des folosiţi lianţi în granularea umedă sunt:
10. Ca diluanţi pentru comprimatele vaginale se utilizează: A. coca de amidon
A. glucoza , B. soluţii apoase sau alcoolice de gelatină
B. talcul C. lactoza
C. lactoza D. soluţii apoase sau alcolice de polivinilpirolidona
D. aerosilul E. fosfatul de calciu dibazic.
E. amidonul.
15. Ca lianţi pentru granularea uscată se utilizează:
11. Ca diluanţi la prepararea comprimatelor masticabile se pot folosi: A.fosfatul de calciu anhidru
A. zahărul B. celuloza microcristalină
B. lactoza C. polietilenglcolii solizi
C. manitolul D.talcul
D. sorbitolul E. gelatina.
E. celuloza microcristalină.
16. Eficacitatea lianţilor este contracarată de un excipient:
12. Precizaţi dezavantaj ele următorilor lianţi: A. diluant
A. soluţiile apoase de gumă tragacanta conferă comprimatelor B. antistatic
rezistenţă mecanică crescută dar pot prelungi dezagregarea C. adsorbant
mai ales după conservarea acestora un timp mai îndelungat D. colorant
B. soluţiile de zahăr de concentraţie 50-65% duc la obţinerea de E. dezagregant.
comprimate friabile
C. coca de amidon are o capacitate de coeziune redusă, ceea ce 17. Ca mecanisme prin care acţionează dezagreganţii se numără:
face ca dezagregarea comprimatelor sa fie rapidă A. accentuarea forţelor capilare de încorporare a apei în
comprimat
207 263
E. aerosilul.
B. topire la temperatura corpului
C. eliberare de gaze 22. Despre aromatizanţi sunt adevărate afirmaţiile:
D. aglomerarea particulelor de pulbere înainte de comprimare A. se folosesc la prepararea comprimatelor bucale, pentru supt
E. umflare în contact cu apa. sau masticabile
t B. se adaugă în cantităţi de circa 0,25 %
18. Despre amidon, folosit frecvent ca dezagregam, sunt adevărate C. cantităţile mai mari asigură o curgere mai bună a materialului
afirmaţiile: D. cei mai folosiţi sunt: zahărul, manitolul, sorbitolul, zaharina,
A. se adaugă atât intragranular cît şi intergranular ciclamatul de sodiu şi aspartamul
B. umflarea amidonului începe la temperaturi de peste 40° C E. se evită uleiurile volatile bogate în terpene datorită oxidării lor
C. formează cu apa legături de hidrogen uşoare.
D. îh concentraţii mai mari duce la obţinere de comprimate foarte
dure 23. Un edulcorant utilizat şi ca diluant în formularea comprimatelor de
E. în concentraţii mai mari de 5 % întârzie dezagregarea din cauza mestecat este:
vâscozităţii prea mari conferită mediului din jurul comprimatului. A. ciclamatul de sodiu
B. zaharina
19. Care dintre următorii excipienţi au rol dezagregant? C. amidonul solubil
A. amestecurile efervescente D. manitolul
B. talcul E. aspartamul.
C. polietilenglicolii
D. amidonul 24. Despre lubrifianţi sunt adevărate afirmaţiile:
1
E. zahărul. A. scad forţele de frecare între granule dar şi intre comprimat şi
matriţă/ponsoane
20. Ca dezagregând în formularea comprimatelor nu se folosesc B. se numesc agenţi antifricţionali
următoarele substanţe: C. se împart în: lubrifianţi propriu-zişi, antiaderenţi, glisanţi
A. aerosilului D. eficienţa lor nu este influenţată de gradul de dispersiei al
B. lactozei materialului
C. enzimelor E. fiind lipofili măresc viteza de absorbţie a substanţei
D. substanţelor tensioactive medicamentoase.
E. zaharozei.
25. Sunt agenţi cu rol lubrifiant în formularea comprimatelor:
21. Precizaţi care dintre substanţele următoare pot fi în acelaşi timp A. lactoza
diluanţi şi dezagregând în formularea aceluiaşi comprimat? B. stearatul de magneziu
A. lactoza C. uleiurile minerale
B. amidonul D. talcul şi dioxidul de siliciu coloidal
C. gelatina E. avicelul.
D. celuloza microcristalină
208 263
B. diluant
26. Ca agenţi lubrifianţi se folosesc: C. lubrifiant
A. amidon D. glisant
B. manitol E. liant.
C. acidstearic
D. aerosil 31. Limita oficinală de aerosil permisă la formularea comprimatelor este,
E. celuloză microcristalină. dacă nu se prevede altfel, de:
A. cel mult 1%
27. Despre lubrifianţi se poate spune că: B. cel mult 3 %
A. reduc frecarea în timpul comprimării şi eliminării C. cel mult 5 %
comprimatului din matrţţă D. cel mult 10%
B. majoritatea fiind hidrofobi au tendinţa de a reduce viteza E. nu există prevederi oficinale.
dezintegrării şi dezagregării comprimatelor
C. folosiţi în cantitate mare îmbunătăţesc biodisponibilitatea 32. Limita oficinală de talc permisă la formularea comprimatelor este,
comprimatelor dacă nu se prevede altfel, de:
D. se mai numesc şi glisanţi A. cel mult 1 %
E. includ substanţe ca talcul sau polietilenglicolii. B. cel mult 3 %
28. Adjuvantul adăugat în formula unui comprimarpentru a favoriza C. cel mult 5 %
evacuarea cu mai mare uşurinţă a comprimatelor din matriţă se D. cel mult 10%
numeşte: E. nu există prevederi oficinale.
A. glisant
B. adsorbant 33. Limita oficinală de acid stearic sau stearat de magneziu permisă la
C. stabilizant formularea comprimatelor este de:
D. lubrifiant propriu-zis A.cel mult 1 %
E. antiaderent. B. cel mult 3 %
C. cel mult 5 %
29. Curgerea granulatelor din pâlnia de alimentare în matriţă este D.cel mult 10%
favorizată de un excipient: E. nu există prevederi oficinale.
A. diluant
B. liant 34. Limita oficinală de lactoză uscată prin spray permisă la formularea
C. glisant comprimatelor este, dacă nu se prevede altfel, de:
D. adsorbant A.cel mult 1 %
E. antiaderent. B. cel mult 3 %
C. cel mult 5 %
30. Adjuvantul adăugat în formularea unui comprimat pentru a conferi D.cel mult 10%
acestuia o anumită masă este un agent: E. nu exista prevederi oficinale.
A. dezagregant
209 263
B. este solubilă în apă dar dizolvarea decurge lent
35. Limita oficinală de alucol permisă la formularea comprimatelor este, C. este instabilă în timp
dacă nu se prevede altfel, de: D. are şi efect lubrifiant
A.cel mult 1 % E. forma hidratată poate reacţiona cu substanţele cu grupări
B. cel mult 3 % aminice.
C. cel mult 5 %
D.cel mult 10% 40. Celuloza purificată si depolimerizată sub formă cristalină este
E. nu există prevederi oficinale. cunoscută sub numele de:
A. avicel
36. Limita oficinală de hidroxipropilmetilceluloză permisă la formularea B. bachelită
comprimatelor este, dacă nu se prevede altfel, de: C. celofan
A. cel mult 1 % D. policlorură de viniliden
B. cel mult 3 % E. elastomer.
C. cel mult 5 %
D. cel mult 10% 41. Despre factorii de formulare a comprimatelor sunt adevărate
E. nu există prevederi oficinale. afirmaţiile:
A. folosirea în cantitate mare a lactozei ca diluant poate duce la
37. Limita oficinală de celuloză microcristalină permisă la formularea comprimate cu duritate prea mică
comprimatelor este, dacă nu se prevede altfel, de: B. lianţii au efect benefic asupra substanţelor hidrofobe
A. cel mult 1 % favorizând umectarea acestora
B. cel mult 3 % C. pentru substanţele medicamentoase solubile se preferă
C. cel mult 5 % dezagreganţi insolubili
D. cel mult 10% D. pentru particulele medicamentoase mici se va folosi o cantitate
E. nu există prevederi oficinale. mai mică de dezagregant
E. cu cât punctul de topire al lubrifiantului este mai coborât, cu
38. Limita oficinală de polivinil pirolidonă permisă la formularea atât dizolvarea substanţei medicamentoase este mai lentă.
comprimatelor este, daca nu se prevede altfel, de: 42. Următoarele metode de obţinere a comprimatelor nu implică
A. cel mult 1 % umiditate:
B. cel mult 3 % A. comprimarea după brichetare
C. cel mult 5 % B. comprimarea după granulare umedă
D. cel mult 10% C. comprimarea directă
E. nu există prevederi oficinale. D. comprimarea după granulare în pat fluidizat
E. dubla comprimare.
39. Despre lactoza, folosită ca excipient la prepararea comprimatelor,
sunt adevărate afirmaţiile: 43. în general, creşterea forţei de comprimare duce la:
A. pentru comprimare se poate folosi lactoză anbidră, lactoză A. creşterea rezistenţei mecanice a comprimatului
hidratată, lactoză uscată prin spray sau Fast Fio lactoză B. scăderea temperaturii în materialul supus comprimării
210 263
C. prelungirea timpului de dezagregare a comprimatului

D. omogenitate mai bună a preparatului
E. suprafaţă mai lucioasă a comprimatului.
44. Obiectivele granulării pulberilor sunt:

A. prevenirea separării componentelor amestecului de pulberi
B. îmbunătăţirea proprietăţilor de curgere ale materialului
C. micşorarea volumului materialului
D. micşorarea densităţii materialului
E. îmbunătăţirea proprietăţilor de comprimare.
45. Pragul de curgere, adică limita superioară a tensiunii de forfecare,

deasupra căreia are loc curgerea unor materiale:
A. este caracteristică materialelor plastice
B. este caracteristică materialelor cu curgere pseudoplastică
C. este caracteristică materialelor cu curgere dilatantă
D. este caracteristică materialelor cu curgere newtoniană
E. este caracteristică materialelor care nu au proprietăţi cqezive.
46. Granulatul simplu este un amestec de:

A. amidon -manitol 10:1
B. amidon -glucoza 5:5
C. amidon -aerosil 1:2
D. amidon -avicel 8:1
E. amidon - lactoză 7:3.
47. Granularea umedă presupune efectuarea următoarelor operaţii:

A. umectarea pulberii
B. transformarea masei umede în granulate
211 263
Ţeste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
C. uscarea granulatelor umede A. este o metodă de detenninare a comportării comprimatelor la

D. uniformizarea granulatelor acţiunea şocurilor mecanice sau a frecării
E. lustruirea granulatelor. B. verifică dacă, după rotirea într-un tambur rotativ din material
plastic cu feţele interne lustruite, comprimatele prezintă semne
48. Despre determinarea rezistenţei mecanice la rupere a comprimatelor de abraziune sau rupere
sunt adevărate afirmaţiile: C. presupune determinarea greutăţii probelor înainte şi după
A. măsoară forţa necesară ruperii comprimatelor prin strivire determinare
B. măsurarea se face pe un lot de 10 comprimate D. acceptă ca pierdere de masă 10% din masa comprimatului
C. rezultatele se exprimă în newtoni supus determinării
D. rezultatele se exprimă indicând valoarea medie, valorile E. exprimă friabilitatea în termeni de masă pierdută calculată în
minime şi valorile maxime ale forţelor măsurate procente din masa iniţială.
E. la fiecare determinare trebuie schimbată orientarea
comprimatului pentru a înregistra o valoare medie. 52. în general, pentru mărirea vitezei de absorbţie a unei substanţe active
administrate intern se recomandă:
49. Conform F.R.X, dezagregarea comprimatelor neacoperite trebuie să A. folosirea de polimorfi stabili
se producă în apă, în cel mult: B. micşorarea gradului de dispersie
A. 3 minute C. folosirea de polimorfi cu energie liberă mai mare
B. 10 minute D. acoperirea cu pelicule
C. 15 minute E. reţinerea substanţei active într-o matriţă hidrófoba.
D. 30 minute
E. 60 minute. 53. Din clasa comprimatele neacoperite fac parte:
A. comprimatele masticabile
50. Conform F.R.X, dezagregarea comprimatelor acoperite enterosolubile B. comprimatele vaginale
trebuie să se facă în soluţie alcalină de pancreatină - după ce au C. comprimatele de tip rezervor
rezistat 2 ore în soluţie acidă de pepsină - în cel mult: D. comprimate pentru inhalaţii
A. 30 minute, dacă nu se prevede altfel E. comprimate pentru soluţii hipodermice.
B. 60 minute, dacă nu se prevede altfel
C. 90 minute, dacă nu se prevede altfel 54. Comprimatele neacoperite cuprind:
D. 120 minute, dacă nu se prevede altfel A. comprimate cu nucleu şi înveliş drajefiat
E. 180 minute, dacă nu se prevede altfel. B. comprimate cu strat unic, obţinute printr-o singură
comprimare a particulelor
51. Determinarea friabilităţii comprimatelor neacoperite: C. comprimate cu straturi multiple dispuse paralel, obţinute prin
comprimarea succesivă a unor particule cu compoziţie diferită
272 212
D. comprimate cu staturi multiple dispuse concentric, obţinute 59.Despre drajefiere sunt adevărate afirmaţiile:
prin comprimarea succesivă a unor particule cu compoziţie A. rezistenţa mecanică a comprimatelor neacoperite care
diferită constituie nucleele drajeurilor trebuie să fie redusă
E. toate tipurile de mai sus. B. viteza de dezagregare a nucleelor trebuie să fie mare
C. trebuie luate măsuri pentru a evita pătrunderea apei în
55. Comprimatele se pot acoperi cu: comprimatele supuse procesului de acoperire
A. straturi alcătuite din zahăr D. la prepararea drajeurilor colorate colorantul se adaugă în etapa
B. pelicule subţiri alcătuite din diverse substanţe de finisare
C. un strat care să nu depăşească jumătate din masa E. polişarea comprimatelor acoperite se face cu un film
comprimatului polimeric.
D. un strat care să nu depăşească o treime din masa
comprimatului 60. La acoperirea comprimatelor filmate se pot folosi amestecuri ce
E. un strat care să nu depăşească masa comprimatului. cuprind:
56. Despre comprimatele acoperite cu un film polimeric enterosolubil A. rezine
sunt adevărate afirmaţiile: B. gume
A. se mai numesc şi drajeuri C. polioli
B. au la exterior un strat de ceară folosit pentru luciu D. îndulcitori
C. filmul polimeric se dizolvă la pH-ul mai ridicat din intestin E. amidon.
D. cedează substanţa activă mai repede decât comprimatele
bucale 61. Acoperirea comprimatelor se face pentru:
E. cedează substanţa activă mai repede decât comprimatele A. mascarea gustului şi/sau a mirosului neplăcut al unor substanţe
sublinguale. medicamentoase
B. mărirea stabilităţii fizice şi chimice a medicamentului
57. Avantajele acoperirii comprimatelor sunt: C. îmbunătăţirea aspectului preparatului
A. protejarea conţinutului de factorii de mediu D. micşorarea degradării substanţelor medicamentoase care
B. asigurarea cedării prelungite a substanţei medicamentoase suferă efectul primului pasaj hepatic
C. uşurarea ingerării E. dirijarea eliberării substanţelor medicamentoase în intestin
D. modificarea cedării substanţelor active iritante pentru stomac prin acoperire enterică.
prin dizolvarea învelişului doar la nivel intestinal
E. tehnologie de fabricaţie mai puţin costisitoare. 62. Acoperirea enterică se realizează în următoarele scopuri, cu excepţia:
A. absorbţiei preferenţiale la nivelul intestinului
58. Avantajele comprimatelor filmate faţă de drajeuri sunt: B. protejării stomacului de acţiunea iritantă a substanţelor active
A. acoperirea cu un strat mai gros a sâmburelui medicamentos C. măririi biodisponibilităţii unor substanţe active, cu resorbţie
B. creşterea moderată a masei comprimatului acoperit preferenţială la nivelul intestinului.
C. posibilitatea dirijării cedării în stomac sau în intestin D. prevenirii descompunerii unor substanţe active în mediu acid
D. dizolvarea rapidă a învelişului E. absorbţiei preferenţiale la nivelul stomacului.
E. conţinutul redus de zahăr.
272 213
E. eliberarea dirijată a substanţei active.
63. Pentru acoperirea enterică a comprimatelor se folosesc:
A. acetoftalat de celuloză 68. Ca produse pentru acoperirea entérica se folosesc:
B. carbowaxuri A. şelac
C. polimeri ai acidului metacrilic şi esterii acestuia B. metilceluloză
D. hidroxietilceluloza C. hidroxipropilmetilceluloză
E. polisiloxanii. D. acetoftalat de celuloză
E. Eudragit L.
64. Filmarea comprimatelor se face prin:
A. liofilizare 69.Care dintre următoarele produse sunt utilizate pentru formarea de
B. suspendare în aer învelişuri grastrosolubile (neenterice)?
C. acoperire în turbine • A. Eudragit L
D. picurare B. hidroxipropilmetilceluloză
E. ştanţare. C. hidroxipropilceluloză
D. etilceluloză
65. Acoperirea cu zahăr include următoarele faze de lucru: E. aerosil.
A. izolarea
B. stratificarea 70. Comprimatele acoperite prezintă următoarele avantaje:
C. opacifierea A. mascarea mirosului şi gustului neplăcut al unor substanţe
active
D. uniformizarea B. rezistenţă mare la solicitări mecanice
E. lustruirea. C. efect terapeutic foarte rapid după administrare
D. dirijarea dezagregării la diferite nivele aje tractului gastro-
66. Adăugarea plasticizanţilor în filmele polimerice utilizate în intestinal
acoperirea comprimatelor are drept scop: E. aspect estetic.
A. micşorarea fragilităţii filmului
B. mărirea fragilităţii filmului 71. Printre comprimate cu eliberare modificată se numără şi:
C. mărirea flexibilităţii filmului A. comprimatele cu diclofenac sodic
D. micşorarea rezistenţei filmului B. comprimatele cu clorhidrat de propranolol
1
E. mărirea rezistenţei filmului. C. comprimatele cu clorhidrat de piridoxină
D. comprimatele cu clorhidrat de tiamină
67. Acoperirea cu pelicule a comprimatelor prezintă următoarele avantaje E. comprimatele cu nitroglicerină
faţă de acoperirea cu zahăr:
A. proces tehnologic de scurtă durată 72. La prepararea comprimatelor cu matriţă hidrofilă sunt indicaţi
B. creştere în volum foarte mică următorii polimeri, cu excepţia:
C. preţ de cost scăzut A. metilcelulozei
D. eliberarea substanţei active după o cinetică de ordinul zero B. carboximetilcelulozei
272 214
E. pot conţine substanţe antiseptice, antibiotice,
C. policlorurii de vinii decongestionante, antitusive.
D. polivinilpirolidonei
E. carbopolilor. 77. Comprimatele de supt:
A. sunt preparate solide multidoză
73.La prepararea comprimatelor cu matriţă hidrofobă sunt folosite B. sunt preparate solide unidoză
următoarele materiale, cu excepţia: C. determină un efect local sau sistemic
A. acizilor graşi superiori D. au de obicei formă romboidală
B. alcoolilor graşi superiori E. se obţin prin turnare în forme.
C. cerurilor
D. carbowaxurilor 78. Comprimatele bucale:
E. gliceridelor. A. sunt preparate unidoză
B. au efect sistemic
74. Conform F.R.X, suplimentul din 2004, categoriile de comprimate C. se administrează sublingual
destinate administrării orale descrise în monografia „Comprimate" D. au o formă adecvată modului de utilizare
sunt: E. au o rezistenţă mecanică corespunzătoare pentru a evita
A. comprimate efervescente zdrobirea sau ruperea în timpul manipulărilor.
B. comprimate pentru soluţii sau dispersii orale
C. comprimate orodispersabile 79. Din categoria comprimatelor pentru utilizarea în cavitatea bucală, nu
D. comprimate sublinguale fac parte următoarele:
E. comprimate bucale. A. sublinguale
B. bucale
75. în categoria comprimatelor destinate administrării orale intră şi: C. muco-adezive
A. comprimatele cu eliberare modificată
D. hipodermice
B. comprimatele efervescente
E. masticabile.
C. comprimatele masticabile 80.Despre prepararea comprimatelor efervescente sunt adevărate
D. comprimatele sublinguale afirmaţiile:
E. comprimatele vaginale. A. se poate face separând fracţiunea acidă de ce alcalină şi
amestecând fracţiunile înaintea comprimării
76. Comprimatele de supt: B. se poate face granularea ambelor fracţiuni cu un solvent
A. se utilizează atât pentru afecţiunile locale ale mucoasei bucale organic volatil anhidru
cît şi pentru efecte sistemice C. se poate folosi la preparare acid citric monohidrat pentru că la
B. au timp de dezagregare de 30-45 minute malaxare sau încălzire eliberează apă care produce granularea
C. se numesc pastile atunci când sunt obţinute prin dizolvarea D. excipienţii folosiţi trebuie să fie solubili în apă
substanţei medicamentoase într-o soluţie de zahăr care se E. dispersia obţinută prin introducerea tabletelor în apă trebuie să
fie tulbure.
toarnă apoi în forme '
D. includ şi categoria tabletelor triturate (trochişti, lozenge)
272 215
81.Comprimatele efervescente:
A. conţin amestecuri de acizi (citric sau tartric) şi carbonat acid 85. în monografia de „Preparate bucofaringiene" din F.R.X, suplimentul
de sodiu din 2004, sunt incluse următoarele categorii de comprimate:
B. sunt destinate menţinerii sub limbă, respectiv între gingie şi A. comprimate acoperite
buză B. comprimate orodispersabile
C. sunt destinate dizolvării sau dispersării în apă înainte de C. comprimate de supt
administrare D. comprimate sublinguale
D. trebuie păstrate în recipiente închise etanş, în prezenţa unei E. comprimate bucale.
substanţe deshidratante
E. pe eticheta produsului trebuie să se specifice că nu se înghit ca 86. Pastilele şi pastilele moi:
atare.
A. sunt preparate unidoză destinate mestecării
B. sunt destinate suptului, prin dizolvare rapidă în gură
82.Referitor la comprimatele efervescente, în F.R.X, suplimentul din
C. sunt destinate suptului, prin dizolvare sau dezintegrare lentă în
2004, există următoarele precizări:
gură
A. sunt comprimate acoperite
B. siurt comprimate neacoperite D. au un efect local în cavitatea orală şi la nivelul laringelui
C. se dispersează sau se dizolvă în apă înaintea administrării, E. conţin una sau mai multe substanţe active într-o bază
eliberând dioxid de carbon aromatizată şi îndulcită.
D. în condiţiile indicate, se dezagregă în mai mult de 10 minute
E. în condiţiile indicate, se dezagregă în mai puţin de 5 minute. 87. Pastilele:
A. au efect local în cavitatea bucală şi la nivelul faringelui
83.Despre comprimatele vaginale simt adevărate afirmaţiile: B. sunt obţinute prin turnare
A. au acţiune mai ales locală C. se obţin prin comprimare
B. cedează rapid substanţa activă D. sunt preparate dure
C. pH-ul excipienţilor trebuie să fie apropiat de 7,45 E. sunt preparate moi şi flexibile.
D. se pot formula şi sub formă de comprimate efervescente
E. comprimatele care spumifică la dezagregare dispersează mai 88. Pastilele moi:
eficient substanţa activă. A. conţin una sau mai multe substanţe active, într-o bază
aromatizată şi îndulcită
B. se obţin prin comprimarea componentelor
C. se obţin prin turnarea în forme a unor amestecuri de polimeri
84. în comprimatele vaginale spumogene se pot prelucra substanţe cu sau gume şi edulcorând
acţiune: D. sunt denumite şi comprimate de supt
A. antivirală
B. laxativă Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi
C. anticoncepţională Biofarmacie E. sunt preparate moi şi flexibile.
D. antihipertensivă
E. antihelmintică. 89. Despre comprimatele cu nitroglicerină sunt adevărate afirmaţiile:
A. se prezintă sub formă de comprimate sublinguale
272 216
B. se folosesc în crizele de angină pectorală

C. comprimatele trebuie să se dezagrege în 30 minute
D. volatilitatea substanţei îngreunează prepararea comprimatelor
E. modul de administrare evită efectul de prim pasaj.
272 217
Teste de autoevaluare Pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofartnacie Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
33. A
34. E
35. E
36. E RĂSPUNSURI
1. A, C,D A, B, 37. E
2. D, E A, B, C, (4: 284) (4: 284) (5: 60) (3: 383) (6: 59) (4: 284) (2:218-219) (3: 385-388) (1:565)
3. D (3: 428) (2:218) (1:566) (3:389-390) (2:218) (3: 391) (3: 391) (1:566) (1: 567)
4. A, B, E (3:392-394)
5. B, C,D (3:392-394)
6. A, B, C, D (3: 386, 387, 392)
7. A, B, D (1:568)
8. B, C, D, (3:426)
9. E (1: 576)
A, D (1:567)
10. A, C (3: 395-396)
11. A, C,D (2: 219)
12. A, B, C, D (3: 394)
13. B, C, D, E (3: 397)
14. A, B, D (3: 358)
15. A, B,C (4: 284)
16. E (4: 284)
17. A, B, C, E (4: 284)
18. A, B, C (4: 284)
19. A, D (4: 284)
20. A, B, E (4: 284)
21.B,D (4: 284)
22. A, B, E
23. D
24. A, B, C
25. B, C, D
26. A, C, D
27. A, B, E
28. D, E
29. C
30. B 31.D
32. B
218 283
Teste de autoevaluare Pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofartnacie Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
38. E
39. A, B, E
40. A
41. B, C, E
42. A, C
43. A, C
44. A, B, E
45. A
46. E
47. A, B, C, D
48. A, B, C, D
49. C
50. B
51. A, B, C,E
52. C
53. A, B, D, E
54. B, C, D
55. A, B
56. C
57. A, B, C, D
58.B,C,D
59. B, C, D
60. A, B, C, D
61. A, C,E
62. E
63. A, C
64. B, C
65. A, B, D, E
66. A, C, E
67. A, B, E
68. A, D, E
69. B, C, D
70. A, B, D, E
71. A, B
72. C
73. D
74. A, B, C
75. A, B, C, D
76. B, C, D, E
77. B, C, D
219 283
78. B, D, E (6: 92) FORME FARMACEUTICE CU ELIBERARE MODIFICA TĂ

79. D (2:215-216)
80. A, B, C, D (1:576)
81. A,C, D, E (2:216) 1. Referitor la formele farmaceutice cu eliberare modificată, sunt
82. B, C, E (6: 64) valabile următoarele afirmaţii:
83. A, D, E (1:577) A. sunt forme farmaceutice în care viteza eliberării substanţei
84. C (3: 428) active este similară cu cea a eliberării convenţionale
85. C, D, E (6: 85) B. sunt forme farmaceutice în care viteza eliberării substanţei
86. C, E (6: 91) active este diferită de cea a eliberării convenţionale, la
87. A, B, D (6: 91) administrarea pe aceeaşi cale
88. A, C, E (6: 91)
C. sunt forme farmaceutice în care locul eliberării substanţei
89. A, B, D, E (1: 577)
active este diferit de cel al eliberării convenţionale când sunt
administrate pe aceeaşi cale
D. eliberarea modificată este rezultatul unei formulări şi / sau al
unei metode de producţie specială
E. eliberarea modificată este rezultatul exclusiv al unei formulări
speciale.
BIBLIOGRAFIE
2. Formele farmaceutice cu eliberare modificată definite în Farmacopeea
1. S. Leucuţa - Tehnologie farmaceutică industrială, Ed.Dacia,Cluj
Română, Supliment 2004 includ:
Napoca, 2001;
A. forme farmaceutice cu eliberare convenţională
2. D. Lupuleasa, G. Şaramet, Ionela Belu, Oana Mănescu -îndreptar
B. forme farmaceutice cu eliberare imediată
practic pentru prepararea medicamentelor, volumul II, Ed. Medicală
C. forme farmaceutice cu eliberare prelungită
Universitară Craiova, 2003;
D. forme farmaceutice cu eliberare întârziată
3. V. Stănescu - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983;
E. forme farmaceutice cu eliberare secvenţială (pulsatorie).
4. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Ed. Medicală, Bucureşti,
1993;
3. în cazul formelor farmaceutice orale cu eliberare prelungită:
5 *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2001, Ed.
A. substanţa medicamentoasă este eliberată treptat în cantitate
corespunzătoare pentru* a înlocui substanţa activă eliminată
g *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2004, Ed.
B. este asigurată menţinerea unui nivel constant al concentraţiei
substanţei active în organism
C. concentraţiile plasmatice ale substanţei medicamentoase sunt
Capitolul XIX menţinute în domeniul terapeutic pe o durată convenabilă (12
- 24 ore)
284 220
D. viteza de eliberare poate fi modulată prin intermediul unui D. sunt denumite şi preparate cu eliberare amânată
agent formator de membrană sau matriţă E. sunt forme farmaceutice cu eliberare modificată.
E. cinetica de eliberare este preprogramată şi de ordinul 0.
7. în general, un preparat cu acţiune prelungită asigură, după o singură
administrare un efect terapeutic timp de mai multe:
4. Preparatele cu eliberare susţinută sunt cele la care:
A. ore
A. răspunsul terapeutic se instalează imediat şi apoi se menţine
constant timp de mai multe ore
B. prima doză cedată imediat după administrare determină un
efect prompt B. zile
C. restul cantităţii de substanţă activă este eliberată treptat şi C. săptămâni
continuu, pe o perioadă prelungită D. luni
D. eliberarea are loc după o cinetică de ordinul p E. ani.
E. efectul terapeutic se menţine săptămâni sau luni, după caz.
8. Formele farmaceutice cu eliberare întârziată sunt caracterizate prin:
5. Un preparat oral cu acţiune prelungită prezintă următoarele A. eliberarea pulsatorie a substanţei medicamentoase
caracteristici: B. eliberarea prelungită a substanţei active
A. cantitatea de substanţă medicamentoasă conţinută este C. eliberarea eşalonată a substanţei medicamentoase, la anumite
echivalentă unei singure doze terapeutice intervale de timp
B. se prezintă sub formă de comprimate sau capsule D. eliberarea amânată a substanţei medicamentoase până ce
C. asigură o cedare lentă a substanţei active, menţinând răspunsul preparatul ajunge în intestin
terapeutic timp de mai multe ore E. eliberarea susţinută a substanţei medicamentoase.
D. permite reducerea numărului şi frecvenţei dozelor administrate
E. în general, se realizează printr-o tehnologie mai simplă şi mai 9. Medicamentele orale cu acţiune repetată:
puţin costisitoare decât un preparat convenţional (cu eliberare A. conţin mai multe doze (2 sau 3) de substanţe active
imediată). B. cedează prima doză de substanţă activă după 2 - 4 ore de la
administrare
6. Pentru formele farmaceutice cu eliberare prelungită sunt valabile C. prima doză (doza de atac) este cedată imediat după
următoarele afirmaţii: administrare
A. sunt caracterizate printr-o viteză mai mare de eliberare a D. dozele de întreţinere sunt eliberate eşalonat, la anumite
substanţei medicamentoase în comparaţie cu preparatele intervale de timp
obişnuite E. evită necesitatea administrării frecvente.
. B. sunt caracterizate printr-o viteză de eliberare mai mică faţă de
formele farmaceutice cu eliberare imediată care conţin aceeaşi 10. Comprimatele cu acţiune repetată:
substanţă medicamentoasă A. sunt comprimate sau drajeuri constituite din două sau chiar
C. eliberarea prelungită este rezultatul unei formulări şi / sau al trei doze separate printr-un înveliş enteric B.,
unei metode de producţie specială au doza iniţială încorporată în nucleu
284 221
C. au în nucleu încorporată a doua doză de substanţă activă, în B. comprimate cu eliberare susţinută
stratul exterior aflându-se doza iniţială C. liofilizate orale
D. asigură o eliberare continuă a substanţei active D. comprimate cu eliberare prelungită
E. asigură o eliberare discontinuă a substanţei active. E. comprimate cu eliberare secvenţială.
»
11. Indicaţi avantajele preparatelor orale cu eliberare prelungită faţă de 15. Conform F.R.X, Supliment 2004, capsulele cu eliberare modificată
preparatele convenţionale (cu eliberare imediată): includ:
A. menţinerea concentraţiilor plasmatice ale substanţei A. capsule gastrorezistente
medicamentoase în domeniul terapeutic un timp mai mare B. capsule cu eliberare întârziată
B. evitarea fluctuaţiilor nivelelor plasmatice ale substanţei active C. capsule cu eliberare prelungită
C. posibilitatea ajustării dozei D. capsule moi rectale
D. simplificarea regimului de administrare a medicamentului E. capsule vaginale.
E. mărirea intervalului dintre administrări şi evitarea administrării în
timpul nopţii. 16. Comprimatele gastrorezistente (enterosolubile):
. Ai prezintă eliberare prelungită
12. Alte avantaje ale preparatelor orale cu acţiune prelungită se referă la: B. prezintă eliberare întârziată
A. reducerea cantităţii totale de substanţă medicamentoasă C. încep să se dezagrege din stomac
administrată D. sunt destinate să elibereze substanţa activă la nivel intestinal
B. reducerea numărului şi frecvenţei dozelor administrate E. se prepară prin acoperirea comprimatelor cu un înveliş
C. dificultatea eliminării rapide a substanţei medicamentoase în enterosolubil.
caz de supradozare
D. reducerea incidenţei şi intensităţii unor efecte secundare 17. Care dintre următoarele categorii de substanţe medicamentoase sunt
nedorite potrivite pentru formularea de preparate orale cu eliberare prelungită?
E. îmbunătăţirea complianţei pacientului. A. antihipertensive
B. antiacide
13. Indicaţi formele farmaceutice orale cu eliberare modificată descrise în C. antihistaminice
unele monografii generale din F.R.X, Supliment 2004: • D. antiaritmice
A. capsule gastrorezistente E. antiseptice.
B. comprimate gastrorezistente
C. granule gastrorezistente 18. Precizaţi proprietăţile fizico-chimice ale unei substanţe
D. pastile şi pastile moi medicamentoase care contează pentru includerea sa într-un preparat
E. implanturi. oral cu eliberare prelungită:
A. timpul de înjumătăţire biologic
14. Conform F.R.X, Supliment 2004, comprimatele cu eliberare B. solubilitatea şi viteza de dizolvare
modificată includ: C. coeficientul de partiţie lipide / apă
A. comprimate cu eliberare întârziată (comprimate D. absorbţia uniformă din tractul gastrointestinal
gastrorezistente)
284 222
E. mărimea dozei. A. exclusiv dizolvarea
B. dizolvarea / difuziunea
19. Precizaţi proprietăţile farmacocinetice ale unei substanţe C. difuziunea / bioeroziunea
medicamentoase care determină includerea sa într-un preparat cu D. schimbul ionic
eliberare prelungită: E. degradarea hidrolitică, dependentă de pH sau enzime.
A. timp de înjumătăţire mai mare de 12 ore
B. timp de înjumătăţire mai mic de 1 oră 24. Procedeele de fabricaţie a preparatelor cu eliberare prelungită constau
C. timp de înjumătăţire biologică cuprins între 4 şi 6 ore în:
D. indice terapeutic mic A. acoperirea comprimatelor cu filme gastrosolubile
E. indice terapeutic mare. B. acoperirea granulelor sau peletelor cu filme polimerice de
natură şi grosimi diferite
20. In preparatele orale cu eliberare prelungită se evită prelucrarea C. încorporarea în masă a substanţei medicamentoase
substanţelor: D. formarea de complecşi uşor solubili
A. care au o doză terapeutică sub 0,20 g E. reţinerea substanţei active pe răşini schimbătoare de ioni.
B. care au o doză terapeutică de peste 0,20 g
C. a căror absorbţie intestinală este variabilă şi parţială 25. Mijloacele farmaceutice (galenice) prin care se obţine o eliberare
D. a căror absorbţie intestinală are loc numai în partea superioară modificată a substanţei medicamentoase dintr-un preparat farmaceutic
a intestinului sunt:
E. cu domeniul terapeutic îngust. A. drajefierea
21. Formele farmaceutice orale cu eliberare prelungită sunt formulate ca: B. încorporarea substanţei active într-o matriţă inertă, hidrófoba
A. sisteme de tip rezervor (forme cu înveliş sau membrană) sau hidrofilă
B. sisteme de tip matriţă (monolitice) C. formularea unor complecşi greu solubili ai substanţei active
C. comprimate sublinguale D. modificarea farmacocineticii substanţei active
D. preparate conţinând substanţa activă reţinută pe răşini E. modificarea moleculei de substanţă activă.
schimbătoare de ioni sau sub formă de complecşi greu solubili
E. liofilizate orale. 26. Formele farmaceutice cu eliberare prelungită obţinute după principiul
încorporării în masă sunt:
22. Sistemele orale de tip matriţă (matriceale): A. comprimate tip matriţă
1
A. sunt sisteme monolitice B. comprimate efervescente
B. sunt sisteme rezervor C. comprimate sublinguale
C. includ comprimate acoperite cu filme polimerice D. comprimate vaginale
D. se prezintă sub formă de microcapsule E. comprimate pentru inhalaţii.
E. sunt reprezentate de matriţe hidrofile, hidrofobe (lipidice),
inerte (plastice). 27. Polimerii enterosolubili folosiţi pentru acoperirea comprimatelor sunt:
A. polivinilpirolidona
23. Procesele fizico-chimice care reglează mecanismul de eliberare din B. alcoolul polivinilic
formele farmaceutice cu eliberare modificată sunt:
284 223
C. acetoftalat de celuloză C. trebuie să se dezagrege în soluţie acidă de pepsină, în cel mult
D. polivinilacetoftalat 30 de minute, dacă nu se prevede altfel
E. polietilenglicol. D. trebuie să se dezagrege în soluţie alcalină de pancreatină, în
cel mult 1 oră, dacă nu se prevede altfel
28. Referitor la produsele Eudragit, sunt valabile următoarele afirmaţii: E. trebuie să se dezagrege în soluţie alcalină de pancreatină, în
A. sunt produse naturale folosite pentru peliculizare (acoperire cu cel mult 90 de minute, dacă nu se prevede altfel.
film)
B. sunt polimeri acrilici de sinteză 32. Controlul eliberării „in vivo" a substanţei active din preparatele orale
C. se folosesc pentru drajefiere cu eliberare prelungită se efectuează prin:
D. se utilizează ca învelişuri gastrosolubile şi enterosolubile, în A. testul de dizolvare prevăzut de farmacopei
funcţie de solubilitate şi pH B. testul de dezagregare
E. se utilizează ca agenţi formatori de filme cu scopul de a C. metode care utilizează substanţe radioopace
proteja substanţa activă contra agenţilor atmosferici. D. metode care utilizează substanţe radioactive
E. toate metodele menţionate.
29. Produsele Eudragit sunt:
A. lacuri de rezine acrilice 33. Care dintre polimerii următori sunt agenţi formatori de matriţe
B. derivaţi de celuloză hidrofile:
C. amestecuri de alcooli graşi şi ceruri A. hidroxipropilmetilceluloza
D. derivaţi siliconici B. polimetacrilatul de metil
E. copolimeri de vinii. C. carboximetilceluloza sodică
D. clorura de polivinil
30. Spansulele: E. polivinilpirolidona.
A. sunt sisteme farmaceutice de tip rezervor cu eliberare continuă
B. sunt sisteme farmaceutice de tip rezervor cu eliberare 34. Selectaţi răspunsurile corecte referitoare la matriţele hidrofile:
discontinuă A. se pot obţine prin comprimare directă
C. sunt constituite din microgranule sau pelete repartizate în mai B. conţin în formulare un polimer hidrodispersabil
multe grupe (3 - 8), acoperite diferit, introduse în capsule C. conţin în formulare materiale plastice inerte
gelatinoase tari D. cedează substanţa medicamentoasă dizolvată printr-un proces
D. sunt sisteme de tip matriţă de difuziune prin matriţă
E. sunt comprimate cu nucleu care cedează lent substanţa activă. E. cedează substanţa medicamentoasă prin traversarea
membranei polimerice.
31. Alegeţi afirmaţia corectă referitoare la dezagregare:
A. trebuie să se dezagrege în apă, în cel mult 15 minute, dacă nu 35. în cazul matriţelor hidrofile, eliberarea prelungită a substanţei active
se prevede altfel este rezultatul:
B. nu trebuie să se dezagrege în pepsină - soluţie acidă în 2 ore şi A. digestiei enzimatice a matriţei
trebuie să se dezagrege în pancreatină - soluţie alcalină în cel B. îmbibării matriţei şi formării unui strat de gel în jurul acesteia,
mult 1 oră, dacă nu se prevede altfel prin care substanţa medicamentoasă difuzează lent
284 224
C. unui proces osmotic B. conţin polimeri hidrofíli nedigerabili
D. unei reacţii cu ionii existenţi în fluidele digestive C. sunt constituite din materii grase sau ceruri
E. formării unui complex greu solubil între substanţa activă şi D. eliberează substanţa activă prin osmoză '
excipienţii din formulare. E. matriţa nedigerabilă se elimină ca atare.
36. Mecanismul de eliberare a substanţei medicamentoase din matriţe 40. în formularea matriţelor hidrofobe se folosesc următorii excipienţi
hidrofile se bazează pe următoarele fenomene: formatori de matriţă:
A. fuziune A. polivinilpirolidonă
B. osmoză B. ceruri
C. activare mecanică C. acizi graşi
D. modificarea pH-ului D. alcooli graşi
E. dizolvarea-difuziunea substanţei medicamentoase şi E. acetat de vinii.
bioeroziunea matriţei.
41. Eliberarea substanţei active dintr-o matriţă hidrófoba se realizează:
37. Eliberarea substanţei medicamentoase din comprimate de tip matriţă A. prin difuziune lentă prin matriţă
hidrofilă comportă următoarea succesiune de etape: B. difuziune prin bariera gelică formată în jurul comprimatului
A. hidratarea polimerului matriceal hidrofil la contactul cu fluidul după administrare
gastric C. prin folosirea forţei osmotice ca sursă de energie
B. formarea unei bariere de gel în jurul comprimatului D. sub acţiunea motilităţii gastrice
C. dizolvarea şi difuziunea lentă a substanţei medicamentoase E. prin eroziunea matriţei datorită variaţiei de pH din tractul
prin bariera gelică digestiv şi a prezenţei enzimelor din sucurile digestive.
D. eroziunea (bioeroziunea) matriţei
E. topirea matriţelor la temperatura corpului. 42. Matriţele inerte:
A. conţin substanţa medicamentoasă încorporată într-un material
38. Matriţele hidrofile prezintă următoarele avantaje: termoplastic inert
A. se obţin mai greu comparativ cu preparatele de tip rezervor B. conţin substanţa medicamentoasă încorporată într-un polimer
B. procesul tehnologic de fabricaţie este mai simplu în hidrodispersabil
comparaţie cu cel aplicat la preparatele acoperite cu filme C. cedează substanţa activă prin dizolvare şi difuziune lentă din
polimerice matriţă
C. pot încorpora cantităţi relativ mari de substanţe active D. eliberează substanţa medicamentoasă ca urmare a digestiei lor
D. asigură o eliberare discontinuă enzimatice
E. sunt formulate cu aceiaşi excipienţi ca cei pentru E. se elimină sub formă de schelete inerte, golite de conţinutul
comprimatele convenţionale. medicamentos, după traversarea tractului gastrointestinal.
39. Matriţele hidrofobe (lipidice), ca preparate orale cu eliberare 43. Precizaţi materialele plastice ce alcătuiesc scheletul comprimatelor de
prelungită: tip matriţă inertă:
A. sunt constituite din derivaţi de celuloză A. polietilena de joasă presiune
284 225
B. clorură de polivinil B. utilizarea de vehicule uleioase
C. polimetacrilatul de metil C. transformarea chimică a substanţei medicamentoase în
D. carboximetilceluloză sodică complecşi greu solubili
E. carbopoli. D. administrarea simultană a unui vasoconstrictor
E. blocarea eliminării renale.
44. Ca agenţi de complexare în formularea unor preparate cu acţiune
prelungită se folosesc: 48. Implanturile, ca preparate parenterale cu acţiune prelungită, se
A. polietilenglicoli folosesc pentru a:
B. silicone A. obţine un efect mai lung
C. răşini schimbătoare de ioni B. reduce acţiune terapeutică
D. polisorbaţi C. prelungi acţiunea substanţei medicamentoase
E. spanuri. D. influenţa metabolizarea substanţei medicamentoase
E. modifica distribuţia substanţei medicamentoase în organism.
45. Formele farmaceutice cu eliberare prelungită formulate pe bază de
răşini schimbătoare de ioni: 49. Implanturile:
A. se prezintă sub formă de comprimate, capsule sau suspensii A. sunt preparate farmaceutice sub formă de geluri
apoase B. se prezintă sub formă de comprimate mici, sterile
B. eliberează substanţa activă independent de factorii fiziologici C. sunt destinate aplicării subcutanate, intramusculare sau
din tractul gastrointestinal intraarticulare
C. eliberează substanţa activă dependent de pH şi de concentraţia D. asigură un efect instantaneu
în electroliţi din fluidele digestive E. se utilizează pentru administrarea de hormoni steroidieni (ca
D. prezintă o cedare neinfluenţată de conţinutul electrolitic al anticoncepţionale).
tractului digestiv şi de dietă
E. sunt adecvate pentru încorporarea substanţelor active 50. Implanturile subcutanate:
ionizabile, administrabile în doze mici. A. se aplică prin incizarea aseptică a pielii cu ajutorul unui
instrumentar special
46. Selectaţi formele parenterale cu acţiune prelungită: B. nu necesită o tehnică aseptică la implantare
A. soluţii injectabile apoase C. sunt denumite şi comprimate subcutanate
B. soluţii injectabile uleioase D. pot fi biodegradabile sau nebiodegradabile
C. suspensii injectabile E. pot avea ca inconveniente pentru pacient respingerea,
D. pulberi liofilizate pentru reconstituire supurarea sau închistarea.
E. implanturi. 51. La eliberarea unui preparat cu eliberare prelungită, farmacistul face
următoarele recomandări pacientului:
47. Care sunt metodele fizice de prelungire a acţiunii unui preparat
injectabil: A. să nu se administreze concomitent un preparat cu eliberare
prelungită şi unul cu eliberare convenţională ce conţin aceeaşi
A. adăugarea în formulare a unor macromolecule pentru creşterea
substanţă medicamentoasă
vâscozităţii
284 226
B. pentru ajustarea dozei, pacientul poate să-şi divizeze D. să respecte doza şi frecvenţa administrărilor
comprimatul cu eliberare prelungită E. să schimbe preparatul, fără consultarea medicului, dacă
C. să nu rupă sau mestece comprimatul cu acţiune prelungită consideră acest lucru necesar.
284 227
37. A, B, C, D (1:40-42)
38. B, C (1:40-41)
RĂSPUNSURI 39. C (3: 427)
40. B, C, D (2 : 583)
1. B,C,D (7: 50) 41 A, E (1:42; 5 : 479)
2. C, D, E (7: 50) 42. A, C, E (2 :583)
3. A,C,D (1: 10, 38 -42; 5: 476) 43. A, B, C (5 : 479)
4. A, B, C,D (1: 11; 5: 475) 44. C (1:43)
5. B,C,D (5 :476) 45. A, C, E (1:43 - 44)
6. B, C, E (7: 50) 46. B, C, E (4: 476-487)
7. A (5: 475) 47. A, B (4: 477)
8. D (1: 10- 11) 48. A, C (3: 117)
9. A,C,D,E (2: 578) 49. B, C, E (4: 487)
10. A, C, E (5: 476) 50. A, C, D, E (4: 487)
11. A, B, D, E (1: 14- 15) 51 A, C,D (1:49)
12. A, B, D, E (1: 14; 5:476)
13. A, B,C (7: 57, 67, 74)
14. A, D, E (7: 60)
15. A,B, C (7: 56 - 57)
16. B, D, E (7: 67)
17. A, C, D (1:24)
18. B,C (1: 22) BIBLIOGRAFIE
19. C, E (1:23- 24)
20. B, C, D, E (3: 424) I. Hîrjău Victoria - Forme farmaceutice cu eliberare modificată,
21. A, B, D (2: 582) Editura Universităţii din Oradea, 2003;
22. A, E (1:25) 2. Leucuţa S. E. - Tehnologie farmaceutică industrială, Ed. Dacia, Cluj
23. B, C, D, E (1:27) Napoca, 2001;
24. B, C, E (2: 584) 3. Popovici Adriana, Ban I. - Tehnologie farmaceutică, Ed. Tipomur,
25. B, C (2: 582) Tg. Mureş, 2004;
26. A (2: 582) 4. Popovici Iuliana, Lupuleasa D. - Tehnologie farmaceutică, Voi. 1,
27. C, D (2: 571) Ed. Polirom, Iaşi, 1997;
28. A, B, D (3:415- -417) 5. Stănescu V. - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983;
29. A (3:417- -418) 6. *** Farmacopeea Română, ediţia a X-a, Ed. Medicală, Bucureşti,
30. B, C (3: 427) 1993;
31. B (6: 285) 7. *** Farmacopeea Română, ediţia a X-a, Supliment 2004, Ed.
32. C, D (3: 429) Medicală, Bucureşti, 2004;
33. A, C, E (2:583)
34. A, B, D (2: 583)
35. B (3: 425)
36. E (1:40)
298 299
Capitolul XX D. nu exercită un control exact al cantităţii de substanţă

medicamentoasă eliberată
SISTEME FARMACEUTICE CU ELIBERARE CONTROLATĂ. SISTEME DE E. trebuie să corespundă unor cerinţe legate de lipsa efectelor
TRANSPORT ŞI ELIBERARE LA ŢINTĂ imunologice.
4. Controlul cedării din sistemele farmaceutice cu eliberare controlată se
realizează:
1. Realizarea unor sisteme farmaceutice de eliberare a substanţelor A. prin intermediul formulării
medicamentoase are ca obiective: , B. prin intermediul tehnologiei de obţinere
A. eliberarea substanţei medicamentoase în cantitatea şi cu viteza C. prin micşorarea vitezei de eliberare şi absorbţie
dorită pentru a pătrunde în organism D. după o cinetică cunoscută, reproductibilă, perfect controlabilă,
B. transportul substanţei medicamentoase la locul acţiunii predeterminată
farmaceutice şi cedarea cu o viteză şi în cantitatea necesară E. pentru o perioadă de zile, săptămâni sau ani.
proceselor biologice
C. eliberarea întârziată (amânată) a substanţei medicamentoase 5. Sistemele cu eliberare controlată pot fi clasificate în:
D. obţinerea unei durate de acţiune limitată la 12 - 24 de ore A. sisteme vectorizate
E. o eliberare convenţională. B. sisteme cu viteză preprogramată de eliberare a substanţei
medicamentoase
2. Sistemele cu eliberare controlată a substanţei medicamentoase pot C. sisteme de administrare cu viteză controlată prin activare
rezolva: D. sisteme cu eliberare auto-reglată
A. problemele pe care le creează substanţele medicamentoase E. sisteme cu eliberare convenţională.
greu absorbabile
B. menţinerea nivelului medicamentos plasmatic constant pe o 6. Eliberarea substanţei medicamentoase din sistemele cu cedare
perioadă prelungită de timp controlată:
C. modularea cedării şi absorbţiei în funcţie de nevoile variabile A. se realizează cu o viteză constantă, preprogramată, cunoscută
ale organismului şi reproductibilă
D. mărirea timpului de înjumătăţire a unui agent terapeutic B. este discontinuă şi are loc pe o perioadă prelungită de timp
E. metabolizarea substanţei active. C. este dependentă de variabilele fiziologice locale
D. este neinfluenţată de variabilele fiziologice locale
3. Un sistem de transport şi eliberare la ţintă: E. se face după o cinetică de cedare de ordinul 1.
A. asigură vectorizarea substanţei medicamentoase la locul ţintă
sau specific de acţiune 7. Sistemele de eliberare cu viteza preprogramată a substanţei
B. cedează substanţa medicamentoasă cu o viteză determinată de medicamentoase sunt formulate ca:
cerinţele de tratament ale stării patologice A. sisteme rezervor, în care cedarea este controlată de
C. nu necesită tehnologii sofisticate de obţinere impermeabilitatea membranei
230 301
B. sisteme rezervor, în care cedarea este controlată de B. insulina
permeabilitatea membranei C. antibiotice
C. matriţe cu cedarea controlată de difuzie D. anticoagulante
D. sisteme activate iontoforetic E. citostatice.
E. sisteme cu mircocompartimente închise cu cedarea controlată
de dizolvare. 12. Formele parenterale cu eliberare controlată:
A. Folosesc ca sursă de energie procese de difuzie, osmoză sau
8. Difuzia moleculară, ca sursă de energie a sistemelor cu cedare energie mecanică
preprogramată, poate avea loc: B. realizează o eliberare constantă, de cantităţi predeterminate, pe
A. printr-o membrană polimerică, în cazul sistemelor rezervor un interval de timp prestabilit (zile, luni sau ani)
B. prin masa unui polimer, în cazul sistemelor matriţă C. asigură pătrunderea în organism a substanţei medicamentoase
C. prin membrana de acoperire a sistemului din în mod discontinuu
microcompartimente hidrofile, închise într-o matriţă D. sunt concepute într-un mod similar cu formele clasice
polimerică lipofilă siliconică E. reduc la minimum intervenţia pacientului legată de
D. prin schimb ionic administrare.
E. prin desfacerea completă şi imediată a sistemului (comprimat)
după administrarea orală. * 13. Conform FR X, Supliment 2004, sistemele terapeutice transdermice
sunt constituite din:
9. Sistemele farmaceutice cu eliberare controlată (sisteme terapeutice) se A. un suport extern
prezintă sub formă de: B. un preparat ce conţine substanţa (-ele) activă (-e)
A. comprimate de uz oral C. o folie protectoare ce se îndepărtează înaintea aplicării
B. inserte oculare D. un fir din plastic care să faciliteze îndepărtarea de pe piele
C. plasturi transdermici E. un aplicator sub formă de tijă.
D. tampoane vaginale
E. liofilizate orale. 14. Suportul extern al sistemului terapeutic transdermic îndeplineşte
următoarele roluri:
10.Care dintre următoarele exemple sunt sisteme cu cedare controlată? A. menţine împreună elementele funcţionale ale sistemului
A. minipompe osmotice pentru administrare parenterală B. controlează viteza de cedare a substanţei medicamentoase
B. minipompe osmotice orale C. permite aplicarea sistemului la locul dorit
C. sisteme terapeutice vaginale D. dirijează absorbţia substanţei medicamentoase
D. sisteme terapeutice oculare E. prelungeşte acţiunea preparatului.
E. rectiole.
15. Substanţele active din formularea sistemelor terapeutice transdermice
11.Sistemele sau dispozitivele perfuzabile cu cedare controlată se pot fi incluse:
folosesc pentru adininistrarea de: A. într-o matriţă solidă
A. antipiretice B. într-o matriţă semisolidă
231 301
C. într-un rezervor semisolid A. S.T. cu nitroglicerină
D. într-un gel termosensibil B. S.T. cu pilocarpină
E. într-o emulsie multiplă de tip A / U / A. C. S.T. cu clonidină
D. S.T. cu insulina
16. Denumirea latină de Emplastra transcutanea se referă la: E. S.T. cu estradiol.
A. emplastre medicamentoase (plasturi medicamentoşi)
B. cataplasme , 21. Sistemul Transderm-Nitro:
C. sisteme terapeutice transdermice A. previne crizele de angină pectorală
D. geluri lipofile (oleogeluri) B. are forma unui comprimat
E. hidrogeluri. C. se prezintă ca un plasture
D. conţine nitroglicerină
17. Precizaţi afirmaţiile valabile referitoare la sistemele terapeutice E. excesul de substanţă activă din rezervor serveşte ca sursă
transdermice: energetică termodinamică şi ca rezervor de siguranţă.
A. sunt preparate flexibile, de dimensiuni diferite
B. eliberează substanţa activă în circulaţia generală după 22. Sistemul terapeutic Catapres TTS conţine:
traversarea barierei cutanate A. nicotină
C. la îndepărtare pot cauza leziuni grave ale pielii B. nitroglicerină
D. se aplică pe pielea uscată, nelezată C. scopolamină
E. nu trebuie să fie iritante sau sensibilizante la aplicări repetate. D. clonidină
E. fentanil.
18. Sistemele terapeutice transdermice se ambalează în:
A. blistere 23. Sistemul Scopoderm:
B. folii termoformate A. conţine scopolamină
C. capsule gelatinoase tari B. se aplică pe torace
D. plicuri sigilate C. se aplică postauricular
E. tipare termoformate. D. este indicat pentru prevenirea criezi de angină pectorală
E. este indicat pentru profilaxia răului de mişcare.
19. Pe eticheta unui sistem terapeutic transdermic trebuie menţionate:
A. compoziţia şi structura matriţei 24. Scopolamină administrată transdermic este utilizată pentru a preveni:
B. modul de eliberare a substanţei medicamentoase A. răul de mişcare
C. cantitatea totală de substanţă medicamentoasă B. hipertensiunea arterială
D. doza eliberată pe unitatea de timp C. diabetul
E. aria suprafeţei de eliberare. D. insuficienţa coronariană
E. astmul bronşic.
20. Precizaţi care din următoarele sisteme terapeutice (S.T.) sunt destinate
căii transdermale pentru eliberarea substanţei active: 25. Sistemul transdermic Nicotinell:
232 301
A. se aplică uzual pe antebraţ sau partea superioară a trunchiului 29. Sistemul Ocusert:
B. se poate aplica pe coapsă A. conţine pilocarpină bază încorporată într-un gel de acid alginic
C. are o durată de acţiune de 24 de ore B. este un sistem de tip rezervor
D. conţine nicotină C. este un sistem de tip matriţă
E. se administrează pentru o perioadă de până la 12 săptămâni, D. cedarea este controlată de o membrană polimerică de etilena /
pentru combaterea fumatului. acetat de vinii
E. se prezintă sub forma unui disc elipsoidal membranar suplu.
26. Ce reguli trebuie respectate de pacient la aplicarea unui sistem
terapeutic transdermic: 30. Sistemul Ocusert:
A. aplicarea se face pe o zonă de piele lipsită de păr A. este un insert (implant) ocular
B. locul de aplicare trebuie să fie acelaşi la administrarea unui B. se foloseşte pentru tratamentul glaucomului
nou plasture C. conţine pilocarpină
C. locul de aplicare trebuie alternat D. cedează substanţa activă pe o perioadă de 30 de zile
D. aplicarea se face prin apăsare circa 10 secunde cu palma sau E. cedează substanţa activă pe o perioadă de 7 de zile.
vârful degetelor (
E. plasturele trebuie îndepărtat în timpul băii sau înotului. 31. Pe eticheta unui insert / implant se menţionează:
A. măsurile luate pentru asigurarea dizolvării implantului
27. Implanturile oftalmice: B. compoziţia matriţei
A. sunt denumite şi inserte C. cantitatea totală de substanţă activă din implant
B. se aplică în sacul conjunctival D. doza eliberată pe unitatea de timp, când este cazul
C. au efect sistemic E. elementul de control al eliberării
D. sunt de tip matriţă sau rezervor
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi 32. Un sistem osmotic oral (OROS):
A. are mărimea unui comprimat obişnuit
Biofarmacie E. sunt condiţionate individual, în recipiente sterile. B. conţine un compartiment (rezervor) medicamentos activ
osmotic
28. Insértele oftalmice: C. rezervorul medicamentos este înconjurat de o membrană
A. produc un efect local permeabilă la fluidele (conţinutul) digestiv
B. eliberează substanţa medicamentoasă într-o perioadă de timp
predeterminată
C. sunt constituite dintr-un rezervor de substanţă activă, înglobat
într-o matriţă sau înconjurat de o membrană D. rezervorul este înconjurat de o membrană semipermeabilă care
D. rezervorul de substanţă activă controlează eliberarea din reglează penetrarea apei în rezervor
preparat E. prezintă un orificiu de cedare, practicat cu mare precizie prin
E. se condiţionează în recipiente multidoză. intermediul unui laser.
233 301
33. Debitul de evacuare a substanţei active dintr-un sistem terapeutic osmotic D. electroporare
oral (OROS) depinde de: E. sonoforeză.
A. pH-ul mediului
B. prezenţa enzimelor din sucurile gastrice 38. lontoforeza a fost cercetată clinic pentru transferul în piele al unor
C. solubilitatea substanţei active substanţe medicamentoase precum:
D. dimensiunile orificiului de cedare A. dexametazona fosfat sodică
E. formarea unui gel în contact cu apa. B. lidocaina clorhidrică
C. gentamicina sulfat
34. Sistemul Progestasert: D. pilocarpina sulfat '
A. este un dispozitiv intrauterin E. nitroglicerina.
B. este un dispozitiv intravaginal
C. conţine progesteronă 39. Conceptul „drug-targeting" este propriu:
D. are formă de inel A. sistemelor de transport şi cedare la ţintă
E. are acţiune anticoncepţională. B. sistemelor matriceale cu eliberare prelungită
C. sistemelor terapeutice transdermice
35. Precizaţi care dintre următoarele sisteme terapeutice are acţiune D. sistemelor osmotice implantabile
contraceptivă: E. sistemelor terapeutice vaginale.
A. Nitrodisc
B. Ocusert 40. Indicaţi ce posibilităţi tehnologice au fost cercetate pentru a asigura
C. Progestasert transportul la ţintă al substanţelor medicamentoase:
D. Catapres A. înglobarea în matriţe inerte
E. Nicorette. B. fixarea substanţei medicamentoase pe răşini schimbătoare de
ioni
36. Iontoforeza (ionoforeza), ca modalitate de activare a transportului C. aplicarea a unui câmp magnetic dirijat din exterior pentru a
moleculelor active ionizabile prin piele, utilizează: asigura acumularea substanţei medicamentoase într-un anumit
A. un câmp electric organ
B. ultrasunetele D. dirijarea cu ajutorul căldurii a unor particule care eliberează
C. bioadeziunea * prin topire substanţa medicamentoasă în zona tratată termic
D. hidroliza E. complexarea substanţei medicamentoase într-un derivat greu
E. un proces enzimatic. solubil şi greu absorbabil.
37. Cedarea substanţei medicamentoase activată cu ajutorul ultrasunetelor 41. Obiectivele terapiei la ţintă sunt:
se mai numeşte şi: A. creşterea concentraţiei în substanţă medicamentoasă la locul
A. fonoforeză de acţiune sau „ţinta" vizată (celule, ţesuturi, organe)
B. ionoforeza B. reducerea prezenţei substanţei medicamentoase în alte părţi
C. electromigrare ale organismului
234 301
C. distribuţia substanţei medicamentoase în tot organismul E. stabilitatea mare în comparaţie cu preparatelor convenţionale.
D. protejarea organismului de efecte toxice
E. activarea metabolizării substanţei medicamentoase. 46. Care din următoarele considerente impun eliberarea la ţintă a unor
substanţe medicamentoase:
42. Vectorizarea se poate realiza prin următoarele metode: A. absorbţia crescută pe cale digestivă
A.sintetizarea unor agenţi medicamentoşi cu selectivitate pentru B. instabilitatea în mediile biologice
receptorii biologici C. absorbţie scăzută
B. folosirea formei inactive a unei substanţe medicamentoase
care este convertită în forma activă doar la locul de acţiune
(pro-drog) D. indice terapeutic mare
C. folosirea de transportori pentru dirijarea selectivă a substanţei E. existenţa unor bariere anatomice care se opun penetrării.
medicamentoase la ţinta vizată
D.utilizarea unor sisteme de micro-/nanoparticule şi vezicule 47. Ţintele (locurile de acţiune) vizate în medicaţia vectorizată cuprind:
E. folosirea sistemelor terapeutice transdermice. A. toate compartimentele biologice
B. ţesuturi
43. Acţiunea de transport a unui sistem vectorizat depinde de: C. organe
A. proprietăţile fizice ale substanţei active D. celule
B.proprietăţile chimice ale substanţei active E. formaţiuni subcelulare.
C. proprietăţile farmacocinetice ale substanţei active
D.caracteristicile vectorului sau transportorului 48. Clasificarea sistemelor de transport la ţintă se face în funcţie de:
E. proprietăţile farmacodinamice ale substanţei active. A. ţinta vizată
B. mărime (diametru)
44. Ca potenţiali transportori ai unor molecule active, s-au studiat: C. mecanism de ţintire
A. microparticule încărcate cu substanţă activă D. eficienţă clinică
B.transportori celulari (eritrocite, leucocite) E. microclimatul specific al organismului.
C. transportori marcomoleculari solubili (anticorpi, ADN)
D. pompe implantabile 49. Transportorii se aleg după următoarele criterii:
E. sisteme transdermice A. capacitatea de a forma o legătură stabilă cu substanţa
medicamentoasă, pentru a evita eliberarea prematură a
45. Avantajele sistemelor de transport şi eliberare la ţintă a substanţei acesteia
medicamentoase sunt: B. specificitatea faţă de toţi receptorii biologici
A.obţinerea prin tehnologii simple C. specificitatea pentru locul de acţiune
B. protejarea substanţei medicamentoase faţă de mediile D. recunoaşterea rapidă de către macrofagele sistemului reticulo-
biologice endotelial
C. îmbunătăţirea efectului terapeutic E. capacitatea de a fi biodegradabili.
D.reducerea riscului efectelor adverse
235 301
50.Transportorii de tip microparticule încărcate cu substanţe C. microcapsule
medicamentoase includ: D. nanocapsule
A. macromolecule solubile E. lipozomi.
B. transportori celulari
C. microsfere 55. Microsferele:
D. microcapsule A. sunt sisteme cavitare
E. lipozomi. B. sunt sisteme monolitice polimerice sau lipidice biodegradabile
C. sunt destinate administrării i.v. sau intraarteriale
51. Transportorii sub formă de microparticule au afinitate pentru: D. se folosesc pentru embolizare
A. formaţiuni subcelulare E. au învelişul format din grăsimi sau ceruri.
B. celule
C. ţesuturi 56. Microcapsulele: •
D. organe A. sunt sisteme nanoparticulate
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi B. sunt forme cavitare ce conţin substanţe active, acoperite cu un
înveliş polimeric
Biofarmacie E. toate ţintele de mai sus. C. au masa învelişului de 2 - 3 % din masa totală
D. au diametrul între 200 - 600 micrometri
52.Transportorii macromoleculari au afinitate pentru următoarele ţinte: E. se obţin prin tehnologia standard de fabricaţie a capsulelor
A. organul cutanat gelatinoase tari.
B. ochi
57. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la nanoparticule sunt
C. căile respiratorii superioare
adevărate?
D. celule
A. au dimensiuni cuprinse între 10 - 1000 nm
E. formaţiuni subcelulare.
B. se obţin pe bază de polimeri sintetici
C. sunt sisteme veziculare
53. Următoarele sisteme de eliberare sunt transportori coloidali, cu
excepţia: D. includ nanosfere şi nanocapsule
A. microcapsulelor E. se utilizează pe cale parenterală.
B. microsferelor
C. nanocapsulelor 58. Nanosferele:
A. sunt sisteme monolitice, compacte
D. nanosferelor
E. suspensiilor injectabile. B. sunt sisteme veziculare
C. se prepară din macromolecule naturale (gelatină, albumină)
D. nu sunt biodegradabile
54. Care dintre următoarele sisteme vectorizate sunt formulate ca sisteme
E. după administrarea i.v., se concentrează în ficat, splină,
veziculare:
plămâni şi sistemul reticuloendotelial.
A. mircosfere
B. nanosfere
236 301
59. Care din următoarele afirmaţii referitoare la lipozomi sunt adevărate: E. pot îngloba o mare varietate de substanţe active lipofile şi
A. sunt particule microscopice, veziculare, formate din una sau hidrofile.
mai multe membrane fosfolipidice şi o cavitate centrală
B. pot încorpora substanţe liposolubile şi hidrosolubile 63. Sistemele de transport cu lipozomi prezintă următoarele dezavantaje:
C. ocolesc ficatul şi splina A. asigurarea transportului şi eliberării substanţei active la locul
D. asigură transportul activ al substanţelor medicamentoase la ţintă
locul ţintă B. diminuarea biodegradării substanţelor active înglobate în
E. sunt biodegradabili. lipozomi
C. creşterea eficacităţii substanţelor cu indice terapeutic mic
60. Alegeţi afirmaţiile corecte privind lipozomii: D. conservare limitată
A. conţin în formulare fosfolipide E. preparare dificilă.
B. sunt constituiţi exclusiv din straturi duble fosfolipidice
C. sunt constituiţi din straturi duble fosfolipidice ce înglobează 64. Limitele sistemelor vectorizate se referă la:
un compartiment apos A. un efect considerabil al primului pasaj hepatic
D. se utilizează în tratamentul cancerului sub forma unor produse B. apariţia unor eventuale reacţii imunologice
parenterale C. posibilitatea nepenetrării membranelor celulare
E. nu există încă în uzul clinic produse farmaceutice lipozomale. D. favorizarea acumulării substanţei medicamentoase în organul-
ţintă
61. Ca sisteme de transport, lipozomii au următoarele avantaje: E. recunoaşterea organului-ţintă prin intermediul vectorului.
A. sunt biologic inerţi şi nebiodegradabili
B. sunt biologic inerţi şi biodegradabili 65. Interacţiunea lipozomilor cu celulele poate avea loc prin:
C. nu prezintă antigenitate şi toxicitate: A. emulsionare
D. pot încorpora o mare varietate de substanţe active B. evitarea efectului de prim pasaj hepatic
E. sunt dificil de depistat de celulele sistemului reticuloendotelial. C. transfer lipidic »
D. endocitoză
62. Unele avantaje ale lipozomilor constau în: E. fuziune cu membrana celulară.
A. stabilitatea mare în timp pe care o prezintă
B. protejarea substanţei medicamentoase de acţiunea 66. Lipozomii, în funcţie de mărime, se pot clasifica în:
nefavorabilă a enzimelor şi inhibitorilor din mediul biologic A. nedetectabili
C. durata prelungită de acţiune B. convenţionali
D. pot îngloba substanţe hidrofile în stratul dublu fosfolipidic C. imunolipozomi
237 301
1 ^ Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceut

D. unilamelari RĂSPUNSURI
E. multilamelari.
1. A, B (2: 610)
67. Utilizarea lipozomilor în terapeutică este indicată în: 2. A,B,C (2: 610)
A. tratamentul hipertensiunii arteriale 3. A, B, E (2:610)
B. tratamentul anginei pectorale 4. B, D, E (2:611)
C. tratamentul diabetului 5. B, C, D (2:611)
D. chimioterapia cancerului 6. A, D (2:610)
E. tratamentul unor infecţii.
7. B,C,E (2:611)
68. Indicaţi substanţele medicamentoase utilizate în terapie sub formă de 8. A,B,C (2:612,616,619)
preparate lipozomale: 9. A,B,C (5: 237)
A. nitroglicerină 10. A; B, C,D (4:211)
B. econazol 11. B, C, D, E (4: 489)
C. amfotericină B 12. A, B, E (4: 488)
D. doxorubicina 13. A, B, C (6: 171)
E. daunorubicina. 14. A,C (4: 488)
15. A, B,C (6: 171 - 172)
69. Care dintre următoarele exemple de lipozomi reprezintă produse 16. C (6: 171)
industriale?
17. A, B, D, E (6: 171 - 172)
A. lipozomi cu insulina
18. D (6: 172)
B. lipozomi cu vaccinuri pentru hepatita A şi B
C. lipozomi cu amfotericină B 19. C, D, E (6: 173)
D. lipozomi cu vincristină 20. A, C, E (1:72-74)
E. lipozomi cu xilină. 21. A, C, D, E (2 :614- 615)
22. D (2 :615)
23. A, C, E (3 :433)
24. A (1 : 73)
25. A, C, D, E (1 :72~74)
26. A, C, D (1 : 75)
27. A, B, D, E (6: 134)
28. A, B, C (6: 134)
29. A, B, D, E (4: 593)
30. A, B, C, E (4: 593) i
31. C, D (6: 134)
32. A, B, D, E (2: 622)
33. C, D (2: 623)
34. A, C, E (2:611)
314 238
1 ^ Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceut

35. C (1 : 79)
36. A (2: 631)
37. A, E (2: 633)
314 239
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutica şi Biofarmacie Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
240 317
Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutica şi Biofarmacie Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie
38. A, B, C
39. A B
40. C, D
41. A, B, D 2.
42. A, B, C, D 3.
43. D 4.
44. A, B, C 5.
45. B, C, D 6.
46. B, C, E
47. B, C, D, E
48. A, B, C
49. A, C, E
50. C, D, E
51.C,D
52. D, E
53. E
54. C, D, E
55. B, C, D
56. B, C, D
57. A, B, D, E
58. A, E
59. A, B, E
60. A, C, D
61. B, C, D
62. B, C, E
63. D, E
64. B, C
65. C, D, E
66. D, E
67. D, E
68. B, C, D, E
69. B, C, D
241 317

Grile Tehnica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grile Tehnica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Capitolul I. Formularea medicamentelor...............................................................7

I. Hârjău, Victoria Capitolul IV. Calitatea medicamentelor. Asigurarea calităţii ..............................39

Capitolul VI. Soluţii ............................................................................................63

Capitolul VII. Forme farmaceutice obţinute prin extracţie

Capitolul VIII. Forme farmaceutice parenterale.................................................99

Capitolul IX. Vaccinuri şi seruri ...........i..........................................................123

Capitolul X. Preparate oftalmice ......................................................................130

Capitolul XI. Aerosoli.......................................................................................142

1. Preformularea se ocupă cu:

2. Etapele premergătoare formulării unui nou medicament sunt:

3. Proprietăţile fizico-chimice ale unei substanţe active noi, studiate în

4. Punctul de plecare în formularea unui medicament nou, îl constituie:

5. După modul de formulare, există mai multe grupe de medicamente:

B. alopate 9. Calea de administrare a unei substanţe medicamentoase se alege în

B. nu se corodează 36. Recipientele pentru condiţionarea comprimatelor şi capsulelor pot fi

45. Prin recipient sigilat, se înţelege: 32. B, D, E

50. în ţara noastră, prepararea medicamentelor se face în conformitate cu

45. A, B (2: 672)

Bucureşti, 1989 ; D. cantitatea de solvent necesară pentru a dizolva 100 grame

5. Solvenţii indicaţi de F.R.X. ca fiind cei mai folosiţi, pentru prepararea

E. soluţia perfuzabilă de sorbitol. B. permit obţinerea unui efect rapid

93. Conform F.R.X, supliment 2004, pe eticheta unui preparat parenteral

95. Apa vrac pentru preparate injectabile:

97. Asupra apei sterilizate pentru preparate injectabile se fac următoarele

98. Care dintre următorii alcooli se pot utiliza în amestec cu apa, ca

99. Latexurile injectabile:

RĂSPUNSURI 34. A, B,C, D (1:444)

3. Pentru distrugerea microbilor utilizaţi la prepararea vaccinurilor se

C. determină după administrarea în organism o imunizare

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie

D. Lupuleasa, Iuliana Popovici - Tehnologie farmaceutică, voi. I, Ed.

A. apa proaspăt fiartă şi răcită

B. au substanţe active dizolvate sau dispersate într+o bază de A.

40 g colir.........0,5 g clorhidrat de pilocarpina.. .0,2 g clorhidrat de

D. numai la utilizarea emulgatorilor naturali D. mucilagiile compuşilor macromoleculari hidrofili se folosesc

24. Emulsiile de uz intern:

D. bună, la un coeficient 20-50 D. cele U/A sunt lavabile

A. sunt formulate sub formă de picături nazale sau spray-uri

E. probe de întindere. folosesc:

36. Pentru pielea de tip sebostatic sunt indicate:

37. A, B, C (4: 156) 1. Conform definiţiei din F.R.X, supozitoarele sunt:

4. Despre supozitoarele rectale, sunt adevărate următoarele afirmaţii:

107.Supozitoarele rectale, obţinute în exemplul de mai sus, au acţiune:

La întrebările 108 - 112 răspundeţi pe baza formulei următoare: Rp.

108.Cantitatea de fenilbutazonă necesară pentru prepararea unui

109. Excipienţii de primă alegere la prepararea acestor supozitoare sunt:

110. Supozitoarele de mai sus se pot prepara prin:

38. A,B,C (3: 339) 77.

E. sunt constituite din particule solide, fine, libere, care îşi

PULBERI 4. Printre avantajele folosirii pulberilor medicamentoase se numără şi

1. S. Leucuţa - Tehnologie farmaceutică

1. Comprimatele: 5. F.R.X, suplimentul din 2004, are următoarele prevederi referitoare la

C. prelungirea timpului de dezagregare a comprimatului

44. Obiectivele granulării pulberilor sunt:

45. Pragul de curgere, adică limita superioară a tensiunii de forfecare,

46. Granulatul simplu este un amestec de:

47. Granularea umedă presupune efectuarea următoarelor operaţii:

C. uscarea granulatelor umede A. este o metodă de detenninare a comportării comprimatelor la

B. se folosesc în crizele de angină pectorală

78. B, D, E (6: 92) FORME FARMACEUTICE CU ELIBERARE MODIFICA TĂ

Capitolul XX D. nu exercită un control exact al cantităţii de substanţă

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie