Test de autoevaluare a cunostinţelor U6

1. Explicaţi fazele procesului decizional

Rezolvarea unei probleme decizionale este un proces în patru etape:
1. investigarea, în cursul căreia se încearcă înţelegerea şi definirea problemei;
2. concepţia, în care sunt imaginate diferite soluţii posibile pentru problema definită;
3. decizia, în care trebuie aleasă cea mai bună soluţie, pornind de la criteriile (obiectivele) urmărite;
4. urmărirea, în cursul căreia sunt examinate efectele deciziei şi este asigurată aplicarea acesteia.
2. Enunţaţi definiţia SSD şi definiţi pe scurt componentele lui majore
Un sistem informatic pentru suport decizional (SSD) este un sistem interactiv care sprijină un
decident (individual au colectiv) în soluţionarea unei probleme semi-structurate, oferind informaţii sau
sugestii privind deciziile cerute de problema respectivă. În general, aceste sisteme nu oferă răspunsuri cu
privire la deciziile optime ci încearcă doar să îmbunătăţească procesul de adoptare a deciziilor prin
punerea la dispoziţia managementului a instrumentelor de analiză a unei situaţii date. În mod practic,
aceste sisteme au rolul de a ajuta atunci când nu se cunoaşte exact procedura ce trebuie urmată.
În general, un sistem pentru suport decizional este alcătuit dintr-o bază de date, o bază de modele şi
un generator de SSD .Acestora li se adaugă o interfaţă utilizator, o componentă de realizare a legăturilor
cu baze de date externe şi o componentă dedicată accesului la alte sisteme de calcul.
Generatorul de SSD acţionează ca un intermediar între utilizator şi celelalte componente ale
sistemului. Interfaţa utilizator, numită şi managerul de dialog, permite decidenţilor să acceseze uşor
SSD, să-l manipuleze şi să-i transmită comenzile.
Sistemul de acces la baze de date externe permite SSD să pătrundă în bazele de date ale firmei,
să regăsească şi acceseze informaţia stocată în acestea.
Sistemele de acces la alte sisteme de calcul permit conectarea şi regăsirea de informaţii în alte
calculatoare decât cele special destinate să ruleze SSD.
Baza de modele are ca scop stocarea modelelor care asistă decidenţii în procesul decizional.
În general, baza de modele conţine şi un sistem de gestionare a modelelor, care coordonează
utilizarea modelelor de către SSD.
Interfaţa cu utilizatorul (User Inferface) este cea care permite utilizatorului să interacţionezecu
SSD pentru a obţine informaţie şi să comunice cu elementele din componenţa SSD. De obicei, pentru
utilizator, interfaţa reprezintă chiar SSD, fiind mai puţin interesaţi de modul în care funcţionează
sistemul, ci mai mult de faptul că informaţia este accesibilă şi inteligibilă.
3. Care sunt avantajele / dezavantajele utilizării modelelor în SSD
Utilizarea modelelor în SSD prezintă multe avantaje, dintre acestea evidenţiindu-se:
» modelarea şi simularea este mai ieftină decât experimentarea pe sisteme reale;
»modelarea se realizează mai rapid decât experimentarea pe sisteme reale;
»modelarea este mai puţin riscantă decât experimentarea pe sisteme reale;
» modelarea pregăteşte managerii învăţându-i cum să procedeze în situaţiile reale.
Utilizarea modelelor prezintă şi dezavantaje printre care:
»modelele nu previzionează exact şi precis sistemele reale, astfel încât rezultatele obţinute pe
modele pot să conducă la acţiuni sau decizii greşite;
 » modelele pot necesita un înalt grad de formalizare matematică, făcându-le dificil de construit
şi/sau greu de interpretat.
4. Enumeraţi şi descrieţi etapele ce trebuie parcurse în dezvoltarea unui SSD
Procesul dezvoltării unui sistem de suport decizional este similar cu cel al dezvoltării oricărei
aplicaţii informatice, exceptând faptul că în procesul elaborării SSD implică şi stadiul prototip. În cadrul
terminologiei SSD, procesul este descris ca o abordare iterativă care implică o serie de etape scurte de
construcţie cu legături inverse (feedback) intermediare din partea utilizatorilor, cu probleme ce se extind
de la nevoile de informare corectă până la modul de prezentare al rezultatului. Abordarea iterativă
implică patru activităţi:
1. Alegerea unei sub-probleme importante. Utilizatorul, împreună cu proiectantul sistemului,
identifică o problemă pentru care se construieşte SSD-ul iniţial. Sub- problema trebuie să fie suficient
de restrânsă astfel încât natura problemei şi necesităţile pentru suportul informatizat să fie clare.
2. Elaborarea unui sistem redus, dar perfect funcţional, pentru sprijin decizional astfel încât
sistemul rezultat să fie simplu, indiferent de necesităţi. În cadrul acestei etape nu se recomandă analize
majore de sistem sau analize de fezabilitate.
3. Evaluarea - îmbunătăţire - evaluare (procesul iterativ). La sfârşitul fiecărui ciclu, sistemul este
evaluat de utilizator şi realizator. Mecanismul de evaluare are la bază menţinerea concordanţei între
costul şi efortul dezvoltării unui SSD şi valoarea acestuia din urmă.
4. Rafinarea, extinderea şi modificarea sistemului în cicluri. Ciclul următor extinde şi îmbunătăţeşte
versiunea originală a SSD. Toate etapele analiză - concepţie - construcţie - implementare - evaluare se
repetă în fiecare rafinare succesivă.
Procesul se repetă de câteva ori până se ajunge la un sistem relativ stabil si cuprinzător. Există şi
un dezavantaj al acestui proces iterativ. Atunci când se foloseşte o asemenea abordare câştigurile
obţinute prin parcurgerea separată a stadiilor ciclului de viaţă al sistemului pot fi pierdute.
5. Enumeraţi minim trei caracteristici ale caracteristici ale SSDG
SSDG prezintă caracteristici specifice. Aceste sisteme încearcă să îmbine avantajele SSD cu
caracteristicile sistemelor decizionale de grup, cum sunt de exemplu capacitatea de a disemina informaţie
şi expertiză între oameni fără ca aceştia să se întâlnească fizic. Principalele caracteristici ale SSDG sunt:
» Structură şi concepţie specială. SSDG sunt susţinute de proceduri, dispozitive şi abordări speciale
necesare procesului decizional de grup. Aceste elemente trebuie să permită gândirea creativă,
comunicarea efectivă şi tehnici decizionale de grup.
» Uşurinţă în utilizare. Ca orice sistem, şi SSDG trebuie să fie uşor de învăţat şi utilizat, altfel
probabilitatea refuzului managerilor de a-l utiliza creşte considerabil;
» Flexibilitate. SSDG trebuie să permită diferiţilor participanţi diferite stiluri şi preferinţe decizionale şi
în plus să găsească mijloacele de a integra aceste stiluri şi preferinţe;
» Suport specific şi general. SSDG trebuie să ofere soluţii atât pentru rezolvarea problemelor specifice
cât şi pentru cele generale;
» Intrări anonime. Multe SSDG permit intrări anonime deoarece s-a observat că astfel grupul se
concentrează asupra calităţii intrării şi nu asupra cui a furnizat intrarea. Aceste sisteme sunt efective mai
ales în situaţiile în care cei care participă în procesul decizional se situează la diferite nivele ierarhice;
» Reducerea comportamentului negativ de grup şi susţinerea comportamentului pozitiv de grup.