Lucrarea nr.

10
Dispozitive multijoncţiune

1. Scopul lucrării.
Se determina experimental caracteristicile statice ale unor dispozitive
multijoncţiune (tiristor si triac).
2. Consideraţii teoretice.
2.1 Tiristorul
Tiristorul este o structură pnpn prevăzută cu un electrod de comandă,
denumit grilă sau poartă şi notat pe schemă cu GD (Gate = poartă),
fig.10.1.a.
p1 J1 n1 J2 p2 J3 n2 A
A ---- K K
+ + + - - + + + ----
+ + + - - + + + ----
+ + + - - + + + ----

G
c)
a) G

A D1 IA D2 IA+IG D3 K

b) G
Fig. 10.1
Regiunile laterale sunt puternic dopate cu impurităţi pe când cele
centrale sunt slab dopate cu impurităţi. Tiristorul va conduce curent electric
numai de la regiunea exterioară de tip p, numită anod (A), la regiunea
exterioară de tip n, numită catod (K). Cel de-al treilea electrod, numit grilă
sau poartă si notat cu G, corespunde regiunii interne de tip p. Simbolul
adoptat pentru tiristor este dat în fig. 10.1.c.
Din structura tiristorului rezultă că el are trei joncţiuni: două laterale,
notate cu J1 şi J3 şi una centrală notată cu J2, fig. 10.1.a., cele trei joncţiuni
corespunzând unor diode D1, D2, D3 conectate într-o schemă echivalentă a
tiristorului ca cea din fig.10.1.b.
Pentru analiza funcţionării se consideră catodul drept origine a
potenţialelor, fig. 10.2, şi în funcţie de polaritatea tensiunii UAK aplicată între
anod şi catod se disting două situaţii:
1. Dacă se aplică o tensiune UAK < 0 (cu polaritatea pozitivă pe catod şi
cu cea negativă pe anod), În acest caz tiristorul se considera blocat, prin el
circulând totuşi un curent rezidual invers IR de valoare foarte mică. Creşterea
tensiunii UAK peste o anumită valoare notată cu UBR si numită tensiune de
străpungere conduce la distrugerea tiristorului.
59
 J1 J2 J3
A K A K
p1 n1 p2 n2
G UGK
UGK -
G + UAK > 0
+ UAK > 0 -
UAK < 0
- UAK < 0 +
b)
a)
Fig. 10.2
2. Dacă se aplică tiristorului o tensiune UAK>0 (cu polaritatea pozitivă
pe anod şi cu cea negativă pe catod) tiristorul continuă să rămână blocat
deoarece cele doua joncţiuni J1 şi J3 (respectiv diodele D1 si D3) vor fi
polarizate direct iar joncţiunea J2 (dioda D2) va fi polarizată invers. Totuşi în
această situaţie există două posibilităţi ca tiristorul să intre în conducţie, şi
anume:
a) prin mărirea tensiunii UAK până la valoarea tensiunii de autoaprindere,
notată cu UB0 (care corespunde lui IG=0). Această metodă de aprindere a
tiristorului nu este recomandată deoarece în cazul unor folosiri repetate
apare pericolul de distrugere a structurii semiconductorului.
b) prin injectarea unui curent IG în electrodul de comandă, fig.10.3.a.
+ UA A

IA
J1 J2 J3 T1
A K
p1 n1 p2 n2 IB1=IC2 α1

IG T2
G
+ UGK - α2 IB2
UAK > 0 G IG
+
IK = IA+IG
a)
K
b)
Fig. 10.3
În acest caz tiristorul se echivalează printr-o combinaţie de două
tranzistoare complementare, conectate ca în fig.10.3.b. Tranzistorul pnp (T1)
este echivalent regiunilor p1n1p2 iar tranzistorul npn (T2) corespunde
regiunilor n2p2n1. Astfel, regiunea n1 îndeplineşte simultan funcţia de baza a
lui T1 si funcţia de colector a lui T2, iar regiunea p2 joacă rolul de bază a lui
T2 şi colector lui T3.
Folosind circuitul echivalent se pot scrie relaţiile:
IA = IC1 + IC2
I K = IA + IG
60
 Curenţii IC1 si IC2 au expresiile:
IC2 = M (α2IK + IC0/2)
IC1 = M (α1IA + IC0/2)
unde: M – factor de multiplicare într-o joncţiune polarizata invers, acelaşi
pentru ambele tranzistoare;
α1,α2 – factori de transfer în curent ai celor două tranzistoare;
IC0 – curentul rezidual al joncţiunii centrale (curent care ar trece prin
joncţiune în absenţa celorlalte doua joncţiuni).
Eliminând între cele patru ecuaţii pe IC1, IC2 şi IK rezulta:
M ( I C0 + α 2 I G )
IA =
1 − M (α1 + α 2 )
La tensiunile anodice inferioare celei de străpungere M=1 şi curentul
anodic are expresia:
I C0 + α 2 I G
IA =
1 − (α1 + α 2 )
Amorsarea tiristorului are loc atunci când curentul anodic dat de relaţia
anterioară tinde să crească la infinit, adică atunci când are loc condiţia:
α1+α2 = 1
În acest caz curentul anodic poate lua orice valoare, limitată doar de
parametrii circuitului exterior, tiristorul trecând în starea de conducţie în salt.
După amorsare, electrodul de comandă (poarta) nu mai poate influenţa
curentul prin tiristor deoarece IG << IA.
Caracteristica statică de funcţionare a tiristorului, care reprezintă
dependenţa IA=f(UA), pe care sunt definiţi parametrii electrici statici mai
importanţi, este dată în fig.10.4.
IA
C
2

IG2 > IG1 > IG = 0

IL B
A
IH
-UBR
-UA O UH UB0 UA
1
3

Fig.10.4.
61
 Pe aceasta caracteristica se pun in evidenta:
- caracteristica de blocare la polarizare directă (1), care corespunde
situaţiei în care tiristorul este polarizat direct (anodul pozitiv şi catodul
negativ) dar necomandat (IG =0). În acest caz tiristorul este blocat, curentul
prin el fiind foarte mic. Dacă se creşte UAK curentul rămâne în continuare
redus, iar la atingerea valorii UB0 numită tensiune de autoaprindere, are loc
intrarea în conducţie a tiristorului.
- caracteristica de conducţie (2) este valabilă după ce tiristorul a intrat
în conducţie. Curentul prin tiristor în momentul intrării în conducţie se
numeşte curent de acroşaj al tiristorului şi se notează cu IL. După acest punct
curentul prin tiristor creste aproximativ liniar, cu o pantă foarte mare, care
reprezintă rezistenţa circuitului în care tiristorul este montat şi care limitează
de fapt acest curent.
Scăzând valoarea tensiunii la bornele tiristorului se va observa că,
curentul prin tiristor se va menţine încă sub valoarea de acroşare IL si anume
până la punctul notat IH numit curent de menţinere. Dacă în continuare
tensiunea la bornele tiristorului scade şi mai mult, tiristorul se blochează
(IA=0). Tensiunea la care se blochează se notează cu UT0 şi se numeşte
tensiune de prag.
- caracteristica de blocare la polarizare inversa (3), numită şi
caracteristică inversă. La o mărime a tensiunii inverse aplicate, notată cu UBR
se produce străpungerea tiristorului.
Caracteristica tiristorului prezintă o porţiune de rezistenţă negativa
(AB), care nu poate fi parcursa lent nici pentru valori mai mari ale rezistenţei
de sarcină.
Amorsarea unui tiristor pe poarta presupune cunoaşterea caracteristicii
de poarta şi a limitărilor impuse joncţiunii grila catod.
In cataloage se prezintă de obicei zone de amorsare sigură a unui
tiristor pe caracteristicile de grila (conform fig.10.5.)
I0
A 1
IGmax PGmax
3
zona 2
de amorsare
sigură B

UGmax UG
zona de amorsare
nesigură
Fig 10.5.
62
 2.2 Triacul
Triacul sau tiristorul bi-directional este o structură cu cinci straturi
comandată printr-un electrod de comandă unic. Datorita faptului că triacul
este un dispozitiv cu conducţie bidirecţionala, electrozii lui principali nu mai
pot fi denumiţi anod sau catod, adoptându-se termenii: terminalul 1 (T1) si
terminalul 2 (T2), primul fiind considerat de obicei electrod de referinţă.
Traseul, sensul curenţilor principali (IT) şi de comanda (IG) pentru
funcţionarea triacului în doua cadrane, împreună cu simbolul grafic şi
caracteristica curent tensiune sunt date in fig.10.6.

T2 (-) T2 (+) T2

n4 p1 n4 p1

n1 n1

p2 p2 G
n3 n2 n3 n2
T1
G (-) T1 (+) G (+) T1 (-)
a) b) c)
Fig.10.6
În fig.10.6.a. terminalul T2 este pozitiv şi poarta G pozitivă. În acest caz
structura se comporta ca un tiristor convenţional, construit din straturile
p1n1 p2n2.
În fig.10.6.b. terminalul T2 este negativ şi poarta G negativă. Structura
se comportă ca o structură cu cinci straturi cu emitor auxiliar în circuitul
electrodului de comandă. Terminalul T1 joaca acum rolul de anod al
structurii principale p2n1p1n4 iar joncţiunea n3p2 constituie emitorul auxiliar
polarizat direct de tensiunea de comanda a porţii.
Deoarece curentul principal din structură influenţează curentul de
comandă injectat prin electrodul de poartă, amplitudinea curentului IG
necesar pentru amorsare este diferită de la un mod de funcţionare la altul.
În cazurile în care cei doi curenţi circulă în acelaşi sens (spre terminalul
de referinţă T1) sensibilitatea la comandă este mare, curentul cerut pentru
amorsare fiind mic.
Tensiunea de întoarcere UB0 (pentru IG = 0) trebuie să fie mai mare decât
valoarea de vârf a tensiunii alternative aplicată triacului în circuit pentru a se
putea asigura amorsarea dispozitivului prin curent de poartă la orice valoare
instantanee a tensiunii de alimentare. Daca întâmplător, tensiunea UB0 este
depăşită, triacul intră in conducţie rămânând în această stare pană când
curentul sau anodic devine mai mic decât curentul de menţinere IH.

63
 3. Desfăşurarea lucrării.
3.1. Se realizează montajul din fig.10.7. pentru măsurarea
caracteristicilor tiristorului
RL
mA +
IA

A
VAA S2
RG G V
+ mA
S1 VGG VG VAK
V K
- -

Fig 10.7
Pentru realizarea montajului este necesară următoarea aparatură:
S1– sursa de tensiune continua stabilizata, reglabila (0-10V curent continuu.);
S2– sursa de tensiune continua stabilizata, reglabila (0-50 V curent continuu);
mA – miliampermetru de curent continuu;
V – voltmetru analogic sau numeric de curent continuu.
3.2.Se fixează tensiunea VAA a sursei S2 la două valori şi se modifică
tensiunea VGG a sursei S1 pană ce tiristorul intră în conducţie. După
amorsarea tiristorului tensiunea VGG se aduce la zero. Apoi se scade VAA
pană ce se atinge curentul de menţinere IH când tiristorul iese din conducţie.
Cu datele obţinute se completează tabelul 10.1.
Tabelul 10.1
VAA = 25 V IG [mA]
UG [V]
IH [mA]
UH [V]
VAA = 12 V IG [mA]
UG [V]
IH [mA]
UH [V]

Se va nota cu atenţie tensiunea de grila la amorsare şi curentul de grila.

64
 3.3. Se realizează montajul din fig.10.8. pentru măsurarea
caracteristicilor triacului RL
mA
IT

T2
VAA S2
RG G
mA V

S1 VG VT1T2
VGG V T1

Fig 10.8
Pentru realizarea montajului este necesară aparatura descrisă la punctul 3.1
Se fixează tensiunea VAA a sursei S2 la 25V şi se modifică tensiunea VGG a
sursei S1 pană ce triacul intră în conducţie. După amorsarea triacului
tensiunea VGG se aduce la zero. Apoi se scade VAA pană ce se atinge curentul
de menţinere IH când triacul iese din conducţie.
Se repetă procedura descrisă mai sus pentru toate cele patru cadrane de
funcţionare ale triacului completându-se tabelul 10.2
Tabelul 10.2
IG [mA]
VGG>0 UG [V]
IH [mA]
UH [V]
VAA =+25 V IG [mA]
VGG<0 UG [V]
IH [mA]
UH V]
IG [mA]
VGG<0 UG [V]
IH [mA]
UH [V]
VAA =-25 V IG [mA]
VGG>0 UG [V]
IH [mA]
UH [V]
Observaţie:
La inversarea polarităţii tensiunii de alimentare VAA sau tensiunii de grila VGG se
va inversa şi polaritatea aparatelor de măsură corespunzătoare.
4. Conţinutul referatului.
4.1. Schemele montajelor folosite la ridicarea caracteristicilor tiristorului şi triacului;
4.2. Concluzii referitoare la modul de funcţionare a tiristorului si triacului.

65