Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
/cotidianul.ro
El ar fi fost recrutat ca ofiter in 1971, cand se pregatea sa-si finalizeze studiile de la Academia de
Stiinte Economice, si in acelasi an a fost angajat la IEM.
Istoria acestui Institut a intrat in atentia publica dupa ce ziarulRomania libera a publicat
documente din care reiese ca, pe vremea cand era angajat la IEM, Mugur Isarescu a semnat
note informative sub numele de cod "Manole".
Surse din SRI ne-au declarat ca, dupa aparitia articolelor dinRomania libera, in cadrul SRI s-a
declansat o ancheta pentru identificarea persoanei care s-a ocupat de inventarierea
documentelor, pe motiv ca aceasta nu ar fi "periat" suficient de bine dosarul Institutului de
Economie Mondiala inainte de a-l trimite la Consiliul National pentru Studierea Arhivelor
Securitatii (CNSAS), in anul 2008.
Documente aflate in arhiva CNSAS demonstreaza ca Institutul de Economie Mondiala a
functionat ca una dintre institutiile deplin conspirate ale spionajului extern din perioada regimului
Ceausescu.
in cadrul IEM functiona si o divizie speciala, folosita pentru legendarea si trimiterea in strainatate
a unor ofiteri acoperiti, careia i s-a dat numele de "Grupul Operativ Negoiu".
De-a lungul timpului, Departamentul Securitatii Statului a deschis cel putin trei dosare care au
vizat IEM, asa cum reiese din documentele de la CNSAS.
Unul a fost Dosarul de obiectiv "Fundatia", iar celelalte doua au avut denumire identica – Dosarul
de obiectiv "Institutul de Economie Mondiala".
Doua dintre dosare au fost deschise de UM 0544 (Centrul de Informatii Externe) si erau axate pe
probleme de contrainformatii, pe cand cel de-al treilea a fost deschis de Directia a III-a de
Contraspionaj a Securitatii.
Documentele arata ca, din aproximativ 170 de angajati ai Institutului, mai mult de o treime – circa
60, in anul 1979 – erau ofiteri acoperiti ai UM 0544.
Surse din SRI ne-au explicat ca, procedural, daca o persoana cu o anumita calitate in fosta
Securitate a ramas in activitate si dupa 1990, dosarul sau de dinainte de 1989 nu se declasifica
si nici nu se preda la CNSAS.
La vremea respectiva, absolventii erau obligati sa mearga in provincie pentru un stagiu de doi
ani. La cererea DIE, primul-ministru al Romaniei, Ion Gheorghe Maurer, a semnat o derogare de
la aceasta regula pentru patru studenti de la Facultatea de Comert Exterior, astfel incat, dupa
absolvire, acestia sa poata fi incadrati direct la IEM.
Primul selectat si inclus pe lista DIE a fost Eugen Dijmarescu, studentul cu cea mai mare medie
din promotia sa. Dupa 1990, el avea sa devina, printre altele, ministru de Finante si
viceguvernator al BNR.
Sursele noastre afirma ca Mugur Isarescu nu s-a aflat printre optiunile initiale, insa pentru el a
intervenit colonelul Victor Dorobantu, comandantul Centrului de Cifru si Comunicatii Cifrate din
DIE.
in anii '60, Dorobantu fusese coleg la Ambasada Romaniei din Washington cu Mihai Croitoru,
cumnatul lui Mugur Isarescu, intre familiile lor legandu-se o stransa prietenie.
Aceleasi surse sustin ca Victor Dorobantu a intervenit la ofiterul DIE care se ocupa de selectia
viitorilor absolventi de ASE. Pentru a-i mari sansele, Dorobantu l-a prezentat pe Mugur Isarescu
ca fiind "nepotul sau" si a insistat sa se numere printre cei patru studenti alesi.
Isarescu a fost a cincea persoana pe lista absolventilor Facultatii de Comert Exterior care au fost
selectati pentru a deveni ofiteri acoperiti ai spionajului extern la Institutul de Economie Mondiala.
Premierul Maurer a aprobat, in final, lista cu cinci nume propuse de DIE, desi acceptul sau initial
vizase doar patru persoane.
Aceleasi surse sustin ca, in martie 1990, Isarescu a fost trimis ca secretar II la Ambasada
Romaniei din SUA la interventia aceluiasi ofiter DIE care il selectase in 1971, desi acesta nu era
diplomat de cariera.
Numirea lui Isarescu, in 1990, in pozitia de guvernator al BNR a fost facuta la recomandarea
aceluiasi ofiter DIE, insa purtatorul de mesaj a fost Paul Niculescu-Mizil, mai precizeaza sursele
noastre.
Contactat pentru a-si exprima punctul de vedere, Mugur Isarescu a transmis prin intermediul
Biroului de Presa al BNR refuzul sau de a face orice comentariu pe marginea acestui subiect.
Apoi a fost de mai multe ori ministru: ministru insarcinat cu Orientarea Economica (1990),
ministru al Economiei si Finantelor (aprilie - septembrie 1991), ministru delegat pentru Comert
(2003 - 2004). A fost deputat FSN (1990 - 1992) si senator PD (1992 - 1994).
in 1994 s-a retras din politica dupa ce a fost numit ambasador al Romaniei in Japonia, pozitie
ocupata pana in 1999. intre 2004 si 2009 a fost viceguvernator al Bancii Nationale a Romaniei.
Cumnatul Croitoru
Cumnatul lui Mugur Isarescu, Mihai Croitoru, fost ofiter DIE, a detinut in anii '60 diverse functii de
conducere la Ambasada Romaniei din SUA.
in anii '70 a fost mutat la Ambasada din Marea Britanie, de unde, potrivit relatarilor presei, a fost
retras in 1978, la cererea Foreign Office – Ministerul de Externe de la Londra –, care l-a suspectat
de spionaj.
Mihai Croitoru a lucrat apoi in Ministerul Comertului Exterior, ca sef de cabinet al ministrului,
pozitie rezervata exclusiv cadrelor DIE/CIE, iar in ianuarie 1990 a fost retrimis la Ambasada de la
Washington, unde a fost coleg cu cumnatul sau, Mugur Isarescu, timp de sase luni.
Ulterior a fost numit ambasador in Norvegia, iar in mandatul de ministru de Externe al lui Mircea
Geoana (2001 - 2004), a ajuns director general in Ministerul Afacerilor Externe (MAE).
in 1991, dupa ce Mugur Isarescu a devenit guvernator, la BNR a fost angajat fiul lui Mihai
Croitoru (si, deci, nepot al lui Isarescu), Cristian Croitoru. Acesta a fost mai intai sef serviciu in
Directia Informatica, fiind promovat ulterior director adjunct, pozitie ocupata pana in 1995, cand a
parasit BNR.
Pila Dorobantu
La inceputul anilor '60, Victor Dorobantu a facut parte din celebra retea de spionaj "Caraman".
Creata si dirijata de Mihai Caraman, reteaua de spioni romani a reusit sa penetreze NATO la
sfarsitul anilor '50 si in anii '60, dand o grea lovitura de securitate Aliantei Nord-Atlantice.
La mijlocul anilor '60, Victor Dorobantu a lucrat la Ambasada Romaniei in SUA, in anii '80 a
ocupat functia de director al Serviciului Pasapoarte, iar ulterior a fost sef Serviciu in cadrul
Securitatii Municipiului Bucuresti.
in 2006, CNSAS a emiso decizie prin care a stabilit ca Victor Dorobantu a fost agent al politiei
politice comuniste si a adus atingere unor drepturi si libertati fundamentale ale omului.
Fiul lui Victor Dorobantu, Remus Dorobantu, a lucrat si el in Banca Nationala a Romaniei
incepand cu 1991, fiind angajat la scurt timp dupa numirea lui Mugur Isarescu in functia de
guvernator.
intre 1991 si 1995 a fost sef de departament, iar intre 1995 si 1997 a fost director in BNR, potrivit
profilului sau personal de peLinkedIn.
Remus Dorobantu a plecat din BNR pentru a ocupa pozitia de vicepresedinte al Bancorex, fosta
banca de comert exterior comunista, condusa la acel moment de Vlad Soare, la randul sau fost
ofiter DIE, potrivit relatarilor presei.
Potrivit unor surse din fosta Securitate si documentelor aflate in arhiva CNSAS, in Institutul de
Economie Mondiala existau in paralel:
ofiteri deplin conspirati, a caror apartenenta la Securitate era cunoscuta de un singur cadru
DIE, cel care ii avea in legatura;
o structura de acoperire pentru ofiterii legendati care erau trimisi cu misiuni speciale in
strainatate;
o retea informativa a structurii de contrainformatii din serviciul de spionaj extern, construita
pentru a impiedica tradarile si defectarile, retea care se ocupa cu protectia interna a
cadrelor.
Dosarul "Fundatia"
Departamentul Securitatii Statului a deschis, de-a lungul timpului, cel putin trei dosare care au
vizat Institutul de Economie Mondiala.
Din documentele studiate la CNSAS reiese ca primul dosar de Securitate care a vizat activitatea
IEM a fost deschis pe 24 iunie 1974 si era un dosar axat pe contrainformatii.
Acest dosar a fost deschis, asa cum reiese din documente, cu scopul de a preveni recrutarea
angajatilor Institutului de catre spionii altor state, in special ai SUA si ai Marii Britanii, si pentru a
contracara scurgerile de informatii.
Contrainformatiile
Cel de-al doilea dosar de obiectiv a fost deschis de Centrul de Informatii Externe, prin UM 0195,
cinci ani mai tarziu, la data de 7 iunie 1979.
in acest dosar se gasesc documente din care se poate reconstitui activitatea Institutului din doua
perspective – cea a atributiilor de spionaj extern, dar si cea de contrainformatii, adica de protectie
interna.
UM 0195 avea denumirea oficiala de Sectia Control si Verificari Speciale pentru Centrul de
Informatii Externe (CIE), fiind o unitate de contrainformatii.
UM 0195 a fost creata la scurt timp dupa defectarea lui Ion Mihai Pacepa, in iulie 1978, prin
ordinul ministrului de Interne nr. 1117/25.09.1978. Scopul sau era de a preveni tradarile din
aparatul romanesc de informatii externe.
in cartea"A patra ipoteza", semnata de Liviu Tofan, se precizeaza ca UM 0195 era urmasa UM
0255/F, unitate de contrainformatii externe, care a functionat sub acest indicativ pana la
defectarea lui Pacepa.
Cu alte cuvinte, UM 0195 se ocupa cu urmarirea operativa a ofiterilor CIE, astfel incat sa se
descopere sau sa se previna o eventuala recrutare a acestora de catre servicii straine de spionaj,
actionand ca o unitate de protectie interna.
Documentul mentioneaza ca Institutul era folosit in mod legal"pe linia muncii de informatii
externe", in baza articolului 4 din Anexa nr. 3 a Decretului 426/1976, in care se stipula ca:
Din documentele aflate in dosarul de obiectiv reiese ca Oficiul pentru Studierea Dezvoltarii
Economiei Mondiale era folosit pentru acoperirea misiunilor de spionaj, denumirea legendata
fiind "Grupul Operativ Negoiu".
Legendare inseamna crearea unui scenariu, a unei situatii fictive, cu scopul de a conspira
misiuni sau persoane care actioneaza sub acoperire.
in anii '80, seful "Grupului Operativ Negoiu" era rezidentul "Neagu". Identitatea acestuia nu a
putut fi inca stabilita din studierea documentelor disponibile la CNSAS.
Potrivit CNSAS, UM 0544 reprezintaindicativul numeric pentru Centrul de Informatii Externe, fosta
DIE, reorganizata dupa defectarea lui Ion Mihai Pacepa in 1978.
"in decursul anilor au fost introdusi la acoperire in acest Institut si au plecat la post 53 de cadre.
in prezent (n.r. – anul 1979) se afla in pregatire 6 ofiteri".
Totusi, doi ani mai tarziu, prin Decretul nr. 313 din septembrie 1971 se prevedea faptul ca
Ministerul Finantelor exercita control"asupra activitatii economico-financiare a tuturor
organelor administratiei de stat".
Asa se face ca, dupa un timp relativ scurt, la Institut a aparut o echipa desemnata sa verifice
activitatea economico-financiara a acestuia.
Acest fapt a fost raportat imediat "organului de informatii externe", care a decis solutionarea
situatiei cu ajutorulfostului general-maior Eugen Luchian – prieten al lui Ion Mihai Pacepa si
singurul personaj prezentat pozitiv in cartea"Orizonturi Rosii" –, la acea vreme seful sectorului
special din cadrul Secretariatului General al Consiliului de Ministri si consilier al lui Ion Gheorghe
Maurer.
Dupa aceasta interventie, echipa de control a verificat doar activitatea Institutului, nu si pe cea a
OSDEM.
Chiar daca nu toti angajatii erau ofiteri acoperiti ai CIE, exista o stare generalizata de suspiciune,
toata lumea suspectand pe toata lumea de apartenenta la Securitate.
intr-o Nota din 30 iunie 1979, data de colaboratorul "Fulga" si preluata de colonelul Florin
Ionescu, au fost adunate o serie de informatii cu privire la opinia angajatilor despre existenta in
Institut a unor "lucratori ai Securitatii".
"Exista printre lucratorii mai vechi ai Institutului formata o opinie asupra prezentei in Institut a
unor lucratori care, in acelasi timp, ar fi si lucratori ai Securitatii.
Ei nu au dovezi palpabile, pornite, cum s-ar spune, de la niste deconspirari evidente, ci opinia lor
s-a format in timp, treptat, din franturi de evenimente sau manifestari puse cap la cap, opinie
care, odata formata asupra unei persoane, este greu sa le fie infirmata printr-o comportare atenta
a persoanei in cauza, ci mai degraba se transforma intr-o apreciere de genul: asta este lucrator
bun al Securitatii sau asta este unul mai slab."
Colaboratorul "Fulga" afirma in respectiva Nota ca angajatii faceau apropouri repetate despre
colegi de-ai lor, care lasau sa se inteleaga ca unii erau "lucratori ai Securitatii".
"Aluziile lor se refera, pe de o parte, la dubla calitate (de lucratori ai Institutului si in acelasi timp
de lucratori ai Securitatii) a unor persoane din conducerea Institutului, iar, pe de alta parte, a unor
persoane din randul cercetatorilor Institutului."
De exemplu, unii ofiteri ai CIE, pentru a le ascunde rudelor care lucrau in comertul exterior faptul
ca erau ofiteri acoperiti, le-au spus acestora ca erau angajati la Institutul de Economie Mondiala.
Daca se intampla ca rudele pacalite sa plece in strainatate sau sa fie promovate, organele de
partid si serviciile de cadre erau obligate sa faca verificari directe la IEM, ajungand, astfel, la
ofiterii deplin conspirati.
Procedura implica verificarea dosarului de cadre al celui vizat (ofiterul deplin conspirat), dar si
discutii cu seful acestuia, secretarul de partid si presedintele sindicatului.
in Nota se mentioneaza ca, din aceasta cauza, s-a ajuns ca aproximativ 30 de ofiteri deplin
conspirati sa fie verificati de serviciile de cadre din diverse alte institutii.
"intrucat la serviciul de cadre al «Fundatiei» si la cele similare din unitati nu exista dosare
legenda pentru ofiterii acoperiti, care sa poata fi puse la dispozitia celor interesati, se produc, in
cele mai multe cazuri, situatii nedorite si chiar suspiciuni asupra apartenentei reale a celor
verificati."
Ca sa se evite verificarea ofiterilor acoperiti, erau inventate diverse scuze, cum ca seful cadrelor
de la IEM lipseste sau este intr-o sedinta, ca dosarul se afla la un "organ superior" si nu poate fi
consultat sau ca persoanele de la care ar trebui sa se ceara informatii sunt plecate.
intr-o insemnare olografa de pe acea nota se precizeaza ca"s-au cerut verificari de acest gen
pentru 21 cadre, din care: UM 0199 – 1; UM 0208 – 8; UM 0201 – .12"
UM 0199 era indicativul Sectiei I a CIE, care se ocupa de tarile capitaliste europene. UM 0208
era indicativul pentru Sectia a III-a a CIE, care se ocupa de principalele tari nesocialiste din Asia
si Africa, iar UM 0201 era indicativul Sectiei a II-a a CIE, care se ocupa de principalele tari
capitaliste din America de Nord si America de Sud.
Sursa "Manole"
in documentele oficiale ale Institutului de Economie Mondiala aflate la CNSAS, Mugur Isarescu
apare in calitate desursa care furniza note informative pentru Securitate, cu numele conspirativ
"Manole".
Este posibil ca un ofiter deplin conspirat, asa cum afirma sursele noastre ca era Mugur Isarescu,
sa fie in acelasi timp si sursa?
Este posibil, sustin mai multi istorici, cercetatori si fosti ofiteri din DIE/CIE consultati in legatura cu
procedurile si modalitatea de operare folosite de diverse structuri ale Securitatii.
Si totusi, cum ar fi fost posibil ca un ofiter deplin conspirat, care avea misiuni speciale si
specifice, sa ajungasursa, sa dea note informative despre colegi sau sa faca rapoarte despre
cetatenii straini cu care interactiona?
Un ofiter acoperit se afla in legatura unui singur cadru de Securitate, calitatea sa reala si
misiunile pe care era imputernicit sa le execute fiind cunoscute doar de catre acesta din urma.
in situatia in care un alt ofiter de Securitate, care se ocupa de o retea informativa dintr-o anumita
institutie, ii propunea ofiterului deplin conspirat sa devina sursa, acesta nu putea refuza.
Surse din fostul DIE ne-au explicat ca un eventual refuz al unui ofiter acoperit ar fi atras atentia
asupra sa si ar fi putut duce la o eventuala deconspirare.
Notele date de Mugur Isarescu sub numele de cod "Manole" figureaza in dosarul deschis de UM
0195, unitate de contrainformatii, care se ocupa cu prevenirea tradarilor din aparatul de spionaj
extern.
Dupa defectarea lui Ion Mihai Pacepa, adjunct al sefului DIE, Securitatea a inceput sa creeze mai
abitir retele de contrainformatii, adica de protectie interna, pentru a preveni alte acte de tradare.
Retelele contrainformative aveau scopul de a monitoriza unitatile militare sau institutiile in care
existau ofiteri acoperiti, astfel incat sa fie tinute sub observatie in special interactiunile acestora
cu cetatenii straini.
Reteaua
intr-o Nota din 27 martie 1986, care analiza situatia contrainformativa a IEM, se mentioneaza ca
reteaua din interiorul Institutului avea2 rezidenti, 9 colaboratori, 21 de surse, 13 relatii
operative, o gazda – casa de intalniri si o casa conspirativa, aflate in legatura
locotenentului major Ioan Filip.
in dosarul IEM se afla mai multe Dosare personale, insa niciunul al vreunei persoane cunoscute
care a ocupat pozitii publice dupa 1989, precum Eugen Dijmarescu, Napoleon Pop sau Petru
Rares, cu totii colegi, in diferite perioade, cu Mugur Isarescu la Banca Nationala.
Un alt amanunt interesant este faptul ca la dosar nu se afla nicio nota data de vreun alt coleg
care sa il vizeze pe Mugur Isarescu.
Documentele mai arata ca Mugur Isarescu – sursa "Manole", dar si Eugen Dijmarescu – sursa
"Dima" aveau misiuni clare de identificare a spionilor straini, in special cei care actionau prin
ambasadele SUA si a Marii Britanii, si de dezinformare a diplomatilor straini.
Surse din fostul DIE ne-au explicat ca una dintre liniile operative ale unitatilor de contrainformatii,
pe langa impiedicarea tradarii, eradezinformarea.
in cadrul aceluiasi document sunt facute si alte propuneri, care, sub justificarea apararii secretului
de stat, urmareau"dirijarea retelei informative cu posibilitati" pentru spionarea unor colegi de
serviciu.
Astfel, sursa «Manole» este mentionata de mai multe ori in legatura cu obtinerea unor date
despre"activitatea, comportarea, comentariile, relatiile si legaturile" mai multor colegi de
serviciu, mentionati in acte tot cu nume de cod.
Din documentele consultate la CNSAS reiese ca Mugur Isarescu a dat cel putin 14 note
informative despre colegii de la Institutul de Economie Mondiala.
Numarul acestora este posibil sa fie mai mare, tinand cont de faptul ca ziarulRomania libera a
descoperit si alte documente (care pot fi cititeaici siaici).
Acestia erau suspectati a fi agenti CIA interesati de angajatii Institutului de Economie Mondiala,
care era din nou prezentat ca fiind"institutie de acoperire a UM 0544".
Documentul indica faptul ca mai multi angajati ai Institutului erau "cultivati intens" de diplomatii
americani, printre acestia numarandu-se Mugur Isarescu, Eugen Dijmarescu, Radu Titirca –
cercetatori, Aurel Ghibutiu – sef sector, sau Iulian Danescu – director adjunct.
Mai multi istorici si cercetatori ne-au declarat ca Note precum aceasta arata faptul ca dosarul
este unul de contrainformatii, mai ales prin natura masurilor propuse:
"Garantiile reciproce"
intr-un interviu aparut la finalul lunii februarie inJurnalul National, Mugur Isarescu afirma ca,
atunci cand a devenit prim-ministru (la sfarsitul lui 1999), a cerut analizarea activitatii Institutului
de Economie Mondiala. El mai spune ca a scris "referinte" despre colegi ca"garantii reciproce":
Dosarul de contraspionaj
Cel de-al treilea dosar de obiectiv a fost deschis de Directia a III-a cu cateva luni inainte de
caderea regimului comunist, in 31 mai 1989, tot sub denumirea "Institutul de Economie Mondiala".
Raportul de deschidere a dosarului a fost semnat de lt.-col. Gheorghe Manea, capitan Dorel
Ungureanu si lt.-col. Emil Radulescu si aprobat degeneralul-maior Aurelian Mortoiu. in document
se precizeaza ca, in acel moment, la IEM lucrau 170 de persoane.
Justificarea pentru deschiderea dosarului de obiectiv era data de faptul ca Institutul organiza
actiuni de informare a cetatenilor straini, inclusiv diplomati, in chestiuni referitoare la relatiile
economice mondiale, dar si de faptul ca angajatii Institutului se deplasau frecvent in strainatate
pentru reuniuni internationale sau tratative comerciale.
"Din datele obtinute pana in prezent rezulta interesul serviciilor de informatii straine de a
culege informatii privind competenta si rolul Institutului in cadrul organismelor economice
ale tarii noastre si date de studiu despre cercetatorii romani.
Deschiderea acestui dosar de contraspionaj cu doar cateva luni inainte de caderea regimului
comunist are doua posibile justificari: fie este un dosar care dubleaza un dosar deschis deja, fie
este un dosar nou – situatie putin probabila.
Istoria administrativa
a Institutului de Economie Mondiala
Institutul de Economie Mondiala (IEM) este urmasul Institutului pentru Studierea Conjuncturii
Economice Internationale (ISCEI), infiintat ca organ al Consiliului de Ministri, in baza Hotararii
Consiliului de Ministri nr. 2839 din 26 decembrie 1968.
ISCEI avea printre prioritati studierea activitatii Organizatiei Natiunilor Unite (ONU), Piata
Comuna, Fondul Monetar International (FMI), Banca Mondiala, Consiliul de Ajutor Economic
Reciproc (CAER) etc.
ISCEI avea dreptul sa-si trimita reprezentanti oficiali permanenti pe langa organizatiile si
organismele internationale, oficiile diplomatice si reprezentantele comerciale, oficiile si birourile
ONT, NAVROM si TAROM sau in calitate de corespondenti Agerpres, cu scopul de a rezolva
problemele specifice Institutului.
Un alt lucru prevazut de Hotararea de infiintare era faptul ca Institutul putea trimite corespondenti
permanenti in strainatate, in calitate de observatori pe langa institutii si organisme internationale
considerate mai importante,"respectand normele legale in vigoare care se aplica de regula
in sectorul presei".
Atributiile Institutului urmau a fi stabilite de catre Colegiul Ministerului Comertului Exterior, iar
numirea directorului general cadea in responsabilitatea ministrului Comertului Exterior.
in noua structura, Institutul avea un Consiliu Stiintific, ai carui membri erau numiti tot de ministrul
Comertului Exterior. Din Consiliu faceau parte, pe langa directorul general si directorii generali
adjuncti, cadre de conducere din Ministerul Comertului Exterior si intreprinderile de comert
exterior, cadre didactice din invatamantul superior, cercetatori de la Institutul de Cercetari al
Academiei RSR etc.
Prin aceeasi Hotarare s-a decis infiintarea, in cadrul Institutului, a unui Oficiu pentru Studierea
Dezvoltarii Economiei Mondiale (OSDEM), condus de unul dintre directorii generali adjuncti ai
Institutului.
in aceeasi zi, presedintele Consiliului, Ion Gheorghe Maurer, a semnat si Hotararea nr. 2307 prin
care s-a decis exceptarea ISCEI de la controlul organelor de stat in privinta planificarii economice
si financiare, finantarii si deservirii bancare.
Potrivit fisei de cadre aflate la CNSAS, Marcu a fost numit director adjunct inca de la infiintarea
Institutului, in 1969, precum si seful diviziei operative din cadrul IEM.
Gheorghe Marcu a indeplinit misiuni in Egipt si Israel, a fost sef de rezidenta la Londra, iar de la
inceputul anilor '60 a fost unul dintre principalii negociatori din partea DIE in cadrul operatiunilor
speciale de vanzare a evreilor si etnicilor germani derulate cu Israelul si, respectiv, cu Germania
Federala.
Dupa defectarea lui Pacepa, Marcu a fost retras din aparatul DIE si a fost numit comandantul
Scolii Militare pentru perfectionarea ofiterilor de Militie.
Potrivit unor relatari de presa, Marcu a fost profesor asociat la ASE si detine un doctorat in
economie.
Sursa: Pressone.ro
ADRESA: http://crct.ro/nqiT