Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Utilizarea Tic in Chimie
Utilizarea Tic in Chimie
1
Principiul paşilor mici – se referă la divizarea materiei în unităţi
de conţinut,care asigură elevului şansa reuşitei şi a continuităţii în activitatea
de predare – învăţare – evaluare ;
Principiul comportamentului activ – vizează dirijarea efortului elevului în
direcţia selecţionării,înţelegerii şi aplicării informaţiei necesare pentru
elaborarea unui răspuns corect ;
Principiul evaluării imediate a răspunsului – înseamnă întărirea
pozitivă sau negativă a comportamentului elevului în funcţie de reuşita sau
nereuşita în îndeplinirea sarcinii de învăţare corespunzătoare fiecărui « pas ».
Reuşita acestei metode, în varianta sa liniară, ramificată sau combinată, depinde de
calitatea mijloacelor didactice necesare pentru proiectarea şi realizarea activităţii de predare –
învăţare – evaluare în spiritul principiilor cibernetice şi pedagogice evocate anterior:
manualele programate şi maşinile de instruire. În toate situaţiile,însă,rolul profesorului
rămîne determinant.
2
Are loc o informatizare a societăţii;
Mediile de instruire bazate pe informatică oferă un puternic potenţial educativ.
Activităţile şcolare care pot fi realizate de către elevi cu ajutorul calculatorului ca
instrument de lucru sunt următoarele:
1.realizarea sau analiza unui document scris, de orice natură (referat, portofoliu), cu
ajutorul unui editor de text;
2.prezentarea informaţiei sub formă grafică sau realizarea unor desene;
3.efectuarea unor calcule numerice în scopul formării deprinderilor de calcul, de
prelucrare a unor date;
4.realizarea şi utilizarea unor baze de date;
5.învăţarea unui limbaj de programare;
6.laborator de chimie asistat de calculator;
7.realizarea unor modele spaţiale a particulelor studiate ( atomi, ioni, molecule, reţele
atomice, ionice, moleculare).
3
Nivelul dezvoltării de aplicaţii cu grad înalt de complexitate (ciclurile universitar şi
postuniversitar)
În literatura de specialitate se disting două moduri, nu neapărat exclusive de intervenţie a
computerului în instruire :
Direct – cînd computerul îndeplineşte principala sarcină a profesorului, adică
predarea ;
Indirect – computerul funcţionează ca manager al instruirii.
Intervenţia directă a computerului se poate face printr-un soft educaţional şi este
descrisă de termenul Instruire Asistată de Calculator, IAC.
Intervenţia indirectă constă în utilizarea computerului pentru controlul şi planificarea instruirii
în care calculatorul preia o parte din sarcinile profesorului :
Prezintă elevului obiectivele de atins şi părţile componente ale cursului ;
Atribuie sarcini de lucru specifice din manualul sau caietul de lucru asociat cursului
respectiv ;
Atribuie secvenţe IAC pentru diverse teme ;
Administrează teste pentru a determina progresul elevului în raport cu directivele
prestabilite ;
Înregistrează şi raportează rezultatele obţinute la teste pentru elev sau profesor ;
Prescrie, în funcţie de rezultatele la un test diagnostic, ce secvenţă va studia în
continuare un anumit elev.
Posibilităţile mediilor bazate pe computer în ceea ce priveşte tratamentul, înregistrarea
şi regăsirea informaţiei vor determina introducerea în practica pedagogică a situaţiilor în care
elevul va dobîndi cunoştinţe şi competenţe în mod autonom, în conformitate cu interesele şi
aspiraţiile proprii, prin intermediul unor instrumente informatice.
Concluzii
Chimia este una din disciplinele fundamentale care face parte din planurile de
învăţământ. Ştiinţa chimiei este reprezentată de grupurile de informaţii care descriu structura
şi compoziţia materialelor din univers, modificările care pot apărea în structura şi compoziţia
acestor materiale şi relaţiile energetice implicate în aceste modificări.
În condiţiile contemporane ale dezvoltării rapide a ştiinţei şi tehnicii se urmăreşte
sporirea eficienţei formative a procesului de învăţământ, prin antrenarea elevului în procesul
asimilării cunoştinţelor. Este necesar ca elevul din obiect care asimilează ştiinţa să devină
subiect care redescoperă ştiinţa, iar metodele folosite de el pentru asimilarea cunoştinţelor să
devină metode de cercetare. Rolul profesorului este ca în primii ani de şcoală să-i înveţe pe
copii „să înveţe” şi apoi cum să înveţe utilizând diferite tehnici de muncă intelectuală.
Autoinstruirea presupune un anumit grad de maturitate intelectuală şi devine posibilă în
perioada preadolescenţei şi adolescenţei.
Astfel, utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ va conduce la
deplasarea accentului de la un mediu de învăţare centrat pe profesor la unul centrat pe elev, în
care profesorii nu mai reprezintă sursa de informaţie şi de transmitere a cunoştinţelor, ci
colaboratori ai elevilor, aceştia transformându-se din receptori pasivi de informaţie în factori
activi în propria lor educaţie.
Pentru a fi eficiente, mijloacele ITC ( internet şi tehnologia informaţiilor) trebuie
combinate cu tehnologii şi metode tradiţionale, astfel încât să conducă la îmbunătăţirea actului
de predare şi de învăţare, la partajarea cunoştinţelor şi a informaţiilor, la obţinerea unui grad
sporit de flexibilitate a învăţământului pentru a răspunde necesităţilor sociale concrete, la
scăderea costurilor educaţiei şi la îmbunătăţirea eficienţei sistemului de învăţământ.
4
Pentru a sublinia rolul pozitiv al tehnologiilor informaţionale în educaţie, voi prezenta
rezultatele psihiatrului Wiliam Glasser din „Control Theory in the classroom”, despre măsura
în care reţinem informaţiile în diferite contexte:
10% din ce citim;
20% din ce auzim;
30% din ce vedem;
50% din ce auzim şi vedem;
70% din ce discutăm cu alţii;
80% din ce experimentăm;
90% din ce îi învăţăm pe alţii.
Chimia, cu toate că este o ştiinţă a naturii cu o pregnantă tentă experimentală, procesul
de predare-învăţare fiind necesar să se realizeze în laboratorul de chimie, poate fi preluată şi
învăţată cu ajutorul programelor informatice dedicate îndeosebi structurii substanţelor,
mecanismelor de reacţie, etc, nesesizabile cu ochiul libere.
Calculatorul permite o mai bună intuire a fenomenului studiat, pe baza repetării
acestuia, până la înţelegerea deplină. Este ştiut că în învăţământul tradiţional, o experienţă nu
poate fi repetată în timpul predării, datorită constrângerilor de timp şi de material. În noua
tehnologie didactică, profesorul poate mai întâi experimenta în modelul clasic, simulând-o
apoi pe calculator prin varierea parametrilor în limitele fenomenului studiat, până la
înţelegerea şi asimilarea deplină.
Calculatorul nu poate însă înlocui profesorul, după cum cartea nu poate face să dispară
lecţia de clasă şi nici nu poate substitui celelalte mijloace de învăţământ. Practica arată că pe
măsura dezvoltării tehnicii şi tehnologiei învăţământului, sarcinile şcolii şi profesorului cresc.
Calculatorul poate să economisească timpul, elevii se pot corecta singuri când greşesc, dar să
nu uităm că rolul profesorului este imens, deoarece elevii asimilează mai bine când sunt puşi
să se corecteze unii pe alţii, când fiecare lucru neştiut de un elev creează o nouă problemă.
Învăţarea cu calculatorul are deci un demers activ, sprijinit pe caracterul interactiv
al dialogului om-maşină. Elevul învaţă fără emoţii, inhibiţia care apare în procesul ascultării
tradiţionale, în faţa tablei dispare. Munca cu calculatorul fixează atenţia, solicită concentrarea
şi beneficiază de aceasta la momentul oportun.
Bibliografie
1. C. Oprişor – Despre învăţarea asistată de calculator şi softul educaţional;
2. C. Oprişor – Instruirea asistată de calculator – definiţie şi caracteristici;
3. C. Oprişor – Teoria şi metodologia instruirii – Instruirea Asistată de Calculator;
4. Gabriela Moise – Modele de instruire asistată de calculator din generaţia a cincea;
5. I. Neacşu – Instruire şi învăţare;
6. Internet
5
6