Sunteți pe pagina 1din 2

Greierele și furnica

De La Fontaine

Fabula este o specie a genului epic, în versuri sau în proză, în care persoanajele sunt animale,
plante sau obiecte puse în situaţii omeneşti prin intermediul cărora autorul satirează vicii şi defecte cu
scopul de a le întrepta.
Poet, dramaturg, romancier si membru al Academiei Franceze, La Fontaine s-a născut în Franta,
într-o familie de burghezi si este considerat cel mai cunoscut fabulist al lumii.
Textul ales de mine se numeste “Greierele si furnica” si este un text epic scris in versuri, în care
sunt scoase în evidență anumite forme de comportament sau trăsături morale negative.
Titlul textului ne introduce, dupa cum insasi definitia o spune, intr-o lume a animalelor in care,
vom vedea pe parcurs, sunt satirizate anumite defecte umane cu scopul de a le indrepta.
La fel ca orice fabula, textul propus este alcatuit din doua parti: intamplarea propriu-zisa si
morala. Inamplarea propriu-zisa cuprinde actiunea textului.Personajele principale sunt: greierele –
simbol al artei, poet și cântăreț, simbol al unei vieți senine, lipsite de griji și furnica – simbol al economiei
și prudenței, dar și iubitoare de cântec și poezie.
Actiunea acestei poezii epice este relativ simpla. In incipitul textului, il vedem pe greiere care,
realizand ca vine iarna si el nu are nicio provizie stransa, apeleaza la furnica in speranta ca aceasta il va
ajuta cu provizii. Textul ne-o prezinta pe furnica, o adevarata gospodina harnica si strangatoare, al carei
musuroi „sta cladit cu tot ce-ai fi ravnit”. Greiere implora mila furnicii care, dupa parerea lui, nu cere
mult de la aceasta, doar „niscai boabe de-mprumut, pana pe la martisor. Vreau sa rabd dar nu sa mor”.
Este ilustrat astfel, portretul omului atat de des intalnit in zilele noastre, care ajunge pe ultima suta de
metri fiind, uneori, prea tarziu pentru a mai face ceva si a-si schimba conditia sociala, multumindu-se
cu mila celor din jur si complacandu-se intr-un trai mai putin decat umil.
In disperarea sa, greierele o caracterizeaza pe furnica fiind „zgarcita, bat-o vina”, aceasta
mustrandu-l pe greiere pentru lenea de care da dovada si pentru nepasarea pe care a manifestat-o pana
acum. Cu multa sinceritate, greierele recunoaste ca „asta vara am cantat/nopti cu nopti si zi cu zi” ,
moment in care furnica, satula probabil de aceasta situatie, ii spune „Ai cantat?Imi pare bine!/Acum
joaca daca-ti vine” si ii inchide usa in nas.
Finalul textului, constituie ultima parte a fabulei – morala. Asadar, putem spune ca morala este
aceea ca oamenii care nu isi planifica viata si dau dovada de nepasare, o vad doar ca pe o distractie, fara
a se pregati pentru vremurile vitrege ce ii pot astepta.
Unii muncesc din greu pentru a-si asigura existenta ( furnica), pe cand altii huzuresc( greierele) si traiesc
de azi pe maine fara a pune ceva la adapost. Putem afirma ca prin aceasta fabula, Jean de la Fontaine,
doreste sa atraga atentia asupra acestui gen de comportament, fabula fiind foarte potrivita pentru a fi
studiata impreuna cu prescolarii, deoarece un comportament adecvat trebuie format, cizelat si insusit
inca de la o varsta cat mai frageda.
O alta caracteristica a fabulei, dupa cum s-a observant prin prezentarea actiunii, o reprezinta
personajele care provin din lumea vituitoarelor si care prezinta caracteristici preluate din viata
oamenilor: ignoranta, lene, nepasare, indiferenta etc.
Sunt lesne de remarcat trasaturile personajelor. Astfel, observam ca greierele intruchipeaza tipul
de caracter lenes si indiferent fata de viitorul care se arata a fi sumbru datorita actiunilor sale, dar care
se complace in aceasta situatie, si furnica, ce intruneste toate caracteristicile unei persoane muncitoare,
harnice, dedicate construrii unui trai mai bun, dar care refuza sa ii mai ajute pe cei din jur care nu
prezinta altceva decat indiferenta fata de propria lor viata.
Prin argumentele aduse, putem afirma cu tarie ca textul in versuri “Greierele si furnica”, apartine
speciei epice, fabula.