rI. CoNTINUTTATE .....-........

ll,
Interpretarea grafrcda continuit[fii unei funcfii, continuitatea intr-un punct gi
pe o mu[ime .............,..... 133
Operalii cu funcfii continue .....-.....-:.-.-.. 133
Proprietatea lui Darboux, existen{a solufiilor unor ecuafii, semnul unei
funcfii continue t37
Le gltura continuitate -mdrginire 14t
III. DERIVABILITATE t45
Probleme care conduc la conceptul de derivat[ 145
Derivabilitatea unei funcfli intr-un punct pe o mulfime, func]ia derivati r45
Derivatele func{iilor uzuale ............:...... 147
Legltura continuitate-derivabilitate, derivate laterale 152
154

- SffiTffi"ffi",1i1"1'"Iiilf;':*'::::::1111 :::::::: :: :::::: ::::::::: :::::: ::: ::::::::::: 156

Derivata funcfiei inverse 158
Interpretarea geometric[ a derivatei unei func{ii intr-un punct ........ l6l
Derivate de ordinul doi gi de ordin superior .............. til
oaplica{ie:R6d[cinilemultiplealeecua{iilorpolinomiale(extindere)................ 167
Puncte de extrem, Teorema lui Fermat t70
Teorema lui Rolle, Lagrange, Cauchy 173
Consecinle ale Teoremei lui Rolle. $irurile lui Rolle 175
Consecin{e ale Teoremei lui Lagrange, monotonia unei func1ii
calculul derivatei unei func{ii intr-un punct ....... 177
Regulile lui L Hospital .............. 181
Rolul derivatei int6i in studiul funcfiilor, puncte de extrem, monotonie 186
Rolul derivatei a doua in studiul funcfiilor, concavitate, puncte de
189
IV. REPREZENTAREA GRAFTCA,L TUXCIILOR r93
Reprezentarea graficL a ecuafiilor, utilizarea graficelor in determinarea
num[rului de solulii ale unei ecua{ii 198
Conicele ca locuri geometrice remarcabile 201
Reprezentarea grafici a conicelor 205
Probleme recapitulative de analizl 209
213

232
 CUPR'NS

ELEMENTE DE CALCUL MATRICEAL $I SISTEME DE ECUATII

J
J
Noliunea de permutare. inmullirea permutdrilor """"""" J
Proprietilile inmullirii permuterilor .......'... " "
4
Inversiuni. Semnul unei permutlri ...'.".'"'
9
9
Nofiunea de matrice. Mullimi de matrice
11
Operalii cu matrice
23
III. DETERMINANTI 23
No{iunea de determinant ...........
25
Proprietif ile determinantilor
29
Calculul determinanlilor'......'....
l96l 37
rv. sIsrEME DE ECUATTI LINTARE ...........
)t
Matrice inversabile in -'/'((A)
40
1MI. 42
Sisteme Cramer
44
Rangul unei matrice
48
Studiut compatibilitdlii qi rezolvarea sistemelor liniare
54
Metoda lui Gauss de rezolvare a sistemelor liniare
56
tung, Aplicalii ale determinanlilor in geometria analiticd
59
Probleme recapitulative de algebr[

)l I,
ELEMENTE DE ANA LIZ4.. MATEMATICA

r. LIMITE DE FUNCTTI .............:.:........-.........

63
:ala,
Noliuni elementare despre mu[imi de puncte pe dreapta real6, intervale """"""' :._:...:..:...:.:...:....... 63
65
M[rginire, simbolurile + co gi - co, dreapta incheiata, vecin6t6fi
68
Funcfii reale de variabild real[ .........
7l
Funclii ra{ionale
77
$iruri de numere reale, giruri monotone, giruri mlrginite :"""""""""
a$t
comportarea valorilor unei funclii cu grafic continuu cand argumentul
80
se apropie de o valoare dati..........
n€, qiruri convergente, proprietd{i 80
Limita unui gir cu vecin6tifi,
85
Operafii cu giruri convergente sau care au limiti
88
lu Limita girurilor monotone, criteriul de convergenfd al lui Weierstrass
93
94
Trecerea la limit[ in inegalitSli, criteriile major[rii 9i clegtelui
1

Num[ru] e, girul (l+ a,)i ct an ) 0, an* 0 ......."""'

iti, 96
101
Alte metode pentru calculul limitelor de giruri
105
$iruri recurente ............... t07
Limita unei func,tii intr-un punct, interpretare grafici
110
Operafii cu limite de funcfii. Limitele funcfiilor elementare
115
Calculul limitelor de funclii, caztri exceptate
t20
Criterii de existenfd a limitelor de funclii cu vecin[t[!i, cu limite laterale
123
Asimptote
23r
urma ELEMENTE DE CALCUL MATRICEAL
alizal
9' STSTEME DE ECUATil LINIARE

NOTIUNEA DE PERMUTARE
iNnnullrRnA PERMUrArulon
1010
Am vizut in clasa aX-a cd o permutarea unei multimi nevide A esteo funcfie bijectivd definit6 pe,4
cu valori in A, iar dacl mulfimea A are n elemente, atunci numtrrul permutlrile sale este z !.

fl
Vom folosi nofiunea de permutare pentru definirea, in capitolul ,,Determinan[i", a unei caracteristici
numerice, numiti determinantul unei matrice. Pentru acest scop este suficient si considerim permutirile
mullimii 11,2, ..., nl, n e N*. Notim mulf;mea acestor permut[ri cu ,S, qi o numim mulfimea permutdrilor
liturii. de gradul n.
utului
De obicei, o permutare o € ,S, se noteazl printr-un tablou de tipul:
nicu
liturii. (t
o:[o(t) z 3 n)
o(2) o(3)
"@)|
Prin aceasti scriere, compunereapermutlrilor (pe care o not[m multiplicativ) se face foarte ugor.
renli:
)GAN Astfel, dac6 o,r e^9, iarq(i) =-1, oA:
fi atunci (o.r)(i): (otXr): o(r(i)): o(/): fr, deci
ilNU compunerea se face dupl urm[toa?,,sche(':

o,:( t o(2)
2 i* ,)'I f , 2 ... i n):
etare:
ro$u
[o(l) k o(n)/ [ (t(t) r(2) j ... r(n))
terta: (t 2 ... i ... n)
:lr.
\$oL
\... k ...)

De exempru , dacd o,r. r,,

":[1 ? i 1) ,r
, :(l : '^ 1) , ,*"t
(t234\flz34\(t234\r:r
or:l(a I 3 zJ[r
_ll. 3
^ 4 2) [+ 3 z -lqi
t)''
(r 2 3 4)fl 2 3 4) (r z 3 4)
"":[r 3 4 r)lo r 3 r):1, t 4 3)'
Datoriti notafiei multiplicative, aceasti operafie se numegte inmulyirea permut5rilor. Deoarece
injectivitatea qi surjectivitatea sunt pdstrate prin compunere, rezulti c[ prin inmulfirea a doul elemente din
,S, obfinem un element din S,.

-<
PROPRTETATTLrc iNnnULTrRrI
PERM,UTANTT.ON
Am v[zut in clasele a IX-a gi a X-a c6, pe mullimea funcfiilor definite pe o mullime nevidi l cu
valoriinl,compunereafunc{iiloresteasociativi,funcfialnl.A-+A cu lr(x):x, x el esteelement
neutru gi orice func{ie bijectivi este inversabill.
 ProI
in consecinl6, inmullirea permutdrilor are, pe ,S,, propriet6lile:
a) este asociativd, deci (ot)<p : o(tq), Vo,t,q e S, '
(t23 r) Dgrtl
b) are element neutru, anume permutarea laentica e:
[t Z 3 ,),
Aur
deci oe;':;:'rl;;ir.' :
.
inversabilr, deci pentru o e s, exista o-, e s, astfel inc6t o o-'
: o-' ' o: e; peflnutarea o-r"u"
se nume$te inversa permutdrii o' :f
observafii. 1) pentru o c ,s,, permutarea o-' se obline schimbdnd locul celor dou[ linii
din tabloul care

definegte permutarea o.
(t23 4\ .,(+312)(1234)
Deexemplu,dacdo:[4 o':[, z 3 oJ:[3 4 2 t).
3 I z),at.o, EegI
2) inmullirea permutlrilor pe S,, n > 3 nu este cornutativi, deci, in general, or' * 7'o pentru drr,
o,t e s,
ln situalia particular[ in care, pentru permutirile o,t e S,, avem or : to, vom spune cl cele dou6 Ltor

permut[ri comut[.
3) Proprietdlile inmullirii permutlrilor ne permit sd definim, pentru o permutare o e S,, puterile
intregi ale lui o, astfel:
M
[g'o'...'o, Pentru keN*
l.-.----r-..
I kon

oo=j e ,
[(o-*;-',
pentrut=0
penffu ke z\N
:l'3
Din aceast[ defrnilie reztiltdca or ' oP = ok*P qi (oo )o = o@ , Y k,p e Z'
:d
DacS o,t,g e S, avem echivalenfele:
a) oq <> r:9
ot: dEtt
b) qo <) r:9
to:
: e (o-to)t = (o-ro)q <> e' :e' I <) r :I $i analog
intr-adev[r, o,r oe <] o-'(ot): o-'(oq) ^c
qr"
pentru echivalenla de la punctul b).
Echivalenfele a) qi b) stabilesc reguli de simplificare la stdnga qi la dreapta pentru inmullirea
{IJ
permutirilor.

INVERSIUNI, SEMNUL UNEI PERMUTARI

pentru o permutare o €S, , n22, o pereche ordonatd (1,7) cu ii e{1,2, ..., n) in carc i <i qi kr
o(i) > t(7) se numeqte inversiune a lui o.
r,r 1 2. a\ \
:(l '^ sunt perechile (2, 3), (2, 4) 9i (3, 4))
De exemplu, inversiunile permutari,
" i i)e So
pentru cd o(2) : 4>3: o(3), 6(2) : 4 > 2 = o(4) 9i o (3) : 3 > 2 : o(4)' tu
permutlrile u, ,n ,*re. par de inversiuni se numescp ermutdri pare. iar cele care au un numir
"ur"
impar de inversiuni se numesc permutdri impare.
pentru o € ,S,, considerlm num6ru1 ralional e(o) : il g+=ID care. datorita proprietSlilor date
t<t<Jsd I - J

de propozili a ce rtrrneazd, se numeqte semnul permut6rii o' ri-

 Propozifie
FieoeS,.Atuncie(o):ldacdoestepermutarepardgie(o):-ldacdoestepermutareimpar[.
Demonstralie. Deoarece o este bijectivi avem
fl(o(;)-o("r))=",,'f]"_,,o,(k_ p)=E U_ p)_flfi_ il.

_l
Atunci ("(o)), = II.*j(D,_[.+y,.u=.*=y,=l,I=.*#:
l3i<,
t-

-=:
:_ IrrI o(r)-o(,r) Ir I.4#=U*ry=ry#=r,
t9<js1 t-J t3j<i<n l-J i l
i+j
deci le(o)l: r

Deoarece o pereche (i, j) cu I <7 este inversiune a lui o dacd gi numai dacd, fraclia
oQ--'(/).
"r1" t- J
negativi, tezultd din definifia lui e(o), cd semnul lui este dat de numdrul inversiunilor lui o. in concluzie,
,lacd o este pard atunci e(o) : 7, iar dacd o este imparI e(o) :
- 1.
Comportarea lui e fa!5 de produsul permutErilor este evidenfiatd, de urmitoarea propozi]ie.
Propozifie
1o. e(or) : s(o) e(t), (V) o,t e S,.
erile 2". e(o) : e(o-'), (V) o e S,.
Demonstralie.lo.Dindefinilia lui e rezulta c5:
e(ot) = f| lqggFgx2 = If o(t(i))-o(tU)). o(i)-o(r) =
t<i<j<n t-J 1.3i<j<n l-J l-J
:
I*.W,-[.*# = e(o)' e(t)

2". Deoarece permutarea e ilt are inversiuni, rezultd cL e(e): 1 Si in consecinfn e(o) . e(o-r; :
: e(oo-t) = e(e): 1, deci e(o): s(o-').
Vom pune acum in eviden!6 un tip particular de permutare, necesar in studiul proprietililor
determinanfilor din capitolul 3.
alog I
Opermutareo e,S,,n)2se nume$te transpozilie dac[existi ij e{1,2,...,n) oui *j astfelinc6t
o{i): j, o(/): l9i o(k): kpentru orice k e {i, jl. vomnota transpozifia o cu (i7), deci
pirea
fi2...i...i...n\"i
ti'r) =
[r z ... j .. ... ,)",
2 3 4 s) 2 3 4,).
Deexemplu,ins, avem(2 r:(:(r 3 2 + sJli(stl-(t
(s 2 3 4 t)'
Proprietdlile transpozifiilor sunt puse in eviden!6 de urmdtoarea propozilie.
"/ $1 Propozifie
Fie o e,S, o transpozilie. Atunci:
lo) o:<r-1.
4),
2')e(o)--1.
(t 2 "' i i...n\
l.) Da<
:a o: (;"'):[,
t. ... n)le
Demonstralie. S-, atunci
Z ... j
,^:l(t 2... i... i ...n\
(il):
(l 2 ... i ... j ... n)l: Uv./i):
o o.

2o)Dacd,i<jattnciinversiunileluio:(17)suntperechile: (i,i+l),(i,i+2),...,(i,j),(i+l,j),
(i+2,i),...,U - 1,7), deci c are2(i -i)-l inversiuni. inconcluzie oeste impar[, deci e(o):- 1.
 iEercifii propx x,

S[ se calculeze produsul ot in fiecare din cazurile:

@
,": (l Z 'r), '= [l i 1);

o)"=(l ', i), ,:[l i'r), €

7. Si
")": (l i ', i), ':(I 1 ', ;), tsi
0,"=[l i i i ;),,:(1 i ;)
f7KSe 9i semnul permut6rilor:
'Yr.(t precizeze
z
se
g)
inversiunile
" " ?i iN'r(l
u)[, 3 z)'r(l ?',i),")(l i'^iZ !)
3. S[ se determine semnul permutiirilor: t or5gs*-rsre)
.(t 2
,[i 3
;;:: X),*,u"n eN,n)2;
@(l i 2i'^i" i),
, (l ,'-, ,'-, )
... ;), unde n e N, n 2' s
s
S[ se scrie inversele permutirilor:

? N, ,(i ', ) i)' ,(l i',

r..s
,(l ',), r(l i), -a
, (1 '^ i ;)' , (l n'-, ,'-, ::: i)'*u' n e N' n 2 2 llt I
6h
Vr":(l i )); i i)
Sa se rezolve ecualia 6x= tr in urm[toarele cazuri: C

(
'=(l a

sotutie:scriem
"-'=(? ','r):(L 3 ?);atuncir=o-',=[l 3 i)
(l ', ?)=(l i 'r)'
t

/"=(\(t23', 'r)' "= [1(t23

? 'r) (

+\ +) (

fio:lo 3 l 2), t:l.r 4 z t)' (

,":(l i', i ;)'': (l ? i i'r)

(

S[ se rezolve ecuatia oxt = 0 in urmltoarele cazuri

,"=(l i ,=(l ', i), ,:(l ? N

'r),
sotuyie.sctiem
",=[? ', i):(: ', f) ut'':[i ', N:(l i i),T*
 o-'"':(l ? i)(L ? 1) (l I i):(l ;
x:

&:(; i)' ,:(l i'^ i), ':(1 i"):"i)

0": [l '^"'o) i)' ,:(, ? ', i),': (l i" ', i)
7. Sd se arate c6 permutarea d este par[, oricare ar fi permutarea G e 5,, n > 2 natwal.

t. 56 se arate c6 nu existi permutdri o€ 54 astfel incdt * : (i ', i i)

9. 56 se rezolve ecur ' (l 2 3

qao*:[r 4
4 2 3 ;)
10. Se se determine toate permut[rile xe ^S, care comut[.u o: /' 2
;
3\
gi toate permutiirile ve so care'
t; I
(t 2 3 4\
comuta cu o:
[2 3 I +)
U. Se se rezolve ecualiile:

=(L 3 ?) o) ,'=(l iiN

/o
U. Se se precizeze num[rul de transpozifii din 5,, n] 2.

13. S[ se arate c* (12)(34) : Q4)(12)in Sn, n) 4.

14. SA se verifice ci in ^1, avem egalit6{ile:
a)(ij):(l ,Xljxl ,; b)(1 iXl,r)(li):(ltXl ,Xlt); c)(,,r):(1 r)(i7)(17),oricarearfriie{2,3,
...,n\ ct n>3 Si i*j.
15. Fie n>2wnumirnatural. O submullimenevidi H alui ^1,
se numeStetnchisd dac6or e flpentru
t orice permutdio,r e H.
Consider[m I1o submultime inchisi a lui S, gi o o permutare din -FL

a) S[ se arute cd 1C lf e N*] c.F/.

b) S[ se demonstreze cI exist6 numerele inhegi k < l. astfelincdt d: o/.

c) SE se arate cdpentru orice permutare q € S, existip e N* cu d :

".
ci e e H.
d) SI se arate
e) SI se arate cLdac[ o e 11, atunci o-t e H.
GlSa se calculeze do'o in urmitoarele canti:
"r,":[j ',),nt'":(L i i), Ft":(: 2
I
3 4'\.
4 3)',
../ (t23 4\ (t234 5 6 78)
9o:[, 3 4 t)t elo:[4 t 2 3 8 5 6 7)'
17. Fie o € Szooo. S[ se arate cd f :{1,2, ...,2006} -+ tl,2, ...,2006\, f(i):2007 - o(r) este o permutare
din ^Sroou
, avdnd semnul opus lui o.
 Tpsrn DE EvALUARE

Testul I
-
Rezolvali:

(tz34s678elo)
l. Fieoe^s1o,o:[3 5 I z 4 g lo 7 6 g)'
se determine paritatea lui o.
O,tu
b) S[ se descompun[ o in produs de transpozifii.

tu se determine cel mai mic num[r natural nenul &pentru carc d: e.

,G
- (r23 4\$r:[i(r23 4)
I Fieo,t.so,o:[i
I ;.3 z.J ; 1 3)
'
iruse calculeze o6 9i t2.
y'1 sa t" rezolve ecuafia o'* 'x = r'*, xe ,S4.

d ,n"" o* 'x' ='c'*' nu are soluJii in Sa.

uate cdecua{ia
3. Se dau numerele reale at l dz < ... < a,o. S[ se determine permutarea o e S1e pentru care

10 l0

Zo,oor,r, Zr,o,r,r, oricare ar fi r e Sro.

i=l i=l

Testul 2

Indicafi r[sptrnsul corect.

(t 2 3 8 910 16\
l. c6te inversiuni an
:permutareao=[, 3 5 .]. 152 4 rc)'

@zs; b)2e; c) 3o; d)32.

cflte sorufii are in,ss ecuafia o = (1 i i i ;),

@0, b) l; c) 4; d) 8.

3. C0te permutiri din Ss comuti cu permutare"

: (l 234
" t25 ;),
a) 8; b) 6; c) 4; d)2.
 NOTIUNEA DE MATRICE
MULTIMI DE MATRICE
in diverse activit6li legate de reprezentare, analiza gi optimizarea desftqurdrii anumitor procese de
natur6 tehnicd sau economic6,h studiuf probabilistic sau statistic al unor fenomene, in general in activit[li
care presuptn analiza unui numdr insemnat de informa{ii, apare necesitatea concentr[rii datelor in tablouri
numite matrice.
in rezolvarea sistemelor liniare, matricele (tablourile coeficienlilor ecuafiilor) vor constitui
principalul instrument de lucru. Prin introducerea operatiilor cu matrice, acestea vor putea fi privite ca
.,orr-"re generalizate" cu ajutorul cirora vom contoriza soluliile acestor sisteme.
Si consider[m urmltorul caz practic:
Situalia v6nzirilor de carte lJo anumitd editur6, in patru oraqe, intr-o perioadi de timp determinati,
este prezentui6 in trb"Lrl de mai jos, in care sunt specificate oraqul, tipul de carte 9i numdrul exemplarelor
vdndute din fiecare tip.

Din acest tabel se pot extrage cu ugurin!5 informalii legate de vdnzatea unui anumit tip de carte (prin
cirirea tabelului pe coloane) sau dJsitualia general[ a vilnzd1,lor dintr-un anumit orag (prin citirea tabelului
pe linii).
in cazul in care ordonarea oragelor precum gi ordonarea tipurilor de carte sunt fixate, situalia
vAnzirilor poate fi prezentatd sub forma urm5torului tabefmatriceal:
(tzo ls lo 42 4oo\
lqo r lo s ztzl
I t, lo zs ll 3o8l
[+to tz 14 t7 tez )
Pozi[iafiecdrui numSr din tabel este fixat6 de num[rul liniei gi al coloanei pe care se afld. De exemplu,
numirul 1l este situat pe linia 3 gi coloana 4, deci reprezintl numErul de cd(i tehnice vAndute in oragul C.
Definifie
Fie C mullimea numerelor complexe qi m,n e N*. Se numegte matrice cu m linii Si n coloane, sau
nstrice de tip (m, z) o func{ie
[: {1,2,...,m} x {1,2,...,n} -+C.
Dacda,,eCreprezint[imagineaperechii(r,7)cuie {1,2,.'.,m},ie{1,2,...,n),attncicelem'n
imagini ale lui f se aranjeazd intr-un tablo;t de forma:
(',, atz ",, l
A:l I -'zt
a., o". ar.
" l.I
(l)
tt
\a^, a.2 ar, )
 Aceastii aranjare justifici denumirea funcfiei f de matrice cu z linii gi n coloane. Cum orice funcfie
f : {1, 2, ..., m\ * {1,2, ..., n\ -+ IR este perfect determinatd de tabloul imaginilor sale, vom numi matrice
de tip (m, n) un tablou .,{ de forma (1).
Numerele au crt l1i1m, | < j < z se numesc elementele matricei A. Cum elementul a, situat pe
linia i gi coloanaT ale tabloului A repteztntiimaginea perechii (i, j) reniJti c[ scrierea unei matrice este unicl.
inlocuind, in definilie, mullimea C cu una din mu$imile Z, Q sau IR ob{inem noliunea de matrice de
tipr;J (m, n) peste Z, Q. gi respectiv peste IR.
Liniile matricei I sunt mul{imile ordonate scrise ,pe orizontall":
L1: (a11, a12, ,,., a6)
L2: (a21, d22, ..., cl2n)

L^: (a^r, a^2, ..., 0.r),

iar coloanele matricei I sunt mulfimile ordonate ,,scrise pe vertical6":

,c.
l:)
Dacl Ly L2, ..., Z. sunt liniile lui A $i Cr, Cz,

A:(CuCz, ...,C,).
O matrice de tip (1, z) se numegte matrice linie.
O matrice de tip (m,1) se numegte matrice caloand.
O matrice de tip (n, n) se numeqte matrice pdtraticd de ordinn sau, mai sarrt, matrice de ordin n.
Notiim: -//-,,(C): mul{imea matricelor de tipul (m, n) peste C.
-4 @): mulfimea matricelor de ordin n peste C.
in mod analog definim mullimile: u//^.,(Z), -//,.,(Q), -,//-.,(R) , -4/,(Z) , ,-/1(Q) $i .-/1(R) .
O notafie concentrati pentru matricea Ae -y'/-,,(C) este I : (o)p,g sau, mai scurt, I : (au). in

acest ultim caz, tipul matricei reztitL din precizarea Ae -/{^.^(C) .

Matricele A: (ou)5,.2 $iB= (bu)Ei=g, suntegaledac[suntdeacelagitip(deci ffi:P, n--q)$i

oii:bi, V i e {1,2,...,m\, i e {1,2,...,n).
Dacd A: (au)e.4"@) atunci mu[imea ordonati (ar, arr, ..., aw) se numegte diagonala
principald alui A, iar mulfimea ordonatii (an, azn-r, ...) ant) se numegte diagonala secundard ahli- A.
Suma elementelor de pe diagonala principalE a lui I se numegte urma matricei A gi se noteazi tr l. Deqi
tr A = arrl azz+ ... ! enn \
Dacd Ae.il.,,(C) atunci matricea obfinut[ din I prin schimbarea,Jiniilor in coloane" gi invers, se

numegte fianspusa lui A gi se noteaz[ l' . Se observl cd A' e -//",^(C) .

Exrupru: I
--(: :'l e 4.,(c).
z'r\' Atunci n' :l; 'r). *rro, .

^ [203)
[_,3)
10

L
func!ie OPERATII CU MATRICE
matrice
1. Adunarea matricelor
ituat pe
Considerlm urm[toarea situalie practic[:
mlca. O firm6 de construclii degine dou[ intreprinderi I
gi B, a ciror structurl de personal este prezentati
trice de in cele doui tabele de mai jos, pe func{ii 9i categorii de v6rst6:

mgmer inginer de muncitor

A economist
constructor instalatii
0 0 2 4l
18 - 25 ani
12 4 11 79
25 - 40 ani
40 - 65 ani 10 7 5 102

inginer inginer de muncitor

B economist
constructor instalatii
0 I l4
18 - 25 ani 1

83
25-40afi 8 5 10

40 - 65 ani 4 1 4 81

Structura angajalilor firmei este date de tabelul:

mgrner inginer de muncitor

A+B economist
constructor instalatii
3 55
:lsau 18 - 25 ani 0 1

2T 162
25 - 40 ani 20 9
40 - 65 ani l4 8 9 183
tin n.
obfinut prin adunarea numerelor din cele dou[ tabele situate pe aceeagi linie qi aceeagi co1oan6. Pe scurt,
'
putem scrie:
(o o 2 4t) fo I I l4') (o I 3 ss'\
). ln 4 n zq l+l s s 10 83 l=l20 e 21 1621.
(ar). in [,0 7 s rcz) [+ | 4 8t) [t+ 8 e t$)
Definifie
Fie A,Be -//,.,(C) , A :
(a,i) Si B = (b).Matricea Ce.'//.,,(C), C = (ar*b-) se numegte suma
:q)$i matricelor I qi B gi se noteazd A * B.
Operafia prin care fiecdrei perechi (A, B)e -/{.,"(C) x -//^.,(C) i se asociaz6 matricea A
+ B se
numeqte adunarea matricelor.
ugonala (r 2 -1\ (z s 4\ (z 7 3)
[; o rj.[i -r ,):1, -r s)
DKEMPLU:
a ttri A.
A.Deci Observalii:
i. Ad*ureu a doui matrice se poate efectua numai dac[ sunt de acelaqi tip (m, n). Suma lor este toto
wers, se matrice de tipul (m, n) gi, de aceea, .p,rn". c[ adunarea matricelor este opera{ie algebricd sau lege de
compozifie pe mullimea -//.,,(C.) .

2.Dacd matricele A,Be-//,.,(Z) afi:rrrci A+Be.r//^,,(Z). Proprietatea se pistreazd dacl inlocuim

mullimea Z ctrunradin mu$imile Q sau IR'.
 Matricea de tip (m, n) ale c[rei elemente sunt toate egale cu zero se numegte matricea nuld de tip
(m, n) gi se noteazd A*, n .

in cazul in care ffi : 0, .

ft, aceastil matrice se noteaz[
Pentruomatricel:(ar)e4,,(C),matricea,,-A":(-au)e-//.,,(C) senume$te opusanaticeiA.
Propriet[file adun6rii matricelor pe -//,,,(C) sunt imediate gi sunt evidenfiate in urm6toarea
propozi{ie:

Propozi(ie
Sunt adev[rate proprieti(ile:
r) (A +B)+ C:A + (B + q,
V A,B,Ce-il.,,(C) (adunareamatriceloresteasociativi).
2)A + B : B + A, Y A,Be -//.,,(C) (adunarea matricelor este comutativd). Fr
3)A * @^,,= A,Y Ae -//.,,(C) (matricea nul[ este element neutu al adundrii maticelor). isr
4)A + (- A) : A*,,, Y Ae -/{^.,(C) (orice mahice are o opus[ fa{6 de adunare).
Cg
Demonstrafia poate constitui o tem[ facil[ gi ln acelagi timp util6. Cele patru proprietiifi rdm0n
adevlrate in cazul inlocuirii mullimii C cu una din mullimileZ,Q sau IR. Ilr
Proprietiilile anterioare conferd fiec[reia din mullimile -.//_,,(C) , .//.,,(R) , .,//^,,(Q) gi -d,,,(Z),
inzestrate cu adunarea, o ,,structur[ algebricE" numiti grup abelian.
Regulile de calcul relative la adunarea matricelor sunt, datoriti acestei structuri de grup abelian, FTI
identice cu cele de la adunarea numerelor. trq
De exemplu, asociativitatea adunSrii ne permite ca pentru I e -/{-,,(C) qi p eZ, sE folosim notafiile:
Ll+ l+...+ A. dacd ae N* {
t--
I Poti q
pA:1 A^, , dacl p =0
l-f-p{, dacd peZ\N
,r
Urm[toarele egalitiili sunt adevirate:
{,
(p + q),4 : pA + qA qi p(qA): (pq)A, Y Ae -,/{,,"(C) , p,qeZ.
Dac[ pentru A,Be -r//.,,(C) not[m, ca la numere, matricea A + (- B) cu A - B, atunci, intr-o egalitate
')
matriceal[ putem trece o matrice dint-un membru in altul, cu ,,sernn schimbat". Adic[ A+B=Ce
(A + B) + (-B) : C + (- B) e A + (B+ (-B)) : C -B € A+A^,,: C -B e A: C -8.
oF
2. inmullirea matricelor cu scalari
"D-
Considerlm urm[toarea situalie practicl: rcfi
Un depozit de alimente aprovizioneazd magazinele X gi I, intr-o s[ptdm6n[, cu diverse cantitiili din
alimentele a, b gi c exprimate in kilograme, dup6 tabelul de mai jos:
d
d
a b c
X 1200 600 300
Y 1500 840 420

in urma scumpirii acestor alimente consumul pe fiecare din cele trei alimente a sc5zut cu o treime.
Noul tabel cu necesarul de aprovizionare al celor dottdmagazine este:

t2
i de tip a b c
x 800 400 200
Y 1000 560 280

tcei A.
Ultimul tabel a fost ob{inut prin ,3 cu
inmullirea I a elementelor tabelului ini{ial. Scriem pe scurt:
ltoarea
2.(tzoo 600 3oo)_f8oo 4oo 2oo)
3 (1s00 840 420) (1000 s60 280)'

Defini{ie
Fie Ae.4,(C) gi ),eC. DacL A = (a,i), atunci matricea Be-,//.,,(C), B: (X"ar) se numeqte
prudusul matricei A cu scalarull gi se noteazl)"A. Operalia prin care fiec[rei perechi (t", A)eC,
" -4,,(C)
i se asociazl matricea l,l tnmulfirea matricelor cu scalari.
se numeSte
Daci inlocuim in definilie multimea C cu una din multimileZ,Q sau IR obtinem definifia inmullirii
cu scalari a makicelor din -r'{.,,(Z), -/{^.,(Q), -,//..,(R) .
rimdn
(t (s ro -s\
Ereuplu: 5.1 2 -1\l=l l.
(4 0 3) [20 0 ts)
L,(Z),
Propriet6file inmul{irii cu scalari a matricelor din -//^.,(C) sunt evidenfiate de urmtrtoarea
ibelian, propozifie:
Propozifie
a{iile: Sunt adev[rate proprietI{ile:
*{ xf,l + B): }uA + 7g, y A,Be .//-,,(C), v },eC.
2f (?" + tt)A : ?"A + $A, Y Ae -//,,,(C) , V )",peC.
N )'GA) = (?'$)A, Y Ae -,6,,,(C) , Vl.,peC.
4) I A: A, Y Ae -r'/.,,(C) .

5) )'"A: A*, n € L: 0 sau A :4.,, .

galitate Demonstrafia este imediatdgireprezint6 o temi util6.

=Ce Propriet6[ile rdm6n adevlrate dacE inlocuim mullimea C cu una din mulfimileZ,Q sau IR.

in cazul in care K este una din mu$imile Q, IR sau C spunem cI mu[imea -4/^,,(K) inzestrat6 cu
operafia,,interni" de adunare gi cu operafia,,externS" de inmullire cu scalari, este un K- spafiu vectorial.
Dacd Ar, 4., ..., A, . -//^,"(C) gi 1,1, 1,2, ...l,oeC atunci matricea
B:?uAr+ ?"r4+ ... + ?upApe-./{..,(C) se nume$te combina{te liniard a matricelor Ar, ,4r, ..., A, ct
coeficienfii LtLz,...]"r. in cazil?ncare Ar, $, ..., l, sunt matrice linii, spunem cI matricea B este
tlfi din ambinagie liniard de linii, iar cdnd ,4r, ,4r, ..., Ap sunt matrice coloane, spunem c[ matricea .B este
ambinalie liniard de coloane.
Aceste noliuni vor fi utilizate in urmitoarele dou[ capitole.

3. inmulfirea matricelor
treime.
Considerlm urm[toarea situafie practicI:
Situafia vdrrzdrii, pe categorii, a biletelor la un meci de fotbal este dati de urmltorul tabel linie:

13
 Tribuna 0 Tribuna I Tribuna a II-a Peluzi LD
2 000 7 000 10 000 5 000
v
Costul unui bilet este dat de urm[torul tabel coloanl: R

100
3.P
Tribuna 0
C
Tribuna I 80
Tribuna a II-a 70 {E
PeluzI 50
tr

Suma obfinuti prin v6nzarea biletelor este: 5.E

200 000 + soo boo + 700 000 + 250 000: 1 710 000 lei' .A

Scriem pe scurt: n
f T
':'"t)
(zooo 7000 10000 s000) I ;3 l:20000'100+7000'80+10000'70+5000'50= II

t';; a.r
'l
: 1 710 000.
/
(1, 1) peste C' (Gxris
in definilia care unneaza vom privi un numlr din C ca o matrice de tip
IEII
Derinifie
[o ) sdi
o matrice coloan[' Numdrul
1. Fie L: (at, az, ..., a,)e .4,,$) o matrice linie qi De8!
':lU:lr-'Urt)l
I
LcD
\b,)
a, br+ a, br+ ... * an b,ec se numegte produsal dintre matricea linie L si matricea coloand c (in aceast5
fun
ordine) qi se noteazd ZC.
2. Fie Ae .4.,(A) o matrice cu liniile Lt, Lz, ..., L^ Si Be ../{,,0(c) o matrice cu coloanele ct, cz' " '' co'

L,c, r,c,l ctS

( L,c,

Atunci matricea , =l'.:: '.i: .: 'l:le.//^.0(c) se nume$te produsut mu*icetor A si B (in t"
;l
[r,a, L.c, L.cr) Ittl
aceastd ordine) qi se noteazd AB.
rL(
opera,tiaprincarefiecSreiperechi(A,B)e-4,,(C)"4,0(C)iseasociazSmatriceaABsenumeqte tLl
tnmuQirea matricelor.
Se spune c[ produsul AB se obfine dup6 regula de inmullire ,,linie cu coloan["'
+(
(x ',,)--u,<c)
v\
u,,= Atunci
ot
Exrupr,u:
'*n=(1 i 1)e4,,(c) [; ,DrJ
flt
l------>,t

^, (d
--{''*
" f)ly i): w::;:"; x:1',:i)
v)
- -aw,
i

[:fu
t"

Observalii [:f
l. putem efectua produsul AB
numirul liniilor lui B.
( in aceastl ordine) numai dac[ numIrul coloanelor lui I este egal cu
f=
IBr
14
 2. Dacd A : (a,i)e -4/-,,(c) $i B : (b)e.z,,r(a) atunci AB = (co). -//-,0(c) unde c,o =Lorbo,
j=1
V i e {1, 2, ...,m} qi V & e {1,2, ...,p!.
Retinem: matrice (m, n).matrice (n, p):mafrce(m, p) .
3. Punctul I din definifie este un cazparticular al punctului 2 deoarece am convenit s[ privim un num[r
din
C ca o matrice de tip (1, 1) peste C.
4. DacE inlocuim in definitie mulfimea C cu una din mullimile Z, Q sau,IR. obfinem definilia inmullirii
matricelor pesteZ, Q gi respectiv )R.

5. Este posibil si
putem efectua produsul A.B, iar produsul BA sd, nu aib[ sens. De exemplu, dacd
Ae.zilrl(C) qiBe-4{3,*(C) atunci A'B arc sens, iar BAns,are sens, deoarece numirul coloanelor lui,B
nu este egal cu numIrul liniilor lui l.
Dacd Ae -,//,*(C) qi Be..r'Q.(C) atunci putem efectua produsele AB
Si BA, dar in general AB * BA.
Mai mult, ele pot fi de tipuri diferite deoarcce ABe -//.@) Si BAe.4@) .
6.
Pentru orice doui matrice de ordin n putem efectua produsul lor iar dacd, A,Be.tr@), atunci
AB e -r''{C) . Spunem ci inmultirea este opera{ie algebrici sau lege de compozil ie pe
-(,(C) .
in cele ce trmeazd, vom pune in evidenlI propriet5{ile inmullirii matricelor. Anumite proprieti{i
(existenla elementului neutru, inversabilitatea matricelor, comutativitatea proprietdfi
- .ur. ,..r.ite ffectu-
aea de produse de tip AB gi BA) nu pot fi studiate decdt in mu[imi de matrice patratice .,/4,@), n €N*.
Asociativitatea inmullirii matricelor ca gi distributivitatea inmullirii matricelor fa{n de adunare vor fi
studiate intr-un context mailatg, gi anume acela in care au sens toate produsele gi sumele considerate. pentru
irul aceasta avem nevoie de o lem6, care stabilegte o proprietate a sumelor duble.

r.emr. F ie A : ( a ) e .4.. (a). Arunci

t(*",)= t [; ", )
Demonstra\ie. Fie
^S
suma elementelor matricei l. Deoarece suma elementelor pe linia Z; este
iou ,"^lte
cp.
,(, \ '='
ci ^S = LlLr, I
. Cr- suma elementelor de pe coloana Cy este
i=t \i=t )
(in
iau rerultr cr ^9 = ei egalitatea a fost demonstrata.
t(t"r)
Propozifie: inmullirea matricelor are urm[toarele proprietdli :
tt. (A 'B) ' c: A ' (B 'q,YAe -//.,,(C) , Be -/(.0(C) , ce .//r,r@), (inmullirea matricelor este asociativ6).
)$te
2t. A . (B + C): A .B + A .C,yAe -4,,(C), B qi C e -.//,,r(C);

3r. (B + C)-A= B .A + C .A,yAe-4,,(C),8 sic..do,,(c);

(inmulfirea este distributivi fald de adunare la stanga gi la dreapta).
lt7"(AB)=()'A)B = A(?"8), Vl, e C, yAe -./{^,,(C) , Be .z(,,(C) .
Demonstralie
I).Dac[A:(au), B:(b,1), C:("*); AB:(dft)e4,,(C), BC:(ei,)e..//,.r(C), (AB).C:
: (f,,)e .//-.r(A) iar A(BQ: (g,)e ..//,,n(A), atunci -fu:fd*"on =
k=l

:Z(?^"u,0)0, =F,F,'uur,= =?,ou(tu,*r,)=f,auei, = sit, v i e {1, 2, ...,

?,t'ubirco,
r| gi / e {1,2,..., q} Si egalitateaeste demonstrati.
15
2). Dacd A: (au), B: (bj), c = (cio), AB = (d*)e-//.,r@), AC = (e)e-//^,r(A) iar A(B * c):
: (fo).-//^,r(C). Atunci 7*:for@u+cjk)=Lorln*iou"u= d**€*, V i e {1, 2, "', z} $i
j=r i=r i=1

k e {1, 2, ..., p\, deci A(B * C) : AB + Ac.Egalitatea 3) se demonstreazl analog'

4). Evident.

Definifie
Matricea pdtraticd de ordin n care are elementele de pe diagonala principalI egale cu I iar toate
celelalte elemente sunt 0 se numegte matricea unitate de ordinn qi se noteazl In.
Aceastl denumire este justificati de propozifia urm[toare care stabilegte faptul cI matricea In are rol
de element neutru al lnmul,tirii matricelor p[tratice de ordin n. =(.
Propozi{ie. inmullirea matricelor pe .4(A) are proprietatea:
+a
A' I': I' 'A: A' V A e 4@)'
Demonstralie.Fie 1,=(6,;)unde ur={L DacdA:(a)siA'1,:(b)e-/{,,@) atunci

..., fl), deci A' In = A'

bo:fa*60,:au6r:a,, V i, j e {1,2,"Tiln"=*" Analog se demonstreazl cl
t=l
I^'A=4.
Existenfa elementului neutru permite studiul inversabilitifii matricelor Ctrn -//"(A). O matrice
Ae4(A) este inversabil[ dacl existi o matrice Be-//^@) astfel incdt AB : BA:1,. Nu avem inc[
instrumentele necesare studiului acestei propriet[fi. Aceasta se va realiza in capitolul ,,Sisteme de ecualii
liniare". F_l
t
--

>2- ^
4. Ridicarea la putere a matricelor

Asociativitatea inmullirii permite introducerea noliunii de putere ca exponent natural nenul a unei
matrice Ae -//,(A) prin egalitatea: Ak = l'A:...'A, keN*. ex€
/< ori
t:(t
Tot datoriti asociativitiifii inmullirii mafficelor avem urm[toarele reguli de calcul:
a) '1t - 1k+t si
Ao =(i
a7 L,eo)o = Ab , Y Ae -//,(c), v &,peNt.
Se observl c[ definilia inmullirii nu permite ridicarea la putere cu exponent natural nenul dec0t a tir,
matricelor pitratice.
Oiitributivitatea inmullirii matricelor fat[ de adunare permite calculul unor expresii de forma
(A+ B)k, (A+ B + Q&unde A,B,Ce-//,@) 9i/reN*.
tir,
in calculul acestor expresii trebuie finut cont cI inmu{irea matricelor din ,./4,@) nu este I
comutativi, deci pentru ,4 ,B e ..//r(A) matricele AB gi BA nu sunt, in general, egale.
1.r)
Exrupru: (A+ B)3 =(A+ B\(A+ B)(A+ B)=(A+ B)(A' + AB+ BA+ 821=
: ABA+ AB2 + BA2 + BAB + 82 A+ B', Y A,Be 4@) .
A3 + A2B +
in cazul particular, in care pentru matricele A,Be./{,(C) egalitatea AB : BA este adev[rat6, in
calculul expresiilor anterioare se folosesc regulile de calcul prescurtat de la numere, inclusiv binomul lui
Newton.
in studiul gnor procese cu caracter repetitiv, ale clror date au rtryr'r;?r,Elro.e matriceali, apare
necesitatea determinirii, pentru o matrice Ae,-.4,@), a formei generale a matricei AP cup€N*. in unele

l6
 * c): determinarea se poate face prin induclie, cu condilia ca, dupd calculul unui num6r rezonabil de puteri
caz111.,
(p:2,3 sau 4), s[ fie intuitd forma generald amafricei Ap .
,, *\ (a b\
I :l - -, I e 4@) cu ad -bc: 0. Atunci
$i
EXEMpLU: Fie
[c d)
,r-(a'+bc b(a+d)\-(o(o+d)+bc-ad b(a+d) )=
^ -lc@+d) d'+bc )- | c@+d) d(a+d)+bc-ad)
iar toate
(a D\ (bc-ad 0 )
=(a+ D) * + d)A-(ad -bc)1,:(a QA'
r.,J.["- o"- u"_ra)=(a
["
l', are rol Deoarece A3=A2.A:(a+d)Az=(a+d)'A, rlmine sI demonstr[m prin inducfie cd
A" =(a+d)"-tA, n€N, n 2 2. in ipoteza Ao =(a+d1k1A rezlultd cd Ak*t =Ak'A=(a+d)AHA2 =
:(a + d)k A gi proprietatea este demonstratS.

l) atunci Observalie:Din exemplul anterior reniltdcl pentru matricea :(: Ur). -*rr), este adevSrat d egalitatea:
^ \c d)
A' -(o+d)A+(ad -bc)Ir=@r, rezultat cunoscut sub numele de teorema lui Hamilton - Cayley pentru
teaza ca
matrice pStratice de ordinul 2.
Pentru o matrice Ae -$A), forma generali a mafrcei A" , neN, este datd de urm[toarea
r matrice propozilie.
ur).-oror
i/em lnca propozifie. ,r" u:(1 ei l.1,t2ec soluliile ecuafiei x'-(a+d)x+ad - bc:0. Atunci
le ecualii

A' =\;-!i .e*x''!i -!''xi .I, dacd [vt + ),.z si A' = n)"'-tA+ +(1 -n)7"1, dac[ )"t: xz: ]., V n e N,
Lr-L, Xr-L,
n> 2.

rul atnei
Demonstralie.FieB:A-^rrr:(o-^'
._,_z ,Unl.o.our"". (a;,)(d-)"r)-b":?\?-(a+d)t'1*ad-bc:0,
c d_Lr) I
din exemplul precedent renltd cL
ff =(a+d-2)n)k-t B = (7,2 -l,r)r-'B ,Y freN, /r > 2.Dacd?,"1*X2, atunci

tr' = ()",1, * B)' = )"i I, + fcixTr nr = )"i I,.( " l,

'[frfrirTo ()u, - )',)o-' =
k=r )
rl dec6t a : 1,.
Li 1,. c:xi-k Q'',- = ]'i ; - t") B =
# [; ^,,- ), ;],,
de forma
=Li r,.,,
f ,, ; -xuA-Lt) =ffi o.WI,, neN*.
nu este :\uz: V keN, k>-2 Si 1' =(\urlr+ B)' =?\iI2+C:X'_18:
Dacd l.r l, atunci Bk =A*
: 1"' I z + nlu'1 (A - LI r) = n?"n-t A + (l - n))v' Ir ne N*, n 2 2.

a^ 3,1. r.uullu x'-3x+2=0 : I qi )'z:2.

fxrvrpru: ri"d:((-2 are solu(iile 1"1

virat6, in -t)
nomul lui degemsolufialr:lgiconsider[mmatricea B:A-rr--('"'rl a"rn 82=B,rcntltilcd,Bk=8,
\-z -z.l
116, apare
t = Ir+[Iq
;fre N*. Atunci A' =(Iz+ B)' - tr+fClno j,
. ln unele
k=l
z ") = l"o,
t7
 (r o\
: rz+(2, -r;r =[o
(t ,)=fr.2'-2 l1z'-t;).neN*.
r)*{z' -r)[_z _r)=[r1,_r,y t_2,., ). 4
Observlm cd in exerci{iu este suficientll alegerea convenabil[ a matricei B 9i nu este necesarl
/i
memorarea formei generale a matricei A" .ldeea scrierii matricei,4 sub o formi convenabili poate fi folositl
qi pentru matrice de ordin n cron) 3.
q
BI
Expupr,r
(tz -1\ (0 z -t\ I
r. riez:l o t l.oacaa=l o 0 I I atunci A=Iz+.B. Deoarece Ir'B = B'It:B,pentrucalculul
1 Fft
[oo t) [, 0 0,l (0 02\
ST
lui A' =(Ir+ B)'putem folosi formula binomului lui Newton. Cum .B' = | O 0 oI, B'=0, rezult[c[
[0 00J &
,Bu = Or V&eN, ft > 3 9i in consecin!5, pentru n) 3 avem: m
A' = I! +c!;aa +clt;-zn' = Iz*nB +n(n:l) 82 =

:[ 'i "t']
n' -2n\
n Lform[ adevlrati qi pentru n e {1,2}.
; rJ.[:
(r 2 3\
IJ.[l : [l ;fl) r) /
2. Fie n:l -, ; -u l. ,*n B : (! 2 3) ei c:l -zl atunci
pg: (6)e.-/4@) ei cB :1. Folosind b)

[, 6 s) [rJ ,Ch
asociativitatea inmullirii matricelor, obfinem: 1' =(CB)'=!GW=C(BCIXBC)""'(BC)B=
z ci (z-1) ci

, 3') (t
-U"-rCB-6n-tA=6,-rl-2 4 -6 l,n e N*.
[3 6 e)

Ei
Eryfrcifn propuse
{

1. Calcula{i:
H

, (-', ?).(l i)' ', (l ?).(-; ,,)'

st

d
,-(l ; --,)-'(l -', i), ,[i i).,|.i i]
bl
\ catcutali:
,s
, (? ;) (l ;'), ', (i ;') (? ;)' , (1 i) t? :)'
18
 -1 !

x ,[i r, i][], : j,],",(t ? t)[? ;] ,[i iJ(t ; t)

ecesara
rorositd
,, ,/r*matricere : (l ]r) t, se carcureze A + B, A - B, 2A, 38, zA-38, A',
^: (L ;)
rr u AB,
s
i'

BA, B', A'+ AB + BA + 82 qiAz +2AB + 82.

It'"': [l Z l] u'-'*"eaunitate t:[i : ?]

:arcurur

rultd cL 56 se calcul eze A2 , A' , I r+ ,4 qi (t, + ,1,)' .

5. Consider6m matricele A gi B pentru care existd AB Si BA gi, in plus, avem AB : BA. Sd se arate cd
matricele A qi B sunt de acelagi tip.

14)
6. Considerim matricele cu elemente reale A:(q a2 a,) uir =l ? l, *0. n eN*.
,2). U,J
AB si BA.
;/Calculali
rolosind b) Notdnd t = arbr+ arbr+ ...+ anb,, justificafi egalitatea (BA)'oou = t2@5 'BA .

il rt r: (1 ') *,r"r : BA. Ana[ix $i.v.

^: (\ l)
consideram incdtAB
BA,B=

Ft.r : .. y dacl A2 + A= (-', i)

6.
[] i) 4(z).Ana{i a
,b A: (l 1). -^(z). Afla\i a, b dacd n' n' =(1 3)
{
{

'l ,"o:(; ))..^(c).Afiafi x,y,zdacd n*u'=(1 1o)

/ ,r. Fie matricele A e.ffi,,(C) ti B e "2,g1(C), n,r,p e N*.

ca(i,b)'=B'A'. ,4ggLu,h '9*
Slsearate /)t '*
I
t(n(,/n'o',- 'r?//y\
12. a) Sr se verince egaritatea (f i)' =(1, tZ) wr' I , ^ At
'
b) SI se determine toate matriceleX e -4$)cu proprietat x' =( l - 19) .
"u u5 22)'

l3. Se se arate c[ existl o infinitate de matrice I ce satisfac egalitatea A' - Ir.

19
 0r)
i.1, se determine matricele A si Betiind cr ru-, =(l ot e-zn =(f, ?)

rs. sesearate
7^ o-)'= f+^en .4n \ oricare ar fi z e N'
"e(\-9 -5) [ -9,
,/-
'-Ur)'
co.scr sino),
16.\Considerlm R" I
=1_rrno cosct,/
G e ]R. sr se arate c[:

i) ,R" .& = &*p , oricare ar fi cr,,P e IR;

ii) R; = R,o, oricare ar fi cr e IR gi n e N*.

tl.gie A: (
o, u-\. -qQR), cu az +b2 *0.
) \-b a)

i) Sr se arate cdexisti cr e [0, 2n) astfel incdt A=J;\u' I t:,t-1 coscI,/

:11:]
[-smct,
*:::
ii) S[ se demonstreze cL A' =(Jr\f)" ' (f-sinna :::)
cosna)

rr
iii) sr,".ur.,r",. ( ll ,' [f ;)',n e N*
18. Fie l:
[_" l)
i) S[ se determine matricele X e -4 B)cu proprietat ea AX = XA.

ii) S[ se afle matricele X e -4 @) care verific[ X2 = A.

iii) SA se afle matriceleX e.4(R) care verific[ Xs = A.

,] ,* n:(1 i)
a)56 secalcrrleze A2.

b) S[ se calculeze A'*' si A'N6 .

20. Fie n:(; _:)

a) S[ se verifice cd A2 = -5A.
b) S[ se calculeze l' , n e N*.

20
 (t o o)
2l.Fied:lt r olqi B=A-It.
[t I t)
a) Si se calctleze 82 Si 83 .
b) Sd se calculeze l', n € N*.

u' =(or',
u;,),, € N*, ardtali cd
22. considerdm matrice u o: ('" l), ,ro. a + d Ei b,c e IR*. Dacd

bn
=", =or-dn
bca-d
(t 1 1\
1.6
23. Fie e: __+t- o rldScini cubicl a unit[tii $i A: L , l. SE se arate cd Aa =9Iz gi sE se
22 "'
t' ,) [,
calculeze l',n e N*.

?A. Fie A e ..2,(C) cn A2 = A3 . l\' Calculaqi (,1- .

25. Fie A e..{(C) ct A= A2.Sese arate cd (1,-A)': I,-A.

26. Fie A e..2,(A) cuproprietateacdAX: XA,oicare arfi X e./(C). Sdse aratecdexistia e C astfel

inci.J A=aIn.
27. Considerimmulfimile:Xt: {0, 1,2\, Xz: {2,3,4\ qifi: {1,3,4,5).
a) Si se construiasci maticea A cu trei linii qi trei coloane cu elementele
a4: lXinll ,unde I Ml reprezintl numdrul elementelor mullimii finite M.
b) Explicafi de ce matricea A este simetrici, adicd aii : ctii,Y i, j e {1,2,3\.
c) Ce reprezintd urma maticei A?
2t. Considerdm mullimlle Xy, X2 Si X3 din exerciliul 27.

a) SI se construiascd matricea B cu trei linii gi trei coloane cu elementele

b,i: lx,t4l, i,i e {r,2,3).
b) Explicali de ce urma matricei -B este zero.

c\Dacd A este matricea din exerciliul27, calculafi A + B. Explica,ti de ce elementele de pe fiecare linie a

matricei A + B sunt egale.

29. ConsiderlmmulfimileXyXz$iXzdinexerciliul2T qiX:XrUXzUX3. Fie xi= i- 1, I e {1,2,...,6}.
a) S[ se arate cdX: {xr,xz, ...,xe).

!
b) S[ se construiasc6 matricea C cu hei linii gi gase coloane cu elementele
I
i ll daca x,eX,
I =
"' to aaca i, e x,'i e {l'2' 3} si'r e ll'2' 3' "'' 6}'

c) Calculafl C .Ct Si explicafi de ce C -C' : A,vnde A este matricea din exercilittl}T.

2l
 Trsrn DE EvALUARE

Testul I
Rezolvali.
(t 1 s\
1. ri",a:lo t -2]|.'q@).
[o o t)
a) S[ se calculeze A'A' . b) Sd se calculeze l'rneN*

o 4a \ (t+za f2 o 4\
2. Fie,4(a):l 0 I O l,oeCqiB:10 0 0 I.
[ -o o t-za) \-l 0 -2)

a) S[ se calculeze B' , n)-2.

b) Si se arate cd A(a)' A(b): A(a * b),Y a,b e C'

(tt o 2o)'
c)SlsecalculezeIo , o l,zeN*'
[-s 0 -e)
(z -l -1\ (t I 1)
3. Seconsider'matricerer: ,rs:ft+78.
[_i _?, ,r,J,r: [l I l,,l

a) Si se arate cdAB : BA- b) Si se calculeze A" qi Bo, n e N*.

c) Si se calculeze C, z e N*.

Testul 2

Indicali r[spunsul corect.

l. Elementul situat la interseclia liniei I cu coloana 2 din matric !u( ', ;l)*
r)
\-r "u"'

a) 0; b) 1; c)2'*t; f) -2'*t'
z. cate solufii are ecualia ,' = [l \), , e 4@) .

a) 0; b) 5; c)25; d) o infinitate.

ur)lr,u,"e r, rr}
3. c6te elemente are mutflm." {0,1,
{(:
a) 4 t; b) 3 !; c) 16; d) 64.
 NOTIUNEA DE DETERMINANT
Vom asocia fiecirei matrice p[tratice Ae -(,(C) o anumit[ ,,caracteristici numeric6", mai exact un
uumdr complex numit determinantul matriceiA Sinotat deL4.
Cu ajutorul acestei nofiuni vom caracteiza maticele inversabile din .4(q, in sensul discutat in
cryitolul precedent. Determinantul unei matrice p[tratice din -./(,(Q se nume$te, pe scurt, determinant de
ordin n.

l. Determinan{i de ordin 2

(a ",1.4@).
:1" b\
Consider[m matricea A Am vlzut ci inversabilitatea lui ,4 presupune existenla
[c d)
unei matrice Be l(C) astfel incit AB : BA: Iz. (l)
(au -b\
u (ad-bc 0- \ y ad-bc
a L-.A
FieC:l
.."--(._" AC:9r'=1"
vvDvrv@wo nv
l.Seobservdcd
ad_bc)
l:(ad-bc)Ir.Dacd
\-'-' --/-z' +0,atunct
o )."' I o

matricea B :--:--C
I -
verificl relafia (1). DacS ad - bc: 0, atunci AC :A,
A
gi: ^-- :,- -a--^
in ipoteza ^-,i^r^-+^l
existenlei ,,-^'
unei
ad-bc
matrice B cu proprietatea (1) reanlti cit BQaQ:Oz e (BA)C:Oz e Ir' C:@, + C =A, + A:A*
Obfinem:
Ir: AB :ArB:6l, e .,,//r(A) nu verificl relalia (l). tn concluzie matricea,'4 este
fals, deci nici o matrice B
inversabil6 dac[ gi numai dac[ numirul ad -bc :este'nenul. Aceasta ne conduce spre urmdtoarea definilie:
Definigie
o''l A:
Fie A:(a" a") e -/(,@). Aflrnci det orozz- orzoz,
['''
o''
Pentru determinantul matricei [4" ) folo.i* gi notalia '"1.
14" arrl
(o, ar, ) lart
Reamintim cI am notat cu ,S, mulfimea permut6rilor de gfadul n iar cu e(o) semnul permutSrii
6€ S,.
(t 2\ (t 2\
Deoarece sr: {e, t} unde r:[; $i r:U e(e): I si e(t) - - I atunci
;) i),^,
a-, u"l=orrorr-arzozt=e(e)ar"rr.,az"p1+e(r)arr(r)azr(z)=
a,"l
Aceast[ scriere a determinan-
,-t'
A:t Azzl
f
oeS2
e(o)aro(1)az6(2).

ului de ordin 2 sugereazl definilia determinantului de ordin n, n eN*.

2- Determinanfi de ordin z

i lhfinifie
i pie A: (a)e4@). Atunci det A: le(o)a1"1r1dzo(z)'..-'o,c(,i unde simbolul ) reprezintd
oe5, . oeS,

i fosun area dupi toate permut[rile de gradul n.

23
 Pentru determinantul matricei A: (a,,) .,-//,@) folosim 9i notafia:
dtz aln

ozz a2n
sau; pe t.ffi, lrrlil;.;
a12 don

Pentru produsul 41o(r)42o(2)....-dno(n) Se nume$te ternten al determinantului de ordin n' El

oes,
apare in insumare cu seilrnul .+" dacl o este par6 $i cu serlnul-,,-" dacdo este impar6.
Printre cei n factori ai
n reptezitrtd
unui termen nu existe doi situa,ti pe aceea$i linie sau pe aceea$i coloane. Determinantul de ordin

suma (cu semnul corespunzetor) a tuturor celor n ! termeni posibili. in aceasti srrrrdl termeni apar cu
+
n!
semnul ,,*" $i termeni apar cu semnul ,,-"
2

Observagii
1. Determinantul se atageazl numai matricelor pitratice'
2. .Defini1ia se poate aplica gi pentru determinan{i de ordin l. Astfel, dacdA: (art)e e-/4,(C), atunci
det A: arr.
atunci detA e R. proprietatea rlmdne adevdrathdac6 inlocuim mullimea cu una din
3. DacilAe 4g) IR'

mu{imile QsatZ.
Analizdmacum cazul determinan{ilor de ordin 3. Deoarece
f(t 2 3\ (r 2 3\ (r 2 3\ (t 2 3\ (r 2 3) (r 2 3)l
&=il: ; ;,J,[, ;;),1;; ;,J,[; ;;1,[i ,),1, , 3)1, i
iar primele.";r"*l*: r#,;: uir,1,,lr. trei impare, din derinilia determinantului
de ordin 3 rezulta:

lq, 4z q,l
attr atzr drz aB a3t- aB a22 a3t- att azt atz- aD a2t a$ '
l*, ar2 orl = I"(") 4<tloz<zlas<3)= art azz arz azr
l166S
lq, 4z q,l lui
putem calcula direct un determinant de ordin 3 folosind regula expusl mai jos, numiti regula
Sarrus.
Scriem sub determinant liniile I qi 2, in aceast[ ordine. Obfinem urm6torul tablou cu 5 linii 9i 3

cotoane.
lor. otz -arrl
| \o;,''' o*l
l''-x
1rr1:r;-r*-\orrl
ai, )4-}4,,
a;', arlan
pentru calculul determinantului se aplici o regulE asemdn[toare determinantului de ordin 2: se adunl
produsele de pe cele trei ,diagonale principale" ltiniite continue) gi se scad produsele de
pe cele trei
,diagonale secundare" (liniile punctate). Astiel, se aduni termenii:
artazzazs, anoztatz, arza23 ar, 9i se
scad termeniil. a* a, o3t, a, ozt dzz, arz a2r a31 .

putem calcula un determinant de ordinul 3 gi dupl aga numitd ,seguld a triunghiului" -

Se formeaz[ triunghiurile din figurile a) qi b). Se adun[ produsele d9 tr.ei mrmere calculate
regula din figura a) qi se sJad produsele de cdte trei numere calculate dup[ regula din
figura b).
 ,,;
figura a)
iffi
figura b)

f,IGMPLU
lin n. El r2-1
Si calculim determinantul 321
factori ai
eprezintd
201
Raolvare.Aplicdnd regula lui Samrs obfinem:
I apar cu

PROPRIETATILE DETERMINANTILOR
u una din
)
Pentru calculul determinanfilor de ordin n, cu n 4, folosirea definiliei este practic imposibili
datoritn numIrului mare de termeni care apar in sum[.
Vom stabili in cele ce urmeaz[ cdteva proprietSfi ale determinanfilor care vor facilita acest calcul.
Proprietatea I
Dacd Ae .4W), atunci det A: det At, adic6 determinantul unei matrice este egal cu determinantul
nlJtd: transpusei sale.
Demonstrayie. Dacd A : (a) atunci At Qu) unde b,,:a,,, Y iie{|, 2, n). Avem
azt ozz' MA: =
)e(o)a,",,rozoe).....ano1n1 le(o)a"-,,"(r))o(r)4o-r(o(z))c(2) ...'4o-,1o1,;;o1,i =
oeS, oeS,

ryula lui
:)e(o)a".s1taou1z1z'...'a6-t(n\n, deoarece {o(l), 6(2), ..., o(n)}:{1, 2, ...,n}. Cum e(o): e(o t), Voe 'S,
GS,

linii 9i 3 Gzuke cd det A : L elo-l ) a

o, c, ...' a a
t
) e(t)a", t)to 1(2)2' ...' o =
1ryta 1z1z' @)n= "(n),
c-leS, teS,

:I ,)br,(r). ....b,,(,) = det A' .

"(")4,r
-s.
O consecinfd foarte importantd a acestei propozilii este aceea c[ toate proprietifile referitoare la linii
srt valabile qi pentru coloane, gi invers. Deci liniile gi coloanele joacl acelagi rol in calculul unui
&erminant.
hoprietatea 2

se adund Dacd matricea B se obline din matricea Ae -//"(A) prin schimbarea a dou[ linii (coloane) intre ele,
cele trei &nci detB: - detA.
ar, 9i se Ibnonstralie.Fiel<k<p<nqimdtriceaB:(b)obfinut[dinmatriceaA:(o,i\.e-//,(C)pnn
rtimbarealiniilorkgipintreele.Atunci bi:a,i,Vle {1,2,...,,?}\ {k,plSiVTe{1,2,...,fl\,bn=ao,$i
bi = ad, V7e {1, 2, ..., n).
late dupd Not6m cu t transpozi\ia(kp). Deoarece t este imparS, atunci e(ot): e(o)e(t): - e(o), Voe S,. Mai
mlt, din faptul c[ funcfia f : S, -) E definiti prin f(o) :ot, oe S, este bijectivd, rez;ultd cd
S.: {ot I o. S, }, deci atunci cdnd o parcurge mullimea S, qi or parcurge mulfimea S,.
25
 in consecinld, det B: I t(o)4" (r)bro(r)' ...'bro$)' ...'bpo(p\' .--'bno(,) =
o.S,

: I e(ot)b,(c)(r)bz(o)(z)' ...' br{*xr)' ...' b p(dtil' ...' 4(*)(,) =

fi€S,
: I t(*)4c(t1r)Azc(r1z)' " buo(,(o)\' " b po("(p))' " " b,o("(')) --
" "
ce4
: f e(ot)b, a(t)bza(z\ . .... boo@)' ...'bpo<r,t ' ...'b*(,) =
oeS,
!Eo
: I e(or)a b(\a2a(2)' ...' a po(p)' ...' a rcG)' ...' a,o(,) = Iln
oteS,

: - I e(o)arorrraroe) , .... d*o(*)' ...' d po(p)' ...' ana(a\ = -det A -

o=S,
hD
Lini
Consecinftr. Dac[ madcea Ae.//r@) are doue tnii (coloane) egale, atunci detA:0'
Itac
Demonstralie. Schimband locul celor dou[ linii egale obfinem tot matricea A. Dn proprietatea anterioarl
rea;/itl det A: det A, deci det = 0.
- I k{1,
Proprietatea 3
Dac[ o linie (coloan[) a matricei Ae -fl(A) este o combinalie liniarl de forma aP + PQ unde P 9i p
sunt matrice linie (respectiv matrice coloan6) iar o,BeC, atunci det a det Ap + p det Ag unde Ap qi Aq A: '-Fie (
I
sunt matricele oblinute din prin inlocuirea liniei (coloanei) respective cu linia (coloana) P, respectiv
cu linia
oo[
(coloana) Q.
Demonstrafie. Dacd A: cu crp * pQ unde P=(pn,prz,..,pu) gi

gi proprietatea se scrie:
lb=
Q = (qrp Qk2, "',qr) atunci
at,

Wrr+FQ*r Wn*\Qrz Pu, +Plq*, Qrz Qu

i Anl
q*l lan d,2 am

h din stinga este

intr-adever det A :) e(o)a,",,, dzc(z)' ...' o *oG)
det Ap qi
o *(n)
respectiv
=
det Aq.

I
I
"..'
: f e(o)a," 1t1azo1z1'-"" (*r*-, + 9q*"(*l
)"" ' a,o1n) =
oe&

=)e(o)(oa,,o)aza(z)'...'p*o,)'...'arc(n\*9ar,(r)aro(21'...'Qrcg4'...'an o))=
oeS"

= crf e(o)q ae)a2a(2)....'prcGt'...'drc(n)+FIs(o)q oo)dzo(z\'...'Q*oG)'...'a*{o)=

:crdetAp+$detAg.
Se observl cI proprietatea se pestreazd dacd linia (coloana) /r este o combinagie de mai multe linii
(coloane). Adic6, dacl linia (coloana) /c este egall cu arPr+arPr+...+a,\ cu {, Pz,-..,P,matrice linie
(coloan[), t>2,attxrci detA=o,detl, +ardetAr+...+o,detA,unde,{ estematriceaoblinuttrdinlprin
inlocuirea liniei (coloanei) & cu 1, ie {1, 2, ..., t).
Consecin(e. Fie I : (ar)e -d/,@) , n)-2.
1". Dac[ matricea B se obline din,4 prin inmulfirea unei linii (coloane) fixate cu un numdr oeC, atunci
detB: crdetA.
Zo.Dacl maticea A are dou6 linii (coloane) proporfionale atunci det A : 0.

26
 f. Dac[ o linie (coloani) amafrcei A are toate elementele egale cu 0, atunci det A:0.
{e. Dac[ o linie (coloand) a matricei este combinalie liniar[ de alte linii (coloane) din,4, atunci det A: 0.
I
f. I
Dac[ C este matricea oblinutd din prin adunarea unei linii (coloane) cu o altl linie (coloand) din A
inmulfiti, eventual, cu un num[r, atunci det C: det A.

Danonstralie
t". Aplicim proprietatea 3 matricei .B unde P este linia fixat6 din I gi F : 0. Atunci A, = 14 9i, in consecin{l
dr*B: a det A. Datorit[ acestei propriet{i, in calculul unui determinant, putem da,,factor comun" pe o linie
f,tu pe o coloan6.

in determinantul lui r4 scoatem o factor comun pe linia fr gi obfinem un determinant cu liniile k 9ip
cgale. Deci det A:0.
3o. Linia nu[[ este proporfional[ cu orice altl linie alui A, deci detl
: 0.
fierioarl f- Dac[ linia k este combinafie liniar[ a liniilor p $i q atunci 3cr,BeC astfel incdt arj=Mpj+Ba*
V7e{1, 2, ...,n}. Aplicim proprietatea 3 matricei I unde P este liniap alui A gi Q este linia q alui A.
I)ooarece matricele A, qi 4 au, fiecare, doud linii egale, rezdtd cd detAr: det4:0. in consecinp,
lePqiQ
MA:adetA"+BdetAn:0.
Ap qi Ae
5". Fie C matricea ob{inut[ din ,4 prin adunarea linieip cu linia q inmultiti cu creC. Rezult[ cdlinia p a lui C
'cu linia
ese combinafia liniari P + aQ unde P este liniap abti A gi p este linia q alui A, iar restul liniilor lui C sunt
,Pt) 9i
irlentice cu liniile lui l.
Aplic[m matricei C proprietatea 3 unde Ar: A iar An are liniilep 9i q egale. Cum
M 4:0 rezulti cI det C : det A+ a det An : det A.
Aceste proprietifi gi consecinf e faciliteazd, in anumite caz:uri, calculul determinanfilor.
Dreupr.p:
ltll 2 e 3l
ninantul 4
r)FieA:l?
-'---- |
13 6 7
11.
9l
*r.-dafactorcomun2pe coloana2 9i 3 pecoloana4.
tt
1584tzl

De altfel, faptul c[ A: 0 rezult[ direct din proporlionalitatea coloanelor 2 qi 4.

Itt a b c I

L)FieA:l x y z l.Observdmcdlinia3estecombina{ieliniar[aliniilorlgi2,deciA:0.
llo+z* 3b+2y 3c+2zl
ulte linii Nu este necesar sI folosim consecinfa 4o. Din proprietatea 3 qi consecinfa lo (mai ugor de folosit) reztlti cdl.
ice linie la b clla b cl la b cl la b cl
inl prin
^:1,yrl.l,yrl:rl,yrl*rl.yrl:odeoareceultimiidoideterminaliat,fiecare,
lto 3b 3"1 lz, 2y zrl la b "l lx y zl
fudlinii egale.
Vom stabili acum, in doi pagi, proprietatea principal[ legatd de calculul determinanfilor. In urma
de ordin n - 1.
-estui rez:ultat, calculul unui determinant de ordin n se reduce la calculul unor determinanfi

27
 Considerdm matricea A: (au)e.r//,@), fl22 Si iie{|,2, ..., n\ frxate. Not[m cu A, deter-
minantul matricei obtinut[ din I prin suprimarea liniei i gi coloaneiT. Determinantul A, are ordinul n - 1 gi
se numegte minorul elementului au inmaficeaA-
Proprietatea 4
Fie A: (ar)e -4@) Si iie{|,2, ..., r} fixate. DacI toate elementele liniei i altli. A cu excepfia,
eventual, a elementului a, sunt egale cu zero, atunci
detl:(_l)'*t ou Lu

Demonstralie. Analizdm, pentru inceput, cazul particular: i:j : n. Atunci a,t:dnz: ...:on,_l:0. Cum
pentruoriceoe S" cuo(n) +navem a,c1n1:0,rezlolt} c[termenul arcg.s.azo1z1.....ana(n) corespunzitorluio
in determinantul lui A este zerc.
Oriclrei permut[ri oe S, cu o(n) : n ii asociem o permutare rc S,_r definit6 prin t(i) :
o(i), Vie {1,
2, ..., n-l|. Mai mult, cum o(n) : n>o(i), Vie {1, 2, ..., n-L} reniltd c[ nici o pereche (i, n) w I < n nu este
inversiune a lui o. Atunci o gi permutarea r asociatd lui o, au exact aceleagi inversiuni, deci gi aceeaqi
paritate.Esteevidentc[asociereao+resteofuncliebdectivldelamullimea{oeS, lo(z):n}inS,-,.
in consecinld det A: f, e(o)a," 1r1azo1zy.
.... d,o(,) =I a(6)arc1r,azo(z). ....on-to(n-t)an -
ces' ;[ji=,
:an Z e(o)arorrraro(2).....dn-tc(,-t1 = a,n I e(o)ar",, )azo(z).....an-tc(n-r)= a*L^= (-l)'*'an L,,.
oeS, o.S,_r
o(n)=n

Analizim acum cazul general. Schimb[m in matricea A linllle i gi i + 1 intre ele. in noua matrice
schimb6mintreeleliniilei+1qii+2.Repetlmoperafiapdnlcdndliniaiamatriceildevineultima.in
ultima matrice schimb[m intre ele coloaneleT gi7 + 1. Apoi schimblm coloaneleT + I gi j + 2 'gi repetlm
operalia p0n6 cdnd elementul a, ajunge'pepozilia(n, n). Fie B aceast6 ultimi matrice. Cum.B s-a oblinut din
A prlln n - i schimb[ri de linii $i n -7 schimblri de coloane rentltl cd det A: (-l)2n-(i+i)detB=
:(-1)'+idet,B. Deoarece, cu excep{ia liniei i gi coloanei j, restul liniilor gi coloanelor l.ui A gi-au pistrat
succesiunea rezt;Jtl c[ minorul L,n din ,B este minorul A, drn A. Cum linia n a bi ^B este
(0 0 0 0 au),dincazulparticulari:i:ndeducemc[detB:orA'decidetl:(-l)'*touLr.
Numirul (-l)"'A, se noteazd f, $i se numegte complementul algebrie al elementului a, in
matriceaA.
Proprietatea 5
FieA:(a*)e-//,@) le{1,2,...,n\ fixat.Atunci detA: o,rT,t+a,rI,r+...+a,oT,,.
gi
Demonstralie. Consider[m matricele linie Pr : (a,,0, 0, ..., 0), Pz: (0, a,r, 0, ..., 0), ..., P,: (0,0, ...,0, a,,)
gi notlm cu{ matricea obfinutl dinl prin inlocuirea liniei f cu linia Pi, je{I,2, ..., n}. 56 observ[m c[ linia
ialttriA este(a,,,di2,..., an):Pr*Pz+... +Priarcomplementulalgebricalelementului a, inmakicea
I a, in maticea Ai, v7 e { 1, 2, ..., n}.
coincide cu complementul algebric al elementului
Dinproprietefile3 Si4rcnlJtlcd detA:detA1+detAz+... + detA,: o,tf,t+a,rf,r+...+a,,1,,.
Observagii
1. Egalitatea din proprietatea 5 se nume$te ,dezvoltarea determinantului dupl linia f'. Datoriti acestei
propriet[fi calculul unui determinant de ordin n se reduce la calculul a cel mult z determinanfi de ordinul
n-1.
2. Datorite faptului c[ determinantul unei mahice este egal cu determinantul tanspusei ei rezulti ci
,deztroltateaunui determinanf' se poate face dupi o coloan67.
Deci, dacLA: (ar)e .//.@) giTe {1, 2, ..., nl este fixat atunci det A: Ai.frt+qi.f ,i +...+ar.l*

28
 Proprietatea 6
Dacd A,Be -4@), atunci det(AB): det A - det B.
Demonstralie.FieA:(a,i), B:(b,),AB:(c*).NotdmcuBy82,...,B,liniileluiB9icvLyL2,...,L,
liniile lui,,4.B.

cum ri : (c,r, ci2, ..., c,,):(truu,r,firuu,r, . ,trrur)=

: a,r(b11, brr, br,) + a,r(br* b22, ..., br,) + ... + a,,(b,1, b,r, ..., b,n):
....,
f/")
). Cum
: d,rBr+ a,rB,*...+ a*8, =forB,, iarAB:l :' l, rez.,lthcd
rluio j=l
[r,,l
{ie{1,
nu este Zo',,,8,,
rceeagi
I s,-, .
lor,,B,,l [8, )
r 1""'Bt'l: u a,ia,j,'...'anj. o.rl
t<i'jz""j'<n ";;,,l I

"" "' ''*l;;,";,.1 t

natrice Daci pentru o alegere a numerelor jvjr,...,i,e{7,2, ..., n) existd printre ele, doui egale atunci
-1;=il
eDet[m
(r,,r'
I ) I f
rr
)
iutdin B"l:o,U"our.cedouiliniisuntegale.obfinemastfel
o.tl detAB: I driarh'...'a,j,'uol "'l:
letB: l""l ti'i2'"'inl=11'2"'n'
pdstrat \a'' ) [;;,J
B este (8r,,) f ',)
8""
Lii. :Zaro<rora(2t....-dno(n).a.,1 l:Zo,,rroro12t.....ano1nt
r(")'d"tl 4 l:
a, in oer. oes'
[r;,,,l t;,']
: I e(o)a," o)azo(z)'...'ara(n\'detB = detB') e(o)a,",,, ozo(z)' ...'a,or,r:detA'detB .

. Gt oeS,

0, o,,)
c[ linia CALCULUL DETERMINANTILOR
mtricea
Am v6zut c[ datoriti posibilitlfii de dezvoltare a unui determinant dup[ o linie sau coloanl putem
reduce calculul unui determinant de ordin r la calculul unor determinanfi de ordin n - 1. Mai mult, aceasti
'rlr' poprietate ne lasd libertatea de a alege linia sau coloana dup[ care dezvoltlm determinantul.
Exeuplu:
acestei
ordinul lz r o2l
16 3 7 6l
:l;
Considerdm determinantu, O Deoarece pe coloana 3 dou[ elemente sunt egale cu
ulti ci ; 0 ;1.
tt
,,i'l,i .
142s4l
0. dezvoltim determinantul dupi aceastd coloan[. Astfel, rlmdn de calculat doar doi minori de ordin 3.
29
 lzt zl lzt zl ,l
oblinem:A:0.rr:*7.12:*0.r:r*5.r*:7.(-l)'l; -4 "l.t t-rl'li 3
l'scoatemfactor e

l+ 2 4l ls 4lil
3 pe linia 2 a celui de al doilea determinant'
comun 2 pe linia 3 a primului determinant qi factor comun
' lzt zl lzt 2l
A: - 14 .l; ;
dou6linii
rwzur*o
Rezult' - ,t l, | 2l= 0, deoarece fiecare din cei doi determinanfi au
E 1 "l lt -4 ril
egale' cit mai simplu
determinan[ilor, putem concepe o ,,strategie" pentru a calcula
^
Utiliz6nd proprietitile
un determinant de ordin n. Aceasta constl in urmatom
pagt:
daca este posibil chiat n - I zerouri'
l. C[ut6m s[ ,,formim" cit mai multe zerouri p" o iiri" lcoloanl),
pentru aceasta, o coloani (linief fixag, inmultitE *r,nit" numere la alte coloane (linii)' Am
"O,rra- "r,
vdzatcdacesteopera,tiinumodificdvaloareadeterminantului.
format zerouri, ajungind astfel la determinan{i
2. Dezvolt6m determinantul dup[ linia ("oloa"u) pe care am

I-s -z 4l
pe linia atreia. Rezult6 l: zo. l+ I 11. Form[m zero,ri pe linia 3, fix6nd coloana 3 pe care
l,i-,1 , ol
l-r ultimul determinant dup[ linia
adun[m coloanelor I 9i 2. obtinem A: 20 I 5 2 ll. in fine, dezvoltdnd
.
lo o -il
3, rcnrrti,A = 20. (-l). (-,)"' - rrr- 2 - to) : 240'
l-r' xl:
Etapele prin care am trecut le putem scrie prescurtat astfel:
-i z 3l+ri l-s -lo 8
li
o:l_.
-J
; ;ll :lj i ; :l:,,_,,,1; :l: ol

t, \ :, t66 l; 'l 10
i:l tz -4i
 l-s -z 4l l-t
:zolq I ll:zols ,o t-'r r-'r'l-i xl:-'o (-rz\:z4o
n factor
, -il i i)
I'r__H lo
minant.
in cazul determinan{ilor care nu sunt numerici aceast6 strategie este dificil de folosit. Vom prezenta,
fo continuare, dou[ tipuri de determinanti particulari qi doul aplicafii ale lor in calculul unor determinanfi.
rui linii
I)eterminanfi supradiagonali (subdiagonali).

isimplu Spunem ci matricea A: (a,i)e 4@) este supradiagonald dacd d,j:0,Yije{1,2, ..., n) cn i > j,
rdic6 are toate elementele de sub diagonala principall nule. Matricea I se numeSte subdiagonald dacd
zerouri, a.:0,Yije{\,2, ..., n\ cu i < j, adicd toate elementele de deasupra diagonalei principale sunt nule. Si
di). Am
dservim ci transpusa unei matrice subdiagonale este o matrice supradiagonald. Determinantul unei matrice
rminanli nryradiagonale se numeSte determinant supradiagonal. Analogpentru determinantul subdiagonal.

?ropozitie
Dacil A: (au)e-//r@) este supradiagonal[ atunci detA:ano22.....d,,, deci un determinant
s4radiagonal este egal cu produsul elementelor de pe diagonala principal[.
Danonstralie. Pentru n : I proprietatea este evidentl. Presupunem proprietatea adevilrat} pentru orice
&terminant supradiagonal de ordin n - l, n > 2. Prin dezvoltare dupi coloana I oblinem:
dr,
azz azs 42,
dzn
nmulfim a-- arr'?l)2 '
o o* o3,
a3n =
em face
00d,,
0 4""
Cum ultimul determinant este supradiagonal gi ordinul s[u este n - I reztltd cd
det A : arrar2' ...' drn .
Deoarece determinantul unei matrice p[tratice este egal cu determinantul hanspusei sale, renfltd cd
popozilia rimdne adeviratlgi pentru determinanfi subdiagonali.
reia gi 2
Aplicafie:
abb b
bab...b
e care o Fie A: bba b e -//"@). Observ[m c[ suma elementelor pe fiecare linie (coloani) a

bbb...a
upi linia ratricei I este aceeagi, anume (n l)b * a. Pentru calculul determinantului lui I putem aduna toate liniile
-
(oloanele) la prima linie (coloan6). Aceastl operalie este posibild deoarece adundm, pentru inceput, linia
{coloana) 2lalinia (coloana) 1, apoi in noul determinant adunlm linia (coloana) 3 la linia (coloana) I qi
cmtinu[m procedeul. Vom aduna toate liniile la prima linie. Obfinem:
n-l)b+ a (n-l)b+ a (n-l)b+a {n-t)o+ al
bab...
bA: b b bl:
I

b b al
31
 :( nQ
1 00 0 \t<i.7<r-t

b a-b 0 0
Refinem: I
=l1n-t)b+ a )b+ a b 0 a-b 0 = [(n - r)b+al(a-b)"-' ,

b 00 a-b
deoarece ultimul determinant este subdiagonal' Y(a. a* a,

Determinanfi Vandermonde
I 1 I
It
la, a2 a3 an

Fie n> 2 si a'ar,..,an e C'oeterminantU a,' a" al a!' se noteaz[ V(a,a2,...,an) $i Aplicafie:1
II .-.

lri' o;' ai' a:'

Ne propunt
se nume$te determinant Vandermonde de ordinul n'
Valoareaunuiastfeldedeterminantestedatideurm[toarea:
Propozifie
pentru orice n e N, n>2 sipentru or/lce apa2,...,an ec este adevdratd egalitatea:.

V(a,ar,...,a, ): n (oi -o,)' A: | ,

t:
l3i<j3n ta
egale' atunci determinantul V(o"a""''a- ) este
Demonstralie.Dacdprintre numerele at,az,...,an sunt dou[ lu"
(", - a,) =0 , deoarece unul din factori este 0'
zero, deoarece zre dou6 coloane egale. cum, in acest caz, fl

egalitatea din enunf este adev[ratii

1<i<i<t

vom demonstra egalitatea prin inductie'

t: :
tn cazul numerelor o12a22...ta,e C distincte doud cdte dou[, lo' b3
pentru n : z, v(ar, : Ir ll or-ar $i egalitatea este adev[rat[' b' b2

"r, l;, )rl=

1 qi consider[m numerele 01,c12,"',ctne C distincte doul
cate
presupunem egalitatea adev[ratd pentru n - E,
dou6.
I ... 1
It 1
S[ se c
I o, az x
l r? a]
'. .:.
'n-t
o1. x' ,ll
Fie frrncfia f : C -+ C cu f(x):
|
l"i-' a;-' ai-? x'-2 ,ll
loi-' a;' ":-i x'-' SE se G

Dezvoltand determinantul dup[ coloana n deducem f c[ este funclie polinomialI cu gradul n - l, Ir I

coeficientul dominant (coeficientul lui x'-t ): "l lo

L,,, = v (a, ct2o ..., ct n-1)=,=,f1,_, (o, - a,) * 0 . lo
Ir
f(4,)cu 1( i<n_|
Deoarece f(a,): ['(o,):...: t@,_,):0(infiecare caz,determinantuldindefinilialui lo
are dou[ coloane egale) rezultdcd
"l
lo
[(x) : V(ap a2, "', o,-1) @ - a,-r)(x - an-r)' "" -
(x at)

in consecinl d V(a'a2,...,a,): t(a,): V(a' a2, "'t an-t)(a,-an-r\a,-a*)""'(a'-4):

 :(, n (o, - o,)\.(an-an-,){a,-a,r).....(a,-q): II (oi - o,) .
<i<j<n- t

Ir or,, rl
| 1<i<i<n

R.e{inem: V(a, a, or) : orrl= @, - ar)(ar- ar)(ar- ar) .

lo\ az
14 asl

111
a2 a3 a4
* *
alaid = (ao ar)(ao - ar)(ao ar)(a, - ar)(a, - ar)(a, - ar) .

4 a] ato

(t r r l)
..,a,) gi
I
Aplicafie: Fie A:l "z
b c d a,b,c,d e C*. I

b2 c, ;, | ""
lu"a acd abd ou")
Ne propunem s5 calculim det,,4. Folosind propriet6tile determinanfilor oblinem:

Ir I I
Ir 1 1 1
>la b c d 11
t,
1
l, b c d
c'
b c d
lo' b2 c' I l"' b2 d2 c' d2
M.A: | , d2 -11", b3 ct c' d3
d, ) este
ta b2

acd
c'
abd
d2
abc
l,t_ r r r
Ll, r r
d3
I {l* * cd
ri este 0,
lu"o
l" b c d
1l
1

b
1l
cd
ct d3
lt: I
b cd : V(a, b, c,
c' d2 -
A.

lli b3

b2 c' d2 ll;
b2

b3 c' d3

ouE cite
trXsrcilii prorye
Sd se calculeze determinanfii:

,ll '^1, ,li ;l' ,ll ll' ,ll il' ,l:. 1,1, , l? ll'
,ll ?l' r l,1 il, ,= -+.,+
L SI se calculeze determinantii:
1, av6nd Ir ool lt ool lt o ol lr l rl
bl, a,b,c,d e R; al lo r rl
'I r ?l' "|3 i rl' "|3 i dl
Ir 231 lr ool lz ol lz o rl
loorl '
1
3i<n-t,
?l' 'l; I !l'
33
 rr -1 zt -1 -il
z -rl,
It+i
qi-i l+i r-;1.
t-i t-;l S[s

'ril' lzo4l ,, li '- -ll, o ll,

-, r-i r*il
3.
'[3
S[ se calculeze determinanfii:
l-r -r zl lr ,I
la o ol lo a ul lt a o'l lo b c I

f,u u u'l; oll I l I I'

'li 2l' 'l-; -'" ;l' 'll " "'l It+" c+a a+bl ,li
I rl
1,.1,
'l"o.'o
"',
.*, ,J',1; o l,J', sin2 D
cos2b cos2cl
,io'rl; S[ sr
cos'b lcosla
"o.'rl a+b b+c c+a
I zab Zbc 2ca | | I
,E
st I a+D b+c
"*o l;
h) la'+b' b'+c' c' +a'1, unde a'hc e IR"

l1a + n1' (b + c)2 (c + g'l la' + b' b' + c' c' + a'l
Justificafi egalit{ile urm[toare (fir[ a calcula determinan]ii):
ool lttttl
rol lolool ,11
o rl=lo o I ol'
'li .fli i il' 'li r il)+ + +l' 'll i r rl looo ll S[ se

Ir
olo ':" :, il **
rl*\lll I
lu" l+ 1l
, a,b,c *o;
,ll
I a b c llob"l
dla+b b+c c+a [=lu c al,unde a,b,c e ]R.

la+b+c a+b+c a+b+cl lc a bl

a3 +b3 +ct -3abc=(a*b+c)(a2 +b2 +c2 -ab-bc-ca), calculand determinantul d) a,

Stabiliti identitatea:
lobcl
l, a al in aooe moduri.
lu""l 10. Fiel
11. Fie A,
S[ se arate c[:
It , vrl 12. Fie .A

lr y ol=(.v-x)(z-y)(z-x);
")
lrrvl 13. Fie A,

Ir r tl a) A'
ul l, y ,l=i1v-x)(r-y)(z-x)(x+ Y+z);
14. Fie A
aritrnr
lr' v' ,'l
It-*-y z z I 15. Fie a,
.)l x l-y-z x l=1x+Y+z-l)2;
| , z l-y-xl
l* f z' ;
I
eF.'
16. Fie 4i
Ol I )z ry l=11+y'+*\x+y+z)(v-x)(z-x)(z-v), unde x,v,z

lf *s I +z' I *y'l 17. SE se r

18. Fiel
 7. SI se calculeze determinanlii:
It o l zl I lz -2: J It l t rl
,ll li -ll, "l;:
lr3s-{ li t
2t 2
1a J
L.
1 a
lz -2 2 tl.
lq -4 4 rl'
ls -8 8rl
lrllrl I I rl l l rl
,lr i i .,li J 4 sl 0anl
il, 6 9 nl; 0 a o "l
lr r r :l l+ 8 0 )l-I b c ol
& SI se arate c6:
lobcal
,l2i"a - (a+b+c+d )(a+b -c- d)( a- b+ c--d)("-b-c+d);
lacb"l
lot 3a2 3a rl

orl( (*'i
za;r'::; il=,,-r)6,
unde a,b,c,d en^.

ll 3 rl
9. Si
ll:ll
se calculeze determinan(ii de ordinul n:

l?
urlr r o rl' ,lill ;)'S
; ;.:. .;a.=lili ;;:;l
;
hii ,l l,;;
;1,
l-'-n l;
t;t;:l'
.:1,

lx+l 2 3 nl
lr x+2 3 ... ,l
a) a,=l t 2 x+3 ,l,,rrden>ZsixelR..
II
r......1
lr 2 3 **rl
10. Fie A ef,*r(c) omatriceantisimetricd,adicd A:-A,.
sdse aratecd detA:0.
11. Fie A,B e4@). S[se aratecd: det(A+ B)+det(A _.8):2detA+2detB.
12. Fie A=(or),.,=a omatricecuelementecomplexe si7=(4),.,=r.S[se arutecddet?=detA.
13. Fie A,B e .4@) ct AB : BA. Sd se arate cI:
a) A2 + B': (A + iB)(A -iB); b) det(A2 + 82y> O.
14' Fie A e ,//l(R) o matrice cu proprietatea ci pe fiecare din primele trei linii elementele sunt in progresie
aritmeticS. Sd se arate cd det A:0.
lobcl
15. Fie a,b,c e Z, a impar gi b, cpare. Sd se arate cd lc a tl * O.
lorol
16. Fie a,b,c e Z.Sdsearutecdo^"rli" i il=o,atunci a : b - c-0.
lru 2.c
"l
t7. Se se afle valoarea maximd a unui determinant de ordin 3 avdnd toate elementele egale cu I sau - 1.
18. Fie A e ../((R) cu det (U) :8 qi det (311 :27 . Afla[in e N* qi det (l).
 TESTT DE EVALUARE

Testul 1

Rezolvali:
r tl
'
1. ri"r,: ll btI ,'l:l u,o,: lj'l"' b2. c'l, ,,b,c e C.
b3 ,'l
Definil

lo' B. -4,
a) SI se calculeze Ar 9i Az.
doul c0te dou6, pentru care Ohsen
b) S5 se glseasci o infinitate de triplete (a b, c) e C3 cu a, b, c distincte 10. Per
Ar : Az:0. hda
b cdl
e f sl MA
o h,l. P. Da

-h0il nversl
-i -j 0l
lx vzl &sprir
3. a) 56 se calculeze in dou6 moduri determinantut *ly, ,rl, ,,r,, . o.
: tlopo:

b) Sr se aratecL x'+ yt + z' -3ry2 =lr: * y+z1lQ- y)'+(v- ')'+(z-fl'f '

(deci s
goprir
Demot
Testul 2 rlrnini
&mer
1. Numerele complexe xl, xz,.r3 s,nt rldicinile ecua{iei 5x3 + x' -1 = 0 . C6t este determinantul matricei nafic,
111 egale
xr x2 x3 Icorer
A_
111
x2 x3 xr Demot
111 &terr
x3 xr x2 (e).t
a)1; b)-1; d)s' c)0;
pentru oiceii e {l'2'3'4\'Ciltestedetl?
Seconsider6 maticeaA:(au)e-//-@) crl oii:min{i7}
a) o; b) 1; c) - 1; Notiir
,:):. "r", sin(a+x))
C6t este determinantul matricei,4 = sinb cosb sin(b + x)
| l?
[sinc cosc sin(c + x)/
a)sin(a +b+c); b)sin2(a +b+c); c)0; d)2+sin(a+ b+c)' ompl

(&zv(

36
 MATRTCE INVERSABILE tN -//"@)
Dcfinitie
O matrice Ae ../((C) se numeqte inversabild in -4"(A) (pe scurt inversabild) dac[ existl o matrice
Be.//,(C) astfel incAt AB : BA : 1,.
lbcmafii:
[l Ae,/((A) existii cel mult o matrice Be -/{,(A) cu proprietatea din enun}. intr-adevlr,
Pentru o matrice
&AB:BA:I,siAC:CA:I,ctrB,Ce.//"@)atunciB:B'1,:B(Aa:(BA)C:Io'C:C'Deaceea,
UA este inversabili, matriceaB din definifie este unic[. Ea se noteazd A-t qise numeqte inversa luiA.
t. Dacd inlocuim, in definifie, mu[imea C cu una din mu[imile IR., Q sau Z obqinem no{iunea de

iversabilitate pentru matricele p[tratice pesteQ gi respectiv Z.IR,

Rezultatul care unneazd caructeizeazd mafrcele inversabile din -d,@\, iar din demonstrafie vom
&sprinde metoda de determinare a inversei unei matrice inversabile.
Avem nevoie, mai intii, de urm[toarea propozilie.
Itbpozitie
Dacd,A: (ar)e 4@) atunci, pentru orice i li aYem:.

a,rT i, = 0 $i ayl r, + ayl r, + ... * anl, = 0,

r, + a,rl r, + ... + a,nl
(deci suma produselor elementelor unei linii gi complemen{ii algebrici ai elementelor altei linii
este zero,
poprietate adevdratd gi pentru coloane).
Ibnonstralie. Consider6m matricea B ob{inutii din ,,4 prin inlocuirea linieiT cu linia i a matricei A,lida i
inindnd aceeagi. Deoarece matricele A Si B difer[, cel mult, prin liniaT atunci complemenfii algebrici ai
matricei
fuentelor corespunzltoare de pe linia 7 din cele doul matrice sunt aceeagi. Dezvolt6nd determinantul
ffiiceiBdup6liniaToblinem: detB:ai1l7+a,2liz+...+arlin.Pedealtdparte,matriceaBareliniileigi
jgle.Atunci det B :0 gi demonstra{ia este incheiati. Pentru coloane demonstralia se face analog.
ftoremtr
O matrice Ae ..Q(A) este inversablldin -./((C) dacd 9i numai dacd det A + 0.

Ibnonstralie. (+).Deoarece A.A-t=1, rez;u/rtd cd det(A.A-')=detl,=1. Din proprietatea 6a

&errrinanfilor oblinem det A.det A-r = 1 , deci, in particular, det A + 0.
(e). Fie A: (ar).
c detA? f,, I, I,r
f,, lr, I nz

tr{ot5m cu l* matricea f,, f23 F,r , ob{inuti din ,4 prin inlocuirea elementului a, cu I ii (deci cu

fr, lrn |,n

complementul algebric al elementulai a1,).

DacLA .A*: (b,r)atunci bo:lauf n,Y i,ke{\,2, ..., z}. Din proprietatea 5 a determinanfilor
j=l
(dezvoltarea dup[ linie) qi propozilia anterioarl renlJtl b,,: det A, Y ie {1, 2, ..., nl Si b*: 0, V i,ke {1,2,

37
..., n) cu i *k.OblinemA.A*: (det A). I, gi analog A*.A:(detA). {. Deoarece det A+0rez;ultilcd
n (hr.)=(""+"*^.).n=1,. in consecinf[, matric eaA esteinversabil[ qi A-t = .l ,A* .
detA SIr

Observa|ii: d(
1. Matricea A*
se nume$te matricea adjunctii (reciprocl) asociati matricei A. Ea este, de fapt, makicea
transpusd a complemenfilor algebrici ai elementelor lui ,4 qi se mai poate ob{ine astfel: se considerl SIr
matricea l'
gi se inlocuiegte fiecare element al ei cu complementul s[u algebric.
a)
2. DacdAe-4q@) atunci detAelR.gil*e.4@).inipotezac[ det A+0arrnci
esteo A4=+l*
detA
matrice p[tratic[ peste IR, deci A este inversabild,in -,/{^(R). Proprietatea se pistreaztr dacdinlocuim
mulfimea IR. cu mulfimea Q. in consecin!5, teorema anterioar[ caracteizeazi gi matricele inversabile din
.//r(R) $i -,4,(Q).
3. tn cazul matricelor pitratice peste Z este adev[rat urm[torul rcz:ultat:
Ae -./(,(Z) este inversab ildin -//,(Z) dac[ 9i numai daci det A: + 1. a)
intr-adev[r, dacd A este inversabllilin -.//,(Z) atunci, cum matricele I gi A-t au elemente intregi,
reanlticd detA eZqi detA-t eZ.Deoarcce detA.detA-t:1, deducemcd, detA:11. Fie
Reciproc,daci det A : * I reztltlci I este inversabil[ in -4.(Q) gi l-r = J- A*:1 l*. Complemenlii (A'
detA
Fie
algebrici ai elementelor lui I sunt numere intregi gi in consecin(5 elementele lui A*, deci gi ale lui l-r, sunt
inv
numere intregi.
Exnuplu: Fie
/rzo\
tt
Fie
Fiel :l 0 I Zle l@). Vom ar[ta cdA este inversabil[ pi vom determina l-r.
lt
(201)
:(-D'11
Avem
"':li i ila l; : ll ?l:'*o
qia

(t -2 4\ C.0

Calculdm complemenfii algebrici ai elementelor lui ,,4 gi ob,tinem matricea adjunctl A* :l 4 | -2l|. a)I
[-z 4 t)
I 2 _t4\
s e el
I =!. - 4t2l __t
lnversa matricei este A-t
9
A*
e s el e.,l/r@). Fie
2 4 _t1l
ss s) a)l
Sd observ[m cd dacl matricea Al(R)
este g0ndit[ in sa.u .r//r(Q) concluzia este aceeagi. Cum
b)1
A-' . .*1(Q) rezultl c[ l este inversabil[ ?n -/t (R) sau l(Q) .
Fie
Nu acelagi lucru se intAmpli dac[ privim matricea A in ./t (Z). Determinantul ei nu este - I sau l, a)!
deci A nu este inversabil[ in -/ar@). De altfel, se observ[ cu ugurin{[ cd A-1 e 4@) .
b)!
IL Fie
38
rlti cd ,Eqercifii propue

1. SI se arate ci matricele urrn[toare sunt inversabile gi si se calculeze inversele lor:

,(l ?),,[l i),,(1 3),@(_i;)o[j r),0(] i),,(1, l),"(_,, i)

$ricea
siderd
tii:
este o
L

'[i(o r r\; l]' , [ ft

S[ se arate c[ matricele urmltoare sunt inversabile gi sE se calculeze inversele lor:

(t t t)
@[i il,*[i ii;,
ocuim

I ,[l ; o,,J'**eecsie2+e+r=o
ile din
'[l ;,J'
3. SI se afle valorile lui m e R qtiind ci matricele urm[toare sunt inversabile:
(tm 2) (t -trn) (r 23)
u)lo t 4l; b)12.3 tl; ")lt m tl.
ntregi, [r -l t) [r o t) [z -r ^)
+ Fie A,B . -tr,(Q matrice inversabile. SI se arate c[ matricele Aa giAB sunt inversabite gi (r4-')-t - A,
men{ii (AB)-'- B-'A-' .
1, 5. Fie A e-//"@) o matrice cu proprietateacd A2 =0,. Se se arate cI matricele I,+A $i I,-l sunt
sunt
inversabile.
a Fie A,B e .//,@) cu proprietatea AB = 1, . SI se arate cd BA = I, .

7. Fie A = (ou),,,=n o matrice p[tratici de ordin 3 cu elemente complexe. SI se arate c6:

( a,,, + L* Lr, -A., )
(ne).1-,4=l'"o, A,,+Ar, Lrr' l=(or.). Ir-A.
( -A,, L* a'rr+ L'rr)
gi apoi si se verifice egalitatea: ,a' -1a,11..a2 +1t A*1.A-(detA).13=q.
(z l r\
& ConsiderdmmatriceaA:ll Z tl:
[r tz)
1 a) SI se arate cd A2 -5A*4Ir=0r.
(z -t -t\
, ,-' = ]lo[_,
b) Si se arate cdl este matrice inversabil[ Ut i 3 -i
_r z) I

(orz\
g. rie,l:lt o :1.
[z 3o)
a) S[ se verifice egalitatea At -l4A-121, = O, .
i. Cum
b) Deducefi cd A este inversabilI qi calculali inversa.
10. Fie A,B e 4$)
cu proprietateaA + B : AB.
sau l, a) S[se aratecd (1"-A)(1"-B)=1,.
b) Sn se demonstreze cdAB : BA.
11. Fie A e.,ft(A). S[ se arate cb dac[ minorii tuturor elementelor sunt egali, atunci detA:0.
 ECUATII MATRICEALE fr
Slser
Numim ecuasie matricealdorice ecuafie in care necunoscuta este o matrice (nu neap[rat pitratic[).
De obicei, ,,coeficienlii" necunoscutelor sunt matrice pltratice inversabile. ,(l
Propozifie (o
Fie n,zeN* , Ae l(C\, Be -/((C) dou[ matrice inversabile qi Ce -.4p(C). Atunci fiecare din ,[l
ecualiile matriceale:
l")AX:C; 2o)XB:C; 3")AXB:C;
are solufie unic6 in 4,,(C) .
L Siser
Demonstralie. 1". inmu[im la stanga at A-t qi obfinem solufiaX: Al C'.
2'. inmullim la dreapta cu .B-r gi g[sim solufiaX: C B-t .
3". inmu[im la stdnga ct A-t qi la dreapta ct B=1. Obfinem X: A-t C B-t .
3. Rie A
demor
ExrprplB:
ilx.(4 tt)-f2 -'),, ed@)
' (1 3) \o t)
(+ (z -l)
ti"r:[i ll\ ,.,|
u,a:[; ,'.J.r"our"ce
det B:l*0renilthc[Besteinversabillin.,//,@).Calculsm Rezolvafi:

: :(3, -l'l
^B* 9i oblinem: B-' B*
l. Fie A,
[-l 4)
-[o -t)
Ecualia se scrie xB : cgi atunci x: c' r-' -('
f 3 -1'):f -'ul. a)S[t
'
r .J [.-r + J-[-r 4 )'
L FieA,
, Xet,(c)
', [1 ;)":(l) a)SIt
(z 5\
ri.,n :[z .,) ,r, :f\2)'). cum det A: ll * 0 renilti cd A esteinversabil[ in ..//r@). Calculdm l* qi 3. SIser

tr':L 1* :+('^ : qi atunci x:A-t C:L(7 -') x

obtinem:
ll'^ -"[-' ^5']. e..rutia se
3)'"""o"o
scrie AX
r.,DUrrE/71r- L/?ro]u'vrn
C A v
1l[-2 I)\z)
f '):
r_ 3')
:r1I f-3) I rrl
[o):l o I

I rr J
(l 5) (x) (tt /3x+5v\ rl) l3x+5v=l
-= ce U
cddacdx:[') u*r,", (r)
s6observam
ty ) ;J [;.]:[r)*[r, .,'r):lr)*ti; *iv=2
Oblinem astfel o metodl de rezolvare matricealI a sistemului (1) care are solulia * = -1,
tt'' = +.
y
1l
Aceast[

metodd va fi aprofundat[ ?n paragraful urm[tor.

40
 F4rcipii proptse
S[ se rezolve ecua{iile:

, (l i) .:(1 i)' ot * (1 3)= fr

o)
U
-r'1.
-t)',

,[i ii] " [i 1]' o( i, ,) " i iJ=(l ? i,)

[i
+Y = Iz *P
L 56 se rezolve sistemele
vr.rv.v de ecuafii:
uw wwuo'.r. ,{:
I

,1f;t' ;).(; i),=0,

", r(? l) = (:, l) '
l(? l)"; , ')".(i 'o), =,,
3. Fie A,B . -//,,@) doui matrice cu proprietatea cd, ABX : X, oricare ar fi X e -/\.r(C). Sd se
demonsfreze cd A gi B sunt matrice inversabile Si A4 = B .

Tnsrn DE.EvALUARE
Testul I
f,.ezolvafi:
(x 2y x)
t. Fie A: | 2y 0 -x l. ,4@) .

l., x o)
a) S5 se determine valorile lui x gi y pentru care A este inversabili. b) Dac[ x : 1 s[ se calguleze A-1 .
(032\
L rie,l:lO 0 11..4(R)eiB=1.+A.
r\-/'-- -3 "'
[o o o)
a)Si se calculeze A3 . b) S[ se arate cd B este inversabil[ gi sI se calculeze B-r .
ml* gi 3. S[ se determine matricea X e l(R) care satisface egalitatea:
(t 2 3) (-t 5 3)
)[;): " [j, ', ',)=l:, I -i)
Testul 2
hdicafi rlspunsul corect.
(t r r\
L c6testesumaelementelorinverseimatricei,q:lo
tt r rlr @r, b)-r; c)6; d)-6.
(.0 o t)
(x O t\
L Care este mullimea valorilor lui m e IR pentru care matrice a A($ =l m I -l I este inversabil[ pentru
[o 2 *)
orice xe IR? a) IR; b) (- o, - 2l; c) (- co, 0);
@(;,**)
3. catesoruliiareecualia . (1 ;)=(, l,),, e-//,(a)?

@niciuna; b) una; c) dou6; d) o infinitate.

4l
 SISTEME CRAMER
Considerim sistemul liniar (necunoscutele au numai puterea intdi) cu n ecualii 9i n necunoscute
peste C:

larrx, + at2x2+ ..'+ ar,x, = b,

I
* a22x2+ "'+ a"xn = b'
(l) )"'*'
t..................
I

la,rx, * anrxr*...* annx, = b, Aplictu(

Not6m cu 14 matricea coeficien{ilor necunoscutelor xt, x2 , ..., xn, deci A: (au)e -//"@). Matricea
dsmuft
I se numegte matricea sistemului.
Definifie t :iy a^^: .7^^Y
Sistemul (l) se numegte sistem Cramer dacl matricea A a sistemului este inversabili, deci daci
detA*0.
I
pentru un sistem Cramer not6m cu A determinantul matricei a sistemului gi cu 4, je{!,2, ..., n),
determinantul matricei ob{inute din r4 prin inlocuirea coloaneiT cu coloana termenilor
liberi.
Sic
Cu aceste nota{ii avem urmltorul rezultat:

Teoremfl. Un sistem Cramer are solulie unicl (x,,x2 ,...,xo)eC', datl de formulele: ,, =i
a., x2=;,
A.
"', ,t
= L.
*-,A Aceastd metodl de ob(inere a solufiei se numeqte regula lui Cramer'

,{
matricea coloani a termenilor
SEs

liberi. Atunci sistemul (l) se scrie AX : B (forma matriceal[ a sistemului). Cum .4 este inversabil[,
aceast[
(x, xr,..', x,) ,{.
ecuafiematriceala,(decisistemul(1)),aresolufia vnicl x:AtB. .z,,r(c).Dac6 ' cn

l-x,Cn vnde C6 C2,

este solufia sistemului, atunci
t Fier

..., C, sunt coloanele matricei l.

FieT e {1,2, ...,n }. Din proprietatea 3 a determinan{ilor reztlticL
Fie r

A,:det(C1, Czo...,Ci-r,8,Ci,...,C,):det(Cr ,C2, "',C1-,,f'oC1'Ci*t' "''C'): c=

t=1
Fie r
:ia., (Cr, C2,..., Ci-t,xrC*, Ci*r,..., C,):2*rdet(C1, C2,..., Ci-r, C*, Ci*r,"', C,):
lpl
:xidet(C1,C2, ...,Ci-t,Ci,Ci+t, ...,Cn):xjdetA:x7A, deoareceA:(CtCz, "',Cj-tCi,Ci*r, "'' C') $i a)A
p"rtro orice fr * j, det(c1, br, ..., ci-r c*, ci*r,..., c): o fiind determinantul unei matrice cu dou6 coloane
egale.
c)D
CumA *Orczrrlt|cd x.=L,
,A i. {1,2, "',n)' a. S[s
fz*-y*z=3 num
Exrrrplu: S[ se rezolve peste C sistemul: l**y-z=o
llx +Zy +22 =13
Matricea sistemului are determin**l A: l? ;t lrl: ,, *o deci sistemul este
lr2 ,l
ls -r tl:12, lz 3 rl lz
:lt I
-r 3l
:
Cramer. Avem: l, :10 I -{ Lz:ll 0 -tl: z+ si Ar o | 36.

1,, 2 2l l: rr zl [2:nl
AplicAnd regula lui Cramer ob.tinem: ,=+'=#.=r, ,=|=4:2 9i '=+:#=3' Deci solufia

sistemului este (1,2, 3).

Eprcifii prorye
Sd se rezolve sistemele utilizdnd regula lui Cramer:
lZr-y-z=4 12*-y+22=-4 lx+z:3
d 43x+4y-22=ll; b) ]4x l-y+42=-2; c) ly+z=5 ;

lZ*-Zy+42=ll lr*y +22=-l |.r*y +52=14

lz'-v+32+2t=4
l**y*z=3 l;::'"+3zr+4t=5
e)lrx *zy*ri'r',1 , 0l*f ';:r':;,':;u
a1$riz,i.4-z=e
ot
l+x+ey+t6z=2, Lr*y _r_;='_;' L;;
_y+32_t=6
SI se determine valorile lui aelR pentru care sistemele urmltoare sunt sisteme Cramer:
lr-ytz=l l**y*z:l f**y+22=4
a\ lZx+y-z=2 ; U) ], +oy+z=2; .) lr- y+32=l
l***+32=0 L, +y+az=3 lax+4y-z=5
ax+ by * =Lz*
",
3. Fie a, b, c numere intregi. S[ se arate cd sistemul cx + 6y + bz = Lrt udmitedoar solufia nul6 (0, 0, 0).

bx+cy**=).,
Fiea,b, cnumererealestrictpozitive,diferitede l gi x,!,Znumererealeastfelincdt a'=bc, bv =ca,
c'=ab. S[se aratecL xyz-x-y-z=2.
Fie a,b,c e Z astfelincdt a + b {i + c 114 =0 .

la+uall+c114=o la b cl
a)Ardtati ca]zc+otr|l+b114=0 ; b)Deduceti cal}c a 6l= o;
lzu*2" lli *o{f = o lzu 2c
"l
c) Demonstra{i cd a : b: c: 0.

S[ ci sistemul fo, *,=0, i=1,2,3,4, unde tr, ou fiindnumere reale, admite

se arate
j=t
l"rl={l;;
numai solutia nul[.

43
 RANGUL UNEI MATRICE
Slconsiderlmmatricea A e -,//..,(C). Daci p € N*, p<min(m,n),numim minordeordinpal
matricei I determinantul unei matrice pltratice de ordin p formatd cu elementele situate la intersecfia ap
linii qip coloane din matriceal.
( o, orz ort a,o )
De exemplu, pentru manicea A:l ar, dzz ozt oro l. -4,0(C) ,

[";; ot,a o,o o,o)

lo., a."l la," a,.l la^. a^"1
determinanfii | " azzl
"1, I "'"1, I " "l suntminori de ordin 2,iar determinanfii
lat lan ayl lal anl
arz arrl lr, arz. orol lo, att
1o,,, orol

lo^ azz orrl,lo^ azz orol,lo, dzt arol sunt minori de ordin 3.

lo, atz oul lo, atz orol lo, a* orol

Deoarece putem alege p linii in Cfl moduri gi p coloane in C! moduri rentltd cd mafrcea A
e -/{-,"(C) are Cfl.Cj minori de ordinp. Si observ6m c[ minorul unui element intr-o matrice pdtraticd de
ordin n este un minor de ordin n- I al acelei matrice.
S[ presupunem cd matricea A e -/{-,,(C) este nenul6, deci are cel pufin un element nenul. Attnci A
are cel pufin un minor nenul gi anume minorul de ordin I
format din acest element.
Mu[imea ordinelor minorilor nenuli ai matricei A este, in acest caz,nevidd (deoarece il confine pe 1)
gi finitii, fiind inclus[ in mullimea {1, 2, ..., min(m,n)|. in consecinll ea arc un cel mai mare elemnt, adic6
existl un ordin maxim de minori nenuli ai matricei l.
Suntem condugi, in acest fel, c[tre urm[torul concept
important.
Delinifie
Fie Ae -4,"(C) o matrice nenuli. Ordinul maxim al minorilor nenuli ai matricei ,4 se numegte
rangulhiA.
Observayie. Definilia precedent5 aratd cd pentru o matrice nenulS A e -./{.,,(C) , numIrul natural nenul r
reprezinti rangul hri A dacl gi numai dac[ sunt indeplinite simultan condiliile:
10. Matricea A are cel putin un minor nenul de ordin r.
20. Tofi minorii de ordin r + | u matricei A (dacd existi) sunt nuli, ceea ce este totuna cu faptul c[ tofi
minorii de ordin strict mai mare ca r (dacl existii) sunt nuli.
Ultima parte a condiliei 2" rezltilti din faptul c[ orice minor de ordinul r ] 2 este o combinalie liniarl
de minori de ordinul r * 1 gi, in consecinfE, el este nul, q.a.m.d. Evident, dacd r : min(m, z) atunci maticea A
nu are minori de ordin strict mai mare car.
Matricea O,,, nu are minori nenuli, de aceea, prin defini1ie, rangulei este 0.
(t2s-34\
tt
Exnupru:Fiel:10 4 2 6 llel,r(C).
II mlnor
\241046) Cum r
Ir 2l
Rangul lui r4 este 2 deoarece minorul l- .l este nenul gi toli minorii de ordin 3 sunt
4l l0
nuli avdnd liniile I gi 3 proporfionale.
Fie A e.,//-,,(C) o matrice nenul[ $i r > 1 rangul s[u. DacI fix[m un minor nenul de ordin r al
matricei A, acesta va fi numit minor principal. Cele r linii (coloane) ale lui I corespunzdtone liniilor
(coloanelor) minorului principal se numesc linii (coloane) principale, iar celelalte linii (coloane) ale lui .,{ se
numesc linii (coloane) secundare.
 Urm6torul reniltat este util in cele ce urmeazl.
fcoreml (teorema minorului principal).
Orice coloanA flinie) a unei matrice nenule este combinafie liniari de coloanele (liniile) principale
inpal efie matricei.
liaap Ibnonstralie. Fie A e -//..,(C) o matrice nenul[ gi r rangul slu. Deoarece la orice permutare de linii
(coloane) in matricea l,
minorii ei ?qi schimb6, eventual, doar semnul, putem presupune cI primele r linii 9i
pimele r coloane sunt cele principale (deci minorul principal, notat Ap, este minorul de ordin r situat in
Sltul stlinga - sus" al matricei l).
(,,,\
I"^ l

Fie 7 e {L,2,...,2} gimatriceacoloan[ Cj.:l :.' l.

1,,)
farrx, + aDx2 + ...+ avxt = at j
f,teoarece determinantul matricei sistemului: estechiar minorul principal al
icea A
)o"''*o"*'+"'+a2rxt=azi
t"""""""""
aticl de laax, i ar2x2 + ... + aftx, = od
micei A,reniltdc[ sistemul este Cramer. Dac[ (cr1, cL2, ..., cr) este solulia lui, atunci:

\tunci,4
c): o, (l)
nepe l)
nt, adicl
concePt
Dacd r : m,teorema este demonstrati, deoarece Cj este chiar coloanaj amafrcei A.
Dacdr < ra, considerdmi e{r*l,r*3, ...,n} gi determinantul de ordin r* 1,
numeqte orz ot, d,i
l",r azz d2, dzi
I nenul r lol
=1"' . Adun[m la coloana r + I a lui Ai coloana 1 inmulfiti cu
lat or2 at ai
d c[ tofi lo, diz ai, a,j
rrr, coloana 2 inmulfitl cu - Gr2, ..., coloana r inmullitl cu - crr. Oblinem:
[e liniarl lo, otz dt, 0
nifrcea A
lr, ozz o2, o
_t
-t unde 6 =aij-cltait-dzoiz-...-d,oi,. Deoarece rangUl lui I este r qi A; este

lo,, d,2 an 0

lo^ aiz 0i, b

de ordinr * I rentltdcl 0 : Li: b. A, deci D: 0.
ai = atait+ a'zaiz+...+ drair, din relalia (1) deducem c[
arj att dtz or,
azj dzt ozz 42,

ordin r al =0r *02 +... + ctr

re liniilor ;, arl ,1r,, ;_
le lui r4 se aii ait aiz oi,
 *
Deoareceultimaegalitateesteadev[ratapentruYie{r+l,r*2,.",2},obfinemcj:cr1c1
* azCz+ ... + cl,C,, unde C, este coloanaT a matricei A $i Ct, C2' "'' G sunt primele r coloane
(deci cele

principale) ale matricei l. Demonstrafia pentru linii este analog6. L Sdse

Observagii:
de coloanele principale ale lui '4' ,(;
1o. orice coloan[ principal[ a matricei A este,evident, combinalie liniari
De exemplu Cr =l' Cr+ o' Cz+0' q + "' + 0' C''
20. pentru a demonstra c[ o coloanil c, cu7 r este combinalie
>
neapSrat necesar s6 presupunem c6 tofi minorii de ordin r
liniar[ de coloanele principale, nu este
* 1 sunt nuli ci doar cei ob(inufi din A, prin ,[i
adeugarea coloaneiT ii a unei linii i cu i > r (determinafii
din demonstra[ie notafi A)'
Aceasti ultim[ observa,tie ne conduce c[tre urmatoarea defini1ie. (t
Defini{ie
r), numim bordat allui L
il lo
Dac6A esteun minor de ordinr almatriceiA e../{^,(C), cu r<min(m, Io
a unei linii qi a unei coloane ,,r6mase in
un minor de ordin r + I almatricei,4 oblinut prin adaugarea la A
afara" lui A.
,. SIse
56 observim c[ num6ru1 bordafilor lui A este (m - r)(n - r), numir sensibil mai mic dec6t cel al
tuturor minorilor de ordin r + I ai matricei l.
Urmatorul rezultat d6 o metoda pentru calculul rangului unei
matrice'
,4;[4
Propozi{ie
Dac6 intr-o matrice A e..//^,,(C) existi un minor nenul de ordin r 9i toli bordalii sri (dacd existS) fi
I
sunt nuli, atunci rangul matricei este egal cu r'
"'[l
Deoarece-A estertenul gi toli bordalii lui
Demonstralie. Fie A un minor de ordin r < min(m,n) ca in enun{. lui
gi 2",re,dti cd orice coloan[ a
sunt nuri,din demonstralia teoremei minorurui pi""ipa qi observafiile lo
,4 este combinafie liniar[ de cele r coloane ut" t i I corespunzltoare
lui A' Conform propriet[,tii 3 a lL S[se
combina{ie liniari de minori de ordin r + I
determinan{ilor, orice minor de ordin r + I al matricei A este
forma,ti numai cu cele r coloane ale lui ,4 corespunziloare lui
A. cum fiecare din aceqti minori are cel pu(in
dou[ coloane egale, ei sunt nuli 9i, in consecinla, orice minor de ordin
r * I al lui '4 este nul' Rezult[ c[ onoe

rangul matricei A este r-

Observagie:Din punct de vedere practic, pentru calculul rangului,
procedim astfel: glsim un num[r nenul de {. Se co
ordin 11 (de obicei rt: 2) 9i formam borda{ii sii; daci Pfi t
*li rangul este 11; dac[ existi un bordat
proCedeul p6n[ glsim un minor nenul
nenul, acesta are ordinul rz: rt+ 1 gi forrnem bordalii s6i. bontinu[m p€ntn
de ojin rr ai c6rui bordali sunt nuli (iau nu existi). Atunci
rangul lui I este rr.
5. a) Ma
ExEMPLU:
(z -l 34\ b) Ms
t, 0 -1 2l
Fier4: e . //^@) 9i r rangul s6u.
-s
I
1 0l 5. FieA
l0
[2 1 -7 4) S[ se
jrl, T. Fie A
Deoarece
lZ -ll: r +o
* o,rezlltlcdr>
reztith ch.r) 2. Bordalii lui A sunt: Or :_ l?
2.Bordatii ; t FieA
ol: ^,
^: l; ' || ; _;1,
caA.
lz -1 4l lz -1 3l lz -l 4l ). Fie /
l, : lt o 21,1,-: ll 0 -ll, a* : Ir 0 21. Dupi un calcul simplu se constati cd tof, acegti bordali

h i ,l' l, I rl lz I
10. Secor
4 ll. Fie A
sunt nuli qi atunci, inbazapropoziliei precedente, reztrltj r:2'
l1C1 *
ci cele trqercilii propse
S[ se calculeze rangul urmltoarelor matrice:

'hti A. , (l ?)', [; ;), o,(:, l'), 0 [; 2 0).

t 2)'
Rr este
,(i l,), D(:,;' 3), ,[i iJ'
;
U prin
'(i I'j'
,[i i iJ",[i i i]
'[i ii], ,li,llil
e Si se precizeze rangul urmltoarelor makice, discutdnd dupi valorile parametrului real a.

A; i
' [+ -t -?,ili il /(tijJ, ,[l + i
t) i ij,
fi;ljl (o.eo.:l (ot2(
afii lui
r[ a lui
'[i ;)il''l:i ? l)''[: + 1,lj
(z
[i3a !. s[ se determine valorile reale ale lui z astfel inc6t matriceu A=l ,
tr* 1 aibi rangur 3' pentru
il pulin ti : ;l "
ulti cl orice num6r x real-
(t -2 -z) (t -z -2 +\
:nul de L seconsider[matricele,q=ll r a l,r=li i ; +l.susedeterminenumerelereareasib
[r -r t)
bordat
r nenul (3 -r t b)
pentru care rang A = runE B.

5. a)MafrceaA e.4(R) veriric[ relafia n' =(L l) ou*, rangul matriceil.

b) Matricea Ae ..//r(R) verific[ relafia n' =(l l)
. o""*rrnali rangul mafrceiA.
5 Fie A e./{.,(R) , B e ..y'/r,o(R) doui mahice.
S[ se arate cL rang AB S min(rang l, rang B).
T- Fie A e -//.,"(R) ,8 e -,/((R). c[ dacl B este matrice inversabiH atunci rangAB : rangA.
Sd se arate

3 FieA e-.ft^,(R) omatricederang 1. Sise aratecdexist[matricele C e.,//.,r(R)

SiZ e ..r',{,(R) astfel
caA: CL.
l Fie A,B e -4/,,,(C). Ardtafi cd rang(A+ B) <rang(A) + rang(,B). Exemplificafi cazul deegalitate.
il. Se considerl mafticele A,B e 4(q asfel tncAt AB = BA Si A3 = Bt = I,.SI se arate c6 rang(A+ B) = n.
ll- Fie A e -,fi(R) astfel incdt A' -3A' +3A =0,. sr se axate cd rang(A- I,) = n.
 STUDIUL COMPATIBILITATII $I
REZOLVAREA SISTEMELOR LINIARE
peste mullimea C este:
Forma general[ a unui sistem liniar cu m eciua[1i$i n necunoscute

I arrx, + at2x2 + ..' + arnxn = b,

)orr*r
* a22x2 + "' + arnxn = b, (1)
t..................
"'+ arrxn = b^
I

la.rxr+ an2xz+
unde a,, ,c122,-..ra-reC, b1rb2r"'b^eC, x1 tx2t"''xneC'
xnsen,mes. necunoscute,numerele a,reC(l <,.<m'
l<i <n)Se
inaCestSiStem X1 ,X2,...,
numesc coeficien(ii necanoscutelor,iar 4,b2,"'b-e
C se numesc tetmeni liberi'
proprietatea cI
P11n soluyiea sistemului liniar
(1) inlelegem un n-uplu (x1, xz' "'' xn) ' C'cu

numerele
tlLllllgrwrw t
x1 , *2
*1 ...)
x2,, "') xn verific[ ecuafiile sistemului (1)' e r r , - ---- ^^^--a^ ^i-+^*,.r riniot fi ace:
sistemul liniar
cdnd m : n, adicilnumarul de ecua{ii coincide
cu num[rul de necunoscute,
in canil
respectiv se nume$te sistem linint pdtratic' Gate al
dou[ matrice:
Sistemului lini; (1) ii asociem in mod natural urmitoarele lczulti
&mir
numite muticea sistemului qi
J:r.
Xecipr
,1, ace
(ou arz dtn 4) torer
fuA
2 :lor^ azz dzn u'
l. 4,,.,(C) numit[ matricea extinsd (completd)a sistemului'
mmbir
t...'..1
lr
(.o'' d'2 a" b- )
Iiniare,
sistemului, c[reia ii adiugrm coloana termenilor Gompa
Observ[m cf, matricea extins[ provine din matricea
liberi. Defini
termenilor liberi' adic6:
Dac[ notEm cu xcoloana necunoscutelor gi cu B coloana

extinsi
tinon
suficie
forma ecuafiei matriceale: Exem
observim c5 sistemul liniar (1) se scrie concentrat sub
(2)
AX: B.
Egalitatea (2) se numegteforma matriceald a sistemului
liniar (l).
pulin o solulie, respectiv incompatibil dacl nu DacI s
Sistemul liniar (1) se numegte compatibil daci are cel
are nici o solulie. compatibil
cE sistemul este
in cazul cdnd sistemul este compatibil 9i are o singur[ solufie, spuneT
nedeterminat'
determinat,iar dacl are mai multe solu{ii tprrr.n, c[ este
compatibil
putem inlocui in defini,tiile anterioare mullimea C cu una din mullimile R sau Q'
oblinem astfel

no{iunea de sistem liniar peste mulfmea R, respectiv Q'

sistemului; ecua,tiile care corespund liniilor
Rangul matricei r4 a sistemului se mai numegte rangul
principale (respectiv secundare) ale matricei ,4 se numesc ecualii principale (respectiv secundate);
48
 necunoscutele care corespund coloanelor principale (respectiv secundare) se numesc necunoscute principale
(respectiv s e c u ndare).
Rezultatul cel mai important privind sistemele liniare este urmltoarea teoremL de caracteizare a
mmpatibilitnfii acestor sisteme.
Ieoreml (Kronecker - Capelli). Un sistem liniar este compatibil dacd gi numai dacd rangul matricei
sistemului este egal cu rangul matricei extinse.
kmonstralre. Sistemul liniar (1) se scrie sub forma echivalentS:
(o,,) (orr\ (o,,\ (b,\
.,1':,1..,1',.,1..*,lo:.1=lu, I o,
I

v;,^,)
Presupunem mai intdi
l,;,,)
c[
l,:,..) [-]
sistemul este compatibil gi dovedim ci matricele A Si A au acela;i rang.
n) se
Frytul cE sistemul este compatibil inseamn[ cd existi x12x2>...,x,eC astfel incdt are loc egalitatea (3). S[
rotiimcurgi 7 rangurilematricelorl,respectiv 7.D"o-ecelesteo,,submatrice"alui 7,reniltdr<i;
lea cd
fotr-adevEr, orice minor de ordin > i almatricei A este gi un minor de ordin > i almatricei A, decieste nul
Eiaceastaimplicl r<i.Aritlmacumc6oriceminordeordin r+l almatricei A estenul,deundeva
liniar
:
care are rangul r, este clar cdA 0; dacl insl A are ultima coloan[ formatil din termeni liberi, din scrierea (3)
re;.nlti cE aceast[ coloan[ este combinalie liniarl de coloanele matricei ,4 gi atunci A este combinafie liniar[
&minori deordin r+l aimatriceil, minoricare suntnuli,prinurmareA:0. Dinr< i Sii <r,renitd
7:r.
kciproc,presupunem cd 7 : r qi ar[t5m c[ sistemul este compatibil. Fixdnd un minor principal al matricei
l, acesta este nenul gi are ordinul r : 7 , pt'rn urmare rim6ne minor principal gi in matric ", 7 . Conform
Eoremei minorului principal, coloana termenilor liberi din 7 este combinafie liniar[ de coloane principale
fu, A, iar acestea fiind coloane din matricea l, inseamn[ cI aceastl coloani a termenilor liberi este
ombinafie liniar[ de coloanele matricei l. Notdnd cu {,x2t...tx,e C coeficienfii acestei combinalii
liniare, inseamn[ cd are loc egalitatea (3), deci sistemul admite solufia (x, xr, ..., x,), prin urmare este
ompatibil.

Definifie
Fie A un minor principal al matricei I a sistemului liniar (l). Bordalii minorului A in matricea
cxtinsd 7, au ultima coloand formatl din termeni liberi (daci existi asemenea bordafi) se numesc
"ur"
sinori caracteristici.
Dac[ matricea A are rangul r, minorii caracteristici au ordinul r * l, iar condilia necesarl gi
nrficientd s[ existe minori caracteristici este r < m, adicd rangul sE fie mai mic decit numErul ecua{iilor.
Dmupr,u
larrxr+anx2+arrxr=b,
+ a"x' * a"x' = b'
ilaci nu Daci sistemul liniar: )a"x' are minorul principal o :l:r',,
I
arrx, + arrx, + arrx, = b, :;1,
npatibil loor*, * a42x2 + aorx, = bo
l@, -as 4l l@,, 2s b,l
m astfel drnci minorii caracteristici ,*t llr, or,
I Orl sill"r, orrl Orl.

li"-ff u,l lZ^-d u,l

49
 Rezultatul urm6tor este o alti caracteizare a compatibilititii sistemelor liniar.e'. liniar (1) este
,""r.-;ii:;il;ilil r m (rangar .iri"*"r"i *ui *1" ca num[ru] ecualiilor) sistemul
<
dacd qi'num ai dacdto{i minorii caracteristici sunt
nuli.
""-p"tiUii
Demonstrarie. presupune c6 sistemul este compatibil.
conform teoremei Kronecker- capelli rangul matricei
extinse 7 este egal cu rangul r al matrice i A; deoarece
minorii caracteristici sunt minori de ordinul r + | ai
matricei A ei sunt nuli'
'renilthci nuli. T
ronterictini srrnf mrli' DacS A este un mmor Irrincipal almafrcei A'
Reciproc,sa presupunem c[ tofi minorii caracteristici sunt
extins' 7 sunt nuli, pentru c[ dac6 sunt hlulie
el este nenul gi are ordinul r. insl toli borda;ii lui A in matricea
minori in I finem seama c[ au ordini *ui --. ca rangul
r, iar dacdau ultima coloan[ formatS din termenii
tiberi sunt minori nuli conform presupunerii fbcute. in baza unei propriet[ti enun[ate ompal
";;;;i"i;;"g cu rangul matricei '4' Aplicand inc[ o dati
anterior, ren]Itilci rangul matricei .'4 este egal cu r, adicd.9q1l
teorema Kronecker - capelli renr/rtdc[ sistemul este compatibil. Ieclrno

Rezolvarea unui sistem liniar

n necunoscute peste C rerultl
Din cele expuse anterior, relativ la un sistem liniar cu m ecualli 9i
cdteva observafii utile: . ,- -: -^..--1 matricei extinse este egal tot
de ecua{ii m, att'rrcirangul -^k:^
10. Dac[ rangul r al sistemului este egal cu num[rul
este compatibil'
cu rt gi c[nform teoremei Kronecker - Capelli sislemul.
m.qi !o!i minorii caracteristici sunt nuli, sistemul este
2o.Dac6rangul r este mai mic ca rr.r*e*rJ! "crralii ,=V=,
cu ,,subsistemul" format doar din ecua{iile
compatibil irr bazateoremei lui RouchJ si "rt. echivalent
principale; acest lucru reiese din teorema minorului
principal, cgnform. tfuiu liniile secundare din
sunt'combinafii liniare de linii principale din
I

matricea extins[ (deci ecuafiile secundare din sistemf Dlr..

matricea extins6 @eci de ecualiile principale ale sistenului). sistemul este
O" ecua{ii gi existr un minor caracteristic nenul,
30. Dac[ rangul r este.mai mic dec6t
"u-ariri b) A:
incompatibil, tot in baza teoremei lui Rouch6'
corespun ator acestor observafii, putem elabora urmatoarea strategie de rezolvare a unui sistem

liniar peste C conlinind m ecualli 9i n necunoscute:

(put6nd avet rr: m sa,r < m).
I) Calculim rangul r al sistemului 9i il comparlm cu numfuul de ecua{ii mastfel: trecem eventualele necunos-
II) Dac[ t : fl,ri.t"-"i"rt" compatibil gi'fentru a-l rezolvaprocediem
pitratic oblinut, exprimdnd necunoscutele
cute secundare in membrul drept gi iezolvam sistemuf Sunten
principaleinfuncliedecelesecundare(caredevinparametriinC).
minorilor caracteristici:
III) Dac[ r 1 m,investiglm compatibilitatea sistemului cu ajutorul
1) C6nd toti min;rii caracieristici sunt nuli, sistemui este compatibil 9i pentru a-l rezolva proced[m
secundare in $ngun
giin cadrut.lor.ffecem eventualele necunoscute
astfel: refinem doar ecualiile principale
membrul drept, dup[ p[tratic obfinut, exprimind necunoscutele principale in
"ao.erolrn[rri.irt"*"f Prin ur
funclie de cele secundare (care devin parametri in C)'
princip
este incompatibil'
2) C6nd cel pulingn minor earacteristic este nenul, sistemul
conclu
Observayii !---r -^-r r-- - n
determinat cflnd :
-^ t^x^i -,, aviari
(cilci nu existi nenrrnnqcrrte
necunoscute
1. Este clar cilln cazul unui sistem compatibil acesta este
I

,e".rrrdure care devin parametri gi dau o infinitate de solulii)' t,

2.ln caztiparticular. al unui iirt"* om*" (cu termenii liberi nuli) este clar cE acesta este compatibil Y_ |

deoarece exist6 cel pufin o solufie qi urrr-" solu(ia

null: xr=x?="'=xn=0' A$adar' sistemul este
daSdt r < n. in cazul unui sistem
omogen pdtratic'
nedeterminat (adic6 are gi soldlii nenule) dac[ qi numai I
matricei sistemului este nul'
acesta are gi solulii rrerrrle dac[ 9i numai daci determinantul Renot6

50
 fx['.MpLE:
Si se rezolve sistemele liniare peste C:

- lx+v*z=l lZr-y+32+t=0 - l2x-v+32--2

a) b) {r+ y+22-Zt=2 c)
lzxily*52=3 I
]x+ sy-oz=+
l7x+y+l2z-4t=6
,ei A,
,sunt *tutie. a)
Ir ll : , * 0, deci r:2. Suntem in cazul r : n, prin urmare sistemul este
menii l, ,l
mtate
t datl snpatibil. Deoarece minorul principal *r" o, : ,"rrnu c[ necunoscutele principale sunt x qi y, iar
ll ll,
-qmoscuta secundar[ este z.
It-, tl

f,istsmul se scrie echivalent:

lr+y=1-, gi, aplicdnd regula lui Cramer, oblinem: x = lr-t, ,l
ezlJJdi \Zx +ly =3-52

tot
gal
It r-zl
il este
,=l' ,r'-r?'l =l-32. Renotdnd z : ),. eC rezultii mu[imea solufiilor sistemului este S : {(2}', | - 3}',
ua{iile
re din
[e din l; ;l
Dlr. c).
uI este lz -ll : , + 0; bordafii lui A in matricea sistemului sunt:
, o: ,|
sistem l,
3 f2Jl
m).
runos- t2
2 :0, l,7 rl,
t-4
: 0 $i rezultl c[ rangul sistemului este r: 2.

scutele
in cazul rI m, deci analizlm compatibilitatea sistemului. Minorul principal .rr. Or:
l? ,'l U,

l2l ol
rcedlm
rdare in
ipale'in
i4urul minor caracteristic este d: LJ rl:o
7 t 6l
hin urmare, sistemul este compatibil gi este echivalent cu subsistemul ecualiilor principale; aceste ecualii
pincipale sunt primele dou6, iar necunoscutele principale sunt r gi y, in timp ce z gi I sunt secundare. In
mctuzie, sistemul se scrie echivalent: t'. -;;-:;;: ,,
. Apticdndregula lui cramer oblinem:
Lx+
| -gr-t -tl lz 4z-t I

_tr_T_ .. l, 2-22+r,l
rl --------,1_------.ii------i-_--^-
--lz-zr+zt --sr+t+2
3 - ,t____e_l__ --r+5t+4
3

l,rllrrl
: t: e C,
z ?v lr e C mullimea solu{iilor este:

51
 l",fr. C) .
s5
I
3
: - 25 fiind nenul, reztilth c5 rangul este r : 3. Suntem in
dE
-6
cantl r < m ;i investigim compatibilitatea.
111
Minorul principal este Ar: 2 -t 3 gi singurul minor caracteristic este:
1 )- -6
I 1l lr 0 0
, rll, -3 1 'ol tn
--'u
3t
Fi
tl=-r+*o
; l[[ 1lu il:li;
_:7
^,
4
il:1"
si
O-t--ru
Rezulti cd sistemul este incompatibil. s5

Egrciqii prorye si

a)
{;; :t:;: :,', I;i:ii,,, J{:l:,:,, {t -it::|:,,1'-,
lli+qv+zf=l l'+v-32---l
[2*-y+z+t=l
n& e) l;;.;*ii=,',,
lx+ly-42+ttt=5 l;l
l;i:,=;',') ]':i/;,':;',,
l;;;;;_r,=ro l;;;;1r,"=r
lZ*-y-tz*t=l lx+l7y+42=0 [, -2y+42-7t=0
13*+2v-22-3t=2 .- lZ*- y+32=0 ., lZ*+3y-z+5t=0
n) r)
1;; -ri*r*2,=-a; ') 1i; -iy++,=sr l*-y*22-7t=o
lz**y-z-3t=4 [x+3y+22=o l+x+y-32+6t=0
2. Si se discute compatibilitatea sistemelor urmltoare gi s[ se rezolve in caz de compatibilitate:
l**y*z=l lr*y*z=l
a) lx+ a!+z=l; b){"r+y+z=l;
Lr*y *az:l l**r*z=l
l**oy+azz=a3 lax+2y +22 =l
c) lr+ by+b2z=b3; d) ]* +3y +22 =l , unde a,b e IR.

[r*, *z:r lax +2y + 5z =2b-l

l*-Zr+z-t=0
3. Si ae astfel incdt sistemul s[ aibl 9i solufii nenule si apoi s6
l'r:-'rl)', ='i=o
se determine IR

lzx(a -l)Y *22 + at = 0

se rezolve.

52
 lr-rr*z=0
sd se afle valorile reale ale lui a gtiind cd sistemul, are solufii reale. pentru a
1';;;;:rro=o
l*'* y' + 22 =3
determinat astfel, rezolv a[i sistemul.

Tnsrn DE EvALUARE
Testul I

(t
tt 2 -r 2 r\
Fiel:10 2 a l 3l,cr,pelR.
[-z4 r p2)
SE se discute in func{ie de cr gi F rangul maticei A.

sd se determine solufiile sistemului: {!r..'r;i}=o , x,y,z e c..

l-x+ 4y +92 =l
Si se rezolve
lr*y*z=2
in mulfimea numerelor reale sistemul ),2x - y -Zz = -2
lx+4y+mz=8
Discu{ieduplz e IR..

{,1

TesfuI 2 '

i rispunsul corect.
(23 4 -l\
tvtatriceall 9 o. f larerangul z.Cilesteo+B?
-..--o----.--
[s 6 ro B)
a)4; b)0; ,f, O-;
3x-v+7r=L,
-3
Cdte solulii are in mulfimea numerelor intregi sistemul 7x+4y-5r=!,
'3
8x +2v'3+lb :!z
a)2; b) 1; c) 0; d) o infinitate.
f**y*z=l
* z = 2 - a este compatibil simplu nedeterminat
t sistemul l, * ry+az=3a+l . cdt este a?
Lr+y
a) 1; b)0; c)-2; d)- l.

53
 METODA LUI GAUSS DE REZOLVARE { Deoare
fiunghiult
A SISTEMELOR LINIARE matrice.

Vom prezenta o noud metod[ de rezolvare a sistemelor liniare bazati, in esenfi, pe reducerea
au un numir Erupr.u
succesiv6 a necunoscutelor. Se obfln astfel sisteme echivalente cu cel iniSal dar ale ciror ecuafii
din ce in ce mai mic de necunoscute. De aceea, aceasti metod5, a lui Gauss, se mai numeste metoda
qi (t
elimindrii succesive-
t:l z

Defini{ie
[-r
Spunem c6 o matrice Ae./t-,,(C) este superior triunghiulard dacd ate forma llltima ma
IDefinifie
att atz art atn
UI
0 o, azt azn
cste superi
00a., a3n
arrxl + ar:
a2
cu 1<p <min(m,n)Si ar,a22,...,a* nenule.
0 0 0...0 aro a*
0 0 0...0 0...0
;; o ;o o
(r 2 3 4) (r 2
(t' ') ln 2 t -il
Sbilirear
Exo'rpr.u:
""*""* [i ; t,J
[,, i l,J [; ; ;,J'*,superiortriunghiu,are ) dacl p
pincipale
Observalii.l. O matrice A: (au)e -4,.,(C) st aij:0 pentru i > i, adicd o matrice supradiagonali, nu este
cobfine:
neapdrat superior triunghiular[. b) daclp .
(t23\
mrl din
l0 0 ! | nuestesuperiortriunghiular[pentru arr:09i arr*0.
cL nr
Deexemplumatricea
[ooz) aul
2. Orice matrice nenula poate fi ,,adus6" la o matrice superior triunghiulari prin urmltoarele operagii M
elementare; schimbarea unor linii (coloane) intre ele gi adunarea unei linii cu o altE
linie inmullitl cu un valent
numdr. ,pdus
lnt-adev6r, fre A e -y'/..,(C,) o matrice nenul[. Putem presupune arr* 0 (dacl arr: 0, alegem un
element ar* O gi prin permutarea liniilor I gi i gi apoi a coloanelor 1 gi,t, il aducem pe pozi[ia (1, 1)).
ecuafir

; -9L, ..., respectiv -a-1 . tn noua matrice Er

' oJ
Adun6m liniile 2, 3, ..., ffi cu prima linie inmu$i1tr -gu
att att art

notatd A'toate elementele primei coloane sunt zero' cu exceplia lui a,, .
Fie Azmatricea obflnuti dinAt prin suprimarea liniei 1 gi coloanei L Dac[ A2este matricea nu16, ' {x+2y
atunci,,41 este superior triunghiulara. Daci A2 este nenul[ continulm procedeul pentru A2, aducdnd
pe pozilia l).1.r-yr
(2, 2) un element nenul din lz ;.a.m.d. [rr-0.
3. Rangul matricei din definilia matricelor superior triunghiulare este p deoarece minorul de ordin p din sll
.aoo, deci este nenul gi orice minor de ordinulp + 1 (dac6 existii) mmF
,,col[ul stdnga sus" este egal cu arr.dzz. ...
are o linie nu16, deci este nul.
 4. Deoarece operaliile elementare prin care o matrice nenul[ este ,,transformat[" intr-o matrice superior
triunghiular[ nu modificd rangul, obfinem, in acest fel, o metodi eficienti de determinare a rangului unei
matrice.

Exr*rpr,u
(r z -t 3)@ (r z -r 3\ (r 2 -r 3\
t:lz 3 r 214 lrlo -1 3 -4l@.,l o -r 3 -41.
-7 6 lr)?r
[-: 3 4)J o o o) [o -r [o
Ultima matrice este superior triunghiularl clt p :2. in concluzie, rangul ei, deci gi al lui l, este r:2.
Definifie
Un sistem liniar cu m ecualii qi n necunoscute se numegte superior fiiunghiular dacd, matricea sa
cste superior triunghiular[, deci dacl are forma:
alxr+ aDx2+ aBx3+....,....+ arrx, = b,
o22X2 + Anx3 +........ * orrx, = b,
a$x3 +..,...... + clrnx, = b,

p < min(m' n) si a,,'

o
wxp +...+ ao,x, = bo ctl 1< ct22t "'t aoo nenule'
A: bp*r

0=b-
Sabilirea compatibiliti,tii gi rezolvarea unui sistem superior triunghiular sunt imediate:
l) dac[ p : ffi, atunci matricea sistemului are rangul p : m gi sistemul este compatibil cu necunoscutele
pincipale x* x2, ..., xp. Eventualele necunoscute secundare se trec in membrul drept. Din ultima ecuafie
e obline xo,dinpenultima rp_r $.a.m.d.
b)dacdp < m atunci sistemul arem -p ecualii de forma 0: bo guk e {p+ l,p*2,...,m\.Dacdcelpufin
-l din numerele Do este nenul, sistemul este incompatibil. Daci toate numerele 6o sunt zero atunci aceste
realii au forma 0 :
0 $i se supriml. Revenim astfel la punctul a).
ralii Metoda lui Gauss consti[ in transformarea unui sistem liniar intr-un sistem superior triunghiular
uun divalent cu cel initial. Aceast[ transformare se face prin operaliile elementare prin care matricea sistemului
clte ,,adus6" la o matrice superior triunghiular[: schimbarea locului a dou[ linii inseamni, pentru sistem,
nun ddmbarea a dou[ ecuafii intre ele; schimbarea locului a dou[ coloane inseamnl schirnbarea locului a doul
I )).
Hmoscute, iar adunarea unei linii cu o altE linie inmultiE cu un numlr inseamn[ adunarea unei ecuafii cu o
*i ecuafie inmullitl cu un numEr.
trice Evident aceste opera{ii transform[ un sistem intr-unul echivalent cu el.

krrupLr:
nul[,
[x+zy*52=-9 OO lx+2y+52=-9 fx+Zy+52=-9
zilia f) 1r- y+32=2 <J lo I -3y-22=tt Qpo j -3y-22=tt .

l3x-6y-z=25+-J l-tZy-162=524 [ -82=8

r din imul sistemeste superiortriunghiular cnp:3 gi ob{inem z:-1, y:-3 Six:2.Deci sistemul ini,tial
ist[) compatibil determinat gi are solufia (2,-3,- I).
 l+x+ y-32- t=0 1 l*-2y-22+3t=0@ ?-;Ar+3r=0 Ltopr
!

2\ ),2x+3y+ z-5t=0 l<+ ),2x+3y+z-5t=0 <l lo I 7y+52-l1r:0

l*-zy-22+3r=01 l+*+y-32-t=0 < | [. qy+52-l3r=0
lx-22-2y+3r=0 -. lx-22-2y+3t=0 lx-22-2y+3t=0
el 5z+7y-llt=Okle I 5r+7y-llr=0e j 5z+7y-llr:0' Obsa
l.s
I sr+9y-13t=o <l I zy-2t=o I y-t=o
(,
+
Ultimul sistem este superior triunghiular cup:3 gi necunoscuta secundari l. LC
Ix -22 -2Y = -3)" 4)"sl .tr=-.
3),
Notdnd r:l.ob{inemsistemul I Sr*7y=!1}. deundey:iu, z=-
55
I v=r
in concluzie sistemul ini,tial este compatibil simplu nedeterminat cu solufia
AB di
1,,+,^)l^.o}
'={(+,
l**y-z=l I

., 12* +3y -32 =2 I

" IT...i"i,-i:=il
Ultimul sistem este superior triunghiular. Din ultima ecualie deducem cd el este incompatibil. Deci sistemul e(J
inifial este incompatibil. Acea

c$trcifii prorye
S[ se rezolve prin metoda lui Gauss sistemele de la exerciliul 1, paragraful anterior. de ls

&ry
APLICATII ALE DETERMINANTILOR
iN CTOMETRIA ANALITICA
h.:'
Condifia de coliniaritate a trei puncte
Fix[minplanunreper cartezian(O,i, ]')giconsiderampunctele A(xr, !r),8(x* yr),C(x., y.)-
trirm
Aceste puncte sunt situate pe o dreapt5 dacd qi numai dacl existd (a, b, Qeff ct a'+b2+0 astfel

incdt coordonatele lor verifici ecualia ax + by * c = 0 . ReF

in concluzie, punctele A, B, C sunt coliniare, dacd gi numai daci sistemul dEter
laxr+byr*c=0 Drc
omogen l*r*byr+c=0 cu necunoscutele a, b, c are gi solufii nenule, ceea oe este ehivalent cu
[.*, * byr+c=o *L
\ll I

lz ll: 0. Am demonstrat astfel, urmitoarea: 2)El

hrl li
lr
56
 Propozi{ie. Punctele A(x1, /t), B(x, yr1, C(x,y, ) sunt coliniare daci qi numai dac[
lr, lr I
l*, lz rl: o.
l', lt tl
Obsemalii
l. Sistemul omogen anterior nu poate avea solulia (0, 0, c) crr c * 0, deci pentru orice solufie nenull
(a, b, c) avem a+ 0 sau D t 0.
L Condifia din propozilie este in mod banal indeplinitl dacd doui dintre puncte (sau toate trei) coincid.

Ecuafia dreptei ce trece prin doul puncte

Considerlm punctele distincte A(x, , y) gi B(x* yz). Ut plurrct M(x, y), din plan, apar,tine dreptei

l' Y tl
AB dacdgi numai daci punctele M, A gi,B sunt coliniare, ceea ce este echivalent cu lx, lr fl: O

l*, lz tl
in concluzie, ecuafia dreptei determinat6 de punctele ,4 qi,B este
lx v
AB:lx, lr
tl
1l= O.
l*, tz tl
Dezvolt6nd determinantul din membrul stSng al ecuafiei dupl prima linie oblinem: l,x+I,7+f,, =0
e (yr- y)x + (xr- xr)y + x, !z- xz !r:0 (1).
Aceastl form[ a ecuafiei va fi utih in paragraful urm[tor.

Aria triunghiului
Considerim punctele necoliniare !r), C(x, y, ). $tim din clasa aX'a cd distanla
A(xr, !r), B(xz,
cl
& la un punct M(x,yo) ladreapta de ecua{ie m+by*c=0 ".," loxo+=b%f (2). Deoarece ecua{ia
Ja'+b'
lx y tl
cI inlllimii din C
I

freptei AB este lx., lr !: O, din formulele (2) $i (1) deducem lungimea este

lq lz tl

'-
h.:+ I ll lll';, ll,^rnrestedistanfa detaAtaB.Dacd,S-. estearia
Ab
-=Ll,*o.o:
{("rr, -yr)'+(xr-xr)' lr, lt tl
, h\
rirmghiului ABC, atuncit S ur, =f,n" n, =
astfel + H.
AB =
)t ol.
Refinem: Aria triunghiuhti ABC at A(xr, !r), B(x2, !z), C(x, yr) este ,S =l.rOl, unde A este

GerminantuI definit anterior.

Dreupln: l) Fie l(1, l), B(- 1, 2) 9i C(o, 3). Punctele l, .B, C sunt coliniare <+
Ir r 1l Ir r rl
*lj, ; ;l:0o I -2 i ;l :oo li, ll :o<+-3-cr:0<>o:-3.
l" 3 il l"-r 2 ol lu-r Ll

2) Ecua{ia dreptei AB unde A(1, 2) 9i .B(3, - ) este:

1

h v ll lx-3u+l d
liF -l; il:r* :0e
,

e 3x+2y-7 =0
{ li';' { [;',i'l
3(x-3)+2(y+1)=0
l3 -r {=o* r-'
57
t :[j j jl :
l)$ic(-1,3)esteltot*ur^=lj j
E

,)Ariatriunghiului ABCcuA(t,z),8(0, jl ,
ts
t_1 I ?
Deci Srr. =t i'="-- ' I
'22
a
cFwrcifii propse b

l. Consideram punctele A(- 1,0), .B(0, 5), C(2,0). Arltati c[ punctele nu sunt coliniare 9i calculati aria LS
triunghiului lBC.
2. (- 1, 5), (6, 0)'
SI se afle aria patrulaterului cu vdrfrrile (2,l), (3, - 1), 3.a
3.Consider[mdrepteledeecuafii2x+y=l,x+3y=59i3x_!=l2.SSsearatecddreptelenusunt
concurente gi sI se afle aria triunghiului determinat de acestea.
i
4. Fie A, B, C puncte necoliniare in plan avdnd coordonate intregi. Si se arate cd alia triunghiului ABC este t
mai mare sau egall.r, I'2 (

+l
I
Trsrr DE EvALUARE

Testul I 5.!
Rezolvafi:
1. Pentru ce valori ale lui a e iR, punctele A(1, - l); B(a,2); C(0, a) sunt coliniare? (. I

2. Fie l(0, - 1), B(1, 3), C(x,l). S[ se determine valorile lui x e IR. pentru carc at'ra triunghiului ABC este a

2.
1) qi B(0,2). S[ se determine locul geometric al punctelor C din plan pentru care ana
I
3. Fie A(1, -
triunghiului ABC este egal[ cu 1.
I

7- ':
Testul 2
Indicafi r[spunsul corect.
l. Fie A(1, 2), B(0, 3), C(a, 3 - a), D(2a, a). Pentru ce valori ale lui a e IR punctele C Si D apa4in

simultan dreptei AB?

a) 1; b) 0; c) {1,3}; d) R.

2. Considerdmmullimea M: {A,(3n-1,2n+5)lr e N}.

C6te drepte trec prin cel pulin dou[ puncte din mul,timea I4
a)2; b) l; c) o infinitate;
d) 4.
3. Abscisele varfurilor unui triunghi sunt numere intregi pare, iar ordonatele vdrfirrilor sunt numere
naturale. Daci S este aria triunghiului atunci:
a)SeN*; b)SeQ\Z; c)SeR\Q; d)SeZ\N'
4. Valoarea minim[ a ariei unui triunghi avOnd v0rfurile in puncte de coordonate inhegi iryae este:

a) 1; u) 1;
2'
rg2; d) 4.
 PnogLTME RECAPITULATIvE DE ALGEBRA

1. S[ se determine toate permutiirile o e &, z ) 3 astfel incdt numerele

I + o(1), 2 + o(2), ..., ft * o(n) s[ fie in aceastl ordine:

a) in progresie aritmetic[;

b) in progresie geometrici.

2. S[sedeterminepermutirileoe S,,n23pentru.ur.
- - r------ ----
l= ?,-...- t' .
o(l) o(2) a(n)'
3. a) Fie n e N un numlr impar. Si se arate c[ pentru orice o e ,S,, exist[

ie {1, 2, ..., n) cu proprietatea cd i + o(l) este num[r par.

b) Fie z e N* un numlr par. S[ se determine numirul permutirilor o e S, pentru care i + o(l) este impar

oricare arfti e {1,2,...,n\.

4. Fie o e 5,, n2 3 cu proprietatea c[ or : ro, oricare ar fi o e &.
Sisearate cd"o:e.

5. S[ se cE H i9
t=l L'_z
>.+
= HL
k=l ,t
pentru orice
^
o e S,.

6. Dacil A e -//,@), notiim cu C(A): {X e .,4,@) l,qX : XA\. SLse arate cd:
ste
a) dacdB, C e C(A)atunci B + C e C(A) si BC e CQ4);

nia b) Ak e C(A), oicare ar fi k e N*;

c) dac[ Xk = A cuft e N*, atunci X e C(A).

7. Fie A, B e./4,@) Si a,b e C* astfel incitaA * bB : AB. Sdse arate cd AB : BA.

r. Fie tuncria f : c + Mvnde ,: 1)1,,u. R}, dennitii astrer:

{(:u
f(a + ib\: ( t, '). ru se arate cr:
\-a a)
a) f.(2, + zz) : tpr) + f(zr), oicate ar fr z' z, e C;

b) f.(2, zr): [(zr)tkr), oricare ar fr z*z, e C;

c) f este bijectiv[.
9. S[ se rezolve ecualiile:

a) za =-7 +24i, z e C;

59
 b) xo ==( -7 24) x e.
e 4(R)'
[-ro -; )' 15. Fie

10. Fie A,B e ,-4r@) astfel incdt tr A: tr B Si t (A') = tr(Bz), unde pir- tr A s-a notat suma elementelor de
a)s
pe diagonala principali alai A.
b)s
Si se arate cd det A: det B.

11. Fie A e -.//r(A) astfel incdt tr A: t4A2):0. S[ se arate c[: c)s

det(A" +Ir)+det(An -Ir)=2 pentruorice n e N*. d)s

Ael(R) (r,),rr, (b,).rr, (",),.r, (d,),r, t=(o: d") p.nto ori..

\c, !)
12.Fie gi qirurile astfel incdt
^ 17. Fie

n e N*. S[ se arate ci dacl cele patru giruri sunt convergente gi det(l) > I atunci A : Iz.
a)s
(-t 2 2\ (222\
13. Fie ,q:l z -4 z l,s=lz 2 2l $ic: aA+bB. b)s
(.2 z -4) [z 2 z) d)s
I
I
a) Si se calculeze determinantul matricei r4 qi s[ se determine rangul lui r4.

I U) S[ se demonstreze cdrang(aA + bB):3 daclgi numai dacl ab + 0.

' c) Si se arate cd A2 = -6A Si Bz = 68 . d) S[ se arate cL AB : BA.
::

r e) SI se calculeze A" , B" $i C'.

(t r -r\ a)s
14.FieaelR9i,l:l-t
' I I l. c)s
[, o t)
a) Sd se calculeze det(A-alr). IlL Strr

b) SI se determine a e IR astfel incdt A- aI, s[ aib[ rangul minim.

c) Sr se determine toate matric* = e 4.,(R)cu proprietate a cd AX : 2X.

" [jJ
, (tt 1l\ lr.
:l^'l se
I 15. Fie n:ll I I ll..u^fnl. sr se arate ctr:

. t^'l
ultt) sist

a) A2 =4A. b) Io-A esteinversabil[$i (10- A)-'=r^-ln. D- Fie

a)l
 (orz\
16. Fie ,q=lo o l I

[ooo)
a) S[ se calculeze det I 9i s[ se determine rangul lui,4.

b) Sn se arate cL det(.I, + zA) =1 oricare ar fr z e C.

c) S[ se arute cd A3 = 0s.

d) 56 se arate cilmatricea Ir+ A este inversabil[ gi si se calculeze inversa sa.

(t I I l\
l-, -) -) -rl B=A+Iq.
17. Fie n=l .1, _;
; _; I ui
[+ 4 4 4)

a) S[ se calculeze det ,,{ qi sd se determine rangul lui l.

b) SI se calculeze A2 . c) SI se arute cd 82 = 28 - I q.
d) Si se calculeze B', n e N*.

(a b c d')
-il.*rn,
rr. Fie n=12 ic :
[a -b -r)
a) SE se calculeze ,q'(,4'). b) S[ se calculeze la.t,l I.

c) S[ se arate cd A este inversablld e A* Oo .

lax+by+cz:l
l9. Se se discute compatibilitatea sistemului
.{cx + ay +bz =l cua,b,c e IR*.
lbx+cy+az=l

lax+by+cz=rx
20. SI se rezolve sistemul I p* * qy + sz = ry wde a,b,...,t e Z Si r e Q\2.
l** +ny + tz = rz
lZx-lY+42-t=-l s[ aibi rangal2,iar
21. 36 se determine o, B, y astfel inc0t matricea sistemului lx+9y+w+3t=3
l5x - 6Y +l0z +Bt = Y

sistemul s[ fie compatibil. in acest caz s[ se rezolve sistemul.

(o1o\
22. Fie,l =l O 0 I I e -//,(R) .

[r oo)
a) S[ se calculeze A2 ;i A3 .

61
 (a b c\
b) Sd se arate cd dacLx e.,4(R) gi AX : XA afinci existi a,b,c e IR. astfel inc0t x=1" a bl.
[a"o)
c) SE se ar:ate cLdacdX e,.//"(R) cuAX: XA gi X2 = 0r atunciX: 0:.

d) SI se arate cddaclX e,./|r(R) cnAX: XA $i X2N6 - 0, atunciX: 03.

23. Fie M mullimea matricelor cu 3 linii gi 3 coloane formate cu elemente distincte doui c0te dou[ din
mu{imea {1, 2, 3,..., 9}.
a) C0te elemente are M?

b) Si se arate cdorice matrice din Marerangul cel pufin 2.

EUtn€
c) S[ se arate cL dacd X e M Si det X * 0, atunci X-t e M. EUnre

24. Fie Mmulfimea matricelor cu doud linii gi dou[ coloane cu elemente din mul{imea {0,1,2}.
din c
a) Cdte elemente are mulfimea M. wm
b) SI se arate cdprodusul elementelor hti M, indiferent de ordinea aleas[ este 02.
lnl.ol
c) SI se ante cd daclX e M at;.lnci - 4 < detX < 4.
binec
d) S[ se determine matriceleXdin Minversabile, at X-t e M. g9om
25. SA se arate cI orice matrice A e -//,(Z) cu elementele de pe diagonala principal[ numere impare qi in
If,Ecu
rest numere pare este inversabilI ir, -//,(Q) .

,Irfop
26. Se consideri matricea , = (l l) ui ui*r lui Fibonacci (4),* definit prin:

Fo= Fr=1, Fn*z= Fn*r+ Fn, Vn e N. lo(

a) Si se calculeze determinantul gi rangul maticei A.

PT
b) S[ se determine termenii F, qi Fr.
3" :l
10v
c)SIsearatecI A2=A+lr gi A'*t=A'+A'-t, Vn eN, n >2.
5"(
d) S[ se demonstreze prin inducfie egalitatea: 5"r
Fv'
A' =((.4 5 ). v, x'. TA
F*r)' =
lPa
e) Utilizand egalitatea det(A"):(detA)", sd se arate cd FnrF,-r- F2 =(-1)', Vz e N'.
}V
f)Utilizdndegalitatea A'.A^ =An*-, sdsearate cd Fn*-=Fn*rF-*FnF,a, Vn eN, VzreN'.
lor
g) SE se demonstreze iCtf.' =+,
"6 Tr FrFu, Fn*t
vn e N.. Tx
3ox
1ox
5"r
5ox
62
 ELEMENTE DE
ANALIil MATEMATICA

NOTIUNI ELEMENTARE DESPRE MULTIMI DE

PT]NCTE PE DREAPTA REALA, INTERVALE
Analiza matematicS, pe care o dezvoltlm in liceu, studiaz[ funcfiile reale de variabill real[ (func{iile
rrmeriss), adic[ acele funcfii in care domeniul de defini{ie gi codomeniul sunt submullimi ale mulfimii iR a
mnerelor reale.
De aceea, reamintim citeva lucruri fundamentale privind numerele reale. Suntem familiarizafi incl
dln clasele gimnaziale, cu scrierea zecimald a numerelor reale, in care numerele rafionale sunt fraclii
reimale periodice, iar cele ira{ionale sunt frac{ii zecimale neperiodice.
O construcfie riguroasl a conceptului de num[r real ar depIgi cu mult cadrul programei qi de aceea
n o vom face.
Repreaentarea geometricd a numerelor reale prin punctele unei drepte ne este, de asemenea,
Unecunoscutil. Dreapta pe care s-a fixat o origine, o unitate de mlsuri gi un sens pozitiv, care este imaginea
geometrici a mullimii numerelor reale, se numegte qxd reald sau dreaptd reald.
re $i in Ne vom limita la a semnala ,propriet[file" numerelor reale legate de adunarea gi inmu[irea acestora,
lrecum qi de ordonarea lor.
intr-un context mai elevat, in care mullimea IR. se introduce printr-un sistem axiomatic, aceste
,gopriet[fi" constituie in fond oxiomele sistemului.
Exist6 trei grupe de axiome:
f) Axiomele structurii algebrice
lo *(! + z),Y x,y,z € IR (adunarea numerelor reale este asociativ[)
(x + y)+ z = x
t x+ y = !* x,Y x,y e IR (adunareanumerelorreale este comutativ6)
3P I0 e lR.cu r*0= x,Y x e IR (adunareaare elementulneutru0)
{P Vr e IR,I -x e lR.cu x+(-.r)=0 (oricex e IR areunopus)
5P (xy)z = x(yz) ,Y x,y,z e IR (inmulfirea numerelor reale este asociativl)
f ry = yx ,Y x,y e R (inmullirea numerelor reale este comutativi)
?o 3 1 e IR cu x.l = x, V x e IR. (inmullirea are elementul neutru l)
lP x(y + z) = xy + xz ,Y x,y,z e IR (inmullirea este distributiv[ faln de adunare)
!f V x e IR \ {0}, 1 1 . m ",r r.1= l (orice x e \ {0} are un invers).
IR.
xx
II) Axiomele structurii de ordine
lo x1x, Vx e IR (relafia(estereflexivl)
t x<y Si.y <x ) x: y (relafia ( este antisimetric6)
? *<ygiy<z +x( z(relafia(este traruitivd)
# x <y sau/ < x,Y x,y e IR. (relafia ( este totall)
? *<y=.r+ z<y+z,VzeRl
' (relafia ( este compatibil6 cu operafiile algebrice)
C ,<y gi 0 =xz<yz j| '
<z
63
 IIf) Axioma de completitudine (Cantor-Dedekind)
in 9i orice submul{ime
Orice submul.time nevid[, mdrginitd saperior, are marginea superioard
IR'

nevid[, mdrginitd inferior, arc matgine inferioardinR'

(inlelegerea acestei axiome este posibild abia in lecfia urmitoare despre
mu[imi mlrginite 9i
marginile unei mulfimi).
dour operafii ,*" $i ,,.'', precum 9i
Dac[ in loc de ]R consider6m o mu$ime arbitrari K, inzestrat[ cu
Estt
cu o relafie notatd,,3", atunci:
a) c6nd K verifica grupa de axiome I), spunem c[ este tt
corp comutativ.
tj Canaf verificl grupele de axiome I) LII), spunem ci este uL cotp ordonat'
i
rm:
b)
cara K verifica g-pere de axiome I), II) qi III) spunem cr este ui corp
complet ordonat' Est
.j
Aqadar, lR esle an corp complet ordonat. Se poate demonstra
c[, de fapt, IR' este ,,singurul" corp
lm
are un sens mai larg, ce va putea fi infeles in clasa a
XII-a' cdnd vom
complet ordonat (cuvdntul ,,singurul" c) Est
studia structurile).
Dacilu6mK:Q,constatiirncssuntverificategrupeledeaxiomel)9iII),deciQesteuncorp
ordonat.
Ilmf{
ceea ce ,diferentiazii" corpul IR al numerelor reale de corpul Q
al numerelor rationale este tocmar ric.
axioma de completitudine III) pe care lR o verifica 9i pe care Q nu o verifica. rrrnE
remarcabile, pe care, din nic.
Din faptul c[ ]R. este un corp complet ordonat, reniltd dou[ proprietifi tsmt
le accept6m intuitiv; de altfel, justificarea lor
motive de spafiu, nu le vom demonstra, ci ne vom mu$umi sE EeA
este posibild abia dupl lecfia urm[toare'
dmitr
Proprietifi remarcabile ale numerelor reale Ihce
pentruoricexeIR,existiiununicneZastfelincatn3x<n*l;num[ru]intregnsenume$tepartea rin.f,
intreagda numlrului real x 9i se noteazi n: lx)' Dctrr
Re,tinein: [x] < x < [x]+1 sau, echivalent: x-1 < [x] < x'
<q<y(sespunecEmullimeaQ este densdinlR')'
Pentru oicex,ye IR, cux<y, existiq e Qastfelincdtr Are r
incheiem cu urm[toarea simPl[: dem€
obsemafie.Dacu,x e iR qi n e z,atunci are loc echivalen{a: n> x Q
n2lxl+l '
Are a
De obicei, aceastS observa{ie vafi:utllizatain contextul x 0 9i r
> e N*.
cileme

Intervale ale drePtei reale Ltaltl

Reamintim cd intervalele sunt submu[imi ale mu$imii numerelor
reale IR, definite cu ajutorul unor reir
Tcon
inegalit5li.Mai exact dacd a,b e IR, a < b, definim urmatoarele tipuri de intervale:
(- o, o): R; a): {' € IR lx < a}
(- -,
l" Itt
(- *, af: {x e IR lx < a}; (a,*m):{r€iRlx>a} t14
[a,+o): {x e Rlx>a}; (a,b):{xeR.la<x<b\
lo,b): {.r e IR.la<x<b\; (a, b7: {x e IR la<x<b\
la, b): {x e IR la<x<b\.
: b, fiind redus in acest
Ultimul tip de interval se numeqte interval cornpactgi are sens 9i in cazul o
caz la w singur punct (interval,degenerat")'
reale, fie rmei semidrepte,
l"m
Din punct de vedere geometric, un interval corespunde fie intregii drepte tm
fie unui segment, fie unui punct (este o mullime ,,conex6")'

64
 MARGINIRE' SIMBOLURILE *o $I -o,
DREAPTA iNCnnrATA, VECINATAII

rte gi Notim cu D o submu[ime nevidtr a mu[imii reale ]R..

rm $r Spunem c[ mulfimea D (E IR):

Este mdrginitd superigr dac[ exist[ un numdr real M ctt proprietatea
M) x,Pentru oicex e D;
un astfel de numdr Mse numegte maiorant pentru mulfimea D-
Este mdrginitd inferior dacd existl un numdr real m cu proprietatea
1x, Pentru oice x e D;
m
un astfel de numir n se nume$te minorant pentru mullimea D.
Este mdrginitd dacleste mIrginitd superior gi inferior, adicd dacd exist6 numerele reale m, Mastfel incOt
mlxl M,pentruoricex e D.
Dac[ o mu{ime D, mdrginitil superior, are un majorant care aparfine chiar mu[imii D, acesta se
cel mai mare element al mulfimii D (maximul lui D) gi se noteazi max D; dacd exist[, max D este

Dac[ o mullime D, m[rginit6 inferior, are un minorant care aparfine chiar mul,timii D, acesta se
cel mai mic element al muQimii D (minimul lui D) Si se noteaz[ min D; daci exist[, min D este

Dt:(a, b) qi Dz= la, bf,ande a,b e IR, a < b. Intervalul Dr este o mu[ime mlrginiti care nu are maxim
iminim; intervalul D2 este o mu[ime mfuginiti care are maxim gi minim, mai precis max D2: b, min Dz: a.
WeO: {a' a2,..., a,} este o mullime finit[, unde a, 1a22.--,a,e IR.9i dr I az 1 -.. ctn, afunci
'
rinD: at,maxD: o,.
Spunem ci mulfimeaD (g R.):

Arc margine superioard in iR. dacd este mdrginit[ superior, iar mullimea majoran{ilor s[i are cel mai mic
dement, notat sup D.
Are margine inferioard in IR. dac[ este mdrginitl inferiot iar mullimea minoran{ilor s6i are cel mai mare
dement, notat infD.
findnd seama de nofiunile de majorant, minorant, cel mai mare element, cel mai mic element,
rEzultii imediat urm[toarele caructeizdi pentru marginea superioarl, respectiv pentru marginea inferioar[ a
nei mullimi.
lboremi
Fie D c IR, D+A Urmitoarele afirmalii sunt echivalente:
Si Mo e IR..

t" Mo: sup D (adic6 Mo este marginea superioari a mullimii D).

t Moverificd urmdtoarele doui condi,tii:
i) Uo>x,Y x e D (adicd Meste majorant)
li) lM e iR cu M) x, V r e Dl + lM> Mol (adici Ms este cel mai mic majorant) afirma{ie caxe se
mai scrie: [V e > 0, 3 x" e D ct Mo - e < xr].
Iboremtr
Fie D g IR, D+O Si mx e IR. Urm[toarele afirmafii sunt echivalente:
lo mo :
inf D (adic[ mo estemarginea inferioarl a mullimii D).
f, moverificd urmStoarele doud condifii:
i) mo < x, Y x e D (adicd m0 este minorant)
65
 ii)lmeiRcurzSr,VxeDl=lm<ms)(adicdmgestecelmaimareminorant)afirmafiecarese
I
3.
it maiscrie: [Ve>0,3x. e Dcu mo*e>x"f.
Demonstra{iile sunt imediate (in fond, aceste teoreme transpun in limbaj formalizat tocmai definiliile
r marginii superioare gi marginii inferioare) gi pot constitui teme simple gi utile. In teoremele precedente, Atu
notafia.r. aratdcLelementulx depinde de e.
i,. problema existenlei marginii superioare, respectiv a marginii inferioare a unei mullimi este extrem
Atl
AE
t de delicati; rispunsul la aceastii chestiune este dat axiomatic prin:

Axioma de completitudine (Cantor-Dedekind)

a) Orice mullime D c IR, nevidl qi m[rginiti superior, are margine superioard in lR.

b) Orice mulfime D c IR, nevidd gi mdrginitS inferior, are margine inferioar[ in ]R.

, Din punct de vedere didactic am preferat si enun{6m in axioma precedentl dou[ propozilii,
exprimate prin punctele a) qi b).
in realitate, punctul b) se poate deduce din a), deci axioma poate fi enun{atd doar prin punctul a),
punctul b) devenind astfel o teorem[.
ExEMPLE
1. Dac[ o mullime D g ]R are cel mai mare element, atunci sup D: mtx D; analog dac[ mu{imea D are D
ce1 mai mic element, atunci inf D : min D.
Fi
2. Dacd D: (a, b) unde a,b e lR, a < D, atunci inf D:4, sup D: b.
m
3. Dacd D ={"*t l, = x-} , atunci sup D: 2 $i inf D: l. !.
ln I J
Fi

n+l A
intr-adev[r, V n e N*
= nn = 1+1< 1+1 =2,ceeaceinseamni cEnumlru] M:Zeste celmai mare
a)
element al mullimii D, deci sup D : max D : 2. c)
Ar[tlm acum c[ numdrul tno: I verific[ cele doul condilii din teorema ce caracterizeazd marginea
inferioar[. e)
i)Eclarci l<
n*l
,pentruoricen e N*.
n

n"r+ n"=[:].r)
"d
ii) Fie e > 0 oarecare; luim n" e N* astfel incdt (de exemplu, qi avem
t c
1+e>l+f = n'*l eD.Apdar,infD:1. il
ne ne
al
Defini{ie
iC'
FieDcR.,D+4.
a) Daci mullimea D nu este mdrginitl superior, spunem cd are marginea superioard plus inlinit gi scriem
sup D: * o.
b) Daci mullimea D nu este mdrginitd inferior, spunem cd are margine inferioard minus inftnit gi scriem
F
inf D: - oo.
IT

ExBupr.p F
tr
1.supN:*rc. 2.supZ:*a; infZ:-@. 3.supIR.:*o; inflR:-co.
F
Definifie
Mullimea IR.: IR U {- *, + o} se numegte dreapta reald tncheiatd. In aceasfil multime numerele
reale se mai numesc numere iar -l @ $i - @ se numesc numere
ftnite, infinite.
Se pot defini imediat gi intervale ale dreptei reale incheiate.
 in fine, avem urmltoarea:
IDefinifie
Fie xo e IR. qi ,'gR. Mulflmea zse numeqte vecindtateapunctului xo dac[:
a) Atunci c0nd xo e IR, exist[ e > 0 astfel incdt (.r, - t, xo+ e) s V.
b) Atunci cdnd xo: o, existi e > 0 astfel incdt (e, ql e V.
c) Atunci cdnd ro: - @, existi e > 0 astfel incdt [- a, - e) c. V.
Notim cu V(xo) mullimea vecinltiifilor punctului ro .
Practic, a lucra cu vecinEtiifile unui punct finit x* revine la a lucra cu intervalele de forma
(ro- e, ro* e) cut > 0; alucracuvecindtiifile lui mrevine la a lucra cuintervalele de forma(e, *], e > 0, iar
e lucra cu vecinitifile lui - o revine la a lucra cu intervalele de forma [- *, - e), e > 0.
Ltii,

a),
E4crcilii yopuse

l. Demonstrafi proprietatea lui Arhimede: oricare ar fr x,y e (0, oo), existl z e N* astfel incdt nx > y.
L Fie m e N*. Ardltali cd pentru orice xe IR., exist[ un unic n e Z astfel hcdt L<*.n*1. Ce se
mm
intdmplE pentru m: I ?
3. Fiex e lR.. Demonsha{icdx> 0 dac[ gi numai dac6 x+ e > 0, pentru orice e > 0.
1. Ardta{i c[ urm[toarele mulfimi sunt mirginite:
a) D: [- 5; - 3] U (9; 10); b)D: {sinxlx e IR.};
c)D: {cosxlx e R}; d)D: {sinx+"orrlr e IR};
e)D: {x2 +5x l- f <r< 1}; ,":i#1,.*.),
so:{rn 1,.*-}
Calcula{i, in mulfimea IR, marginea inferioar6 gi marginea superioarl pentru fiecare din mullimile de
mai jos:
a) D =(-l; l)t.r(JZ;.,6) ; b) D = {r' lr. m};
c) D ={r' lr.R}; d) D= {r'+*+f lreR};
E) D: Q; D D={:v.x-}; s) D={*1,.^.}
G Fie a, b numere reale distincte. Arltati c[ existi V U c iR vecinlt{i ale punctelor a, respectiv b, astfel
incdtVffU:O.
7- Fie a, b numere reale cu a < b. Aritati c[ intre a gi b existii cel pufin un num[r rafional gi cel pulin un
numir ira{ional.
t. Fie oeR\Q. sesearatec[pentruorice e>0, exist[ p€N*, qez'astfelinc6t:

lro+q1."
(teorema lui Dirichlet).

67
 FUNCTII REALE DE VARIABILA REALA
Reamintim c[ prin funcfie reald de variabild reald (funcfie numericd) se in{elege orice func,tie
f : A -+ B, unde A s IR,,B c IR.
Dintre aceste funcfii, cel mai frecvent intdlnite sunt funcfiile polinomiale, funcliile .ra{ionale.,
func{iile: radical, putere, exponenlial[, logaritmicS, funcfiile trigonometrice (directe 9i inverse). In anii
precedenfl au fost studiate funcliile polinomiale de gradul I gi 2, precum 9i funcfiile radical, putere,
Lxponenlial6, logaritmicl, trigonometrice. Acum vom investiga funcliile polinomiale de grad arbitrar'
funcfiile rationale gi vom reaminti pe scurt pe cele deja studiate.

Funcfii polinomiale da
Definifie
o funclie f : lR. -+ lR dat6prin formula [(x):a,x'+a,-rx'-'+...+atx+ao, unde r e N, iar as, a1,
apb,
.-., d,€ IR, a,r 0, se numeqtelfzzcfie polinomiald (reald) de gradn. Numerele ao, at, ..., o, se numesc
lo
coeftcienli.
2"
EXEMPLE
pentru n: O, o func(ie polinomial[ de grad 0 este o funcfie constant[ nenulI f : IR' -+ IR, f(x): ao, Ibn
cuao€lR,aol0. oo+
pentru n:l,ofunc{iepolinomialide grad l este o funcfiedetipul f : IR'-+ IR, f(x):arx*ao,unde (q
ao,or e iR, a, # 0. un&
pentru n:2,ofunc{iepolinomialIde grad2 este o funcfie detipul f : IR' + lR, f(x) :a2x2 +afi+ao, Fie

unde ao 2a1 ,ct2 e IR, ar+ 0.

[Im
pentru n:3,o funcfie polinomial[ de grad 3 este de tipul f : IR. -+ ]R, f(x) :cttx3 + arx' + atx +ao

unde ao 1a11a2,4, € IR, ar*0.

Existd gi o excepfie, dat[ de urmltoarea:
Defini{ie
Func(iaconstantlnul6f:R.+lR,f(x):0,VxelR,senumegtefuncliepolinomialdnuldqise
considerd cd are gradul - m.
De obicei, notlm pe scurt funcfia polinomialI nul[ prin 0 (zero)'
Observagie. Din cele de mai sus rezult6 c6 toate functiile polinomiale nenule au gradele numere
naturale, in
timp ce func{ia polinomiali nul[ are gradul - o.
Nota(ie.Not6m cu IR.[x] mul,timea tuturor func{iilor polinomiale reale, iar pentru f e lR[x], notiirn cu grad(fl
gradul funcliei polinomiale f.
Este ugor de v[4t ,ornu, diferen{a gi produsul a dou[ func1ii polinomiale reale sunt tot funcfii
polinomiale reale. "[
n m

Maiprecis, dac1 [,g e IR.[x], [($:la,x' , g(*)=lb,xi ,(an*0, b.*0) atunci:

i=0 j=0

1o (f tgXx): f(x)tg(r):f{oot.b)xk,unde p:max(m,n)giunde ar:}pentnr k)n,iar bo:0

&=0

pentru k> m.

2o (fgXr) : f(x)g(r) :Y"o*k, unde co = aobo + arbr-r+...+ aobr= Z o,b, .

r=0 i+i=k

68
 se face adun0nd (respectiv
Cu alte cuvinte, suma (respectiv diferenfa) a doui firnc{ii polinomiale
iar inmulfirea se face respectand regula
*na6,nd),,termenii asemenea" (avand puteri egall ale variabilei x),
de distributivitate fa[6 de adunare, aoiia inmritlind fiecare ,,termen"
dintr-o funcfie polinomiala cu fiecare
termenii asemenea'
;termen" din cealaltl funcfie polinomial[, dupS care,,reducem"
obsemalie.Din cele de mai sus rezult[ c5 pentru orice fg e iR.[.r] avem:
l" gra(f tg) < max(grad(fl, grad@));
Y grad(fS) : grad(0 + grad(g).
Dac6 cel pufin una din func{iile polinomiale este nu16, se face conven{ia
ci -oI n, Y n e N,

respectiv-o*(-*):-oo, - @*n:-o,Vn e N,inacestfelobservaliaprecedent[r[mdndndvalabili'

Rezultatul caxe unneazd aruti- ci doul funclii polinomiale reale sunt egale
daci 9i numai dac6 au
relagi grad, iar coeficienfii termenilor asemenea sunt egali. Mai exact avem urm[toarea:
+ " ' *btx+bo' cu
rboremi. Fie fg € Rk], [(x):a,x" +a,-rx'-t +"'+a{+ao' g(x)=b'x'+b'-'x-1+
a,,b, e IR., i:ffi , j :w ,iar a,*0, b^+ 0. urm6toarele afirmafii sunt echivalente:
1o t: g;
Y n:m;i ao:bo, ar:br,..., a,:b,.
Demonstralie. 1o = zo. presupunem t : g, adic[ f(x) : g(r), v x € IR, ceea ce se scne

oo+afi+...+anxn =bo+brx+...+b-x', Vx e ]R sau:

(ao-b)+(ar-br)x+...+(ap-b)xo =0, Vx e IR, (l)

rnde p : max(m,n) gi unde convenim cd a,: 0 pentru i n, b,: 0
> pentruj > m'
fiecare din aceste
t*clst p-re xo 1x1t ...t rp numere reale distincte doui cdte dou[. Scriind egalitatea (1) pentru
rnnere, obfinem ansamblul de egalit[1i:
- b) + (at - b,)xo + ... + (a p - b r)x{
@o =0
x +ao [
I
b)+(ar-br)xr+ "'+(ao-b)xf =0
]t". - Q)
t..................
I
g
- bo) + (a, - br)x o + "'+ (a o - b)xoo =
f.(ro
herpretiim (2) ca un sistem liniar omogen pdtratic cu necunoscutele ao-bo, ar-b1' "'' o, -bp
Egise
lleterminantul sistemului este de tip vandermonde de ordinulp
+ 1:

rale, in

srad(0

t:W, de unde n: tn gi ao:bo, at:bt, .-., a,:b,.

F = 1o. Evident[. polinomiale sub forma
tlbemalie. Rezultatul anterior aratd in fond unicitatea scrierii unei funclii
frp)
: a,x' + an-rx"-t + "' + afi + ao'
bo: 0 Dcfinifie
Dacd f,g e IR[x], spunem cd g divide fft e IR[x] astfel inc6t t:gh.Scriemglf.
dacS exista

(Se mai spune echivalent, ci f se divide cu g Sise scrie f I g)'

cu suma gradelor, rcnrJtl cd
llbcmayie. Dac[gl f li f + 0 folosind faptul cI gradul produsului este egal
Edk) < srad(f).
Definifie
Fie f e R[x]. Un numdr xo e IR pentru care f( xo ) : 0 se numeqte rdddcind (zerou) pentru funclia
polinomial[ f.
De exemplu, funcfia polinomiall de gradul intfli f : IR. + IR, f(x) : ax * b (a, b e IR, a* 0) areun

: iR -+ IR, t@) : ax' + bx + c

unic zerou real gi anume *, = -b , iar funcfia polinomial[ de gradul doi f
a

(a,b,c elR, c * 0) pentru care discriminantul L,=b2-4ac20 are zerourile reale ,r=-#,
r Lt ,--r:--^--:-1: real[ ^x de avat
-oolo zla exemplu funcfia de gradul
*r--=#a.
-n+JL E posibil ca o funcfie polinomial[ --^1x s[ nu -^-^,,; reale,
^:Lx zerouri
-.. aibd

al doilea in cazul A < 0.

caracteizare a zerourilor unei func,tii polinomiale este datli de urm[torul rezultat important:
O
Teoreml (Bdzout). Fie f e R.[x] qi xo e IR.. Urm6toarele afirma{ii sunt echivalente:
1" f( xo )
: 0 rddicinl pentru fl.
(adic[ xo este

2" (x - xr) | f (aalca tunclia g e IR.[-r], S@): x -xo divide tunc,tia f)'

Demonstralie.Maiintai si observlm c[ pentru orice xo e IR avem:

(x -rn ) | (f(r) - f(r, )) (1)

inh-adev[r, daca (x) :d,xn +an-rx'-'+-..+afi+ao, atunci

f(x) - : a,(x" - x[) + a,-r(,'-' - x[-'') + "'+ a,(x - xo) 9i cum
f(xo )
*o - *t= (r - ro) (ro-' + xo-' xo + .. + xx[-' + rf-' ), k
:1,n, inseamn[ c[
(x -xo ) I (rt -rf ), k:G qi de aici concluzia datn de (1)'
lo +Zo.presupunem 1o adevirat5, adic[ f(xo):0.Folosind (1) oblinem (x -xo)l(r), adic[ afirma[ia2o
este adevdrat[.
Zo > lo. presupunem 2" -xo)|fu).Folosind (1) rezultii cdx -x, divide diferenta
adevdratl, deci @

f(x) -(,f(x)-,f(ro)) , adic6 (x -xo ) | f(r. ). Dac[ f(xo ) * 0, ultima

divizibilitate este imposibill din motive
de grade. Agadar f(xo ) : 0, adicl 1o este adev[ratil.

Obsemalie.Dacl f e IR[x] este o frrnc{ie polinomial[ de grad n > 1, findnd seama de teorema lui B6zout 9i de t-

relafia gradelor la inmulfire, deducem c[ f are cel mult n zerotxireale distincte.

R{
Comentariu metodic
De obicei, func{iile polinomiale se studiazl in shflns[ leglturl cu polinoamele. Polinoamele sunt
expresiile algebrice de forma a,X'+a,-rX'-t +.-.+arX+ao, unde ast o1 , ..., a, apartin uneia din
mullimile Z, Q, R, C, iarXeste o ,pedeterminatl" 9i bineinleles, z este un num[r natural'
Func{iile polinomiale sunt asociate unor astfel de polinoame, de exemplu in cazul polinomului
.f = a,X' + an_rX"-t +...+ atx +a0 cu coeficien{i reali, funcfia polinomiald reald care ii corespunde este
f : IR + ]R, {(x) = onx' + an-rx'-t + ...+ afi + ao.
Teoria polinoamelor va fi studiati in clasa a XII-a intr-un context foarte general.

70
 Funcfii ra{ionale

O tuncfie [ : D -+lR, datl prin formula (r) :4!? unde 4p sunt tunclii polinomiale reale, Q + 0,
Q@)
lre numegtelfznclie rafionald reald.
Evident, D - {x e re10(x) + 0}, adici domeniul de definilie al unei func1ii rafionale reale este
frrrrat din toate numerele reale cu excep,tia zerourilor reale ale funcfiei polinomiale de la numitor.
Evident, funcfiile polinomiale sunt cazuri particulare de funcfii rafionale, clci corespund situaliei I

&d funcfia polinomiai[ Q este constantii nenull (de grad zero).

Altfel zis, dacd notlim cu IR.(.r) mullimea funcfiilor ra{ionale reale, avem incluziunea strictl
f[.r] c IR(x).
Evident, suma, diferenla, produsul qi cdtul (raportul) a dou[ funcfii rafionale este, de fiecare datii, o

frncfie rafionall. Mai exact, dacl f,geJR(x) atunci t + S, t - g, fg e IR(r), iar cdnd g * 0 atunci / e R(r).
6
o
Un caz particular interesant il constituie o funcfie rational[ dat5 prin raportul a doul funclii de gradul
fotdi. Avem in acest sens urm6toarea:
Ilefini{ie

f' :iR\ {-a} *R\ {g}, a,b,c,delR, a +0, c+0,iarL,

lc)' f(x):**b.,unde
Funcfiarafionald
t c) cx+d

Condifia A * 0, eliminl situalia cdnd funcfia ar fi constanti (mai precis, dacl A : 0, atunci {(*):!,
c

V x e m i {-4}). Este ugor de observat ci funcfia omograficl este bijectiv[, deci inversabili, inversa
I c)'
acesteia fiind tot o tuncfie omograficl si anume f-r : IR\lg]
" *m't{-:}, .f' (*) =
lc) #*
De asemenea, cdnd e posibilI, compunerea a doui funcfii omografice este tot o funcfie omografici.

Daci tuncfiei omografice /,R\{-4}-mr{g} . f(x\-9*b o' --- -:.. matricea inversabilS
ii asociem
t "t -^tl;l, J\x):ffi
lr:(o-
, 1)..
d)
/{r(R),
z\ constatiim cu ugurin!5
] '
c[ aceleiagi funcfii ii putem
' r-' asocia oricare matrice ],"A,
---t --r;;tlu
[,
€ R*, intruc0t fracfia g+4
poate fi amplificatd cu 1. * 0. fin0nd seama de aceastii observafie, funcfiei
cx+cl
inverse -ft iiputemasociamatriceainversl Alt,iarcompunerii t"gadoulfuncfiiomografice f qigii
putem asocia matricea produs ArAs, fapte ce se pot verifica ugor drept teme.

Func{ia putere
Definifie
Pentru z e N* fixat, func{ia f : iR -+ R., {(-r) : r] se nrmeStefunclia putere de erytonent natural n.
Reamintim cdteva proprietiifi imediate.
lo Cdnd n este impar funclia este strict crescltoare pe IR. gi verificS egalitatea:

f(- x) :- f(r) (este tuncfie impar[).

2" Cdnd n este par funcfia este strict descrescdtoare pe (- oo, 0], respectiv strict cresc6toare pe [0, + oo) gi
:
verific[ egalitatea f(- x) f(x) (este func{ie par6).
Graficele in cele doui cazuri sunt reprezentate aldturat:.

t(x): f (n impar) t@): { (npar)

Definifie
Pentru n e N* fixat, funclia f : IR* 9 R*, t@): *-' se numegtelfznclia putere de exponent intreg
negativ -n.
Proprietiifile se citesc imediat pe grafrc, care este redat mai jos in fiecare din cazurile n impaq
respectiv n par.

fut ba
f(x): x-" impar)
(z impar) t@): x-' (n par)
Defir
Funcfia radical
Definifie buu
Fie n> 2 un numlr natural.
1o Dacdnesteimpar,funcf;a f :lR.-+lR, f(x):(/i r" mtmestefuncliaradicaldeordinimparn. rcspc

2" Dacd n este par, funcfia f : [0, oo) -+ [0, co), t@): <li se numegte.,/z nclia radical de ordin par n.

Proprietiifile se citesc imediat pe grafrc, redat mai jos in fiecare din cazurile n impa4 respectiv z par.

(r): t6' (z impar) f(r): di @par)

Obsemagii.lo. Cdnd z este impar funcflile putere de exponent n gi radical de ordin n sunt fimctii inverse.
Cand n este par fimcfiile putere de exponent n (definit5 pe [0, o) cu valori in [0, o)) gi radical de ordin n
2'.
sunt de asemenea func{ii inverse.
Dup[ cum gtim din clasele precedente, nof;unea de putere se poate extinde gi la cazul exponentilor
ralionali sau chiar reali, in cazul cdnd baza puterii este un numdr strict pozitiv.
o) qi in acest fel, daci cr e R este fixat, putem defini funcfia
f : (0, o) + (0, o), f(x):x"
utmitdfunclia putere cu exponent real a.

F'uncfia exponenfialtr
Definifie
Pentru a)0,a+l,frxat,funcfla {:R.-+(0,*), t@:d senumeqtelfzncfia*ponenlialdcubaza a.
Aceast[ func]ie este o bijeclie strict monoton6, mai exact strict crescitoare pentru a ] l, respectiv
strict descresc[toare pentru 0 < a < 1.
Graficul funcliei exponenfiale este redat mai jos, in fiecare din cazurile a > 1, respectiv 0 < a < I'

weg

rpar,

t@):d(a>1) f(x):d (0<a< l)

Comentariu metodic. Atragem aten{ia asupra unui fapt ce diferen{iazd intre ele funcliile putere 9i
exponenfialS: in cazul unei func1ii putere baza este variabili iar exponentul constant, in timp ce in cazul unei
func1ii exponenfial e baza este constantii, iar exponentul variabil.
Funcfia logaritmicl
Reamintimclpentru a)0,a+ I gix>0,unicasolufie realdt aecua{iei at =x senumeqte logaritm
fut baza a al lui x qi se noteazd log" x .
Definifie
Pentru at0, a+ l, fixat, funcfia f : (0, co) -+ IR., f(r): loga.r se numegtefunclialogaritmicd cu
baza a.
Func{ia logaritmicl ctbazaa este o bijec{ie strict monoton[, mai precis strict cresitoare cdnd a] l,
respectiv strict descrescltoare cdnd 0 < a < l.
Funcliile exponenlialI gi logaritmicl av0nd aceeagi bazd a sunt funcfii inverse.
Graficul functiei logaritmice este redat mai jos, in fiecare din cazurile a > l, respectiv 0 < a < l.

f(x): log, x (a> l) f(x):1og,r (0< a<l)

Funcfiile trigonometrice directe gi inverse
Cele patru funclii trigonometrice directe sunt: sinus, cosinus, tangentii, cotangentd. Anumite restricfii
ale acestor func$i sunt inversabile, iar funcliile trigonometrice inverse sunt respectiv: arcsinus, arccosinus,
arctangent[, arccotangentS.

73
 Si le reamintim pe scurt.
Definifie
lo Funclia f : IR -+ [- 1, 1], f(.r) : sin x se numegtefunclia sinus.

2" Restricli" r,l-;,;1 - [- 1, 1J, f(x): sinx este o tuncfie inversabilE (bijectiv[), inversa

acesteia fiind fa: [- 1, l] -l-;,;), ,'(.r): arcsin x,ntmitifunc{ia aresinus.

(Pentru simplitate, atiit frrncfia sinus definitil pe IR, cdt gi restricfia acesteia la intervalul
. --l- nn1
l-i,i), ^"
fost notate cu aceeagi liter[ fl.
Reamintimc[sin(-x):-sinx,VxeRgisin(x+2n):sinx,VxelR.adiclfuncfiasinuseste
impar6 gi are perioada principall T:2n.
De asemenea, avem arcsin(- x) : - arcsin(x), V x e [- 1, l], adicl funcfia arcsinus este impar[. Mai
jos redlm graficul funcfiei sinus pe intervalul f- n, nf, respectiv graficele funcfiilor sinus restric]ionat5 la
al inversei sale, func(ia arcsinus, care sunt simetrice fap de prima bisectoare.
l-;,;)$i

restrit

Ream

este n

f : [- n,7r] -+ [- l, l], f(r): sinx ,,1-;,;)-r- 1, 11, r(x): sinx

irnpqu

f-,: t-1, 1l -+ .f- (x): arcsinx

l-;,;),
Definifie
l" Funcfiaf : IR -+ [- l, l], f(x) : cos x se numegtefuncgia cosinus.
2" Restricfia f : [0, n] -+ [- 1, 1], f(r) : cos.r este o funcfie inversabil6 (bijectivl), inversa acesteia
fiind, f-t: [- 1, 1] -+ [0, TE], .f' (r): arccos x,mtmitdfuncgia arccosinus.

(Tot aga, pentru simplitate, func{ia cosinus definitii pe IR gi restricfia acesteia la intervalul [0, r], au
fost notate la fel).
Reamintimc[cos(-x):cos x,Y x e IR gicos(x*2n):cos x,Y x e IR.,adic6funcf;acosinuseste
par6 gi are perioada principalE T:2n-
De asemenea, avem arccos(-.r): fi - arccos x,Y x e [- 1, 1].
Mai jos, redlm graficul funcfiei cosinus pe intervalul l- n, n], precum gi graficele fimcfiilor cosinus
restricfionat5 la [0, r] gi al inversei sale, func1ia arccosinus, care sunt simetrice faf5 de prima bisectoare.

74
I : :
uu f : [- n, n] -+ [- 1, 1], f(x) cos.x f : [0, n] -+ [- 1, 1], f(x) cos.r
l' f-' ,l- 1, 1l -+ [0, n], f'(*): arccos.r

I este
Defini{ie

. Mai 1o Funclia f : m r{tzr. t); k.z,}+ R, f(r) : tg x se rutmeqtefunclia tansentd.

I
*h la
,(-;,;)- : tg x este o tunclie inversabilE, iar inversa sa este tunclia
^t
2. Restric{i iR, f(x)
,/\
'/-': R --rl -+,2]|, f' (x): arctg x,numitdfunclia
\.22)'
arctangentd'

(Pentru comoditate, fu1tia tangentl defrniti pe domeniul s5u maxim de defini1ie, precum 9i

restricfia sa la intervalul [ * I*
\ -],2'2)
fost notate la fel).

Reamintim cdtgx:H,ts(-x) =-tEx,tg(x+ Tc):tsx,Y x. mr{tz+rl;lo.4,adicdtunc{iatangentd

este raportul funcfiilor sinus gi cosinus, este o func{ie impar[, respectiv are perioada principalS T: N-
De asemenea, s[ menfionim cI arctg(- r) : - arctg x, V x e R, adicS actangenta este funcfie
impge.

Al[turat, reprezentlm grafic funclia tangentl pe intervalu, (-;,;) tt inversa acesteia, funcfia

arctangentS, graficele lor fiind simetrice fati de prima bisectoare.

steia

/ _ _\
t,(-;,;) :tsx; ! l, -f' : x
-R, r(x) '/-' : R -+ I\ -+,2'2)'" (x) arctg
Delinifie
1" Funcfia f : IR \ {lar,l*eZ)-+ IR, f(x) : ctgx se numegtelfz nclia cotangentd.
2" Restricfia f : (0, n) -+ IR, f(x) : ctg x este o funcfie inversabili, gi inversa acesteia este func,tia

/-': IR.-+(0, it), .f' (x): arcctg x,ruxritdfanclia arccotangentd.

(Am notat cu aceeagi liter[ func{ia cotangentii definitl pe domeniul ei maxim de definilie gi restric{ia
la intervalul (0, r)).

Reamintimegalitiifilectgr:!osr,ctg(-x):-ctgx,ctg(.r*a):ctg x,Y x e IR\ {krlk.V,y,"*"

sm.r
aratii respectiv cE funcfia cotangent5 este raportul dintre funcfiile cosinus gi sinus, este funcfie impard gi are
perioada principalI T: fi.
De asemenea, reamintim egalitatea arcctg(- x): x - arcctgx, V x e iR.

Mai jos, reprezentdm grafic funcfia cotangentd pe intervalul (0, n), precum 9i inversa acesteia" * (""
func(ia arccotangenti, graficele celor doui func1ii fiind simetrice fa\d de prima bisectoare.

f : (0, m) + IR, f(x) : ctgx; .f-t , IR -+ (0, n), f'(x): arcctgx

Comentariu metodic. Din motive de spafiu, in definiliile date funcfiilor: putere, radical, exponenfial[,
logaritmic[, sinus, arcsinus, cosinus, arccosinus, tangenti, arctangenti, cotangenti, arccotangent[, am presu- este o1
pus cunoscute din clasele precedente semnificafiile numerelor reale x" , d; , a* , logox, sin r, arcsin x,
cos ,, arcos x, t$ x, arctg x, ctg x, arcctg x. Aici am reamintit doar semnificafia num[rului log, x .

cste o1

qncifii propse
Defini
1. Determinafi domeniul maxim de definilie al funcfiilor urmltoare:
a) +r+Jf
.f(x)="f-f -r; b) f(x)=ur"rin$ ; ' I I i!o, a) cre

c) f(x)=!F'-*1, d) f(x)=log,(t-r'). .. L
xq'a)V trl ,-" -7o a.rx.-4c b) dea

2. Se se arate cd funcfia f : R. -+ IR, -f(x) = x' +3x este injectiv[.

c) ,tu
b) S[ se afle valorile reale ale lui a pentru care funclia f : IR -+ ]R, ,f(r) = x' +ar este injectiv[. strict t

3. Fie r:.-{i} -+rR-

{tl, rat=# gir.
Obset
f . f. b) Demonsha[i cL f este inversabili 9i calculaf i ft .
a) Calculali
calcul
4. a)Considerlmofunc{ie f : IR +IR.avAndcaaxedesimetriedrepteledeecuaflix:-0gix:1.Arita{ic6
giruri
f periodicI.
este
b) Dafi un exemplu de firnc{ie cu proprietatea de mai sus.
 $IRURI DE NUMERE REALE, $IRURI
MONOTONE, $IRURT nnAncrNrrn
mctia
O succesiune de numere de forma at , a2 2 ct3 t ...t dn , ... este numitd in mod obignuit Sir de numere
nale.
[icfia De fapt, vorbind riguros, avem urmltoarea:
Defini{ie
, care Orice func{ie definiti pe N* cu valori in IR se numegte gir de numere reale.

gi are O astfel de funcfie asociaz[ fiecirui num[r natural n e N* un unic num[r real an e IR numit
trmenul de rangn al girului savtetmenul general.
$irul se poate scrie,desfEgurat" sub forma o1,eta3,...,o,t...,iar,,concentrat" sub forma (r,),.*.
eau (a,),r,.

Uneori funcfia ce definegte girul este definit6 pe N gi atunci girul incepe cu termenul de rang zeto,
edic6 se scrie desfEgurat Cg1a1t o2t...7 an7..,; iar concentrat sub forma (o, ),.* sa, (r, ),,0 .
in mod frecvent utilizlm pentru qiruri 9i notafii ca (b,),,r, (",),rr, (*,\,.r, (y,),rr' (o, ),r, , (F, ),r,

Un mod ,,explicit" de a defini un gir esteprin tennenul sdu de rang n.

De exemplu, girul (a, ),=, av6nd termenul general on = Ji se scrie desfdgurat: ,17,Jr,.6,..., J;,... .

Un mod,,implicit" de a defini un qir esteprintr-o relafie de recurenld.

De exemplu, reamintim c[ un gir (o,),.r, definit prin relafia de recurenfl
ar+r:an* r,Y n e N* (r e IR)
$al6,
)resu- de o progresie aritmeticd; numIrul r se numegte ralia progresiei aritmetice.
sin x, De asemenea gitul (o,),rr, definit prin relafia de recurenf[

an+t:a,. e,Y n e N* (4 e IR.)

cste o progresie geometricd; numirul q se numeqte ralia progresiei geometrice.
Un gir (o,),., cuproprietateacL a,= a,Y n e N*, unde a e IR este dat, se numegtegir constant.

Definifie
Un qir de numere reale (a,),,, se numegte:
t) crescdtor (respectiv strict crescdtor) dacd
d,1 a,*1 (respectiv a,< an*t), V n e N*;
b) descrescdtor (respectiv strict descrescdtor) dacd
a,) a,*r (resPectiv on) on*t), V n e N*;
c) monoton (respectiv strict monoton) dacd este cresc[tor sau descrescitor (respectiv strict crescdtor sau
sict descresc[tor).
Remarclm cd monotonia unui gir este, in definitiv, monotonia funcfiei numerice care definegte acel
s..
Obsemalie. Pentru a studia monotonia unui gir c6nd cunoagtem termenul siu general, procedlm astfel:
ulculdm diferenla d,*t-a, Si o compardm cu zero (adic[ studiem semnul acestei diferen[e) sau, pentru
tli cd
Einrri cu termeni pozitivi, calculdm raportul
!,t Si tl compardm cu unitatea.
an

77
ExEMPLE
SI studiem monotonia girurilor de termen general:

l.a,=n'-3n+1,neN*; ,. u, =T..
Rezolvare.l. Pentru qirul (a, ),r, calculim diferenfa on+t- a, gi avem:
an+t-an:((n*t)2 -Z(n+1)+1)-(n'-3n+l)=(r'-n-l)-(n2 -3n+l)=2n-2>0, V n e N*, ceea
inseamnd a,3d,*r,Y n e N*, adic[ girul (a,),r, este crescltor. nel
Mi,
2. Pentru girul (b, ),r, , cu termeni pozitivi, calculdm raportul Ibn * avem:
(l
b., 2n+t n! 2 -

bn (n+l)l 2' n+l

descrescltor.
Defini{ie
Un gir de numere reale (a,),,, se numegte:

a) mdrginit superior dacd mullimea termenilor sli este mdrginitd superior, adicd dacd existd M e IR
De
incdt an< M,V n e N*;
b) mdrginit inferior dacd mul{imea termenilor sii este mirginitd inferior, adici dacd exist6 z e IR
a)

incdt a,) m,Y n e N*;

o
c) mdrginit dac[ este mlrginit superior gi inferior, adicddaclexistAm,M e IR astfel incdtm3a,S M, V n e N*.
Avem in mod evident urmltoarea observa{ie, care reprezintd totodatE o metodi de a stabili o
mlrginirea unui gir:
Obsemalie. $irul (a,),,, este mlrginit daci gi numai dacd exist[ M> O astfel inc6t D(
lo^lSM,Vn eN*. \
a)
ExEMPLE
1. Orice gir cu termeni pozitivi este mtrrginit inferior, fiindcl 0 este un minorant pentru mu[imea termenilor o
sii. I}
2. Orice gir cu termeni negativi este mlrginit superior, 0 fiind un majorant pentru mu{imea termenilor s[i.
i)
3. $irul cu termenul general o, =(-l)'"i,nn ,y n) l, este mlrginit, intrucat:
n
lsinn c)
la, l=
|
3!31, v n e N*.
nn
De asemenea, facem urmitoarea observafie simpl6, ce poate fi utilizat[ drept metodd:
Observafie
d
l" Orice gir descrescltor cu termeni pozitivi este m[rginit.
2o Orice qir cresc[tor cu termeni negativi este m[rginit.
Demonstralie. l" Dacd (o,),r, este descrescltor gi are
Il
cI girul este mlrginit.
ce aratl
2" Dacd (o,),r, este cresc[tor gi are termenii negativi, atunci arSan< 0, V n e N*, deci qirul este mirginit. al
XERCTTIU rezolvat
Seconsider[girul (a,),,, definitprin a,:.6, o,*r:"[Q,y n e N*,undeo>0. Slse studieze cI
monotonia gi mlrginirea acestui gir.

78
 . a'S Monotoaia. Observim ci or- ,{i+ q , .6 : at , ceeace ne conduce la ideea cI qirul ar putea fi
,or. Ne vom convinge de acest lucru, demonstrdnd prin inducfie inegalitatea p(n) : d,1a,*1, V n e N*.
[)p(1) ; ar< a, este o propozilie adevdrat[, dupl cum am v[rut deja.

W)p(k): + p(k+ 1), V k e N*. Presupunem 4r I Q*r gi arltim cd ao*r< ao*r.

hrt-adevlr oo*r1,,[*;o..JiliJ:oo*r 9i demonstra{ia prin inducfie se incheie. Agadar lnlan+l,
Y z e N*, ceea ce inseamnl c[ girul (r,\,r, este strict crescltor.

b) Mdrginirea. Folosind relafia de recurenfd gi monotonia deja stabilit4 avem pentru oice n > 2:

4: o + a,-r1a. * a,. adici a3- o,- cr < 0. De aici rezulta r,.(,P,tfJ, o, 22, ceea ce

foseamn[ c[ qirul (o,),r, este m[rginit.

E4crcifii prorye

l. Demonstrafi cI urmltoarele ;iruri (o,),., sunt monotone:

2n+ 5
u) r,:L;
n
b) a,=n+l
n
' c) an=
n+5^
;

an+B
d) a,=#* ; e) a,=Y,undecr,F,y,6)0,cr *0,y+09icr6-Fy*0;
yn+o

j o,=!; lll
n! " n+l n+2 2n

L Der.nonstrafi cI girurile (o,),r, de mai jos nu sunt monotone:

a) an =(-l)' ; b) a, =+, c) a, -- sinff ;

(-l)'-'
d) a,=n'-zoon+10000; e) o,=t-!*!-+....+
"234n .

3. Demonstra[i cI urmltoarele 9iruri sunt m[rginite:

a)
5nz
ctn=h; b)
+n+l
o,=L#; n2
c) o,=Jfr-n; d) a,=#,
a,=
llll^11 r) o,=
I
e)
z+l+tl* zt *t+*.+ z\l; u+ ,"+"'+ n@+D;
I I I
g) a,=l!*r*t*...*;.;
sin2
I h) a,:,sinl+,z sinn
+...+1;;
.. I I 1 lnn
., a,=7"r,'
t) o,=ml+m,+"'+f,F=; J)

4. Demonstrafi cI girurile (o,)

^r,
de mai jos sunt nem6rginite:

a,=(-l)'.n; a,=r#-r; a -23 n

a) dn=n3 -n; b) c) d) "n=I*-*-+...+-'
''3'5""'2n-l'
a) d.=(:)' .e)' . .(:)'; r) o.=t*)*!*....:.
 COMPORTAREA VALORILOR UNEI FUNCTII
CU GRAFIC CoNTINUU cANo ARGUMENTUL
SE APROPIE DE O VALOARE O,TA

Si consider[m funclia de gradul doi f : IR. -+ IR, f(x) :

x2. Graficul acestei funclii ne este
cunoscut din clasele precedente gi este reprezentat de o ,parabol6" avdnd vdrfill in originea axelor (
desenul al[turat).
Curba-grafic este ,,continu[" adic[, intuitiv vorbind, nu prezintii nici o
intrerupere sau altfel zis, poate fi ,,desenat5" |atd a ridica creionul de pe
hdrtie.
Se vedem ce se intdmpli cu valorile f(x) atunci cdnd valorile
lui x se ,,apropie" de valoarea fixat6 0. Deoarece conceptul de gir ne este
in parte familiar, s[ incerclm o ,,apropiere secvenfial6" citre 0 a lui x,
adici sd-i atribuim lui x valori din girul urmitor:
\=li xz=-l;
*t=ri1 xq:-ii1 *t=itI *u =-rtI ...i xzn-t=;t
1 *r,=-;t...
,1

Constatim cL f(xr)- t(xr): l; f(xr) : t(xor:|,

valoare
f(xr): (rr):;;..., t(xz,-r): t(xr,):1;....
n'
Urmdrindvalorileluixpeaxaabsciselor, iarcelealelui Dennit
f(x) pe axa ordonateloq constat6m c[ atunci c6nd termenii girului (*,),rr, se ,,apropie" de 0, termenii girului
(-f (*,)),., se ,,apropie" de valoarea f(0) : 0. Asemenea ,,apropieri" ne vor interesa de acum incolo gi ceea a) este

ce deocamdatl exprimim la nivel intuitiv va cipita treptat o exprimare riguroas[ prin conceptele de ,,limit6 a b) este
unui gir", ,,limit[ a unei funcfii", ,,continuitate" a unei funcfii. timitu).

unicita
LIMITA UNUI $IR CU VECINATAIT, $IRURI Propoz
,CONVERGENTE, PROPRIETATI Demon

distinc,
Si incepem printr-un exemplu cumva asemdnitor celui de dinainte. Considerdm girul cu termenul
s[ fie c
general o, =Qn ,V n e N*. Termenii acestui gir se reprezinti pe axarealdastfel: Cum r
Cum r
Dar att
ar a3 as ... de o+ a2
Observdm ci pe misur[ ce rangul n al termenilor cregte, acegtia,,se apropie" din ce in ce mai mult de urm[tc
valoarea 0 (zero). Aceast6 ,,apropiere" are urm[toarea accepfiune: daci vom considera vecinitatea este *
h : (- 2, 2) e'//(0), toli termenii girului incepind de la rangul I aparfin l.ui V; dacl vom considera Teorel
/ t r\ echiva
vecin[tatea V^ =l -a,a eT(O), tofi termenii pirului incepdnd de la rangul 2 apa{n hi Y2; dacl vom
" \. 3'3)I 1" [li
Ln-
considera vecindtatea nr=(-+,!r).frO>,tofi termenii qirului incep6nd de la rangul 3 aparfin hti V3 2" fli
Ln-
g.a.m.d. 3. [li
L"-
Seprofileaz[ ideea c[ oricum al alege o vecin[tate a originii (a lui zero), fie ea oricit de ,"rnic[", toli
termenii girului incepdnd de la un anumit rang aparfin acestei vecinltili sau, echivalent spus, tofi termenii
girului se glsesc in aceast[ vecin[tate, cu excep{ia unui num[r finit din ei. gdndit
 intr-adevlr,dac6lulmovecindtatearbitrariVe^/\0\,existdun6>0astfelinc6t(-e,e)cVqidacd
xv=n"=[1-.|.1e nypttemscrie: n 11
oicen) ''r-'----------' 1.,
t = n = lCUl<r
/ E N*, atuncipentru
Le-l I n I - =
(-l)' (- (-l)' e V, ceeace inseamn[ incepdnd
= e, e) = c[ de la rangul ny,tolitermenii girului se gisesc

hvecindtatea V.
Suntem condugi la urmitoarea importantS:
Ilefinigie
Fie (a,),., i, gir de numere reale, iar / e IR.. Spunem cd girul (o,),r, are limitu l. dacd oice
recinitate a l:ui l. conline toli termenii qirului incepdnd de la un anumit rang (se mai spune: conline tofi
rmrenii girului de la un rang incolo sau, conline toli termenii qirului cu exceplia unui num6r finit din ei).
FaptulcSgirul (o,),,, arelimita/sescrie: limitdcdndntindelsinfinitdin a, este
lr3",:/(secitegte:
qald cu /) sau an-+ L (se citegte simplu: a, tinde la l).
Definilia precedent[ poate fi sintetizati prin echivalenla:
llima, = lf e lV V eftl),=r7 € N* astfel incdt Y n )
L'+6 )
nr) a, e Vf-

Remarclm cu ugurinfi, pe baza acestei definilii, c[ un gir constant are limiti qi aceasta este tocmai
valoarea comuni a termenilor girului.
lui Definifie
ilui Spunem cd un qir (o,),r, de numere reale:

eea
a) este convergent dacd are limita gi aceasta este un numdr finit (lima, e R) ;

lEa b) este divergent dac6 nu este convergent (adic[ fie are limiti gi aceasta este egalS cu * m sau - oo, fie nu are
limita).
Un prim rezvltat referitor la girurile care au limita il constituie cel de mai jos care stabilegte
unicitatea limitei.
Propozi(ie. DacS un gir are limit[, atunci aceasta este unic6.
Demonstralie. Fie (o,),rrq IR un qir care are limit[. S[ presupunem prin absurd cd exist[ doul limite
distincte l',l" e IR. aleacestuiqir.Deoarecel'*l!,putemg[sidoulvecin[tifi V'e7/(1,')SiV" eT(l")care
si fie disjuncte, adici V'n V": A.
Cum a,-+ l',1n ' € N*, astfel incdt: Yn) n'1 sn I I/'.
Cttm a,-+1",1Fl" € N*, astfel incdt Y n) n" 3 s, I l/".
Dar afunci, Y n> max(n', n') avem a, e V'n V": A, contradic[ie.
Rezultatul ce rrmeazd este foarte important, prin aceea ci d[ o caracteizare pentru fiecare din
de urmdtoarele trei situafii posibile pentru un gir care are limit6: limita este finitd (girul este convergent), limita
'EA este * o, respectiv limita este - o.
ra Teoremi (de caracterizare ct e a limitelor de giruri). Fie (a,),,, un gir de numere reale. Atunci existd
echivalenfele:
," lI$""= / eR] e [V e ] 0,1 n"e N* astfel inc6t V n) n,) la,- l. l< el.
," ll4o, - **] e [Ve ] 0,1n, e N* astfel inc6t V n) n"3 a,> a!.
3" llima," = -*l e [Ve ] 0,1n, e N* astfel incdt V n) n"] a,< - sf.
fr+o --J

Facem precizarea c[ la 1o num6rul pozitiv e este gdndit oricdt de mic, iar la 2'gi 3" acest e este
g6ndit oricdt de mare.

81
Demonstralie. 1' (+) Presupunem
IlX
o,: 1,, ceea ce inseamn[ cI orice vecin[tate a lui (, conline tofi
termenii girului de la un rang incolo. Atunci, V e >0, vecinitatea (l - e, l, + e) eV(l) confine tofi termenii
giruluiincep0ndde launanumitrang, adicl f nu e N* astfelincdt Y n2nu+ ane (l - e,l. + t),deci L- e<
l dn l,*e,sau-r 1ao l<t,sauinc[ !a,-l.l<e.Textulsubliniatestetocmaimembruldreptal
echivalenfei. ,, in
(e) Presupunemc[ V e > 0,1n, e N* astfel inc6t V n) n"*lan- (.1<e.FieV eI/(l\ovecindtate
oarecarealui/.Aceastainseamnlclexist[e>0astfelinc6t(!.-a,l+e)gZ;conformipotezeiincare
lucrlm, f nu:nr e N* astfelincdt Y n2ny+la,- l,l<e adicl a,e (1. - e,l,+ e), sauindefinitiv %{- $
ol
Textul subliniat aratl clvecinltatea arbitrar aleasi V alti / conline tofi termenii girului incepdnd de la rangul
1,

fi,y, QaEd ce inseamn[ a,: l.

"e ]rjg $,
2'(=) Presupunem llg o,: * @, ceea ce inseamn[ ci orice vecinltate a lui + o confine toli termenii girului
de la un rang incolo. Atunci, V e > 0, vecin[tatea (e, *] e Z confine termenii girului incepdnd de la un
anumit rang, adic6 f nu e N* astfel incOt Y n> n") dne (e, o], deci a,>::-8. Textul subliniat este tocmai
membrul drept al echivalen{ei
(e) PresupunemcE V e > 0,1n"e N* astfelincit V n) fie + an> t.
FieY e'W.q\ovecindtatearbitrardaluicr.Aceastainseamnlc[exist[e > 0 astfel incdt (e, *f gV; conform
ipotezei in care lucr[m, ] nu = nZ e N* astfel incdt Y n2ny+ an> e, adic[ ane (e, m], deci cu atit mai ryot
m1g1lt a,EJ. Textul subliniat arati clvecinltatea arbitrar aleas[ V ahri o confine toli termenii qirului de la ttop
rangul ny, caed ce arati tA an: * @. qM
lg l"D
3o Analog cu 2o.
Facem ptecizarea aratd cd aceste numere nafurale
c[ notafiile n, Si ny:utllizate in teorema precedentd 2"D
depind de num[ru] pozitiv e, respectiv de vecin[tatea Y. De acum in colo vom intdlni des asemenea notafii qi 3"D
nu le mai coment[m.
a"D
Subgiruri
knl
3" Er
Definifie
Dacd a, , a2 , ..., a, t... este un $ir, numim sabgir al siu, orice gir de forma on,, dn,, ..., ant, . .. unde 2" Fi

n11tx2t...;fik, ...este un gir strict crescitor de numere naturale; un astfel de subgir al girului (o,),-, s.
DacI
noteazdconcentrat sub forma (o*)
u, DacE
De exemplu, subgirul o1 , a3, o5,..., o2n-t,... care se noteazdpe scurtprin (ar,-,),r, este subgitul cste (

termenilor de rang impar al girului (o,),rr; la fel, subgirul a27 a4, a6, ..., ct2, , .. . care se noteaz[ pe scurt prin DacE

(or,),r, este subsirul termenilor de rang par al girului (o,),.r. 0<

Urmfltorul rez-tltat surprinde o leg[tur6 dintre limita unui qir gi limitele unor subgiruri ale acestuia. n": I

Teoremtr. Fie (a, ),,, un qir de numere reale. a" Fi

1o Dacd 1,4 (., at:unci orice subgir al lui (a, ),=, ur" limita 1.. hr-r
",: z >t(
2" Dacdexist[ dou[ subqiruri ale lui (o,\,., care au limite distincte, atunci girul (a,),,, nu are limitd.
DacI
l, afinci lig
3" DacE girul (a, ),,, este ,,reuniunea" a doui subqiruri ale sale care au o limit6 comunl
",: l. e> I
82
 toS Demonstralie.l" inorice vecinitate a lui / se glsesc tofi termenii girului, cu excep{ia unui numdr finit, prin
unnare acelagi lucru il putem spune despre termenii oricirui subgir: reniltd c6limita oric[rui subgir este l. .
renii 2" Dacd, prin absurd, girul ar avea o limit6 egalS cu / , conform cu 1o cele doul subqiruri ar trebui s[ aibi
-t< aceeagi limite /, contradicfie.
3o Sd presupunem c[ qirul (a,),., este reuniunea subqirurilor sale (r'^r)orr li ("1-)o=,, i, sensul ci orice
pt al
termen al girului este un termen al unuia din cele dou[ subgiruri. DacI aceste dou6 subqiruri au aceeagi limit[
t , in afara oriclrei vecin6ti{i a ltri l. se afl6 cel mult un numdr finit din termenii fiec[rui subgir gi, prin
'?Ltate

carc
urnare, cel mult un numir finit din termenii qirului dat; rezulti .5
lg a,: l.
EX.EMPLE
eY. l. $irul cu termenul general on: (- l)' nu are limit6; intr-adevdE subgirul termenilor de rang impar este
ngul constant egal cu - 1, deci are limita - 1, in timp ce subqirul termenilor de rang par este constant egal cu
1, deci are limita l.

L -1 I 1 I
1,0,i,0,:,0,=,0,),..., l
1,0,...arelimita0;intr-adevir,subgirultermenilorderangimpar
$iruI
rului 2345n
alm are limita 0 (deoarece V e > 0, avem
Ir I l-rl
e pentru ,>l: l+l ), iar subgirul termenilor de rang par
l:-91<
ln I LnJ
;mai
are, de asemenea, limita 0 (fiind girul constant nul).

Exemple semnificative de giruri care au limittr

lorm
Utilizdnd teorema de caracterizare cu e a limitelor de giruri, putem determina cdteva limite
mai imFortante, care ne vor fi de folos apoi la calculul altor limite.
le la Propozifie. Pentru a e IR dat, consider6m girul cu termenul general xn - an, n € N*, pe care il numim gl'rzl
aponenlial cubaza a. Atunci:
1o Dacd a 1- l, qirul (x,),,, nu are limit6.
2" Dacd-l<a< 1,qirul (*,),r, arelimita0,adic[
I*o':0.
3" Dac[ a = 1, girul (r, ),r, este constant egal cu I , deci
]1g
,, : 1.

l" Dac[a> 1,girul (*,),r, arelimitaoo,adicl l*o":*.

Demonstralie. Procedlm in ordinea 3o,2o, 4o, lo .
3o Evident.
2" Fie e > 0 arbitrar; ariltdm ci existl n, e N* astfel incdt
V n2n,=la' - 0 l< e, adic[ lal'<e. (l)
Dacda:0, inegalitatea (1) este adevdratlpentru oice n > l, aqa cE putem htan,: L
Dacd a * 0, logaritm0nd in (l) 9i {in6nd seama cd func}ia logaritmic[ debazd 0<lal<1
este descrescitoare, oblinem: n >logrore . (2)
Daci e > 1, atunci log,,,e< 0, deci (2) este adevlratd pentru oice n ] l, a$a cd putem lua n": 1; dac[
0<e < 1, atunci log,,e> 0, deci (2) este adev[ratd pentru oice n > [ogr,re] + 1, aga cd putem lua
+:fiogue]+1.
aritimc[ exist[2" e N* astfelincdt: Y n2n") sn ) g.
{o Fie e > 0 arbitrar; (3)
ht-adevar, logaritm6nd in (3) gi lindnd seama ci funcfia logaritrnic[ debazda > 1 este crescdtoare, oblinem:
z>1ogoe. (4)
Dac60<esl,atuncilogoe(0,deci(4)esteadev6rat[pentruoicen)l,agaclputemluanr:1;dacd
e> 1, atunci logo e > 0, deci (4) este adev[ratEpentru oicen > [og, s ] + l, agaclputem luan,: [1og" e ] + 1.
83
 a: - l, amvdztlt deja c[ girul x, = (-l)' nu are limitl.
1" Dac[
Dacd a . - l, findnd seama de punctul 4" deja demonstrat, renrltd c[ subgirul termenilor de rang
xzn = a2n =(o')' are limita o, in timp ce subgirul termenilor de rang impar x2,-, = o2n-t - !.(r')' are li
- o. (Din teorema de caracteri zaxe cne rezult6 ugor c[ dacd y,-+ o gi ), < 0, atunci , r,3- oo gi acest
a fost folosit pentru limita subgirurilor termenilor de rang impar). in concluzie, girul (.r, ),>r nu are limit[.
ExruplB
1. ,+@
ri,, [3]'= o,
m [-f)'=0; ]5g (;)" =0, pentru cr eirur .,=(;)" este un subsir ar
\5/

,, =(;)' ,caxe are limita o. si

2' lig 5': *; lS 1,17 :n* ({r)": *; lr-Ig
3'2+n - o pentru c[ qirul x, =3n'*' este un subqir al gi a)

!, =3" , cate are limita o. Fi

3. girurile (-2)' Si (-.rE)', n e N* nu au limiti. s:
Propozifie. Pentru a e IR. dat, considerlm girul cu termenul general x, = /to, n e N*, pe care il numim
puterc de eqtonenl a. Atunci:
1o DacS a < 0, qirul (r,),r, are limita 0, adic6 ,.:0. lr*
2" Dacd a : (r, ),-, este constant egal cu 1, deci
0, girul ,,: l.
lig
3o Dacda > 0, girul (*,),rrare limita o, adici r" : *.
llg
Demonstralle. Procedlm in ordinea 2o,3o, lo.
2o Evident.
3o Fie e > 0 oarecare; ar6t5m c[ existd n" e N* astfel incit Y n)_ n"a n"> s. (l)
r1
1,
intr-adevir, ridic6nd in relalia (1) ambii membri la puterea pozitivd oblinem n , aga cI putem lua
a ";,
l- -Ll
n,:le" )+1.
loFiee>0;arrtimcdexistr ra"e N* astfelinc0tv n)- n"=ln'-01<e, adicd n'<e. (2)

Lu6nd o:-b,cuD>0,inegalitatea(2)sescrieechivat.rt {<rsau nu r!,iardup[oridicarelaputerea

not-
pozitivd 1 se obtine r r(:),, asa cdputem n"=[(i)'].1. Aici,la acestpunct lo, putem justifica
tlua
si in

felul urmltor: din teorema de caracte izare qt e renilthugor ci !, ) a,afunci -1-+ 0; lu6nd y, = nu , avefi. >0
!, Toon
!, ) @conform cu punctul 3o deja demonstrat gi atunci x, = no = :f -
4ny^ O. lim(,
H

Exoupr,r furu
I lim
1. I*":*; l,* n':*; l5g ..16-:1113 n2: @. H
a

32 Deofl
l1
2. lim l:lim n-,:0: lim _*:lim n -':0t lim l-:lim n2-n:0. Irao{
n+@ n ,+@ n+* ntln z+@ n+6 ntr n+@

84
 Eferciln propuse

1. Aflafi c6!i termeni ai girului cu termenul general o,:U*, n 2l ramin in afara vecindtalii
n

v =(2.9)
\2s' 2s )
a r.,i +.

i^4'
2. Folosind teorema de caracteri zare cve a limitei unui gir, demonstra(i' !^2!=+l 1
n)* 9'4' = 9 . Determinati
"d
rangul de la care termenii qirului aparlinvecinatrlii (+-+r1.+)
' \q 64'9 64)a lui ].e
3. S[ se arate cI urmdtoarele giruri (o,),r, nu au limitii:

a) a,=l+(-l)'; b) an=sinT; cr r,={rrl

1. Fie (a,),r, un gir de numere reale cu proprietatea c[ subgiruril" (or,),r, ;i (ar,*r),r, au aceeagi limitd 1..

S[ se arate c[ girul (o,),r, arelimita !..

OPERATTT CU $rRURr COIIVERGENTE SAU

CARE AU LIMITA
Operaliile lurluale ce se efectueazd cn giruri provin din cele corespunzitoare cu funcfiile care definesc
girurile. De exemplu, suma girurilor (o,),r, $i (4),, este girul (a,+b,),rr.
in cele ce urmeazl vom vedea legltura dintre operaliile uzuale ce se efectueazd cu qiruri (adunlri,
sclderi, inmulliri, impe{iri etc.) gi limitele acestora. mai precis, vom vedea c5 limita ,,comutd" cu aceste
operafii, fapt ce ne va fi de un mare ajutor pentru calculul limitelor.
Studiem mai int0i ce se int6mpl6 in clasa girurilor convergente (care au limite finite).

Operafii cu giruri convergente

incepem prin a face urm6toarea rernarcd simpld: in teorema de caracterizare crt e a limitelor de
Eiruri, in inegalit[,tile carc apar in membrul drept al fieclrei echivalenfe, se poate inlocui r cu or, unde cr > 0
este fixat (deoarece dacd e > 0 este arbitrar, la fel este gi cre).
De exemplu, punctul 1o din teorem[ poate fi transcris astfel:
flima-=/eR]
Lz+o '
e [V e ]0, 1n" e N* astfelinc6t V n) n"+la,- (.1< cre,pentruunanumit
c > 0 fixatl.
Teoremi. Dacd lim a,= a e IR.9i b e IR, atunci:
lyb":
* b,) =a * b= *!y12b, (limin sumei este egald cu surna limitelor).
H(", I!*o,
Dernonstralie.Utilizilm teorema de caracterizare cu e. Fie e > 0 ales arbitrar. Deoarece
Hr,-a,1 nle Nastfelincdt: V n> n:+la,-al<L
Ileoarece
I!*b": b,1 n! e N astfel incdt: V n 2 n! +lb,* bl.e.
Luend n,:max(n'", n!),avempentru ortcen) n":

85
| (a,+b,) - (a + b) I
: | (o,- o) + (b,-D) I < I an- ol+ lb,- b l. e* e<2e.
Aceasta inseamn[ (ao*b,): a + b.
"A ]rg
Rezultatul se menfine pentru o sumi cu un numdr finit de giruri.
Ddm acum un rezultat preg[titor, care este ins[ important gi In sine, intrucflt reprezinti o condifi
necesar[ pentru convergenfa unui gir.
Propozifie. Orice qir convergent este mdrginit.
Demonstralie. Fie (a,),,, un gir convergent c[tre o limit[ / e IR.. Lu0nd o vecinltate mlrginit[ V alimitei
aceasta conflne tofi termenii girului, cu excep,tia unui numlr finit din ei. Dar aceqti termeni, in numdr
(rlmagi in afara lui Iz) pot fi gendifi ca aparfindnd unei atte vecinltifi mirginite alui L, fie aceasta IZ.
c[ mu[imea m[rginit6 VU W (care este tot o vecin[tate a lui l) con{ine toli termenii girului (o.),rr, deci girul
este mErginit.
Reciproca acestei propozilii este falsl (condilia de mlrginire nu este suficientd pentru
dupfl cum rezlultl din urm[torul contraexemplu:
girul a, = (-l)' , z e N*, este mlrginit, dar nu este convergent.
Teoremtr. DacE lim a,: a e IR qi limb": b e IR, atunci:
lim(a,b,)
\ = ab =lima,.limb, (limin
\ produsului
r este egald ca produsul limitelor).
,+@ n 4/ n)@ n n+@ n
Demonstralie.Fie e >0arbitrar.Deoarece bo:b,existi n',,n!e N*astfelincdt:V n2n'"
Iy*",:"qi l53
=la,-al<egiV n> n:=lb,*bl<e.$irul (b,),r, fiindconvergent,estemtrrginit,deciexistl M>0
+lb,l3M.Lutnd n":max(n'", n!)avempentru oicen2 n":
astfelincdtY n> I
la,b,-abl:l(a,b,-ab,)+(ab,-ab)l <l4l.l a,-dl+lal.lb,-bl<Me+lale, adic6V n2 n")
la, b,- ab | < (M + I a l)e. Aceasta inseamn[ (a, b,): ab.
"[ ]r*
Rezultatul se menfine pentru un produs cu un num6r finit de giruri.
Consecin{tr
a) Dacd
IIX
o": a e IR qi 1. e IR, atunci lim().a,) =),a =^I!X",,
b) Daci
I!* "": a€ IR $i lr13 b,: b e IR, atunci
lgl@"-b,)=a-b=I*""-ligb,
fa) o constantd iese tnfala limitei;b) limita dderenlei este egald cu diferenla limitelorl.
Demonstralie. a) Se consideri b,: L, V n e Nt gi se aplicd teorema.
:- :
lrg e4 ) -lim D, atunci
b) Lu6nd l. 1, conform cu a) avem qi

: : :
llg ",- 4 ) lg ( a, (- b,) lrjl ", * l*(- 4 ) lim o " - Ilg b" .
( +

Teoremi.Daci lim on:a. R,

lrg b,:b e IR,b+0Si 4*0, Vn € N*,atunci:
lrm! =+ =lr,y",'
o'*
(limita cfrtului este egald cu eatul fimitelor).
bn b limb,
Demonstral,r. iiraoa ideile, putem presupune cd b > 0 (stabilim proprietatea pentru D > 0 gi, atunci pentru
b < 0 avem
IXn: -l53 *,: -3=*,
^vecinrtatea
, =(r,+) ,lui b se gisesc termenii sirului
(b.)"r, de la un rang incolo, deci exist[ noe N* astfel incdt: Y n> no * b,.(r,+) =
;.1 =
t2
bb" -.
-( b'

86
 e>0oarecare.cum
l:Xo,:o$i 1113
bn:b,exist5 n!,,nie N*astfelinc6tv n> n:+la,-al<egi
Y n> n! + lb,- b l. t,. Ludnd n": max(no, ni, n!) avem pentru oice n) n,:

E,s=w=W=}olan_ol+lallu_t,|).}{o,*|a|e)=z(b!lal),.
an
Y n2 n. * lim
)i l, ^t$adff n-* b,=ab
ffi
ult[ *oremtr.Dac[ lim d,:a>0,unde on)0,Vn e N* $i
}rg bn=b elR,atunci:
irul
E"';:ab =(lgr,)Hn(cdnd calculSm limita unei puteri, limita,,se distribuie'la baza Ei exponentul

{n) Fcriil.
I)anonstralie. Pentru a nu lungi expunerea, acceptim ftr[ demonstrafie, urmltorii doi ,B&gi" preliminari:
I)DacE
1* ,,:0, atunci
l,1g
10': I :10JT".
: le(]I* /, ).
II) Dac[
I* y,: l, atunci li*ley": 0

Rezulte imediat, folosind pasul I) un rezultat general gi anume:

ni
Itr) Dac[
I!* *,: x, atunci : :
]rg 10" 10' l0,rl14 .
.10"-') : l0'lg 10',-': lY . I : tY.
>0 fotr-adevlr:
1g 10":(10'
kbaza pagilor I), II), III), lindnd seama de celelalte proprietlli ale limitei stabilite p6ni acum, putem face
demonstrafia teoremei incanil general. Avem:

Hrt;=1ip1grc(,ft)=6111g4re+ =16,r*(D,reo,l=rr,'*"(E?*'")= 1g6(0+rga)= lgus, - -1g*@b) -ot.

Consecin(i. Dacd
Ir]:.
o": a ) 0, unde a,) 0, y n e N*, iar fr e N, k > 2 este dat, atunci:
E*lq = *li = {M Qimita radicalului este egald cu radicalul timite).

Demonstralie. Aplic[m teorema precedent[, in rolul girului

(b,),.,lu6nd girul o, = l, v a e N*.
'k
Menfionlm cI pentru & impar, consecinfa enunfati se menfine gi fErI condi{ia ca a gi a, sd fre
pzitive.

Iboremi.Dacd lim o,:a $i 1113

bn:b,unde a,)0, o, *1, b,>0,Vn e N*, a)0,a+0,b>O,atunci:

$(tog,, b,)=log,b=logr*,,(lgD,) (cdnd calculSm limita unui logaritm, limita ,,se distribuie,, la buza

Si argumentul logaritmului).
Demonstralie. Avem succesiv, findnd seama de propriet[lile logaritmilor qi de pasul II) din demonstrafia
nr
Eoremeiprecedente:
b
ui
l,g(rog,.
b,)=t-iry_'=r*'r!*"u
o-*lEon ,-- = :lEl =tos,b.
--o
lg%*lgo O+lga
a

87
 OPERATII CU $IRURI CARE AU LIMITA
OPERATII iN R, NEDETERMINARI
Am vizut cd in clasa girurilor convergente, limita,,comut6" cu operaliile uzuale. Vom incerca acum
s[ extindem acest comportament al limitei la clasa mai larg[ a tuturor girurilor care au limite.
Pentru aceasta vom defini in mullimea m. 1in care se glsesc acum limitele girurilor), opera]ii care le
extind pe cele din mullimea IR. (in care se glsesc limitele girurilor convergente). Vom vedea insd c[ anumite
operafii nu pot fi definite in R (nu au sens). Defini{iile ,,noilor" o.pera}ii din R se fundamenteazd,peanumite
-Este
tez]u,ltate teoretice simple. Vom da un singur exemplu in acest sens, pentru a nu lungi expunerea. vorba
de urm6toarea:

Propozifie. a) DacI
IIX
o,: l,g b,: a, atunci I!X@,* b,): a.
a e IR $i
b) Daci
IIX
*,: o $i I!* y,: o, atunci 1g (r, * y,): *.
Demonstralie.a)Fie e>0,e>-calesarbitrar.Deoarece y
I!*",=a,existi nje N* astfelinc6t: n2 ni

=la,-al< s+- t1a,-a1e> an> a-e.Deoare." lg bn:a,exist[ nie N*astfelincdt: Y n2 n!

) b,> 3e. Ludnd n,: max(n',, n!) avempentru orice n ) nu: a,* b,> a- e + 3e : 2e + a : E *(e * a) > e,
ceea ce inseamnd.i
lgg
(an*b,): o.
b) Deoarece
!l**,:I*y,: oo, pentru orice e > 0 existr ni,nle N* astfel incdt: v n> n: + x,> e gi
Y n > n! yn> Atunci Y n ) nu: max(ni, n!) x,* !,> yn): *.
= e. avem: 2e gi aceasta arata cd,
Il3e,i
Din dorinla de a extinde la clasa girurilor care au limita proprietatea ,,limita sumei este egal6 cu suma
limitelor", rezultatele din propozilia precedentI devin:
,) 1,g
b,:Il5(an* b,) e a* @ : o, V a e iR.
"^*IiX
b)
lg ,, *
lr* y,:l*(x,* y,) <+ oo * o = @ .
in felul acesta am definit doud operafii in lR gi anume cele din membrul drept; definiliile se bazeazd
pe rezultatul teoretic dat de propozilia precedenti.
Exist[ insd situafii in care nu putem defini unele operafii. Aga de exemplu, dacd o,: oo $i
IIX
I!* b,: -
(
@, nu putem afirma nimic precis despre girul-sum[ a,+bn: acesta poate avea diverse limite sau
poatesi nu aibi limit6. Concret, s[ urmlrim exemplele de mai jos:
1o dacd a,: n, bn: - n * l, atunci I : 1;
I1E:*(a,+D,):lim
Exnupr
2" dacd an: ft, b,: - ff + 2, atunci
!!X@,+b,):lim2:Z;
3o a,: (-l)', b,: -
fi +
Iy o,: oo (deoarece subgirul termenilor de rang par qi subgirul
n, atunci
dac6
a) Folosi
de rang impar au, fiecare, limita + o),
termenilor
lig bo: - oo, dar a,+b,: (-1), nu axe limitl (dup6 cum
am mai vdntt). frptul cE

Concluzia care se desprinde este ci operafia @ - co nu are serrs; se mai spune cd este o :3.o+
nedeterminare salun caz *ceptat.
(

Red6m in continuare tabelul care confine operafiile care au sens, respectiv nedetermin[rile (operalii
^=
mKopl
flri sens) din IR.
b) Procer
Peste tot a este un numdr real. -.
lffi
5i
-----:
n+a $nz
de calcu
88
 *o:@*4:69
- @:-oota:-@
I
*oo:o tipul co - co)

@-@:-@
l1iri, impn4iri .@:oo.ct:@tdacda>0 .@; @.0;0.(-o); (-*)'0
E
. @: oo a,dacd,a<0
. (- *) : (- *) . a : - a, dacd a> 0 @@-@
)r,
. (- *) : (- -) . a : @, dacl a < 0 @-@@
I
..@:@
.(- *): (- m). co: - Q

:0,dac6-l<a<l
: a, dacd a> I
--:0, dacla> |

-wrugwqqz \
!:0,dacda<0

S[ refinem, in mod special, cele qapte tipuri de nedeterminlri uzuale:

@-@ o.0
@

@
I
0
1- -o 00

Calculul efectiv al limitelor de giruri

Vom incepe cu un exemPlu simPlu'

EXEMPLU. S[ se calculeze:

( *r,-' ?l'l ; rim -E!A !-

)' n+*
-' rim ,n'
a)
;;; [-
.,-
f
\S) )'
b
$nt +l0n +100
-

a) Folosind faptul ci limita comutl cu operafiile uzuale care au sens in IR. precum 9i
(,.fZIl :3.o.2+5.o+ro+[2)'=
faptutcll;17n:co,oblinem:153[fr'*S, -- ^- (Si
\S))
:3 . oo* o* 10 + 0 co* o + 10: co* 10 : oo.
:
Constatlm cI pentru calculul limitei am,,inlocuit" pe n ss oo (,,valoated'lacare tinde) 9i am efectuat
in IR operaliile oblinute; se spune c[ am calculat limita pintnlocuire directd.
b) Proceddnd analog ca la punctul a), oblinem, prin inlocuire direct6,
-. 5n2 +n+6 5'o2 +o+6
tu'" este o nedeterminare' va trebui s6 invent6m un "artificiu
il 8n'+ 10n + 100 8.o2 + 10.o + 100 ]
de calcul", in aga fel incat sd ,,elimin[m" nedetermitarea, adic[ sd ne men[inem in sfera operafiilor care
au

89
sens in IR.. Rstfel dac[ dlm factor comun ,,for!at" pe n' la numlr[tor 9i la numitor, avem:
5n2 +n+6
n'(s*:.*) t*!*4 5+0+0
,:.- '.*.* 5
llfll
),\i
___-:[m
s,z
-,:-
+ton+roo
--7-----:-=--:r[Ir
l'1s
;ffi;Try ffi --;;-=E
-
=
- * o- 8'
Wry$:\x
Dup[ modelul acestui exemplu, lindnd seama de faptul c[ limita comutl cu operafiile unrale,ori de
cite ori limitele gi opera,tiile care apar au sens in IR , desprindem urmltoarea important[:
Obsenalie.Atunci cdnd calculim iimita unui gir dat prin termenul slu general procedlm astfel:
1o Mai intdi efectu[m ,,inlocuirea direct[" aiui_ n cu m (de regul6, oral) 9i oblinem o succesiune de operalii
^=
rn lK.
2" Dacdtoate opera{iile ob{inute in IR au sens, ,,rezultatul" final este valoarea limitei.
3o Dac6 prin ,,inlocuire directl" se obtine o nedeterminare (gi aceasta se va intdmpla cel mai adesea!)
incercim anumite ,,artificii de calcul'; care si ,,elimine" nedeterminarea, adicd toate operafiile ce apar sl
aibl sens in IR .
Metode de eliminare a nedetermin[rilor sunt diversificate 9i vor fi intdlnite treptat pe parcursul
manualului. La punctul b) din exemplul precedent am luat cunoqtin!5 cu metoda ,rfactorului comunforlat".
O alt[ metod[ este ,,ampfficario conjugata unei expresii ira{ionald' 9i este ilustratl in primele
"n
doul din exercifile rezolvate care urmeazl.

Exrncrlrr rezolvate
1. S[ se calculeze:
a) rim (J7 *s"-"); b) l,e (41"i-4;)-
Solulie. prin inlocuire directl deducem cI ambele limite con{in nedeterminarea @ - o. Pentru limita de la ba
punctul a) amplificlm cu conjugata de ordin 2 9i avem:
5n
=m:ffi:l'sffi: lim

b) Pr
l

,Em +n

lim
55
:-=-. l..x
1+1 2
Pentru limita de la b) amplificlm cu conjugata de ordinul 3 li avem: 16 (ffi-15;=
Ciinc
:lim n+l-n -r'.--
' -A
ns@
(1t,* r)' * 4i . 1,[r, + t *(1til' ;+* (11 + t *(4i)'
t +l\' * {i . trl-n
C6nt
@
S[ remarcdm ci la punctul a), dupi amplificarea cu conjugata, a reapirut o alt[ nedeterminare qi anume ,
co
C6nt
pe care am eliminat-o prin metoda factorului comun fo{at.
2. S[sedeterminea,b e IR astfelincit lim (ttil"n+IO+bn):5.
r+@

Solulie. S[ not[m cu / limita din membrul stdng. incercOnd, pentru inceput, metoda factorului comun forfat

Dacdb+ | *0, rezult6 l.:* a, ceea ce nu convine.Agadartrebuie s[ avem b+ L:0, deunde b: - l.

Calculul limitei nu mai ,,merge" ins[ prin metoda folosit[, fiindc[ ob{inem nedeterminarea o ' 0. tnlocuind
ins6 b : - I li utilizdnd metoda amplificlrii cu conjugata, urmatii de factor comun fo4rq avem:

90
 nl
/a+-ro\ |
an+I0 :tim \ n) :9
, :1,* Q7 + m+ro-n):1g
ffi:m Jrf *""*to*" n;@ 2
eiR.

Deoarece trebuie ca [, = 5,,2

rez;ultd 1: S, de unde a: 10. in concluzie, valorile clutate pentru parametrii din

probleml sunt a :10, b - - 1.

3. SI se arate ci
a) Dac[ f e IR[x], t: oo*o + au-rxo-' + ...+ afi + ao (ao* 0), atunci:

: ak . @: la , dacd au>O
]r1g f(n) t_*, dtacd ao < o
r!)
se b) DacI f,g e R.[-r], t:aoxu +ao-rxo-'+...+atx*as,g:br*'+br-rxo-t +..'+brx+bo,(ar*0, br*0),
atunci
rul 0, dacd k< p
ak
:le dacd k= p
br'
y^f(n)- [-.daca aozg
"'* g(n) bP
'o .*=) dacd k> p
bP l--, dacd ?.0
tbp
Solulie. a) Folosim metoda factorului comun forlat:

|g f(n)
:\*(ono+ao-,no-'+-.+afi+ao):lg o('r*T*"'+#i*#):* '-:{:',*:iu:rrl<l
b) Proceddnd analog, atdtlanumdritor cdt qi la numitor, vom avea:

lim
n+@
.r(n) -r,^
g@- :':t
l('r-.T. .#.?) . (l)
* (u,.T * * h. #) ...

Cdrdk<p, simplificdndin (1) prin nk ,rezvltlin final: \i\ry:+=

n-- g(n) *.bo ?o =O '
too

Cdndk: p,rezultddin (1), dupi ce puterile lui n se simplificd:

I*#: 4
Cdndk> p, simplificdnd in (1) prin np ,rez:ultd:.
[- - aace an 2g
bp
,r*-f(n):@'ao=o*.-:]
,-* g(n) be be l__o. daci 9tag
tbp
Rezultatul din acest exercigiu rezolvat poate fi refinut drept ,,regul[" generalE pentru determinarea
limitei unei func{ii polinomiale in n 9i a limitei unei funclii rafionale (cdt de funclii polinomiale) in n, cdnd
1.
n-+@.
nd
 ,Erercifii
?rorye
1. Calcula,ti limitele girurilor urmitoare:
a) a,=n2+5n+6; b) o, =2'+n3 +l}n-l;
c) a,=!***rc0; d) a, :Jti+, +snJi +t2' ;

.
e) an=
I
/rY 'l-'+t; f) a,
IJ;
:--J--
,f +n+r+lr) nl' n2 +l'
2. Calculali limitele girurilor de mai jos:
-
Z) an:=7----
nt +5n2 +l nJrr+t +(n+DJi
; b) an=
on'+n+4
"Ji
J71+4Jn\n+r
o,. =
n
d) a,=
n
12 +22 +32 + ...+ n' 13 +23 +33 +...+n3
e) a,= ?, --n------a-,
n- n
1.2+2.3+...+n(n+l) lll
' -! ' t...r -
s) ar= .
h) a,= .
n'1' 1.3 3.5 (2n-t)(2n+t)'
-(n-l)o
0 ",-@1Ff;,
^ _(n+t)o .
i)a.=(,j)(,i) (,-;),
o\ a_ 23 -l 33 -l
-l (n +l)3
','n
Yl
=
23 +l 33 +l
"' (n+l)3+I .

3. Sd se calculeze limitele girurilor urmEtoare:

- Jn+Jn
Z)dr=-T, b) a,=J7+n+l-n'
-
c)an=J"\n;l-JrLrnt; d) o, =1tn .t -{7;.
, Jr\6-J7 n
i)dn=m-m; Don=(+)^'
3n2

-
t>t-n-l
(
"llrn*,
---l
Y-{;
I h) a, = Ji+t + Jii -zJi ;
\rl4n" +5n+2 )
i) o, = ("[rn t * J r, - .. 3'+4n +5'
"Ji t - zJi) ; J) an=
3\4h\SNt;
k) a, =-.*# (* > 0, F > o); t)a.="(F"*-E),
m) a,={;kltu.f -G), n) a,=42\3\+' ;

n3 +6n
o) a. =la
n'+n'+n+l'
q) a,=logr( ns +l)-logr(Sns +l);

s) d, =ln(ln(z + t)) - h(lnn) ; freN*, fixat.

 LIMITA $IRURILOR MONOTONE, CRITERIUL
DE coNvERGENIA ar, LUI wETERSTRASs
Vom vedea cd orice gir monoton are limit6, respectiv orice gir monoton gi m[rginit este convergent
(are limiti finit[). Agadar, monotonia este o condilie suficientd pentru existenfa iimiteiunui qir,
in timf ce
monotonia dublati de mlrginire este o condifie suficienti pentru convergenta unui gir.
Mai intdi studiem cazul girurilor monotone gi nemirginite. Avem in acest sens urmltoarea:
Ieoreml. Orice qir monoton gi nemlrginit are limit6, mai precis:
a) Orice qir cresc6tor $i nemdrginit are limita + o;
b) Orice gir descresc6tor qi nemdrginit are limita co. -
Demonstralie. a) Presupunem ci girul (a,),,, este cresc[tor gi nemirginit, ceea ce inseamnl cd este
nemlrginit superior.
Fie e > 0 arbitrar. Cum (o,),r, este nemirginit superior, existl n" e N* astfel inc6t a,j e. Cum
(o,),., este crescitor,rez:utltd" c[ pentru orice r 2 nE avem a,2on", deci cu at6t mai mult a,]_g. Texful
zubliniat ardtd,cd o"= * @.
li3.r
b) Dacd (b,),r, este crescdtor gi nemirginit (inferior), atunci girul (-0,),>r este cresc[tor qi nem5rginit
(zuperior). Conform cu punctul a) vom avea lim (- b,): oo deci
-llg b": o, de unde lim bn: - @.
Studiem acum cazul girurilor monotone gi mirginite. Avem in acest sens urmitorul important criteriu
de convergen{i al lui Weierstrass:
Teoremtr (weierstrass). orice gir monoton qi mrrginit este convergent, mai precis:
a) Orice qir crescdtor gi mdrginit este convergent c[tre marginea superioard a mullimii termenilor sdi.
b) Orice gir descresc[tor gi mlrginit este convergent citre marginea inferioarl a mullimii termenilor sdi.
Demonstralie. a)Fie (o,),r, un qir cresc[tor gi mlrginit. Si notim /: sup{ a,
lreN*}.
Conform teoremei de
aracteizare a m[rginirii superioare, !. veificdurmdtoarele doui conditii:
i){.>a,,VneN*;
ii)V*0,J a," astfelincdt !. -ez- an,.
Atunci, pentru e > 0 arbitrar, {indnd seama de i) gi ii), precum gi de faptul ci girul este cresc6tor, deducem c6
existi n-e N* astfelincdtpentruoricen 2,r. avem: {,-t1a,"<1.< l,*e,deunde / _t1o,<l*e,adicd
- t 1 an- I < t, tuu l!:_--ks.Textul subliniat aratd cd : sup{ a, I n e N*}. b) Analog.
lr3:. "":/
Exrncrlru rezolvat
Si se arate c5:

a) girul cu termenul general o, =1a!a!*...*: are limita + o.

b) girul cu termenul general O, =t+*++. +) esteconvergent.

blulie.a) Avem d,*t- on: o, y n e N*, deci girul (a, este strict cresc[tor.
*, ),,,
Vom ardta cI acest gir este nemlrginit superior, de unde, inbazaprimei teoreme, varezulta.a ar: * a'
]g
Pentru a ardta c[ $irul (o,),r, este nemirginit superior, este suficient
s[ ar[t[m ci are un subgir
nem[rginit superior. Un asemenea subgir este cel format din termenii avdnd rangurile puteri ale lui 2, adicd:
At, A2, A4, Ag, Q16r..,, Arn;..,

Pentru a ne convinge de aceasta, ardtilmprin induclie inegalitatea: p(n) , v n e N.

"r,r1,,
93
I)p(0) : ar> 0<> I > 0 este o propozilie adevnratd.

Il)p(k) + p(k+ 1), V f e N. Presupunem ,I2r ,f; liaritim cd arru-+

2r temmi 2* tmmi

:azr*2k .fi=orrl qi demonstrafiaprin induc{ie se incheie.

;rt,.+=+
b) Evident b*r-b,:- ] ,-r
" (n +l)' 0,Y n e N*, deci girul (b, ),,, este strict crescdtor.

Vom ar6ta cI acest gir este mlrginit superior, de unde, inbaza teoremei Weierstrass, varcntlta cd girul
convergent.

intr-adev6r: b.= t +).i* .i. r *L**. . r+:,.(i-i).(+-1). .(*-r= <b,

I Da
=2-1<2,Y n> 2.
n Da
Limita acestui gir (marginea superioar[ a mullimii termenilor s[i) se determin[ prin metode ce
his
cadrul acestui manual gi este egal6 cu
f frr*rl.

TRECEREA LA LIMITA iN TNBCALITATI,

CRITERIILE MAJONAruT $I CLE$TELUI
Vom vedea acum cd limita plstreaz6 inegalit{ile, sau echivalent spus, intr-o inegalitate se poatc
trece la 1imit6. Mai exact, avem urmltoarea:

Propozifie. Dacd (a,),,, qi (b,),., sunt giruri convergente astfel inc6t an{bn, Y n G N*, atunci: le
o,'=liE:. b,' a
I*
Demonstralie. Fie lim an: a e IR gi !* t,: De IR.; arlt[m cd a 3 b- t-
Presupunem prin absurd cd a> b; exist[ atunci vecinlt[{ile disjuncte u el/(o) qi l:
VeKb)astfelincdtYxeU,YyeV+x>y. Y U
n)n'= ane U$i V n2n"= b,e V'
Deoarece
\*o,:rSi l* bo:b,exist[ n',n" e N* astfelincdtV
Atunci, Y n>max(n', n'); a,e (ISi b,e Y,deci a,>0,, contradiclie cu ipoteza.
Observagii
1o Din propozilia precedentil rezurlt},, in particular, cI un gir convergent cu termenii pozitivi (respectiv
negativi) are limit[ pozitivd (respectiv negativi).

2o Prin trecere la limiti inegalit{ile stricte pot deveni nestricte, de exemplu: 11

n
0, Vn e N*, dar lig 1: O.
"*n a$r
Criteriul majorlrii. Fie (c,),.,, (b,),r, doul qiruri de numere reale, iar / un num5r real, astfel incdt: corrsl

lo la,- (,
| < b, , V r e N*; 2" llg b,:0. trr m
Atunci,
llxn
o,: l. (Mai simplu, scriem astfel: lo,- ll3b, -+0= a, -+ (,).

94
 Demonstralie. Din l" renlJtd (b,),r, este un qir cu termeni pozitivi. Fie e > 0 arbitrar. Deoarece
"d
H 4:0,exiSl4-4S_Ai1astfelincdtY n2 q>lb,l:b,1egiatunci,cuat6tmaimult, !a,-Ll<e.
Textul subliniat aratAcL
I* "": l.
Obsentayie. Cazil cel mai frecvent intilnit este acela cdnd, {,:0, cazin care criteriul majorarii are urmitoarea
scriere simplificat6: la,13 b, -+ 0 + a, -+ 0.
sin(n !)
Exrvrpr,u. S[se calculeze: lim .
,+@ n
ti'('!) :0.
Ilt&91.1-
Avem 0 9i, aplicand criteriul majorrrii, re,,oltdti-
n I n "E n)@ n
Ca tem[, l[s[m de demonstrat urmltorul rez;ttltat simplu:
Propozifie (criteriul comparatiei la infinit). Fi" (r,),r,, (b,),r, doui giruri de numere reale astfel incdt
an3b, pentru orice n e N*. Atunci:
1o DacE
I:* o,: a,rezlltd !!* b,: *,
2o Dacd
I:X
b,: - @, rez;ttltd o,: - @.
li3:-
(Mai simplu, scriem: b,2 a, --) @:> b, -+ a, respectiv an Sb, -+ -oo ) a, --> -a ).
EXEMPLU. Si se calculeze lim (n + sin n).

Avem: n * sin n) n - I -+ + o, de unde rezlultd. (, + sin n) : o.

1rj3
Criteriul clegtelui. Fie (a,).,r, (b,),rr, (",),r, trei giruri de numere reale astfel inc6t:

lo b,1ao1cn,Y ne N*. 2" b,:Ii* c, = / e IR .

lr3g
Atunci /. (Mai simplu, scriem: b, 3 an 1 c,, bn -) l, c, -+ l.
l* ",: = a, -+ l. ).
Demonstralie. Considerim trei canti, dupl cum / e lR, l: *, sau l: - q.
i)/ e 1R..Avemla,-b,l: o,-b,3cn-b, -+l-(:0qiinbazacrirte1raluimajordriirentltdcd an-b, -+0.
Dar atunci:
IX "":1rg (r, -b,+ ",)
:lg (o,-bn) *lr3g b,: e a 4: 4.
ii) l: oo. Din an2b,-+ o, deducem cI ail-+ a.
iii) l.: - o. Din a,3c,e - @, deducem cd a,-+ - a.

3+@ n

Avem: nn- | <lnnl<nx,deunde, prin inmullire 11 0,rez;lrrth:n-!.[nn) ( r, v n e N*.

", nnn
Deoarece girurile,din margini" au limita n, conform criteriului clegtelui reztltd c6 qi cel ,,din mijloc,, are

aceeagi limit6, prin urmare li^[nn] : n.

incheiem o r"*oilu r!*pm:in toate rezultatele anterioare, inegalitifile dintre termenii de rang n
"u
ai girurilor care apar, pot s[ aib6 loc de la un rang incolo gi nu neapirat pentru orice n e N*; aceastl
constatare este valabili gi pentru monotonia unui gir, care se poate ,,instala" incepdnd de la un anumit rang.
Explicalia comun[ a acestor fapte consti in aceea cd,,tnldturarea" unoi numdrfinit din termeniiinui
sir nu modificd limila acestuia sau proprietatea acestui sir de a avea timitd.

95
 E4srcitii propse
1. Utilizand criteriul majorlrii sau criteriul clegtelui, calculafi limitele girurilor urmdtoare:
)'n!-n' b)a,=fi; c)an:ffi;
a)a,=1,;
llll2n
i) un = ---T-----7...?----, E, u, = 1-1=-T...T----:-.
" Jn' +l Jn' +n Jn' +n rt |
-t- n' +2 n' +n'
_fll
f) a,=---+---+...+-+; g) o,=fl- arctgn: a
ln'+l tl n'+2 '.ln'+n
r*l*l*...*I <l-
h) a,=n'*7*?"-'*i; i) a,={J7;\.
2.Seconsider[qirulcutermenulgeneral,,=ffi,n)l.Secere:
a) Sd se arate cd o,.--l-Jzn*1, pentru orice n > 1;

b) SI se calculeze o".
I4
3. Se consider[giru] (s,),r,,unde s, =1a1-.,.1 *...*:. S[se arutecd:

a) sr* 2 l+:,k pentru orice &> l;

1

b) s, > , oicarc ar ft n> l;

,(t+tosrn)
,s,: * @.
") lg
4. Fie (a,),r, ungirculimita0$i (4),r, unqirmirginit. S[searate.6 1r* a,b,:0.

NUMARUL e, gIRUL (t+a,)i CU ao)0, a,*0

Definim acum un numtrr real extrem de important, care apare ca limitd a unui anumit gir.
I: I
Teoremtr. girul cu termenul general ,,:(t.:) ,n e N*, este un qir strict crescdtor gi mdrginit, iar limi
n-
*\
(.r

sa este un num[r real notat ct e, acbrui valoare aproximativd este 2,7 I 8. Aqadar: , =
]* (t . * 2,7 18 .
:)' tralq
Demonstralie.Dezvoltdnd dupl formula binomului lui Newton, avem:

an : !Irt1
I + C).
+ C', + C). * ...+ CX
. : -
n-[
nnnn'- - - r-[
:'-1';-l,n(n-l) '7-
_,,ft I ,n(n-l)(n-z) I
y
I
-,n(n-l)(n-2).....3.2.1'7=
3l nl Es'll
:r+r+1.[,_1) *!{r_1) [,_?')* ..*L{r_1) [,_?) l,,_4')
2!\ n) 3!\ n)\ n) n!\ n)\ n) [ n ) Fesul
tnlocuind in ultima expresie pe n cu n + I obfinem:
an+t
. -_t+r+1.[,_--1_) *!.(r_ t ) [,__2_)+... +
2! \ n+l) 3! ( n+l) \ n+l)
.*(,-*) (,-*) (,-#).#(,-*) (,*) (,-#,)
Se observ[ ugor c[ scriind astfel, fiecare termen din suma care il reprezinti pe a, este mai mic sau egal (iar
cu al treilea este mai mic strict) decdt termenul corespunz6tor din suma care il reprezintl pe a,*r;in
plus, in scrierea lui a,*, mai apare un termen pozitiv qi anume ultimul (c[ci in dezvoltarea lui a, sunt n * 1
&mreni, iar in cea alrti a,*, sunt n + 2 terrneni). Conchidem cL an(4,*r Pofltru orice n e N* adic[ $irul

{o,),r, este strict crescltor. Atunci: a,2.ar:2,Y n e N*. (1)

Pe de altl parte, dacdne folosim de scrierea ob{inut6 pentru an , avempentru oice n> 2:

-a<r+t
a *1*1*...* 1 <1+l+ I * 2'3
1 *...* 1,
(n-l)n=1+l*!-1*1-1*...*--l--1=3-
I2 2 3 n-l n n
1.3,
2l'3t'"''n! l'2
bi a,< 3, V n e N*, (2).

Din (l) gi (2) avem 2 3a,< 3 pentru oice n € N*, deci girul (o,),r, este mdrginit. Conform teoremei lui
Weierstrass acest gir este convergent. Limita sa, notatii cu e, se calstleazl prin metode ce nu vor fi expuse
dci, obfin0ndu-se valoarea aproximativl cu 3 zecimale exacte e x 2,718.
Reamintim ci logaritmulinbaza e se nume$te logaritm natural gi se noteaz[ ln. Num[ru] e este
iraf,onal gi chiar mai mult, este transcendent, adicdnu verifici nici un polinom nenul cu coeficienfi rafionali.
O prim[ utilizare alui e in analizil este in calculul limitelor unor giruri. Ne bazlm aici pe urmltorul
rgzt:/rtat important:
Tmremi. Pentru orice gir (o,),., de numere reale nenule ." lrg d,:0, avem:
ll

)r1gtt*
an)o' = e. (Mai simplu: an -+0 + (1+ a,)q -+ e ).
Demonstra1ie. Stabilim doi pagi preliminari, care sunt in fond doud cazuri particulare ale teoremei.

Pasul 1: Dacd (b,),,, este un gir de numere naturale nenule., lr11 bo: @,atunci
n+@ m [r.+lt
u+@
=e.Fie
b" )
\

e> 0 oarecare. Deoarece z+o existl nie N* cu proprietat

rim [r*1)'=e,, exist[ proprietatea:Y n2 n'"nl, >l('.;)'-'1"
ea:V n> > l[r.il -rl.r.
\ n)
lgb,: o, existd. nle N* cu proprietatea; Y n > n! + bn> n'". Prin urmare existi
Deoarece

E- max(n'.. nl\ € N* astfel incdt Y n 2 n- = ll'' f'*l)''

n: b") -"1.r.
Textul subliniat aratd cd
l( |

*fr.;=-
H I b,)
Analog se poate ardta cd daca (b,),,, este un gir de numere intregi nenule ., lrg bn: - o, atunci
ri- [r*l)'' =r.
H I b,)
Pasul 2: Dacil (c,),,, este un qir de numere reale cu
I* ",: o, atunci m
,+@ [rJ^cr)I
\.
=e. Evident, putem

presupune cn) l,Y n e N* (oricum, acest lucru se int6mpll de la un rang incolo). Not6m bn: lcn] e N* gi
in felul acesta (b,),., este un gir de numere naturale nenule bn: @.Avem succesiv: b,3cn<bnt I
"" l53

#.*=+= ('.#)' . (,.*)' = (,.*)" . (,.*)'' = (,*f)'".'

Rerinem inegaritatea'
(, . . . t)' . (, .
#)' [, *)".'
Folosind ins[ pasul l, limitele girurilor,din margini" sunt respectiv:

m ('.+)'.':l* [' .+)^ [,.+) :e ,:e

Conform criteriului cleqtelui,,,girul din mijloc" are aceeagi limit6, deci lim frJI:,
cr)
Analog, se poate
"+@ (
F.l1cai
cd dacd(",),r, este un gir de numere reale cn: - e,atunci
lU (f .f)q -,
",, 1113
h11
*\
Trecem acum la demonstrarea teoremei in cazul general.
Dac[ acum (o,),r, con{ine un numlr finit de termeni negativi (respectiv pozitivi), ii inl[tur[m pe acegtia gi l) Deo

putem presupunem c[ girul (o,),.reste un gir cu termeni pozitivi (respectiv negativi). Notdm
",:+an
gi avem r-. o
(respecti" c,---c').
Iy ",:m 1r1g
ffim (l
Apliclm atunci pasul 2 ei avem: * o)+ :I.lg,lr*]1"' : r.
lg (1
,+@
\ C")

Dac[ qirul (o,),r, confine un numlr infinit de termeni pozitivi gi un numlr infinit de termeni negativi, tot

astfel se intdmpl[ gi cu girul (",),rr, unde n e N*. Notim cu (a',),,r, (o|),rrsubqirul termenilor
",:+,Y
an
l" lix
D+
pozitivi, respectiv subgirul termenilornegativi ai girului (o,),.r; corespunzfltor (c',),,r,
",,:* si ("lLr,,
,I=) , reprezintd subgirul termenilor pozitivi, respectiv subgirul termenilor negativi din qirul (",),., 2" ht
n)
.
"i, on
lH l,:* o aplicdnd 3" lir
"i= - $i
Dar atunci -F oo, pasul2 avem:
"',: 'J

lim (t +o',\i=tim
u+@ n+@ [t*+]'':
cr) n+a ' n+@\[r*1)'':
e $i lim (l +oX\*:um r.
c;)
Demo
\
I

inbaza punctului 3o al primei teoreme de la subgiruri reniltd (l+ a,)%: e Si teorema este complet 2" No
"6 lg
demonstrat[.
Consecin{I. Fie (a,),.r, (b,),r, qiruri de numere reale astfel incdt an* 1, V n e N+, l*o,: I $ Atunc

Iryb": @ sau
IlXb,: - @. Dac[ existd
IX @,- l)b,: ]. eiR, atunci existii /:14aj" 9i avem
3" Nc
egalitatea: l.: eL, adicd limab; = .
")'*{+-rtt" se scr
 Demonstralie. Folosind teorema precedent[ qi propriet[file limitei, avem:
t t 1ra,-r)0, t .__l_\,lTt,"-tia,
{:lim o';=ty-(1r*1r,-l))*) :[gtt+(a,-l))'t) =eL '

pentru eliminar-ea
obsertalie importantd. Teorema precedent[ gi consecinla acesteia constituie o metod[
in egalitatea din
xdetermin[rii 1-. C6nd apare aceast[ nedetrminare, e recomandabil si incercdm o scriere ca
ini1ial6 1' este adusi la
consecinf6 (se spune cdirganizdm numdrul e). in felul acesta, nedeterminarea
redeterminarea 0 . oo (care apare la exponentul lui e), de regull mai ugor de
inl[turat'

DGRCITIU rezolvat
S[ se calculeze limitele girurilor de termen general:
( n'+3n*s)#
.) o,:l'+ | ,n e N*; b) b,=(r*.rfi*r -JD-t, r e N*
\ n +L /
n2t-t :
blulie. a) Deoarece ,,* n'+3n+5
-.
S *,
.
=, qt ltm
tr+@ n
@, avem nedeterminarea 1'. Organizlm numdrul e

(adicd aplicIm consecin,ta) 9i ob{inem:

n2 '1 .. (3u+4X22-l)
+_3n+5)- _ n!*--i@a -
n^(n, = .
H\ n'+l ) ";,a(ffff.)# "t

b) Deoarece ri- (r+Jr+r -J;\:1 *l1g I + 0 : I $i 15g (Jil:- @' avem nedeterminarea
#.G:
l-*.Organizdm numirul e gi oblinem:
ri*--4-
"*'(tE.') ='-i =+
* (,+J;+r -Jil-t =):a(J;a-n)(-J;) - ,-)'xffi=r
cdteva limite remarcabile, utilizate in eliminarea nedetermin[rit *
Urm[torul rezultat,prezinti *
unele limite.
Propozifie. Daci lim x,:0, atunci:

ln(l+ x') o= ln(l-+ I') ,,

,' tr-
n+@ xn
= 1 . (Mai simplu: xn -+
xn
,.
),,, ,
lima' -1 =yta,(sau: x, -+ 0 +
2o n+@
a*" -l -->lna), unde a) 0, a+ 1, este dat'
xn xn

,. ,r*(1+x,)" -l x,-)0= (1+r,)" -1+ o ) unde o e R. este dat.

=cr, (sau:
n+@ xn X,

Demonstrayie. lo lim ln(l +*,\+:r'(rintr*',)O) =lne=r'

^T':fim
2o Not6m !,:e*,- I gi rezult L a',: | * ln de unde x,: logo(l + y,r:1(#, cu lim yn:ao - 1: O'
:1i^ r'tr.a :tna m :trra't:lna'
Atunci: lin
n+@ #xn ,-- ln(l + -y,) U*,;
h
3o Not[m y,:ln(l +x, ) qi rez;ultd | *x,:st' , xn:€'n - 1, cu lX y,: 1n(1 + 0):0. Atunci, limita iniliald
se scrie:

99
 eoY" -l Fol
(l + x')" - -l :ti^ !y"
,r- 1
cr:lim .o = lne .cr = o
= n+a "? or,
.
n-+@ Xn gf, -1 n+a gf, -1 lne
bi
ArE
EXERCITIU rezolvat
S[ se calculeze limitele girurilor de termen general:

a) a,=rt(t.#), ne N*; b) b,=r@i-t), neN*, n >2;

c) c,=6((r* J"+t-J;)'o -1), n e N*.
rn[r*l) r"[r*l)
lg..6r,[r.+,):m S :m
sotutie.")
+4
J;
f +".n-i=
J;
I
: 1 .o:0. :rnr.
b)
15g "klr-l):1,* '' l'
;
c) Deoarece jg (.,/7. r - J, ):1g o , avem:
#=

)a.
:ilm- (t +Jrr+t-,..fi)''-t
,. J; .^ I
-lU.-:_r. -'
;s J,r.|-J; Jr,+t+J;--" 2 ll
E bine si remarclm faptul c6, ini,tial, toate cele trei giruri din acest exercifiu confi tr
nedeterminarea oo . 0. Prin scrieri convenabile, ele au fost aduse la nedeterminarea 0 , a fost elimi
0 "ur" lim
cu ajutorul propozifiei precedente. .{ r

Eryrcifii propuse

1. Calculafi:

(+)-; m(fi]\,
n2 +l

"r1,s
b)
")ls(#)*,
d)ts (+)'"; e,
l*(##)(;) , Dls (9*)'
2. a) Demonstrati cI ;irul +=(r.))' , n2l este strict descrescator gi are limita e.

b) Deduceti inegalit{ile' (,.*)' . r.(, -:) u,

#
<h@+r)-rnn a!,oicarearfi z e N*.

100
 A Folosind exercitiul precedent gi teorema lui Weierstrass, ardtali c[ girul cu termenul general
- 1 I *1-tnn
ar=l+-+-+"' este convergent c[tre o limitd c e (0; 1). (numErul c se nume Ste constanta
n
lui Euler qi are valoarea aproximativd c - 0,57).
{ lim
---'---'- -- ;t;
Ar6tatic6 (t*t*...*!') :h2.
\n +l n+2 2n)

ALTE METODE PENTRU CALCULUL

LIMITELOR DE $IRURI
Prezentim in continuare trei metode utilizate in calculul unor limite mai dificile.

Griteriul raportului. Fie (a,),,, un gir cu termeni strict pozitivi, pentru care exist[ l.:limdz+t.p-.
n-a An

Atunci:
a'+t
r)DacI l. < l,rezultd lim a,:0. (Mai simplu scriem: --s l. <l= a, -+O).
an

b) DacE (.> l,rentltd * o. (Simplu scriem: a'+1 1(.>l> an -+a).

liy1o,: a, ogl
Demonstralie. a)Fie V: (a,F\ .K0 cu / < B < l.

Ileoarece 1i^a'+r =/,exist[ nre N* astfelinc6t Y n> no+

- ?eV,deci/ n> ro= ?< l,adicl
n+@ An An Cln

a.)o,*t,Y n2no.Aceastainseamndc6girul (o,),r, estestrictdescresc[tordelarangul zo incolo.

Fiind un qir cu termeni pozitivi gi descresc6tor, este un gir m[rginit (fiindcl termenii at, az, ..., ano-., in numlr
meil fnit, nu ,,afecteazd" mdrginirea). Conform teoremei lui Weierstrass, girul (o,),r., este convergent. SI not[m a
inaE
:Ho,e IR.. Trecand la limit6 in egalitatea evident[ o,*r:T'a,, obrinem
]* o,.r:]* T'I*o,,
dicd a: l,a sau (l - l)a: 0. Cum I - (, > 0, rezult[ a: 0, adicl
\!X o":
0.

I b:":11^ on (b,),,, verificl

b)SInot6m bn:
' ,Y n eN*.Avem 11-
n+@ bn ar*l
=l.l,prinurmaregirul ipoteza
a,' "* {'

& lapunctul Rezult[.[ ]rg b,: O,deci lim an: @.

a).

Facem menfiunea cI punctul b) nu exclude situalia l. : a (pe dreapta real6 incheiatl se face convenfia de

mdonare - @ <.r < oo pentru orice x e IR.).

E)GRCTTIU rezolvat

Daci cr, > 0 qi a > I sunt date, sd se arate c[: n+@

lim ): O.
An

fuluyie.Not[m *,:5, , Y n e N* gi aplic[m criteriul raportului girului cu termeni pozitivi (*,),rr. Avem:
I
I'+t ('1,1)" .o:=Lrirn [r*1)"=l.t.DeducemcE
66 =ti,n tim xn:0.
J(n n+@ A"" n* a n+@ n)\ a n+@
'l!'+

101
 Degi at0t girul putere no , ct) cr ) 0, c6t gi girul exponenfial o' , ctl l, au limita @, se spune a) r

girul exponenlial tinde mai repede spre @ (c6ci raportul dinfie girul putere gi cel exponenfial tinde lazero).

Lema lui Stolz-Cesaro. Fie (a,),,, , (b,),rrdou[ giruri de numere care satisfac ipotezele:

1" $irul (b,),., este strict monoton gi nemlrginit; 2" Lrg-?+: / e IR.
'tn bn*t - bn

Atunci: tm 9z: L
nx fir'
Demonstralie. Tratilm trei cazuri dup[ cum : e, respectiv I : - q.
/ e IR, (

1) / e R. Sd presupunem c[ ( b, ) este strict crescdtor, deci

]g 4: *.
FieV e'W,l\oveciniltatearbiriar]a, deci exist[o> 0 astfel incdt((,-d, l+ o) g V.Fiep e IR, cu0< F <,

lim 1-'*t-?-n- l,,existdft e Nastfelincdt Y n> 113

a-'t-(" e ( (+P),adicd(.-B
Cum
,-- bn*t-b, b*t-b, -g,
.1*'-?' . / + B qi cum b,*, -b,) 0, aceasta se mai scrie (/ - FX4., -bn)1an*t-a,< (l - $)(b,*r-b,
Dn*t - D,

Y n> k. (1)
Scriem inegalitilile (l) hend in rolul lui n valorile k, k+ l, k+ 2, ..., n - 1 (pentru n> kfrxat) gi avem:
(l - p)(bo.r- bu) < ar*r- ao < (l + P)(bk*t- bk)
(l - 9)@o.r-bo*r) 1ao*r-a**r<(L + 9)@k.2-bk.r) blulie.
(l - F)(bo.r-br*r) 1ar*3-ar*21((. + F)@r*-bo*r) Stolz{
4"
(l - P)(b,-b,-r) 1o,-a,-r< (.( + 9)(b,-b,-r) lim
*bo
Adundnd toate aceste inegalit{i, obfinem:
(l - p)(b,-bo) <a,-ao< (l + B)@"-bo)
C* li13 b,: @, de la un rang incolo termenii b, sunt pozitivi, deci putem presupune n suficient de mare

pentru ca b,> 0.

imp64ind urtima inegalitate pin b, rez.,tth: U - Oll- - .

[). ; - t f z Ol
[r f,) Confol

caresescrie: (/-ill t)b)<7,.n*g.Ln{rr-g+t)b) (2). b)Notr

;.(*+G-
Deoarece
lg+.(r-
n-* Dn
+(B-l)bo)=O ti ,-*
1g*.(r- bn
-(B+l)br)=0, existd un rangp e N* astfel incdt -- x.
lrm J
** !,
pentru oicen>psduu" -t)bo)€ (B-o, ct-B)ut; (ro-(B +l)b)€ (B-G, cr-p).
f,.(r*+(F
Agadar pentru orice n >p avem inegalit{ile:
(3).
Iar+(B-t)b)>F-crli Iar-@+/)D*)<o-B
Lu[m m : max(k. p\ gi atunci pentru orice n ) z, prin combinarea inegalitii{ilor (2) gi (3), rezlultir:
(.
- a<L < ( + a,a&ce ! e U - a, (. +cr,), deci ?. V.
bn b, bn

102
|ed Textul subliniat arathcd hm %': l.
). n-- b,

il) l: Fie V e|/(a) o vecinltate arbitrar6, deci existd cr > 0 astfel incdt (cr, *)
oo. g Z. Rafionamentul
continul aproape ca gi in canill) 9i il l[sdm drept tem6.
trI) l.: - m. Analog cu II) gi in acest fel lema Stolz-Cesaro este complet demonstrat[.
Obsemafie. Mai simplu, lema Stolz-Cesaro se scrie:

a) Dac[ (b,),., este strict monoton 9i nemirginit, atunci : -+ L satt -+ (, +

ff ffU
a'
b) in ipoteza (b,),r, strict cresc[tor gi nemdrginit, avem egalitatea: fim9L - lillo'+t-
n+a $, ,-* br*t b, -
Aceast[ scriere, ugor riscantl, trebuie in,teleas[ astfel: daci limita din dreapta exist[, atunci existl
qi
<(L cea din st6nga qi ele sunt egale. Se poate ins[ intAmpla ca limita din stinga s[ existe, iar cea
din dreapta nu 9i
rtrrnci egalitateanu mai este valabilI (,,reciproca" lemei lui Stolz-Cesaro nu este adevlrat[).
p< in fine, degi rezultat interesant in sine, lema Stolz-Cesaro se foloseqte in demonstrafia teoremei lui
I'Hospital.
b,\
EXERCITTU rezolvzt
Si se calculeze:

a) lim ',lt
*Ji *"1-!* --.*Ji
; b) li^loEn', unde a >I 9i cr > 0.
'u,:rt
sotutie.-;;1",r- ,)++Ji+Ji+ *;, vn eN*. verificam ipotezele din lema

Stolz-Cesaro. E clar ce (b,),r, este strict cresc[tor 9i nem[rginit, iar:

dr*r- ar : n+l J" +t(@ +gJi.l + "Ji)

lim lim "'-' =lim
tJ@ t*-u, )lli @+1)J;+1 -"Ji (n+l)3 -n3

=,,*n
il;
E("(.^:)n
3n2 +3n+1
E*t)
.,lI+Ji*.6* ...+Ji
Conform lemei Stolz-Cesaro, avem lim
n-* b,
?=lim
,+@
"Ji
b) Not6m x,:Logo1, ln:fi' ,Y n e N. Evident $irul (-y,),r, este strict cresc[tor qi nemdrginit. Apoi, avem:

rog.[r*1) h[,*''
1i* - x, :6_ log,(n + 1) -log,
x,*r ru
:lim
-;'l'i \,,u/:l.li*, ;'$ -\-;J -:
)ii !,*, - ln n+@ (n +l)" - n"
"L ty -- lna ,"[(r.;)"_,)

I
:-.16
l11g ,+*
-. 44)
1
;--l*
1l
no lna
1
t .l.o: o.
C[
Ir*1'I -r
--l-
\n)
n

n
&=lim logon :0.
Conform lemei Stolz-Cesaro, rezultii lim o
!, n-+@ n

103
Se spune c[ girul-putere de termen general n" tinde mai repede la o decdt Sirul logaritmic de
general x,:log,n.

Criteriul radical (Cauchy-d'Alembert). Fie (a,),,, un qir cu termeni strict pozitivi pentru care

yry 9'^.: / e IR . Atunci \X *ln: n

n-* A,

(Mai simplui 9^ '+ l.+ dq -+ L sa:u =\4y, cu aceeagi menfiune cr dac[ existi limita
dn \leJ-o,'
n+@' nt* 0n
membrul drept existi gi cea din membrul stdng gi sunt egale).

Demonstra|ie.Putemscrie:},g(r,ttr):},gY:.;:":ff:},*W:Ixt:ln(,
menfiuneacldac[l:Oinlocdelnlscriem-o,iardacll.:ooiolocdeln/scriem-).A

Exrncrlru rezolvat
S[ se calculeze: h limit
a1
7n <li; b)
1,g 6I; qyI*#,. recuno!
DreNC
Solulie. a) Luind a, : n, avem 1i*a'+r:t*'*l: I qi atunci, conform criteriului radical, l. Se
n-* zJ@
an n
aral

mtE-:m lli:t' tuluSie.

b) Ludnd a,: nl,avem lim

an+t-1i^E+:fim(n + 1) o gi,
,-* n+@ r+.'
= conform criteriului radical, rezulE ryoi m
0n nl.
oonverl
1,g {E:}g 1l-nt:*.
f; 4,+r (n +l)'*r.4:lim @+l)":um H,"
c)Avem +:lL.Lu6nd o-:L,avem:1i- =6* [t*1)':r.
4lnl I nt " n!' o-* n+@ d, (n + l)! n' n+@ n' r+- \ n ) t:E
n
Aplic6nd criteriul radical, deducem ci lim *ln:l:*
alnl condili

2. Se

co
trarcilii prorye Soluli(
al[tura
1. Sd se calculeze limitele girurilor (o,),r, de mai jos: este cr
. -. nl3' adicI
d) a,=n'sin"[; a) o,=l; c)a,= n!2n
,,; d)o,=
n'"; az-4
-11
l+-+-+...+-I $ipee
n!
e) o,=
(n +t)(n+2)...(2n)'
g)q=-24-,
lnn
Demo
I) Prol
t+J2 +.6+ ...*Ji
h) a,= i) a, = <lnA; i) o^ II) Da
l+Ji+.6*... +,fna1' se ind

104
 k) a,=
(lo+2'+...+nP 1 )
Fiep e N*. Calculafi lim -l
I

\. ,'*' p +l )
xn
Fie (x,),,, un gir de numere reale avdnd jrlg (x*, -Zx,*r+r,)= 1. S[ se calculeze lim 2'
n

---

$IRURI RECURENTE
Pentru girurile definite prin relafii de recuren!6, unde de reguli nu putem determina ,,expresia"
trmenului general, folosim cele doul rez;ultate importante: girurile monotone au limit[, respectiv qirurile
mnotone gim[rginite au limit[ finiti. De obicei, in studiul monotoniei sau chiar al mirginirii acestor giruri,
uilizlm metoda inducfiei matematice.
Pentru giruri definite printr-o recurenfd de tipul a,*r=f(a,), unde este o funclie numerici f
onoscut[, multe informafii le oblinem din studiul func{iei f.
Dac[ ne-am asigurat cI un astfel de gir definit recursiv are limit6, pentru oblinerea acesteia se ,,trece
ts limit6" in relafia de recurenf[, intrucdt limita ,,comut6" cu operaliile vztale; se obline astfel o ecualie cu
necunoscuta l. (limitaqirului), care se rezolvd. Vom da dou[ exemple pentru a ilustra aceste afirmafii.
f,xrncrlrr rezolvate
t. Se considera girul (o,),r, definit pirn ar:.6, o,*r:r{@,,Y n e N*, unde o > 0 este fixat. 56 se

arate cdqirul (a, ),,, este convergent gi sd se calculeze limita acestuia.

hlulie. intr-un exerciliu rezolvat am arltat, utilizdnd inducfia, c[ qirul (o,),r, este strict crescltor. Folosind
apoi monotonia, am stabilit cE girul este mdrginit. Conform teoremei lui Weierstrass, girul (o, ),,, .tt.
onvergent gi fie / -lim ane IR. Trecem la limitl in relafia de recurenli gi obfinem (linem seama cd

:Jffi : a*
H o,*,:Ii*o,: l) ecualia' 2 (l). Ridicdnd la pltrat oblinem 12 ./, de unde

f :l*Fd L) 0, deoare ce an> 0,Y n e N* (de altfel, cdnd rezolvim ecuafia iralionali
.Dar (1), o
2'
J'j
condilie ,de compatibilitate" este / > 0) gi atunci refinem doar solufia pozitivi: ,:'*
2 ^
.

2. Se considerd (o,),r, definitprin: a, e [0, l], d,*r:-{+2an, V r e N*. S[ se arate cd girul (a, ),,, este
convergent gi s[ se determine limita acestuia.
Sotulie.Avem an*r: t(a,), unde f : IR + IR, f(r) :-x' +2x .indesenul
al[turat am reprezentat graficul acestei funcfii de gradul doi. Aceastl funclie
este cresc6toare pe intervalul [0, 1] gi transform[ acest interval in el insugi,
adic6 f([0, l]): [0, l]. Compar[m at cv a2. Avem:
:
az - dt: t(ar)- ar - a? + 2 ar - ar: - al + ot at (l - ar) > 0 (de altfel, se vede

gi pe grafic ce f(x) > x pentru x e [0, l]. Rezult[ cd atla*

Demonstrdm prin induc,tie inegalitateap(n) : o,1a,*r, V n e N*.
I) Propoziliap(l) este adevdratd, fiindci se reduce la arlar.
tr) DacI presupunem ao3ao*r, de aici rentltd t@) < t(ro*), adic5- ao*r3ar*, qi demonstralia prin inducfie
se incheie.

105
Inegalitatea stabilit[ aratil cd girul (a, ),,, este crescItor.

Deoarece are f0, l] gi a,*,: t(a,),Y , e N* deducem rapid (eventual prin inducfie) cd a,e [0, I
V n e N*. Aceasta araticd girul (a,),,, este mirginit. si
Conform teoremei lui Weierstrass, girul (o,),r, este convergent gi fie I :IlXa, e IR. Trecdnd la limitii a)
formula de recuren{[, obfinem: l.: 12 + 2l sau 12 - l,:0, de unde l.:0 sat l,: l.
s-
Ebines6observimcddac[ at:O,girul (a,),r, estegirulconstantnulgi,inacest caz,l,:0.Dac[ q>
girul (a;),-, este strict crescitor gi cum 1,2 ar) 0, vom avea l, : l.
ri
s

Erercitii ?rorye
1. Studiafi convergenfa qirurilor de mai jos. in cazde convergenlL, aflalilimita:
I
z) an,t=i,o,+l ,n21 gi a, = -l; b) a,*z=ry,nz l si ar = l, ar=Z;
. o,*r=rlo"*
1( Z\ I d)o*r="l2Tq,n >l qi at=Ji.
c) n 2 9i ar=3i
n),
2. considerim girul lui Fibonaci (f,),r, definit pt'rn fr=fz=l $i -f*r=.fn*rt_[, perrtru n > l. sd
calculeze 1i* f'*' .
"t* -f,

3. $tiind cA, (L+Jr)' = d, *b,J, , cs ao t4 . Q, calculafi fim L

b,

4. Fie 9iru1 o,*r=y+,n2.1, ar>Lti 4= *,n) l.Sisearatec[giru] (b,),rresteoprogresie

an+s an+l
geometric[ gi apoi si se calculeze lim an.

5. Fie (4,),,, un gircuproprietateacd ar> 0 gi a,(l -an*r)rl,n> 1. S[se arate cE qirul este convergent
4
qi sd se afle limita sa.

6. Fie (a,),r, ,rgirdefinit pin - --at+a2+"'+an ,n)

ar>0li un+l l.S[searatec6qirulesteconvergent
n,
qi s[ se determine limita acestuia.
7. Slsecalculezelimitagiruluidefinitrecurentprin r, =1, xz=2 qi xn+2=J--r*,,n21.
8. se dau girurile (o,),,rsi (4L., astfel incdt o*r=!iL $i 4*r =ry pentru n > I gi ar>b, sL
se sfudieze convergenla celor doud giruri.
9. Fie (a, ),,0 un gir definit prin ao = I gi a, = | + oy
,_r1, Vz e N'.
L2 ) p
a) SE se arate cd a, =l+llogr(n+l)f, Vn e N. G'E
b) SI se calctleze fim9u. riq
n--t6 n

105
 Tnsrn DE EvALUARE
Testul I
Sd se calculeze:

a)' rim
n+a JnqT 4+; b) lim (
n)@
J"'+".r-n-t); c) lim
n+@
<|ffi::f,
L S[ se determine numerele reale a 9i D qtiind (J4r' +6"+1-an-b) =g.
"e ]rg
3. Fie (x, ),r, * gir de numere reale strict pozitive astfel incdt (n+ 1)x,*, - w, 10 , oricare ar ft n e N*. SI
se arate c[ girul (r, ),r, este convergent gi s[ se calculeze limita sa.

Testul 2
trndica{i r[spunsul corect.

r- ,--
li,o iftl*ft =
uk_,
nt + k

a) o; ul 1; q l; d) 1; e)2.

a) 4; b) 1,5; c) 2; d) 6; e) 3.

3.
I* ('-+) (' +) ('-i):
,), b)o; c)l; d)*; r)m.

t- ri- [3.)' =
''- lJn'+2 )
I
a)e; q J;; c) ) d) l; e) o.
e

LIMITA UNEI FUNCTII iNTN-UN PUNCT,,

INTERPRETAiTE GRAFICA
Am vizut cd" dacd un Sir de numere reale (a,),r, are limita / e IR , inseamnd cd termenul a, se
qtropie oricdt de mult de numdrul l, atunci cdnd rangul n este suficient de more, adici atunci cdnd n se
ryropie de o.
Dupi cum gtim, girul (o,),r, este o funcfie definiti pe N* cu valori in IR.. Prin urmare, este natural si
nepunemoproblemlde acelagi tip, intr-un contextmultmai general: dacd f : D -+ R(DSIR) este o funcfie
oaxecare, ce se intdmpl[ cu valorile f(x) in momentul in care x se apropie de un anumit numlr xo (fhri a
atinge neapirat acest numlr xo )?

107
 Exnupr.u
il
Consider[m func]iile: f : IR, -+ IR, f(x) -x+ 3; g : IR. \ {0} _+ IR, g(x) : lnlxl. es
Graficele lor ne sunt cunoscute din clasa a IX-a, respectiv a X-a gi sunt
desenate mai jos. E
D
D

rcarlt
m4firl
Graficul funcliei f Graficul funcfieig
lim B
Ht
S[ consideram numdrul real xo: 0. observrm pe grafice c[ atunci c6nd.r se
apropie foarte mult de
ro: 0, f6rd a atinge ins[ acest numfu, valorile f(.r) se apropie oricdt de mult de numirul lt: 3,iar valorile ft)-
g(x) se apropie oricdt de mult de lz : rc. Aceastii apropiere intuitivd
- a lui -r cdtre xo , respectiv a lui f(x) ttul
t+t
cdtre ('1 sau a lui g(x) citre 1.2, o vortT descrie matematic cu ajutorul noliunii
de limitil de gir, bine cunoscutii
deja'intr-adevar,putemluamaiint0iovaloare x:at apropiatlde xo,apoiovaloare
x:a, simaiapropiatii Oka
de xo , apoi o valoare x :43 9i mai apropiat[ de xo gi tot aqa, la nesfrrgit.
Se contureazi existenfa unui gir
(o,),r, care sE aibd limita xo .
ro es

frDcfi
Sd considerlm agadar un gir oarecaxe (o,),rr, format cu termeni an* o,astfel incdt l,i* o,: 0 gi sl
vedem atunci ce putem spune despre limitele girurilor (-f inedit
to,)),rr, respectiv (s@)),rr.
Avem: liylt@"):lrg (a,+3):0 + 3 :3, hopr
respectiv rimg(a,):lr* lo,l: -o, (deoarece pentru
Atmc
e>0arbitrar,"r,, a,:O,existii z"e N*astfelinc6t y n) n"+la"l< +lnl a,l<-e). l" Da
lr* e-"
in cazul funcfiei f punctul Io:
0 apartine domeniului de definifie al acestei func{ii, in timp ce, in 2"Da
cazul func{iei g, punctul ,o: 0 nu este din domeniul de defini1ie.
Totugi, in ambele caz:rtn, ne-am putut 0
,,apropia" de xo cu valori ale lui .r situate in domeniul de defini1ie, mai precis girul
(a, ),r, cu limita xo a
avut termenii situafi in domeniul de definilie al ambelor funcfii.
Suntem condugi in acest fel la urmitoarele
Emr
concepte. t. Fr
Defini{ie' a) Fie D c
o submulfime nevid5. Un punct ,o . N se numegte panct de acumulare penta
IR
b,
mullimea D,dacd, existiunri. (o,),=, cD\
{.ro} (adicd a,eDsi a,*xo,v n e N*)astferinc6t
,o:I* o,. h
na
b) Mullimea D' clR. formata din toate punctele de acumulare pentru mullimea
D se numeg te mulfimea LN'
derivatd asociatd mulfimii D.
ExBupr,o d€

1. Dacd D: (a, b) ot a,b e IR, a < D, atunci D,: fa, bl.

2. Daed, D: (a, @), atunci D, : fa, af.

108
 3. in general, dacd D este un interval inclus in IR., respectiv o reuniune finit6 de intervale reale, atunci D'
este intervalul inchis asociat, respectiv reuniunea intervalelor inchise asociate.
\ {0} = (- *,
Exemplu concret:D: IR. 0) U (0, o)
= D,- [- -, 0] U [0, o]:1R..
1. Dacd D: N, atunci D': {*}.
5. DacdD:Z,atttnciD': {- @, @}.
Dacd intr-o mullime nevid[ D q R existd un punct .r0 care nu este punct de acumulare pentru D,
spunem cd xo este pynct izolat pentru mullimea D.
De exemplu, mullimile N gi Z sunt formate numai din puncte izolate.

Definifie.Fie f :D-+lRofunclie(DglR), ro.R unpunctdeacumularepentrumullimea D,iarleR..

Spunem cdfuncgia f are tn punctul x, limita 1., dacd pentru orice qir (o,),rrq D \ {xo }, cu l,!go,:*0,

!r;11t@,): t.
rezultd

Faptul cI funclia f are in punctul x, limita l. se noteazd:

lim (r) : l, (citim: limiti cdnd x tinde la xo din f(x) este egald cu /) sau
t+lo

le f(r) '-'o > I (citim: f(x) tinde cdtre 1., cdnd x tinde la xo ).
le Definilia precedent[ poate fi sintetizati prin echivalenfa:
r) ,S/(x) = l, e[V(o,),,, cD\{xo},
!!g,o,=ro = lim/(o): l).
E Revenind la exemplul considerat, putem scrie: lrr4 (x + 3) : 3, respectiv limh lx I : - *.
tr Observalie. Este important sI re{inem ci problema limitei unei funclii intr-un punct ro se pune numai dac[
fir ro este un punct de acumulare pentru domeniul de definilie al funcfiei date. Dar intr-un asemenea punct,
funclia poate avea limit6 (care este un numir din R ) sau poate s[ nu aib[ limiti.
findnd seama de definilia limitei unei funclii intr-un punct gi de unicitatea limitei unui gir, rez;ultd
imediat urmdtoarea:
Propozifie. Fie f : D -+ IR o funclie gi x, e D', adicd xo este un punct de acumulare pentru mul{imea D.
Atunci:
1" Daci funcfia f are limit[ in punctul xo , aceasta este unici.
2" Dacd existl doud giruri (o.),r.,, (b.), , cu termeni din D \ { xo }, avdnd limita xo, dar astfel incit qirurile
in
ff (.f (o,)),r, ;i (f (b,)),r, au limite diferite, atunci functia f nu are limita in punctul ro .
a
ExEMPLE
le
1. f : IR * R, f(x) : sin x nu are limitii in punctul ro: @, inc6t lu6nd girurile an: nrE,
Functia

1l b:!+
,'^z 2nn. v n e N*, avem l*o,:l*b,: oo, dar limsina,:limsin mt : 0, iar
flt /\
lim sinD,:lg r*(.; +znn): t.
2. Nu are sens s[ ne punem problema limitei funcliei f : [0, @) -+ R, f(r) :G in punctul xo: - l,
deoarece acest punct nu este un punct de acumulare pentru domeniul de definilie D:
[0, m).
in fine, o interpretare grafic[ (geometric[) este datd de urmdtoarea:

109
 Observafie. Faptul .u : I se traduce grafic prin aceea cl atunci c6nd argumentul x (urmdrit pe
lS t@)

absciselor) se apropie suficient de mult de xo (IEri a-l atinge pe ro ), valorile f(x) ale funcfiei (urmirite
axa ordonatelor) se apropie oricdt de mult de numdrul / e IR .

Eqercila proptse

1. Preciza[i punctele de acumulare pentru fiecare din mulfimile N, z, e, (0; r) si [0; 1] \ e.

2. Arltafi c6:
a) (x + l): g' b) lim 1=o;
-. I
c) llm- =oo:
,tE r+@ I x+0 y'^ Da
d) 2'=0; e)
,frg(*'-x-6)=4' f) l,rslogrx=0. lir
"tlq ,)
Interpretali grafi c rezultatele.
3. Sd se calculeze limitele:

u, ,,- Vi + h(.x - 7) . (r'-*+D.1lzx+A

-' ;-;T 2x-5 ) b)
l,s cos 7[r
(z\
c) r+<\
lim l3'+3+arctg.r l;
X )
d)
1g (2'+5xa +3lnr);
I
.) lrg (25'+arctgx).g-j .
fl' lim I{r.
,-r
4
x'
4. I.rdtati cI urm[toarele func,tii nu au limiti in punctele indicate:
Tcore
a) f(x) : sin x, in xo : - o; b) f(x) : cos .r, in xo : - oo;
, t"lf(
c) f(x):cos:, in.__rr.
xo:0; d) f(x):i;,,dac6xee
r\r/-_\_[l
;; r.Xre,in xoeIR.

5. Demonstrafi cd dac[ o funcfie f : IR -+ ]R este periodici gi are limiti la * rc, atunci ea este o functle
}Iai si
constantE.
Mno
1"'ll
OPERATII CU LIMITE DE FUNCTII
LIMITELE FUNCTIILOR ELEMENTARE Apliq

Deoarece nofiunea de limitii a unei funclii intr-un punct se bazeazd in mod esen]ial pe conceptul de lim
r+& f
limitd a unui gir, vom arita ci aproape toate proprietl{ile limitelor de qiruri se menfin la limiiele de funcfii
9i Obset
ca arate limitele de funcfii comutl cu operafiile uzuale, intocmai limitelor de giruri. Avem in acest sens
urmdtoarea:
Teoreml. Fie funcfiile t, g: D + IR. qi xo e D', astfel incdt existilimitele: Are k
t,:l\f(x)e R, tr=I*g(.x)e iR. Propt
Vxe
1o Dacd lt+ (2ar€seflSin R.,afunci:
lq (/(r) + g(x)) = t., + !,: /(x) + lq strl ,111X
(limita sumei este egald cu Teort
suma limitelor) 1" g0
2" Dacd tr- t2ar€SenSin IR,atunci:
]E (rr'l - g(x)) = t, - t, = llgf tr )- lq st,l
(limita diferenlei este egald
cu diferenla limitelor)

110
 3" DacS l/,2 are sens in R , atunci:
(limita produsului este egald
]ry"
(/trl ' s(x)) = t ,t,: ]q ,f (x) ' Jlq st') cu produsul limitelor)

1o Dacd S@) *0, V x e D qi

' !(2 ur"sens in IR- , atunci:

(limin ciltului este egald cu

,r^.f(x) =L=]q/(')
,-^ g(x) 1.2 limg(x) cdtul limitelor)

5" Dacd f(x) > 0, i x e D qi 11' are sens in N, atunci:

distribuie bazei si
tim('-f G)rt',\ = (,', = (lim /(x)\.'T,"'')
-' 9Y:^:: puterii)
f,)x6 \rrr0 ) exponentului
5" Dacd f(x) > 0, f(x) * 1, g(x) > 0, V x e D,1.1> 0,lr*01.2> 0, atunci:
lim (logr,,, s(x)) = log,, (, = log ,,, ,,., (lim g(x)) (limita se distribuie bazei si
\
r+r0 r ,{ \.r+r0 I
argumentului logaritmului)
Demonstralie. 1o Fie (o,),.rED \ { ro } un qir oarecare cu lim d,-- xo. Atunci:

${f{", )+ s(.a.):}53 f(",) +}5g g@,): lr* t2,deci

1113(f(r)
+g(x): hi lz'
Analog: 2o, 3o, 4o, 5o, 6o.
in cuvinte, esen{ialul din teorema precedentl se exprimd prin urmitoarea:
Obsemalie. Limitele de funcfii comutl cu operafiile uzuale, ori de c0te ori limitele qi operaliile caxe apar au
sens in IR .

Alte rezultate care se men{in la limitele de funcfii sunt criteriul major[rii qi criteriul cleqtelui. Mai
precis, avem:
Tmreml(criteriulmajorlrii). Dac[ f, g:D-+ R suntdoudfuncfii, x,e D' 9i/ e IR., astfelincdt:

1" I f(x) - l.l<g(x), V x e Dgi 2" limg(x) : 0, atunci

lim f(.x): /.
J+Xo

Mai simplu: f @)- ll< S@)-:=h--+g* f (x)-:=:!--+(' '

I

Demonstralie. Dacd (o,),.rE \ {xo} este un gir arbitrar, cu ll_* o,:xo, ipotezele 1o 9i 2o devin:
D
f' I t(a,) - ll < g@.) 9i 2"' lim g( a,) : o.
Aplicdnd criteriul majorlrii pentru qiruri, deducem c[ a,) : / qi de aici, conform definiliei rcz;ultd cd
]jE1.t(

de
lim f(x):
r+ro
/. l

i$ Observafie. Cazltlcel mai frecvent este acela cirnd L: 0; atunci criteriul major[rii devine:
xls
I f @)l< s(r)--j:+0 = /(x)--i:+0 .

Are loc, de asemenea, urmltoarea:

Propozifie (criteriul comparafiei la infinit). Dac[ f, g : D -+ ]R sunt doui func{ii astfel incet {(r) < g(x),
Vxe D,iar xoe D', atunci: 1' lim/(x)=*=JliStx)=oo gi 2' limg(.r)=-@::>]1i/{x)=-oo.
Iboremtr (criteriul clegtelui). Dac[ f, g, h: D -+ IR sunt funcfii, xo e D' 9i / e R astfel incAt:
1" g(x) < f(r) 3 h(x), V.r e D 9i lim g(x) : lim ft(x) = L, at:ul;.ci
2" r+ft r+r0

lim f(x): /.
xJxo

111
Mai simplu: g(x) < f (r)<h(x), g(x)-Eb-)(,,h(x)--:=t--+l* f (x)--t=t--+l . Pen
Demonstralie. Se utilizeazd giruri gi se fine seama de criteriul clegtelui pentru giruri.
Vom ar[ta acum ci pentru funcfii uzuale t : D + IR. gi pentru punctele xo eD f) D' Pen

lim f(r) : f( x, ), adicfl limita se calcdeazAprin ,,inlocuire directit", deci ca valoare a funcfiei f in punctul
X-+XO

Mai int6i avem urm[toarea:

TeoremI.
lo DacL P : IR. --+ IR este o funcfie polinomiald cu coeficienli reali, iar xn e IR., atunci:
lim P(x) = P(xo)
r+r0
D
2o Dacd | : D -+ IR este o functie rational5 (cdtul a doui funclii polinomiale) cu coeficienli rea
O
xo e D, atunci:

1i*{!'J ={!'.} @ici. D:rR\ {r I o(x) :o}).

''nQ(x) Q@)
3o Dacd f : (0, co) -+ IR, f(x) xo este o funclie putere (cr e lR. este fixat),
xo e (0, oo), atunci:

lim x" = xfr

r+r0

4" Dacd f : iR -+ lR, f(r): leste o funclie exponenliald(a> 0, a* l,a este fixat), iar xoe IR, atunci:
lima' : a'o
r+r0

5o Daci f : (0,0o) -+lR, f(r):loga esteo funclielogaritmicd (o>0,a*l este fixat), iar xoe (0,
atunci:
lim log, x =logo xo
r+x0
Demonstralie. Se {ine seama c[ limita comutl cu sumele, produsele, puterile, logaritmii. Considerlm
demonstralia in detaliu poate fi o tem6 util[ pentru elevi.
Vom stabili acum comportarea limitei fa{[ de funcfiile trigonometrice. nr

x
R
ott
Lemtr. Pentru orice x existd inegalitatea:
= (n i)
sinx< x<tgx. o r:I A
Demonstralie. Ne folosim de cercul trigonometric, adici cercul de centru O gi
razL r:1 . Fie Mpunctul de pe cerc ce corespunde numirului real x, iar N

intersectia dreptei OM cn tarryentain A la cerc. Se gtie c[ mlsura (in radiani) a

unghiului la centru AOM este egal[ cu x, lungimea (gi m[sura in radiani) a arcului mic AM este l. : x, i
lungimea segmentului lN este tg x. Notdnd cu .S aria, avem: Soeoq < Slsector ao^o < S6o,tr,r1, care se scric
. OA.OM.sinx<_<
succestv: l,.r AO.AN€ _______-:_(__<_i_
1.l.sinx x.l 1.tsx <+smx<x<tgx.
222222 [ma
!{'
Observalie.Rezultii: lsin xl < lxl < ltg xl, pentru orice x . f-+, +)
\ z',2)'
Teoremii.
1" Pentru funcfia f : IR -+ IR, f(x) : sin x qi xo e iR, avem:
lq rin, : sitlro .

II2
 f Pentru funcfia f : IR -+ IR, f(x) : cos.r 9i xo e IR, avem: lim cosx = cosro
x+r0
.

Pentrufunclia f :D-+lR, f(x):tgxqi xoeD,avem: limtgx=tgxs,

r+ro

(aici, D: m r t); k.zl).

{f*. I

f Pentru funcfia [: D -+ lR, f(r) : ctgx qi xo e D, avem: limctg x=ctgxo,

,+r0

(aici, D: IK\ {Izr I k e Z}).

Demonstralie. 1o Avem:

fsin.r-sinxot=lzri,r'-lo*r+l=rl.r?l=z.l* -l,t- lx-xol si aplicand criteriul majordrii,

wailtl c[ X+r0
lim sinx: sinxo .

lim cos.tr = lim sin/'

2" x+xo
\ -
In )
xo = cos 'xo '
[7 - J
sm
r+,to l;- ):
sinx sinxo :
lim tg x : lim
3' r+ro - tg ro .
,+ro cosJtr cos.tro
clsr : c9sxo :
lim ctg x:lim
4" x)xg r+xo
ctg xo .
Sln .I Sln.fo
Urmdtorul rezlultat este deosebit de util in calculul limitelor funcfiilor trigonometrice.
Teoremi. Existi urmdtoarea limit6 remarcabili: limslnr
x-+0 X
=I.

Demonstralie.Func{ia f :lR.\ {0} +lR, f(x)-sinx

x
esteofuncliepar6,adic6 f(-x): f(x),Vx e IR\ {0}.
Este suficient deci, s[ presupunem ci x > 0.
Folosindlema, avem sinx< x<tgx, deunderezult5: 1.
"o.r.ti".x
: : sla{ :
Deoarece limcos.r cos 0 l, aplicAnd teorema clegtelui,
- renilti 1irn 1.
r+0 r+0 X

H Consecingd. Avem egalit6{ile:

60
limtB'=1; r -.
lrm-arcsln.r
lim
x+0
,r
5l1y
=1' x+0 X
lim
r+0 tg I
=1;
,+0 X
= ll
_>
lim r =1: li* u'"tB' : l; lim r =1.
x+o 31ggi11y r+0 X r+0 41gfg I

Demonstratie.limt8x:[msinx.
I -1. I :l:
' x+0 r+0 X X COS.; COSQ

gry=:(notimx: sin /, unde r+ 0):H

m #: ,t
1- 34EI: (not6mx :tEt,unde r+ 0):lir4 .t ,:1.
r+0 X t+0 tg t
Celelalte limite se ob,tin prin inversarea rapoartelor respective.
Teoremi.
1o Pentrufunclia f : [- 1, l] -+R, f(.r):arcsinxgi xo e [- 1, 1], avem:
lim arcsinx - arcsinxo .
x-+r0

113
2" Pentru func(ia f : [- 1, 1] -+ IR, f(.r) : arccos x gi xo e [- 1, l], avem
lim arccosx : tlfccosro .
r+r0

3" Pentru funclia { : IR -+ R, f(r) : arctg x gi xo e IR, avem:

lim arctg x = arctg xo.
r--) x6

4" Pentru funclia f : R. -+ R, f(r) : arcctg r gi ro e IR, avem:

lim ancctg.r : arcctg.ro . Fo

x+xo

Demonstralie. 1o S[ presupunem ci xo > 0. Atunci, pentru x suficient de apropiat de xo , avem de asemenea

> 0. Rezulti: -x'
TC -TC
-;=- arcsinxo< arcsinr- arcsinxo< arcsin *r;,prinurmare existii, e [- 1, 1] astfelinc0t x'
arcsin I : arcsin x - arcsin xo . Aplic0nd in aceast5 egalitate sinusul, obfinem:

t: sin(arcsin x) cos(arcsin.xo) - sin(arcsinxo) cos(arcsin r) adicd: t=x$-f'-*orlt- r|. Aqadar,

obfinut egalitatea: arcsin.x - arcsin xo : ur..io (rffi - ,rd - r' ) pentru x apropiat de xo .
De aici, putem scrie mai departe: Fur
ur"rir, (rffi
:
lq (*..irr, - arcsin ro ) ]lT - r,.,/t - r' ) :

: lim u."rir(rffi-rrJr-r') .(ryffi-,,Jr-,,):1.0:o

i("
-rt
x)xo
*JGo - x,Jt- f
ceea ce inseamn[ .U arcsin x : arcsin xo
]q .

2o lirtarccos x : ,-ro\J
lim [] - ur".irrr):+ - arcsinxo : arccos.ro .
r+ro ) Z
3o Ca gi la 1", pentru ro ) 0, x t 0, x apropiat de xo se obline identitatea

arctgx- arctg.r0 : arctg! gi apoi continu[m ra,tionamentul ca la punctul lo. del

l+_rIo

4o Ca si la *"",8, : li1 (I - *",.):

2o, av em,lgo : arcctg.r0 . p€ntru
; -arctg.ro
De multe ori, funcfiile uzuale (polinomiale, rafionale, puteri, exponenfiale, logaritmice"
trigonometrice gi trigonometrice inverse) precum gi cele ce se obfin din acestea prin operalii uzuale (adunI{
inmulliri, impirfiri, ridiclri la puteri) sau prin compuneri, se mai numescfuncfii elementare.
Aceste func1ii sunt practic acelea pentru care legea de coresponden![ poate fi redat[ printr-o singuri
,,formul5".
Desigur, existl gi flrncfii neelementare, de exemplu cele definite ,pe ramuri" sau ,,cu acoladI".
Concret, fi.rncfiile:

f :rR +rR, f(r):l,I:{T',ff";;;3, g:IR +IR,g(x):{l: ffi ilR,*

sunt neelementare.
finind pdnl aici, putem formula urm6toarea:
seama de toate cele expuse
Teoreml. Daci f : D -+R este o funcfie elementarl gi xn e D n D',atunci:
lim f(x): f(xo).
x+XO

tl4
 rezolYat
S[ se calculeze:

liqxsinl; b) limr'[+l; c) limx.i,f; d\fim(e'-.'* m(r+x') ).

r+0 x x+0 x" L J r+@ x r+r (. arctgrl x2 + x +l )

Folosim inegalitatea pdrfii intregi: \-t care prin inmulfire cu x'> 0 devine:
[+]=i
E'<x'[+]=1. Deoarece 1-r2 '-o )1, aplicdnd criteriul clegtelui avem x'[r]*l, sau

,'[]]=,
.1
sm-
I I
Dacdx -+ o, atunci l-+
x
0, prin urmare: llm.r sm-:
,+@ x
-.
llm
r+@ -t':t
x
Funcfia respectiv[ este elementard iar punctul ro: I aparline domeniului de defini1ie. Agadar limita se
leazdprin inlocuire direct[ qi are valoarea:
( * lr(l+ r') ro *
h2
l= - =l*ln2 =t*31r2
(",-,, arctg..lx'+x+l) arctgr/3 Tc

CALCULUL LIMITELOR DE FUNCTII,

CAZURI EXCEPTATE
Am arltat pdnl acum c[ limitele de func,tii comutii cu operafiile lontale, iar in punctele din domeniul
de definifie al funcliilor elementare coincid cu valorile func{iilor respective in aceste puncte.
tindnd seama de graficele unor funclii elementare cunoscute, oblinem cdteva limite remarcabile
nrcntru astfel de funcfii, in puncte de acumulare care nu aparlin domeniului de defini1ie. De altfel, deducem
restor limite se poate face rapid gi cu giruri. Avem urmltoarele limite remarcabile:
rcet
rftL lig k"orr +ao-rxk-l +...+atx+ao)=ao.a, (as,01,...,dke IR.; ao* 0)
.m (as, ct1,..., ak e lR; a* * 0);
nlri )H @o*r + ao-rxu-' + ...+ atx + ao) = (-l)ta*
lim a': o;
r+@
lim a': 0,
r+<
(a> l);
ld"_
lim a':0; lim a': co, (0<a<1);
x+@ r+4
lim log,.tr:
r-t@
@;
lig r: - @, (a> l);
log"

lrg log,.r: - lig log. x: @, (0 < a < l);

@;

-.
ltmarctsx:-Tt lim arcts ,: -n2
r+@ 2 r+<
lip arcctgx: 0; lim arcctgx:zr.
rJ{

115
 Desigur, pebaza acestor llml inde" Itsta iilor" se in lR formule ca:
[og, o: o; log,0 - - @; (a> l);
logoo--@; log,0: o; (0<a<l);
arctl*:|; arctg(- q: -t;
arcctg 6: 0; arcctg(- oo) : n.

Tinand seilma de toate cele spuse p6n[ aici, desprindem urmltoarea important[:
Observalie. Atunci cdnd calculim limita unei funcliiintr-un punct xo (de acumulare pentru domeniul
defi nilie), procedim astfel :

1o Mai int0i efectulm ,oinlocuirea directii" a lui.r cu xo (ceea ce, formal, e posibil gi dac6 .r0 nu
domeniului de definifie, vezi formulele anterioare), obfin6nd o succesiune de operafii in
IR.
20 Daci toate operaf;ile oblinute in IR. au sens,,,rezultatul,'final
este limita func{iei.
3o Dac[ prin ,,inlocuire dirgct[" se obline o nedeterminare (ceea ce se
intampia murt" frecvent)
anumite metode pentru eliminarea nedeterminirii.
Reamintim cele gapte tipuri de nedeterminlri: C(x
Im-
+{}
@ 0
@-@ oo. 0 l' oo 00
@ 0
b) Prin
Metodele pentru eliminarea nedeterminirilor sunt cele pe care le-am vtnfi deja la
limite de qinni
(factor comun fo4at c6nd x -) @ sau.r -+ o, amplificarea cu conjugata unei
- expresii iralionale, otganizara
fim
ln(
num[rului e in cazil 1'), precum gi organizarea altor limite remarcabile.
Limitele remarcabile_, se oblin rapid pe baza limitelor corespunzltoare stabilite la giruri, excepfie '-{ ln(

frcdnd prima, pe caxe am probat-o in acest capitol. Lista lor este urmltoarea:
:lm -k
r+0

(1) 1irn lrr: I (gi toate consecintele)

r+0 X
c) lim
li_ lr(1+r):
t+a
Q) I
r-+0 X
Nedeterminur.u 9 nedeter
(3) -1 ln, (a> a* l) 0
r+0 " X
liq = o,

(4) 6n' -(H-d:1: o (* e IR)

,-+0 X
I
(5) lim (l+ x)i =e
x+0 ' Nedeterminarea l'
(6) lim
x)a 4x
{: o (cr > 0, a> l)
(7)
IgY: o @>t,a>o)
:lim
x
x-+0
-

e) Suntr

lim (tg
,+-fr
4

tt6
 rezolvat
S[ se calculeze limitele urmltoare:

_, ,,.-- cos2x-cosl0x Ib)\ ,! ln(l' +sinx) a' - ao

-' llm
a)
;-ro : -' ' lrm .
c) lim (a> o, a * l);
x' i--o- 611 +tgx)' x--ra X - A

d)
ls ry.(n,m eN,z) 2,m22); e) lim
,+-
(tg*)n";
4

f) ltu4x ln.r; B) fg x'; h)fim( *x **).

a) Prin inlocuire directii avem nedeterminareu 9. Folori- limita remarcabil5 (1), dup[ unele
0
i trigonometrice. Avem:
cos 2x -cos I 0x _ r._ 2 sin 6xsin 4x : -2 imsin6x sin4x
x' x+o x, ;;d 6x 4x
. .6*. !, : Z. t. l. 24 : 4g.
x,

Prin inlocuire directi avem nedeterminarea 9 . folori* limita (2). Avem:

0.-
h(l+sinx) tgx sinx
ln(l+sinx) _,,_
ln(l+tg.r) x+a sinr ln(1+tgr) tgx
*ln(l+sinx) ., .r8* .cosr:1.1.1=1.
r+o sin.r ln(l+ tg.r)

a' -ao
,:lima -a ,. eo (a'-" -l)
:fi^a"\a'-"-l):ao a'-o -l
x+a x-a x+o
litma"-"-l:aolna,
x+a
unde am utilizat limita (3) pentru inl[turarea
x-a x_a
.-..0
lnanr -.
0

vom folosi limita remarcabild (4) pentru a inlitura nedeterminarea 9 . Avem:

0

ll
<lt+ x -<lt-; :,* (l+x)'-(l-x)'-,.*
Xx+0X

lim
r-+0 nm

Suntem in cazul 1', deci organizdmnumirul e. Avem:

\ rd , r
lml(tsr-l)tc- 2r ri. t,c,-rlfff
' tg'r-l ,]I;fi
--+'
o r+r tgr-l
n _2J
-zl
lim(tg-r)ts2x-"''i
,-fr \s '
=e =e =e ,=e-l

tt1
f) Suntem incaztl0. (- *).Siremarc[m cilx> 0 gi atunci, notind/:- lnr, avem x=e-',cu r-) @ Si se

.r -+ 0. Rezulti:
,l lg
liq x ln x : fim (-re-' ) = - Itn + : 0, unde am folosit limita (6) pentru a elimina ultima nedeterminare 3
r+0 ,+@ ,+@ et @
c) lir
g) Suntem in cazttl de nedeterminare 00. Putem scrie: x1

luq x' - lim eh('-): lim e'h' : = l, unde am folosit gi rezultatul de la (f).
x+0 x+0 r+0
eo
e)h
x-+

h) Deoarece
,[q(r'+5x): a, rezultL c[ prin inlocuire directi avem cazul exceptat o - oo. Mai
(utili

,salionalizdm" numfuItorul, apoi scoatem factor comun forlat,dar mai {inem seama ce J7 - r l- -x,
I a) lit
rl

.r + - o. Avem:,gE (.ffi; *,):,Lg

H:,r1E
-" lfr-
:,riq :-I d) lit
-,[,8.,)
txtrrr+3-x -L- 2 x4

s) lit
rl

qncifii propue
j) litr
J+

1. Calculafi limitele:
_) rj
a)IS#'
-1 -2
b)lg3
x3 +5x2
x'+x
+9x
'
x2 +x-6
c)' llm -:__l
x+2 yz
-X-2'
d)' lir4 +;
o_-
x+e t _./X
.. J*a1-2
e) llm
x+3 X -3

0' lirq i,-; g) li^ (**2)'=,

h)rim E, ry ruu-
-r+0X
ffi-Jb-+t ,a,b>0:
-l
o) lt
,+o x+-z r+l {y-l
{1 +x, -l (*2 _ 4)'
r:-
,Jx'-4x+ll-4 Jj ell
j) lint
"' '*'ii x2 -9x+20 '
k)
1g w; -zx+6-\t;'z +zx4 t) \,x 4G7x -17 * x
x'-l
5.
2. S[ se calculeze: Si se

-6x2 +x+1); b) +r-8); -2x-l

3x2
6.
") lg c)' llm
(4x2 Calc
12x3
,ls x+a Jy'+6x+10'
--l a)
x2-+x+l
d) lim
-' ;;; e) llm-:ix+1 -_1 1I
4xz + x+5' 't* tl x'+4 ,-* tl x, _4

s)1,1g(G-S); lim (",F * r * zr)

h) rr4 ; i)rim(ffi-F); 7. Fie I

j) lim v'iJ1' k) r-+<

lim 8. Ar[t
r+@ 2"1 x
 s[ se calculeze limitele, folosind criteriul majorlrii sau criteriul clegtelui:

a) lim x'sin1, (cr > 0 dat); b) lim ,o.or1 , (cr > 0 dat);
r+U X r-t0 X

I
c) lim x"arctg)-,(cr > 0 dat);
x+U X
d)
lg5
,(.t*)", (a > o dat);

") .,is Y' , ls ,[+]' e .rs,[+]'

(Utilizarea limitelor remarcabile). Si se calculeze:
h) lim 'r+cos'r.
t+@ X

tg 5x, 3x+sin2x I - cosx

a)' lim
r+0 2X
b) llm
r+0
c) llm --;-- i
X r+0 X'

d) lim
l-c-osx
; e)- lim
sinr;tg': lim
r+0 XSln, x+0 Xt
f)
x+T ,m,n ez*;
slnmx

smx -cos.r
---;-; arcsin-r .'./i*,s, -..[-,s,
g) rrq
,-i 4 lL
h) liq - .
r+o arctg I ; i) li-
r+0
.

*-
*-- X
4

et' sinrl-
-l li^*"-oo ,a>oi
k) x+o a
- -!a
x+o 6X ;
"'r) llm x_a
/) lim
r+ll O-f - 7t
,@>o);
6

m)\ i!
eE2' -eE'
llm---;-:; e" -cos, ln(l+sin.r).
n) Iim-;; lim
-' -*'i6
o)
x+0 gswzx - esnx ' ' -r-;i X, h(l+tgx) '

/*2r*-t\"
P) lg lffi) ; O lg3tt*sinx)"'s'; ,) lg3 (cosx),';
I

s) lim (2'
+l' ++'\; I

'x+o\ 3 ); 0lu4(cosx+2sinx);'

I cosx. cos2x..... cosr{r

5. Si se calculeze lim - , unde n e N* este dat.
r_+0

5. Calculafi:
x
;; b) r-t{
ls ,"".
a) lrm lim .r.e'; x.lnx;
x+@ e'
c) ttS d)
ls,'; ")

7. Fie f :lR -+(0;o)otuncfiecuproprietateacr lir4 (rc1.+]=2.Demonstra{icd r.

r+o
f- f(x)) lgf(rl:
& Aretati cddacd a'2* +b.3' +c.5'=0 pentru oricex e lR., afunci a - b - c- 0.
 CRITERII DE EXISTENTA .q. LIMITELOR DE
FUNCTTT CU yECrNArAlr,
CU LIMITE LATERALE
Vom stabili acum condifii necesare gi suficiente ca o funcfie f s[ aibn in punctul xo limita 1..
Teoremtr (de caracterizare cv vecinlti$ a limitelor de funclii). Fie f : D -+ IR., xoe D'Si {. elR. Exi
echivalenfa:
"r+r0 f(x):/]e[V
flim VeT(l),lUeY(xo)astfelincdtV xeUlD,x*xo * f@)eV).
t:
Demonstralie.,,1". Presupunem .U t@) = !.. SE admitem prin absurd cE
]q lti
.H
1 I/o e"/\l), astfelinc6t V U eW(xo),1 x, e (l (1D, xr* xo cu [(x) eVo. C}
1
Vecinltatea U fiind oaxecare, s[ alegem un gir de vecinlt[{ i (U,),rr, construit astfel: U,:(*o- , ro *-.1
\nn E
dac6 xo e ]R, U,: (n, qf dacd xr: co, respectiv U,: [- @, - n) dacd oo. Renot[m xu,=a,, (o.
urmare a,eun(1D, a,*xo gi t@,) ezo.Esteclarcr girul (/(a,)),=, ,, arelimital,
Il3:-o,:xo,dar
tofi termenii s[i sunt in afara vecin[t[1ii Voe1/(l). Pe de alti parte, din ipoteza lim f(x) : I qi faptul Ytr
r+r0
l,* ,,: xo, rezlttltd, l,:X t@,) : /, contradictie. Nd
,,€". Presupunem ci Y V e%(l),1 U eT/(xo) astfel incdt V x e (J fi D, x *xo + f(x) e V.Fie (a,),r,
c D \ { x, } cu
Iy ",:.tr, ; vom ardta cL l,yyl t@,) : l.
Sd consider[m o vecindtate oarecare Y eZ/(l\. Conform presupunerii in care lucrdm, exist[ o
U eT(xo) astfel inc6t V x e U n D, x * xo
= f@) e V.
Deoarece
mo,:x,,3 no€ N* astfel inc0t V n )fl0 ) o,e U, adic6, a,e (J r'-l D gi de aici rezdf (o.
tG,) e Z. Textul subliniataratd.e l,1g t(a,): t.
Sr
Prin urmare, pentru orice gir (o,),rreD \ { xo } .* lH on: xo, rezultd lim f(r, ) : / fi aceasta inseamn[ cl
Vz
lim f(x): /.
x+xO
Nol
Teoremtr(decaracterizarecueqi6alimitelordefuncfii).Fie finitqi/ e IR.(/frnit)-
f :D-+1R., xoeD', xn
Existl echivalenla: t,t5n (r) : /l<+[V e>0, 1 6" > 0 astfel inc6t V xeD, x* x* V- xo l< 6, +l f@) - {.1< e].

Demonstralie. (=+). Presupunem f(r) : /. Pentru e > 0. arbitrar, luim V eT/(l), V : (1,-e, /+e) gi
lq
folosind caracteizarea cu vecinlt[1i a limitei, existi U"eY(xo) astfel inc0t V x e(J,l D, x *xo )
f(x) e (l-e,1.+e). Cum U" estevecin[tatepentru xo,existl 6"10.rr(xo-6", ro*6") E(J,,decicuatiit Tcr

maimultVxe(xo-6",10+6")nD,x*x, >f(x) e(l-e,1.*e).Aceastasemaiscrie:VxeD,x*xs, acu

lf a
V-xrl< 6" +lf(r)- ll.r. tu
@ozilia din dreapta e adevdrati.
(e). Presupunem c[ V e > 0, f *xs, W - *ol < 6" + l(r) - ll. e.Vom ar[ta
6,> 0 astfel inc6t V x e D, x tim
c[ este indeplinitl caracteizarea cu vecin5tlfi a limitei. Fie, intr-adevir, V e7/(l\ o vecrndtate arbitrard. (e
Atunci 3 e > 0, astfel incdt (1,-e,l.+e)gV.

120
 2o Funclia I : rR + R, (r) :{{};,ffi este continui intr-un punct .ro e lR. dacs qi numai dacd
;:#r*
f(xo):g(ro).
hlulie.lo Se gtie ci pentru oi,ce a,b e IR avem max(a, 61 :a+b+)a-bl , min(a, 61 :a+b-)a-bl .
(xoI
u:max(f,rr:f s+)f - sl gi v: ,rr- f s-lf - sl
gXr) + +
Rezultd imediat, egalit[file de tunclii min(f
2

Funcliilefgigfiindcontinue,rez:ultdcaf+g,t-g$ilf-gl suntdeasemeneafunc{iicontinue'Prin
*rnuL, r gi, J. exprim[ cu ajutorul unor funcfii continue, de unde reniltlcdu qi v sunt continue.

2o presupunem c[ func{ia I este continu[ in punctul xo . Dac[, prin absurd, am avea f( x, ) * g( xo ), ludnd
(o,),rreQ qi (4),rg IR \ Q, cu l*o,:xe, ]* b,:xo, ar tezulta |,lg.'(a,):11j* t@"): f(xo) qi
xo,contradic{ie.Agadar f(xo):g(xo)'
mrrb,):]rgs(4):g(xo),adicfllnuaravealimit6in
Reciproc,s6presupunemc[ f(xo):g(xo).Fie (4,),,,g]Runqiroarecare* dn:xo.Dac[ (a,),.rare
]r13

doar un num6r finit de termeni iralionali, de la un rang incolo qirul (4, ),r, este qir de numere rafionale 9i deci
1*r(o,) : lTg t@): f( xo ) : t(x); analog, dacd (a,),,, are doar un num[r finit de termeni rafionali.
DacL (a,\,,r are o infinitate de termeni rafionali gi o infinitate de termeni ira,tionali, notim cu (ai),r, li
(oI),.,subgirul termenilor rafionali, respectiv subgirul termenilor ira{ionali din qirul (o,),rr' Atunci

\:*,(oD: limg(ai): s(.xo): (xo )'

\y,("',):lim t@',)= f(xo ):
(xo ) qi
qirul (t(o,)),rr, ceea ce inseamnl tA ]t* t(a,) : t(xo)'
Dar subqirurile (t(a',)),,, li (r(ol)) n, ep;uizeaz[

Rezulti cd funcfia I este continu[ in xo .

tr4ercipii propue

FieDcR.gi xn e R. S[searatecddacd f :D-+]R.estecontinulin xo qi g:D-+ IR estediscontinulin

xo, atunci t + g :D + IR este discontinu6in xo.

FieDclRli f, g:D-+lR.dou6funcfiicuproprietateacd f+Sqi f -gsuntcontinue. Sdsearatec[ f qi
g sunt continue.
pentruofunclie [:D-+ IR,DcIR,definimfuncliile [*,t-:D-+IR.prin f+(-r)=max(f(x),0)9i
f_(x)
: min(f(x), 0), V x e D. 56 se arate cd f este continu[ dac6 gi numai dacl f* gi f- sunt continue'
Fie f, g : D -+ IR. e D. S[ se arate cd dacd f este discontinu[ in xo qi g este continul in xo cu
gi xo

g(xo ) * 0, atunci tg: D -+ iR este discontinul in ro '

Fie f : R. -+ R o func,tie cu proprietatea cI func{iile sin ./ gi cos '/ sunt continue. SE se arate cd f'
este continui.

a) Si se arate c|tunclia f : iR -+ IR, f(x) =U*',;: ffi, e

, este continui intr-un singur punct'

b) construili un exemplu de funcfie f :R + R. continua in exact douS puncte.

7. Fief :tR->tR.,{('-f l ' xeQ
"-t-t,.relR.\Q
a) S[ se arate ci f este discontinulin orice punct.
b) S[ se arate c[ f o f este continuI.
c) Da[i exemplu de fi.rncfie continu[ g : IR. -+ IR astfel incdt g o f s[ fie continul.
8. Fie f : IR. -+ IR. o func{ie continui cu proprietatea cL [(x): t(zx), oricare ar fr x e R. SI se arate c6:
cryete
, ,(+): "t(a),oricare
ar rt ae IR ei n e N; Ihfini
b) feste constantl.
9. Fie f : IR.+lR.ofuncfiecontinuicuproprietateacd f(r): f(x'),oricare arfrx e IR. Sisearatec6: pentru

f
(r+): f(a), oricare arfrae IR gi n e N; valoar
") Ram,
b) f este constantii.
t(E)=
10. Fie f : IR +R otuncfiecontinu[cuproprietateuce 1(*+1): f(r),oricare arfrxe R gin e N*. S[ t mult
\ n)
arate cd:- fund
a) f(x + q): t@), oricare n frx e IR 9i q e Q;
de urr
b) f este constantii. Teore
11. Fie f, g : lR + IR funcfii continue cu proprietatea c[ f(r) : g(x), oricare ar fr x e Q. Aretafi cd t: g.
12. Fie f : IR. -+ IR. o funcfie cu proprietatea c[ f(x + y): f(x) + f(y), oricare ar fr x,y e ]R.. SI se arate c[ If are
Deno
f este continul in origine, atunci f este continu[ pe R.
multrr
13. Fie f : iR -+ R. o funclie cu proprietatea cd f(x + y): f(x) + f(y), oricare ar fr x,y e IR. S[ se arate c[:
intrea
a) f(- r) : f(r), oricare ar fi x e IR; (=)-l
: nt[), oricare ar fi n e N;
b) f(r) Jun i

, t(;) : ! Kr),oricare arn n e N*; Dacl

Pentn
d) (x) :.rf(l), oricare ar fi r e Q;
e) Daci f este continui, atunci exist[ a e ]R astfel incdt t@): *, oricare ar fi x e IR.. I<ir
arati
14. Fie f : IR. -+ IR. o funcfie cu proprietatea c[ f(x + y): t@)t!), oricare ar fi x,y e IR. propr
a) SI se arate c[ f este identic nul[ sau f este strict pozitivi. Ie(
b) Dac[ f > 0, ar[tafic[func{iag:lno f areproprietateag(x +y):S(r)+ gO),V r,.y € IR 9i deducefictr t(J),,
existii a > 0 cu t(x) :a', V.r e IR.
Agadr
fm, il
15.SAsedeterminetuncfiilecontinuef:lR-+Rcuf(0):09if(x)-r(;) :.r,oricarearfixelR. (e).
a,b e
x e IR, atunci Notitu
16. Sese arate cddacd f : IR.-+lR.estecontinu[gi areproprietatea tQx)+ f(3r): 5x,Y
Evidt
t(x):*, Vx e IR.
deoar
17. SA se determine funcfiile continue /: [0,o) -+ IR cu proprietatea: intre
t(z')= f (3"), vx e IR. propr
Darb,
Darb
 PROPRIETATEA LUI DARBOUX, EXISTENTA
SOLUTIILOR UNOR ECUATII, SEMNUL UNEI
FUNCTII CONTINUE
O proprietate remarcabil[ pe care o au funcfiile continue definite pe un interval, util[ in rezolvarea
& ecualii sau inecualii, este aga-numita proprietate a lui Darboux sau proprietate a valorilor intermediare.
Dacd a, D, c sunt numere reale spunem cd c este tntre a Si b dacd c aparline intervalului inchis cu
capetele a Si b.
Defini(ie
Fie 1c IR un interval qi f : 1+ IR o funcfie. Spunem cd funcfia I are proprietatea lui Darboux dacd
pentru oice a, b e I qi orice l" intre f(a) $i f(b), exist[ c intre a gi 6 astfel incdt ],:
f(c).
Geometric, aceasta inseamni c[ orice valoare ,,intermediar6" ], intre f(a) qi f(b) de pe axa OI este o
valoare a funcliei intr-un punct ,,intermediar" c intre a Si b, de pe axa OX.
ReamintimcIpentruofunclie [:D-+ lR giosubmullime Ee D notlm
t@): { f(r) l, e E} 9i numim aceastl mullime imaginea prin funcyia f
o muQimii E; cdnd E: D mullimea f(D) se numegte simpluimaginea
funcyiei f.
O caracteizare a funcliilor cu proprietatea lui Darboux este dati
de urm[torul rezultat:
Teoremi
Fie f : 1-+ IR. o func{ie (1c IR. intewal). Exist6 echivalenfa:
Ifare proprietatea lui Darboux] <+ [V J interval, J c I f(/) este interval].
=
Demonstralie.lnainte de a trece la demonstralia propriu-zis6, reamintim c[ un interval este o submullime a
mullimii IR, care din punct de vedere geometric se reprezint[ pe dreapta real6 printr-o mullime de tipul:
intreaga dreapt6, o semidreaptE, un segment sau un punct (adicd o mullime format6 ,,dintr-o singud bucati").
(=). Presupunem cI f are proprietatea lui Darboux gi ar[t[m c[ transformd orice interval intr-un interval. Fie
./un interval oarecare inclus in L
S[not6m m:inf f(4.R , M:sup f(/1 eR.
Daci f nu este constanti, avem m < M. Ardtdmmai intdi incluziunea (m, Mg f(4.
Pentru aceasta, fie l" e (m, M oarecare.
Daci am avealu < f(x), pentru orice x e J, ar insemna c6 l, este minorant pentru mullimea f(.,), deci
tr" < inf t(A: m, contrar faptului cd?'> m. Prin urmare, existi a e J astfel incdt X >
f(a). in mod analog se
aratd cd existd b e J astfel incdt f. < f(b). Rezulti cd l. este intre f(a) $i f(b). Deoarece funclia are
f
proprietatea lui Darboux, existi c intre a qi b, deci c e -( astfel inc6t l, :
f(c) gi de aici rentltd ),e f(.,|. Cum
?' e (m, lt{) afost arbitrar, rez;ultd incluziunea (m, M c f(4.ins[, deoarece m, M sunt marginile mullimii
f(/1, avem incluziunea f(A e lm, M.
Agadar, (m, M c f(4 clm, M. Deaici reniltlcdt KA esteunuldinintervalele(m,
M,l*, M,(m, M,
[m, M. Retinem ci mulfimea f(/) este un interval.
(e). Presupunem c5 Y J I, J intewal + f(4 este interval gi arltim cd f are proprietatea lui Darboux. Fie
=
a,b e I ei l" intre f(a) 9i f(b).
Not[m cu -/ intervalul inchis cu capetele a Si b, deci J g I.
Evident f.(a), t(b) € f(4. Cum f(/) este un interval, iar l. este intre f(a) $i f(6), deducem cd t" e [(J),
deoarece un interval conline o dati cu doui puncte gi orice punct dintre ele. inseamn[ c[ exista c e J, adicd, c
intre a gi 6, cu I : f(c). Teorema este demonstratl.
Rezultatul care unnetvl este foarte important gi ne aratd ci func]iile continue (pe un interval) au
proprietatea lui Darboux. Prin aceasta ne asigur6m de suficiente exemple de funcfii cu proprietatea lui
Darboux gi anume toate func{iile continue (pe un interval). in acelagi timp putem interpreta proprietatea lui
Darboux drept o condilie necesar[ (nu ins6 gi suficienti!) pentru continuitatea unei funcfii pe un interval.

137
 Teorem[ (Bolzano) <xriF
orice funclie continud [ : I -+ IR (l interval) are proprietatea lui Darboux. calculdr
Demonstralie. Fie a,b e 19i l. intre (a) $i f(D). Fixdnd ideile, si presupunem c[ a < b Si t@) < f(D), deci interval,
t@)<I<f(D).Dacil':t@)saul.:f(D)putemluac:arespectivc:bSiamg[situnc?ntreasibw"
proprietatea I:
f(c). Sd presupunem
acum c6 f(r) < I < f(D). Considerim :
{xlx e fa, bl, (x) < I}.
mullimeal
EvidentaeA,deciA*AsiAestemtrrginitii,fiindinclusiinintervalulfa,b).Existiatuncic:suple& ExERC]

ba mai mult, c e la, b).

Vom arlta cE X, : f(c), ceea ce inseamni c[ f are proprietatea lui Darboux. Pentru fiecare n e N*, numlrul
c--I nu este majorant pentru I (fiindcI c este cel mai mic majorant), ceea ce inseamnl ci exist[ an eA
n a,* 0.
ll
astfel incdt o,r"-;,adicd c-!<anlc.p1enrlt[ci lim o,: c gi cum a,e A,avem f(a,) < I, V n e Nt-
Hf(,
Trecdnd la limiti cdndn -+ co gi finand seama c6 f este continu[, oblinem f(c) < I. (l) punctel
Cum f(D) > ), 2 f(c), reniltl c * b, deci c < D. S[ consider[m atunci un qir
7elR,i
(b,), rg(c, b) 1g b,:c.Deoarece boeA,avem [(b,)>1., vn e N*. Trecdndlalimit[ cdndn-+ogi
""
lindnd seama cI f este continul, rez;ultJ f(c) > I. (2) 2. tui
Din (2) qi(2)renftn I: f(c). astl
Observayie. Reciproca teoremei precedente este fals6, mai precis existi funcfii care au proprietatea lui Solulie,
Darboux dar nu sunt continue. diferent
Un contraexemplu in acest sens il constituie functia f : IR. -+ R, dat6 prin: Deoare
-b<
fft):{t*+ ' dacb '*o ,cu ., e [- 1, 1] rixat. cela,
I a,daclx=0
Aceastl funcfie nu este continu[ in .ro: 0, fiindc[ nu are limitl in acest punct. Totugi funcfia arc 3. S[
proprietatea lui Darboux, ceea ce se justifici in felul urm[tor: fie -r s IR un interval oarecare. Dacd J e(0, *) Solulie
sau./c (- -,0), intrucdt restricfiile func{iei f la fiecare din aceste intervale sunt funcfii continue, deci frrncfii xz= 0,
cu proprietatea lui Darboux, rezultii cdt (A este interval; dac[ 0 e J, se aratli imediat (prin dublfl incluziune) Stabilil
egalitatea f(4: [- l, 1], deci f(/) este tot un interval. f(-3) =
Un corolar important al teoremei lui Bolzano este urmitoarea:
Propozi{ie. Considerim o funclie continu[ f :1-+ R. (/interval).
f(-1) =

1o Dacd in punctele a, b e l funcfia f ia valori de semne contrare, atunci f se anuleaza cel pulin o dat[ intre
aqib. f(l)::
2" {
Dacd funcfia f nu se antileazdpe intervalul ea men}ine sernn constant pe acest interval. f(3)
:
Demonstralie. 1o Lu[m ], 0 care este intre (a) $i f(D), prin urmare, deoarece are proprietatea lui f f(s):
Darboux, exist[ c intre a gi cu f(c) : ],: 0.
D f(7) =
2o Presupunem prin absurd cd f nu are semn constant pe 1, deci exist[ a, b e.lr astfel inc0t
f(a) gi f(D) au
f(c) : 0. Aceasta
semne contrare. Aplicdnd punctul 1", rcntltd cd existi c intre a Si b, deci c e d astfel tncdt
contrazice ipotezac[ fnu se anuleazipeL
Obsenalie. in propozilia precedentdipotezacl f este continu[ poate fi inlocuit[ cu ipoteza mai slabi c6
are proprietatea lui Darboux.
f
Dispunem de un algoritm simplu dea a stabili semnulfuncSiei continue definite pe un interval.
Dac[ avem funcfia continu[ [ : I + IR (1 interval) rezolvim mai intdi ecualia f(x) : 0; s[ zicem c[
aceasti ecuafie are doar un num[r finit de solufii (numite Si zerouri ale funcfiei
fl, fie aceste d xr< x2< ... <

138
 <xn; pe fiecare interval (xo, xo*r) funclia f are semn constant (fiindcl nu se anuleazL), care se obfine
calculflnd valoarea funcfiei intr-un punct convenabil din acest interval; acelagi lucru este valabil pentru
intervalul 1n (- @, Ir ) dacd xr> inf 1, respectiv pentru intervalul I f1(x,, o), dacl x, < sup .L
Pe scurt, refinem cd semnul uneifuncgii continue se obyine prin vulori.

EXERCITTI rezolvate

l. S[ se arate cE orice firnclie polinomiali de grad impar cu coeficienfi reali are cel pufin o riddcini reald.
fululie. Consider[m funclia polinomial[ asociatI:
{ : R -+ ]R, f(x) :a,xn +a,-rx"-1 +...+afi+ao, unde n e N* este impar, axt €t1 , ..., d,e IR' 9i
a,* 0. Fix6nd ideile, sd zicem cd a,) 0. Atunci
,t3g
(, : -@, deci existi cr e R. cu f(cr) < 0. La fel,
: oo, deci cu f(B) > 0. Deoarece funcfia continul f ia valori de semne contrare in
existi F e IR
1g f{D
punctele cr $i B, rezultl ci ea se antleazl intre cr gi B. Aqadar existi y intre o $i B, deci cu at6t mai mult
I € IR, astfel incdt f(y) : 0.

2. Ar6ta{i c[ orice funcfie continud f : fa, bl + la, b] are cel pufin un punct fix, adici existd c e fa, bl
astfel ca t@): c.
Solulie. Considerim funclia auxiliar6 g i la, bl + R., g(x) : f(x) - x, cate este o funcfie continu6, fiind
diferenfa a doui funclii continue.
Deoarece f(")> areniltdsia): t@)- a>0gi,inmodanalog,dinfaptulc[ f(b) 3brenlJtds(b): f(b)-
- b < 0. Aqadar, funcfia :continu[ g ia valori de semne contrare in punctele a qi b, prin urmare existl
c e la, Dl astfel incdt g(c) 0. Aceast6 egalitate este echivalentd cu t@\: c'

[E
3. S[sestabileasclsemnulfunc{iei f :lR.-+lR,definit6prin: /(x)=x(x+z)'z(x-2)(2'-16)arctg(x*6).
:
Soluyie. Funcfia f este continul pe IR (fiind o funcfie elementard), iar ecuafia f(r) 0 are soluliile xr: - 2,
E)

tr xz: 0, x3:2, xq: 4, xs: 6.

E) Stabilim semnul prin valori:

(t \
(-3) : - 3 . I . (-s)[;- t6 > 0, deci f > 0 pe (- *, - 2).
)arctelg)
(t \
f(-l) : - I . I . (_3) [, - )arcte?T)
t6 > 0, deci f > 0 pe (- 2, 0).

f(1) : I'
9' (-1)' (-14) arctg(-5) < 0, deci f <0pe (0, 2).
f(3):3 '25't '(-8) arctg(-3) >0, deci f >0pe (2,4).
f(5):5 .49'3 '16arctg(-l)<0, deci f<0pe (4,6)-
f(7) :7. 81' (128 - 16)arctg I >0, deci f >0pe (6, *).
Tabloul de semn al funcfiei f este redat mai jos:

139
 cEeercifii propse b)
cr€
1. Si se arate ctr urmltoarele funcfii au proprietatea lui Darboux:
12. Fi(
a) f : IR -+ IR, f(x) = sin.r b) f :R-+IR,
x+l
; f(x): x2+l' lat

Isinx *-u
v+n le'-l r(0 13. Fi(
c) f :lR-+lR, f(x): { x' ; d) f :R-+IR, f(x)= 1x ,
I t ,.r=o [x+1, x>o Dz

14. SE
2. S[ se arate c[ urmfltoarele funcfii nu au proprietatea lui Darboux:

a)f :R+rR, f(.r):{l,ilR,q, b)f :R+rR, f(.r):{,i,: i;3'

15. Fi,

pr
Its.xx*u;
^ (o.x<o
16. Fi
c) f :R-+lR, f(x): l;'0, x=0 d) f :R-+tR, f(x): lf _,^ i
[ lx'*-" c0

e) f : IR -+ IR, f(x) : 17. Fi

{;.',X'.H\O 18. si
3. Fie f : IR -+lR o func{ie cu proprietatea lui Darboux astfel incdt t'@) : 1, V r e IR.. Sl se arate cl f este
19. Fi
constantii.
u
4. Fie{ -Iintervale de numere reale gi f : I -+ J, g: J -+ IR func{ii cuproprietatea lui Darboux. Si se arate
ctr funcfia I o g: I + IR are proprietatea lui Darboux.

5. S[ se stabileasc[ semnul funcfiilor:

a) f(x)=(x-3)(2- -l), x e lR;

a) mt
b) f(x)=ln2 x-4, x e (0, m);
l
c) f(x)=xo -17x2 +16, x e IR. b)n
i
6. Sd se arate clecuafia x'+x'+mx-l =0 are o solufieinintervalul [- 1; l], oricare arfi z e IR..
c) m'

7. S[ se arate c[ ecuafia x3 + 3x -2 = 0 nu are toate solufiile intreg. :

8. S[ se arate cd ecuafia x' -gx' +23x -14 = 0 are trei solugii reale pozitive.

9. SE se arate c[ ecua{ia 2' =lx 13 are cel pufin trei solufii reale.

10. Demonstrali c[ urm[toarele funcfii sunt bijective:

a)f:R.+IR, f(x):x'+3x-l; b)f :R.+lR, f(x):x+e'; c)f:(0;o)+1R, f(x):x*lnr.

11. a) Da{i exemplu de functie crescitoare pe intervalele [0; 1) il [; 2] care nu este crescltoare pe lO;2).

140
 b) Demonstra[i cFt dac[ f este continu6 qi crescltoare pe intervalele t0; 1) 9i [1;2], atunci f este

crescdtoare pe [0; 2].

lui Darboux. S[ se arate cd dacd f are limite

12. Fie .I c IR un interval gi f : 1-r jR o funclie cu proprietatea

laterale intr-un punct .r0 el atunci f este continul in xo '

Fie f : 1-t lR o funclie monotonl. SE se arate c5 dac6 f(4 este un interval, atunci f are proprietatea lui

Darboux.

14. S5 se demonstreze cd o funclie injectivd f : I -+ iR. av6nd proprietatea lui Darboux este strict monotona'

15. Fie f : IR.+R cuproprietateacA f(f(x)):-x, oricare arfrx e R.. SisearatecE f esteinjectivlqinuare

proprietatea lui Darboux.

r6. Fie 1g IR un interval 9i f : 1-+ IR o funclie avdnd proprietatea lui Darboux. Si se atate cddacA I f I este

continui, atunci f este continuS.

t7. Fie f : [0; 1] + [0; 1] o funclie continuS. S[ se arate c6existd a el0;1]cuproprietatea t@)*
a: l-

18. SisearatecSnuexistSfuncliicontinue {:10; 1l -+ [0; 1] cuproprietateacdx € Qe {(-x) e Q'

19. Fie f : [0; 2] + lR o tunclie continua cu f(0) : !Q).SE se arate c5 existl u,v e 10;21 astfel incdt

u -v: I ti f(zr): f(v).

LE GATURA C ONTINUITATE_MARGINIRE
Defini(ie
O funclie t: D (elR.) -+ IR se numeqte:

a) mdrginitd superior dac6 imaginea sa f(D) : { f(r) | x e D} este o mullime mdrginitS superior, adicd existd

M e iR. astfel inc6t f.(i < M, Y x e D'

b) mdrginitd inferior dacl imaginea sa f(D) este o mullime mdrginitd inferior, adic[ existb m e ]R astfel

incdtf(x))m,YxeD.
c) mdrginitd dacd imaginea sa f(D) este o mullime mdrginitl. adicd existd m, M e IR astfel
incit m < tk) <

<M,VxeD.
Numerele sup f(D) : sup li inf f(D) : *I f(x) se numesc respectiv marginea superioard
f(x)
qi

murginea inferioard ate funcliei [ : D + lR; in general, aceste numere aparlin mullimii IR .

in cazul unei funclii mSrginite, marginile sale sunt numere reale (finite).
Ddm mai intdi un reztltatpregdtitor, important 9i in sine.
Lema Weierstrass-Bolzano
pentru o mullime infinita gi marginitd existd cel pulin un punct de acumulare (adic6: D infinitd qi

mdrginiti * D'* A).

t4t
Demonstralie.Fiea:inf D, D:sup D,cua,b elR,a<b.Demonstrlmciexistidou6giruri (o,),rr,(b,
de numere reale cu proprietifile:

lo anlan*r<b*t<bn, Vn eN*; 2o b,-a,:#, vn e N*;

3o intervalulla,, b,] confine o infinitate de puncte din D, V n e N*.

Construcfia acestor giruri se face recursiv (prin induc{ie). Pentru ft: l,lulm a,: ct, br: b.DacL oo, bn
fost conctruite, vom construi a,+1, in felul urm[tor: impdrfim intervalul la,, bn] in dou6 intervale
bn+t
gi deoarece lan, b,l confine o infinitate de puncte din D reniltd c[ unul din intervalele obfinute are
asemenea o infinitate de puncte din D; notim acest interval cu I a,*, , b,*r7 gi astfel le-am construit pe a,u
b,*, . Proprieteflle 1", 2o, 3" se verific[ rapid.
Din l" rezultd ci girul (o,),r, este crescltor gi mdrginit, iar girul (b,),r, este descrescdtor gi mirginit, deci
aceste qiruri sunt convergente. c)1
Din 2o reniltl c[ limitele acestor doul giruri sunt egale gi fie .ro valoarea lor comun6.
Din3o ren;Jtdclmulfimea Dila,, b,] esteinfinitl,deciexistl a,e Vn e N*-Dllan, b,f,cnan* xo, 2. Fie
Cum a,Scr,( b,,rentltidinteoremacleqteluice lig dn:xo.Agadar xo estelimitaunuiqir (cr,),r,gD\
ner
\ { xo }, ceea ce inseamni cd xo e D'.
Rezultatul urmfltor este foarte important Si realizeazd leg[tura dintre funcfiile continue gi funcliile 3. Fie
mirginite.
1. Fie
Teorema lui Weierstrass
DacI f : fa, bl -> IR este o funclie continui, atunci funclia f este m6rginit6 gi existd r', x" e la, bl 5. Se
astfel incdt
sol
f(I) :,iilEr f(r) qi f(x') :,sup, f(-r)

(o funclie continud pe un interval compact este mdrginitl qi iqi atinge marginile).

6. Fi(

Demonstralie.I) Ariltim c[ funcfia f este m[rginiti. 7. a)

Presupunem prin absurd ci f este nemlrginit6 gi atunci pentru oice n e N* exist[ a"ne fa, b] astfel incdt:
ne
lf(o,)l> n. Multimea {o,, In e N*} este infinitE 9i m[rginitI, deci conform lemei Weierstarss-Bolzano,
admiteunpunctdeacumulare ro gievident xoefa, b].Altfelspus,exist[unsubqir (o*)o_, allui (o,),-, b)
cu cru* *xo, Y ft e N* gi astfel incdt lim d,r:xo. Din (1) uro"- lf(o*)l> no, de unde reniltd cL

|5g lf{o,-)l: *. Prin urmare, findnd seama ci f este continu[, avem: lf(ro)l:ltt1g o,*)l: 8. Fi
: I g f(o* ) l:19 I {(o,- ) l: *, contradic{ie.
ol
II) Arit6m cI funcfia f iqi atinge marginile. 6

Sinotdm m: i1tf. f(x)SiM: sup f(-r).

xela.bl xefu,bl 9. Fi
Presupunem prin absurd cE marginea inferioarl lz nu este atins6, ceea ce inseamnl cA f(x) ) m, Y x e la, bl.
10. D
Atunci putem defini func{ia g : la,6l -+ lR, g@: care este o funcfie continuE. Conform cu I)
flh, sE

func{ia g este mlrginit[, deci existS ]" > 0 astfel incdt g(x) S ],, V x e la, bl. Aceastii inegalitate se scrie
ll
m -, ) 2 m*t, o x e fa,Dl. Rezulti cd m +l- este un minorant pentru mullimea t([a, b)),
f(x.l -

142
 mai mare decdt m: inf f([a 6]), contradiclie cu faptul cE m este cel mai mare minorant al acestei mullimi.
)"=
Analog se arati cL dacd marginea superioari nu este atins6, se ajunge la o contradicfie. Agadar aceste margini
se ating (sunt valori ale funcfiei) , adicd existE .r ', x" e
fa, 6] astfel incdt m : M: t@) si t@\.

an
qfunciln prorye
ple
dc
1. SI se arate c[ urmltoarele funcfii sunt mirginite:
hI ,

a) f : [0, 1] -+ [0, 1], f(x):x; b) f : R. -+ IR, f(r): sinx;

ecl
c)f :lR-+lR, f(x):arctgx; d)f :R-+lR, f(x):1*1
x'+l
.

2- Fie f : (0, *) -+ (0, co), f(x) : l. tn se arate ci f este m6rginit6 pe orice interval mirginit dar este
x
nemirginit5 pe (0, o).

3. Fie f : IR -+lR o funcliecontinudav6ndlimite finite cdtre*@ $i-oo. S[se aratec6" f estemdrginitd.

4. Fie f : [0, l] -+ (0, 1) o funcfie su{ectivl. s[ se arate cE f este discontinu[.

5. Se consideri o funcfie f : IR. + IR. continul gi mlrginiti. SI se arate cd ecualia f(x) : x are celpulin o

solufie real6.

6- Fie f : lR' -+ IR. o funcfie continu[. Dac[ ecua]ia f(x) = x3 nu are solulii rcale, ardta[i cd f este nemirginit[.

7. a) Fie a< b numere reale gi funclia t: (a, D) -+ JR., f1r): -l*+.

t a-x b-x Si se arute cd f este

o, nemirginitl inferior gi superior.

{ b) Fie g: la, bl-+ IR o funcfie continuI. SI se arate cE existE c e (a, D) astfel ca f(x) - 1 *=L.
5 a-c b-c
8. Fie f :lR.+IR.ofuncfiecontinulcuproprietateacd lim f(x):rr- "f(')=0.56se aratecdfunctia
,-)-@ X X

g: f + le este surjectivS.

9. Fie l" e R, l, > e. SE se arate c[ ecuafia e" =]vx are cel pulin dou[ r6d6cini reale.

10. Daci funcliile ,/, g -+ IR au proprietatea cil/este continuS, g este monotonl qi

: IR
,f(x) = g(x), Vx e e,
s[ se arate cL f = g.

143
 Trsrp DE EvALUARE

Testul I

t. Si se afle valorile reale ale numerelor a gi D pentru care fi.rnclia f : IR -+ IR.,

,r--r-r,*+b,
(r) : xell,2]
",'r\\:;:i)w(2,* continur pe
o Prob
l;, *) ".,"
IR.
S

interval) r

2. Fie numerele reale a < b. Sdse arate c[ ecuafia (xz +l)(x - b) + (ro +2)(x-a) = 0 are cel pulin o solufie
problema
in intervalul (a, b). mina o dr
determint
3. S[ se arate c[ func{ia f : IR + R, f(x) : x sin x, este nem[rginitii pe IR.
,pozilie I
MqpenL(
[1.",- 1 v+(r determini
4. Slsearatec6funcfiaf :lR+1R., f(x):{r ""r'*-" areproprietatealuiDarbouxpentruoricc acesteia. l

[ " , r=o )
:
aelR.
Atunci, p
5. +iR fiind limi
Fie f :lR continul, astfel incdt "f(Lx)= f(x), VxelR, unde ],>1 este fixat. Si se arate cLf ests
funcfie constantI. exist[ tar

limit[ est
Testul 2
o Prot
(
1. Fie z e N arbitrar. S[ se arate c[ ecuafia sinx = cos'.r are o infinitate de solufii. rectilinie.
Migcarea
2. S[ se determine funcfiile continue f : (0, o) + IR cu proprietatea: tntr-un m
Pentru ac
t@): f(x) + f(y), oricare ar fi x,y e (0, o). Pe interv

mobilulu
3. S[ se studieze semnul funcfiei f : (0, oo) -+ IR., f(x): (x - l) .lnx.
4. Fief:lR+lRofuncfiecuproprietateacif(x)€Q<+f(x+l)EQ.SAsearatecifarecelpufinun fiind toca

punct de discontinuitate.

Fie f :l0,2nl-+lR. o funcfie continul cuproprietateacd f(0)=f(2n). S[ se arate clexistl ce[O,n]

astfel incdt .f (c)= f (n+c).
Determinafi punctul c in cazlul funcfiei -f (x\ = sin x - cos x.
I
Definifie

a) Func{i
 PROBLEME CARE AU CONDUS LA
CONCEPTUL DE DERIVATA
o Problema tangentei la o curbi (Leibniz)
SI considerim o funclie continui f : 1 + R (1 fiind un
interval) gi un punct fixat Ms(x* f(xo )) pe graficul s6u. Se pune
problema definirii tangentei in Ms la graficul funcliei f. A deter-
mina o dreapt6 ce trece prinh-un punct fixat este echivalent cu a
determina panta dreptei respective. Gdndim tangenta in Ms ca o
-pozilie limite" a unei secante MsM care se ,,rotegte,, in jurul lui
Mopdnd ce puncful Mse,,suprapune" peste punctul fix Ms.
$tim sI
determinlm panta unei drepte c6nd cunoaqtem dou6 puncte ale
acesteia. Prin urmare panta secantei MsM este raportul
!u*!uo _f@\-f(xr).
xu - xuo x- xo
Atunci, panta tangentei in Ms la graficul funcfiei f se definegte ca
fiind limita acestui raport cdnd x 9 ro . prin urmare vom spune c[

exist[ tangenta in Msla graficul funcliei t^f(x)-f(xr)

f dacl 9i numai dacd exist[ limita r+,0 qi aceastl
_ X Xo
limit6 este tocmai panta tangentei. Daci limita este infinit[, tangenta are direcfia axei Oy.

o Problema vitezei unui mobil (Newton)

considerlm un mobil M ce se miqc[ neuniform pe o traiectorie
-ta\
rectilinie. Fie s(r) spaliul parcurs de mobil pdndla momentul de timp /.
" "
Migcareafiindneuniformd,sepuneproblemadefiniriivitezeimobiluluiffi
intr-unmomentfixattn.
Pentru aceasta sr consider6m un moment t foarte apropiat de 16, cu r >re. o+
t'r ilfin
Pe intervalul de timp [16, l] migcarea poate fi ,,aproximat6" cu o migcare uniformd qi atunci vitezamedie
a
mobilului pe acest interval este raportuf t0)-{(rt)
. Vom defini atunc i viteza mobilului la momentul ts ca
t-to
fiind tocmai limita acestui raport cdnd t) /e, adicd:
t+to
li1;1 9L*d dac[ aceast6 limitd existd gi este finiti.
t _ to

DERTVABTLTTATEA UNEr FUNCTTT iNrn-ux

PUNCT, PE O MULTIME, FUNCTIA DERIVATA
Reamintim cd pentru o mullime D c iR notln cu D'mullimea punctelor de acumulare.
Definifie. Fie f : D -+ IR. o funclie gi xo e D n D,.Spunem c6:

a) Funcfia f are derivatd tn punctul xo dacd,exista limita lim f@) - "f(xo)

,+x0 x-xo
t45
Aceastl limita se noteazd f'( ro ) gi se numeqte derivata funcgiei f in punctul .ro .

f (x) - "f (x')

b) Func{ia { este derivabild tn punctul xo dacdexisti 9i este finitii limita ,r^ .
x+xo x - xo uti
Este bine sI remarclm cI existenla limitei din definifia de mai sus reprezintl o problem6, a)

aceast[ limiti,,con{ine" nedeterminareu }.

0
SU refinem, de asemenea, faptul cI in aceasti definilie xo este c)
punct in care funcfia f este definitl gi in acelagi timp este un punct de acumulare pentru domeniul de defi
al acestei func{ii.
e)

Exrupr-n
xo:l gi xo:0. A 2. S5
1. Pentru funclia f :lR+lR, f(r):Vi, si cercetlm existenfa derivatei in punctele
a)

t \-'' ;;
f,6):lim f@)-f(l):ri- f S-l:fi-
. :1, -l
;i
.r-1 x-t ;';;1i,;_r;({7*{tr*f) 3'
c)

f,(o) :lim
f @)- (o):t* €:lim l:
"f *.
x+0 .f 0 x+0 X x+0 |i
- X2

Prin urmare in punctul xr: I funcfia f este derivabil[, iar in punctul xo: 0 frrncfia are derivata egall
cu o (deci nu este derivabill!).
excep!
1.1
dacd x * 0
derivat

2. Funclia f : lR -+ lR, f(x) =]"t';' rr are derivat[ in punctul ro: 0 (deci, cu atAt tng,
Propor
L 0 , dac[ x=0
.l constar

mult, nu este nici derivabil[!), deoarece: ,rrn 'f(x)-.f(0):6rr "*o::limrirrl li aceast[ limiti nu Demon
r+0 X -0x+0 X r+0 X
exist[.
Propo:
No{iunea ,,locali" de funclie derivabil[ intr-un punct se extinde la nofiunea ,,global[" de func1ie
derivabili pe o mullime. Caz;ul cel mai frecvent este acela al unei funcfii definite pe un interval sau pe o fiir
reuniune de intervale disjuncte. Pentru un asemenea domeniu de definilie D toate punctele sale sunt gi puncte
de acumulare, adicl D nD': D. Sct
Defini{ie
2o Fu
Fie f : D -+ IR o funcfie. Spunem cE funcfia f este derivabildpe o muQimeA e D OD'dac6 este
fin
derivabild in fiecare punct xo e l.
in particular, cdndA: D, spunem mai simplu ci funcfia I este derivabild. Scr
Definifie
Fie f : D -+ IR. $iDr : {x, e DnO'l f este derivabilSinpunctul ro }.
3" Fr

Func{ia t' : D, -+ IR care asociazd fiec[rui punct xo e D1 numlru] real f'(xo ) se numegte derivatafuncliei f, de:

iar domeniul de definilie D1 al funcliei f' se mai numegte domeniul de derivabilinle al funcfiei f.
Observagii. 1o Efectudnd substitulia t : x -xo, derivata funcfiei f ?n punctul xo se mai poate scrie: Scr

f'(xo):li*MTM 4o Fr
Vom folosi frecvent aceast[ scriere, in care limita se calculeazi in origine.
2o Trebuie s[ facem distincfie intre nofiunea de derivatd a unei funclii tntr-un punct (care este un numir din
t'
R ) gi noliun ea de derivatd a unei funclii (care este o funclie). Scr

146
 E^fercilii ?rorye
l. Utilizend definilia, ardtati ci urmitoarele func1ii f : IR. -+ R sunt derivabile in punctele indicate:
r--r a) (x): xo ;
in xo: | b) f(r): Vi in xn: - 1 ,

4
c) (x) : 2* in ro:3 ; d) f(r) : sin2xin xo:
l*
[ ;

lIx'sin-.
r.l x+0^ ( 2

e) t(x): J x rn.r,:u; fl f(x) = )*','*'q, ^ in xo:0. u

I o ,x=o l-x"xelR\Q
:. SE se arate cd urmbtoarele funcfii sunt derivabile in origine:
a) f : IR -+lR, f(-r;:rlrl; b) f : lR +lR, f(x):lrlrirr;
c) f :lR.-+lR,cuproprietateaca lf("r)- I l<x2, Vx e IR.

DERIVATELE FUNCTIILOR UZU ALE

Vom vedea acum cI funcfiile vzuale au derivatS in toate punctele in care sunt definite gi, cu c6teva
:xcepfii, sunt chiar derivabile pe tot domeniul de defini1ie. in cantl tuturor acestor firnc{ii vom determina
Jerivatele lor. Cind vom calcula derivata in fiecare punct, vom face apel la limitele remarcabile de funclii.

Propozifie. Func{ia constantd f : IR. + iR, f(x) : c (c e IR.) este derivabilS, iar derivata sa este funclia
:onstantd nulS f' : iR. + IR, f'(x):0. Mai simplu, scriem c':0 .

Demonstralie.infiecarcpunct .r0 elR.avem: f'(xo) *rr^ f(x)-f@):lim c-c :0.

r+r0 x-xa x4xo x
- xo
Propozifie. 1o Funclia putere cu exponent natural f : IR. -+ R, f(x) : x' (n e N) este derivabilS, derivata sa
fiind funclia f' : IR. -+ lR, f'(x) : nx"-t .

Scriem: ("')' =nx'-t (n e N*, x e 1R).

2o Funclia putere cu exponent intreg f : R \ {0} -+ R, f(x) : x' (m e Z, m < 0) este derivabilS, derivata sa

fiind funclia f' : IR. \ {0} -+ iR, f'(x) : mx'-' .

Scriem: (x^)' =**'-' lm e Z, x e IR.\ t0)).

3o Funclia radical f : D +R, Kn:d; (n eN, n>2, D: IR. pentru n impar,D : [0, oo) pentru n par) este

derivabilipeD\ {0},av6ndderivata f':D\ {0} -+lR, f'(r) : xo:0arederivata*oo.

-#,iarin
nlx
, _.t
Scriem: (Vx)=--=I (rze N.
__
n>2.xeD\{0}).
n 1l x'-'
4o Funclia putere cu exponent oarecare f : (0, oo) -+ IR, f(x):;r" (cr e 1R.) este derivabilS, av6nd derivata

f' : (0, co) -+ IR, f'(x): cr;o-'.

Scriem: (ro)r-..r4-r (cr e R, x >o).

147
Demonstralie.l" infiecare xo e lR. avem:

: : 6r, I1-'J- yrn (x- xo)(x'-t + x'-'xo + "'+ m;-' + 4t) = *t-,
f'( xo ) $ 4{@
x+xoX-XO x-+xo X-XO
= ,+ro
X-XO
.
lo
2" in fiecare xo e IR \ {0} avem, dacinotiim fr: -fi,cu n e N*: lim
,-$
l1
f (x)- f (x) :li* *'
*t : lim x" -'t
f,(ro ) -rr^ - t)xo x xo x"xt : -*t-t mxt-,
#: -nx-n-t:
.
x+xO x-xo l)16
X _
- XO

3o in fiecare xo e D\ {0}, avem: f'(xo ): lim f @)- f

(x): rrr, J:-6-:
Jro x- xo ,*" (iE)' _(4f,-I I)emon

: lim I 2
,-" (*l; _ <li \l*l' :lim
n
,-+0
-
in punctul ro: 0 avem f'(0) :1g3 +
3#:IS 9:m #:+= co, unde am finut seama
hopoz
r'-r>0(clcidacdn esteimpar, atuncin - 1 estepardeci r'-')0, iardac6nestepar, atunciD: [0,0o) Scriem
,>0).
Demon

4o in fiecare ro ) 0 avem: f'(xo ) :l,lj$ :m h*C=r,* 't('.*)" -x[ :

:lim -
,-+0
[,*a)" -,
:,f +-.*: .o. l= 0r;..
xo ,r
. 1,,$
'ro
Propoz
n
Obsemalii.l. Toate cele patru formule de derivare din aceastli propozifie pot fi relinute intr-una singuri gi
definif;r
anume (r")'=Go-!,cumenliuneacdludndperind cL:n €N*,respectivcf,: m eZ,m<Igiinfinec
(
::,1

n e N, n > 2 gi modificdnd corespunzitor domeniile de definifie, se oblin gi celelalte. I

(.
xeD
n
2. Punctul 3o al propozi{iei precedonte arati cE exist[ funcfii elementare care nu sunt derivabile pe tot
Demoru
domeniul de defini{ie, de exemplu funcfia radical. Agadar, aici nu se int6mpl6 ca la continuitate, unde am
vdant cd toate funcfiile elementare sunt continue pe tot domeniul de defini1ie.
) =lim -t(
Propozifie. Funclia exponenfialS : IR f
R, t@):a. (a > 0, a*1) este derivabili, avdnd derivata t+0
f':lR-)lR, t'(x):a'ln a.Scriem (o')'=a"lna (a>0,a*l,xelR).inparticular,cdnd a:e avem: Propozl
(e')'=e' (x e IR).
defini,tir
Demonstralie. in fiecare punct xo e IR. avem:

+! =\ig 4?
(xeD=
f,( xo ) =\iX l@+frn =ri# : a". tna .
Demoru
Propozifie. Funcfia logaritmicd f : (0, oo) -+ IR., f(x) :logo x (a> 0, a * l) este derivabild, avdnd derivata
=lim -
f':(0,0o)-+lR, f(r):;!.Scriem: (log,x)':
- ,' (o>0, a+1, x>0).inparticular, cdnda:eayem: ,+0 ,S
xlna xlna
I
([n-r)'=' (x>0).
x

148
 )emonstralie.Pentrufiecare xo>0avem: f'(xo):l,r$ f@o+tl-f(x):*log(xo+0-lo&xo-

r"g,f,.l) r"[r*1) 0,1.,.1)

t)0 t t+$ tlna -li t
l1.a xo \ha
4
Propozifie. Funclia sinus f : iR. -+ R, f(x) : sin x este derivabild, avdnd derivata f' : IR -+ IR, f'(r) : cos.r.
Scriem (sinx)'=cosr (x e iR.).

Demonstralie.infrecarc xo e lR avem: f'(xnu') :t^ f

(xo+t)- f (x) sin(xo +r)-sin'xo
r+o t
-rr*
',;o
t
-

,
Propozifie.Funcliacosinusf:lR.-+lR.,f(x):cosrestederivabilS,avAndderivataf':lR.-+lR,f(r):-sinx.
Scriem: (cosx)'=-sinx (x e R).
Demonstralie.infrecare xo e :1i^f,Gt-|t):J-&)--rrr, cos(xo+r)-cosxo-
IR avem: f'(xn)
v' ,+0 y t+0 t

.. -2sin1,,,[*.i) , .i,f .( r)
=1g -i,S ; s,n[xo .
-_|-l-:: ;)=-sinx,.
,
Propozi{ie. Func{ia tangenta f : R \ {rrO *r:lf .Z}-R, f(x) : tg xeste derivabild pe domeniul sau de
t

definilie D, avdnd derivata f' : D -) lR, f'G):-+: I + tg2 r. Scriern: (tg x1'=J_ =l+tg2x
cos- x cos" x
o -r\)
:1i^ I@t!-2:J@)-:1i,, tg(ro + r) - tg xo
Demonstralie. Pentru xo e D avem: f'( xo ) r+0 t t+0 t
-
,. sinl I 1

xn -
.: = rii-u ---------:- = r _r t-D
g-.L^
--o '
r+o I ggg(vo + /) cos xo cos'
Propozi{ie. Func{ia cotangentd f : R. \ {knlk e Z} -+ jR, f(x) : ctg x esre derivabild pe domeniul sdu de

definilie D,avdnd,derivata f' : D -+lR. f'(r):-.+= -(l+ctg2x;. Scriem: (crgx)'=-

- .+=-(l+ctg2x)
sln-x sln"x
(x e D:
-: IR \ {kn ltt = 21.
ctg(rr+l)-ctgxo-
Demonstralie.Pentru xoeDavem: f'(xo):rr^"f(xo+t)-f(x)-r'-
,+0 t t+0 t
*sin/
r+o I sin(ro + r) sin ro
= -+-=-(1+
sin2 -rn
ctg2xo) .
Propozifie. Funcfia arcsinus f : [- 1, l] -+ lR, f(r) : arcsin x este derivabill pe (- 1, l) avdnd deri

f' : (- 1, 1) -+ IR, f'(r) :+, iar in punctele xo: - 1 gi xo: 1 are derivata * co. Scr
...ll
- x'
I
(arcsin.r)' (- I <.r < l).
"ll_ x,
Dernonstralie. in fiecare ,o e (- 1, 1), folosind identitatea obfinutl intr-o teoremi de calculare a limi
valabil[ pentru x ,,apropiaf' de xo , putem scrie:
:-lir
f(x)-"f(n): arcsinx-arcsinxo ,.rio(rffi-rrd-r') x-
f,(xn- ) :rr^
r+r0
,r,,
x+rb
: rr* Obset
x-xo x - xo r--)rs x- xo
expor
_,._ *"rin(rr[-ro'-r'.,/i-r') .*Jd -*oJt4:1 .lim ,rlt4, -*o'lt4
defini
_
;5il *rlv*l-*r$4 x-xo r+& x-xo arcco

.r'(t - xi )- r3 (t - r') (r-xo)(.r+xo) 2*o_l gale t

= ,,* - ,.-
- r+ro
'-* (r-ro)(rJr-r; *roJt-*') (x-xo)(x.E* *,Jta) 2x0,fi xl-dT
.TE
arcsinx-arcsinI :rr,, uttt'n"J:rr* -u""o":
[npunctul .ro: I avem: f'(1):lim
r+l X-l r+l X-t x+r X-l

'
..
-arcsin
UUI "lL= .. *"rir.,E ruu
Jl-,C lllrl
:-+r-(1 - x) r+r ,!l_ ,, 1- x x+r

Asemlnltor se obline f'(-l): -.

Propozifie. Funclia arccosinus f :: [- l, 1] +
eR, {(x) : arccos x este derivabild pe (- 1, 1) avdnd
IR, f(x) av6nd derivata

f': (- 1, l) -+ IR, f'(x) : -+,

-
iar in punctele I gi xo: I are derivata -c-. Scriem:
-
r/1- x'
.t
(arccosx)' (- I <r< l).
ll- x'
Demonstralie. in orice ro c (- 1, 1), avem:

r'(xo ) :rq *T#* :g

W:rq ffi : - g(xo)
unde g : (- 1, 1) -+ IR, g(r) : arcsin.r. findnd searna de propozilia precedent[, pentru ,o € (- 1, 1) rezulE
1

f'(xo) ,iarpentru ro:t lrenlJt[ f'(xo):-@.

- *6
'lr
Propozi{ie. Func{ia arctangentb f : IR. -+ R, f(r): arctgx este derivabil[, avdnd derivata f'@:#.
Scriem: (arctgx)' =# (,r e R.).

Demonstrafie. findnd cont de o teoremi de calculare a limitelor, valabili pentru x ,,apropiat" de xo, avem in
x- x^ x- x^
fiecare punct xo e IR: f'(xo ):,lgn
arctgx-arctgxo : rr_
uttt9,
*d:16 *t'8ifr. l _ l
x-xo x-+xo x-xo r+ro x-xo l+xxo l+xfi
l+xxo

150
Propozifie. Funcfia arccotangentn f : IR -+ IR, f(x) : arcctg x este derivabild, av6nd derivata f'(r) : - #
Scriem: (arcctg *)' = -i . (x e IR).

rrr0 x_xo x+ro x*xo

: - lim arctgx' - arctgx : -:- ,unde pentru ultima egalitate am folosit propozifia precedentl.
'rro x-xo l+.xo
Observayie. Din propoziliile anterioare rezult[ ci
toate funcliile uzuale considerate (puteri, radicali,
exponenfiale, logaritmice, trigonometrice directe gi inverse) au derivath in toate punctele in care sunt
definite. Unele dintre ele nu sunt insfl derivabile pe tot domeniul de definilie (radicalul, arcsinusul gi
arccosinusul).
Redim actm tabloul formulelor uzuale de derivare si malfimea valorilor argumentulai pentru
care ele sunt adevdrate (domeniul de derivabilitate al funcfiilor care se deriveazd).

Formula de derivare Carui particulare

Mul{imea valorilor lui r pe
care este adevdratd
':0 (c e R) IR

(x")' = nxn-' (n € N*) R

(x')'=mx'-t (m e Z,m <o) R\ {0}
(*")'= cr"r"-l (cr e IR)
R\ {0}, nimpar
(d;)' =# (neN, r>2)
(0, o), n par
/0- oo)
(a')' = a* 'lna (a > 0, a * l) (e')'=e' R
I (0, *)
flogx;'=,l-
xlna
(a>0, a+l) (ln.r)'=
x
sin x)' : cos'r R
COS X)' = - Sin X ]R

tgx)' :--\- =l+tg2x

cos-
I

-r
mr
{rzr
.$|.2}
ctgx)':-, li = -(l + ctg2x) R\{ftnlt .Z1
sln- x

(arcsinx)'=# (- 1, r)

(- l)
(arccosr)'= -# 1,

'.arctg x)':#o IR

arcctg ,)': -# IR

151
 E4ercipii propse b) Funcl

exis
l. Calculali derivata funcliei f in punctul xo , ca valoare a func{iei derivate in acest punct, pentru
din func{iile gi punctele specificate:
a)(x):i?o'o6ixo:li b) f(x) : Uli ; xo : t6; c) f(x): lff; xo :- 1 ;
fun'
Deri
d) f(r): logrx i xo : logre ; e) f(x): sinx ; xo : !! D f(r):cosr ; xo:-!6' ',
3'
1

f;(0)=
e) f(x):tsx; -r:ry; h) f(x):arcsin *; *o:
i; Teorem
i) (x): arccos x i xo : -+ , j) f(x): arctg *; ,o : echivalr
1. 1' [f ar
2o [f es

LEGATURA CONTINUITATE _ DERIVABILITATE,

DERIVATE LATERALE
Ardtiim acum cI derivabilitatea este o proprietate ,,mai tare" decdt continuitatea, in sensul c[ o 1. SA
implic[ pe aceasta din urm6. Altfel spus, continuitatea este o condilie necesar[ pentru derivabilitate, nu insi a)
gi suficienti.
Teoremtr. O funcfie derivabil[ intr-un punct (respectiv pe o mullime) este continui in acel punct (respectiv c)
pe acea mullime).
Demonstralie. Este suficient si stabilim proprietatea local, adicd intr-un singur punct. SI presupunem d)
cE
funcfia f : D -+ IR. este derivabilS in punctul xo e D gi si arlt6m cd
ea este continu[ in acest punct. Este clar c[ xo este punct de acumulare pentru mul,timea D, iar din ipotezl e)

qtim cI existi gi este finiti limita: t'(xr;: lim f @)- f

(x)
.
rro X_Xo

Arunci: limf(.r)
r+Io
=fiIn(It!!x)-.(x-ro)*,f(ro)l:
r+ro\ X-XO - f,(xo).0 + f(xo): f(xo), ceea ce arat[ cr 0
)
funcfia f este continu[ in punctul xo .
Observafii. 1. Reciproca acestei teoreme este fals6, dupi cum arati urmitorul contraexemplu. Funclia modul
s)
f : IR J R, f(x) : lxl este continul in xo: 0, dar nu este derivabil[ in acest punct. intr-adevlr:
4#:S ; - -"'r',+
ry:15 ; = l, prin unnare nu existr
m f(0).
2. Se

'r$
r<0 r<0
2.Dacd o funcfie are derivatl infiniti intr-un punct, ea nu este neaplrat continui in acel punct. De exemplq
^#a: a)

tuncfia f : [0, oo) -+ IR, , dacr x > 0

f(.r):{f c)
[-1, dacl x=0
are f'(0) : * e, dar este discontinui in origine. Fi

Defini{ie. Fie f : D -+ IR qi xo e D n D'. Spunem c[: d(

a) Funcfia f are derivatd la sfinga iz xo (respe ctiv este derivabild la $Anga tn x) dacl existi (respectiv Fi

exist[giestefinitd) limita f!(xo):,,* 'f(x)-'f(xo);aceast6 limit6senumeqte derivatalastAngaa d'

r+r0 X X^u
r(ro -

funcyiei f tn panctul xo .
 b) Funclia f are derivatd la dreapn iz xo (respectiv este derivabild la dreapta tn xo) dac6 exist[ (respectiv

existd qi este finitd) limita fitx, ) :]1i n#; aceasti limiti se numeqte derivata la dreapta a
x}x(t v

funcliei { tn puncrul xo .
Derivatele la stdnga qi la dreapta se mai.numesc derivate luterale.
Deexemplu,pentrufuncliaf:R.-+lR,f(x):lxl,amar[tatinainteaacesteidefrnifiica{(0):-1gi
f;(0): r.
findnd seama de caracterizarealimitelor cu ajutorul limitelor laterale oblinem imediat urm[toarea:
Teoremi. Fie f : D + IR. gi xo e D lt D', xo punct de acumulare atdt la stdnga c6t gi la dreapta. Existd
echivalenlele:
1o If are derivatl e [f are derivate laterale in xo gi acestea sunt egale];
in xo ]
2'If este derivabildin xo] <+ [f este derivabildlastAnga qi ladreaptaSi ,4 (xr)::fl@)].

Eqcrcifii propuse

o 1. Si se studieze derivabilitatea urmdtoarelor func1ii f : lR -+ IR in punctele indicate:

g lr- 1l in xo :1;
a) f(x): l,| in ro:o; f(r):
b)
ir c) f(x): lx'+ x'-x-il in 1 giin xo:l;

d) r(,) = in ro :o
{1:',;;; r

l"'-1, x<ln2
e) f(x) : 1 *' in xo:ln};
l_- x>h2
Iln4'
lT
I srn-r ^',x<-
:
f) ftx):
l_"^. , ,,loin
-4
xo
| ;

[-cos.x

(x): l, :o
e)
{J,: i;l ro

2. SI se determine valorile reale ale parametrilor a gi b astfel incdt urm6toarele flrnc,tii s[ fie derivabile pe IR:

a) r(x) = b) r(r):
{*:,uii'.r, {Xi;,','io ,

c) r(x) = d) f(r): xlx-a l+l"r-bl.

{Tf;,'J# '
Fie f :R +lR ofuncfieimpar[. Slsearate cddacd f estederivabililastdngain ro-0,atunci f este
derivabild in ro: 0.

Y Fie u, v: IR -+ IR doui tuncfii derivabile ei f : IR + R, f(x):{il;]; ;:ffire. se se arate ci f este

o derivabili in xo dacd qi numai daclu(xo): v(xo ) 9i a(xo ): v(xo ).

153
 OPERATII CU TUNCTII DERIVABILE,
REGULI DE DERIVARE (f)',
(,derh
Investigim acum comportarea derivabilitdlii fa{n de operafiile aritrnetice care se fac cu functn
nederi
(adunarea, sclderea, produsul, c0ful).
Demot
TeoremI.Fief,g:D-+R(DgD)qixoeD.Dacdfuncfiilef,gsuntderivabileinxp,respectivpeD,
atunci funclia f+g este derivabil[ in rq, respectiv pe D gi avem:
("f + g)'@)= f'(x)+ g'(xo) respectiv (f *g)'= .f'+ g' ({),
(derivata sumei este egald cu suma derivatelor).
Demonstralie. in punctul xo avem: : lim
r+I0
( lim U
f + g),( xo ) : xlxs
+ dk) - U + d@) -,,r, /(r) + g(r) -,f(xo) - g(xo) :
X-XO x-+xo X-Xo :f'(x,
d
rr^ f(x)- f(x)* 1,,,
g(x)-g(xo) :
- ,+x0 x-xo r+r0 x-xo f,(xo ) + g(xo ).
ExERr
Dac[ gi g sunt derivabile pe D, relalia precedenti se extinde pe toatd mullimea D, adicd (f+gXr) :
f
: f'(x) + g'(x),Y x e D, ceea ce aratl egalitatea de funcfii (f+g;':1'+g'. t. sr
Observalie. in aceleagi ipoteze arltdm analog c[ (f-g)'(xo): f'(xo) - g(ro), respectiv (f-g)' : t'- d xa

(derivata diferenlei este egald ca diferenla derivatelor).

Solulit
Teoreml. Fie f, g:D-+ IR (DcD) gi ro e D.Dacd funcfiile f,gsuntderivabilein 16,respectivpeD,
atunci funclia fg este derivabilI in D gi avem:
xe , respectiv pe
(f .d'@)= f'(x).g(xo) + f (x).g'(xr) respectiv ("f .d': f'.g+.f .g'
: lim
r+-l
(derivata produsalui a doud funclii este egald cu prima funcfie defivatd inmulfitd cu a doua nederivatd
plus primafanclie nederivatd inmuQitd cu a doua derivatd).
Demonstralie.Este suficient s[ arltlm doar prima egalitate, adic6 cea in punctul xo . Avem: ll. f"'t
(fg),(xo ) : lim Ud@) -
("fs)(x,)-,,- /(x)g(x) - /(xo)g(xo) :
r+,0 X-XO x+xo X-XO fo'(0)
:ty :nm f(r).*;3+]gXs(xo rrr,)_!^,: lateral
: f(xo)g(xo) + g(xo)f'(xo), unde am folosit 9i faptul .u ,lq f(x):f(xo); acest lucru rezulta din rrr. f1
continuitatea funcfiei f in punctul ro, care la rAndul s6u rezult[ din derivabilitatea aceste funcfii in xo .
are de
Consecinfi. in aceleagi ipoteze pentru funcfia f, daci 1, e IR., atunci funcfia l, f este derivabill in ro ,
respectiv pe D qi avem:
(?"f)'(x) =)"f'(x) respectiv (M)' :)"f'
2. Si

(o constantd multiplicativd ,,iese tnfa{a derivdrit'). f(

Demonstralie. Se ia g(x) : 2u in teorema precedent[ gi se fine seama c6 ],, 0. :
De asemenea, prin inducfie dnpd n renl/rtl" ugor urm[toarea: Solulir
Propozifie. Dacd f, fr,..., .f, sun funclii derivabile pe D, atunci produsul lor este o funcfie derivabill pe D Derivt
qi avem:
f'(r) =
( frfr' ...'
.f,)' = -fr' -fr.fr. .... .f, + frfr' fr. .... .f, + ...+ frfr-fr. .... .f,' .
Demonstrafia poate constitui o tem[ facil[ gi utill pentru elevi.
r Teoremtr.Fiefuncliile t,g:D -+iR (D r:_D),cug(.r)*0,V x eD gi xoe D.Dacd f gigsuntderivabilein
:667,
) xo, respectiv pe D, atunci / .rt" derivabilE in ro , respectiv pe D qi avem:
o
6

154
 f'(xr)s(x)- - f.(xr)s'(x) L\' =.fb -r.fs'
(.g,, '"' -
[/)'r*"1 respectiv (
g'(*) l.g/ g'
(,derivata cfrtului este egald cu numdrdtorul derivat inmuQit cu numitorul nedefivat minus numdrdtorul
tr nederivat tnmuQit cu numitoral derivat, supra numitorul la pdtraf').
Demonstralie. Stabilim doar egalitatea in puntul xo . Avem:
D,
, -,, [1)r,l-[1]r,.1
(g/' ' (g/' "' :6- f@)
g(x)-f(xo)
g(xo) :rr^ "f(x)s(x)-"f(x)g(x) :
[/)
g
rr"l=,r-
' "' r+ro x* xo r+'0 x*xo r+xo (.r-xo)g(x)g(-ro)
I /
:rr^ f (x)s@)- -f (x)s@)+.f (x)s@)- f (x)s@): [m s(r0x/(x)-/("r0)) _,,- ,f(roXg(x)-g(xo)) -
x+xo (r-xo)g(x)g(xo) x+,0 (x-xo)g(x)g(xo) r)16 (x-xo)g(.r)g(xo)

: f'(xt)s@) _f (*o=)g'(*) : f'(x)s@o\- f (x)g'(x), unde am folosit gi continuitatea tuncfiei g in punctul .x, .
s'(x) s'(xr) d@o)

ExERCITTI rezolvate
:
1. Si se studieze derivabilitatea funcliei f : IR. -+ IR, f(x) x'1x -11 in fiecare din punctele xo: - l,
{ ro: 0, ,o: 1.
f (x)- f (-r) ,. - fi1r-9*Vl x'1x-11+2
D.
Solulie.I.
- f'(-11:1i-
r+-l x+l ;;:i x+l '^rii (x*r;(fir-ry -{;i@)*VA)
_ 1:-- (x + l)(x'z - 2x + 2\ 5
deci funclia derivabili in punctul :-
f
_l.r.
este xo 1.
i3:1
1x*rr(fi,-rF -{r7@-t)*VA) 3{4'
r r'(0) :[+
^4#:]p P=",# iP:l,# iF:
* @,

.fo' Q):i# *#: itr: - @, prin urmare tuncfia f nu are derivatr in .ro : 0 (c6ci are derivate
}5
laterale distincte).

III. f(1) :lim

are derivat5 in xo: I egal6 cu * oo (dar nu este derivabil[ in acest punct).

2. SI se calculeze derivata funcfiei f : (0, o) -+ IR, definiti prin:

: 667 x3+ xlnx *

u"ti' * 1
t@) .
x'x
Solulie. Func{ia considerati este derivabild, intrucdt se obfine din funclii derivabile prin operafii aritmetice.
Derivata acestei funclii este funcf,a f' : (0, oo) -+ IR, definitl prin:

f'(x):(667x')'+(xln.r)'+(ry)+(r-')'=667(x3)'+x'lnx+x(lnxr'*(arctgx)'x2-(arctgxXx2)'+(-.x-2;=
x*
x2
! - (*"tg')'z* *
= 667.3. x2 +lnx +x. *i* *,t-
-l:rro, x2 +rnx* -* x'(x'
r
-1 +l) - x' -, x'
r, ur":r
:
x xo x'

155
 2
:2oolxz +lnx+ ! -2 *"-':g*
'""-'x2+l x'
.
EXEIT

tn calculul acestei derivate am {inut seama de formulele de derivare, precum gi de regulile de rolul.
derivare.
Concr
3. Folosind regulile de derivare, sd se reglseascl formulele care dau derivatele funcfiilor tangenti gi relaf;r
cotangent5.
Acear
Solulie. Scriind tg, :ima gi folosind regula de derivare a cdtului, oblinem: de arg
cos.r
Obser
/.- --\,- ( )'sin x (sinx)'cos.r - sin x(cosx)' cos.r.cos.r - sin x .(-sin x) cos'x + sin2.r
\cosx/ (cosx)2 cos'x cos'x
+
cos- x
pentru
formt

oricex . mr k.z}.
{rzr.,4 I

Analog se procedeaz[ pentru cotangenti, scriind ctg x:$, x e IR. \ {/rn I k e Z}.

DERIVATELE FUNCTIILOR COMPUSE

in calculul derivatelor este foarte util urm[torul rezultat, care prive$te derivarea unei funcfii
compuse:

Teoreml. Fie funcfiile liJlre (1, J intewale, pentru simplitate) qi xo e L

Dac[ funcfiile z gi f sunt derivabile in xo , respectiv u(xo), atunci funclia compusd f o z este derivabil[ in .ro
qi avem: (f u)'(x) : 7' (u(x)). u'(xo) .
"
Daci funcliile er 9i f sunt derivabile pe I, respectiv l, atunci funclia f.g este derivabild pe / qi derivata sa este:
("f "g)'=(.f'"u).u'.
Dernonstralie. Este suficient s[ stabilim prima egalitate, adici aceea valabilI in punctul ro , deoarece a doua
este consecinf6 din prima.
SI notlm u(xo): to e J, deciprin ipotez[ funcfia f este derivabilE in r, .

Considerlm funcfia g : J J R, definitii prin: g(r) :] lro>t-h{a; - f,(to\, dacd t*to care se constat[
L 0 , dacdt=to
f'(x) =
imediat c[ este continul in /0.
Din definiliatuncfiei grezaltlegalitatea: f(0- f(rr) : (t -to)k(r)+f( ro) (1)
t+-l
valabilE pentru orice r e -I (inclusiv pentru t : to). _i
Deoarece z este derivabil[ in xo reztiltl ci este qi continul, deci cind x -+ .r0 avem u(x) -+ u(xo) = to. x+
Folosind (1) gi continuitatea func{iei g in /0, putem scrie:
Atengi
(tou),(xr):lim (f "u)(x)-(f "u)(x)
-rr^ f (u(x))-f(t)-,,- (a(x)-rnXg(r,(r))+,f'(r,))- aratd t
X)tn ,+r0
x-xo ,+ro x-xo x-xo Mai al
 Exnvrpr,u
SE luim in rolul funcfiei f una din funcfiile uzuale, pentru care cunoa$tem derivata acesteia, iar ?n
rolul funcfiei ru o funclie derivabil[, aqa s[ putem vorbi de compunerea f o a.

concret, ludnd funcfiite r-i10,*;3m cu f(x): x" (cr e IR) 9i u def,vabild,, avem f,(x): oxo-,, incdt
relafia (t. u)': (f'" u) . u' se scrie: (u")' = d7'-t .u' .

Aceastl egalitate se ob,tine din formula de derivare (u"), = au"-t dacd,,inlocuim formal pe.x cu r.r (o func,tie
de argument r) gi mai inmullim in membrul drept cl u, ,,.
Observalie
In mod analog, celorlalte ,,formule de derivare in x" le corespund ,,formule de derivare in u,,, adicd
formule ce dau derivatele unor funclii compuse.

Tabloul derivatelor acestor funclii compuse este redat pe scurt mai jos:

(u")' =auo*, 'tt' \t'

(te u) = (l+ tg2u).u'
cos'u
(o")' = a" lna'Lt'
(ctg u)' : -:isln- u = -(t + ctg2u). u'
(log"u)'= !' u)'=
u lna
(arcsin
r ^-L

u
(lnu)'= (arccos u1'= -!tll- u'
;
(sin z)' = costt .ttl
(arctgu)':
#
(cosz)' = -sinu.,'
")': -#,
(arcctg

;te:

xle EXERCTTIU rezolvat

S[ se calculeze deivatafuncfiei -+ IR, f(r):h(;*ffi).
{: IR
Solulie. Avem succesiv (indicdnd de fiecare datl funclia ar, pentru a pune in evidenfi formula de derivare
utilizat[):

-2x
'' 2J7i _ ,*Jtut
II-

x+J7-+t - (,*G'*r)..f,'.r
Atenfie! Etapele puse in parantezele mari, nu au ce cluta in redactarea unei solulii. Ele au caractet
oral gi ne
aratE cum gdndim, cum alegem de fiecare dati functia u pentru
,,a intra" intr-o formuld uzuald de derivare.
Mai ales ci, atenfie, funcfia zr este in fiecare etapd alta.

157
 DERIVATA T'UNCTIEI INVERSE
se ail
Vom vedea acum cI pentru o func{ie inversabil[ (bijective) a c6rui derivata nu se anuleaz[, firnqir
invers[ este, de asemenea, derivabili. deriva
Mai precis, avem urmltoarea:
Teoreml.Fief:I-+Jofuncliecontinudinversabil[(I,Jintervale)qiroel.Dacdfunc]iafestederivabiE
Yye
in x, qi f'( xo ) * 0, atunci funcfia inversd f' , J -+ 1 este derivabild in !o: f( xo ) qi avem egalitatea
t r-1tt, 1 I
(,r ' \J u'
)\jo)=-- =- Analo
.f,(x) f,(f-,(il)'
Daci f estederivabildpelqi t'@)+0, vx e I atunci f1 estederivabilipe-rgiavem: (\-/f-\',- 2" Fur
f,of..
Demonstralie. Este suficient si probim prima egalitate, care are loc in punctul yo. Accept[m f6ri
demonstralie cd inversa unei funclii continue este o funclie continud (intuitiv, acest lucru inseamni cd daci (-;
simetrizdm o curb5 continul faf6 de prima bisectoare, oblinem tot o curbd continui). Prin urmare, daci
! + !0, atunci x=f-t(y))f1(y)=xo. Derivata funcliei inverse in punctul yo se calculeazd dtrpd, (f')'
/'
formula: lf')'l\'U)=.!.i!rtq+gt
!-+!o
CalculSm aceast[ limiti, folosind substitufia y : t@),posibill Reven
! - lo
c6nd f este bijecfie, 9i avem:
Analol
(f,), o)_tuf-'(fg))-f:.'({(*))
x+'0 = fim ,, 1-r9 lnn -,. l^
= ;;a _ l
f(x\-"f@) ''i f(x)-f(x) f(x)-f(x) -f'(x)'
x- xo
Am finut seama cI pentru ! -+ !0, !* !0, avem si x * xo (din injectivitatea funcfiei l'), u$u c[ toate
rapoartele scrise au sens.
l. sit
Exrncrlrr
1.
rezolvate
Seconsiderdfuncfia f :R.-+lR, f(r):x+a',undea) l.
r.6
a) S5 se arate cd, funcfia f este inversabil[, iar funclia inversl este derivabili. rdf
b) SI se calculeze (l'X1) gi (ft),(a + t;.
Solulie. a) Funclia f este strict cresc[toare (fiind o sum[ de funclii strict crescltoare), deci este injectiv6. e)
Funclia f este continud (fiindcd este elementari), deci are proprietatea lui Darboux gi atunci
f(iR.) este un
nr
interval. intrucdt
,tjs f(r) $i f(x) : *, rezrltd, ce f@) : IR, ceea ce inseamnd c6 funcfia este s)
1r-13
h)
t,(x) :l+ a* lna> l, deci f,(x) + 0
surjectiv[. Agadar, funclia f este bijectivr, deci este inversabil[. Avem
pentru orice x e lR.. Conform teoremei precedente, deducem cE funcfia invers[
fr este derivabill. II. a)
b) Observlm ce f(0): I $i f(1): a *1, ceea ce inseamni cd
fie)=O $i f,(a+1)=1. Atunci, aplicdnd
formula care dI derivata funcfiei inverse intr-un punct, avem: b)

(r' :
)' (r)
Ii 0,
=
# =, .* ei (7*' )' 1a + t) =
T;(,. t-.=#, ** = Ef
d)
Este bine sE remarcim c[ nu putem explicita printr-o formull func]ia |t din aceast[ problem[.

2. Folosind teorema de derivare a funcfiilor inverse, s[ se reg[seascd formulele de derivare pentru funcfiile
,tr
trigonometrice inverse.
{
s)
Solulie.lo Funclia , , (-;,;) -(- l, l), f(x) : sin x este inversabila 9i are derivata f,(r) : cos r care nu
_b'l

158
 amieazlp" (- +,+). Atunci, tuncfia inversr l' , (-1, l) -, (-n ,[), f,O: arcsiny este

derivabilr ei avem: (f')' {il=ffi=;#*,r, :#, adicr (arcsiny)' --#,

Vy e (- l, l) sau, revenind la variabilax: (arcsin.r)'= +, V.r e (- 1, 1).
.'ll- x'
Analog g[sim formula: (arccosr)' = -#, V x e (- l, 1).

2oFunctia t,(-!-!\ f(x):t9xesteinversabillgiarederivata f'(x)=L+tdx carenuseanuleaz[pe

f Z. l-R,
(-;,;). Atunci, tuncfia inversl l' '
]R
- (-;,;), ,'rr: arctgyeste derivabild gi avem:

(r')'o)=Tdaj =l.G*tsg =#,vverR.

Revenind la variabilax, avem: (arctgx)' =#, V xe IR.

Analog, oblinemformula: (arcctg.r)' =-#,V.r e IR..

EXncila proptse
1. SI se deriveze urmltoarele funclii pe domeniile indicate:

l. 6tA>: xo - x'+1, x e IR ; ,".- b) f(r): 1* lnx, xe (0, o) ;

*€l'fft): 3x2-2x+sinx, x . m; ,y')' n : * e IR*

:.***, ;

it,L e) f(x): e"+en +lnx+lnn, x e(0,co);

}E ..fi't@): arctgx + arctg 2, x e IR ;
g) f(x) : arcsin x * arccos x, x e (- 1, 1) ;
rsb
h) (r) : arctg x * arcctgx, I e lR.
*o
U. a) f(x) : e'krx.Y, x e (0, co);
hd :tgx-ctgx, x.
b) (x) (ni) ,

",c\'f@): x'\nx, x e (0, oo) ;

d) f(x) : (I+ xz)arctgx, x e IR. ;

/4"i@: e'sin.r, x e lR ;
{firo:e'cosx,xeJR.;
g) f(r): e'sinrcosx, x e IR.;
r- J;
:--i;,
hil f(x):
' t+Jx' x e (0, co);
 b) Ca
sinx-cosxI € ( zr 3rc).
U tU) r--rr--l
sln-r+cos.r' ^ - (. 4' 4 )'
, i)
ii
pf(x):;i,xeiR.;
x+) ii
/ ./' S[ se

/n:i+,xeIR-{-r}; a) f(:
t) t@)- x2 !x!1, x e IR;
x*2 b) f(;
ti", x e IR*.
m) f(x): x
c) f(:
, \. 4. Utili,
{-.ilIja) f(x) : (x'? +3x+l)'0,, R.
= ; a) 1r
'*
" yffti:: +r)'0, , . IR;
(ro b)q
c) e'
c) f(x) xe
'l7l, lR ;

d)(x):{''\s,xelR; 5. Dem
e) f(r) : sin2 x, x e IR ; 6. Dem
0 f(x) : sinx2, x e IR ; 7. Sd st
g) f(x): sin2x2, x e IR;
demr
*H" f(, : sin'2x, x e IR ;
i) f(x) : tgx*lrg'r*1rr', , -. (-;,;) t

j) f(x) : ln(ln x), x e (1, *) ;

k) (x) :iffir, xe(-*,-2)U(1,+o);

{If(x): (x+lX.r+2Xx+3), xe(-3, -2)u (- l, *); duseint

xoele:
m) f(r): lnsinx+lncosx, xe (ol)
' xo este t
n) f(x) : JuJ-*, x e (0, o);
o) (x): m(r+Jr'+t),, = R ;

p) f(x) -tnte|,, = (o,i)

'
q) f(x) : x e (- 1, 1);
*^*, f: lR -+
r) f(x) : log,(r + 1) , x e (1, +m) ;
g f(r) - xarcsin-x
+m.[-x' , x e (- l, l) ;
t,(+
Vl -x'
0 f(r) : '(*' +1), x e IR.
exctsx deci f'
a) FieDclR. qiu:D -+ (0, @), v: D -+ lR dou[ func(ii derivabile. S[searatecSfirncfia a' : D-+ IR.

inseaml
este derivabile gi (z' )' = v .uu-t . tt' + u' .lnu .v' .
 b) Calculali derivatele funcliilor urm[toare:
Df(x):x',xe(0,o);
ii) (x) : x e (0, o);
,r+sinx,
iii) f(x) : (1+ r)"o", x e (- l, m);
3. Si se studieze derivabilitatea urmdtoarelor funclii:
(t

f(x)- ]sin'
*.' *'0
x)0-,,
a) R;
=
larctg'x,
b) f(x): , xelR;
c) f(x) = Jrl -1, r € (- oo; - 1l U [], + m);
Utilizend derivate, calcula{i sumele:
a) I + 2x + 3x2 + ... + nx"-' ;
b) C)+2clx+3C)x2 +...+nCix'-t 9i Cj+ ZCj +3C)+...+nCi;
c) e* +2e2'+3e3'+...+ne*,unde n e N*.

5. Demonstrafi cr funclia f : iR. -+ (0, *), t(x):2'+ 3' este inversabil[ qi calculafi (-ft)'1zy qi (7-r)'1sy .

6. Demonstralic5funclia f : (0,o)+1R., f(,x):xllnxesteinversabiligicalculafi (/-')'(r).

7. SlsearatecdexistEosingurifuncfief:lR,-+lR.astfelincdtf3(x)+f(x)-x,oicarearfixelR..56se
demonstreze cd f este derivabil[ qi cd /'(x): -l+3f'(x'S'
^1L , oricare ar fi x e R.

INTERPRETAREA GEOMETRICA A DERIVATEI

uNEr FUNCTTT iNrn-UN PUNCT
Dupd ce am stabilit procedeele de calcul al derivatelor, sd ne intoarcem acum la problema tangentei
duse intr-un punct la graficul unei funclii. Aga cum am ardtat cI dac[ f : I -+ IR (l interval) este o funcfie gi
xo e I este un punct in care funclia f este derivabili, interpretarea geometricl a derivatei funcfei f in punctul
xo este urmitoarea:
Derivata f'(xo ) este panta tangentei duse la graficul funcliei f in punctul Msdepe grafrc,de abscis[ xo .
Si se reamintim cd ecualia unei drepte ce trece printr-un punct Ms(-rr, /o) $i are panta m este
| - !o: m(x - xo). Rezultd ci ecualia tangentei la graficul funcfiei f in punctul Mo(xo, f( x, )) al graficului
este: y - "f (xr) = f'(x)(x - x) . (l)
De exemplu, sI scriem ecuafia tangentei la graficul func{iei

f : IR -+ IR, f(r) : x' inpunctul de abscisd .r:+. Calcullm derivata

,,(+) ca valoare a funcfie f in punctu I .r:*. Avem t,@) : 2*,

a"ci f'( +):, +=.r; din punct de vedere geometric, aceasta

inseamni ci tangenta in ,,(+,i) ** cu semiaxa pozitivd OX un

t6l
unghi de mdsuri o=*.
34Ecuafia tangentei im punctul Ms este: y -3 =n(--+') "ur"
este echivalentr

?
v=J3 x- . are ln
4 este ut
Si vedem ce se int6mpll in punctele in care o funcfie nu este derivabild, dar este continud Si
derivate laterale. ExER(
lnterpretarea geometricl a derivatelor laterale este urm[toarea:
derivata la stdnga f! (xo) este panta unei semitangente la stdnga tn punctul Ms al gralicului, de abscisd xo;
derivata la dreapta "fJ (-r"o) este panta unei semitangente la dreapta fn punctul Ms al graficului, de abscisd xo-
a) Se
finitii, ecuafia semitangentei corespunzltoare se obline din (l) punhnd
DacS o derivatl laterall este
b) se
gr
loc de f'( ) derivata
xo laterall respectivl.
c) SE
Daci o derivati lateral[ este infinitli, semidreapta corespunzdtoare are direcfia axei OY, deci ecuafia acestr de
este.tr :.ro , Solulit
Studiem hei cazuri gi anume:
1" Cel pufin una din derivatele laterale este finitd. f(x):
2" Cele dou[ derivate laterale sunt infinite gi egale.
3o Cele dou[ derivate laterale sunt infinite gi distincte. Pe IR. \
in cazul lo, deoarece funclia f nu este derivabild in xo,
inseamni fie c[ ambele derivate laterale sunt finite gi distincte, fie c[ o f'(r) =

derivati laterall este finitd, iar cealaltl derivatl laterali este infiniti.
Studie
Oricum, pantele celor doui semitangente sunt distincte gi atunci
aceste semidrepte formeazd un unghi cu vffirl in punctul Mo de pe Deoari
invest
grafrc; se zice in acest caz cd xo este rnpunct unghiular iar Ms este un
panct unghiular al graftcului. Asemenea puncte aratd ca in figura
al6turat[.

De exemplu, funcfia-modul prezinti in origine (xo:0) un punct f:(r).

unghiular (cele doul semitangente sunt chiar semidreptele ce alcituiesc Agada
graficul funcfiei modul gi sunt incluse in bisectoarele axelor). f(x): lx I
este n
in cazul 2", cdnd derivatele laterale sunt infinite qi egale, cele b) Pet
doui semitangente sunt in prelungire (sunt semidrepte opuse) gi au punctt
direcfia axei OY. in concluzie, existd in Mo o tangentd de direcfia axei OY, care ,,traverseazd" graficul; vorn io p*
vedea pulin mai tArziu cd, un astfel de punct .ro se numegte punct de intl*iune, iar punctul M se numegte - semi
punct de inJlexiune al graftcalui. - semi

f(x):i6' iop*
De exemplu, funcfia f : IR -+lR, -f(*)=trli are in origine
- semi
derivate laterale +o, deci xo este punct de inflexiune.
"4(0) = "f;(0) = - semi
c) Fie
In cazul 3o, c0nd derivatele laterale sunt infinite dar Rezul
diferite, cele dou[ semitangente se suprapun (coincid) gi au direcfia
axei OY; un astfel de punct .r0 se numeste punct de intoarcere, iar 2 *o:
M6 se numeSte punct de intoarcere al graficului. Asemenea puncte
aratl ca in figura allturatii. f'( xo
 f : IR + R, f(x)' :{-Y'1*: ': O
De exemplu, tunclia
[ {r, dacb x)0
are in origine derivatele laterale I(0) = -oo $i f;(0) = +o, deci ro: 0
este un punct de intoarcere.

EXF,RCITIU rezolvat
ConsiderSm funclia f : IR. -+ IR, f(x) :lxz -11. Se cere:
a) S[ se studieze derivabilitatea func]iei {,precizdndu-se domeniul de derivabilitate.
b) S[ se arate c[ punctele xo: - 1 gi xo: 1 sunt puncte unghiulare gi s[ se scrie ecualiile semitangentelor la
grafic in punctele de pe grafic corespunzitoare.
c) SI se determine punctele graficului in care tangenta la grafic este paralel6 cu una din bisectoarele axelor
de coordonate.
Solulie. a) ExplicitAnd modulul, avem:
r, \ I *' -1, dacd x e (-oo, - l] u [, co)
I(r):tl
-x2, dacd xe(-l,l)
Pe IR. \
{- 1, 1} func{ia f este derivabilS 9i avem:
t,, \ l2x, dace xe(-oo,-l)u(l,oo)
t tx):[-2x, (-l,l)
dacd x e !...rn-!r{sF5Bs6,,rr{',

*l'
Studiem acum derivabilitatea in punctele ro: -l
gi xo: l.
Deoarece funcfia are definifii distincte de o parte gi de alta a fiecIruia din aceste puncte, este natural sd
investiglm derivabilitatea cu ajutorul derivatelor laterale. Avem:

f:(-t)= .rEq*f = ly,(* -1) = -2 ; f;(-r)= ]s(# = rg(r - r) = 2 ;

f:(t)=l,xryf =-1,8(1 +x)=-2. f;(t)=1,s9:f =lg(,+ t)=2.

Agadar, in punctele xo: -l $i xo: I func{ia nu este derivabilI, deci domeniul de derivabilitate al funcliei
estemullimeaE: IR.\ {-1, l}.
b) Pentru ci in fiecare din punctele ro: -l qi xo: I avem derivatele finite gi distincte, inseamn[ cI aceste
puncte sunt unghiulare.
in punctul xo: -l
semitangentele au urmltoarele ecua{ii:
- semitangenta la stdnga: y - f (-l) = f!(-l)(x + 1) e y - 0 = -2(x + 1) e y = -2x - 2 .

- semitangenta la dreapta : y - f (-l) = fj(-l)(x + 1) <+ y - 0 = 2(x + I) o y = 2x + 2 .

ln punctul xo: 1 semidreptele au ecuafiile:
- semitangenta la stdnga: y - f(l) = f!(I)(x-l) e y -0 = -2(x -I) e y = -2x +2 .
- semitangenta la dreapta: y- f (L)= f)(l)(x-l) <+ y -0=2(x -l) <+ ! =2x-2 .

c) Fie xo abscisa unui punct de pe grafic in care tangenta este paraleli cu prima bisectoare, adicl are panta l.
Rezultd cd xo este solufie a ecuafiei f'(x): 1. Dacd ro € (- oo, - l) U (1, + oo), aceastd ecuafie se scrie
2xo: l,de unde ,o=1
22
care nu este solufie, intrucdt 1* C oo, - 1) U (1, + o); dac[ ro € (- 1, l), ecualia
f'(xr): I devine -2ro:l,deunde rr:-+22careestesolufie,intrucdt-]e (- 1, l).

163
 Agadar in punctul ,(-;,;) , graficului tangenta este paraleli cu prima bisectoare. Analog, finand
fiecdru
de faptul cI a doua bisectoare are panta - I li rezolvdnd ecuafia f,(xo): - l, glsim tr:+. Rezultl cE
f'=(
punctul r(;,i) al graficului tangenta este parateli cu a doua bisectoare.
domen
punctu
E4erciiu propse f("*r) (

l. S[ se scrie ecuafia tangentei la graficul funcfiei f in punctul de abscisl x, in fiecare din cazurile:
a) f(x) : x3; xo:2; asocia.r

b) f(r): rrfr , xo: ri A$adal

c) f(x) : sx2-x ) xo: li zeN

d) (x):sinx; x.:3rt
, 4, nume$
e) f(r): x'+x-I; xo:2. deriva,
2. S[ se scrie ecuafiile tangentelor duse din origine la graficul funcliei f : IR. -+ IR, f(r) : x' 5x + 4 .
- deriva,
3. SI se determine a> 0pentru care graficele firncfiilor f,g: (0, o) -+ IR., t@):oxr, g(x): ln.r siaib[tni
Defini
punct in care si fie tangente (adic[ un punct in care au aceeagi tangent6).
4. S[ se determine punctele unghiulare gi de intoarcere ale funcfiilor:
a) f(x): .Fl, xe iR; b)f(x):{fir-lF,xeiR; a) de
b) de
c) f(r):lsin *1, *.1-n,nf; d) (r) : arctgxl, .r e IR.
I
fil
c) de

DERIVATE DE ORDINUL DOI $I DE ORDIN ExEM

SUPERIOR 1. Fu

S[ presupunem cI avem o funcfie f : D +lR. gi fie Dt c. DO D,domeniul s6u de derivabil itate, adid, 2. Fr
mullimea punctelor in care f este derivabili.
Fie xo e Dr o D'r. DacL func{ia f' : Dr -+ IR este derivabil[ in punctul rs, spunorn c[ funcfia f este
intr-ac

derivabili de doui ori in punctul xo, iar numirul real: f'(xo)=(.f')'@o) se numegte derivata de ordinal 2 "1(0)
(derivata a doua) afuncfiei ftn punctul xo. Agada
Fie D2 Di domeniul de derivabilitate al funcfiei f'. Funclia f": D2-+ IR. care asociazdfieclrui
c Dr O
f': IR
xo e D2 numirul rcal f"(xo) se numegte derivata de ordin 2 (derivata a doua) a
funcfiei f. Agadar:
3. Ft
-f' = (f ')' .
Fie punctul xoe D2frD'r.Dacd fi.rncfia f,, : Dz -+ ]R. este derivabil[ in punctul xo, spunem cil
pentru
funcyia f este derivabild de trei ori tn punctal xo. Numdrul real f,(xr) = (f,)' @o) se nume$te derivata de
ordin i (derivata a fieia) afuncfiei f tn punctul xo.

164
tl Fie Dr e Dz I Dj domeniul de derivabilitate al funcliei f". Funclia t"' i Dz -+ IR care asociazd
fieclrui xo e D3 num[ru] real f"'(xo) se numegte derivata de ordin 3 (derivata a treia) a funcliei f . Aqadar:
h
f'=(f')' .

tn mod n a funcliei f, notatd .f@\ Si notlm cu D,

recursiv, dacd am definit derivata de ordin
domeniul s6u de defini1ie, consider6m un punct xo e D,n D:. Dac[ funcfia fb\ , D,-+ ]R. este derivabil5 in
punctul x0, spunem cd funcfia f este derivabili de (n + 1) ori in punctul xo, iar numdrul real:

f('*D(*o)=(7a1' (.ro) senumegte derivatadeordin(n+1)afuncyiei ftnpunctul x*

Fie D,*, : Dn O Dj domeniul de derivabilitate al funcfiei /('). Funclia |b*rt i D,*r-+ IR care

asociazi oricdrui xreDn*, numirul teal j:o+t) (xr) se numeqte derivata de ordinul (n + 1) afuncliei f.

Aqadar: l:o+t) -(f't)',undez e N*.

Este bine s[ remarcim incluziunile D : Do
= D1
= Dz 2 ... Pot exista funcfii
pentru care existS
r e N cn D,: O qi atunci girul de incluziuni pus in evidenf[ ,,se opre$te" la pasul z.

$tim cd daclDl =D, funcfia f se numegtefunclie derivabild (peD), dacdDz: Dt: D, funclia f se
numeqte funcyie derivabild de doud ori (pe D), dacd Dz : Dz - Dr : D, funcfia f se numegte funclie
derivabild de trei ori (pte D) gi in general, dacd Dn: D, - r : ... - Dt: D, funcfia f se numeqte funclie
derivabild de n ori (pe D) pentru r e N* fixat.
Este bine s5 re{inem gi urmItoarea:
Definifie
O func1ie f : D -+ IR. se numegte:
a) de clasd C0 pe D dacd este continu6 pe D;
b) de clasd C" pe D dacd este derivabild de n ori pe D, iar funclia f(") este continui pe D (aici, rz e N* este
fixat);
c) declasd C'peDsau indeJinitderivabildpeDdacdestederivabildden oripeD,pentruoricer e N*.

ExEMPLE
1. Funcfia f : IR -+ R, f(r) : lr I este o funcfie de clasd C0 pe IR, fiindcd este continui pe IR.

*','1ut:
2. Func{ia f : R + IR, f(x) :{ '> ! .rt. de clas[ c1 pe IR.
[-x', dacl x<0
intr-adevir, pe (- @, 0) qi pe (0, + o1 funcfia este derivabil[, iar in origine avem:
: 0.
,4(0) = IXj? =0, fJe)= 1rq3# = 0, adic6 f(0)
Agadar, funcfia f este derivabilS gi are derivata:

f'! :.__ IR, f'(x)

IR --+ __, !\/ :{ ':' dacd, x 20^ = 2l x , care este continud.
[_2x, dac6 x<0
|

3. Func{iile polinomiale qi func,tiile exponenliale sunt funcfii de clasi C- pe IR.

Sd remarcim cddacd o func1ie f : D -+ IR este de clas[ Cn pe D,aturrci este qi de clas[ C* pe D,

pentru oice m e N, cu 0 1m < n.

I65
 De asemenea, reztrlti imediat faptul c[ dacl funcfiile f, g : D + IR sunt derivabile de n ori, I

func{iile t+ g, t - g, tg }i +g (dac[gnu se anuleazd,pe D) sunt derivabile de n ori gi

l. S[ st
(f t g)o) : 7@) + f@) $i (1,/)(') =X7@, I e IR. a) f(
Pentru derivata de ordin n a produsului fg avem urmltorul rezultat important, ce poate fr adaptat gi b)fl
pentruuncdt,fiindc6,indefinitiv, !-: th,undeft:1. *
c) f(
gg d) f(
Teoremi (Leibniz). Dacd t, g : D-+iR sunt func1ii derivabile de n on, avem egalitata
e) f(
(fd@ =Co j!@)g(o) +CtJl,-Dg,+C21{,-ztfn+...+Ciaf,g(n-r) agnyto)f@) _iCiyr-rrf(o), unde 1@ = f
r) f(
$i g(o) = g.
Demonstralie. Prin induc{ie. Pentru n : I egalitatea se scrie (-fg), Cl
= f b@ + Cl f@) g, adicl e) ft
(-fg)' = + fS', care este bine cunoscuta formull de derivare a produsului a doul func1ii.
"fb
S[ presupunem cd' egalitatadin enunf este adevirati pentu z gi sI o probtrm pentu prl. h) fr
Avem succesiv, dacfl linem searna de formula CI*, = C! +C!-1: i)(
i) f(
(.fs)a*') = ((-filb) )' = ( (n-k+tt (n-k)
k)f
f": r,,-*,",r,
\t=o )I
= f":
r=o
f( s(k) + f s(k+t) ) -
2. S[s
: go
r(r, * C!a) -
7@+r) i("j
k=t
+ ya,il-.D gG) * C,
f@ rr,*t)
a)f
: co *r.f
('*') g'o' * fcl.rf(z+r-t)"(&) + c'*l f @ g(*, = fr:.ry@+t-k) rG), 3. Sis
,t=l ,t=0
ceea ce arati cL egalitatea este adevfuat[ pentru n + 1. (*'
Remarclm analogia dintre formula din aceastd teoremi gi formula binomului lui Newton.
4. S[s
Exnncrlru rezolvat
Si se calculeze derivata de ordinul n a func{iei f : IR + R, 1111=
r] .
e-
Solulie. Avem t@) :x'e-' qi vom folosi formula lui Leibniz. Observlm c[ (xt)'=3*; (*t)'=6r;
(r')'=6 gi (t')(*)=0 pentru k>4.Deasemenea,observlm"e (u-')(*) =(-l)ke-*,egalitatecesepoate
stabili rapid prin induc{ie.
unde fr
Formula lui Leibniz se scrie: .f(') (r) = (e-, . ,, )t" =
:Cl("-')(")'x3 +C)(e-')('-t\.(r')'+... +C:t("-')' .(rr;{'-rr +Cie-*.(rr)t". funcliei

Studiem separat cazurile n: l, n:2, fl:3, n) 4.

Pentru n : I avem: -f'(x) = Cl Ge-').x3 + Cle-' .3x2 = e-, (-f +3xr) .
(x -xo )

Pentru n:2 avem:

printr-o
cle-' . x3 + c)(e-' ). 3x2 + cle-' . 6x = e-' (r' - 6*, + 6i .
.f ' (x) =
Pentrun:3 avem: -f"(x)=Q,G"-').i +C!e-,.3x2 +Crr(-e-,).Ax+Cle-,.6=e-"(-x, +9xr_lgx+6). Defini$
in fine pentru z ) 4, formula lui Leibniz devine:
.f(')(*)=c'(-l)'e-'.x'+c)1-11*te-'.3x2 +cr,1-t1*2e-".6x+cl(-l),-,e-,.6= multipl,
: r-' (1-11' *3 + (-l)'-t3nx2 + (-l)'-23n(n
-l)x + (-l),-3 n(n -l)(n -\) . (x -xo )

166
 g4ercitii prorye

SI se calculeze derivatele de ordin n ale funcflilor:

a) f(x) : x2, .tr € iR.;
b)f(r): sin.tr, r e R;
c)f(x):e2',xelR;
d) f(x) : cos 2x, -r e iR.;
I
e)f(x):,{,xeIR-{l};
I
f) f(x) = --,
x'-l
x e IR.- {- 1, l};

e) f(r) : xe - {- 1, l};
;i, IR

h) f(x) : ln(x2 -1), r e (1, co);

i) f(x) = xllax, .r e (0, o);
j) f(x):J;,xe(o,o);
k) (x):x''e'*,xelR.
S[ se arate c5 funcfiile urm[toare sunt de doul ori derivabile in origine:

a) f : R -+tR, f(x) : r(0. b)f :R-+R., f(x)-{sinx, r(-o

{."' x>o' I x , x>o
lx',
3. Si cI funcfia f : (1, o) -+ R, f(x) : (,r + Jf
se arate -l)' este de doui ori derivabill 9i satisface relalia
1x2 -t)f'1x) + xf'(x) - n'.f (x)= 0, v x > l.
4. Sd se demonstreze cd nu exist[ func1ii polinomiale f cu proprietatea cd f(x) : ln x pentru orice x e (0, l).

o APLTCATTE: nAOACTNT MULTTPLE ALE

ECUATIILOR POLINOMIALE (extindere)
Prin ecuafie polinomiald (ecuagie algebricd) in{elegem orice ecuafie de forma
f(x): o
unde f este o func,tie polinomialI (real[) de grad > 1.
Agdsi soluliile (rldicinile) reale ale unei astfel de ecualii este echivalent cu aaflazerouile reale ale
funcfiei polinomiale f.
Am vdzut (teorema lui B6zout) ci dacl x, e IR este un zerou al funcfiei polinomiale f, atunci
(x-xr)l fsireciproc.
Este posibil ca, in situafia in care xo este rldlcin6 pentru f, funcf;a polinomiall f si se dividl
printr-o putere naturall a lui x -xo .
Avem in acest caztnmdtoarea:
Definifie
Fie f e IR[x] o funclie polinomial5 gi r, e IR. un zerou al acesteia. Spunem ci xo este rdddcind
multipld de ordin k (k et\*) pentrufanclia fdacl (.r -*)k I f si f este maxim cu aceastaproprietate, adic6
(r -xo )o*' n, divide f.
 C6'nd k: 1 mai spunem c[ xo este rdddcind simpld, cdnd k: 2 spunem c[ xo este rdddcind Teoremii
cdnd, k:3 spunem cI xo este rddcicind tripld Si aga mai departe.
ecualia f,
De exemplu, ecuafia algebricd de gradul doi m2+bx+c=O (a,b,c a + 0) in e IR, multiplic
L,=b2-4ac=0,areridrcinarealldubli *^:-!,deoareceinacest ( /'\2
u 2a cazac'+bx+,
--- acest caz ax' + bx + c = a[x + I
,, ) Demonst,
Obsetvalie. Din motive de grade reniltd imediat cd ordinul de multiplicitate al unei r6ddcini este cel
egal cu gradul funcfiei polinomiale. ordinul c
O caructeizare frumoasd a rid[cinilor multiple ale unei funcfii polinomiale se obline cu aj gradn ot
derivatelor de ordin superior ale funcfiei polinomiale respective.
pentrup.
Avem nevoie in prealabil de urmitorul rezultat auxiliar.
I
Lemi.Fie f e IR[x], f *0, xoe IR.or6d6cindpentrufunclia [,iark e N,&>2.
Urmdtoarele afirmafii sunt echivalente:
1o xo este rdd[cin5 multiplE de ordin /rpentru funcfia f.
2o xo este rlddcin[ multipli de ordin fr I pentru funclia
- derivati f,. i
Demonstralie. lo > 2o. Presupunem ci xo este ridEcin[ de ordin & pentru funclia f. Aceasta inseamna ci funcfia g
f(x) :(x -xo)og(x), unde g e IR[.r] li g(xo) * 0 (nu se poate ca g(xr) : 0, c6ci din teorema lui B6zout r ,,., k,.| ,

insemna cL (x - xo) lg gi atunci (r-ro)**' I f, absurd). Derivdnd, obfinem: (

f'(x): k(x-x)k-t g(x)+(x-xo)o g'(*)= 1x-xo)k-'l*s@)+(x-xo)g'(r)]= (x-x)k-tu(x), unde am notat

f (x)=L
u(x):kg(x)+(x-xo)g'(x),a e IR.[x]. Daru(xo):kd.xo)*0,ceea cearatd"ci xo ester6d6cinddeordinul aici scrie
&- 1 pentru funcfia f'.
2 > lo . Presupunem c[ xo este r[d6cin[ de ordinul f - I pentru funcfia ['. Fie p ordinul de multiplicitate al
r[ddcinii ro pentru funclia polinomialI f (atenfie, gtim din ipotezd cI xo este r[dlcind pentru funclia
fl.
Conform cu implicafia lo + 2",deja probatl, reztlti c[ xo este rlddcind de ordin p | pentru funcf,a
-
derivatii f'.Agadarp -l:k-l,decip:k,ceeacearutdci ro ester6ddcinideordinul/rpentrufuncfia
f.
Rezultatul important de care vorbeam este dat de urmitoarea:
Teoremtr. Fie f e lR[r], f * 0, xoe lR gi fr e N, k22.tJtmdtoarele afirmafii sunt echivalente:
1. Arlt
lo xo este r[dlcind multipl[ de ordin kpentru funclia f. simp
2 t(xo): f'(xo): f"(xo):...= 1tr-l)(xo):0Si f(r)(xo)*0. 2. Afla
Demonstralie. lo + 2o. Presupunem ci ro este r[dicin[ de ordin & pentru Aplicdnd in mod repetat lema, dubl
f.
teztitd,c[xo esterldicinddeordint-lpentruf',deordink-2pentrut,,...,deordinlpentru1(t-r). 3. SI sr

Agadar f(xo): t"(xo):...: 1tt-t)(xr):0li f(e)(xo)+0.

f'(xo) =
2" + l". Presupunem cd" f( xo) : f'( xo ) : f"( xo ) :...: 1tr- r)1 xo : 0
) li f (r\ ro ) * 0.
Din 7tr-tl(xo): 0 gi 7r*r G) * 0, rezulti. conform lemei c[ xo este ridlcind de ordin I pentru
7{r-r).
Deoarece xo este r[d6cin6 de ordin I pentru l!'(k-t) , tot in baza lemei rezultd cd xo este r6d[cinl de ordin 2
pentru f{rt-z) . Continu6nd rafionamentul, din aproape in aproape, ajungem in final la concluzia cd xo este
rdddcind de ordin ft pentru f. 1. Sds
Incheiem aceste considerafiuni despre r[dlcinile multiple cu un rezultat care aratd" cd func{iile de defir
gradul intdi de forma x - xo joacd, un rol similar aceluia jucat de factorii primi in descompunerea numerelor
2. Sd sr
intregi.

3. Fie 1

v, d2

168
 Teoreml.Fie f : R -+ R, f(x):a,x" +a,-rxn-t +...+6lrr+a0, unde a,e R, i:0,n, a,+Q. Presupunem cd
ecualia (x):0 are numai r[d6cini reale, fie acestea xt, x2, ..., xp (x,+ x, pentru i* j) avdnd ordinele de
multiplicitate k, kr,..., ko respectiv.Atunciexistdurmltoareadescompunereinfactoriliniariafuncliei f:

f(x) : a,(x- r,)& (x -

xr)o''...' (x - * o)r', crt kr+ k2+ ... * k r: n.
Demonstralie. Proceddm prin induclie dup[p. Pentrup : I ecualia f(x) : 0 are doar ridicina real6 x, avAnd
ordinul de multiplicitate maxim kr=n, deci f(x)=?"(x-nt''. Daci identificdm coeficienfii termenilor de
grad noblinem ?"=a,, deci f(x):a,(x-\)& . Presupunem proprietatea adevirat[ pentrup - 1 gi o demonstrdm
pentrup.
Funclia f avdnd r[dicina x, de ordin ko, avem scrierea:

f (x) = 1x - x)0, B@) (1)

unde g -+ IR este o funclie polinomiald care nu are rdddcina xo .

: IR

intrucdt ecualia f(x) : 0 are numai rSddcini reale, rezult6 acelaqi lucru despre ecualia S@) :0, deci
funclia g are drept rldlcini celelalte ridicini xt ) x2 t ..., xp-t ale lui f, cu ordinele de multiplicitate k1, kr
..., kra resPectiv.

Conform ipotezei de induclie g(x)=1.(r-x,)t'(*-*r)o'

-*r-r)oo-' 9i din (1) rezultS atunci
'...'(-x
ZI
.f(x):I(r-r,)& (*-*r)h.....1x-xo)ko. IdentificAnd coeficienfii termenilor de grad n renltd L=a, $i de
ul aici scrierea din enun!:
f (x)=a,(x-x,)o'(, -xr)o' '...'(x -*o)oo ,cv krakr+ ...*kr:n.
al
1.
ia trXsrcilii ?rop$e

1. Ar[tali cd r[ddcinile ecuafiei algebrice l**,,o *(*:-d-*...*(r-?)'=0, a € IR, n e N sunt

Mt nt
simple.
Aflali a,b,c e R. gtiind ci ecualiile algebrice xo+ffi'+bx+2=0 $i x'-3x*c=0 au o rdddcindreald
dubl6 comun[.
3. Si se determine a,b,c e IR qtiind ci ecualia algebric[ xt -3/ +2x3 +d +bx*c=O are ridlcina triplE 1.

Tnsrn DE EvALUARE
Testul 1

i------------- G
1. S5 se studieze deivabilitatea funcliei f(x) = t/x+4Jx-4+tlx-4Jx-4 pe domeniul maxim de
defrnilie.
Sd se arate c[ func]ia { : IR. -+ IR, f(x) : e" .sinx verificdrela[ia

t"@) - 4f'(x) + 5 f(x) : 0, oricare ar fi r e IR.

Fieg:R.-+lR.ofuncliederivabiligif:lR.-+R.,f(x):[r] .g(x).SAsearatecEfestederivabillinxoe
Z dacd qi numai dacd g(xn) : g(rn ) : 0.

169
 Testul 2 2o Pun
Indicali rlspunsul corect. !o'
grq
1. Funclia f : tR + IR, f(x) : este derivabil[ dacn a este:
{Or:^7,,50 valoare
a)0; b) 1; c)2; d)- 1; e)-2. intr-un
punctul
2. Punctul in care tangenta la graficul funcfiei f : (- l, + o) -+ IR, f(x) : este perpendiculard pe
*
dreapta de ecuafie r :y este: maxim

a) (0; 1); b) (0; 0); c) (r; r); al (z;]); e) (- 2; - 5). derivat

Teorel
3. Fie f : IR. -+ IR, {x): arctgx. Atunci /(2m6)(0) este:
Dac[
a)0; b)2006; c)-2006; d)2006 !; e) l.
-r

Demon
Deci e
ideile,
PUNCTE DE EXTREM, TEOREMA LUI FERMAT
f'( xo )
in clasa a IX-a cdnd am studiat frrncfia de gradul doi, am vdzut cdgraficul acesteia are un punct de
extrem (v6rful parabolei). deoare
Funcfia f : IR. + IR, f(r) :l x' -l | , care a apdrut intr-un exerciliu rezolvat, are trei puncte de
f'(xo )
extrem: dou[ minime corespunzitoare absciselor r0 - - l, ro: 1 gi un maxim corespunz[tor abscisei ro:0.
Funclia f : [0, 2] -+ IR, f(x) : x are un minim corespunz[tor abscisei ro: 0 gi un maxim deoare
corespunzitor abscisei xo: 2.Graficele acestor fun4ii sunt redate mai jos: Din (l
Interpt
nl extren
i (deriv:
i Obsen
suficie
este pt
2. Teot
func1it
dar f(
Teoret
"f(x)=ax2 +bx+c .f(x)=lr'-tl f (x)= x, x ef0,2l proprir
(Pe sct
SE definim riguros conceptele de minim, maxim, extrem. Demot
Delinifie
ideile,
Fie f : D -+ IR gi xo e D. Spunem c[:
g(x) =
1o Functul x, este w panct de moxim (respectivp unct de minim) al (s fiin
funcliei f daca existl o vecindtate V
eT(xo) astfel incdt f(x) < (respectiv >) f(xo), v x c D n z; corespunzdtor, yo: margx
f(xo) se nume$te
moxim (respectiv minim) alfuncliei, iar punctul M(xo,
f(r, )) se numeqtep unct de moxim al graJicului
(respectivp unct de minim at graftcatui).
2" Punctul xo este tL punct de extrem al func\iei f dac[ este punct de maxim sau de minim; corespunzStor,
!o: t(xo) se numegte ertrem al funcliei, iar punctul M(xo, f(xo)) se numegte punct de extrem al
graftcului.
Din punct de vedere intuitiv, aceast[ definifie se traduce prin aceea cd intr-un punct de maxim
valoarea funcfiei este cea mai mare dinhe toate valorile acesteia intr-o anumit[ vecindtate a acelui punct, iar
intr-un punct de minim valoarea funcfiei este cea mai mic6 dintre toate valorile acesteia intr-o vecindtate a
punctului respectiv.
Agadar, aceste maxime sau minime sunt,,relative" la,,vecindtate", de aceea se mai numesc uneori
moxitne sau minime sav extreme relative (locale).
O condilie necesarl ca un punct interior unui interval sI fie un punct de extrem pentru o funclie
derivabilI este datl de urmltorul rezultat important:
Teorema lui Fermat. Fie f : 1+ IR (1 interval) o funcfie derivabild in punctul xo, interior intervalului 1.
DacI xo funcfiei f, atunci f'( xo ) : 0.
este punct de extrem al
Demonstralie. Punctul xo fiind interior intervalului /, este punct de acumulare atdtla st6nga cdt 9i la dreapta.
Deci existi ambele derivate laterale ale funcliei f in xo qi ele sunt egale cu derivata lui f in xo ' Fixdnd
ideile, si zicem cI xo este punct de maxim (analog, proced6ndu-se in cazul unui punct de minim). Avem:

f'(xo):f!(xo):]g wro, (l)

,.roo x - xo

deoarece x - xa10 gi f(x) - f(x, ) < 0 pe o vecin6tate a lui xo. Analog:

(2)
f'(ro):fJGr):l$
r)xo ff=,,
deoarece x-xo) 09i f(r)- f(xr)<0.
Din (1) qi (2) rezult[ f'(xo ) : 0.
Interpretare geometricd. Teorema lui Fermat aratd cd intr-un punct de
extrem din interiorul unui interval, tangenta la graficul unei funclii
(derivabile) are direcfia axei OX(deoarece are panta zero). rJ
Observafii.l. Teorema lui Fermat este doar o condi{ie necesari, nu 9i
suficient[, ca un punct s[ fie de extrem. De exemplu funclia { : IR + R, f(x) :.x' are f'(o) : 0, dar .ro nu

este punct de extrem (funcliafiind strict crescdtoare pe R).

2. Teorema lui Fermat nu este valabill dec0t in punctele de extrem interioare intervalului pe care este definiti
funclia. De exemplu, pentru funcfia f : [0, 2] + 1R., f(-r) : x, punctelo ro: 0 qi xo: 2 sunt puncte de extrem,
dar f(0) :
t'(2) - 1, cici f(x): l, V x e 10,21.
Un rezultat important ce decurge din teorema lui Fermat este:
Teorema lui Darboux. Dacd [ : I -+ IR. (1 interval) este o func{ie derivabilS, atunci derivata f' :1 -+ IR. are

proprietatea lui Darboux.

(Pe scurt: orice derivati pe un interval are proprietatea lui Darboux).
Demonstralie.Fiea, b elgil"intre f'(a) Si f'(b);ardtdmc[exist[cintreagibastfelincdt].: f'(c).Fixdnd
ideile, putem presupune a 1b, t'@) < t'(b), t'@) < l.< f'(b). Considerlm funcfia ajutdtoare g : la, Dl -+ IR,
g(x): f(r) - ?ac,care este derivabillpe [a D] qi avem g'(x): f'(x) - ]". Conform teoremei lui Weierstrass
(g frind derivabil[, este cu at6t mai mult continud), funcfia g este mlrginitfl pe compactul [a, bf qi igi atinge
marginile. Prin urmare existi c e la, Dl astfel incdt g(c) : i$.. g(r). (1)
 k6tiim cdc*alic*D.Evident, avemg,(a): f,(a)-X,<0,0..t ,r*g(x)-g(a)(0,ceeaceinseamnictr
x+q x_a

ry<0peunintervaldeforma(a,a+e,),adicdindefinitivg(x)<g(a),Yxe(a,a+e,).
DacI am aveac: a axrcmltag(a)<S(r) < da),yxe(a,a* t),contradic,tie. Analog, ding(D):f,(x) _I > 0, care r

0, deci s@)-|(b)> 0 pe un interval de forma (b e,,, b), adicd,in definitiv

ur"* 16-8(r)--8(D)> Teon
x+b X_b X_b - 1"f
g(r) < g(b),V x e (b - a,,,b)i daclam aveac: b arrcntltag(D) <g(x) <g(D), V x e (b _ t,,,b), 2"t
contradicfie. 3'fl
Prinurmarec*asic*b,adicd"cesteunpunctininteriorulintervaluluila,bl.Din(l)rez;tlltj.c6cesteun Atun
punct de minim pentru funcfia g gi atunci, conform teoremei lui Fermat avem g(c) :
0, adic6 t,k) : t". Demt
SI pt
Exrncryu rezolvat m[rg
Fie a>0, D > 0. Demonstrafi echivalenla: a, + b, > Z,Vx e IR e 6= 1. f(c, )
a
Solulie.(e). DacI b=+,avem a'+b, >2J@by Nup
a
=2,yx e jR.

(=). Considerim func{ia f : lR. -+ IR, f(x) = a' + b, , eare este derivabil[. deci

cazurile a : 1 sau D : I sunt triviale, deci putempresupune a * I qi b * l. interr

Ipoteza a' + b' >2, V relR. se scrie f(.r)> f(0), V xelR gi arat[ cd xo:O este un punct dem
de minim. Conform
teoremei lui Fermat, rezultii f'(0):0. Dar t,(x):a,lna+b,lnD gi astfel condifia Teort
f,(0):0 se scrie 1'f
ln a +ln D : 0 sau ln(aD) : 0, de wtde ab: l. Rezult6 O = !. 2"t
a
Atun
Demr
EXerafi prorye a$a f
l. Precizafi punctele de extrem ale funcfiilor urm[toare: pe [a
a) f : [0, 1] -+ IR, t(x\: x' ; b) f : R. -+ IR, f(r) : x' -3x+2; Conf
c) f : IR -+ IR, f(.r) : I *' -3x+2 l; d) f : lR. -+ IR,
f(x): sinx; g(x)
e) f : IR -+IR, f(.x):cos?sc; D f : R -+ IR, f(x): [.r]. f(c)
2. Determinafi extremele funcfiilor urm[toare:
a) f : IR -+ lR, f(.r) : cos.r; b) f :R-+IR, f(r):sinx+cosr; oI
c)f:IR-+IR, f(x):* cores
3. Fiea> 0 cuproprietateacr a'2xo, oricare arftx e IR. 56 se arate c6a: e. f (b"
I
4. Aflafia> 0pentru care 2'+a, )3* +4,, oricare arfix e IR. Lagll
5' Fie 1c R un interval 9i f : iR. + lR. o func{ie continufl gi nemonoton[. S[ se arate c[ f are cel pufin un resp(
punct de extrem local. peg
Obse
Fie f : [a, b]-+lRofuncfiecontinu[. Dac[ f estederivabildina, bSi
[,(a)<0< f(D), ardtafcl f areun lui L
punct de minim c e (a, b).
Teor
7. Fie f : 'I -+ IR o funclie derivabili cu proprietatea ci funcfi a arc
f' limit[ in orice punct al intervalului L 1'f
SI se demonstreze ci f' este continuE pe L 2't
172
 TEOREMELE LUI ROLLE,
LAGRANGE, CAUCHY
Prezentlm acum trei teoreme importante, numite teoremele de medie din calculul diferenfial, dup[
care vom vedea o serie de consecinfe ale acestora de o mare utilitate.
r.
Teorema lui Rolle. Fie f : la, bl -+ lR o funcfie cu proprietdfile:
ir 1o f este derivabilS pe (a, b);
L 2o f este continu6 pe fa, bl (echivalent spus, f continu6 in a 9i b);
3' t@): f(b).
Atunci existl c e (a, b) astfel incdt f'(c) : 0.
Demonstralie.Dacd f este o funclie constant[, atunci f'(x) : 0, V x e (a, b) deci teorema este adevlratS.
Sd presupunem cI f nu este o funcfie constanti. Conform teoremei lui Weierstrass, funclia continu[ f este
mirginiti pe fa, b] gi igi atinge marginile. Aceasta inseamn[ cd existl ct)cze la, b), cr+c, astfel incdt
f(", ) :,1[], f(x) ti f(r, ) :,:[lu, f(r).

Nu putem avea { c,cr\ : {a, b), deoarece din 3o ar teztlta c[ f(c, ): t?r), adicl ,+f, f(r) :,t[r, f{,),

deci f ar fi constantii, contrar presupunerii fbcute. Prin urmare cel pu{in unul din punctele Q, c2 EShQ interior
intervalului la, bf; fie acesta c.Dar punctul c este un punct de extrem, mai precis dacd c:c,, este un punct
:
de minim, iar dac6 c: c2 t este un punct de maxim. Aplicdnd teorema lui Fermat, rezlulti f'(c) 0.
m
Teorema lui Lagrange (a creqterilor finite). Fie { : la, bl -+ R. o func{ie cu propriet6lile:
b
1o f este derivabil[ pe (a, b);
2o f este continul pe la, b] (echivalent spus, f continu[ in a qi b);
Atunci existd c e (a, b) astfel incdt: t(b) - :
f'(c)(b - a)-
t@)
Demonstralie. Considerim o funcfie ajutitoare g : la, bf -+ IR, g(x) : f(x) - Lx, unde l"eiR va fi determinat in
aga fel incit funcfia g s[ verifice ipotezele teoremei lui Rolle. Evident, g este derivabil[ pe (a, b) 9i continul
(b)- f (a).
pela, b);din condifia flr\: g(b),rerultd*:f
b-a
(1)

Conform teoremei lui Rolle aplicat[ func]iei g, exist[ c e (a, b) astfel inc0t g(c) : 0. Deoarece
g'(x) : f'(r) - 1., din g'(c\ : 0 oblinem f'(c) : 1". Folosind valoarea lui l. dat[ de (l) rentltd

o S[ dlm acum o interpretare geometricd teoremei lui Lagrange.

DacI notlm cu A, B, C punctele de pe graficul funcliei f
corespunzdtoare respectiv absciselor a, b, c panta,,coardei" AB este
f (t)- f (a) , iar pantatangentei in c la grafic este f'(c). Teorema lui
b-a
Lagrange arutd egalitatea acestor pante, deci paralelismul dreptelor
respective. Agadar, teorema lui Lagrange afirml cI existi un punct C
pe grafic in care tangenta este paralelS cu coarda AB.
Observalie. Teorema lui Rolle reprezint5 cazul particular din teorema
lui Lagrange c0nd {(a): t(b).
Teorema lui Cauchy. Fie f, g : la, b) -+ IR doud funclii cu proprietdfile:
1' f ti g sunt derivabile pe (a, b) ti S(x) + 0, V x e (a, b);
2" f qi g sunt continue pe la, bl (echivalent spus, in punctele a Si b);

173
Atunci s@) *g(b) ti existb c e (a, b)astfel incdt: f - "f (a) - f '(c)
(b)
. c)t
s(b) - s@) g'(c)'
Demonstralie. Mai int6i, este clar c[ s@) + g(D), deoare ce in caz contrar, aplicdnd teorema lui Rolle funcfiei 7. Apli
g, ar reztlta ci derivata acesteia se anuleazi intr-un punct din (o, b), contrar ipotezei 1o.
ineg
Considerlm o funcfie ajutltoare h : fa, b] -r IR, h(x): f(x) - Ig(x), unde ]. e IR va fi determinat in aqa fd
incdt funclia fr sd verifice ipotezele teoremei lui Rolle. Evident, funcfia ft este derivabil6 pe (a, b) gi contingi a)-
ft

pe [a, b];din condilia h(a) : h(b) reruttdt )\: f

(b-) - f (a)
(1)
s(b)- g(a) b)(
Conform teoremei lui Rolle, aplicatil funcfiei ft, existl c e (a, 6) astfel hcdt h,(c) : 0. Deoarece
8. S[s
h'(x) : f'(x) - Lg'(*), din h'(c) : 0 oblinem X9:1". Folosind valoarea lui l, din (l) rezul6 9. Fok
' g'(c)
a)e
f'(c) _f(b)-f(a)
s'(c) s(b)- s@)' b)s
Observalie. Teorema lui Lagrang e reprezinti cantl particular din teorema lui Cauchy c$nd g(x) : y.
c) It

10. Fie
Erercifii propue 11. Fie

1. Ar6tali c[ urmitoarele func{ii verific[ ipotezele teoremei lui Rolle gi determinafi punctul c din enunfgl frrnt
teoremei: 12. Util
a) f : [0, l] -+ IR, t(*): x' - x; a)l
b)f :[-1, l]-+R, f(x):l-xo;
13. Fie
, r ,l-;,;l -rR, f(,) : l sin,.r l . atux

[*r*r. r.E.rl
Determinali a,b,c e IR astfel inc0t funclia R, (r):l L2'r)
f : iR -+ ,. s[verifice ipotezele
+b+c, ..lr,r)
ld
teoremei lui Rolle.
Fie f : [a, b] -+ IR* o funcfie derivabild.
a) Arrta{i ci func{ia g : la, bl -+ R, g(r) = (x - a)(x - 6) . (x) verific[ ipotezele lui Rolle. zerouril

b) Deducefi ci existl c e (a,6) astfel in"X f = I *1. metode

f(")
=1",) a-c b-c Propozi
Fief:[0, l]-+lRofuncfiederivabil[cuf(0):f(l):0.56searatec6exisr[ce(0, l)astfelinc6t 1o Intre
2o intre
f'(c): f(c).
,l'c Demoru
Fie IR un interval $i f, g : 1-+ IR c[ f,(.r) . s(x) * f(x) . s(r), oricare
func{ii derivabile cu proprietatea
1o Presr
ar ft x e .I' SI se demonstreze cd intre doud riddcini reale ale func{iei f se afl[ cel pufin o rldlcind a
funcfiei g gi reciproc. Rolle pt
Ardtati ci urm6toarele funcfii verific6 ipotezele teoremei lui Lagrange gi determinafi punctul intermediar situat in
c din enunpl teoremei: 2" Presr
a) f : [0, 2] -+ IR, f.(x): x' ; F s-ar g
derivate
b) f : [- 1, 1] -+ IR, f(x) : arcsin x; zerouri,

174
 7.
c) f : [0,2] +
Aplic6nd teorema
rR, tra:
lui
{il*i'Jj,ll;i'
:
Lagrange funcliei ln .r pe intervalul [n, n + l), n e N*, demonstra(i
il
f(x)
inegalitifile: I
$a
find
,Ei:-i;i,i:."-"arnn
8. Sd se rezolve ecua,tia 2' +5* =3" +4' .
eN* I
I
9. Folosind teorema lui Lagrange, sI se arate cd: I
a) e'2x+l,oricarearfix e IR; t
r)sinfr -*.*' I
c) ln(.r2 + 1) > .r, oricare ar fi x < 0.
I
10. Fie f : (a, b) -+ IR o funcfie derivabil6 9i nemlrginite. SI se arate ci funcfia f'este nemirginit[
t
11. Fie f : [0,*)-+lR ofuncliederivabildcu f(0)<0$i f'(x)> l,oricare arfrx e [0,o). S[searatecE
I
frrncfia fseanuleazdexactodatS. I
limitele:
L2.lJtilizindteorema lui Lagrange, calcula{i I
(L
-),
a)lim.r2\sx-.x+rl' b) limx2[.ir-I--rr1]
b),-_ I
\wTL x+l x)
*/ ii

13. Fie f : fa, bl-+ IR o funcfie de dou[ ori derivabil[. Dac[ pe graficul funcfiei f existi 3 puncte coliniare, $
atunci exist[ c e (a, b) astfel incdt f"(c):6. ;
l

CONSECINTE ALE TEOREMEI LUI ROLLE,

$IRUL LUI ROLLE
Dac[ f : 1 -+ IR (l intewal) este o funcfie oaxecare, solufiile reale ale ecuafiei f(r) : 0 se numesc
zerourile (rdddcinile\funcliei f; termenul ,$dlcini" este utilizat indeosebi pentru o funcfie polinomial[.
Ddm acum doui rezultate, care reprezintL consecin{e ale teoremei lui Rolle gi care stau la baza unei
metode numite ,Sirul lui Rolle".
Propozifie. Pentru o funcfie derivabilS pe un interval, sunt adevirate urmitoarele afirma{ii:
1" intre doud zerouri ale funcfiei se afld cel pufin un zerou al derivatei.
2" intre doui zerouri consecutive ale derivatei se afl6 cel mult un zerou al funcliei. :
Demonstrafie. SI considerlm funcfia derivabill f : I -+ IR, unde l este un interval.
1o Presupunem c[ a, 6 sunt doul zerouri ale funcfiei f, unde a,b e I, a < b. Aplic0nd func{iei f teorema lui
Rolle pe intervalul lo, bf, glsim un punct c e (a, b) astfel ?ncet f'(c) : 0. Agadar, c este un zerou al derivatei
situat intre a gi b.
2" Presupunem cI u,$ e I, cr < B sunt dou[ zerouri consecutive ale derivatei f'. Dac[, prin absurd, intre cr gi '

F s-ar g[si cel pufin dou[ zerouri ale func{iei f, conform cu punctul l" intre ele s-ar mai afla un zerou y al
derivatei. Prin urmare, y este un zerou al derivatei situat intre o, $i B, ceea ce contrazice ipoteza cI cr, gi B sunt
zerouri consecutive ale derivatei.

175
Teoremi. Pentru o func{ie derivabili pe un interval sunt adev5rate urmdtoarele afirmafii:
Exnn
1" Dac[ valorile funcfiei, calculate in doud zerouri consecutive ale derivatei, au semne contrare, afunci intre
cele dou[ zerouri ale derivatei se afl6 un singur zerou al funcfiei.
2" Dacd valorile func{iei, calculate in doud zeroui consecutive ale derivatei, au acelagi semn, atunci infie t) 2x
cele doui zerouri ale derivatei nu se aflI nici un zerot al funcfiei. Soluli
Demonstralie.Fie f : I + IR. o funcfie derivabil[,1fiindun interval gi sipresupunemcd a,B e l,cr < B, sud :10.rt

dou6 zerouri consecutive ale derivatei f'. Avem

1o Presupunem c5 f(cr) si f(F) au semne contrare. Deoarece f este o funcfie continul, rentltL c[ intre o
$i p
$irul
se afl5 cel pufin un zerou al funcfiei f, iar din propozi]ia precedent[ punctul 2o, deducem ci intre cr, gi se x
B
afl[ cel mult un zerou al funcfiei f. Rezultd c[ intre cr gi B existi un singur zerou al funcfiei f. ff
2" Presupunem ci f(cr) il
f(9) au acelagi semn, s5 zicem ce f(cr) > 0 qi f(B) > 0. Mai intAirenitdc[ f(x) > O Consl
Vxe (o, B); intr-adevdr, dacd ar exista un .xo € (o, B) cu f(a) < 0, atunci intre o gi xo s-ar glsi un zerou aI situatr
funcfiei notat cu a, intre ro gi P s-ar glsi un alt zerou al funcfiei notat cu D gi atunci, conform propozi,tiei b) Fie
precedente punctul 1", intre a gi b s-ar mai g[si un zerou y al derivatei, contrar ipotezei cE o gi sunt zerouri Averr
B
consecutive al derivatei.
xL:
Aritim acum cI funcfia f nu are nici un zerou intre o $i B.
Presupunem prin absurd cd existd c e (a, B) cu f(c) 0. : :(ebt
Deoarece0: f(c)S f(r), Vx e (o,9),deducemc[cesteunpunctdeminimalfuncfiei f. Conform
teoremei lui Fermat reniltA f'(c) : 0, ceea ce contrazice faptul c[ o gi B sunt zerouri consecutive ale derivatei f(*)'
f'. Teorema este demonstrat[. $irul
Sd presupunem acum dat urmltorul context: [ : I -+ IR este o funcfie derivabild, a cirei derivati f I
are un numir finit de zerouri, fie acestea xi<x'r.....*'.; notimp: inf/, q: sup I (p,q .R.1 gi presup,.rn"- f(
Consl
c[ existd (in R ) limitele lr4 f(r) $i g f(x), pe care, printr-un ugor abuz de scriere, le vom nota f(p),
ridlc
respectiv f(q). Mai intdi are loc urm[toarea: Obsa
Observafie. Cu aceeagi demonstrafie, teorema precedent[ se extinde in felul urmltor:
caz i
1o Dacd f(p) Si f( xi ) au semne contrare (cdnd p < xi ) atunci inhe p gi xi se afl[ un singur zerot al funcfiei
multi
t;dacd f(p)$ f(xi)auacelagisemn,atunciintrepgi xi nuseafl6niciun zerotalfuncliei f.
2" Are loc o afirmafie analoagl pentru f(xl ) ti f(q).
fin6nd seama de teorem6 qi observafia care ii urmeazl, putem stabili acum un algoritm pentru
separarea zerourilor unei funcfii; aceasta inseamn[ determinarea unor intervale disjuncte doui cdte dou[,
care s[ conlind fiecare din ele cdte un singur zerou al funcfiei.
o Metoda de separare a riidicinilor
Metoda const[ in parcurgerea urm[torilor paqi:
1o Calcul6m derivata f'a funcliei f.
2o Afl6m zerourile derivatei; s[ presupunem cd ele sunt in numir finit qi anume *i< xL< -.. < x',; cons(

3" Calculdm valorile t@), t!i),

tG'), ..., tQ',), [(q), de fapt doar semnele acestornumere, unde f(p) gi
acestr
t(Q au semnificafia descrisl anterior, gi alcltuim un tablou de tipul:
Teon
x lp xi x!,
(x)l +
x'^
1'I
$irul de sernne din linia jos
2"t
de sirut lui Rolle.
se numegte
4o Intervalul (rj , x!*r), i : 0, 1,2, ..., /t, cu xi:
p, x',*r: qr, conline un singur zerou al funcfiei f dacl gi Demt

numai dacd la capetele acestui interval avem o variatie de semn in girul lui Rolle (o variafie de semn se Atun
indicl prin semnul :*-r ).
numi

176
 Exnncrlru rezolvat
Separa{i rddlcinile reale ale ecuafiilor:
a) 2x5-5x2+l:0; b) -6e, +4x+4=0.
er,
Solulie. a)Fie f :lR-+lR, f(x):2xs-5x2 +l.Avem
t,(x):l1xo-lOx=
=lOx(x -l)(x' +x+ l), prin urmare zerourile derivatei sunt xi: 0, x,r: l.
Avem f(--):-*, f(0):1>0, f(l):
-2<0, f(*):*.
FP $irul lui Rolle este redat in tabloul urm6tor:
ls
f(x) --'\--- +
:Q Constat[m ci in $irul lui Rolle avem trei variafii de semn, prin urmare ecua(ia datd, are trei rrdicini reale,
rel situate astfel: 4 € (- a,0); xre (0, l); x, e (1, o).

fcr b) Fie f : IR. -+ IR, f(x) :e'* -6e* +4x+4.

ri Avem t'(x):2e" -6e'+4:2(e2, -3e, +2)=2(e, _l)(e, _2). Rezulti imediat zerourile derivatei: x'r: 0,
x'r: ln 2. Dupi aceea, avem: f(- oo) : oo, f(0) : I < 0; f(ln 2)
: ("t"z1z - 6eh' + 4ln2 + 4 = 22 6. 2 + 4ln2 + 4 4(-l+ ln2) < 0
- = ;
m (*) : l,S ( - 6e* + 4 x+ 4 ) : t-iy 3 - 4. 4. +*
tEi "" r+@",' \ g' e" e")
*)=* .

$irul lui Rolle este redat in tabelul urm6tor:

r ln2
m (x) --'-.-- +
Constatdm cr in girul lui Rolle avem o singurd varialie de semn, prin urmare ecuafia datd are o singurd
4 ridlcin5 reald x, e (ln 2, o).
obsemafie. Este posibil ca o anumit[ r[d[cin[ xi a derivatei s6 fie gi ridicin[
f' pentru funclia f; in acest
caz in girul lui Rolle avem valoarea 0, iar c6nd este o func{ie polinomiall
f o astfel de r6drcind este ri
multipl5 (deoarece ,,verifici" polinomul gi prima derivatd).

CONSECINTE ALE TEOREMEI LUI LAGRANGE,

MONOTONIA UNEI FUNCTII, CALCULUL
DERIVATEI UNEI FUNCTIT INTN-UN PUNCT
Teorema lui Lagrange este poate cea mai important[ teorem[ din calculul diferenlial,
prin
consecinlele sale de o mare utilitate.
o primd astfel de consecinli caracteizeazii monotonia unei funcfii derivabile prin semnul derivatei
acesteia.
Teoremi. Fie f : fa, bf -> IR o funcfie derivabili pe L Au loc echivalentele:
1" I f este crescitoare pe 4 <+ [ f,(x) > 0, V x e 1].
2o f este descrescitoare pe 4 e t f(.,r) < 0, V x e 11.
Demonstrafie. 1"(+).Presupunemc[ f estecresc[toare pel,adicdy
x*xreI, xr<xz
= f(r,)< [(xr).
Atunci, pentru fiecare xoe I, raportul f(4-[@), cu.tr * xsteste pozitiv (deoarece num6r6torul gi
x-xo
numitorul au acelagi semn).

177
 @)- (x) :!ig fl*)
,rn "f "f > 0 reniltd f(xo ) 0 qi cum xo a fost arbitrar,avem de fapt f,(r) >
Obsema
X-Xo r+rb X-Xo lui f're
YxeI. (respect
(e). Presupunem f'(x) > 0, V x e /gi ar[tlm c[ f este cresc[toare.
Fi" W. Aplicdnd teorema lui Lagrange funcfiei f pe intervalul fx* xrf,
t!r)* f(x,): ['(c)(xr-x,) pentru un anumitpunctc e (x,, xr). Cum xz- xr> 0 gi f'(c) ) 0, Propozi
f(xr)- f(x,)>0,adica f(x,)< tG). 1o Daci
Textul subliniat arutl cdfficfial est" pe L 2 Daci
2oAvem succesiv, scriind simplificat:"rescltoare
f este descrescltoare e- f este crescltoaxe c) (-0,> 0 + - f,Z0 Demons
= f'< 0.
Fix6m a
Obsetvalie. DacI f'(r) > 0, V r e /(respectiv f'(.r) < 0, V x e D atunci f este strict crescltoare (respectiv
agix,gi
strict descresc[toare) pe l ceea ce rezulti ugor din demonstrafia implicafiei (e).
fin0nd seama de faptul cd daci- x, e I este un punct de maxim (interior intervalului) atunci h
,,st6nga" lui "r, funcfia f este
cresc[toare, iar in ,dreapta" lui ro funcfia este descrescitoare (iar dacl xo este Cum f'(
punct de minim lucrurile stau exact invers) oblinem o completare a teoremei lui Fermat, ce caracteizeqd 2" Fie 1
punctele de extrem: Conside
Propozifie. Fie f :1-+lR o funcfiederivabillastfelincAt E: {x. f l f,(x):0} aredoarpuncte izolate,adid Confom
E': O. Pentru un punct xo interior lui lavem echivalenfa: x,,Y x e
Ixoestepunctdeexfremalfuncliei f]eIf'(xo):0$i f'aresemneconffaredeopartegidealtaapunctului xo].
O altii consecinfE importanti a teoremei lui Lagrange se referl la o modalitate practicl pentnr Exrnct
calculul derivatei unei funcfii intr-un punct. 1. Sis
TeoremI. Fie f :1-+ IR o funcfie gi xo e /un punct astfel inc6t: daci
1" f este derivabil6 pe 1\ { xo }; Solulie-
2" f este continui in ro ; Derivati
3o f'are limitd in punctul ro (finitd sau nu). monotot
Atunci f are derivatd in punctul xo dati de egalitatea: Mmaxi
.f'(x) = lim f,(x) . x
(ln cazul particular cdnd limita lui f in xo este finiti, reniltdci f este derivabili in 16, iar funcfia f, este f(x)
continu6 in punctul xn ). (x)
Demonstralie. Fie l: l111r f'(x)e
r+rfo
IR . Trebuie sr arlt[m egalitatea ,r^ f(x)- f(x) : l,
rer6
pacare o vom proba Se vede
X-XO
toate va
pur $i simplu apel6nd la definifia limitelorde func(ii (cu giruri). Fie (a,),,,g1\
{xo} un gir arbitrar cu in:
doar
lY "":.ro . Aplicdnd teorema lui Lagrange func{iei f pe intervalul compact de capete an qi xo (pentru 2. S[s
fiecare n e Nt), gisim un c, situat ?nrre an gi xo astfel in"a, lPff: f,(c.). (1)

Deoarece c, este intre a, gi ro rezulti imediat .6 c,: xo gi findnd seama de ipoteza 3o gi defini,tia Solulie-
l5g
limitei unei func1ii, deducem
"[ lg t,(c,):
l. e) clrei ipr
Exist6 d
Din (l) 9i (2) rezultii ,r* f(a')-"f(x): I $ideoarece girul (a,),r,c1\ {ro} a fost arbitrar astfel inc6t
n)6 oo xo
- Deoare<

lim f@) - f(x) : t,

llg o,: xo, rezvlthci x+xo adicd t,(x) : l.
X _ Xo ln(ln(n-

Deoaret

178
 Observafie.Teorema precedenti este adeviratl gi sub forma mai slabi ce se referi doar la limitele laterale ale
lui f'respectiv la derivatele laterale ale lui f. Mai precis: in ipotezele lo gi 2o, dacd f'are limitl la stdnga
(respectiv la dreapta) in xo , atunci f are derivati la stdnga (respectiv la dreapta) in xo gi avem:
f!Go):,X. f'(x) (respectiv f) (',):lq f'('))'
in fine, o ultim[ consecinfi a teoremei lui Lagrange este urmltoarea:
Propozi{ie
1" Dacd derivata unei funcfii pe un interval este nuld, funclia este constantd pe acel interval.
2" Dacldou[ funclii au derivate egale pe un interval, ele difer[ printr-o constantd aditivl pe acel interval.
Demonstralie. 1o Fie f : /-+ IR o funclie derivabili cu f'(x):0, V r e L
Fix6m a e I gilu[mx e larbitrar.Aplic&rdteorema lui Lagrange funcfiei f pe intervalul compactde capete
li, a gi x, gisim un c, strict situat intre a qi x, astfel inc0t:

-- '
t@) t@): f'(c,)(x - a).
Cum f'(c,):0,rezult[ f(x): f(o), Vx e 1, decifuncfia f esteconstantiipeL
IE
2o Fie fr, .f, : / + R doul funcfii derivabile astfel incit 7'= fJ .
d
ConsiderSm func{ia f : I -+ IR, f : fr- f, gi avem f': 0.
rct Conform cu punctul 1", exist5 l, e R astfel incdt f : X,, adicd fr- fr: X,, ceea ce se mai scrie f @): fr(*) +
)u,Y x e I.

ExERCITU rezolvate
l. SE se demonstreze ctr pentru orice x e IR este adevdrati inegalitatea e' ) x+ I cu egalitate dacl 9i numai

dacL x: 0.
Solulie. Considerlm func1ia f : IR -+ IR, f(x) :e" -(x+l), a clrei derivat5 este f' : R -+ R, f'(x) :e" -1.
Derivata are un singur zerou gi anrme ,' : 0. Form6m un tablou in care indiclm semnul derivatei gi
monotonia func{iei (ce decurge din semnul derivatei). Totodat[, indic[m gi punctele de extrem, marcdnd cu
Mmaximele gi cu m minimele.

f(x) \\ \ \ \ \ \ \ \ 0 / ,v,v ,v,v,v.v,v m

he Se vede ci funclia are un singur punct de minim gi anume fiind f(0) : 0. Rezultd c[
r: 0, minimul funcfiei
toate valorile funcfiei suntpozitive, adic6 f(x) > 0, Vx e IR, deci e')-x+1, Vx e IR.. Egalitatea se atinge
m : : :
doar in x 0, deoarece f(x) 0 are loc doar pentru x 0.
IU 2. S[ se arate c5 pentru orice n e N, n > 2 este adevlratl inegalitatea:
I
(n + l)ln(n + l)
<lnhnin+ 1)) - ln(ln n). nlnn
Solulie. Consider[m funcfla t : ln, n + l) -+ IR, f(.r) : ln(ln x), c[reia ii apliclm teorema lui Lagrange (ale

c[rei ipoteze se verifici imediat).

Existl deci, un punct c, e (n, n + 1) astfel ?nc6tt [(n + 1) - t(n): t'G,).
Deoarece f'1x; : (l-nx)' = ,l , egalitatea datii de teorema lui Lagrange se scrie:
lnx xlnx' "
ln(ln(n + 1) - ln(ln n): ,1
(1)
cnlnc,
Deoarece n lcn1n * I ren:Jrtj ln n < h",. ln(n + l) gi de aici, prin inmulfire,

179
nh n <cnlnc, < (n + l)ln(n + l), de unde: .1.1 Slr
(2)
(z+1)ln(z+l) cnlnc, nlnn f(r.
Din (1) 9i (2) rezultd inegalitatea din enunf. Sll
3. S[ se calculeze derivatele laterale ale funcfiei f : IR+IR, f(r) :arcsin 4+ i"punctele ro: -1 qi .ro: l- a)1
x'+l
Solulie. Calcullm mai intdi f'(x) in punctele xe IR in care funclia f este derivabil[. A
c)1
2(l-x2') -+,|
:) x'+l
dacd, xe (--o, - l)u(1, o)
e)r
(x2 +1) lr'-t dacd' xe(-l,l)
*,
I

I 5. Der
'-G+\
Cum f este continu6 in punctelo ro: - I qi ro: 1 9i derivabili pe (-co, -1) U (-1, l)U (1, *) gi intrucft a)
derivata f'are limite laterale in aceste puncte, vom obline:
)
f:(- t):t\1,t'@):W(-*): - ,, f;(- t):JE f(x):.\T, 7i: ,, c)

e)
f:(r):\rryf'(r):1,H ;i: t; -fJl):liq1f(x):m (-*): - t.
s)
Rezult[ ci punctele r0: - I gi .ro: I sunt puncte unghiulare pentru funcfia f.
4. SI se demonstreze, utiliz0nd derivate, identitSlile trigonometrice: i)
a) arcsinx* ,:!,Vx e [-1, 1]; b) arctgr + axcctgr :!,V x e IR.
arccos
6. SA

Solulie. a) Pentru x: - 1 9i x : I egalitatea se verific[ direct, aga c[ vom proba pe intervalul (- 1, l).
a)
Considerlm funcfia f : (- 1, 1) -+ IR, f(x) = arcsin x * arccos x. Aceastl functie este derivabili pe (- 1, 1) qi

are derivata f(r) :J# = 0, V , € (- l, l). Rezulti cd frrncfia este constantii pe (- 1, 1). Dar
b)
# c)

tQ):;, prin urmare Kn:;, V x e (-1, l), adicd egalitatea din enun{ este adevdrat[ pe intervalul (-1, l). d)

Fiind adevlrati gi in punctele - I gi l,rez:tlJti cd egalitatea din enunf este valabili pe [- 1, l]. e)
b) Considerim funcfia g : ]R -+ IR., g(x) : arctg r + axcctg x. Aceast5 funcfie este derivabild pe IR. gi are
0
derivata f(r) :# -#= o, v x e IR.
7. S'
Rezulti c[ funcfia este constantl pe IR gi cum t@ :; , rezurlti, t@) :;, V x e ]R.. Aceasta aratd cdegalitatea
8. Si
din enunf este valabili pe IR.
ce

cE6crcifii propse

1. Folosind girul lui Rolle, separafi rldicinile reale ale ecuafiilor:

a) xt -l2x+l=0; b) xs -20x+2=0;
c) x' - 2lnx +10; d) e' =ex+|. pentn
2. Si se discute in funcfie de valorile reale ele lui rn numirul solu{iilor ecua{iei 3xs -25x3 + 60x + m = 0 .
acestt
Aceeaqi cerin{6 pentru ecuafia x' - mx' -r+ I : 0.
este e
 3. S[ se afle valorile reale ale lui z pentru care dreapta de ecuafie y : mx intersecteazd graficul funcliei
t@): ".,x e iR.
4. Sd se arate c[ urmitoarele funcfii sunt monotone:
:l- a) f : [0,0o)+lR, t@): e'-l-.r; b) f
'[Ui] -+R, f(x):sinx-rcosr;
TE
c) f : [- l, 1] -+ R, f(x) : d) f : (0, o) -+ IR, f(x) : ln(x +t1-, -l;
c) #;
:
e) f : (0, oo) -+ IR, f(r) (Z' + t)}.
5. Determinafi intervalele de monotonie gi punctele de extrem ale funcfiilor:
x
a)f:lR-rlR, ji;
f(x):4-: b)ff :R-+lR,
b) f(x):
f(x):
ffi;
2x x'

e) f :lR+lR, f(r):ur"tgJill; Df :lR-+R, f(x):

""-3".
g)f :R-+R., f(x):x-J;'+t; h)f :R-+R, f(x):ti*t
i) f :R.- {- 1, 1} +lR, f@= j) f :lR -+lR, f(x): sinx +sin2x.
*T;
6. Sd se studieze derivabilitatea urmitoarelor func{ii in punctele indicate:
1).

s
er
:R-+lR, f(x):lsinrl,i, xo-ltrE,keZ;
b) f
c)f IR+lR, (r):l xo -l3x'+36 l,in xo: -3 qi xo:2;
i)- d)f iR -+lR, t@: {f +; ---1,in xo:- I si ro: l;
e) f : IR + IR, f(x) : arcsin(3r - 4*'), in xo : 1;

f) f : R -+ IR, f(x) : arcsin(sinx), in xo: 1

IC
.
2

7. Sd se demonstreze identitatea arctg *+ arctg! = !,oicarearfrx e(0, *).

8. Sd se arate cd funcfiile f, g : (- 1, 1) -+ IR, f(x) : ur"r6-2t- , g(x):2 arctgx diferi printr-o constantl
ce se cere a fi determinatE.

REGULILE LUI L'HOSPITAL

Rezultatele de calcul diferenfal oblinute p6n[ acum ne permit stabilirea a doui teoreme importante
pentru calculul limitelor de funcfii, cunoscute sub denumirea de regulile lui l'Hospital Vorbind simplist,

acestea afirmi c[ limita raportului a dou[ funcfii, aflat6 intr-unul din cazunlede nedeterminur. 9 .ur, 3,
0 m'
este egal[ cu limita raportului derivatelor.
 Teorema '0 f ;. ni. t, g: I -+ IR dou[ funclii qi xo un punct de acumulare pentru
lui l'Hospital (cazul
intervalul /, astfel inc6t se verific[ ipotezele:
lim f(x) : lim g(.r) : 0;
lo x+x0 x+xo

2' f ligsuntderivabilepel\ {ro} $i g,(x)*0, Vr e1\ {xo}; tim 4

r+o g(.
1i^ I'!4-: / (e R );
3o ,-ro
g'(X)
Teorem
(*) :
Atunci: ,r^ "f
,-ro g(X)
n.
intervah
1o lim
li- /l+
r-+]b
(Mai simplu: in ipotezele lo qi 2o avemegalitatea:
= fimt-@-, dacl limita din dreapta exist6). 2' f$it
't'o g(X) x+xo gt(19)
Demonstralie. I). Presupunem ci xo e lR (xo este finit). Definim funcfiile 3" rJr0
lim
I , s ,1U {.ro } _+ rR, pnn r.,):{{?, #li:X: ,s-(,):{"[, ,trJX:i:
care sunt continue in punctul xo (aceste funcfii se numesc
,prelungirile prin continuitate" ale
funcfiilor f qi g
inpunctul xo).Maiintdiesteclarcl S@)*0pentruoricex * xo,cdcidacdarexista xt*xo cug(x,):O (Mai sin
conform teoremei lui Rolle aplicatii funcfiei g pe intervalul compact de capete xr
si xo, g[sim un punct c Detnoru
strictintre xr $i xo cuproprietateag'(c):0,contraripotezei2o.Faptul cilg\x)+0,Vxe1\
{xo}arati66
funcfia 4{ este definitd pe 1\ { xo }. D. studi
o
6 (confon
x e .I \ { ro } functiile / gi g- verificl ipotezele teoremei lui cauchy pe intervalul compact cu
Pentru fiecare constanl
capetele xo gi x. Aplicdnd aceasti teorem[, existi un punct cx strict intre r gi Atunci
xo astfel inc0t 1

7e) - 7 @) 7'.(",) u6r"u .f @) :.f'(c,) un 9ir (

g(r)-g(xo)= E'@,) ---- g(x) s'(c,)' (1)
nemlrgi
c6nd -r -+ xo rezul ti c, ) .ro ;i atunci, conform cu 3o, rezulti ,r^ -f'- .(c,) : n.
-'o g'(c,) la, , an*

Folosind (l) aceasta se scrie echivalent:

l*ffi: n.
Din a,.
II). Presupunem c[ xo e{-o, o}. Fixdnd ideile, si zicem c[ .rr: o (analog tratflndu_se eazrJl xo: -o).
lui (1) a
Putem presupune evident cd I: (a, *), cu a) 0. Definim atunci func{iile n c , (0,*)- iR., -F(x) : (+)
Din (2)
G(x):r[, arrtim 4 Gverifici ipotezele teoremei pentru punctul finit 0. intr-adev[r:
9i ca
tim
,--
fl
l\ g(r
l' lim,F(r):foote-
,+(,
.tr=- l:llm f(x):0
r+@ 9i analog Itim G(r):0. Agadar,
\ t) I,-+0

I (3) are
): -x- ;r o, v, . (n I

"'[+) *) ,permul
cresc[to
xf= ,1) :,,,, f '(x) : t. cu vecir
t ) '-- g'(x)

tu
 .r1')
findnd cont de cazti I), deja demonsftat, rezultE ci ti* F('):ti-'!'1: t sa, (n tt^r:1''1.
,+o e(1) ,_, \ t ).
"[])
(x) :
,r^
,-.
"fr.
g(I)
Teorema lui l'Hospital(canfl t, g: I -+ IR dou6 func{ii gi .ro un punct de acumulare pentru
|l.ai"
intervalul l, verific[ ipotezele:
astfel inc0t se
1o lim f(x) e {-co,oo}, limg(.r) e {-oo,o};
x?& r+r0
2' f Eigsuntderivabilepel\ {ro} $i g'(x)* 0, Vx e 1\ {.ro };
ri,n /i!']: / (e IR );
3o x+xo
g'(16)

f (*) :
Atunci: ,r^
r-ro
n.
g(X)
rt
q, (Mai simplu: in ipotezele 1o gi 2o avemegalitatea: fi* /!'] t*f'r\l, dacd limita din dreapta existl).
r-r. g(J) = ,+,0 gt(;) '
tc c[ ,rq t(r) : + oo (analo g se trateazd cazul cdnd *
cl
Demonstralie. Fixdnd ideile, si presupunem
]q "(r) - o).
I). Studiem cazul cind xo este punct interior intervalului /. Deoarece derivata g'are proprietatea lui Darboux
(conformteoremeiluiDarboux)gig'nuseanuleazdpe intervalul J:(- a, xo) nI,rczultfcig'aresemn
constant pe./.
Atunci g este strict monotond pe ./ gi cum : o, rezultil cd g este strict crescitoare pe "I. Considerim
,rq"(r)
un gir (o,),rrg-r, strict crescitor, * 153
on:xo. Rezult[ cI girul (g(o,)),., este strict crescitor qi este qi
nemlrginit, fiindc[ are limita + Din teorema lui Cauchy, aplicatd funcfiilor f qi S pe fiecare interval
oo.
(a') f 'r(.",!.
la,,d,*r] cu n e N*, rezult[ cE exist[ cn e (ao, d,*r)astfel incdt: "f @'.').- "f = (l)
g(a,*)- g(a,) g'(c^)

Din a,<cn1o,*t $i
lrg an:xo renitta l*",:ro $i din ipoteza 3o renrltiatunci cr lim LY4: l.inbaza
-* g'(c,)
L (a,*r)- (a,) *,
lui (l) aceasta se scrie: lim -f -f
-----]-----T-_'.\L)
g(a,*)- g(a,)
I. Din (2) 9i din faptul c[ qirul (g(r,)),r, este strict monoton gi nemlrginitrentlth,utilizAnd lema Stolz-Cesaro,

,r^ f(a,) - n. (3)

,-* g(a,)
Aqadar, egalitatea (3) are loc pentru orice qir (r,),r, strict crescitor gi tinzdnd la xo . Dar atunci, egalitatea
(3) are loc chiarpentru orice gir (o,),., ctt an<xo !i 1g a,:xo; intr-adev6r, orice asemenea gir, printr-o

,permutare" convenabild a termenilor sli (qi eliminarea eventual[ a unora din ei) poate fi scris ca un gir strict
crescitor, iar aceasti ,permutare" nu modificl limita girului (cum upor se constatil folosind definifia limitei
cu vecindt[li). Din defini{ia limitei la st6nga, deducem atunci:
t:Xffi: n
J(10
g)

183
Considerdnd un gir (b,),r, . (ro , @) n.I, strict descrescdtor, ." 1r1g b,: xo, cu acelagi rafionament in care se
Soluli
schimbi doar monotonia girului (s@)),.r. rezultl: m f l4-: l. (5) g(x) =
I3i's(x)
jurul I

Din (4) 9i (5) rezultd ci lim f \1: n. in ace

'-* g(x)
II). Dac[ suntem in cazul c6nd xo: inf 1, respectiv .ro: sup I se folosegte doar limita la dreapta (5), lim
r+0 ;
I
respectiv doar limita la stdnga (4).
Conft
Observalii
Din p
1. Regulile lui l'Hospital elimini nedeterminirit" !0o,u, 3. C"l"lulte nedetermindri pot fi ,,reduse" la una
exeml
din acestea astfel (scriem pe scurt):
l1 b) Ca
a) .o-.o sereduce h I
0
scriind .f -g=+ dac6 f -+m,g,-+oo.
t^(
r+O \
E x>0

3 {
b) o.0 se reduce h !
0
scriind fs=+ sauh scriind ff :1, dacl f -+ * m, g -+ 0. :lim
x+0
f a r>0

1'se reduce la co. 0 (care apoi la 9 ,uu Anak

c) se reduce
] Lan logaritmare:
hcf")=glnf ,daclf -+1, g-)*o.
o.0 u
] l r*
d) 00 se reduce la (qi apoi ,u., logaritmare: c) litt
fr x1
r>(
ln(f')= glnf ,dacd f -+ 0, g + 0.
d) Ca
la oo. 0 (qi apoi U
] t
e) o0 se reduce .u,, I prin logaritmare: ln(lir
fr x-
x>
ln("ft) = gln "f , dacd f + o, g -+ 0.
Rezu
2. Daci funcfiile f gi g sunt de mai multe ori derivabile, iar nedeterminarea nu se elimind dupd ce am
aplicat regula lui l'Hospital, se poate repeta procedeul (verific6nd de fiecare datd ipotezele teoremei).

Scriind schematic, avem agadar:

' fim L:nn 4:fim 4: ...
x+xo g x-+xn g' x-+xo gn

3. Nu trebuie confundat cdtul derivatelor (care apare in regulile lui l'Hospital) cu derivata cdtului (atenfie,
agadar, la gregelile tipice!).
1.
4. Analizdnd demonstralia teoremei lui l'Hospital in cazul 3 , constatlm cd in ipoteza 1o nu este necesar ca
@
I.
lim f(x) : I @, ci doar ca lim g(x) :t o.
xixo

EXERCITIU rezolvat
S[ se calculeze limitele:

")1,$#; b)m(]-"*,;' c)' limx ln x;

x+0
x>0
d)- lim x'
x+0
x>0
Solulie. a) Limita confine nedeterminareu ]. Corrrider0nd funcfiile f, g : IR -+ R, f(r) : sin x,
0
g(x) : xe'+ sinx , avem g'(x) : e' + xe' + cosr , deci hqg'(*) : 2, ceea ce inseamn[ c[ g' nu se anuleazd in
jurul lui ro: 0.
in acest fel primele dou[ ipoteze din teorema lui l'Hospital se verificI, iar pentru a treia ipotezd putem scrie:
cos.r I
,,,, "f'(x) : rr*
,-io g'(.r) "Jo s'+.re' + cos.tr 2

Conform teoremei lui l'Hospital. cazril9 . u.r"-' li- 'fin1 =I .

0' x-+o +SinX 2
16gx

Din punct de vedere practic, verificarea ipotezelor se face oral, iar calculul limitei se scrie pe scurt ca in
0

exemplele urmatoare: liq

x+0 -#{-
I 6 ---!9lI- = 1.
lggx + SinX H x+0 gx + Xe' + COSX 2

b) Calcul6m limitele laterale. Avem:

I
fi,,, f 1- l) :,,,,, ' - '
l+tg2x -l
ri- (,1- :-
" ) I#(, tsx) I# xtsx'l#
te
,'-
i#\, "tn,) tgx + x(l+tg2x)
0

:li* tg', _ 2 tg-x(l+tg'?x)

= l1-
u =9=0. -

l,{r^ tg, + x+ x tg2x 1,t t* tg2x+l+tg2x+ x.2 tgx(l+tg2x)

2

ri* [1-.tg" r) : ri* :

Analoe
- ------ereniltd 0, prin urmare
x+o [1-.tg
\y - r)) o.
lf \, )

lnx
o(--)
: tn, *= i : -l,Sr:
c) limx
r>0
1g
x>0
t 1g3 -'1
,r0-;.. x>0
o.

;
d) Calcullm logaritmul limitei. Avem:
tr(1,$ r') :lir4(lnr') :I$(, ln-r) : (continudm ca la punctul c)) : 0'
r>0 r>0 x>0

Rezulti cd lim x' : eo: l.

x+0

E^4rcipii propse

Sd se calculeze limitele:

a)ltm
-3
&L -1 b)' lim
,,h* -t .

r+r x t -l .i x+0 x
r-sinx
c)' ltm -------. d)
.xcos, - sin.r
x+0 X'
)
ls x' 1

fi)c
cts
e) lim !i
x+l 1- |
0rim4,
-
r+l
' X-l
:,lt+u -t i x-!.gx
g) llm --'--- h)' lim '
r+0 Sln -f x+0 y.9111;g

185
 i)'x+O
lim
gI__:h"r, n e N* fixat. det
X'*' con
il. a) r+o
lim
l+lnr. ox t1
x
b) llm --:-i
x)@ e" +X ale

c) lim
ln(l+e')' ln(l+2').
r+@ d)' lim
x r+@ ln(l+3r)

rrr. a) ri-[-J-- t=).

b) .) l,g (,-*,,(,.+))'
x+u \ .x X, ),
SID- lg []-"r',)'
d) lim[ '
-';l'i(x-l
I '),
- lnx)' e) rim (-l-- t ')
' ,-. (e, - I ln(x + l),/
'

I
IV. a)
lq3
,.r, , b)
1,S
xtnx;
") l,s
.(I-*"r.),
( x \
d) lul
r+0
xln-4 arctg-a;
-x+l)' l; .'Gi -"*),
\ ") 1*
I I Solt
lg ,;;
V. a) lim
r+0
r'h'; b) .) 1$(cosx)7;
I
I .f'(
r+o\.I[E]t'
d) rim (ln(e+x;);; f) r+o
lim [*-ur"rrr')t,
/ ") 1,$ \Z ) Rez
I
g) (cosr + sinx)'in" ; h) (JI tg,)""u'.
lrS l5 Scn
6

, t------- ,
l"' -r- --+
Si selx
se studieze derivabilitatea funcfiei f : lR -+ IR, f(x): in punctul ro:0. Tab
3. Fie f : (0, *) -+ IR. o funcfie derivabili cu proprietatea (ftrl + -f'(*))= 0 . Si se demonstreze cr .

|g f(x): o.
|rg J
fr
Fie f : IR -+ R o funcfie derivabill cu proprietateacd gi *
f f'au limite finite in rc. 56 se demonstreze cl Fur
|r1g f'(.r):
o.
[-]
(1,

mel
ROLUL DERIVATU INTAT TN STUDIUL FUNCTIILO& sefi
PT NCTE DE EXTREM, MONOTONIE

Am vlzut cd prima consecin{E important[ a teoremei lui Lagrange este caracteizarea Ex

monotoniei
unei funcfii prin semnul derivatei acesteia.
Mai precis am vdzttt cd o funclie derivabild pe un interval este crescdtoare (respectiv
descrescdtoare) pe acel intemal dacd si numai dacd derivata este pozitivd (respectiv
negativ$ p) ac"l Solt
interval.
De asemenea am artrtat in teorema lui Fermat cd derivata unei
funclii se anuleazd tntr-un punct de f(x)
extrem interior intervalului, adicd altfel spus,punctele de extrem se afld printre
zerourile derivatei.Mai mult,
intr-o propozilie am evidenfiat faptul c[ pentru func{ii cu proprietatea c[ zerourile
derivatei formeazd o
mulfime de puncte izolate (adici in jurul unui zerou al slu, derivata nu se mai t'@
anuleaz6) - gi acesta este cazul
cel mai frecvent pe care-l int6lnim avem urm[toarea caracteizarepentru
- un punct de extrem: un punct este
186
 de extrem dacd Si numai dacd derivatafuncliei se anuleazd tn acest punct iar de o parte Si de alta are semne
contrare.
RezumAnd, oblinemrolal ilerivatei intili in studiul unei funclii: determind intervalele de monotonie
ale ac elei funclii, precum gi punctel e de extrem ale acesteia.
Practic, pentru a obfine aceste ,,informafii" despre o func]ie datii f proceddm astfel:
calculim derivata f'a funcfiei;
-
afl[m zerourile derivatei, adicl rezolvlm ecuafia f'(x) : 0;
-
- stabilim semnul derivatei (eventual ,prin valori", intruc0t derivata are proprietatea lui Darboux,
deci pe intervalele dintre zerouri consecutive menline semnul constant);
- indic[m semnul derivatei, intervalele de monotonie gi punctele de extrem (notate cu Msau m, dttpl
cum este vorba de un maxim sau un minim) intr-un tablou numitvarialiafuncyiei datd de derivata fufii.
Si dlm un exemplu concret prin urmitorul:

EXERCITTU rezolvat
2x
Si se studieze intervalele de monotonie gi punctele de extrem ale funcfiei f :R.-+R, f(x):x'+l
;"
Solulie. Funcfia este derivabil6 pe IR. gi are derivata f' : lR. -+ IR,
+1)- x(x' +l)'
+l-2x2 l- x'
rr,(\e)-\-r.x'(x'
-' (*'*r)' (*' +r)' ' -).- (*'+t)' '
-r.x2

Rezolv0nd ecualia f'(x) :0 oblinem zerourile x'r: - l, x'r: l.

Scriind t'(*) : ) ; :' <;.(1 - ,') , remarcdm c[ semnul lui f' este dat de semnul parantezei l-x', adicl de
(.r' + l)-
semnul unei funclii de gradul doi.
Tabloul variafiei func{iei datl de derivata int6i este urmitorul:

f(x) 0 \ \ \ \ \-l ,v ,v ,v ,v I \ \ \ \
rca
mM
Func{ia este descrescitoare pe fiecare din intervalele (- @, 1], [], - *)
gi este crescitoare pe intervalul
[- l, 1]. in punctul x'r: I are un minim egal cu f(-l)
- :-
l, iar in punctul x'r: I are un maxim egal cu
:
f(1) 1. Am marcatin tablou qi limitele funcfiei in punctele - oo $i o, ambele egale cu 0.
Cu ajutorul varia{iei funcliei dati de derivata intdi putem stabili gi unele inegalitSfi. in principiu,
metoda este urmltoarea: pentru stabilirea unei inegalitefi f1(r) >- tz(x) pentru x e D studiem varia{ia 9i
semnul funcliei diferenfE [: D --+ iR, f fr fr. : -
Iatd gi aici un exemplu concret:

rel ExERCrTru rezolvat

S[ se arate ci pentru orice r > 0 este adev[rati inegalitatea: arctg x 2-J-

tiv x-+l
:el Solulie. Consider[m funcfia definitii prin diferen{a expresiilor din cei doi membri, adici f : [0, co) -+ IR.,
: x
de f(x) arctg - -*1. Studiem variafia acestei funcfii dati de derivata intdi. Avem:
ilt,
x'(x' - r(x' I +l-2xz x'-l
o
,ul
f,(,):,!
x'+l
+1)
(*'+l)'
+ 1)'
= x' +l
x2
(x, +t)' x2
1

+l '
(*'+r)'
2x2
(*'+t)'
ite ---: --
187
 E clar cn f'(.r) > 0, V x e [0, o), cu egalitate doar pentru.r: 0.
Tabloul de varialie este urmitorul:
x l0
0 +++++++++++++ ++++++++ +
(x) | 0,V,V,V,V,V,V,V,V .V,V .V,V / / /
m "2
Se vede din tablou ce f(x) > 0, V x e [0, o) gi aceast?i inegalitate este echivalentli cu cea din enunf.

,Eercifii propue
1. Studiafi variafia func{iilor, cu ajutorul derivatei int6i:
a) f(x): xt -3x' +2,x e IR; b) f(x) : trl;'41+2,x e IR;

c) f(x) : tnlx'-3x+ 2l,x etR - {1,2}; d) (x): (,.*)',.r e (0,o);

e) f(x): (r.*)'.,.r e (0,0o); 0 f : (0,o)-+rR, 11r): {*

**:
,
f t ,x=l
Aflagi valorile reale ale parametrului m astfel inc6t funcfie f : IR + lR, t@): mx-ln(l+.r,; se fie
descrescltoare.

3. Determinafi imaginea funcfiei f : IR + IR, f(r) : --4-

4. Si se afle a,b e IR dac6 func{ia t(x): xt +u2 +bx+l are punctele de extrem 1 gi 2.

f,. S[ se arate c[ funcfia f : IR *+ IR, Kn :+ are doul puncte de extrem pentru orice valoare a

parametrului a e IR.

S[ se stabileascl inegalitiifile:

a) e'2l+x, V-r e IR; b) , -+ S arctg x 1x,Y x> 0;

"l
.-tSh(l + x)<x,Vr>0; d)rsinx*cosx> 1, Vr. (Ui), Teo
Den
e) e'> 1+ln(l *x), V x>-l; f) e'2x",y x>O; astf
s) r<.L<],v *.(0.!1.
sinx z' - z_]' f(x)
["'
7. S[se arate clpentruoricea e (0, 1], existiin e Nlir. sin2,.tr+cos2, x=a.
[0,]] ^,r.rincdt
8. Fie f : [0, *) + o funcfie derivabilS cu derivata pozitivi. Dace f(0) : 0 $i :0, afrta\i cd
lrg f(,
IR.
f(x)
f(r):0, oricare ar fix e [0, co).
Fie f :R+lR. gi xoelR. cuproprietatea cd f(x)=0 $i/estederivabil[inpunctul .ro. 56searatec[ Inet
funcfia g : lR + R, g = l,fl .rt. derivabit[ in xo dac6 pi numai dacd f,(x) =0. b-
t-
obF

inn

188
 ROLUL DERTVATET A DOUA iN STUOIUL FUNCTIILOR,
coNCAVrrATE, CONVEXTTATE,
PUNCTE DE INFLEXIUNE
Reamintim mai intdi noliunea de funcfie convexS (respectiv concav6) studiat[ in clasele anterioare.
Definifie. O funclie f : I -+ IR (linterval) se numegte:
a) convexdpe I dacdpentru orice x, ,xre I gi orice l, e [0, 1] existd inegalitatea:
f(l,x, + (1 - l.) xr) <Lt(x, ) + (1 -L)t@,) (*)
care se mai scrie echivalent, dacd notdm x : )' xr+ (1 - ),) x, :

t@)<Yte)+%tG,)
xz- xt xz- xt
(* *)

pentru orice x, , x, e I qi orice x situat inhe x, gi .r, .

b) concuvd pe I dacd - f este convex6, adic[ daci funcfia f verific6 inegalitSlile (*) sau (*'*) cu sensul
schimbat.
Reamintim de asemenea cI interpretarea geomefrcd a acestei nofiuni este urmltoarea: o funcfie este
convex[ (concavi) dac[ qi numai dacd pentru orice dou[ puncte A, B ale graficului, graficul este situat sub
(deasupra) coardeiAB.
t
ifi€

func{ie convexl funcfie concavl

(intuitiv:,,!ine ap[") (intuitiv: ,pu fine ap[")
Un prim rentltat frumos privind funcfiile convexe (respectiv concave) este urmltoarea:
Teoremi. Orice funcfie convexd (respectiv concavd) este continud pe interiorul intervalului de defini1ie.
Demonstralie. Fie f : I -+ IR. o funcfie convexi gi xo un punct interior intervalului L Atunci exist[ a,b e I
astfelinc6t alxo< b. Sefixlmunnum[rxstrict intrea qi xe, adicda 1x<xo. Conformcu (**1 rezult[
(r) <xo' o 11a) + !-!
xo-d
K*o) (1)

Deoarece,x 1xo1 b,tot in conformitate cu (**1 reniltd f(r.) <5& f(r) +*-] f(b) care se mai scrie
D-X D-X
*,
GA
K4>+
D- xo
f(xo ) + !-
D-
t@). xo
(2)

ca Inegalit[lile (l) gi (2) se scriu impreund sub forma:

+f(xo) + < f(r) <Is-:r f(a) + x-a f(xo), pentru oice xe(a, xo). Flcind x )xst
D-xo D-Xo Xo-Q Xo-O
=f(b)
oblinem din teorema clegtelui:,15x f(D : f(xo ).

in mod analog se arat6.e

]E f(r)
: f(xo ).

189
Rezulti c[ lim {(x) :
X+XO
f( xo ), adic[ f este continui in xo . Teorema este demonstratl.

Este bine sI remarcim c[ existi funcfii convexe (concave) discontinue in extremitiifile intervalului
de defini1ie. De exemplu, tuncfia f : [- 1, l] -+ IR, f(i:{l:ff convexr ei discontinuii
J:r!i,tl "*"
inpunctele- l9i 1.
Pentru o funcfie derivabill, avem o cancteizare a convexitilii dati de monotonia derivatei acesteia-
Avem in acest sens urmltoarea:
Teoreml. Fie f :1+ IR o funclie derivabild. Exist5 echivalenfele:
existii g
1' f
I 4 <] [ f' este crescdtoare pe 1].
este convex6 pe
2" I f
este concav[ pe 4 <] [ f' este descrescdtoare pe 4.
doul ot
Demonstralie. l" (>). Presupunem c[ f este convex[. SI observ[m cI inegalitatea (**1 din definilia funcfiei
Fermat
convexe,semaiscrieechivar"n. f(x)-f(x",).f(x,)-f(x) (l) pentruorice x,<rz $ioricexstrictintre 4 Teorer
x-\ x2-x
qi x2, adici x, < x 1xz. Arlt[m c[ f' este cresc[toare. Fie x, , xz crt xrlxz. Dac[ in (l) trecem la limitl punct d

c6ndx-+ x, ob{inem: f'(r, 1rf@')-f(x')

xz- xt
. Q) Demon
funcfia
Dac6 in (l) trecem la limita cdndx -+ x, oblin . f (x,)- f (x') 3 ((xr). (3) de max
" xz- xt
Analog
Din (2) qi (3) rezultd f'(x,) ( t'Qr). Agadar xrlxz = f'(x,) 3 ['(xr), ceea ce aratd cI func{ia f'este
crescltoare. pdnl la
(e).Presupunemc6func{ia f'estecrescdtoare.Fie x,<rz $ixintre x, gi x,adici xrlx< vr.Aplicdnd Propor
teoremaluiLagrangefuncfiei f peintervalele[x,,x]gi[x, xr],existiicl e(x,,x)gic2e(x, xr)astfelinc0t:
f (x)- f (x,): f,(c,); f (x,)- f(x) : {@r). (4) format
x- xt xz- x [xo esl
Dar q < c2 gi cum f' este crescltoare, renilti f'(c,) 3 t'(cr), care conform cu (4) se scrie:
f (x)- f (x') .f (x')- f (x) adic6 inegalitatea (l), care este echivalenti cu faptul c[ este convexr. interva
f
x- xr xz- x
2" Avem succesiv:
If concav[ pe 4 e [- f convex[] e [(- 0' crescltoare] <] [ f' descresc[toare].
$i aici e bine sI remarclm c[ nu orice frrncgie convex[ (concavl) este derivabil[. De exemplu,
funcfia f : IR -+ lR, f(r) : lx I este convex[ 9i nu este derivabil[ in origine.
deci E
Pentru o funclie de doud ori derivabild, avem o caractertzare a convexitiifii gi mai simpll, dati de inflexi
semriul derivatei a doua. Avem in acest sens urmltorulrenitatimportant:
Teoremi. Fie f : 1*r IR. o funclie de dou6 ori derivabild. Exist[ echivalenfele:
EXER(
1o If este convexd pe 4 <] [f"(r) ] 0, V.r e,11.
2o I f este concavd pe 4 <> [f"(x) S 0, V x e 1].
Dernonstralie. 1o Apliclm teorema precedenti gi teorema de caracterizare a monotoniei funcfiilor prin
semnul derivatei int0i. Avem succesiv: f este convex[ pe 1<> f' este crescltoare pe 1<+ ( f')' : f" > 0 pe L
Solulir
2o Analog.
O categorie de puncte remarcabile pe graficul unei funcfii este dat[ de urmltoarea:
Delinifie .x e IR,

Fie f : 1 -+ IR o funclie gi xo un punct interior intervalului L Spunem cI xo este un punct de

inllexiune dacd f este continu[ in ro, are derivatl in xo gi este convex6, respectiv concav6, de o parte gi de f,, : IR

alta a acestui punct. Corespunzltor, punctul Mo(xo, f(xo )) se numeqtepunct de inJlexiune al gra/icului.

190
 Desenele de mai jos reprezintilpunte de inflexiune:

hhn
tmE

Cum intr-un punct de inflexiune func{ia are derivatd, finitd sau nu, tangenta la grafic in acel punct
existd gi,,traverseaz6" graficul.
Rezultatul care urmeazi dI o condifie necesari ca un punct s5 fie de inflexiune pentru o funclie de
dou[ ori derivabili; acest rezultat joaci acelagi rol pentru punctele de inflexiune pe care i1 joaca teorema lui
Fermat pentru punctele de extrem.
{ Teoremil
Fie f : 1-+ lR. o funcfie de doul ori derivabil[ gi xo un punct interior intervalului I. Dacd xo este un
liE punct de inflexiune, afunci f"( ro ) 0. :
Demonstralie. Presupunem c[ funcfia f in stdnga lui xo qi concavl in dreapta lui ro. Atunci
este convexl
funcfia f' este crescdtoare la stdnga lui xo qi descrescltoare la dreapta lui xo . tnseamni c6 ro este un punct
de maxim pentru f' qi, conform teoremei lui Fermat, ( f,),(.,r. : 0, adic[ :
) f,,( ro ) 0.
Analog se rationeazL dacd, f este concavi in st6nga lui .ro qi convexl in dreapta lui .r, .
Condilia exprima!5 de teorema precedentl este doar necesard, dar ea poate fi imediat completat6
pdnl la una necesar[ qi suficientl prin urm[toarea:
Propozifie
Fie f : /-+
o funclie de doui ori derivabilS, astfel inc6t mullimea F: {x e 1l t,,(x):0} este
IR
formatd din puncte izolate, adicd F' : A. Pentruun punct xo, interior lui { existl echivalenla:
I xo este punct de inflexiune] <+ [ f"( ro ) : 0 $i f" are senlne contrare de o parte gi alta a lui xo
].
le Rezum6nd cele ob{inute, putem conchide rolul derivatei a doua tn studiul unei
funclii: determind
intervalele de convexitate sau concavitate ale acelei funclii, preaxn qi punctele de inflexiuie alb acesteia.
Practic, pentru a obline aceste,,informa,tii" despre o funcfie datd
f,procedim astfel:
- calculIm derivata a doua f,,a funcflei;
- afllm zerourile derivatei a doua, adicl rezolvim ecuafia f,,(x) : 0;
- stabilim semnul derivatei a doua (eventual ,prin valori", intrucdt f" are proprietatea lui Darboux,
deci pe intervalele dintre zerouri consecutive menfine semn constant);
- indiclm semnul derivatei a doua, intervalele de convexitate sau concavitate qi punctele de
inflexiune (notate cu r) infi-un tablou numit variayiafuncliei datd de derivata a doua.
IatI un exemplu concret in urmitorul:

Exnncrlru rezolvat
Sr se studieze convexitatea gi punctele de inflexiune ale funcfiei
f : IR -+ IR, f(-r) :*
Solulie. Func{ia este aceeaqi ca intr-un exercifiu rezolvat anterior. Acolo am vLnrt cd
1--2*
f(x):2'','(x'+l)'".
xe IR.. Prin urmare, derivata a doua a funcfiei f este func(ia

f" : IR -+ IR, f"(x;:2

_ ,.-2x(x' +t_)(.x' +.!+2-2x') _ q*(*' -.?) : . o .., ..r(.r, _ g)
- ( x' +r)o (r'+ t)' (r, + l)' ^'*
.

Ecualia f"(x) :0 are r6d[cinile xi: -Jl , x;:0, x!:Jl. Remarclm cd semnul lui
f,,este dat de semnul
expresiei x(xz -3), care provine din combinarea semnelor lui x gi x2 -3 , sau caxe se obline ,prin valori".
Tabloul varialiei funcliei dat[ de derivata a doua este urm[torul:
xI -.6 0 ,'.6
++++ 0 ___ 0 +++++ +

f(x)
_.6
2v2
J' \J \_-/
.l
1l
Funclia este concavi pe fiecare din intervalele (- oo, - 16 t qi [0, J, ], iar pe intervalele t-..6 , 0l qi I rE , o)
este convex[. Punctele *i: -J, , xl,:O, x!:Jl sunt puncte de inflexiune.

tr4rcigii propuse
1. Preciza[i intervalele de convexitate, concavitate gi punctele de inflexiune ale funcfiilor:
a) f : IR-+lR, f(x): x3 -3x'+2; b) f : R.+lR, f(x): x.e,;
c) f : IR. + iR, f(x) : ln(x2 + 1) ; d) f : R -r IR, f(x) {6J+iE+r : .

2. Folosind convexitatea funcfiei t@) : x ln x, x e (0, oo) si se arate c[

h*:Y.' h, a--Z-6r, oricare arfix, y>0.

2 x+y x+y
3f v)
3. Fie A, B, c mdsurile unghiurilor unui triunghi. S[ se arate cd sin I + sin B + .in c < .

4. S5 se arate cd dacd -+ [0, o) doul ori derivabild, atunci f VD

f : IR. este concav[ gi de este clnstanta.
1

i
Trsrr DE EvALUARE
x
Testul I
1. *r'*!*'=. f'(:
Se considerl funclia f : IR. -+ IR, f(x): x'+2x+2 SI se afle punctele de extrem gi sr se determine T"C
imaginea funcliei. f(r
2. Si se studie ze vaialiafuncliei n, : x > 0. Comparafi numerele 3c Ai 5s .
vrr)
H, p
3. Sisearate c[ ln(l+x)+ e'(l-x)<x+1, oricare arfrx e (0, co).
a
!
Testul 2 Obse
Indica{i rdspunsul corect.
1.(
1.fi*rl-l)=
x+o \5iny e-
-l)
a) 0; O, i, q-+, d)l; e)-1. d
ll
-2
*;-* 2. I
2. Funclia K;): T are punctele de exfrem - 8 gi 4. Atunci a . b: d
bx +2
a)-32; b)- 16; c)4; d)25; e)12. f
e
3. DacL xo:0estepunctdeinflexiunealfunc{iei f :lR +lR, f(x): (r+ m)€-',atuncizeeste: 3. I
a) - l; b) l; c)2; d)-2; e) 0.
192
 REPREZENTAREA GRAFICA A FUNCTIILOR
Cunogtinfele dobdndite pdn5 aici ne permit si trecem la reprezentarea grafrcd a func{iilor. Aceste
cunoqtinle trebuie ins[ agezate sistematic, intr-o anumiti ordine gi de aceea parcurgem cAteva etape. Aceste
etape sunt:
D Domeniul de dejinilie. Dac[ acest domeniu nu este precizat,llsdm aqa-zisul ,,domeniu maxim" pe
care funcfia f poate fi definit[, notat cu D.
[) Intersecliile graftcalui cu axele de coordonate.
- intersecfia cu OY: lu6m x : 0 (dacd 0 e D) gi oblinemy : {(0).
- interseclia ct OX lu[my : 0, adic[ rezolvdm ecua(ia f(x) : 0 gi oblinem zerourile funcliei x12 x2 t x3,
m) Limite, asimptote. Studiem limitele funcliei in punctele de acumulare in care nu este definit5, adici
in punctele xo e D'\ D ( xo finit sau nu). Apoi studiem asimptotele la graficul funclie in ordinea:
- asimptote verticale;
- asimptote orizontale;
- asimptote oblice.
ry) Derivata I. CalculSm derivataf'qi rezolvlm ecualia f'(x):0, adic[ afl[m zerourile xi, x'r, x\, ...
ale derivatei; studiem punctele xo e D in care f nu este derivabil6 (punctele unghiulare, punctele de
intoarcere).
V) Derivatu a ll-a. Calcul[m derivata f" gi rezolvdm ecua(ia t"@) : 0, adicl afl6m zerourile xi , xi,
xi, ... ale derivatei a doua.
VD Thbloul de variayie. inregistrlm rezultatele oblinute (punctele de intersecfie cu axele, zerourile
funcliei gi ale derivatelor, semnul derivatei I gi punctele de extrem, semnul derivatei a II-a gi punctele de
inflexiune, intervalele de monotonie, intervalele de convexitate sau concavitate) intr-un tablou de tipul:

++++ ++++
+ + ++ + + + + +
f(x) ,V ,V ,V i \\ rn ,7 ,V ,V
\, \_-/ \J t_-/ \,
VID Trasarea graJicutai. in planul raportat la un reper cartezian se traseazl mai intdi asimptotele gi apoi
punctele remarcabile ce au aplrut in studiul funcfiei; in fine, urmlrim concomitent liniile lui x gi f(x) -
adicd prima gi ultima -
din tabloul de varia,tie, de la stOnga spre dreapta (in ordinea crescitoare a
valorilor argumentului.r) gi desenlm treptat graficul funcfiei.
Ohservalii
1. Cel mai adesea, lucrlm cu funcfii elementare, despre care gtim ci sunt continue pe intregul lor domeniu
de definifie; in cazul unor firncfii de alt tip, se impune sd investiglm gi continuitatea funcfiei, de regull
inainte de a studia derivabilitatea.
2. Exist[ gi unele elemente de ,,autocontrol", de exemplu: in vecindtatea unui maxim (in care funcfia este
derivabill) graficul este o curb6 concav[, iar in vecinltatea unui minim este curb[ convex6; graficul unei
func{ii impare este simetric fa{n de originea axelor, graficul unei func,tii pare este simetric fa!5 de axa OY
etc.
3. Uneori, daci se oblin calcule prea complicate, se poate renun{a la derivata a doua.

193
 Exrncrlu rezolvate

1. Si se reprezinte grafic firnclia f(g:J!-.

x" +l
Solulie.l) Domeniul de deJinilie este D : IR.
ll) Interseclia cu mele.Avem: x:0 =.y: f(0):0 $i.y:0 + f(x):0 - 4i=:0= x:Ldecigraficul ll) Inte
deci 4
taie ambele axe in origine.
rrr) Li,
lll) Limite, asimptote. Deoarece @, -@ e D'\D, studiem limitele funcfiei in ro: o qi xo: - @. Avem

l,g (r)
:r,Xli:0 ,ljg (r:,l]g ;+:0, prin unnare dreapta de ecua{ie y:0 (axaox) esrc
$i lim f(
asimptotd oizontald spre + o gi spre - o. Nu existl asimptote verticale, deoarece funcfia este continui pe R-
De asemenea, nu qxistii asimptote oblice, intrucdt avem asimptote orizontale at0t spre + o cdt gi spre oo.
-
llv) Derivatal Am calculat-o intr-un exercifiu anterior gi am glsit f' : IR -+ iR,
t2
*--rr. 1g r(
f(x) : 2 . ;t; Rezolvdnd ecuafia f'(x) : 0 obfinem zerourile derivatei x'r: - l, x;: l.
'v) Derivata
G'+i'
a II-a.Am calculat-o gi pe ea intr-un exerci{iu anterior gi am obfinut:
lgr(
f" : lR -+ IR, f"(x) :o:?' -a?). Rezolvdnd ecuafia r<l

(.r'
t,,(x):0 g6sim zerourile derivatei a doua J1 Rezult
+ l)'
xl:0, *i:Ji. asimpl
Yl) Tabloul de varialie.
x l-oo _J' -l 6 n:f.X

\\\ + \ 0 ++++ +++++

0 + Dup[t

-1 ,v o,zr\
rv)D
f(r)
z- i .r---z
mV i AM-i
+ \\\
\-/ \-/
0

- f'(x) =
YII) Graficul:

SI ana
Deoar
func1ir

f:(-4

f; (4

Remarc[m ci funcfia este impari gi ca atare, graficul este simetric faf[ de origine. f:(2)
2. S[ se reprezinte grafic funclia t@):lx'-ll .
x-l f;(2)
Solulie. I) Domeniul de definilie este D : IR. \ { I }, pentru cd x - I * 0.
findnd seama de explicitarea modulului, putem scrie funcfia astfel: Concl

Y\ DC
 I -2
l-, -a dacd x € (-@, -2lvlZ,a)
(,:l :-"
l+,
I x-l'
dacd x e (-2,1) u (1, 2)

II) Interseclia cu axele.Pentrux:0, avem-y: f(0) - -4,iarpentruy:0 avem f(x):0, adic6 | x'-41:9,
deci x,:-2, xr:Z.
III) Limite qi asimptote. Deoarece -@,1,@ e D'\D, studiem limitele funcliei in aceste puncte. Avem:
I
B5 lim lim
rr4 f(x): r+{
^*2 -a:' : lim
x+-o
''('-i):-*
n_
}.-l
,[,-+)
*1-4\
r./:
f(x):lim ^ -l :' :lim
-2
lim
rr@ r+6 r+@
\ -.
x-l
,[,-+)

1r* r(,)
:il5,-:01: - *,
lrg
(,) :i15
#:i:* *'
Rezult6 cL dreapta de ecuafie x = I este asimptotd vertical[. Neav0nd asimptote orizontale, studiem
asimptotele oblice. Spre + @ avem: m:fi*:r,*ffi: t,

r:lim (f(*)-*):}g (#-r):m #:l,decidreapta !=x+1

esteasimptotaoblicrspre+co.

DupI un calcul identic, oblinem c[ dreapta ! : x + I este asimptotl oblici gi spre - oo.
IY) Derivatal Pentru x e D\ {- 2, 2} avem:
*us 4!\ -v' -z)w(2,a) l*"-'I'!"0 '
re(--co, dacd xe(--co' -2)v(2'a)
,,,-r:l(#l',
rr*/-1 , 1 \,
'.1r--\'.*'o xe(-2,r)u(r,2)
l-t#l xe(1,r)u(r,2)
, Md f ,,]i, dasd

56 analizdm ce se int6mpl[ in punctele r, : - 2 Si xo:2.

Deoarece funcfia este continud pe D (fiind citul a doui func{ii continue) vom calcula derivatele laterale ale
funcfiei in aceste puncte, ca limite laterale ale derivatei (consecinfa a doua a teoremei lui Lagrange). Avem:

f: (-2) : tiE f, @) : m :?
ffi =
t,
f; (-2): riq f'(x) :
}E (-##) : -i,

:ygf(,) :
f; (2)

Concluzia este c[ punctele xo:

ls #:l= 2 Si xr:
t.
2 sunt puncte unghiulare. Ecuafia f'(x) : 0 nu are r6d[cini reale.
-
x2--21:4 *
Y) Derivata a II-a.Dacr scriem
(x-l)' - r -l(x-l)''^ , oblinem ugor cI
195
 |'x'-2x+4\'
( IY) Deri
-''.' I =--a ^, *--'
deci vvrrvsq
derivataadouaeste
s 'i f,, :D\ {- 2,21 -+lR, definit5prin
( (r-t)' ) @-l;r ' =eth'.(ct
Ecuafia {
dacd x e(--o, -2)v(2,a)
. Ecua{ia t"(x):0 nu are rldlcini. t--
a-
.6-
2
dacd xe(-2,1)u(1,2)
mu$imii
Yl) ialie.
Tabloul de varia{ie.
exact[, ol
-2012
4 4
++++- Y) Deriu
3 3
++++ + :-(r't''
f(x) :- e'b' .

in punctele respective funcfiile in catzd nu sunl definite. in jurul punctului xo : Ecuafia I

Barele verticale arati cd" I scrie,m
limitele laterale ale funcfiei, iar in jurul punctelor 2 Si xo:2 scriem valorile derivatelor laterale. dinD. Se
Punctul .r0 -- 2 este un maxim tnghiular (notat Mu),iar xo:2 este un minim unghiular (notatmu). Yl) Tabk
Yll) Graficul.

f(x)

Yll) Gra

Dac6,,pt

3. SI se reprezinte grafic funcfia f(x):e't'.cosr.

Solulie. I) Domeniul de definilie este iR.. Dar deoarece func{iile sin gi cos sunt periodice cu perioad a T : 2Tc,
teniltl cd 9i funcfia f este periodici de aceeagi perioad[. Atunci este su/icient sd reprezentdmfunclia pe un
f
interval de lungime 2n, fiindcd graficul funcfiei periodice ,,se repeti,'.
Alegem atunci domeniul de definifie D: f- n, zt] gi reprezentim grafic restricfia funcfiei la acest domeniu.
f
ll)Intersecliilecumele.Avemx:0=.y: f(0):1$i-y:0
= f(r):0+ cosx:0+ x,:-!, *.:!.2
Ill) Limite, asimptote. Funcfia este definitii pe D : l- n, nl gi avem D'\ D : A, aSa ci nu se pune problema
nici unei limite gi nici a weunei asimptote (deoarece pe domeniul D func{ia este continu6). -
 T{) Derivata L Avem: f'(x) :(e'b'."orr)'-(r'i")'.cos.r+e'h'.(cosx)'= e"h'.cos'x+e'h'.(-sinx)=
*
= e"in . (cos2 .r - sin x) = -e"b " . (sin2 .r + sin x - l) .

Ecuafia f'(r) : 0 se scrie sin2.r+sinx-1=0; not6nd l: sin.r € [- l, l] oblinem t2 +t-l=0, de unde

t= .6-t ,ad.lca- SlnI=

.6-1
Cusolulllle xi
6-r
:ar0Stn-, Xz:ft -arcsln-
.6-l,ambeleaparlinand
2 2 ,
mu[imii D. in tabloul de varia{ie semnul derivatei se obline ,prin valori". Pentru a ne face o idee cdt mai
deci 1. u..rin$ aL, adicd
exactd, observdm
"u +.+.g I..1.i.
Y) Derivata a II-a.Or"-, t"(x):-(e't'1sin' x + sin.r - l)) =
: - (r't' . cos x(sin2 x + sin x - l) + e"h' (zsin x cos x + cos x)) =
=- e"b'.cosx(sin2 x * sinx - 1+ 2sin.r * l) = -gsin' .sinxcos-r(3+ sinx) .

Ecua{ia f"(x) :0 se scrie sin x cos r : 0 $i are solufiile xf: * x, *i: -;, x!: 0, .X:;, x{: n, toate
din D. Semnul derivatei a doua se obline tot ,prin valori".
YI\ Tabloul de varialie.
IC
X I_ TE xi x:,
2

f(x)
-l ,V ,V ,V 0 ,V ,V I ,V {(xi) \ \ t@'r) ,v - I
\*-) m \---l
--\i\--li/--\M/'--\
YII) Graficul funcliei, pe intervalul D : [- n, n], este desenat in figura urmltoare.

Dac[ ,prelungim" acest grafic la lR (reducdnd pu{in ,,scara" la care desendm) el aratd ca in figura de mai jos.

2n,
tun

lll.

197
 ,Eqercifii propuse
dupl ca
dreaptii
1. Reprezentafi grafic urmitoarele funcfii pe domeniul lor maxim
de definitie: punctelc
a) f(r) : xt -3x; b) :
*_1
11x) xo -l1x2 -9; Proiecfii
c)f(x):*': d) (x) =
x *,
x'-l ExrncI
e) f(r): D (x):
x *, undem
e) f(x):
x2 -2x+2 h) f(x) : G +Jr-
x-l ' ;

i) f(x): *Jii; j) f(x): trl;\.

Solulie.

k) f(x): ifir-lf (r*l); t) t@): x. e-* ;

m) f(x):9, n)
.2x
f(x): arcsm;--= i
Vr l+ x'
l";
o) f(x): p) f(x) : ln(l + e-') ; I) Dome,
x
lI) Intert
q) f(x):xarctgx; r) (x) : lx - ll.e, ;1 de co
Ill) Limi
s) f(x) :ln(2 + sinx); 0 f(r) : e"b'; Avem:
u) f(x) : sin x - cos ,; v) f(x) : sinx.cos'x. -. x'
Irm ...-
x)-t yz -
De asem
REZOLVAREA GRAFTCA I ECUATTTLO& -. x'
llm..-
x/t az -
UTILIZAREA GRAFICELOR tIt OBrrirNAN,.rANNA
NTIMARUTUI DE SOLUTII ALE T]NEI ECUATII 1

I
Uneori, *u-:t: eguatii ce nu pot.fi rezolvate prin metode algebrice consacrate,
pot fr ,sezolvate,,
grafic' Mai exact, utilizand graficele unor func{ii, n" pGrn da seama Investigi
de existenla solufiilor reale qi eventual
de numirul acestor solufii pentru astfel de

Exruplu
".rru[ii. *:!*
de ecuafi
si se arate cd dacd a> l, e',alia a' =0 are o singurr rid[cini
x+ reald.
intr-adev6r, sd scriem ecuafia sub forma a, ptot[ obl
= -x .
I
Considerlm funcfiile f, g e ]R + IR., f(x) :a, g(x):
, -x ale ciror
f(x) : g(.r) are o
grafice ne sunt bine-cunoscute. A ardta cdecua{ia lV) Deri
singurd rid5cini realr, revine la a ardtaci graficele nrncliiior gi g
1
au un singur punct de intersecfie. Acest lucru se constafii rldlcinil
intuitiv
foarte ugor (vezi figura al[turat5).
Evident, putem proba cerinfa din enunt gi altfel, aritdnd de exempru
Y) Deriv
cifunc{iag: IR -+lR, g(x) :x*a' este obijecfie, ceeace constituie otemtrfacili.
Alteori, in cazul unor ecua{ii ce depind_ liniar de un parametru real
numdrului 9i pozifiei ridicinilor reale dup[ rrulorile lui z. Pentru
m, putem face o discufie a _2x(x'.
aceasta este suficient sr scriem eata[ia dath
sub forma:

t@): m
 dupi care intersectlm q"|:yt f cu graficul funcfiei constante g(x) m, acestdin urm6 grafic fiind o :
dreapta de direclia axei ox. l.^"1iei.
in func1ie de valorile parametrului m,ltilaitte pe axa or, vedem num[ruI
punctelor de intersecfie dintre graficul lui gi aceasti
f ,Baralelilmobil[ la axa Oi', adicd,graficul funcfiei g.
Proiecliile pe oX ale punctelor de intersecfie dau pozifia rlddcinilor reale ale
ecuatiei in cavzd.
Iati un exemplu efectiv.

ExERCITIU rezolvat
SI se rezolve gi s6 se discute ecuafia: x, _ mtc, * m = 0,
wrde m e IR. este un parametru.

Solulie.Ecualia se scrie sub formaechivalenti:

+=ffi,xe
x'-l IR \ {- l, l}.
De altfel, se vede uqor ci x : - 1 gi .r : I nu sunt solufii, clci introduc6nd in ecuafia inifiala ar rezulta
- I :0, respectiv I :0, absurd.
considerim funcfia f : R \ {- l, l} -+ IR, f(x) : ..{', qi o reprezentlm grafic.
x'-l
I) Domeniul de de/inilie este \ {- t, l}.D: IR
II)Intersecliilecuaxele.Evidentx=0+ f(0):0gireciproc,
f(x):0+.r-0,decigraficultaieambeleaxe
de coordonate in origine.
rll) Limite, asimptote. cum - 1, I e D'\ D, studiem limitele laterale in aceste puncte.
Avem:
,. x3 -l
Il[l ,. .r'
lim -j: - - -l
x/-t ' i\:l :
x2 _l 0_
-co,decidreaptadeecuafiex:- l esteasimptotiverticald.
-l 0*
xz
-:-:-@'
De asemenea:

: - o, lim o, deci r : 1 este asimptotl verticali.

\'x *: o: *= +:
dreapta de ecuafie

Dar gi - @, @ e D,\ D, deci studiem gi in aceste puncte limitele.

Evident
)n*: - @, Ig *: .o, ceea ce aratd" c[ nu avem asimptote orizontale.
Investigdm existenla asimptotelor oblice:

*:li*f :m
*: ,,n:lg (f(*)-*i=!xt*
de ecualie / = mx + n adicd"y: .r (prima bisectoare) este asim_
,:1g fr:0, prin,nnare dreapta

ptotd oblicd spre @.

Analog, reniltd imediat c6 dreapta de ecuafiey :.r este asimptotii oblicd spre _ @.

ty) Derivatar. Avem f, : rR \ {- t, 1} -+ R, f,(, -zx'(t -t):!''zx = l(:'-.1). Ecuafia f,(r):0 are
\x' -t)' (*, -t)'
7 r6dlcinile *i = -Ji , ,', :0 , *', = Ji .

a _z*(*'-i((z*, -iG, -t)-zG. -z*,)) :0

tte (*'-t)o '?:(!+.
(x'-l)'
Ecuafia t,(x) are radrcina xi = Q.

199
 YI) Tabloul devarialie

++++ 0 a)
+ + + ++++ +
f(x) 3J' 3J' b)
-*/,v-2 oo\ 0
i
-@ o\ 2 .v ,VrV@ SA
m a)
c)
YII) Graficul.

comce
dou[,,
arazlizr
semnal
curbe
reciprc
cu exc
studiu
ecuafii

OCI
Defini
Intersectdnd graficul funcfiei f cu drepte orizontale de ecuafie
oblinem rapid urm[toarea discufie a rldicinilor reale ale ecua]iei date:
! : ffi,pe care le_am desenat puncta!
- proprie

l) m e[-oo,-+). are rrei rldacini 4 € (- *, -.,[ ), xz e(-..6, - t), xze (0, l).
".*r*
2) m = +. Ecuafia are r[d[cinil" ,, : -Jg Graa"ini dubll), x, e (0, l).
cercuh
incazr
3) m e(-+,0). r.Wiu are o rrdicinr .r, e (0, l).
devine
4) m:0. Ecualia are o singur[ r6dicin[ rr = 0. qi repn

5) m e(r,+). Ecualia are o singuri rrdrcinr x, e (- 1, 0).

q *:+. Ecuafia are rddicinile x, e (- 1, 0), xr:Ji (rldicin[ dubl[).

7) m e(+,*). n"Wiu are trei r[d6cini rr € (- 1,0), xre (1, rE), x, e (J3 , o).

ca a''
 trXercilii propuse
ll
a) Trasali graficul funcfiei (r): : .€'-t ,x e IR - {0, l};
x
I
b) DiscuJafi num[ru] solu{iilor ecualiei e'-t -mx = 0 dupi valorile lui z e ]R.

S[ se rezolve grafic ecua{iile:

a) e'-x:m; b) h lx l: *l*l;
c) xt -mx' +1=0, ra e IR..

CONICELE CA LOCURI GEOMETRICE

REMARCABILE
Vom studia acum nigte curbe plane importante, definite ca locuri geometrice, pe care le numim
conice. Denumirea lor vine de la faptul c[ dac[ se intersecteazd o surprafali conicl (nemlrginitl gi con]indnd
doud ,p6nze" opuse la v6rf) cu un plan, se obline una din aceste curbe. Din motive de spaliu noi nu vom
analiza acest frumos rezultat (cunoscut sub denumirea de teorema lui Dandelin), ci ne mlrginim doar si-l
semnal[m. Importanfa conicelor vine din faptul cI ele ,,epaizeaz6" curbele plane de gradul doi (adici acele
curbe reprezentate prin ecuafii de gradul doi in r li y). Mai precis, conicele sunt curbe de gradul doi gi
reciproc, orice curbd de gradul doi din plan este o conici (eventual ,degenerat6"). Tot din motive de spaliu,
cu excepfia cercului, nu ne permitem dezvoltarea unei teorii generale a conicelor, ci vom intreprinde un
studiu al acestora pe aga-zisele ecualii reduse (canonice), adic[ vom reprezenta conicele prin cele mai simple
ecuafii posibile.

o Cercul

Definifie
Se numegte cerc de centru {2 Si razd r > 0 locul geometric (mul1imea) punctelor M din plan cu
proprietatea cLCIM: r.
SipresupunemciC)(xo, yr).Atuncipunctul M(x,y) apar,tinecercului Vdacdginumaidac6:
{lMz = r' care se scrie echivalent
(*-")'+(Y-!o)'=r' (1)
Egalitatea (1) se numeqte ecua{ia
cercului cdnd se cunosc centrul Si raza acestuia.
in cazul ro: 0, !o: O, adicd O : O, ecualia (l)
devine x2 + y2 = v2 (l')
qi reprezintl ecuagia cercului cu centrul in origine Si raza r.
Efectudnd calculele in (1), aceastii ecuafie devine:
*' + y' -2xox -2yoy + xl + y; - 12 =0.
Dac[not[m -2*o: a,-2!o: b, 4* y3-r'= c, obtinemmai departe:
x' + y'+ec+by+c=0 (2)
numitdecuayia normald a cercului.
.(a\' ( o\' a'+F -4c .
Din notafiite efectuate ren;/rti I =4 +y;-"=l-r) +l -- | -c=- $l cum r')
a
l), trebule
\2) 4a
ca a'+b2 > 4c- (3)

20t
 Agadar in ecua{ia (2) coeficienfii a,b,c e IR sunt legafi prin condi]ia (3).
si
consider[m trei puncte necoliniare Mr(xr, !r), Mr(x2, !z), Mr(x.r,% Ne propunem si OX estt
).
ecuafia cercului W determinat de punctele Mt , M2 , M3. SA zicem c6 aceastii ecuafie are forma normal[ (e).
arbitrat

Dac[ un punct M(x, y) apar,tine cercului V, cum qi M1 , Mz, M3 e ff, vom avea egalit[file: FF'_ 2

Definil
lau+byqs=-1x2 +y2)
)*r*byr+c=-1xl+yl) .6;
l*r*byr+c=-(*'r+yl)
|.*r*byr+c=-1xl+yl)
Interpretiim aceste egafita1i ca un sistem liniar de 4 ecuafii cu 3 necunoscute a, b, c. Avem:
fi;
l', lr ll
l*, lz ll*0intrucdtpunctele Mt, M2, M, suntnecoliniare.
l'' lt {
Rezultl cr matricea sistemului are rangul 3. Sistemul fiind compatibil (deoarece are o solufie
(a, b, c), din moment ce exist5 un cerc ce fece prin fiei puncte necoliniare), conform teoremei Kronecker{apelli zJ@'
va trebui ca qi matricea extins[ s[ aibl rangul 3. Acest lucru este echivalent cu:
l, y | -(x2+y2\l
lr r 4ri*ri)l=0.
lr, lz
a'(x'
l*, | -@i + y'r)l
Ir, h t -1xi+y)l dacl it
Folosind propriet[file determinanfilor, ultima egalitate este echivalent[ cu:
l*'*y' x y il
l*?*yi x, rr il- o
li."i: ;, ;, il= (4) x:+
l**v', x3 h il A',(- a
respec
care se numeqte ecua{ia cercului ce trece prin trei puncte date, scrhd subformd de determinant. semic
Un punct Mo(xo, y) apa\ine cercului Tdeterminat de M* M, M, daclgi numai dac[: ecua$
l**vi x4 ln il
lr?*r? xt lr ,l=0.
fbcuti

14*yi x2 lz ll-"'
Obser
a. ASa
l*i*y', x3 h {
Ultima egalitate este echivalentl evident cu: oE
lr?*y? xt lr il
l-i*ti x2 lz ,l=o (5)
Defin

lri*yi x3 lt tl-" din pl

li! * y', x4 lq ll
care reprezintil condilia necesard gi suftcientd ca patru pancte sdlie situate pe un cetc (conciclice). modu

o Elipsa OY es

Definifie
'Se numegte elipsd de
focare punctele E, F' si parametru a ) O,locul geometric al punctelor M din
plan cu proprietatea cd MF * Jylp'- 2o. FF'>
Aqadar, elipsa este locul geometric al punctelor din plan cate au suma distanlelor la doud puncte
f*e constantd.
 pentru a obline ecua{ia redusi a elipsei, alegem un reper cartezian,,canonic" in felul urmitor: axa
punct
OX estedreapta FF;,iar axa bY este mediatoarea segmentului FF'. Not[m elipsa cu 69i fre M(x, y) un
rcL
arbitrar pe elips6.
(2L Existi evident c > 0 astfel ir,rcdt F(c,o) 9i ,F'(- c, 0), de unde
FF,:2c. Deoarece FF'< MF + MF'rezvltic 1a. (1)
Defini{ia elipsei MF + MF'-- 2a se scrie:
JC:cf + v' *,{Q*fi v' =zo (2)
",0)/
inmullim egalitatea (2) cu conjugata membrului stdng, adicl
J,*+;7 - JC-84 ei ob.tinem

(x+c)z +y, -(*-"), -y'=zr(J@*"f *y'-J@-fi|) apol, dup6mici calcule 9i inversareacelor

r-- - Zcx
'a c)'+ Y' =-
(x+ c)2 + y2 -.i(x- (3)

Adundnd (2) 9i (3) ob.tinem

ilie
dri uJG."Y * y' =zo+2"* ,ruu or{1**"f * y' =a'+cx. (4)
a
in fine, ridicdnd (4) la pltrat avem succesiv:
a2(x2 +2cx + c2 + yz) = aa +2a2cx + c' x' o (a' - c')x' + o' y' = a' (a' - c') . (5)

Pebazalui (1) putem nota b=J;'-C > 0, deci b2 =a2 -c' qi(5) devine b'x'+a'y'=o'b' sant,

dac[ impir{imou a2b' :

x'2
-+L=t
a' b' ' (6)

Ecuafia (6) se nume ecuatia redusd (canonicd) a elipsei. Se vede c6 pentru y : 0, din (6) ob,tinem
gte

x : + a, iar pentru x : 0 oblinem y : I b. Aceasta aratl cL elipsa 6 taie axa OX in punctele ,4(a, 0) 9i
axa mate
A'(- a,0), iar axa OY?npunctele B(0, b) 9i B(0, - b). De aceea segmentele AA' Si BB'se numesc :
reipectii'axa micd a eliisei (ele sunt chiar axe de simetrie), iar segmentele OA: a $i OB b se mrmesc
serniaxa ,nare rcspectii semioxa micd. in concordanf6 cu aceste denumiri, ecuafia (6) se mai numeqte
ecua{ia redusd u elipsei de semiaxe a Si h.
Curba propriu-zis6 care este elipsa este desenat[ punctat, iar reprezentatea grafrcd riguroas[
este

frcut[ in paragraful urm6tor.

Obsenagie. iacd F = F,definili a MF + MF'
:2a se scrie MF : a gi elipsa devine cercul de centru F si tazd
a. Aqadar, cercul este caz particular de elipsd gi anume este o elipsi cu focarele identice.

o Hiperbola

Definifie
Se numegt e hiperbold de focare punctele F, F' Si pararnetru a O,locul
) geometric al punctelor M
din plan cu proprietatea cE I MF - MF' l= 2a.
-
Aqadar, hiperbola este locul geometric al punctelor din plan care au diferen(a
distanlelor (in
modut) la doud puncte ftxe constantd.
Alegem r"p.*i cartezian,,canonic" ca gi la elips6, adicd axa OX este dreapta FF' afocarelor, iar axa
OY este mediatoarea segmentului FF'.
Fie atunci c > 0 astfel incdt F(c, 0) iar F,(- c, 0), de unde
FF':2c.
m M(x,y) este un punct arbitrar pe hiperbola
Dacd fi avem

tc
FF'> I MF - MF'l , udi"d
", ,.
Definilia hiperbolei I Ur - tr'l: 2a se scrie:
 JGW_G+d\y,_2o.
DupI calcule analoage celor efectuate la elipsi (este bine ca aceste calcule s[ fie efectuate catemd!)
se obline:

1a2 +a'y'=o'(a'-c').
-c21x2 (2) canon

Din (1) reztlti- c[ putem nota b=J;'4, de unde b2=c'-a2 gi atunci (2) devine
-b2 x' + a'y2 = -a2b2, sau, dup[ ce impirtim pt'rn -a'b2 : oE
*'
a' -y'
bz
-r (3)
Ecuafia (3) se numegte ecuafia redusd (canonicd) a hiperbolei.
Pentru y : :t
0 oblinem x a, ceea ce aratd ci hiperbola etr taie axa OX in punctele A(a, 0) gi !=t
A'(-a, 0); in schimb, pentru x : 0, din (3) reniltd y' = -b' care nu are soMi reale, ceea ce arath cd
hiperbola nu intersecteazl axa OY. Cwba propriu-zisi care este hiperbola eff este desenatl puncta! f (x)
reprezentaxea grafrcd riguroas[ fiind fbcuti in paragraful urmltor; hiperbola este o curb[ cu dou[ asimptote.
repre2
Obsemalie. in caanl a : b hiperbola se nume Ste echilaterd gi are ecualia
l) Dot
,'-y'=o'.
lI) Int
o Parabola III) Zi
probk
Definifie rDD
Se numeqteparabold de focar punctul F Si directoare dreapta d locul geometric al punctelor M din
plan egal depdrtate de punctul F gi de dreapta d. .f'(x)
notim cu G proiecfia focarului F pe directo area d gi fre p : FG > O.
Sd
Numlrul p (distanla de la focar la directoare) se numegte parametrul *(-2.,
parabolei. Alegem un reper cartezian ,,canonic,, astfel: rura OX este \ )''
perpendiculara dus6" din focar pe directoare, iar axa oY este mediatoarea f;(-,
segmentutui rG. in acest fel ,r" F(*,0), o(-t, o), i* o(-1,0, o
dreapta d arc
d f'(x)=
,2
ecuafia: * = -1. Fie M(x,y) un punct arbitrar pe parabola 4 Notdnd cu N YD,.
''l
vrv*rv, d,avemNf{
proieclia luiMpedirectoarea u, .vwllr ,, y-
lr, ). .f'(x)
Definifia parabolei se scrie MF : MN, care se traduce succesiv:

F4;
Ecua!
=1,. tl* (, - il' + y, =(.. *)'
VDfi
x
e x' - or*{* !' = x' + px++ * y2 =2px . (1)
f'(r)
Ecluralia (1) se numegte ecualia redusd a
parabolei. f"(x)
Curba propriu-zis6 care este parabola este desenatl punctat, iar reprezentarea grafici riguroas[ este
f(x)
in paragraful urmdtor.
Obsemalie. Parabola-grafic al unei func1ii polinomiale de gradul doi este raportatlla un alt reper cartezian
(fafa de cel de aici) gi de aceea are alt[ ecuafie.
vID (
 REPREZENTAREA GRAFICA A CONICELOR
Emi$
Ne propunem si,,desen[m" in plan cele trei conice (elipsa, hiperbola, parabola) ale clror ecuafii
canonice (reduse) le-am oblinut in paragraful precedent.

ilrlE
o Elipsa
Ecuafia redusl a elipsei
""r" )*1=b" I , unde a> 0, b> 0. Exprimdnd pey in funcfie de x se obline
b r-
y=t-tla'
0)$ -x'.
a
Aceasta arati cE elipsa este reuniunea graficelor a doui func1ii,,opuse"
f qi - f, unde
nci
f,W, f(*)=iE=.
a
Deoarece graficele func(iilor f ti - f sunt simetricefaldde axa oX,estesuficient s[
frE- b
reprezentdm grafic funcf ia f (x) = 4;' - S .
a
l) Domeniul de de/inilie.Din a2 -x'> o se obline D: l-a, a).
x e f-a, al, prin urmaxe
Il)Intersecliacuaxele.Avemx:0=y: f(0):b,iary:0=f(x):g1,!j-j =0 + xr:-a, x2:e.
Ill) Limite, asimptote. Deoarece D'\ D : A, iar pe D funcfia este continu[ nu avem asimptote gi nu se pune
problema s[ studiem limita in anumite puncte.
IY) Derivata I. Avem
din
, pentru x e (- a, a).

S[ vedem ce se int6mpl6 in punctele xo: - a gi xo: a.

Deoarece funcfia este continul in punctele - a gi a, putem scrie:
)
fJ?o)=!m /'(x) =W:
? Aceasta inseamnl
=
]v"* ffi=
c[ in
*@, f!(a) =\ry.f,(x)

aceste puncte vom avea tangente

ffi= -@.
la curbi de direcfia axei OY. Eguatia
f'(r) :0 are r5dlcina xf = 6.
Y) Derivata a II-a. Avem
l-, , -x
.f,(x)=-!.(- ! ,\' =-!.'o--*--''W
o\rlr.-*;)--;T: -- --
ba2ab
uI-l(IE e (- a, a).
o -(r'-*')i3 ------(o'-*')i3 ' ,t.

Ecuatia f"(x) : 0 nu are r[d[cini.

Yl) Tabloul de varialie.

x I -a
@+++++
ile f(x)

Yll) Graficulfuncliei f:
 pnn rx
Curba-elipsi provine din reuniunea graficelor funcfiilor f$- f, Funcfi
simetrice fa[A de OX,frindredatd,in desenul al[turat. .

Elipsa este o curb[ mlrginitl, avdnd dou[ axe de simetrie (axele de

rv) D
coordonate) qi un centru de simetrie (originea axelor).
Si ve<

f!(-o
prin u
Observafie. in cazul particular d : b, deci atunci cdnd elipsa are semiaxele Ecuaf
egale, se obline cercul de razd r : a: 6. Reprezentarea sa in plan, bine
cunoscut[, este redatii in desenul aldturat. ***.-*#;
V) D(

Ecua[
vr) 71
o Hiperbola x
Ecualia redusd a hiperbolei { ''2 l, unde a ) 0, b > 0- Exprimdnd pe 7 in funcfie de x se f'(x)
"rt" ar-3= f"(x)
obline y =*!a x'-a' . Aceasta arati" cil hiperbola este reuniunea graficelor a doud funclii ,,opuse" f li - f,
f(x)

2
vII)
unde /(x; =1a -a
Reprezentim grafic funcfia f dati de f (x)=ba ,1.' 4 .

l) Domeniul de definilie. Condilia x'-a'> 0 duce lax e (- *, - af l)la,co), prin unnaxe D: (- o, - a] U

U [a, oo).
ll) Interseclia cu axele. Deoarece 0 e D, nu avem intersec{ie cu axa OY. Dacd" !: 0, adicl f(x) : 0, rezultl
xt:- a, x2:0.
lll) Limite, asimptote. Avem -@, @ e D' \ D, deci studiem limitele funcfiei in punctele - oo $i o. Evident
:}tg f(r): * @ 9i cercetim in continuare existenla asimptotelor oblice.
,tlq f(r)
Mai int6i, spre + co.
r--- astfel
t :4.t,,, ,nrr-
m:tim./(x) :,r* "17 -
b ? _u
r+@ X x+@A X A xa x+@
,,-.r222
n :lg Uti - **):t!I. !-(17 4 -,):l5g
---l : ffir|.,: -l,S
f,#;: 0,

prin urmare dreaptay:4, asimptotii oblic[ spre + o. Spre - @ avem:

a ".te

lim f
m1: ,+{ @) : tm 9.
X x+a O X x+4A X

,, :,1T (tt*> - *,i): **,):,Lq :

)g!117 #*: -,[q
f,#;: o, un c(
Obsr

206
 prin urmare dreaptay: -ba *este asimptotE oblicl spre - @.

Funclia f fiind continul pe D, nu exist[ asimptote verticale.

x
rY)Derivatal.Avem f'(x)=!.Q; -b.(x'-a')' -!
a -r'1'I =;';ffi=;'#7' Pentrur € (- @'- a) U (a' o)'

SI vedem ce se int6mpll in punctele xo: - a gi xo: a. Avem:

f!(-o)= ti;n f'(x) =

tn: #-
x/-aa \Jxz_az -oo ;
fJ@):lrg,f'(x)
r\a =ry"!
x\aa \Jxz_az #: *@,

prin urmare in punctele xo: - a gi xo: a curba are tangente de direcfia axei OY.
Ecuafia f'(r):0 nu are solulii inD.
Jrf n-x.-L
b Jx'-a' t222
Dx-q-x ab
Y) Derivataa II-a. Avem .f'(x)=1{+)'
uylx_a)
=
a
22
x-a a (x'-a')1 33
(*'-r')i
Ecuafia t"(*):0 nu are solu{ii.
Yl) Tabloul de varialie.
x l-a
+++ + +

f(r) @\\\ \ ,V ,V ,V
7 @

vII) Graficulfuncliei {.

rlu
ultii

lent

Curba-hiperbol[ provine din reuniunea graficelor func{iilor f gi - f, simetrice fa{[ de axa OX qi aratd
astfel:

Hiperbola este o curbl nemerginita avAnd doul ramuri, dou[ axe de simetrie (axele de coordonate) gi
un centu de simetrie (originea a:relor) precum gi dou5 asimptote.
Obsemalie.in cazul particular a:
b alhiperbolei echilatere, asimptotele sunt tocmai bisectoarele axelor.
o Parabola EJ

Ecualia redusl a parabolei este y2 =2px, unde p > 0. Obfinem y=XJ2p*, ceea ce arath Afla1i
parabola este reuniunea graficelor funcfiilor f -f, unde (x):.@.
qi tangenl
2. Scriefi
Sd reprezentim grafic funcfia f datn de f($ : lppx .
3. Consid
I) Domeniul de definilie este D: [0, @), gi se ob{ine din condilia 2px20.
centrel
II) Intersecliile cu axele. Avemx:0 =+y: f(0):0 $i.y:0 f(x):0 $ v:0, deci graficul taie ambele
= SIser
axe in origine.
lll) Limite, asimptote. Avem oo e D'\ D qi cercetim limita in xo : + o. Evident
a)xzt
S[sea
f
lrg f(r) :\rX rtrv: * @. Deoarece lrg f(r) : @, nu avem asimptoti orizontali gi intrucat EI x!' : n
r+@
nu avem nici asimptoti oblic6. Evident, nu avem nici asimptotii vertical[, funcfia fiind continud pe D.

N) Derivatal. Scriind t@):,!2p.Ji reniltdimediat f'($:,!2p pentru x e (0, *). in

*= E +
ro: 0 avem fj(O)= +o , deci in origine tangenta este chiar axa oY.Ecua{ia f'(x) : 0 nu are
mrB #:
1. Repre
r6d6cini.
2. S[ se,
i =-Nr. xe (0, o). Ecuafia
Y) Derivata all-a. Avem .f'(x)=
fi(,;)'=[r(-r, -fi--,
pentru
x'

t"(x):0 nu are rdd[cini. Cercu

Yl) Tabloul de varialie. scriefi

++ ++ ++ +++

Indicafi d
1. Numi
a.

2. Dista
a
3. Ecual
a

Curba-paraboll reprezinti reuniunea gtaficelor funcfiilor

f qi - f, simetrice fa{[ de axa OX gi aratl ca in desenul allturat.
Fiep
Parabola este o curbl nemdrginitl care are o singur[ axi
de simetrie (axa OX) gi nu are centru de simetrie gi nici asimptote.
se ar
a) $i

b)N
c) a(
 tr4ercilii proprse

1. Aflali valorile lui a e IR. pentru care cercurile de ecua{ii x2+/2 =l $i xr-4x+y2-a sunt
tangente.
2. scriefi ecuafia cercului circumscris triunghiului cu vdrfurile A(1,2), B(- 1,2) gi c(3,4).
3. Considerim cercurile V, : x'+y'=g Si V, : x'-zx+y'=0. 56 se arate c[ locul geometric al
centrelor cercurilor tangente interior la % gi ff2 (simultan) este o elipsl gi s[ se reprezinte grafic.
4. S[ se reprezinte grafic urmdtoarele conice:
a) x2 +4y'=4; b) 4x2 -9y'=36;
c) 2x2 -!=0; d) y, -x+l=0.
5. Si se afle a e IR pentrucareparabolele y - x, ;i y = -x, +2x+ a sunttangente.

Tnsrn DE EvALUARE
Testul 1

1. Reprezenta{i grafic funcfia f(r): 1F pe domeniul maxim de defini}ie.

2. S[ se discute dup[ valorile lui m e ]R num[ru] r[dicinilor reale ale ecuatiei:

x'-3x+l=m.
Cerculdeecua{ie *'+y' =1 esteinscrisinrombul ABcD.gtiind cd,A(2;0)qi4 DapafiinaxeiOy,
scrieli ecua{ia elipsei ce trece prin vffirile rombului.

Testul 2

Indicali r[spunsul corect.

1. NumSrulr[ddcinilorrealeale ecuafiei 3x3 +3x2 -6x+lnlxl=0 este:
a)0; b) l; c)2; d)3; e)4.
2. Distanfa dintre centrele cercurilor de ecuafie x' + y' +2x =2 si I +f +4x*gy=f1
"r1",
a)2; b) Jl7; c)3; d)a; e)8.
3. Ecua{ia x' - xy * y' = I reprezint[:
a) o elips[; b) un cerc; c) o hiperboli; d) o paraboli; e) o dreapt[.

PnonT,TME RBCAPITULATIvE DE ANALIzA

Fiep>q>l I
numere intregi 9i girul de termen general a,(p,q)=
- -lqn+l* qn+2*... * 1,
pn
V n e N*. 56
se arate c[:
a) $irul (o,(p,q)),,, este convergent;

b) Not6nd a(p, q): I* o,(r,4), existii inegalitatea:

?P a(p,q) P - Q
,
= = q
c)a(p,q):krp-lnq.
 b)$
2. Considerlm girurile (",),rr, (E,),r, definite piln e, =(,*.*)' ,r.=f*; . Si se demonstreze c[:
Sis
a)e,3En,VneN*;
a)1
b) e.2'.i(, ;). .*(,-, (,j) (,-?) , v k>n>t;
c) e2 8,, V n e N*, unde e =limeo x2,7lB;
uil
d) limE,=s; Fie

I $ir,
e)0<Eo-E,<-,Yk>n>l;
n.n! 10.
I
f)0<e-E,<----, Vn eN*;
n-n! 20.'
g)e e R\Q.
30.
3. Fie (a,),,0 un gir definit prin relafia de recuren{E eo,+z * Fa,*t * Tdn = 0 , Vn eN, unde cr,p,y e R,
cr * 0. S[ se demonstreze c6:
Sls
a) Dac[ ecuafia a.r2 +pr+y =0 rid[cinile reale distincte
are \, 12, atunci exist[ A,B e IR astfel inciit
on=Arr'+Bri, Vz e N; 10. S[ s

b) DacI ecuafia ar2 +Br +y = 0 are ridlcinile reale egale \ : h: r, atunci existi A,B e IR. astfel inciit
a) li
D.

a, = Ar' + Bnr' ;
11. S[ s
c)$irulluiFibonacci (4),=o,definitprin 4=4=1, Fo*2=Fn*r+Fo, V n)0,aretermenulgeneral
12. S[ s

*=+[(+)-'-(+)*']
Considerim girul de numere reale (a,),,t clt at S a, Si dn+2 =ry^ , y n ) l. Sd se arate cd:
13. Sis
a) Subqirul (rr,*r),r, este cresc[tor, iar subgirul (or,),r, este descrescltor; a)P
b) Au loc egalitilfile I d n*z - d, F 9# si 2a,*, * on+t = 2a, + a, y n > l; b)$

a. +2a^ 14. S[s

c) llm d,:-*.
.n+@3
Fie (a,),r, un gir de numere reale cu proprietatea a,+t*dn_t=Jio,, y n > 2. se se arate ci girul
(o,),r, esteperiodic, adiciexistiifr> I astfel incdt a,*o=an,y n) l. 15. Fie:

Dacil a.=,[(,.*)' -(,.*)') ,y n2r, sr se arate c6:

S[s
u <an<#(r.:)'-' , y n> t; a)f
#r(,.*)'-' b)f
b)
lg a,=€. 16. Fie,

7. Seconsider[giru] (a,),=o cu 40>0gi a,*, :ffi. 56searatec[:

s[fi
17. Fie
a) $irul (o,),ro este descrescltor gi mlrginit, iar lim d, : 0i

Sls
210
 b) $irul (b,),rr, unde 6, = ltan t este cresc[tor gi mirginit, iar
bn : l.
]rg
8. SE se calculeze:
sin(n arccos x)
a) llm
x+l ---_T-,
./t - -r
unde n e N* este fixat;

I -cos(n arccos_r)
o/ ,,S ----, unde n e N* este fixat.

9' Fie 1c R un interval pentru care 0 este punct de acumulare. Considerim dou[ funcfii
: I-+ IR. 9i un
f, g
gir ,dublu" (r, )0,,.^_ , astfel inc6t:

1". liry f{,4, =1 qig(.r) > o, v.r e 1\ {o};

'-o g(r)
2".Y e>0,I n, e N* astfelinc6t y n2 n, qi V I < k<n+
lo*l<e;

=R,
3". fs-)=t.
lig k=l
Si se arate .i lg f _f @*) = t .
ncet
10. Se se calculeze:

ncer
a)' rim
1+6
I.i,4;
-11=r nz
' b)
l,* E*#; c)
lg F,*"r#, d)
lg U(r.#)
11. sa se calculezer z e N*
eral m Y, unde este fixat.
12. S[ se studieze continuitatea funcfiei lui Riemann:
Ir
f : [0, 1] -+tR, f(x) : =t'P,?eN*, (p,q)=r,p3q
dacd x
l;'
[0, dacd x=0sau.re [0,1]\e
13. Sn se demonstreze c[:
a)Pentrufiecare n)2,nttlfrrdrnatural, ecuafia x'+)c-1=0 are ounic6r[dlcin[
r, e [0, l];
b) girul (*.),r, este convergent gi lim x, : l.

14. SA se determine funcfiile continue f : IR -+ JR. cu proprietatea

1lI
15. Fie funcfiile g, ft : IR -+ IR continue gi f : IR _+ IR definitE prin:
dacl xeQ
rr(v\-!s@),
\" I
llr(*) ,dac[ x e IR \ e
SI se arate cd:
a) f e continud in punctul x, dacd gi numai dac[ g(.ro : h(x);
)
b) f are proprietatea lui Darboux dacd gi numai dacd, g : p.
16' Fie M: {a* a2, ..-, an} o submullime fxatd, amullimii R.. Dali
exemplu de o funclie f : IR. -+ IR. care
sd fie continui pe mulf,mea Msidiscontinui pe JR \ M.

17. Fie f : lR. -+ R cu proprietateacdf o > I astfel inc6t:

f@) - f(y) I < I x-y 1", Vx,y e rR.
I

Sd se arate ci f este o funcfie constantii.

2tt
 18. SI se arate ce:

a) Pentru fiecare l" > 1, ecua{ia x(l + lnr): l, are o unic6 solufie x(},) e ll,*); b)
l,1g*=r.
trI
19. Fie n Q:R -+ IR dour funcfii polinomiale de grad n,respectiv m ctr n > m ) 0. $tiind c[ funcfia p arc
rddicinilereale distincte x, xrt ...s xn, sI se aratecd:
,., (;
a)
' 9@-==j(,r,) . *_AD_*...*
P(x) P'(xr)(x-xr)'
e@,)
p,(xr)(x-*r)'"'- p,(x$;r),
V xe IR \ { x, , x2; ...t x, }, (identitatea lui Euler); 3.'a) +l

b)
' +===: . +---
P(x) P'(xr)(x-xr)' p,(xr)(x- xr1-"'-7@;[$
1-+...+=;_J_-__-.
, v.r ,[l
P'(') 1
")' P(x)=x-xr ', *...* x-xn ,v x eR\ {x, , xr,..., x,l;
' * t,x-xz t. t(&)

' --L-*=l
a)
P'(xr) P'(xr) . *...*-l
"' p'(x,) =o dacd n>2. este par

20. Fie tuncfia f : IR -+ R, f(x) : f undea e IR \

!??,*0,
x'+l {0}, D e IR. ,(l
a) Si se atate cd existii dou[ valori xt,x2eci tangenta la grafic in punctele de abscise xt,
IR astfel b)e; c
x2
este paralel[ cu ixa OX Siinplus avem egalitatea x, xr: _
l. Teste d
b) Si se determine a gi 6 astfel incdt f(l):2 qi
f,(2): g. Testul.
c) Pentru valorile lui a gi b determinaie i, p""itot piecedent,
si se reprezinte grafic funclia obfinuti.
21.Seconsid6rIfunctiaf:IR'\{l,2}-+IR,f(x):#,undezeIR.. b)x:e
Testul I
a) S[ se determine.valorile lui rz pentru care graficul are o singura
asimptot[ verticali.
b) s[ se afle valorile lui z pentrucare func1ia-nu are puncte de extrem.
c) S[ se reprezinte grafic pentru m: 2.
-
3.4+.
22. Pentruorice zeN', fie p,aln-leanumirprimpozitiv $i an=Jt -. Pr...... Pn
h-l pz-l'-- p,-l'
a) Arrtafi cd penrru p > I existi inegalitatea J, rr*1*4*...*{, v& e N.. 4. A2=
p-l p p' px'
b)Aritafi cd an >t *1*1*...+1, Vr. N..
= B(Al
c) Folosind faptul c6 1\
rimfr+1+1*...*';)=o (cf. ex.3 pct. c)pag.96), deduce[icd lima,=a.
z+o\ z 3 12. b)
d) Folosind inegalitatea x > ln(l + x), yx>
-l (cf. ex. 6 pct. a) pag. lgg), deducefi ci:
5l
Ii;,nq
na
I
fr pk-l , $i i#i-,
liUlj,=*po_l *' ,=(i
e) Folosind faptul ci f,g[r-]l=l, deducefi c6 pentru ee(0,1) fixat, existi € N* astfel incdt
'-'( p, ) r?"

pentru oice n>n€ aveminegalitatea Pn-l >l-s. 18. r)

P,
f) Deducefi ce [m)A
,*-k4 p* = o (Euler).

212
l.

|ia P arc

',(l i i),(l i N, ,(1 i;ii:Ti tji': ii) ",-', b)-'1; c)-1; d)-1

3.'a)+,; b)- 1; c;1-1y5! ,.") (l i),"(L ? 3), ") (l i i i), , (i Z', ;),
,(i '^'ri)'r()n'-,,'-r ?) 'r(l ?;), ,(l ?i i), ,(l '^'r:;)
t. e(d): e(o) . s(o) : [e(o)]' : 1. 8. r.r-** (l ? i i) -"o inversiune, deci este impard., iar c2
",,"n*u
r.(l :'^ ;;) " (l i ) : i) ,* a)e,o,oz; b)e,r,*,r',.n.r,: (l i
, [] Z', i) t.c',. ts.b)rlestefinitr; c)Alegp :t-k; d)e:oeH; e)o-r:or-1 eH. t6.b)e;
"),
xl, b)e; c)e; il&;
x2 ")d.
Teste de evaluare (pag.8)
Testul 1 : (1,3) (2,5) (5, 4) (6, 8) (8, 7) (7, 10) (10, 9); c) k: 30. 2. b) ou:x':e;
1. a) impar6; b) o
t
b)x:e; c)ecualiasescrie.ra:r$itesteimpar[ r.":(; ? i i : !'^ \ ;'i)
Testul 2. l.a. 2.a. 3. b.

(z
3.A+r: (1 1),n-,: (t :),#"(^'?)x:i, l), n,=(:) _t

-)),u, - [-+ ;)
(oo ab + bc\ (t 3a 3b(1+ a + c)')
4. t=lo o A' =0t, (I,+r'', = o. c,- AB : (t), avem (BA)2,M =
[oo 3 J, [3 I T .J.

= B(AB)'oot A- ,=-l,2'"r=-1.2 8.x: - 2,y-- l. 9. a: l, b : 2. 10. x: 2,y : 6,2: J.

foos .BA . 7.

t(| (z r\
rz. ur '^)'r#(,1 t\) B. t r, qi (X !,) * a2 +bc=l, a,b,c e c. t4- A -tt.[2 0)'
nn\ ( nrc ( . nn\
nn
t''7 sur-
u:(: '") 15. Se verifica prin inducgie. 17. iii) 0'| "otT ,, | "ot? 6l
|

\r -z) l, nn l'
| -sin4 .o.'n I l-sin4 cos-
\ + +) \ 0 a)
|

inc6t ( n r\ ( gtc+t 8k+l \

18. i) x =(!u
t"), ,,r *.El iii),ul '"'rr-t_ ;I_ ,r. , A2 =-7A;
",-l .o.8J
[-r-S
":11; n cos-n) l.
,
[-sm

213
b) A'*' =72@4 A; A'*u - A. 21. A, =l ;
-72005 ? 3l rr. Rezultl din A. A' = An . A. 24.Avem Mat
ln@+t)
\z) , ,l 1. a)

Aa =A3 ,i(l-l)'=A2 -2A3 +Aa =0,. 26.SealegmatriceleXcu l pe poziqia(ir)il0inrest.

=A2
h 1l) h)-
,9
1

27.a) A=lt 3 2l; b)Cum Xtfi4:4nXireztiltdcd,aii:aiti c)Deoarece XitrXi:Xi,rezailtlcd

[r z4)
an:lXrl:3, orr:lX):3Siar':lXl:4.Deci tr(A)reprezintiisumacardinalelormulfimilorXl ,X2qiX3. 3. al
(oz2\ (t 33\ fi=
n=lz 0 I l;
2S.a)'[:20) b)Cum Xi\Xi:A,rezultdcdb;;:0,decih(B):0; c)A+B:l t t t l.Cum
(r,
[+44)
a,i*bii:lx,n ql+lx,\{l li (X,(1X)n(x,\ X):Arcniltdca :l|r.tn4)U(X\ x)l:lx,l,a""ip" pIOI

liniaiapare,defiecaredat[,cardinalulmulflmiiXi.29.a)X:{0,1,2,...,5};b)C=[l I I ??3.l, Ecu

[o I o I r t) l.a
(t l l\
c) c.c'=lt , 4),1.
u 2 Tes

Teste de evaluare G,a;g.22)

Tes
(zt -s 5) (t n 6n-n'\
Testulr. r.all-e 5 -21;b)l'=10 I -2n 1.2.u)B'=0t;b)A(a)A(b):(lr+aB)(Ir+bB)=
[s -2 t) [o o r )
a)AB: BA:0i b) A" =3"-'A, b)
=It+(a+b)B=A(a+b); c; (;1s1)'=A(5n\. 3. B" =3"-tB; c)
c' =3'-t(3', A+7'^B). Testul 2. r. d. 2. c. 3. d.

Sis
Determinanfi (pag.33)
1.a)-2;b)4; c)1; d)2; e)0;0-1; g)l; h)0. 2.a)t; b)6; c)ad-bc; d)t; e)6; f)1; g)0; l.t
h)12; i)-12; j)-8; k)0; /) -4(3-i). 3.a) a3+2b3-4b2a; b)0; c) (c-a)(b-a)(c-b); d)0; b),
e) 0; 0 0; s) 2(c-a)(c-b)(a-b)(ab+bc+ca); h) 2abc(c-a)(c-b)(b-a). 7. a) 0; b) 16; c) 0;
Ra
Oa8; e)0; D -o'+b2+c2. 9.a) (-1)'{(n*t); b) l; c) A,= (n-x)L,_,+(l-x)(2-x)...(n-t-x)x;
f.i
O'\.(r+"@JD)r"-'. 10. det A : det(- A\ : (-t)'zn*t det A: - det A, deci det A : O. tr. Fie f(x) :
2 )
:det(A+ xB).Avem f(x):det A+ax+i detB, d. e Cdeci f(l)+ f(- l):2detA+2detB. 12. Se
be

b) det(A2 + 82; 1 det(A+ tB)12>-O .

folosegte definilia determinantului. 13. 15. Determinantul este impar, esl

decinenul. 16.Searaticda,b,csuntpare,apoic[sedividcu2'VneN. 17.4. 18.n:3,detA:1.

Str
Teste de evaluare (pag.36)
Testul 1. :
1. a) A1 (a * b + -a); L2: (ab * ac * bc)(c -b)(c -a)(b -a); b) (a, b, c)
c)(c -b)(c -a)(b 1.

:(k,kt,/re2lunde&elRgi e=cos{ *rrir!.2.L:0. 3.a)A:r3 +y3+23-3xyz dinregulaluiSamrs h)

'33
$iA: (x+y+r)(x'+f +*-xy-xz-yz)prinadunarealiniilorlaprimalinie.Testul 2. l.c).2.b).3.c).
 sisteme liniare
{vtrr Matrice inversabile (pag.39)

, ,) (l ?), r (l ;')' , i(1, !), r *(? 7)' , ilf #), r;(: ;'), -r (l ;)'
Itr ci
,;(i ;) 2a,\;,[l i tJ'.,*[t i j],,+[t r ij, ,;[i ,, j,J
\A
itXr- 3.a)m*-;, b)m* c) m+4+lh5. 5.Rezultldin ( +A)(1,-A)=Ir. 6.AB:Io+A inversabil[pi
5;
B = A-t= BA= 1,. 10. a) (1,- B)(1,- A)= I,- A- B + AB = I,; b) Folosind exerciliul 6, avem
Cum
(1,-B)(1,-A)=I,,deundel *B:BA,deciAB:BA. ll. detA' =0, deoareceliniilematricei l. sunt
xpe propor{ionale. Cum A.A' =detA.Io, renl/rti detA.detA' =(detA)4, de unde concluzia.
0\
ol; Ecuafii matriceale (pag. al)
t)
, r(-l -i)'r*(i -1),"t)l-l jl,r;( ; :i -i) , Seara,E cdAB:r.

Teste de evaluare (pag. al)

restur r 1. a) detA:x3 eci.r e rR* eiy e rR; b) A'=l -i -l ,;il.2.a)A3:g;

D: [r, 2y-r -qy')
b) B.(13 -A+A2)=1,,deci u"ru*0ei =rt.A+A2.3. -=lj :1l.r.r*, 2.1.a).2.d).3.a).
'-=--*--
c)
i -6 i)
^B-'

Sisteme Cramer (pag. a3)

)0; 1.a)(3, 1, 1); b) (1,2,-2); c)(1,3,2); d) (1, 1, 1); e)(-2,2,*3,3); D(2,0,0,0). 2. a)a+-3;
t0; b) a eR - {-2, 1}; c) a*312.
,0;
Rangul unei matrice (pag.47)
lx;
t.a)2;b)2; c) 1; d)2; e)2; Dr; e)2; h)2; i)3; j)3; k)2; t)3.3. *.(-*,i)u(2,.o). 4. o+9,
|-
DelR. sau o=9. n=!.5.a)Z; b)1. 10. CumZI,-A3+93=(A+B)(A,-AB+82)renitAcLA+B
Se 5'
ojr, este inversabil[, deci are rang n. 11. Cum (A- I,)' = -f ,o avem A- I, inversabilI.
1.
Studiul compatibilitlfii (pag. 52)

c) 1.d)(l,,P,_},+2ll,_|);},,peC;,(tF*,ry^,*)if,,F€C;0(l,2,_2);g)incompatibil;
us h) incompatibil; i) ,l. e C; j) (0,0,0,0).

215
 Teste de evaluare (pag.53)
Ir
Testul 1. 1. rang A:3, V o,p e R. 2. x =*t0", , ='' 5=' , , =Y. 3. Dacd m+ 5 sistemur este ul lo
l0
compatibil determinat cu solufia x : 0, ! : 2, z : 0. Dacd m : 5 sistemul este compatibil simplu
lo
(A+ I,
nedeterminat cu solufia x : L, /:2 - 4)u, z:3?', fu e IR. Testul 2. 1. d). 2.b). 3. c). :28 -
Teste de evaluare @ag.58) :(o'+
Testul 1. l.aeA.2. xr=-I,
' 2''2*r=].S.Dreptele dr:3x+y-4:0 $i dz:3x+.y:0. 19. det
',
Testul 2. 1. a). 2. b). 3. a). egale a
sistemr
Probleme recapitulative de algebri (pag.59) Sistem
1. a) o: e.b) o: ('
2 3 e.3. a) Sunt.
n+l numere impare - n-l
ja
\tt n-l n-Z ;) ,. o:
"\ ii ; numere pare
a) A2'

in mullimea {1,2, ...,n}, deciexist[ i impar cu o(r) impar;, ((;)')' . .Dacd,c * e atnnciS i *jcu o(i):7'. Cum a

x2u8 .

Pentru k+ i,k*j avem(ki) 'o(i): o .(ik)(i) deci &:7, fals. 5. Notiim cu S" = qi t e S, permutarea
tY b) Un
pentrucare S" esteminim6.Dacii<jSio:r.(y)atuncidin S"),S, deducemclr(l) <r$.Rezulti cdr:e sunt st
qideaiciconcluzia.6.a)(B+C)A:BA+CA:AB*AC:A(B+e;(BqA:B(CA):B(Aq:(BA)C:
(AB) c = A (BQ;b) Ak.A=Ak*'=A.Ak; c) AX=xk.x=x.xk=xA.7. AB-aA-bB=}i, 0zi c)
=
(A-br.)(B-ar.)=abr. + (;^-,")(*r-L)=+ ()a-,)(i^-1)= r. BA-bB-aA=o. tuiAe
= =
= AB:8A.8. Se verific[ imediat, prin calcul. 9.a) zr=-2-i, zr=2+i, zt=l-2i, 24=-l+Zi;
b) Dacr f 6ste tuncfia de la exerciliul 8, arunci te7 + ,4t) : (
?1),^, x e.4(R) qi f(z): X,
\.14
dacd
Nofiur
atunciXestesolufie e f.(24): tel +24i)274:-7 +z4i.Rezult[clavemsolu{iile: ,r=(-? }), l. n=
*,=(1, 'r),r,=() 7),*,=(-) ," an A2 -erA)A+(detA)r2=0,, deducem ca t(A2)(trA)2 + punen
-',) c)-a
+2detA=0. Scizdnd din aceastE relalie cea analoag[ pentru oblinem concluzia. ll. Din exerciliul l0
^B
rezultdcd,detA:0,deci det(A")=0.Atunci det(An * Ir)+ d,et(A"
- Ir)= 2det(A")+ +2detlz=2. u=(
12. Cum d: detl > 1 gi d'=ad,-b,cn este convergent rez.;ultdcdd:1. Din A'z-tr(A)A+(detA)Ir=0, \
rezrilt A'*2-tr(A)A'*t+(detA)A" =0z,deci a*r-tr(A)a,*r*d,=0 $ianalogpentrucelelalte. Fiel.+0
cd.
prim,
limitaunuiadinneqiruri.Atunci l(2-trA):0,deci trA:2.oblinem A2
-2A*Ir=0r,deci (A_Ir1z =gr.
Clurm A=Iz*(A-Ir) rez;ultd cd A'=Ir+n(A-Ir), de unde a,=n(ar_l)+l
, b,=nb, c,=/tc1; aprox
d,=n(dr-1)+1. Dinconvergenlagirurilordeducem cd ar=dr=l ;i 4="r=0.13. a)detA:0,rangA:2;
b)det(aA+bB):2l6ab*0<> ab*0;c)searatiprincalcul; d)AB:BA:02;e) A,:(-6)*rA, Bn x,y el
=6"8 si
c" =(-6)'-'a"A+6"-tb'B .14. a) det(A-alr)=(3-a)(a'z-2o); b) se determinl rangul hi A-aI, pentru
a:3, o:0, a:2; c) Se rezolv[ sistemul compatibil simplunedeterminat
gi apt
(A-2Ir)X =0. 15. a) Se

verificr prin catcul direct; b) (10 -nl(rr-*r) ' 3 3 =I+.16. a) det A:0
'\- 3 ) =to-1,1*!,t 9i rang A:2; r) rfr

216
 It 3z 2zl
b) l0 t ,l=t; c) Se verific[ prin calcul direct; d) A'*Ir=1, + (A+I)(A2-A+Ir)=1:, deci
lo o rl
(A+Ir)-t=A2-A+1r.17.a)det A:o girang A:l; b) A2=0;c) 82-A2+2A+Io=2(A+Io)-Io=
:28-Io; d) B" =(Iq+ A)' = Io+nA. 18. a) A.A' =(az +b2 +c2 +d21lo; b) det2 A=det(AA'):
:(a'+b'+c'+d')0, deci I detAl=(a'+b'+c'+d')'; c) det A:0 e a2 +b2 +c2 +d2 =0 <> A:0c.
19. detA=!@+b+Ql@-b)'+(b-")'+(c-g'z);a)dacda*b-rc*0ginumerele a,b,cnusunttoate
2'
egale atunci sistemul este compatibil determinat; b) dacl a * b * c : 0, prin adunarea ecualiilor rezlultd cd
sistemul este incompatibil; c) dacl a : b : c atunci sistemul este compatibil dublu nedeterminat. 20.
Sistemul este omogen gi compatibil determinat deci are numai solulia banal[. 21. a:2, 9 : - 2, T : - 2. 22.
(o o l)
a1 t=lt 0 0l si A3=1r;b)Severific[princalculdirect;c)Elementularrdin X2 este a'+b'+c'.
[o to)
Cuma11 :0rezultiiconcluzia; AX:XAreztltdcd AX'=X"A,Y n e N = x'o'ol =AX"'o gi
d) Daci
X2048 -0r. Ob{inem X2s =yrc2a -0r. De aici X28 =0: $.a.m.d. in final X2 =02, deci X:Or. 23.a)9t;

b) Un minor de ordinul 2 care conline pe 7 este nenul; c) DacI X-t e M attxrci elementele lui X .X-t
dT: e sunt strict mai mari ca 0, deci X .X-r * I* contradicfie. 24. a) 3a; b) Cun 02 e M reztlt6 c[ produsul este
a)c= d) X:1,z sau *=(?
q= uzt c)Dacd
-/-------- x=(" 1)
d)'
* detxel-bc,adlc.l-4,41;
L --'-'-'r ' (l 1l
O)
,t.Determinantul
[c
4=0, rui ,a este impar deci nenul. 26. s) = !*HP =
# *-T "".
1+2i;
Limite de funcfii
): x, Nofiuni elementare despre mu[imi (pag.67)
-1) l. n=[Zl. 1.2.n:tmx).3.Dacdx) 0, atuncix* e> 0, V e >0. Reciproc, dacix* e> 0, V e> 0,presu-
-, l, Lxl
pundnd prin absurd cdx <0 gi lu6nd a: - x) - f qi .6 ; b) 0 gi m;
0, ar renilta0 > 0, contradicfie. 5. a)
a)'+
c)-ooqio; d) 3/4qio;; e)-@li*; f)09i l; g)t/2qio-. 6.Dacd a<b,prrtemluaV=(,*,+),
ul l0
_a
u=(o!-b,:g!q).T.Dacdaesterafional, luand x =o*!n cuneN*, zr.!- o*4
=0, \Z 2 ) b-a $i.lz: "op
'lp
(.*0 .l p,
pim, avemx € Q,.y € IR\Q li x,y e (a, b).Dacd a este irafional, lu6ndinrolul lui.r o
--02. @*,
flCl aproximareprinadaosanumIrului a,maimicldec6t b,iar y=o*! cu n> avem, €Q,.y elR\Qgi
_L,
t
n b-o'
-4.
Bri x,y e(a,b).8.Fie n eN'",, 1.e. Cum celR\Q, numerele {cr}, {2o}, ..., {nc;} suntirafionale,distincte
n
mtru
ei aparlin intervalului (0,1;=(r,;)r(*,rr)- (i,r) rratiim dour cazuri, complementare logic.
)se
= 1- I) 3fte {1,2,...,n)cu {fro}.(n*) Atunci lro-llrcr1l .!.reilurm p=k, q=-lkc:).Il) {kcr}-(n*),

217
 $irur
Yk e{1,2,...,n}. Atunci, cele n numere {cr}, {2o}, ..., {nol aparfin celor n -l intervale (:,i),(i,i), 1. a)

, (#,t), deci exist6 dou[ din ele in acelaqi interval. Agadar :,i,i e{1,2,...,n1, i< j, cu llic')-{;c'}l<
4=
.!.r, aaical(i-i)o+[cr]-[7'crll<e qi lulm p : j-i, q=[ic]-ljc].
dea
Domeniul de definifie al funcfiei, injectivitate, surjectivitate (pag.76)
1.a)(-o,-1lU{0}U[1,oo); b)[0,0o); c)lR\Z; d)(0, l).2.b)a>0.3.a)f"f :16r,undeD:lR.\{Y,}; =-l

b) f-':t.4.a)Dinipo@zn f(-r): f(x)Si f(l-x): f(l+x),VxelR..Atunci f(x+l): (-(r-t)): f(x-1)Si

notdnd.r:t* l,avem f(r): f(f+ 2),Y t e IR, adicd f areperioadaT:2;b) (r): {x/2}. _, 1

$iruri de numere realer giruri monotoner giruri mirginite (pag.79)

l. e\ a,u- o, =*ffiO gi se discutii dupr semnul lui A: o6 - F. deu

1r,- 1) un!
3. h) la,1.1.+. .+={f
-
.); i) o,=)*#.r. 4. r) ayu!,
"""uce
se arat6 prin r[di
t-- prol
inducfie.
are

Termenii unui gir, giruri convergente (pag.85)

1. 5 termeni. 2. Rangul4. 4. Se aplici punctul 3o din teorema de la subgiruri. me(

Limite de qiruri (pag.92)

1.a)o; b)o; c) 100; d)co; e) l; f)0. 2.a)l/6; b)2; c)5; d)%; e)t/3; f)Y,; gtt3; h)%; i)4; av6
j)0; k) 1; t)2t3. 3.a)%; b)%; c) l; d)0; e)o); f) 1/8; g)0; h) 0; i)-tl4; j)t/s; k)max{cr,B}; (.-
L)0; m)2/3; n) 4; o) 0; p)2; q) - l; r) 1; s) 0; t) 0.
cre
Limita girurilor monotone (pag. 96)
pot
1.a)0; b)0; c)0; d) 1; e)%; D0; g)*; h)o; i) o,=J7ln-n,decily-r,=). 2.b)0. 4.Se
aplici criteriul maj oririi. ptll

Numirul e (pag. 100)

f,
l. a) e; b)
"; c) e; d) l; e) 1/e; 0G. 4. Dacd, o,=t*!*!*...*1-hn,
23nn+ln+2 atunci -L*-L*
I
*... * = (a z, * ln 2n) - (a, + ln n) gi se folosegte exerci,tiul precedent.
ls
z,
Criterii de convergenll a girurilor (pag. 104) b,
1.a)0; b)oo; c)0; d)o; e)0; D J., g) l; h) l; i)o; j)0; k)o. 2.%(seaplicllemaStolz-
p+l an
Cesaro). 3.Yz(se aplicd de doud ori lema Stolz-Cesaro).
an

218
 $iruri recurente (pag. 106)
e,i), 1. a) Determinlm l. e iR astfel ca girul b, = d,+ l, sI verifice recurenfa b*, =*b,. Ob{inem }" : - 2, deci
-{*}1.
),uu" b,=br(;)" =-#U,
br=dr+},=-3.Deoarece (b,),.resteoprogresiegeometricaderalie

de aici o,=b,4t=-++2,deci n+a

IiXo,=2; b) a,+2:^* € 2o,*z=an+l+a, e 2a,*r-2o,*r=
,z

'.\ t%|; =-an+t+an Q an+2-d,*t=){o,-r-a,),ceeace aratlcd$irul 4 =a,*1-a, esteoprogresiegeometicideralie

r- l) qi
-] C"* bt=az-ar=l,avem bn=u,(-+)" :(-;)'' .o* fnr=an-0,, adic6 =ao-1,
# l-r)
s4
o,=1.;
( lY 5
de unde si de aici I!Xo,- ;J . O alt6 metodi de a determina pe a, este urmitoarea. Dacd
[-zJ
un gir (a, ),,, satisface recurenfa d.an*, +Ba,*t * Td, = 0 , cu o,F,y € IR, cr ;r 0 iar ecuafia arz +Br + y = 0 are

E prin r6ddcinile reale distincte rt,rz, atunci existlA,B e IR. astfel incdt a,= A\' + Bri ,Y n e N*, fapt ce se poate
proba prin inducfie; constantele A, B se afl6 cunoscdn d pe a, ;i az . ln cazul nostru, ecuafia 2r2 - r - I = 0

arerddicinile 4= r, rz:-1 utseobline A=1, B=l,iarde aici a,=1.1(j)'; c)Dininegalitatea

mediilor rentlta o,>Jr, deci a,*r-an-+(-",.r*)=*s0, prin unnare girul este descrescdtor;

\a; avAnd termeni pozitivi este mlrginit, deci convergent. Notdnd l=Ii*o,,rcntlta n=*(n*?), a. *a"
L F};
l.=Ji; d) Prin inducfie se aratd cd a,<a,*r, respectiv an<2,Y n e N*, ceea ce inseamn[ c[ girul este
crescdtor gi m6rginit, deci convergent. Notdnd I =Iig*o,, rentlti I = ^lT+ l, de unde / : 2. Altd metod6. Se

l. Se
poate arilta,tot prin inducfie, cd a, - Zcosft, deci lima, = 2 .Z.Aplicdnd metoda din exerciliul precedent

punctul b), avem ecuafia r'-r-l=0 cu rddlcinile n=+, n=11f. Scriind f,=A4'+Bri,din

-+
2
f, =l , .fz =l , rezult} A= -
fr , a=# u, arunci, =;1[[#)' -(+)') *.^,ti uqor ci

b,= l*Ji)'-(r-Jz)" , iar de

zJz ^i"i !r*t= J, .
" T= 1, o [+)'-', 4. se grses u" aici b,= apoi
,lz-
?+A
o,=ff, deci
l*r,:3.5. Din inegalitatea mediilor ryN>JrJL-%)r1, d" urd.
an) a,*1, deci girul este strict descrescltor. AvAnd termeni pozitivi, este m[rginit, deci convergent. Notind

219
 l=I*o,,rentlt| l.(1-q=|,a.unde./ =|.e.Prininducfierezultr o,=f\,y n)2giconformcrite- ,2--:
e)
1

riuluimajorflrii,liman=0.7. *n*r=rlij <+ ln.r,*, =W.Notand ln=rl^x,,avem l*r=b], p)o;t

de unde y,=A( +B$, unde 4,4 sunt r[drcinile ecuafiei 2r2
- I
-2-1=0. Avem ri=1, rz=-, $r cum sum6n

lr=0, !2=1n2, g6sim A=?rl.2. a=!u.2,deci

33 y,:tnz.(irr)(-j)'. n.^rta IEy,=!nz ui
7. Din

?n222
atunci
lgr,= "i'-("^')i =21 =VI. t.Seoblinerelativugor dn+t.-27a,-7a,-,
20
$i 4*, ="u,i{u*t . d'I
Ecuafiile 2012-27r+7=0 respectiv l0r2 -2lr+7=0 au rldlcinile \=1, rz=a, r".p.ctiv rr=2, 9i din
I
,, =
i.
Rezultd an = At, ,, (*)' , bn = Ar. ,, (#)" , deci ambele giruri sunt convergente. Altii metodl:
gi fEcE

Avem o,*t-b,*t=*ro,-4) li prin inducfie rezultd o,)b,. Atunci oo*t-a,=iru,-a,)<0, deci girul
obrine

(o^),r, este descrescltor. La fel, b,*r-b,: :?ro,-b,)r 0, deci (b,)"r, este un gir cresc[tor. Cum Limit
br<bn<a,<a,, girurile (o,)"r, $i (4),=, vor fi mdrginite, gi prin urmare convergente. 9. Se aratil prin 1. a)'
inducfie dupd /reN proprietatea: 2k -l<n<2k*t -l =) a,=k+1. Dar 2k -1<n<20*'-l <+
b)ae
k =flogr(n+l)1, de unde rezulti cerinfa din enunf. Avem ,i*|=0.
face I

Ibste de evaluare (pag. 107)

)1
:t- (t

Testull 1.a) -;;c)Not0nd *,=Ji.111.....<t;,avem -I'-=di.D"o*"ce n+@

lim <li=t,rcz:uttl (o,)*
ZrOl Xr-l

=1. 2. a : 2; b :
margi
lrg {r, -:. 3. Din ipotez[ avem .ru+l .#r,, de unde 0(r,*r .# +.x,-r. lim
,+t /
n(n-l\.....1 ,<I0
(n+l'1.n.....2' n+l
Asim
Limite de funcfii (pag. 110) 1. a);

1.N': {*}; Z': {e,-}; Q': IR; (0, 1)':[0, l]; ([0, 1]\Q),:[0, 1]. ,.^) tr; b)- Z; spre -
")-I;
d) oo; e) 0; f) 5. Dac6, prin absurd, f nu este constantI, existd o,p e R cu f(o) * fG). Notiind cu pentlr
*.
T > 0 o perioadE, girurile o,: & + nT, b,:9 * nT au proprietatea oni @, b,+ a, dar f(a,):
: f(o) -+ f(cr), f(b,): fG) -+ f(B), ceea ce contrazice faptul c[ f are limitl in punctul o. a) c6r

Calculul limitelor de funcfii (pag. 118) avem

5
!0,"1r,
f ;o -I,n 1.r.ro;b)o;") J;o
1.a) r;b)e;c) z;et
l;a)o;.) i;o *;h)1;it +,i) y:lt
in de
f) - 1; e) o; h) -@; i) o; i) lr; k) 3. a) 0; b) 0; c) 0; d) 0; e) l; D 0; s) *; h) l. 4. d s; cl a)
i };tl ); *;
m crite- q-+;D (-1)*''fit""facesubstituliat:x-m);g) ,l-z;t) l;i)1;j)f ;tl a";t)*r^rr;D1;o)l;
*t* !, I
2' p)oo;q)",,)LJZ;q{-zq;t)e,.5.Not6nd,,=1sY,rcanltdlr*,-lo=9u'
gi cum sumdnd aceste egafitafl pentru k:1,2, ..., n-!,se obline ,,=4#4. 6. a) 0; b) 0; c) 0; d) 1; e) 1.

)
1ln2 si 7.Din ipotezatin( fG). "!') =2 reziltbcl f estemarginitadecif M>Ocu f(x) <M,VxelR'Ipotezase
I
r+ot"., "f(x))
-7b*,
0
*.i. rs(.fr,r -ft,)' =0 sau
H(ffi)' =0. Ahrnci r@)-tr= r@|,ffifl' . =, lffil'
t

\=2, gi din criteriul majoririi reanltLlg/(x)=1.8. Din a-2'+b.3'+c.5'=0 rezult6 , (i)'.U (;)'*c=0
tetodi:
gifbc0nd.r-)@,obfinem c:0.Ipotezaserescrie a.2"+b.3"=0 sau ,.(?\'+b=0giftcdnd x)@,
:i girul
\3/
ob,tinem b : 0. lpoteza devine a.2" =0, deci a : 0.

, Cum Limite laterale (pag. 122)

E prin 1.a)-o; b)*; Oit d)0; e)-o; D-*; g)o; h)0; i)erespective. 2.a)ae{-1, 1};
<>
b) a e
li"i\;
c) a:0. - oo; b) m. 6. a) Se face substitu! ia t = x3; b) Pentru implicalia = se
3. a)

face substitu{ia t = x' , iar pentru a ardta c[ implicaf,a reciprocl e fals6, avem contraexemplul f(x) :
: Ix' x>!. l.:0. 7. Srpresupunemc[ festecrescrtoaregi fie xoe L PentruoricegircrescItor
eztilti
I-1,,<0"
(o,\,rr. I, a,1x,, an-)rs: girul {(a,) este crescdtor gi mdrginit superior de f(xo). Notdnd cu /*
crL

marginea superioarl a mu\imii {f(o,)\, cdnd (a,) parcurge toate qirurile de tipul menfionat, reanltd
E-t(
lim
r+t /(x)
= /, . Analog se arat[ c[ exist6 r+IO
lim /(x) .
xlxo r>ro

Asimptote (pag.l27)
1.a)x:l; y:1; b)r--l; y:x-l; c)x:1; y:0; d)x:l; x:-t; y:l; e)y:0sprea; y:2x
fi
spre-co; Dy:x; g) y=r*1 .pr. @; y=r-].p..-*; h)y:0. 2.me {-1, l}.3. x=0, /=0
2'
Ld cu pentru flrncliaf:, y=l*-l pentru funcliag. 4.DacLP(x):aoaP +...+ao, Q@)=boxo +...+bo, atunci:
24
:
") a) c6nd p : Q,avem r+*@
lim -f(*) :!, de"i y :? este asimptoti orizontal[ spre +o; b) c0nd p: Q * L,
bq bq

aobu'
avem iln: 1- 4') -!t- ,
r+t@ X
iar lim (/(r)
n= r+t@ - -mx): :a'-tb' bO- (limit[ care poate fi chiar nur[), deci
bq
e) 1; y : mx * n este asimptoti oblic6 spre + o. 5. Se procedeazi ca in demonstra{ia teoremei de la pag. 125, cilci
in definitiv, asimptota oblic[ este o asimptotd polinomiall de gradul 1.
I
2'
Teste de evaluare (pag. 128) Ler
4.)
1 t Ol - 1; c) * a.2. a: l, b: 4.3.Consider[m b,: Lq2rn,
' -l12' '----'-- --"
------ girurile a,:ZnN,
2 --" n)
Testul 1. a) l-
sat
Avem lim a,:lim b,: * oo Si f(al :0, t(b,): - ln b,. Deoarece lim f(a,) : 0 * lim t(8,): - o, deducem
* o.
'-' =li
ci f nu are limitii la Testul2. 1. d). 2. e). 3. c). 4. d). 5. b). n

are
Continuitate
Interpretarea gralici a continuitifii (pag. 132) xr

3.a)a:L; b:l;b) a:l;b:lrc)a=e, b:l; d)o-2; g:l.4.Toatenumereleintregi.6.a) f(0):0; pri

z
te,
b) Seutilizeazdinegalitatel x-x'<f(x)3x+x2, Vx e IR.

Operafii cu funcfii continue (pag. 135)

Te
l.Rezultddinf:lfft+g)+(f-g)ltis:1(f+g)-(f-s)l.5.Sefolosesteegalitatea Tt
z2
<l
-f'(*)=sin2x.f2(x)+cos2 x.f'(x),vxelR.6.a) ro:0; b)Deexemplu, t,rr:{'l-,'rJf;3* "r,"
continuS doar in - I gi in l. 7. b) (f"0(x) : 1; c) De exemplu g(x) = x2, VxelR. 8. Fixdnd aelR,' din fu*=O fl
n*)n
D
reztiltA t;^l*\=X0),
,*"\2") "',
deci f(a) : t\-/' 9. b) Ca in
f(0). exercifiul precedent,
r----_----, avem
-'-.--1\-/f(1) = n+@
limf(o+) = ,ror, 5.

V a e IR. 11. Fie x e IR. $i (r,),=, un gir de numere rafionale convergent la x. Atunci f(r) :153 t(o,): T
:Ii*do,):s(r). 12.Fiex e R.$i (o,),,, ungirconvergentlax.Atunci
!l*t@"):f(x)* lg t@,-x):
: f(x)+ f(0): f(x). 15. f(x):2x,V x e IR. 16.Notdndg(r): f(x)-.r, avemgcontinu[tig(2x):
pr
: -g(3x), de undeg( r r: -
r(1.) = ei continuam ca in exercifiul 8. 17. Fie / > 0. Ludnd x =tos,t,
"(1r) f
ipoteza devine f(t)=f(l'*,'1 sau f(t)=f(r",t), adicdt f(t)=.f(t"\ cu cr=logr3>I. De aici se
continu[ ca la ex. 9, rezultdnd c[/este o funcfie constant[.
\
Proprietatea lui Darboux (pag. 140) =
1. Funcfiile sunt continue pe R.. 3. (R) c {- l, 1} este un interval (degenerat la un punct) <> f : 1 sau I
f :- l. 5. a) (.r)>0<>x e (-o;01 U [3; +oo); b) f(x) >0<+x e (0; e-z]Ue2;+a); c) f(x)>0<+
x e (-m;-al u [- 1, 1] U [4;+o;. 6. f(x):.x'+ x'+mx-l estecontinu[$i f(l). (-l) --(m+ l)2<0. d

7. t@): x' +3x -2 este continue 9i f(0) . f(l) < 2, deci ecuafia are o rldicin6 in intervalul (0, 1).
9.f(x):2'-lxl3estecontinulqif(-l)<0, f(0)>0, f(2)<0, f(10)>0. 13.Fiea<be19i I
presupunem { crescltoare. Fie }" intre f(4) qi {(6); cum f(1) este interval, rezltrltd f(c), c e .L Din I: I
monotonie rezrltlc e (a, b).
17. Funcfiag(x): f(r) +x-
I estecontinuis(0): f(0)- I <0 9i
0.
g(1): f(1) > :
18. Dac[ f este continul, exist[ a e l0,l] cu f(a) a,in contradiclie cu echivalenla
I
a € Qe f(a) e Q. 19.Funcfiag: [0, 1] -+lR,g(x): f(x+ l)- f(r)econtinul$ig(0)+S(1):0,adic[
g(0) .S(1) < 0. Rezultl cI existd v e [0, 1] cu f(u+ 1) : f(v) Si alegem u : I * v. l

l
 Legltura continuitate-mtrrginire (pag. 1a3)
4.Dacd f este continui, f([0, 1]) este un interval inchis gi mirginit, contradicfie. 6. Rezultii c6 f(x) >.r3
sau f(x) <x3, vxelR, de unde oo sau -oo. s. + r):
lgf(r: ,tEf(r): l,*g(r): lgx(r)
:lrm*(
u+@ \
l) : o gi analog ,+4-
-firq(r) Din continu itate rem.ltlcerinta.
, --'l9. Func{ia .f (*)= e' -)*
-r )
^D-*
are proprietatea cd /(1)<0 9i ,tg/(x)=|ig/(r1:*, deci ecualia f(x)=Q are dou6 r[dicini
x,e(-o,l),rre(1,0o). 10.Fie.roelR\Q $i (r,),=,, (b,),,_rgQ girurileaproximirilorprinlipsl,respectiv
prinadaosalenumdrului xo. Avem a,<xo<bn, Vn eN'$i -!Ub,=xo. Dac[gestecresc[toare,
l*r,
rezlu,ltd g(a,)3g(xo)< g(b,) adicd, -f(a,)<g(xo)<.f(b,), vn eN.. cdnd n-+o rezulte f@) (g(xo)s
3 "f (x), deci /(xo) = g(ro).

Teste de evaluare (pag. 144)

Testul 1 1. a:3, b--2. 2.Funcgia t@): (x' +l)(x- b)+(xa +2)(x-2) estecontinurgi f(a)<0<
<f(b),deunde reniltdconcluzia. 3.Cerinfa reztltldincontinuitateafuncfiei
/\
f $i
\z -"" ) =!+2kn
ff++zfn)

-0 '\ -!+Ucnl=!-Ar",
1l
2 ke Z. 4. Vom ardta clpentru orice interval 1c IR. mullimea f(1) este interval.
) 2
's),
Dacd0el, acesta renlJtd din continuitatea lui f pe IR*. Daci 0 e I din exerciliul anterior rene.ltd"ce f@ : R.
5. Se procedeazilca la ex. 8 pag. 136.

.F Testul 2. l.Fie f(x):sinx-cos'.tr, xelR..Avem f(Zkrl):-l $i t(i.Zt")=l,deci f seanuleazdpe

xf /\
intervalul [2t",!+2knl,y kez. z.t@):klog&,a)0, a*1, fre]R. 3. f se anuleazd,doarin
): \,z )'
punctul l, deci pe intervalul (0, 1) gi (1, oo) funclia pdstreazd semn constant. Cum t@) : e I > 0,
-
zt'
,(:)= r-)r0, deducemcl f(x)>0, Vx>0. 4.Presupundnd f continud"rentttd,cig: IR +tR,g(x):
se
: f(x + l) - f(x) e continud. Cum g(x) elR.\Q, V xelR, deducem cd g e constant[, deci f(r + 1) - t@) : k,
Vx e IR.undefre IR.\Q. Fiex e IR cu f(x) e Q.Atunci f(x+ 1) e
Qti [(x+2) e Q.Dar f(x+2)- f(r):
: [f(x + 2) - f(x + l)] + [(x + l) - f(r)]: zk a e., conrradicfie.5. Funcfia g:[0,n]-+tR,
au g(x)= f(x)-f(x+n) este continui Si S(0) =f(0)-f(n), iar g(n)=-f(n)--f(2n)=f(n)-,f(0)=-g(0),
<)
deci f cel},nf cu g(c)=0. Pentru -f(r)=sinx-cosx reztlt;-
0.
"=L.
4

Derivabilitatea unei funcfii (pag. 147\

9i
"f(x):,,-
x+o x x+olrl:o;
liq ,^f(x)-f(o)-0.
rin 2.a) c) f(0): r ui l/t'l-lroll<r,d""i
I r_0 I ;jo x_0
si
+a
Derivatele funcfiilor uzuale (pag. 152)
cd
.. l6
t.a)2006; o)
+. o #; d) r;
") ,
i; i, s2; n, +; D-2; lx
Legltura continuitate-derivabilitate (pag. 153)
2.a)a:l; b -- 1; b)a:l; b:0; c)a:l; b:0; d)a:b:1.
 3. llq f@)-[^(0):,,- "/(x)-6- "f(-r):riq]/E)-{(0),deci Puncte
r\o x_0 x\o x ;\n _x ;vo -r_0 f estederivabilrin xo:0.
1.a)0s
Calculul derivatelor funcfiilor (pag. 159)
2.a)-1
r.I. a) 4x3
xxx ;e) e' *1;0
-2x;b) -+++ ,,(rr.+).:P;rl -1-+#,
#; e) 0; h) 0. tr. a)
Teorem
c) 2xlnx+x;d) l+2x arctgx;e) e'(sinx+cosx); f) e,(cosx-sinx);')'. 2 '. l-x2 x'cosx-sinx
1612; n Gjf ;^l ---?-' ; 4. Se ap
'

III.a)l0(x2+3x+t),1z*+3);b)200(xa+1),.,,,,")ffi'q#,l;e)sin2x;f)b.cosx,; 7.a;E
f(t)=r
g) 2x sin 2*'; h) 2 sin 4x; D l+2tg2x+2tgax+tg6.r; j) k) 5'-4'
'L,
xm.x <lG-D'|u+2f '
< Mlx'
3x2 +l2x+ll nxo*' - (n+ 1)-r' + 1
; m) ctg x-ts*r4 -f,=; ol -J=-; p) +.4.a)
2.t(x+1)("r+2)(r+3) 4{-r(x +,lx) 'l x" I
smr + (x-l)' Consec
r,
1. a)
b) n(l + x)n-' 9i n2"; o. 1 3.met
2
jlqil
Interpretarea geometrictr a derivatei (pag. 164)
ReguIiI
l. a)y -8: l2(x-2); b)-v: -ln2; c)y : x. r. o=!. 4.a)x:0estepunctdeintoarcere;
2e 1. I. -a):
b)x: 1 estepunctdeintoarcere; c)x:fu,k eZstrfipuncteunghiulare; d)x:0 estepunctunghiular.
b)2t3;
Derivate de ordinul doi gi superior (pag. 167) 2. f'(o
(-l)''nl
1.a) f'(x) =2x; t"(x):2iit@)(x):g, n>2; c)2'.e2,; -' !-l)''1j '. o'
"l (x-l)n*r n', (r-l)'*'*t-t)"'rt..
(r+l)'*r' Rolul d

4. -f(') (*)= 0 pentru n > grad, f, iar ld')(x) - (-l)^1 '-(n -l)! . <'
f 2. rn

Rtrdicini multiple ale ecuafiilor polinomlale (pag. 169) l-r

t_
(x - a)' . Dac[ r este rld[cini
lz'-"'
1. Notdnd cu f funcfia polinomiall" observlm cdt f - ,, - nl
de ordin > 2, abtnci e -1.
f(r) : f'(r) : 0, deci r : a. insl f(a) * O,conhadicfie . 2. a: -l; b:-2; c:2 sa:u a:-1, b:2, c:-2.
Rolulr
Teste de evaluare (pag. 169) 1.a) f
concav
restur t t.D:[4,o); f(x): lG-+ +zl+U*i-rl={rh:;:-i;:,.Funcrianuestederivabld
Teste d
in8.2. f'(r): e"1zsinx+cosx), t"(x):e"(3sin*+4cosx) girela,tiaseverificlprincalcul. Testul
rog(r)-xog(xo) : -f@)-f(x)_rr_ (ro-t)g(x)-xog(xo):
3. lim "f@)-"f(x) -r,,,, xog,(xo) qi lim 1. f'(x)
']'o x - xo r+r0 x-xo r+& x-x^ x+xo x-xo
xog'(xo)-g
x+xo *.
Egalitatea se obline dac[ 9i numai dac[ lim s@) existi gi este 0, adicd pentru f(0) :
X-Xo x?xo X-Xo
g(xo) :0 qi g'(xo) = Q. Testul 2. 1.b). 2.b). 3. a). cresclt
 Puncte de extrem, Teorema lui Fermat (pag.l72)

1.a)0ei r; allt c)1,Isiz; d);*kn,kez; q+,kez; f)vx:lR.

2. a) - 1 9i 1; q -J, Si Ji ; c) - 1 9i 1. 4. a: 6. 7. Se aplicl teorema lui Darboux.
I
sin2 x' Teoremele lui Rolle, Lagrange, Cauchy (pag.l74)
:-sinx l]. 5. Se va considera funclia cdt L
4. Se aplicl teorema lui Rolle func{iei g(x) = et -f (x), x e [0, .
6

ln(n +l)-lnz t),d.oor"cec e (n,n+l).

cos x2 ;
7.u; =!.f-l-,
n+1-n c \n +l'n)'
S.AplicdndteoremaluiLagrangefuncfiei

f(t):t' pe intervalele f2,31 qi [4, 5], glsim a e (2,3) gi b e (4, 5) astfel incdt 3'-2* =xa'-t $i

-; l\ 5'-4'=xb'-t. obfinem x:0 gi x: 1. 10. Dacr lffrllS M,v xe(a, b), atunci lf(r) -ftrr)l<
)' < Ml*-rn l, Y x e (a,6) cu xo fixat. Rezult[ c[ f este mlrginit[, contradicfie.
tx'+l
Consecinle ale teoremelor lui Rolle qi Lagrange (pag. 180)
l.a) xr<-2<xr.2.*r; b) xr.-Jr.*r.Ji<x3; c)0<x,< l< "r; d) 4<-1$i xr>!-
3. m e (- *, 0) U [e, + oo). 5. a) f este cresc[toare pe (- -, - 1] gi pe [, m) gi descresc6toare pe (- 1, 1];
:
=l qi I sunt puncte de exffem. 8. f(x) g(x).

Regulile lui l'Hospital (pag. 185)

t.I. a)%; b) - tl3; e) 1; f) -nl2; i) nl6. II. a) 0; b) 1; c) 1; d)' g.
0; c) tl6; d)
ln3
ru. a) tl3;

b)2/3; c)%; d)1; e)-1. IV.a)oo; b)0; c)1; d)Y,; e)-1. V.a)l; b)1; c\llJi; d)1.
e"(f(xl!f'(x)\:0.4.0=lgry:
2. f'(o)=# 3. lg ,.,):lS
ryl Wff:y,ol.
Rolul derivatei intAi in studiul funcfiilor (pag. 188)
2.m<- 1.3.
[-i,,]
.4. a=-f,,0:6.l.Imagineatuncfiei t,,lo,]]-u, .f,(x)=sin2'x+cos"x este

l#,r] li existe n) t crr.l#,,].r. , gloo)=l/'(xo)1, deci: gderivabilain xo

":U.):-l,r'(ro)l
funci e -lf'@)l=l,r'(ro)l e /'(xo)=6.
- -z-
Rolul derivatei a doua in studiul funcfiilor (pag. 192)
1. a) f este concavl pe (- oo, 1] qi convex[ pe [, co), iar 1 este punct de inflexiune. 3. Funcfia sin este
concavi pe [0, n].
rabill
Teste de evaluare (pag. 192)
Testul 1

,o) :
-- f(x):,
1. t \--l ' - r-
=*'*2* ,u.Seobflne-2punctdemaxim,0punctdeminim,
(x'+2x+2\'
tez): I2 ma*imulfuncliei

gntru fto) :1 minimul tuncfiei $i Im f :l+,i), deoarece

,lig f{r) = t. 2. t@) :#, deci f este

crescdtoarep. (0,e'] tidescrescrtoarepele',*).cum3<5 e (o,r'] oblinem f(3)< f(5)e

H.H
<+ 36<5S. 3.Cerinfarevinelaademonstracl t(x):e'(x-l)+r+1-ln(1+x) >0,Vx>0.Cum avem

f(0) : 0 9i f'(r) ) x.e' -*> 0, Vx> 0 rezultlconcluzia. Testul 2. 1.b). 2.b). 3. c).
cd aro
comltr
Teste de evaluare (pag. 209)
Testul l. l. D: (- o; 9) U U, @); r : 0, ! : 1 asimptote; funclia este strict crescitoare pe intervalele (- -, proble

0), respectiv [, *). 2. Funclia f(r) :r' -3x+1 are un maxim local in punctul - 1 gi un minim local in (r*)
punctull.Ecua(iaareor6dEcin[real[dacdme(-o;-1)n(3;+oo;gi3rldlcinirealedacdme[-1;3] Iz
(pentru I qi m: 3, ecuafia admite rldicina dubl[ l, respectiv - l). 3. Se ob{ine C(- 2, 0), I
=-l+r
,[r,fr),"(o-*) *,4[o -#),"(t#) qieripsaareecua{ia
+.+=r.resu 2.t.d).2.b) 3.a).
deci a

Probleme recapitulative de analizii (pag. 209)

l. a) a,(p,q)=a,(p,l)-a,(q,l), deci este suficient sI arltiim cL (a,(p,l)),=, convergent. inn-adevir Vn>
"rt"
(o,(p,l)),r, este crescator marginit, intrucat a,(p,l)
gi p- o,
#. l; este
= ry<r,(p,q)<ffi c

gi trecem la limitii cind n -+ a; c) Folosind faptul ci ,, = I * 1+. ..* ! -nn are ca limite constanta lui
2n
lim -
Euler c gi findnd seama cd c ro = co
l,* o,(p,q):
* a,(p,l) - lnp , rez;trltil
"e lrg
a,(p,l) =b p, iar de aici n)@ I'

:IrXo,(p,t)-lrjg a,(q,t): tn p - tn q.2. a) e,=[r*']'=l+l+ 1.n(z- 1)

' 4 \ n) *l-..n('-l\'-2)*-.= 9. Fie
2l n' 3! n'
r*t*l-(r-1)*1[, -:)0-i)+...<1+r.**+* -*= E,; c) in inegalitatea de ra b) trecem ra
2!( n) 3!\ astfel

limit[ c6nd k -+ oo; d) eo3E,Se 9i apliclm criteriul clegtelui; e) Er-E,=r]-*...*l= g(aa,

' (n +l)! kl
I - I I
I [r- I , )
t )=1. n+ll (n+t)r-') .
-"i
-l(n!(n +l -...- ). l( I k4

(n+l)(n+Z) (n+l)(n+2).k) n!(n+l- (n+l)' (n+l)r-') nt I

t- n+l puten

I
convl
. , I ; f) Trecem la limiti cilnd k-+ o in inegalitatea de la e); g) Presupunem prin absurd c[
1,I =nln'
='
-n!,
n+l .i.
e-(*l*!^*...*{). I : qi dac6 inmullim
> I intregi. Conform cupunctul0 avem 0<4
k=l

"=L,cup>q
q q \ l! 2t qt) q'qt.' rim I
z+o I
cuq! oblinem 0< 4.;, unde Are Z,contradicfie.3. a) A, B sedeterminidinegalitatea a,=Arr'+Bri
frr:1
(1) scrisd pentru n: 0 gi z : 1. Se obline A=ffi, B =ffi, dup6 care se verifici prin induc{ie c[
1,t
A, B astfel determinate verific[ (1) pentru orice neN; b) Analog cu a); c) Ecuafla r'-r-1=0 are 2i
rrdicinile o=ry, o=+. Se obline: n=#=frl, u=#=froqi conform punctutui , (,
a) \
 avemF.=G4.n.-#r.,;=+G.+t-rn+l,=+[(+)-'-(+)*)
1

4.a)searatiprininducrie

cd. ar,*r2arn-, li oz,*zlctrni

b)Inducfie; c)Dina) gib) reniltilclsubgirurile (ar,_r) $i (ar,) auolimiti
comun[ l, apoi folosind a doua egalitate de la b) reztlJtd 3l = ar + 2a, . Problema poate fi rezolvatl qi pe baza
problemei precedente punctul a). 5. Se arat[ cd an*o = -a, $i a,+B = a, , Y n 2 l. 6. a) Jinem seama cd
e(-q
ocal il
- l;3I
(,,.i)'-(,*#) = =i*E(,.;)'-'-'(,*.*)',0, Se apric' criteriur creeterui. ',. il T
-2, OL
= ,S 1, deci (a,)
,I+na; este descrescdtor gi av6nd termeni pozitivi, este mlrginit. Avem a,*t <;:!2 .-!+-,
).3. a).
L+na; nai*t

deci fi*r r.b , udr"d, o*r. 9i apliclm criteriul majorErii; b) $irul (b,) verifice recurenfa U,, =W ,
n E
adev& Y n> l. Se aratii prin inducli e cd b,( l, deci (0,) este mlrginit gi atunci = 1, prin urmare (0,)
r-qh
T #>
T+l
este crescitor. Conform lemei Stolz-Cesaro, avem lim b,:l:If:}rg 9P+: lr13 l+nal _ I
on or+t an an an
nta lui
li* I : l. ,decidac[notlm l:limbn,amob]inut /=1 qi cml,>O,rentltll,:1. 8. a) n;O)
?,8): ,-- nctn jrg4 n+@ t +
r
9.Fiee>0oarecare.Din lo,f 6"10astfelincdtvx e1\ {0}, lxl.6, = rl<e.oin2o,3 n"eN*
l#
V l< k<n=la*l<6,.Atunci, Y n2n",e'V l< k<naveml,f @*)
em la I
_rl. , .u,, _ ,
astfelincit Y n)n" gi
I @@) I

kl
g(.a*) < f(a*) - g (a*) < e g(,a^). (1) F[cdnd k: 1,2, ..., n 9i insum0nd aceste inegalitSli, rezltlJtd

-rfu{o*).YAr>-*Ar)<ef/,r'*) (2). Tratrm doud cazuri, dup6 cum L e IR., respec tiv .1. :oo (nu
k=r k=r k=r k=t

putem avea l.: - @, cdci {x)> 0). I) / e IR.. Din 3o rezulti.c[ qirul cu termeni pozitivi *, =fgirr.*) este

nd cI
convergent, deci mirginit, prinunnare 1M> o cuisg*)< M,Y n eN*. Din 121 ,*r)ru- eM<
k=l

.i f t o) -Lsv"; < t M saul>,t, -, -2sv.Jl< eM, Y n e N*. Aceasta arata cd

ullim

*(2ru)-ts,.^,) = o, de unde
I*f ra*):lril fs@)= {.il) t: o. Pentru ,:),renotdnd
Bri
/tu:/ts, avem din (2) pentru orice n > noi -)Zra*1.ff{o*)-isir.*), deci ftfr*>,
le ca
,*2rA-) -+ * ei atunci l5nts<r*): *: 1.10. a)AplicIm problema precedent[ pentru tuncflile f, g
axe

: sin x, g(x) : x si sirut dublu a, =#.Avem l13 l.ir&:!!XffAr,>:

da) ' (ui) -+ IR, f(x)
 :!:XfsA*):lrig deci
D,#=;, i, , i, d) Se calcul eazdmaiintii lnz, undez este limita cdutatil
o)
rnjec

Avem, pe baza probremei e: tn L:ri-rr11[r.#):]g p.i, *nnarc funo

]"(r.fi):Ixt#:;, derir

f :Ji. 11. Notdnd{ limita clutat[, avem d:lim

cu x2xru f'
Xn+2

, sinx sin2x sinnr -l-_ sinr sin2x sinzx

= r! 1g nt t n, unde t,:\i* x2x Dac[ folosim limita
#: x' = lir
t+

,.-l-sin/=1
lim- *. ohtine t. 2x. .sin(fr-l)r '-Y{:O
,+0 t'f-r'=*, ." obfine to-to-,:HY -?, n-
^---^^^--rx
cunoscutl uE ,,-,{,
uuue
}- (r_tl. x, ,4r,

t ,sat t n: t,*lt_o :ifrc' :n(n+W+t). Rezulta cd L,: nl

}tn r - r-):+to' Dett

n,:@9.
"% 12. Fie a e 10,11 9i (x,),.,c [0, l] un gir neconstant cu proprietat ea cd xn-+ a. Dacd x-

(r,) c Q., *,:* ct p,,en€ N*, (p,,qn) : l, deoar*" fz"l este convergent rezulta ugor c6 q,-+ @; Trer
Q, \q" )
atunci, tQ,): j-- 0, Dacd (x,) g R \ Q, atunci f(x,):0 -+ 0. Rezulti imediat cd funcfia este
1

Qn
f
: inc
continud doar in punctele in care f(ia) {0} U ([0, l] \ Q). 13. a) f, : [0,
0, adic[ este continu[ pe mullimea
1l -+ IR, "f,(x): +x-1
xn este continu[ gi strict crescltoare. Deoarece
-f,(O): - I < 0, iar f,(l): 1>0, +...
funcfia -f, are o ridlcini x,e [0, l] gi fiind strict crescdtoare, aceastl riddcin[ este unicl;
b) $irul (*,),r, este mlrginit, avdnd termenii in intervalul [0, l]. Avem: xo*r: l -x::i> I -*Iu, adic[ :-'
xl*r*x,*r- 1>0 satt f,(r,*,) >0: -f,(x,). Deoarece f, estecrescitoare, rcztltd xn*r2x,,y n)2,adicd
(*,),., este un qir cresc[tor. Prin urmare (*,),., este convergent gi fie
]rg ,,: x e [0, l]. Dac6 am avea b-
r< l,trecdndlalimitlinegalitatea x,:l-xl,arrentltax: I -0: l,absurd.Agadarx:l.l4.Deoarece f
nueconstant[,avem f(x)*1, Vx e IR.(c6cidaciarexista xo e IR.cuf(ro):1,atunci f(x):
f(xo+(.r-ro)) =(,
:{(x:)+,f!:-il =!,!["{,.-^!=1, vxe]R, deci f ar fi constantd). Definim atunci tuncfia g: IR -+ IR,
t+f(x)f(x-x) f(x-x)
t+
f b)l
s@l =!.* ,l*), qi se constat[ ugor cE g este continui qi g(.r + y): s@)g(y), y x,y e ]R.. Rezult6 c[ g este
t-.f(x) cea

exponenfial[, adici 1 a > 0, a + I ct g(x):a". Deducem imediat ce f(x) :#. 15. a) Vezi exerciliile

rezolvate; b) Dac[ existii x, e IR. ci g(ro ) * h(xo), se arati c[ existi un interval I: (xr- 6, ro + 6), 6 > 0, penfu =(

care f(1) nu este intenral, deci f nu are proprietatea lui Darboux. 16. q)(x- ar)"'(x-a,), xeQ Fol
f1R-+R, K.y{(*^-
0 L ,xelR.\Q
satisface enunful, conform problemei precedente punctul etc
a). 17. Fixim xo e IR. Not6nd cr: 1 + B cu B > 0,

avempentrux+xo.|ry|=t,-,,|p,deciHry:0.Agadarf,(xo):0,VxoeIR,,

228
 deci f este constanti. 18. a) Funcfia f : [, oo) -+ [1, *), f(x) : x(l + ln x) este strict crescitoare, deci
injectiv[. Cum f(1): l, f(x): * gi fA are proprietatea lui Darboux,reanltd cd f este surjectivd. Agadar
1g
funcfia festebijectivd.Eonliax(l+lnx):l.se scrie f(x):1., deciare solufiaunicix: .f'(),);b)Deoarece f e
derivabilS gi t'(x) * 0 pe [, co), rezulti c[ funcfia ft(]"):.r(l) este derivabil[ gi avem: x(],)
11
:-:----:::=:----;-----::-:-. Calculimlimitacerut[.Avem: :liglrf
"f
'({r)) 2+lnx(}.) fg fh}" *:m
1
'ffi:
; :,
:1,*
-, -tr , :m * . (2 + rn,(r)) :lg3
?iili8i re. a) Determinam constantere reare
.r(1.) 2+lnx().)

Ar, ,4r,..., 4, astfel incdt sI avem: ry,'= 4 * 4 *...* 4", vx e R\ {r,, x2,..., xn}.
P(x) x-xr x-xz X_X,
Determindm pe At, analog proceddndu-se pentru celelalte. inmul{ind identitatea pe care ne-o propunem cu

Dacd X_XtrentltE,dac5!inemseamacdP(x,):o:Q@)ffi=A|+(x_x,,(*--*)
-+ @; Trecem la limitn c6ndx -+x, qi oblinem O@).#= A* adicd A, = Analog A, = i : 2,3,
ffi. ffi,
..., n. Rezultii identitatea din enunf; b) Folosim punctul a) in care O@: 1, V x e IR.; c) Folosim punctul a)
f este

in care Q@): P'(x); d) Scriem egalitatea de la b) inmugiti .u rr ' +=J . ' +

,:[0, =l==l..
P(*) P'(xr) x-x, P'(xr). x-x,
, 1)0,
micS; P'(xn) x-x, P'(xr) P'(xr) P'(x,)
adicl 1ax2 +2(l-b)x+2a :
, ecualia f'(r) 0 are doui ridicini reale distincte xl, x2 gi avem xt x2: - l;b) a: 4,
adic[
(x'+t)'
avea b: - 5.21. a) ffi: L, *:i, b) f,(x) : -3mx' +2(2m+ l)x-3 ecuafia : 0 are discriminantul A:
, f'(x)
(x -t\2 (x -2)2
rcef
,- 1

r, ))
=(2m+t)2 -em ei impundnd ca A < 0 se obline * .ll,t).22.il t.;. . .;:'j. j =f,,
) lR,
pp
b) Fie pt, ..., p" toatenumerele prime care intr[ i, d"r"o*prrnerea numere lor 2,3, 4, ..., flgi fie /r puterea
este
cea mai mare la care apare vreunul din acegti factori primi. Evident, sln qi
' f*]*]*...*1=
23 n

=(,.*.#. .+) [,.*.*. .#

liile
.}-) d)Se ia r =;-etc;e)
ntu #=o,3a,;
I I
a
\Q
Folosim teorema de caractervarecu r a limitelor de qiruri; f) Pentru n) n" avem fr=;. pk'-.,\' ''-l$
k. pn -l
r0, etc.

lR,

229