Sinuciderea

Ipoteze-teze-concepte

David Emile Durkheim s-a nascut la Epinal,pe data de 15 aprilie 1858.Provine dintr-o
familie cu o puternica traditie religioasa.Studiaza in tinerete ebraica si doctrina
talmudica,isi continua studiile la scoala normala superioara obtinand diplome la doua
bacalaureate,unul la litere si unul in domeniul stiintelor.Nu se opreste aici continuandu-si
activitatea intelectuala si dorinta de a cuceri cat mai mult din misterele societatii
sustinadu-si doctoratul in filozofie,teza de doctorat fiind o viitoare publicatie “Diviziunea
muncii sociale” la care s-a alaturat o alta teza complementara realizata in limba latina
referitoare la contributia lui Montesque,urmatorii doi ani petrecandu-i la studii in Paris si
Germania.Primele publicatii sunt “Studii recente asupra stiintelor sociale” “Stiinta
pozitiva si morala in Germania” si “Filisofia in universitatile germane”.Experienta sa
pedagogica se formeaza in intervalul 1882-1887 timp in care Durkheim preda la 2 licee
din provincie,iar din 1887 remarcat fiind de directorul invatamantului superior in
Ministerul instructiei publice Louis Liard devine profesor de pedagogie si stiinta sociala
la Universitatea din Bordeaux,de altfel acesta fiind si primul curs de sociologie predat
intr-o universitate.
Emile Durkheim este sociolog de origine franceza,seful scolii pozitiviste,in sociologie
fiind considerat ca fiind “intemeietorul sociologiei stiintifice”.Pe intreaga durata a vietii
sale culturale Durkheim militeaza ca sociologia sa ocupe locul cuvenit in randul stiintelor
si sa aiba un statut academic recunoscut pe plan mondial.Incearca prin cunostintele sale
dobandite in timp si prin vasta capacitate intelectuala sa descopere provenienta catorva
din fenomenele fundamentale ale societatii,care mai departe sa fie fundament pentru
oricare va incearca sa desluseaca societatea.Durkheim pare sa nu fie intru totul sustinut in
afirmatiile sale,sociologi ca Auguste Compte,H. Spencer,Pareto sa nu impartaseasca
aceleasi pareri referitoare la dezvoltarea societatii.

1
In domeniul realizarilor pe plan stiintific exista de la articole si recenzii critice pana la
carti ce au constituit fundamentul sociologiei fiind considerate “adevarate comori ale
societatii”.In ordine cronologica au aparut: 1893 “Diviziunea muncii sociale” 1895
“Regulile metodei sociologige” 1897 “Sinuciderea si 1912 “Formele elementare ale
vietii religioase”.Dupa moartea sa sunt publicate alte lucrari importante din domneiu:
1923 “L’education morale” 1925 “Sociologie et philosophie” 1928 “Le socialisme”
1938 “L’evoluation pedagogique en France”.
Dupa o activitate impresionanta in domeniu sociologiei Durkheim este considerat de elita
sociologilor ca fiind “autorul cu cea mai mare contributie in fixarea academica a
sociologiei ca stiinta si in impunerea ei deplina in cercul stiintelor umaniste” dupa ce un
alt nume cu rezonanta in domeniu August Compte ii daduse numele si ratiunea de a
exista.
“Despre Sinucidere” este una din cartile ce l-au consacrat pe David Emile Durkheim in
istoria sociologiei universale.In aceasta lucrare Durkheim propune o analiza a
fenomenului social pornind de la definitii,structura,clasificare ajungand pana la aspectele
psihosociale si a influentei pe care sinuciderea o exercita asupra indivizilor unei societati
arhaice sau moderne. Sinuciderea este un fenomen social contemporan care se pare ca a
devenit o sustragere a individului in fata societatii,cu frecvente foarte ridicate.In anul
2000 numarul sinuciderilor era aproximativ de 815.000 de persoane in intreaga lume,ceea
ce insemna o rata a mortalitatii de 14,5% sau cu alte cuvinte un deces la fiecare 40 de
secunde.Sinuciderea reprezinta in urma cercetarilor efectuate a 13-a cauza de deces in
lume.Ce i-a determinat pe acesti oameni sa-si puna capat zilelor,sa renunte la tot ceea ce
insemna viata lor de pana atunci? ce si-au dorit si nu au avut pana in momentul in care in
mintea lor a incoltit aceasta idée? Sunt adesea intrebarile care si le pun cei ramasi fara
cei dragi,intrebari care nu isi mai gasesc raspunsul.
Dintotdeauna fenomenul sinuciderii a avut semnificatii diferite pentru
filosofi,medici,sociologi psihologi,dar si pentru diverse religii sau chiar pentru oamenii
obisnuiti.Sinuciderea a fost acceptata de o parte din membrii societatii ca fiind o
forma de eliberare a individului de problemele vietii sau a manifestarii spiritului de
libertate,in timp ce altii au condamnat si blamat persoana care a recurs la un
asemenea act extrem.Sinuciderea este definita de Emile Durkheim ca fiind “orice caz

2
 de moarte care rezulta direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ savarsit de
victima insasi si despre care aceasta stie ce rezultat va produce”, insa dificultatile de
definire sunt mai complexe.Repertoriul comportamentelor suicidare este extrem de
larg si divers,plecandu-se de la simplu gand de a pune capat vietii,de la ticluirea unui
plan de sinucidere pana la tentativele de sinucidere si savarsirea propriu zisa a
faptului.
Din perspectiva psihanalitica, sinuciderea este tratata ca o forma de
autoagresiune, un potential agresiv care nu se poate manifesta asupra unui obiect extern,
centrandu-se asupra propriului eu si sfarsind prin a-l distruge. .In cazul suicidului
intreruperea vietii nu trebuie privita de societate ca fiind un fapt clinic-psihiatric,ca pe o
boala de care individul sufera ci ca pe o dorinta de “a iesi” prin moarte dintr-o existenta
considerata de neacceptat pentru individ,o existenta care constringe si pe care individul o
respinge mental.Aceasta poate fi interpretata ca fiind o trecere simbolica intr-un alt
registru al vietii.Conceptul de “suicid” ne mai poate trimite si la ideea de “satul de viata”,
la convingerea ca viata nu mai merita traita, la dorinta de a nu se mai trezi din somn.(1)
Actul sinucigas concentreaza in el un intreg univers de sentimente umane: frustrarea, ura,
gelozia, pasiunea morbida, lezarea demnitatii, violenta proiectata asupra propriului eu,
toate se impletesc cu pierderea instinctului primordial al vietii.Factorii asociati unui
risc sporit de sinucidere sunt, in linii mari anxietatea, depresia si izolarea.

(1)Paikel, E.S. et al. Suicidal feelings in the general population: a prevalence study. British Journal of
Psychiatry, 1974, 124 : 460-469

3
Istoria sinuciderii
Filosofii greci ai timpului considerau ca viata nu merita pastrata decat daca se afla in
corelatie cu normele societatii in care individul traieste,cu demnitatea umana si daca viata
in general aducea mai multe satisfactii decat nenorociri,astfel acestia considerau o
nebunie pastratrea ei.Dintre toate civilizatiile antice,Roma este se pare cea mai toleranta
fata de fenomenul sinuciderii,interzicand sinuciderea din ratiuni economice si patriotice
pentru doua categorii sociale:sclavii si soldatii.Yolande Grise(2) a oferit date despre 314
cazuri de moarte voluntara a unor personalitati celebre din acea perioada adica un numar
considerabil mai mare decat cel pe care l-am putea gasi in Europa din 1300 pana in zilele
noastre
Evul mediu se remarca printr-o absenta totala a sinuciderilor ilustre fata de antichitate.In
scenele religioase reproduse de trupele ambulante de teatru sinuciderea era categoric
condamnata fiind considerata rezultat al disperarii inspirate de diavol.Insistand pe aceasta
explicatie,Evul mediu a transformat actul sinuciderii intr-un act cu totul
irational.Sinuciderea,fenomen indelung analizat si explicat prin simplu motiv al
dezgustului fata de viata nu era decat o categorie a nebuniei sau o melancolie profunda.
Renasterea insa ne ilustreaza un alt tablou al sinuciderii.Boccacio era surprins de
frecventa sinuciderilor savarsite prin spanzurare in acea perioada la Florenta,Erasmus de
Rotterdam se intreba ce s-ar intampla cu omenirea daca indivizilor nu le-ar mai fi teama
de moarte in conditiile in care acestia recurg din ce in ce mai des la actul suicid,iar Luther
dezvaluie epidemia de sinucideri din Germania in anul 1542,an in care de altfel apar
primele statistici referitoare la sinucidere Anglia fiind un exemplu in acest
sens(3).Specific renasterii este faptul ca oamenii descopera complexitatea acestui
fenomen,importanta sa revelatoare pentru conduita individuala.
Prin urmare fenomenul sinuciderii este unul general si nu se poate vorbi despre un val de
sinucideri pe termen lung.Ca orice fenomen social cunoaste perioade ascendente si
descendente in societate astfel primele crize financiare ale sec al XVIII-lea au determinat
cateva accese extraordinare.Anii crizei lui Law in Franta si cei ai falimentului Companiei
Marilor Sudului, in Anglia, reprezinta astfel de pusee, numarul sinucigasilor ajungand
brusc de la 20 in 1720 la 52 in 1721 la Londra(4). Sporeste tot in aceasta perioada

4
categoria sinucigasilor nevoiasi, din cauza crizelor alimentare, a iernilor grele, a bolilor,
razboaielor care bantuiau Europa.
Inadaptarea indivizilor in societate datorita conflictelor individuale si
colective,constrangerea societatii,marginalizarea indivizilor,somajul,pierderea statutului
economic,starea de nesiguranta provocata de competitia sociala sunt adesea cauzele unui
act de suicid.
Din studiile efectuate Durkheim descopera patru tipuri de sinucidere valabile inca din
cele mai vechi timpuri pana in zilele noastre.
a)Sinuciderea mecanica se datoreaza parerilor si convingerilor total diferite ale
indivizilor in raport cu societatea.Aparitia situatiilor delirante sunt de natura brusca
la fel si tentativa de sinucidere.
b)Sinuciderea melancolica tine foarte mult de constiinta individuala,depresia,tristetea
exagerata si singuratatea determina individul sa nu mai aprecieze relatiile cu oamenii
si lucrurile care-l inconjoara astfel recurgand la sinucidere.
c)Sinuciderea obsesiva nu se datoreaza unui fapt anume.Individul isi urmeaza idea
fixa de a muri si nimic nu-l poate face sa renunte la convingerea sa fanatica.
d)Sinuciderea impulsiva sau automata este la fel ca si cea obsesiva fara un motiv
anume.Este doar o reactie instantanee individuala,bolnavul neputandu-i-se impotrivi.
(5) Dupa clasificarea fenomenului se pot distinge si alte conceptii conform carora
“sinuciderea constituie prin ea insasi o nebunie speciala” sau “sinuciderea ar fi un
episod al uneia sau mai multor forme de nebunie,neintalnindu-se la subiectii cu
spiritul sanatos”. Date fiind aceste definitii nu se poate confirma intru-totul ca
sinuciderea este caracteristica doar persoanelor cu stari psihotice,aceasta intalnindu-se
si in societatile in care numarul persoanelor suferinde de tulburari psihice nu este
foarte mare si cu toate acestea rata sinuciderii cunoaste un nivel ridicat.

(2) Grise Yolande “Le suicide dans la Rome”,Paris,Les Bells Lettres,1982

(3)Minois, G., op.cit., p.70 Michael MacDonald si Terence Murphy arata ca se impune o anumita rezerva in
analizarea cifrelor care indicau o crestere spectaculoasa a sinuciderilor intre 1510 si 1580
(4) Minois, G. Op.cit. p. 198. Studiindu-se datele istorice, acum este sigur pentru toata lumea ca
dezvoltarea capitalismului reprezinta unul din factorii importanti ai cresterii ratei sinuciderilor in aceasta
perioada
(5)Durkheim, E. Despre sinucidere. (trad. Mihaela Calcan). Editura Institutului European, Bucuresti,
1993

5
Secolul al IXX-lea aduce o schimbare in dezbaterile cu privire la sinucidere,accentul
fiind pus mai mult pe cauzele fenomenului,fie ele de natura sociala ori
psihologica.Afirmatia cu privire la responsabilitatea individului asupra vietii sale trece pe
plan second,individul fiind din ce in ce mai manipulat de factori psihosociali,factori
asupra carora nu-si poate exercita controlul.In cautarea adevarului despre
sinucidere,societatea de-a lungul istoriei a trecut de la certitudini la indoiala,indoiala ce a
rezultat aparitia altor certitudini si iluzii cu privire la explicarea acestui fenomen.
Durkheim sustinea ipoteza existentei unei determinari sociale a sinuciderii. El a
observat ca fiecare popor are o tendinta colectiva de sinucidere bine determinata, care
este invers proportionala cu gradul de integrare a individului in social. Asertiunile lui,
precum sinuciderea preponderant masculina, rata scazuta a sinuciderii la
persoanele casatorite, intensificarea fenomenului in timpul crizelor economice si
scaderea numarului de sinucideri in timp de razboi, au fost verificate si
confirmate de numerosi cercetatori care i-au urmat. El vorbeste despre trei mari
categorii de sinucidere, in functie de cauzele care o determina:

sinuciderea egoista – aici intra indivizii cei mai slabi integrati in grupul lor familial,
religios si politic . Studiile arata ca o lipsa a coeziunii religioase face ca adeptii sai sa
fie predispusi actului de suicid in mai mare masura decat in societatiile in care
biserica actioneaza in scop moderator si este mult mai bine fumdamentata.Durkheim
realizeaza o comparatie intre rata sinuciderilor in randul protestantilor in raport cu cei
catolici,de unde rezulta ca protestantii inclina catre o gandire individualista,legatura
cu Dumnezeu nefiind directa,in timp ce catolicismul <<lasa loc mai mult gandirii si
reflectiei ».Familia este deasemenea un moderator al linistii launtrice si al stabilitatii
sociale pentru indivizii ce inclina catre un act de suicid.

sinuciderea altruista – se refera la societatile in care intalnim un grad de

integrare excesiv, putand justifica sacrificarea pentru grup aflandu-se in opozitie cu
sinuciderea egoista.Acest tip de sinucidere se datoreaza dependentei de societate.Eul
fiecarui individ nu mai apartine sie insusi aflandu-se in conflict cu spatial exterior si
anume societatea.Deplina incredere in functiile societatii induce in mentalitatea

6
 indivizilor un trai dependent de actiunile acesteia.In momentul in care societatea intra
in declin indivizii nu se mai regasesc social astfel recurg la actul de suicid.

sinuciderea anomica este cauzata de dereglarile mecanismelor sociale, care nu asigura

satisfacerea trebuintelor elementare.

Sinuciderea in Romanaia

Desi acum 100 de ani mass-media nu cunostea evolutia de care se bucura in zilele
noastre,rata sinuciderilor era destul de ridicata in randul bucurestenilor,iar motivele
pentru care acei oameni si-au curmat singuri viata au fost in mod izbitor aceleasi ca si
cele din zilele noastre.(6)Schimbarile galopante de transformare a unei societati
premoderne intr-o societate moderna nu a fost tocmai o incercare usoara la care au fost
supusi locuitorii capitalei si nici intreaga tara.Nicolae Minovici scria in 1904 “Spre
deosebire de Occident unde sinuciderea este apanajul spatiului rural, la noi din contra,
orasele ne dau numarul cel mai mare de spanzurati. In el gasim acei indivizi care, lipsiti
de mijloace pentru sustinerea vietii si-au ales ca fel de sinucidere spanzurarea. Insasi
orasele le ofera adesea cauzele determinante ale spanzurarii”(7)
Potrivit studiului realizat de Nicolae Minovici pentru perioada 1891-19024 in Bucuresti
predomina sinuciderea prin spanzurare (136) de cazuri. Apoi urmau armele de foc(120
barbati si 8 femei); otravirile (46 barbati si 71 femei).Alte modalitati de curmare a vietii
la care se facea apel erau aruncarea in fata trenului sau pe fereastra ori asfixierea cu
monoxid de carbon.Varsta celor care recurgeau la actul de suicid era cuprinsa intre 30-60
de ani,in majoritate divortati,vaduvi sau celibatari.Iata cum asertiunile lui Durkheim
precum sinuciderea este preponderant masculina, rata crescuta a sinuciderii la
persoanele celibatare, intensificarea fenomenului in timpul crizelor sociale se aplica si in
societatea romaneasca. Categoriile cu rata cea mai mare de sinucidere erau in ordine:
persoane fara profesie (prostituate, vagabonzi, hoti), menajere, cizmari, muncitori si
comercianti, functionari, tamplari, brutari, birjari, zugravi, zidari, cantareti, cojocari .Pe
etnii, ungurii (48

7
cazuri, 39 barbati si 9 femei) au inregistrat cel mai mare numar de sinucideri pe
perioada studiului, urmati de romani (23 cazuri-19 barbati si 4 femei), transilvaneni
(18 cazuri, 14 barbati si patru femei).La capitolul cauze ale fenomenului ce parea ca ia o
amploare uimitoare sunt mentionate frustrarile si neimplinirile cotidiene cauzate de
“alcoolism, alienatie, mizerie, certurile de familie, boli cronice, pasiuni, lipsa
ocupatiei, datoria de bani sau alte motive necunoscute”.(8)

Dinamica sinuciderilor in Bucuresti in perioada 1986-2004.

(9)
Grafic nr.1

(6) Majuru, A., cf. Luminita Valcea, De ce se sinucideau bucurestenii acum un secol? Evenimentul Zilei,
11 iulie 2004
(7)Nicolae Minovici “Studiul asupra sinuciderii” 1904
(8)Idem
(9) Datele statistice sunt preluate de pe situl Institutului de Medicina Legala www.legmed.ro

8
O.M.S. (2002) a dat publicitatii o statistica privind sinuciderea in Romania, pe
grupe de varsta (10). De la inceput, se poate remarca faptul ca exista un numar
semnificativ de copii si tineri care se sinucid in Romania. Categoria de risc mare
este cuprinsa in intervalul de varsta 45-54 de ani, deci varsta maturitatii active.

Numarul de sinucideri pe categorii de varsta

2003

Grafic.2

Rata sinuciderilor in Romania(11) urmeza tendinta evolutiei fenomenului din

celelalte tari europene: rata sinuciderilor la barbati este semnificativ mai mare
decat la femei. La noi, rata de suicid feminin este aproape constanta din 1990 si
pana in 2002. In ceea ce-i priveste pe barbati, rata sinuciderilor a crescut
spectaculos din 1990 pana in 1995, pastrand in continuare pana in 2002 o
tendinta de crestere, dar usoara. De asemenea si rata de sinucidere la nivelul
tarii, dupa o crestere mai accentuata intre 1990 si 1995, se plaseaza si ea pe
aceeasi tendinta pana in 2002, dar nu semnificativa.

(10) Rapport Mondial sur la Violence et la santé, Organisation Mondiale de la Santé, Genève, 2004.
(11) Studiul pentru implementarea Planului de Actiune pentru Tineret, ANSIT. Gandul, 4 august 2005.

9
Sinuciderea in Romania pe categorii de varsta si sexe

2002

Grafic nr.3

10
In ceea ce privste metodele de sinucidere, in 2003, romanii au preferat
spanzuratoarea (70%), precipitarea (aruncarea de la inaltime sau in fata trenului,
a masinii – 9%), intoxicatiile (combinarea de substante letale sau medicamente,
intoxicarea cu monoxid de carbon sau cu gaz metan – 8%), submersia (4%).Metodele mai
violente de sinucidere sunt preferate de barbati, iar cele cu efect mai putin traumatizant
sau perceput ca atare, respectiv intoxicarea, taierea
venelor de catre femei.

Metode de sinucidere preferate de romani in

2003

Grafic nr. 4

Referitor la fenomenul sinuciderea una din cauze o mai poate constitui si relatie cu
insatisfactia fata de viata si cu pesimismul, fara ca sa existe date experimentale care sa

11
sprijine aceasta ipoteza sau alte corelatii facute. Intre neadaptare si somaj, o buna parte a
poupulatiei este dezorientata, manifestand frustrare, ceea ce poate duce fie la
criminalitate, fie la autoagresiune “sinucidere”. Ultimul Barometru de opinie publica(12)
prezinta starea de spirit a populatiei romanesti: ponderea populatiei care declara ca este
multumita de felul in care traieste in prezent (42%) o egaleaza aproape pe cea a
populatiei nemultumite (46%). Asteptarile privind traiul din anul urmator sunt impartite,
oamenii anticipand aproape in aceeasi pondere o situatie mai buna (34%) sau mentinerea
celei actuale (34%) si mai putin inrautatirea situatiei (20%). Un procent destul de ridicat
(11%) al populatiei traieste sub semnul incertitudinii.Cauzele percepute ca responsabile
pentru inrautatirea situatiei sunt considerate a fi mai degraba de natura economica:
salariile/pensiile mici,preturile mari,somajul si boala.

Starea de spirit a populatiei romanesti

2004

Grafic nr.5

Concluzii

Sinuciderea este un fenomen extrem de prezent pe toate meridianele lumii inca din cele
ami vechi timpuri.A fost accepata in perioada antica,blamata in evul mediu si usor
marginalizata in perioada renasterii.Prin cartea sa Durkheim incearca sa cuprinda din
imensitatea acestui fenomen cateva din cauze,clasificari si consecinte ale

12
sinuciderii,lasand cartea “Despre Sinucidere” ca un inceput pentru sociologii ce aveau sa
ii urmeze calea.Cartea insa nu este dedicata doar celor din domeniu ci reprezinta si o
fereastra deschisa catre cei ce vor sa inteleaga fenomenul sinuciderii fara a mai blama si
condamna pe cei ce ajung sa savarseasca acest act de disperare.

(12) Barometru de Opinie Publica, Gallup Organization Romania Metro Media Transilvania la cererea
Fundatiei pentru o Societate Deschisa. Mai 2004, p.10.

Slab integrati in grupul lor familial, religios si politic,invadati de tristete si depresiii

profunde,dezamagiti de societatea in care traiesc ori doar urmandu-si idea fixa a mortii
indiviizii recurg in final la acelasi act de suicid societatea actionand in mod diferit de la o
societate la alta,de la o epoca la alta
(12) Barometru de Opinie Publica, Gallup Organization Romania Metro Media Transilvania la cererea
Fundatiei pentru o Societate Deschisa. Mai 2004, p.10.

13
 Chirila Silvia Georgiana

Rise,seria 1,grupa 1,an 2

14