Sunteți pe pagina 1din 19

Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Electrica

Sistemul expert pentru diagnoza transformatoarelor trifazate si monofazate

Profesor:Razvan Popovici

Studenti 141SE:

Tataru-Pricopie George Craciun Andrei

Popescu Iulian Paraschivescu Cristian

Sistemul expert pentru diagnoza transformatoarelor trifazate si monofazate

1.Sisteme Expert. Diagnoza.

Un sistem expert (SE) poate fi definit ca un program inteligent care imită comportamentul unui expert uman,scris, în general, într-un limbaj special destinat procesării simbolice, cum ar fi PROLOG. SE este capabil să ofere,pentru un subiect precis, un sfat calitativ egal cu cel care ar fi fost dat de un expert uman, desigur, împreună cu raţionamentul folosit în găsirea soluţiei. Performanţa sistemului expert, depinde în mod decisiv de calitatea bazei de cunoştinţe pe care le posedă. Părţile componente ale unui SE sunt:

  • a) Baza de cunoştinţe - o structură care cuprinde ansamblul cunoştinţelor specializate

furnizate de expertul uman;aceste date sunt organizate, codificate şi introduse de către inginerul

de cunoştinţe, folosind în acest scop modulul de achiziţie a cunoştinţelor.

  • b) Maşina de inferenţă - componenta principală, activă, a SE care realizează procesul de

raţionament artificial prin deducerea unei noi cunoştinţe din cele existente la un moment dat şi generează răspunsurile la întrebările puse de utilizator. Maşina de inferenţă accede la baza de

cunoştinţe şi face asociaţiile şi legăturile necesare pentru a oferi o concluzie la problema pusă

de utilizator.

  • c) Interfaţa de comunicare – componenta care asigură dialogul SE cu utilizatorul şi

inginerul de cunoştinţe, transferând întrebările şi răspunsurile în dublu sens. Maşina de inferenţă împreună cu interfaţa de comunicare formează scheletul sau nucleul SE. Este interesant de menţionat, că SE destinate pentru domenii de activitate diferite pot avea acelaşi nucleu, ele diferind doar prin baza de cunoştinţe pe care o exploatează. Partea de achiziţie de cunoştinţe pentru dezvoltarea unui SE poate fi partea cea mai dificilă din întregul proces de realizare a lui.

În plus, verificarea informaţiei în ce priveşte corectitudinea, concizia şi minuţiozitatea, cu alte cuvinte dificilă în funcţie de sursa de cunoştinţe. De exemplu, sursa de cunoştinţe poate fi o mulţime de manuale de specialitate în domeniu, un singur expert uman sau mai mulţi experţi umani. Verificarea cunoştinţelor euristice, în aceste trei cazuri, sunt procese cu totul diferite. Metodele obişnuite de reprezentare a cunoştinţelor sunt cadrele, reţele semantice, regulile etc., care se bazează pe elemente de logică matematică .

Evaluarea – optimizarea legăturii dintre domeniul de aplicaţie al SE şi metoda de reprezentare a cunoştinţelor este o problemă complexă. Alegerea metodei de reprezentare a cunoştinţelor poate avea un efect însemnat asupra timpului de realizare a SE, costului acestuia, performanţe şi proiectarea SE.

Evaluarea – optimizarea legăturii dintre domeniul de aplicaţie al SE şi m etoda de reprezentare a

Sistemele expert constituie o clasa particulara de sisteme informatice bazate pe inteligenta artificiala, avand ca scop reproducerea cu ajutorul calculatorului a cunostintelor si rationamentului expertilor umani. Sistemele Expert reprezinta o subclasa a sistemelor bazate pe cunostiinte.

Un sistem expert este un program care urmareste cunostintele, rationeaza pentru obtinerea rezultatelor într-o activitate dificila întreprinsa uzual doar de experti umani. Daca un expert uman are cunostinte într-un domeniu specific, un sistem expert utilizeaza cunostintele ce sunt stocate într-o baza de cunostinte, baza formata din cunostintele asociate domeniului respectiv. Expertii umani rationeaza si ajung la concluzii pe baza cunostintelor ce le poseda, sistemele expert rationeaza utilizând cunostintele stocate în baza de date împreună cu un algoritm de căutare specific metodei de raţionare.

Folosirea sistemelor expert in diagnoza

Expert in domeniu
Expert in
domeniu
Baza de date
Baza de
date
Fapte dinamice Memorie de lucru Motor de inferenta
Fapte dinamice
Memorie de lucru
Motor de inferenta

M o d u l d e a c h i z i t i e d e

c u n o s t i i n t e

Baza de reguli si fapte Selectare de Fapte Reguli cunostiinte
Baza de
reguli si fapte
Selectare de
Fapte
Reguli
cunostiinte
Inginer de cunostiinte Mediu de dezvoltare
Inginer de
cunostiinte
Mediu de
dezvoltare
Utilizator
Utilizator

Structura unui Sistem Expert

Baza de cunoştinţe a unui sistem expert constă în mod obişnuit dintr-o mulţime de aşa- numite reguli de producţie (sau reguli simple). În mod similar unei clauze, acestea sunt formate dintr-o mulţime de premize şi concluzii. Aceste reguli de producţie respectă urmatorul principiu:

atunci când premizele sunt adevarate şi concluzia va fi adevarată. Baza de cunostiinte poate fi realizata sub diverse forme:

- Regulile de productie. La baza sistemului de productie sta conceptul de regula de productie a carei structura este:

<parte de conditie>

Folosirea sistemelor expert in diagnoza Expert in domeniu Baza de date Fapte dinamice Memorie de lucru

<parte de actiune>

care poate fi interpretata de maniera ca:

DACA <partea de conditie> este indeplinita ATUNCI se poate executa <partea de actiune>”

Principalele avantaje ale reprezentarii cunostiintelor sub forma de reguli de productie sunt urmatoarele:

- Modularitatea proprie fiecarei reguli. - Modularitate in realizarea formalismului de rezolvare a problemei. Regulile pot fi asimilate cu un ansamblu de constituenti elementari, care se combina pentru a forma un raspuns la problema studiata. Ordinea in care sunt introduse in baza de cunostiinte nu este importanta. - Caracterul natural de exprimare, expertii formuland in general cunostiintele in acesta maniera.

-Accesibilitatea bazei de reguli care este data de facilitatea si uniformitatea structurii utilizate.

O clasificare generală a tipurilor de defecte pe baza unor criterii, de asemenea generale,

este prezentată în cele ce urmeaza. Pentru o bună aplicabilitate, următoarele aspecte trebuie luate

în considerare:

Criteriul de

   

clasificare

Tipul defectului

Caracteristici

Mod de

Total sau critic

Încetarea funcţionării produsului industrial

manifestare

De derivă

Funcţionarea în afara limitelor admisibile prescrise

   

Defecte ascunse care apar în prima perioadă de punere în

Perioada de

Precoce (infantile)

funcţiune

apariţie

De maturitate

Defect aleator produs în timpul unei exploatări normale

De uzură

Defect care însoţeşte uzura (poate fi total sau de derivă)

Viteza de

Brusc

Modificare bruscă a caracteristicilor

apariţie

Progresiv, degradare (treptat)

Degradare lentă a caracteristicilor

Reducerea

Total

Pierderea totală a capacităţii de funcţionare

capacităţii de

   

funcţionare

Parţial

La produse complexe defectul de derivă a unor componente

Durata

Temporar

Poate să dispară fără intervenţia exterioară şi fără să revină

   

defectării

Intermitent

Dispare fără intervenţie exterioară şi reapare

Permanent

O dată apărut rămâne definitiv

 

Critice

Consecinţe grave. Produce reclamaţii.

Consecinţele

Majore

Consecinţe sesizabile. Poate produce reclamaţii.

defectării

Minore

Uneori sesizabile. Nu produce reclamaţii.

Secundare

Nu sunt sesizabile. Un specialist le-ar putea detecta.

Legatura

Primare

Apare fără a fi provocat de alt defect.

cauzală

Secundare

Este consecinţa altui defect.

Legătura

Independente.

Probabilitatea nu este influenţată de apariţia altui defect.

probabilistică cu

Dependente

Probabilitatea este influenţată de apariţia sau neapariţia

alte defecte

altui defect.

 

Utilizare

 

Cauzele

necorespunzătoare

Durata de viaţă scurtă.

producerii

Manevrare incorectă

Se produce în timpul unor manevre, comenzi.

Concepţie

 

defectelor

Defectare prematură

necorespunzătoare

Sistematic

Poate fi eliminată numai prin modificarea concepţiei.

Criterii de clasificare defecte

Sistemul expert supervizează şi supraveghează comenzile şi efectele acestora asupra echipamentelor de forţă şi auxiliare ale vehiculelor electrice iar prin intermediul unui display inteligent comunică operatorului printr-un limbaj cu termeni simpli, pe inţelesul oricui, care este situaţia regimurilor de lucru, normale sau de defect dând sugestii asupra acţiunilor corective ce

trebuiesc luate. Dezvoltarea sistemelor expert, facand abstractie de complexitatea problemei de rezolvat, confera numeroase avantaje fata de un expert uman. Principalul argument fiind performanta continuta intr-un Sistem Expert: expertiza nu este influentata de starea fizica sau de psihologia expertului uman (expertul uman poate lua decizii diferite, spre exemplu in conditii de stres) si rationamentele unui astfel de sistem sunt mai consistente si reproductibile decat ale expertului uman.

 

Expertiza Artificiala

Expertiza umana

 
  • - Permanenta (cunostiintele pot fi mentinute timp nelimitat)

  • - Creativitate (reorganizarea informatiei si producerea unei noi cunoasteri)

  • - Disponibilitate crescuta (se transfera cu

  • - Adaptabilitate (la situatii noi sau

usurinta pe orice calculator)

evenimente imprevizibile)

Avantaje

  • - Facilitati de explicare (poate urmari sirul

  • - Utilizarea capacitatii senzoriale (vizuala,

rationamentelor ce conduc la o concluzie)

auditiva, tactila)

  • - Consistenta (cuprinde cunostiintele mai multor experti)

 
  • - Rapiditate in raspuns

 
  • - Lipsa de imaginatie

  • - Trecatoare

Dezavantaje

  • - Dificultati de adaptare

  • - Greu de transmis

  • - Foloseste date simbolice

  • - Dificultati in documentare

  • - Imprevizibila

  • - Scumpa

Nu există încă o strategie general valabilă; fiecare sistem expert care se dezvoltă fiind

actualmente orientat pe specificul domeniului respectiv. Sistemele expert reprezinta o realitate a societatii informationale si pot fi implementate oriunde exista un sistem programabil cu microprocesor. In diagnoza produselor complexe utilizarea unor sisteme expert este naturala, intrucit sistemele avansate de comanda si control bazate pe microprocesoare impun si tehnici de autocontrol.

Consecinţă a cerinţei justificate de continuitate şi siguranţă în functionare a echipamentelor electrice, apare necesitatea tot mai mare de îmbunătăţire a fiabilităţii şi siguranţei în funcţionare a echipamentelor. Una din soluţiile cu potenţial ridicat în rezolvarea cerinţei de

mai sus este implementarea sistemelor de monitorizare şi utilizare a tehnicilor de diagnoză automată a echipamentelor.

In cazul unor avarii sau deranjamente sau alte evenimente aparute, sistemul de reglare si comanda de tip Sistem Expert actioneaza in consecinta si afiseza tipul evenimentului, avariei sau a deranjamentului. Sistemul este capabil de a lua decizii, in functie de problema aparuta, cum ar

fi: blocarea puntii, oprirea echipamentului, etc.

Scopul lucrarii

Realizarea unui sistem expert de diagnoza, predictie inteligenta si activa dedicat echipamentului electric studiat care permite anticiparea si/sau detectia corecta a starilor de defect.

Prezentare generala (a echipamentului electric studiat)

mai sus este implementarea sistemelor de monitorizare şi utilizare a tehnicilor de diagnoză automată a echipamentelor.

Definitie: Transformatorul electric este un aparat static cu doua sau mai multe infasurari cuplate magnetic, cu ajutorul caruia se schimba valorile marimilor electrice ale puterilor in curent alternativ (tensiune si curentul ) frecventa ramanand constanta. Functionarea transformatorului are la baza fenomenul de inductie electromanetica. Pentru realizarea unui cuplaj magnetic cat mai strans, infasurarile sunt asezate pe miez feromagnetic . La frecvente mai mari de 10 kHz transformatorul se realizeaza fara miez magnetic. Transformatorul trifazat se realizeaza ca o unitate separata, avand miezul feromagnetic de o constructie proprie . La puteri foarte mari, transformatorul trifazat este construit din trei transformatoare monofazat, ale caror infasurari primare sunt legate in stea (Y) sau in triunghi (D).

Cele mai importante elemnte constructive ale transformatoarelor sunt :

  • - miezul feromagnetic ;

  • - infasurarile ;

  • - schela ;

  • - constructia metalica ;

  • - accesoriile. Miezul feromagnetic denumit in unele lucrari prescurtat miezul magnetic, reprezina calea

de inchidere a fluxului magnetic principal al transformatorului, flux produs de solenatia de magnetizare a infasuraii primare care se alimenteaza de la o tensiune alternativa. Miezul feromagnetic se construieste din 0.35 mm grosime taiate din tabla silicioasa puternic aliata, laminata la cald sau texturata, tolele sunt izolate intre ele cu hartie, lac sau oxizi ceramici (carlit). Miezul feromagnetic este format din coloane si juguri, pe coloane se aseaza infasurarile. Deoarece infasurarile se executa in afara miezului si ulterior se monteaza pe coloanele transformatorului ; miezul feromagnetic se construieste dindoua parti separbile, sau se executa din tole cu jug separabil - la transformatoarele de puteri (mai mici 1kVA) sectiunea miezului este patrata sau dreptunghiulara ; - la transformatoarele de puteri mari (mai mari sau egale 1kVA), miezul feromagnetic are sectiunea realizata cu doua sau mai multe trepte pentru a sporii factorul de umplere al sectiunii transversale a bobinei. Jugul este realizat de asemenea in trepte, de sectiune corespunzatoare, pentru a asigura inchiderea fluxului in directia axiala de la o treapta a coloanei la treapta corespunzatoare a jugului evitandu-se astfel inchiderea campului transversala pe pachetul de tole, ceea ce ar avea ca urmare aparitia unor pierderi suplimentare in zona de bobinare a jugului cu coloane.

Imbinarea miezurilor

a)

b)

c)

d)

jug suprapus ; jug intretesut cu coloana la unghi de 90 0 ; jug intretesut cu
jug suprapus ;
jug intretesut cu coloana la unghi de 90
0
;
jug intretesut cu coloana la unghi de 30 0 /60 0 ;
jug intretesut cu coloana la unghi de 95 0 .

Tipuri de miez

de inchidere a fluxului magnetic principal al transformatorului, flux produs de solenatia de magnetizare a infasuraii

Miezurile feromagnetice ale transformatoarelor se pot clasifica dupa mai multe criterii.

Dupa forma constructiva a coloanei se deosebesc :

-

miezuri cu sectiunea dreptunghiulara sau patrata ;

-

miezuri cu sectiunea in trepte urmarindu-se inscrierea sectiunii coloanei intr-un cerc, astfel incat coeficientul de umplere cu fier al cercului sa fie cat mai mare.

Dupa modul de racire al miezului exista :

-

miezuri compacte - fara canale ;

-

miezuri divizate - cu canale folosite la transformatoarele mari, prin canale circuland uleiul de racire.

Dupa forma tolei utilizate se intalnesc :

-

miezuri impachetate din tole simple ;

-

miezuri impachetate din tole profil ;

-

miezuri magnetice spiralizate ;

Dupa numarul de coloane se deosebesc :

-

miezuri cu doua coloane ;

-

miezuri cu trei coloane ;

-

miezuri cu cinci coloane, intalnite, de regula, la transformatorul trifazat in manta ;

-

miezuri in manta.

-

Dupa felul strangerii miezului se intalnesc :

-

miezuri cu strangere mecanica (cu buloane, cu tije etc) ;

-

miezuri lipite (cu lac de incleiere).

Infasurarile se clasifica in doua tipuri pincipale:

-

infasurari concentrice - bobinele de inalta respectiv joasa tensiune cu inaltimi aproximativ egale, infasurarea de inalta tensiune avand in mod obisnuit, diametrul mai mare, deoarece este asezata pe cea de joasa tensiune, iar infasurarea de joasa tensiune, diametrul mai mic asezata in imediata apropiere a coloanei miezului feromagnetic ;

-

infasurari alternante - diametrele bobinelor de inalta respectiv joasa tensiune sunt egale, in schimb pe inaltimea coloanei transformatorului, bobinele de inalta alterneaza cu cele de joasa.

Construirea schelei

Prin schela se intelege ansamblul constructiei care indeplineste urmatoarele roluri :

-

strangerea jugurilor miezului magnetic ;

-

consolidarea axiala a infasurarilor ;

-

consolidarea conexiunilor dintre infasurari ; a celor ale comutatorul dereglaj si de la izolatoarele de trecere ;

-

ridicarea intregii parti decuvabile a transformatorului.

Schela unui transformator cuprinde :

-

profiluri de otel (denumite console) pentru strangerea jugurilor ;

-

profiluri de otel cu sectiune mai mica, care servesc la sprijinirea partii decuvabile de fundul cuvei (in partea inferioara) si la adaptarea tirantilor de suspensie (in partea superioara) ;

-

tirantii fixati intre console, care servesc la strangerea axiala a infasurarilor ;

-

tirantii de suspensie care servesc la fixarea schelei de capac si la ridicarea partii decuvabile.

-

Aceasta constructie a schelei este adapatata in general la transformatoarele cu putere pana la

5000 kVA.

La puteri mai mari se foloseste un alt sistem constructiv, in care transformatorul se reazema pe fundul cuvei.

Constructia metalica se executa numai pentru transformatoarele cu racire in ulei si se refera la cuva, capac si conservator.

Clasificarea transformatoarelor

Dupa modelul de utilizare :

  • a) transformatoare de putere ;

  • b) autotransformatoare ;

  • c) transformatoare de masura ;

  • d) transformatoare de putere cu caracteristici speciale ;

  • e) transformatoare deputere mica .

Dupa modul de racire :

  • a) uscate (cu racire in aer) ;

  • b) cu racire in ulei ;

Dupa numarul de faze :

  • a) monofazate ;

  • b) polifazate

Descrierea echipamentului. Sistemul de diagnoza on-line folosind sisteme expert Descrierea echipamentului (descriere constructive, descriere functional, schema

Descrierea echipamentului. Sistemul de diagnoza on-line folosind sisteme expert

Descrierea

echipamentului

(descriere

constructive,

descriere

functional,

schema

electrica, elementele componente, caracteristici, etc). Se evidentiaza marimile monitorizate,

precum si tipurile de senzori si traductoare folosite.

Schema electrica generala a echipamentului, iar detaliile partii de forta.

In acesata parte este tratata descrierea functionala a echipamentului studiat.

Schema functionala a echipamentului este formata din:

  • - Schema de forta

  • - Surse de alimentare

  • - Automatul programabil (AP, PLC)

  • - Bloc de masura

  • - Circuit de masura a curentului continuu

  • - Circuit de masura tensiunii continue

  • - Bloc de reglare si formare impulsuri de aprindere a tiristoarelor

  • - Blocul de amplificare a impulsurilor de aprindere

  • - Circuit de supraveghere a sigurantelor fuzibile

  • - Circuit de commanda

  • - Senzori si traductoare

  • - Aparate de masura

  • - Lampi de semnalizare pe echipament

  • - Pupitru de operare local

  • - Optional, Sistem SCADA (Supervisory Control And Data Acquisition - Supraveghere, Control si Achizitie de Date)

2.Descrierea simptomelor, defectelor si cauzelor la diagnoza transformatorului trifazat

Defecte minore sau avarii apărute la transformator pot avea efecte devastatoare asupra întregului sistem energetic. Transformatoarele de putere in ulei sunt supuse unor solicitări mecanice si electrice pe întreaga perioada de functionare, solicitări care reduc rigiditatea dielectrică a izolatiei din interiorul transformatorului. Aceasta evoluează în defecte termice si electrice incipiente care, eventual, pot duce la avarii si distrugerea transformatoarele de putere in ulei. Încă din timpul defectelor incipiente, în ulei si in izolatia solida a transformatoarele de putere in ulei apar schimbări fizice si chimice, care pot fi analizate pentru a avea un semnal de alarma asupra tipului de defect care evoluează în transformator, astfel putându-se lua masuri înainte ca situatia sa se agraveze. La transformatoarele de putere in ulei, hârtia are rolul de a oferi rezistenta mecanica la strângea bobinajului si pentru a oferi rigiditate si spatiu dielectric. Formula chimica restrânsa a celulozei este de forma [C12H14O4(OH)6]n cu n având valori între 300 si 700.

Timpul de îmbătrânire a izolatiei depinde de temperatura de operare, de tipul hârtiei si de nivelul de umiditate si aciditate a uleiului. În general, exista trei moduri de degradare a hârtiei: ruperea legaturilor glucozice datorata supraîncălzirii, este hidroliza care presupune dezlipirea legaturilor glucozice datorate apei si acizilor, oxidarea care presupune oxidarea grupărilor hidroxil, formând grupări carbonil si carboxil care slăbesc legătura glucozică urmând reactii secundare care duc la sciziuni în lant având ca rezultat degajare de bioxid de carbon, monoxid de carbon, apa, acizi organici si glucoza.Uleiul de transformator este folosit atât ca dielectric cât si pentru a asigura răcirea bobinajului pe perioada functionarii transformatoarele de putere in ulei. Este compus în principal din hidrocarburi saturate numite parafine, cu următoarea

formula restrânsa CnH2n+2 cu n având valori între 20 si 40. Operarea îndelungata la temperaturi mai mari de 75oC cauzează oxidarea uleiului. Cresterea cu 6 grade a temperaturii va dubla rata de îmbătrânire a hârtiei impregnate cu ulei. Aceasta îmbătrânire va fi accelerata de un continut ridicat de umiditate. Supraîncălzirile si descărcările electrice deteriorează uleiul cauzând rupturi în moleculele uleiului parafinic care duc la aparitia hidrogenului si a hidrocarburilor ionice. Aceste se combina formând următoarele hidrocarburi gazoase: metan (CH4), etan (C2H6), etilena (C2H4) si acetilena (C2H2). Concentratiile lor depind de natura materialului izolant dar si de natura defectului. Prin urmare, hidrogenul este produs într-o mai mare sau mai mică măsură în toate cazurile de defect (în special la defectele de natură electrică – descărcări partiale sau arc electric), în cazul defectelor periculoase acesta apare brusc si în cantităti mari. De asemenea, solubilitatea scăzută în ulei si gradul de difuzie mare fac din hidrogen un indicator fidel al defectelor existente sau în stare incipientă din TPU si facilitează detectia lui la concentratii mici.O posibilitate de detectie a defectelor în stare incipienta este monitorizarea on- line a continutului unuia sau mai multor gaze de defect, dizolvate în uleiul de transformator. Cele mai întâlnite echipamente de monitorizare sunt monitoarele de hidrogen, datorita faptului ca acest gaz apare în cantităti mai mari sau mai mici la toate defectele transformatoarele de putere in ulei.

Localizarea defectiunii poate oferi informatii importante pentru mentinerea transformatoarelor de putere, investigarea esecurilor si mentenan. În acord cu zonele posibile de defectiune, un plan de investigare detaliat al defectiunii poate fi realizat cu mult înainte de oprirea programată. Ca urmare resursele materiale destinate mentenantei pot fi pregătite adecvat. Rezultatul ar putea fi, o cădere a transformatorului redusă în timp considerabil, care este esentială pentru un furnizor de energie electrică performant. Investigarea functională a defectiunii este o esentială pentru disponibilitatea transformatoarelor de putere. Având în vedere constructia si functionarea transformatoarelor de putere(TP), printr-un studiu de tip AMDE al acestora, se evidentiază modul de manifestare al defectelor posibile, punct de plecare al modelelor de DT. Subsistemul de izolare fiind cel mai vulnerabil din structura unui EPE, inclusiv a TP, metodele de diagnoză se axează, în bună parte, asupra acestuia, parametrii controlati fiind, în principal: curentul de fugă, descărcări partiale, concentratia de gaze în ulei. Pe lângă analiza directă sau indirectă a stării izolatiei (inclusiv uleiul de transformator), metodele de DT vizează si alte componente ale TP care au valori semnificative ale intensitătii de defectare: comutatorul

de ploturi, zone de contact electric, circuitul magnetic, subsistemul de răcire si rezervorul (în spegarniturile, filtrele si robinetii). Pentru monitorizarea comutatorului de ploturi se utilizează: măsurarea temperaturii diferentiale dintre rezervor si comutator, măsurarea consumului propriu, date care - comparate cu amprenta (valorile normale, în acelasi conditiide solicitare) pot evidentia starea comutatorului. Măsurarea descărcărilor partiale on-line, cu ajutorul unor senzori bazati pe efectul piezoelectric [(50 ÷ 350) kHz] nu se aplică, actualmente, pe scară largă întrucât sensibilitatea obtinută este relativ redusă si numărul senzorilor este mare. Analiza electrică a descărcărilor partiale pe bandă largă (~10 MHz), combinată cu utilizarea unor filter pentru suprimarea zgomotelor, este indicată pentru a localiza sursa descărcărilor. Există sapte gaze cheie care sunt folosite pentru a determina tipul avariilor ce au avut loc într-un transformator:

-Hidrogen (H2) -Metan (CH4) -Monoxid de carbon (CO) -Bioxid de carbon (CO2) -Etilenă (C2H4) -Etan (C2H6) -Acetilenă (C2H2) Străpungerea uleiului mineral este cauzată de trei conditii majore:

Arcul electric produce cantităti mari de hidrogen si acetilenă, si cantităti minore de metan si acetilenă. Descărcări partiale Aceste descărcări produc în principal hidrogen si metan, si mici cantităti de etan si etilenă. Cantităti comparabile de monoxid de de carbon si bioxid de carbon pot rezulta în urma descărcărilor în hârtie. Uleiul supraîncălzit duce prin descompunere la următoarele produse ce includ etilenă si metan, împreună cu cantităti mici de hidrogen si etan. Se mai pot întâlni urme de acetilenă dacă avaria a implicat si contact electric. Hârtia supraîncălzită – degajă mari cantităti de bioxid de carbon, monoxid de carbon, precum si hidrogen. Hidrocarburile, cum ar fi metanul si etilena se vor forma dacă avaria implică o structură impregnată cu ulei. Trebuie observat că toate avariile comune ale tranformatorului de putere in ulei implică prezenta hidrogenului. Acesta este primul si cel mai important gaz de defect. Prezenta hidrogenului în gazul dizolvat în ulei, va furniza primul avertisment despre o avarie incipientă a transformatorului. În conditiile unui transformator obisnuit, totdeauna există o evolutie a gazelor de defect si de aceea un singur test va furniza relativ putine informatii despre un anumit transformator. Ideea de bază este să se refacă analizele ori de câte ori este necesar pentru a determina rata de modificare a concentratiilor acestor gaze. Detectarea unei concentratii mărite de gaz într-o perioadă scurtă de timp poate constitui o avarie iminentă si impune luarea de măsuri, diagnoză si evaluare.

Diagnoza TP prin m ă surarea desc ă rc ă rilor par t iale (DP) Metoda

Diagnoza TP prin măsurarea descărcărilor partiale (DP)

Metoda cea mai folosită în prezent pentru determinarea stării izolatiei în regim on-line foloseste monitorizarea descărcărilor partiale, care se produc în interiorul echipamentelor si masinilor electrice. Teoria descărcărilor partiale implică analiza materialelor, câmpurilor electrice, caracteristicilor arcului electric, propagării si atenuării undelor, sensibilitătii senzorilor spatiali, răspunsului în frecventă si interpretării datelor în conditii de semnale perturbatoare (zgomote) puternice. Descărcarea partială poate fi descrisă ca un impuls electric, sau într-o alveolă umplută cu un gaz, sau pe suprafata unui sistem izolant solid sau lichid. Aceste impulsuri sau descărcări suntează partial golurile din izolatia dintre fază si pământ sau dintre faze. Aceste descărcări apar în alveolele care pot fi localizate între conductorul de cupru si suprafata izolatiei, în interiorul izolatiei însăsi, sau între suprafata izolatiei si masa metalică a echipamentului legată la pământ. Un sistem actual de detectare a DP permite, pe lângă determinarea sarcinii vizibile o localizare a originii DP. Principiul acestui sistem este destul de simplu. Mai multi senzori sunt montati pe suprafata înfăsurărilor TP pentru a detecta radiatia electromagnetică cauzată de DP. O localizare devine posibilă pentru că pe senzorii care sunt aproape de sursa de DP apare un semnal mai puternic care poate fi transmis senzorilor are sunt amplasati mai departe.

Diagnoza TP prin m ă surarea desc ă rc ă rilor par t iale (DP) Metoda

Automatul programabil (PLC)

In cadrul acestui proiect s-a facut o simulare, in sensul ca s-a utilizat un PLC (Programabil Logic) de la Moeler, care prin rutina implenentata monitorizeaza functionarea unui transformator, iar in momentul cand acesta depisteaza o neregula, va afisa pe ecran o eroare. Semnalele de intrare sunt analog ceea ce determina ca dispozitivele de intrare ale PLC- ului sa fie tot de tip analog iar semnalele de iesire vor fi de tip digital urmand sa se conecteze la un display. Valorile tensiunii si a curentilor electrici ai elementului de executie nu trebuie sa le depaseasca pe cele ale iesirii PLC. Valorile si semnalizarile care se afiseaza pe display nu necesita alocarea de iesiri fizice ale PLC-ului.

Diagnoza on-line folosind sisteme expert

Cu ajutorul sistemului de diagnoza on-line a echipamentului poate testa prezenta avariilor interne, avariilor externe sau deranjamentelor. In functie de natura si implicatiile defectului, sistemul de tip expert poate decide oprirea functionarii, continuarea functionarii in stare de deranjament, oprirea echipamentului, etc.

Starile de defecte se impart in:

Avaria externa sau interna, reprezinta o defectare a echipamentelor exterioare echipamentului electric monitorizat, respectiv a echipamentului electric monitorizat, care duce la imposibilitatea pornirii echipamentului, daca acesta se afla in faza de pornire sau initiaza procedurile de oprire, in cazul in care acesta este in functionare.

Deranjamentul reprezinta defectarea echipamentului electric, acesta fiind capabil sa funcţioneze în continuare. Functionarea in regim de deranjament este semnalizata operatorului.

In cazul aparitiei oricarui deranjament este imperios necesara eliminarea acestuia in cel mai scurt

timp.

Detectia defectelor, analiza acestora, luarea deciziilor de continuare a functionarii echipamentului sau de oprire, atentionarea explicita sub forma de cod, text si grafica sunt actiuni ale sistemului de diagnoza on-line detinut de echipamentul electric.

Nr.

Tip

   

Cauze

 

Defe

def

Defect

Intrare/iesire

Mesaj alarma

ct

ect

posibile

         

Alarma S1:

Lipsa

Verificati cablul de

tensiunii la

intrarea

IN02 /D01

tensiunii la intrarea IN02 /D01 alimentare

alimentare

transforma

alimentare si cablul de alimentare nu sunt

torului

bine fixate sau sunt deteriorate;

Nr. Tip Cauze Defe def Defect Intrare/iesire Mesaj alarma ct ect posibile Alarma S1: Lipsa Verificati

.

conectat corespunzator;

Nr. Tip Cauze Defe def Defect Intrare/iesire Mesaj alarma ct ect posibile Alarma S1: Lipsa Verificati

intreruperi;

Nr. Tip Cauze Defe def Defect Intrare/iesire Mesaj alarma ct ect posibile Alarma S1: Lipsa Verificati
 

Deranjamente echipament

Lipsa tensiunii,

IN03/D02; D03;

C121 Una din infasurarile fazei fara tensiune s-a defectat;

Alarma S2: Lipsa tensiune pe faza R; S; T

pe una din

D04

Unul din condensatoarele fazei fara tensiune s-a defectat;

faze, la iesirea

transforma torului

Una dintre diondele fazei fara tensiune nu mai functioneaza;

Una din legaturile ce unesc piesele transformatorului s-a deteriorat sau s-a distrus;

.

 

Una dintre lipiturile prin care au fost prinse elementele semiconductoare sau electronice s-a dezlipit.

Unul elementele invertorului nua fost conectat corect sau nu face contact cu conductorul de legatura;

Dispozitivul de comanda a tiristorului functioneaza eronat;

 

Lipsa

 

Dispozitivul de comanda a tiristoarelor nu

 

tensiunii la

I03/D05

functioneaza;

Alarma S3: Lipsa

.

iesirea

Tiristoarele invertorului s-au defectat;

tensiune iesire

transforma

O parte din circuit s-a distrus;

torului

Producerea unui scurtcircuit, care a condus

       

la arderea sigurantelor fuzibile ce asigura protectia transformatorului

 
   

I12; I7;I8/D6;

 

Alarma S4:

D7;D8

Sursa de alimentare functioneaza defectuos

Suprasarcina la

Parametrii

Cablurile de legatura dintre sursa de alimentare

eronati la

si transformator nu sunt adecvate

iesire; Tensiune

iesire

Conexiunea dintre sursa de alimentare si

gresita la iesire;

transformat

transformator nu a fost realizata cum trebuie Trasformatorul nu este ecranat;

.

or

Exista o sursa perturbatoare in zona; Poluarea elecrtromagnetica din zona de lucru depaseste limitele specificate de producator; Ecranul de protectie (electromagnetica) al trasformatorului s-a deteriorat sau distrus local;

Frecventa eronata la iesire

 

Supraincalzi

 

Izolatia cablului de legatura s-a deteriorat;

Alarma S5:

re excesiva

Una din legaturile interioare alea

Curentul care strabate circuitul respectiv este

Dispozitivul s-a

I6/D9

transformatorului nu face bine contact cu mufa

incalzit excesiv

de conectare (legatura);

mai mare decat curentul nominal

Sursa de racire s-a defectat;

Aparitia unui curent marit datorat unui scurcircuit intre spire;

Uleiul transformatorului s-a saponificat;

.

Curentul cerut de consumator este mai mare decat curentul nominal de functionare al transformatorului;

Producerea unui scurtcircuit pe linia de alimentare a consunatorului, cau chiar in cadrul consumatorului montat la bornele transformatorului;

Contactele sunt slabite. Contacte imperfecte; Contacte uzate (depilizate); Depnerea prafului.

Lista defecte

Organigrama pentru verificarea defectelor. Aceasta este intocmita in functie de baza de reguli realizata anterior.

R E S E T / P O R N I R E

Organigrama pentru verificarea defectelor. Aceasta este intocmita in functie de baza de reguli realizata anterior. R
Organigrama pentru verificarea defectelor. Aceasta este intocmita in functie de baza de reguli realizata anterior. R
  • V E R I F I C A R E E X I S T E N T A

A V A R I I

E X T E R N E

D A O U T x y = z N U
D
A
O U T x y = z
N U
S T O P
S T O P

I N T E R N E

A V A R I I

  • V E R I F I C A R E E X I S T E N T A

D A N U
D
A
N U
S T O P
S T O P

D E R A N J A M E N T E

V E R I F I C A R E

D A N U
D
A
N U

F U N C T . C U

D E R A N J A M E N T

P E R M I S I E S T A R T /

F U N C T I O N A R E

Organigrama verificare defecte

Concluzii:

Forma în care sunt scrise regulile ajută un operator să răspundă la întrebări ca:

• care sunt modificările survenite în urma evenimentelor petrecute în staţie ? • care cauze au determinat comportarea observată a staţiei?

Având în vedere că la crearea bazei de reguli s-a ţinut cont de faptul că la producerea unei avarii, fie pe barele staţiei fie pe un circuit racordat la acestea, dispare tensiunea, se poate considera că s-au luat în considerare toate defectele posibile. Acest lucru este confirmat şi de studiile de caz analizate în , unde:

• Toate situaţiile de incidente şi avarii plauzibile furnizate sistemului expert au condus la stabilirea unei diagnoze corecte a situaţiei existente. • Toate situaţiile de incidente şi avarii neplauzibile furnizate sistemului expert DIASE au

condus la un refuz de a stabilii o diagnoza