Sunteți pe pagina 1din 14

Scris de newsreporter pe 13 martie 2017, 13:12

Mugur Isarescu, ofiter deplin conspirat.


Reteaua DIE de la Institutul de Economie
Mondiala
Surse din fosta Directie de Informatii Externe (DIE) a Securitatii sustin ca
guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, Mugur Isarescu (67 de ani), ar fi
fost ofiter acoperit in cadrul Institutului de Economie Mondiala (IEM), scrie
Pressone.ro.

/cotidianul.ro

El ar fi fost recrutat ca ofiter in 1971, cand se pregatea sa-si finalizeze studiile de la Academia de
Stiinte Economice, si in acelasi an a fost angajat la IEM.

Istoria acestui Institut a intrat in atentia publica dupa ce ziarulRomania libera a publicat
documente din care reiese ca, pe vremea cand era angajat la IEM, Mugur Isarescu a semnat
note informative sub numele de cod "Manole".

Surse din SRI ne-au declarat ca, dupa aparitia articolelor dinRomania libera, in cadrul SRI s-a
declansat o ancheta pentru identificarea persoanei care s-a ocupat de inventarierea
documentelor, pe motiv ca aceasta nu ar fi "periat" suficient de bine dosarul Institutului de
Economie Mondiala inainte de a-l trimite la Consiliul National pentru Studierea Arhivelor
Securitatii (CNSAS), in anul 2008.
Documente aflate in arhiva CNSAS demonstreaza ca Institutul de Economie Mondiala a
functionat ca una dintre institutiile deplin conspirate ale spionajului extern din perioada regimului
Ceausescu.

in cadrul IEM functiona si o divizie speciala, folosita pentru legendarea si trimiterea in strainatate
a unor ofiteri acoperiti, careia i s-a dat numele de "Grupul Operativ Negoiu".

De-a lungul timpului, Departamentul Securitatii Statului a deschis cel putin trei dosare care au
vizat IEM, asa cum reiese din documentele de la CNSAS.

Unul a fost Dosarul de obiectiv "Fundatia", iar celelalte doua au avut denumire identica – Dosarul
de obiectiv "Institutul de Economie Mondiala".

Doua dintre dosare au fost deschise de UM 0544 (Centrul de Informatii Externe) si erau axate pe
probleme de contrainformatii, pe cand cel de-al treilea a fost deschis de Directia a III-a de
Contraspionaj a Securitatii.

Documentele arata ca, din aproximativ 170 de angajati ai Institutului, mai mult de o treime – circa
60, in anul 1979 – erau ofiteri acoperiti ai UM 0544.

Dosarele de Securitate ale Institutului de Economie Mondiala se gasesc la CNSAS, incluse in


fondul documentar al Dosarului de obiectiv "Agerpres". La CNSAS nu se afla insa si un Dosar de
personal al lui Mugur Isarescu.

Surse din SRI ne-au explicat ca, procedural, daca o persoana cu o anumita calitate in fosta
Securitate a ramas in activitate si dupa 1990, dosarul sau de dinainte de 1989 nu se declasifica
si nici nu se preda la CNSAS.

Recrutarea lui Mugur Isarescu


1971 a fost primul an, potrivit surselor noastre, in care Securitatea a recrutat studenti ce urmau
sa absolve Facultatea de Comert Exterior din cadrul ASE, cu scopul de a-i infiltra ca ofiteri
acoperiti la Institutul de Economie Mondiala.

La vremea respectiva, absolventii erau obligati sa mearga in provincie pentru un stagiu de doi
ani. La cererea DIE, primul-ministru al Romaniei, Ion Gheorghe Maurer, a semnat o derogare de
la aceasta regula pentru patru studenti de la Facultatea de Comert Exterior, astfel incat, dupa
absolvire, acestia sa poata fi incadrati direct la IEM.

Primul selectat si inclus pe lista DIE a fost Eugen Dijmarescu, studentul cu cea mai mare medie
din promotia sa. Dupa 1990, el avea sa devina, printre altele, ministru de Finante si
viceguvernator al BNR.

Sursele noastre afirma ca Mugur Isarescu nu s-a aflat printre optiunile initiale, insa pentru el a
intervenit colonelul Victor Dorobantu, comandantul Centrului de Cifru si Comunicatii Cifrate din
DIE.

in anii '60, Dorobantu fusese coleg la Ambasada Romaniei din Washington cu Mihai Croitoru,
cumnatul lui Mugur Isarescu, intre familiile lor legandu-se o stransa prietenie.

Aceleasi surse sustin ca Victor Dorobantu a intervenit la ofiterul DIE care se ocupa de selectia
viitorilor absolventi de ASE. Pentru a-i mari sansele, Dorobantu l-a prezentat pe Mugur Isarescu
ca fiind "nepotul sau" si a insistat sa se numere printre cei patru studenti alesi.

Isarescu a fost a cincea persoana pe lista absolventilor Facultatii de Comert Exterior care au fost
selectati pentru a deveni ofiteri acoperiti ai spionajului extern la Institutul de Economie Mondiala.

Premierul Maurer a aprobat, in final, lista cu cinci nume propuse de DIE, desi acceptul sau initial
vizase doar patru persoane.

Aceleasi surse sustin ca, in martie 1990, Isarescu a fost trimis ca secretar II la Ambasada
Romaniei din SUA la interventia aceluiasi ofiter DIE care il selectase in 1971, desi acesta nu era
diplomat de cariera.

Numirea lui Isarescu, in 1990, in pozitia de guvernator al BNR a fost facuta la recomandarea
aceluiasi ofiter DIE, insa purtatorul de mesaj a fost Paul Niculescu-Mizil, mai precizeaza sursele
noastre.

inalt demnitar in regimul Ceausescu, fost viceprim-ministru si membru al Comitetului Politic


Executiv al PCR din 1965 pana in 1989, Paul Niculescu-Mizil ar fi fost cel care l-a convins pe Ion
Iliescu sa il numeasca guvernator pe Isarescu, pe atunci in varsta de 40 de ani.

O alta propunere facuta de Niculescu-Mizil la recomandarea aceluiasi ofiter DIE, si acceptata de


Ion Iliescu, a fost numirea lui Eugen Dijmarescu ca ministru in guvernul Petre Roman.

Contactat pentru a-si exprima punctul de vedere, Mugur Isarescu a transmis prin intermediul
Biroului de Presa al BNR refuzul sau de a face orice comentariu pe marginea acestui subiect.

Eugen Dijmarescu nu a putut fi contactat pana la publicarea articolului.

Cine este Eugen Dijmarescu


Eugen Dijmarescu s-a pensionat in decembrie 2016 din functia de director general al Fondului de
Garantare a Depozitelor Bancare, pe care o detinuse incepand din 2009.

Dupa Revolutie, in perioada ianuarie-martie 1990, a fost director la Institutul de Economie


Mondiala.

Apoi a fost de mai multe ori ministru: ministru insarcinat cu Orientarea Economica (1990),
ministru al Economiei si Finantelor (aprilie - septembrie 1991), ministru delegat pentru Comert
(2003 - 2004). A fost deputat FSN (1990 - 1992) si senator PD (1992 - 1994).

in 1994 s-a retras din politica dupa ce a fost numit ambasador al Romaniei in Japonia, pozitie
ocupata pana in 1999. intre 2004 si 2009 a fost viceguvernator al Bancii Nationale a Romaniei.

Cumnatul Croitoru
Cumnatul lui Mugur Isarescu, Mihai Croitoru, fost ofiter DIE, a detinut in anii '60 diverse functii de
conducere la Ambasada Romaniei din SUA.

in anii '70 a fost mutat la Ambasada din Marea Britanie, de unde, potrivit relatarilor presei, a fost
retras in 1978, la cererea Foreign Office – Ministerul de Externe de la Londra –, care l-a suspectat
de spionaj.
Mihai Croitoru a lucrat apoi in Ministerul Comertului Exterior, ca sef de cabinet al ministrului,
pozitie rezervata exclusiv cadrelor DIE/CIE, iar in ianuarie 1990 a fost retrimis la Ambasada de la
Washington, unde a fost coleg cu cumnatul sau, Mugur Isarescu, timp de sase luni.

Ulterior a fost numit ambasador in Norvegia, iar in mandatul de ministru de Externe al lui Mircea
Geoana (2001 - 2004), a ajuns director general in Ministerul Afacerilor Externe (MAE).

in 1991, dupa ce Mugur Isarescu a devenit guvernator, la BNR a fost angajat fiul lui Mihai
Croitoru (si, deci, nepot al lui Isarescu), Cristian Croitoru. Acesta a fost mai intai sef serviciu in
Directia Informatica, fiind promovat ulterior director adjunct, pozitie ocupata pana in 1995, cand a
parasit BNR.

Pila Dorobantu
La inceputul anilor '60, Victor Dorobantu a facut parte din celebra retea de spionaj "Caraman".

Creata si dirijata de Mihai Caraman, reteaua de spioni romani a reusit sa penetreze NATO la
sfarsitul anilor '50 si in anii '60, dand o grea lovitura de securitate Aliantei Nord-Atlantice.

La mijlocul anilor '60, Victor Dorobantu a lucrat la Ambasada Romaniei in SUA, in anii '80 a
ocupat functia de director al Serviciului Pasapoarte, iar ulterior a fost sef Serviciu in cadrul
Securitatii Municipiului Bucuresti.

in 2006, CNSAS a emiso decizie prin care a stabilit ca Victor Dorobantu a fost agent al politiei
politice comuniste si a adus atingere unor drepturi si libertati fundamentale ale omului.

Fiul lui Victor Dorobantu, Remus Dorobantu, a lucrat si el in Banca Nationala a Romaniei
incepand cu 1991, fiind angajat la scurt timp dupa numirea lui Mugur Isarescu in functia de
guvernator.

intre 1991 si 1995 a fost sef de departament, iar intre 1995 si 1997 a fost director in BNR, potrivit
profilului sau personal de peLinkedIn.

Remus Dorobantu a plecat din BNR pentru a ocupa pozitia de vicepresedinte al Bancorex, fosta
banca de comert exterior comunista, condusa la acel moment de Vlad Soare, la randul sau fost
ofiter DIE, potrivit relatarilor presei.

Obiectivul "Institutul de Economie Mondiala"


Institutul de Economie Mondiala a fost, in anii '70 si '80, principala institutie de acoperire a
DIE/CIE, ramura Securitatii care se ocupa de spionajul extern, asa cum reiese din documentele
aflate la CNSAS.

Potrivit unor surse din fosta Securitate si documentelor aflate in arhiva CNSAS, in Institutul de
Economie Mondiala existau in paralel:

ofiteri deplin conspirati, a caror apartenenta la Securitate era cunoscuta de un singur cadru
DIE, cel care ii avea in legatura;

o structura de acoperire pentru ofiterii legendati care erau trimisi cu misiuni speciale in
strainatate;
o retea informativa a structurii de contrainformatii din serviciul de spionaj extern, construita
pentru a impiedica tradarile si defectarile, retea care se ocupa cu protectia interna a
cadrelor.

Dosarul "Fundatia"
Departamentul Securitatii Statului a deschis, de-a lungul timpului, cel putin trei dosare care au
vizat Institutul de Economie Mondiala.

Din documentele studiate la CNSAS reiese ca primul dosar de Securitate care a vizat activitatea
IEM a fost deschis pe 24 iunie 1974 si era un dosar axat pe contrainformatii.

La acel moment, se numeaInstitutul pentru Studierea Conjuncturii Economice Internationale


(ISCEI), denumire care avea sa se transforme inInstitutul de Economie Mondiala abia in 1976.

Dosarul, unul de obiectiv, a primit numele "Fundatia".

Acest dosar a fost deschis, asa cum reiese din documente, cu scopul de a preveni recrutarea
angajatilor Institutului de catre spionii altor state, in special ai SUA si ai Marii Britanii, si pentru a
contracara scurgerile de informatii.

Contrainformatiile
Cel de-al doilea dosar de obiectiv a fost deschis de Centrul de Informatii Externe, prin UM 0195,
cinci ani mai tarziu, la data de 7 iunie 1979.

in acest dosar se gasesc documente din care se poate reconstitui activitatea Institutului din doua
perspective – cea a atributiilor de spionaj extern, dar si cea de contrainformatii, adica de protectie
interna.

UM 0195 avea denumirea oficiala de Sectia Control si Verificari Speciale pentru Centrul de
Informatii Externe (CIE), fiind o unitate de contrainformatii.

Potrivit unor documente oficiale citate in cartea"Securitatea (1948 - 1989). Monografie",


coordonata de Florin Banu si Liviu Taranu si aparuta in 2016 sub egida CNSAS, UM 0195 era o
unitate a CIE, infiintata pentru supravegherea si controlul cadrelor aflate la conducerea CIE, dar
si a celor aflate in misiune in strainatate.

UM 0195 a fost creata la scurt timp dupa defectarea lui Ion Mihai Pacepa, in iulie 1978, prin
ordinul ministrului de Interne nr. 1117/25.09.1978. Scopul sau era de a preveni tradarile din
aparatul romanesc de informatii externe.

in cartea"A patra ipoteza", semnata de Liviu Tofan, se precizeaza ca UM 0195 era urmasa UM
0255/F, unitate de contrainformatii externe, care a functionat sub acest indicativ pana la
defectarea lui Pacepa.

Cu alte cuvinte, UM 0195 se ocupa cu urmarirea operativa a ofiterilor CIE, astfel incat sa se
descopere sau sa se previna o eventuala recrutare a acestora de catre servicii straine de spionaj,
actionand ca o unitate de protectie interna.

"Grupul Operativ Negoiu"


in Raportul cu propuneri pentru deschiderea Dosarului de obiectiv "Institutul de Economie
Mondiala", semnat de colonelul de Securitate Florin Ionescu, se mentiona ca schema de
organizare a Institutului prevedea 170 de salariati, la acel moment fiind ocupate efectiv 150 de
posturi.

in raport este precizata importanta Institutului in structura de spionaj extern:Institutul de


Economie Mondiala era principala institutie de acoperire a Centrului de Informatii Externe.

Documentul mentioneaza ca Institutul era folosit in mod legal"pe linia muncii de informatii
externe", in baza articolului 4 din Anexa nr. 3 a Decretului 426/1976, in care se stipula ca:

"in cadrul Institutului de Economie Mondiala functioneaza Oficiul pentru Studierea


Dezvoltarii Economiei Mondiale (OSDEM), unitate bugetara condusa de un director
adjunct".

Din documentele aflate in dosarul de obiectiv reiese ca Oficiul pentru Studierea Dezvoltarii
Economiei Mondiale era folosit pentru acoperirea misiunilor de spionaj, denumirea legendata
fiind "Grupul Operativ Negoiu".

Legendare inseamna crearea unui scenariu, a unei situatii fictive, cu scopul de a conspira
misiuni sau persoane care actioneaza sub acoperire.

in anii '80, seful "Grupului Operativ Negoiu" era rezidentul "Neagu". Identitatea acestuia nu a
putut fi inca stabilita din studierea documentelor disponibile la CNSAS.

Raportul mai precizeaza ca"pentru coordonarea muncii specifice, in cadrul Institutului


functioneaza un grup operativ, format din 4 ofiteri apartinand UM 0544".

Potrivit CNSAS, UM 0544 reprezintaindicativul numeric pentru Centrul de Informatii Externe, fosta
DIE, reorganizata dupa defectarea lui Ion Mihai Pacepa in 1978.

Dovada ca Institutul de Economie Mondiala a functionat ca unitate deplin conspirata a Securitatii


reiese din acelasi raport:

"in decursul anilor au fost introdusi la acoperire in acest Institut si au plecat la post 53 de cadre.
in prezent (n.r. – anul 1979) se afla in pregatire 6 ofiteri".

Ce este Dosarul de Obiectiv


Potrivit CNSAS,Dosarul de Obiectiv sauDosarul de Problema cuprindea materiale privind
supravegherea informativa a unor institutii sau grupuri mari de persoane, prin actiuni operative de
larga acoperire care erau orientate tematic ("arta-cultura", "invatamant" sau "tineret studios",
"culte-secte", "evazionisti" etc) sau in functie de profilul institutiilor sau unitatilor economice de
interes pentru Securitate.

Dosarele de Problema se deschideau la propunerea unitatilor centrale de profil, cu aprobarea


Ministrului de Interne, iar Dosarele de Obiectiv se deschideau la propunerea sefilor de unitati,
pentru institutiile sau intreprinderile din aria de competenta. Aceste dosare erau arhivate in Fondul
Documentar.
Institutul care nu putea fi controlat
in 1969, prin Hotararea nr. 2307 a Consiliului de Ministri, semnata de Ion Gheorghe Maurer, s-a
decis exceptarea Institutului de la controlul organelor de stat in privinta planificarii economice si
financiare, finantarii si deservirii bancare, pentru a se evita ca activitatea Institutului, mai ales a
OSDEM, sa fie supusa controalelor de stat.

Totusi, doi ani mai tarziu, prin Decretul nr. 313 din septembrie 1971 se prevedea faptul ca
Ministerul Finantelor exercita control"asupra activitatii economico-financiare a tuturor
organelor administratiei de stat".

Asa se face ca, dupa un timp relativ scurt, la Institut a aparut o echipa desemnata sa verifice
activitatea economico-financiara a acestuia.

Acest fapt a fost raportat imediat "organului de informatii externe", care a decis solutionarea
situatiei cu ajutorulfostului general-maior Eugen Luchian – prieten al lui Ion Mihai Pacepa si
singurul personaj prezentat pozitiv in cartea"Orizonturi Rosii" –, la acea vreme seful sectorului
special din cadrul Secretariatului General al Consiliului de Ministri si consilier al lui Ion Gheorghe
Maurer.

Dupa aceasta interventie, echipa de control a verificat doar activitatea Institutului, nu si pe cea a
OSDEM.

"Mentionam ca activitatea financiar-contabila a OSDEM a fost verificata de fond numai de


organul de control financiar intern din cadrul organului de informatii externe."

Lucratorul bun si lucratorul slab al Securitatii


Documentele aflate in dosar descriu indirect atmosfera din interiorul Institutului de Economie
Mondiala.

Chiar daca nu toti angajatii erau ofiteri acoperiti ai CIE, exista o stare generalizata de suspiciune,
toata lumea suspectand pe toata lumea de apartenenta la Securitate.

intr-o Nota din 30 iunie 1979, data de colaboratorul "Fulga" si preluata de colonelul Florin
Ionescu, au fost adunate o serie de informatii cu privire la opinia angajatilor despre existenta in
Institut a unor "lucratori ai Securitatii".

"Exista printre lucratorii mai vechi ai Institutului formata o opinie asupra prezentei in Institut a
unor lucratori care, in acelasi timp, ar fi si lucratori ai Securitatii.

Ei nu au dovezi palpabile, pornite, cum s-ar spune, de la niste deconspirari evidente, ci opinia lor
s-a format in timp, treptat, din franturi de evenimente sau manifestari puse cap la cap, opinie
care, odata formata asupra unei persoane, este greu sa le fie infirmata printr-o comportare atenta
a persoanei in cauza, ci mai degraba se transforma intr-o apreciere de genul: asta este lucrator
bun al Securitatii sau asta este unul mai slab."

Colaboratorul "Fulga" afirma in respectiva Nota ca angajatii faceau apropouri repetate despre
colegi de-ai lor, care lasau sa se inteleaga ca unii erau "lucratori ai Securitatii".

"Aluziile lor se refera, pe de o parte, la dubla calitate (de lucratori ai Institutului si in acelasi timp
de lucratori ai Securitatii) a unor persoane din conducerea Institutului, iar, pe de alta parte, a unor
persoane din randul cercetatorilor Institutului."

Deconspirarea din fisele autobiografice


intr-o Nota datata 3 noiembrie 1979 si semnata de colonelul Florin Ionescu, se facea analiza
cauzelor care ar fi putut favoriza deconspirarea faptului ca Institutul de Economie Mondiala era
folosit pentru acoperirea cadrelor care lucrau in UM 0544 si erau legendate pe aceasta institutie.

De exemplu, unii ofiteri ai CIE, pentru a le ascunde rudelor care lucrau in comertul exterior faptul
ca erau ofiteri acoperiti, le-au spus acestora ca erau angajati la Institutul de Economie Mondiala.

Rudele, obligate sa completeze fise autobiografice la serviciu, au mentionat ca au membri din


familie care lucreaza la Institutul de Economie Mondiala, completand datele asa cum le fusesera
prezentate.

Daca se intampla ca rudele pacalite sa plece in strainatate sau sa fie promovate, organele de
partid si serviciile de cadre erau obligate sa faca verificari directe la IEM, ajungand, astfel, la
ofiterii deplin conspirati.

Procedura implica verificarea dosarului de cadre al celui vizat (ofiterul deplin conspirat), dar si
discutii cu seful acestuia, secretarul de partid si presedintele sindicatului.

in Nota se mentioneaza ca, din aceasta cauza, s-a ajuns ca aproximativ 30 de ofiteri deplin
conspirati sa fie verificati de serviciile de cadre din diverse alte institutii.

"intrucat la serviciul de cadre al «Fundatiei» si la cele similare din unitati nu exista dosare
legenda pentru ofiterii acoperiti, care sa poata fi puse la dispozitia celor interesati, se produc, in
cele mai multe cazuri, situatii nedorite si chiar suspiciuni asupra apartenentei reale a celor
verificati."

Ca sa se evite verificarea ofiterilor acoperiti, erau inventate diverse scuze, cum ca seful cadrelor
de la IEM lipseste sau este intr-o sedinta, ca dosarul se afla la un "organ superior" si nu poate fi
consultat sau ca persoanele de la care ar trebui sa se ceara informatii sunt plecate.

intr-o insemnare olografa de pe acea nota se precizeaza ca"s-au cerut verificari de acest gen
pentru 21 cadre, din care: UM 0199 – 1; UM 0208 – 8; UM 0201 – .12"

UM 0199 era indicativul Sectiei I a CIE, care se ocupa de tarile capitaliste europene. UM 0208
era indicativul pentru Sectia a III-a a CIE, care se ocupa de principalele tari nesocialiste din Asia
si Africa, iar UM 0201 era indicativul Sectiei a II-a a CIE, care se ocupa de principalele tari
capitaliste din America de Nord si America de Sud.

Sursa "Manole"
in documentele oficiale ale Institutului de Economie Mondiala aflate la CNSAS, Mugur Isarescu
apare in calitate desursa care furniza note informative pentru Securitate, cu numele conspirativ
"Manole".

Este posibil ca un ofiter deplin conspirat, asa cum afirma sursele noastre ca era Mugur Isarescu,
sa fie in acelasi timp si sursa?

Este posibil, sustin mai multi istorici, cercetatori si fosti ofiteri din DIE/CIE consultati in legatura cu
procedurile si modalitatea de operare folosite de diverse structuri ale Securitatii.

Prin "sursa", potrivitDictionarului de termeni elaborat de CNSAS, se intelege o persoana


inclusa intr-o retea informativa sau care furniza informatii Securitatii.

Si totusi, cum ar fi fost posibil ca un ofiter deplin conspirat, care avea misiuni speciale si
specifice, sa ajungasursa, sa dea note informative despre colegi sau sa faca rapoarte despre
cetatenii straini cu care interactiona?

Un ofiter acoperit se afla in legatura unui singur cadru de Securitate, calitatea sa reala si
misiunile pe care era imputernicit sa le execute fiind cunoscute doar de catre acesta din urma.

in situatia in care un alt ofiter de Securitate, care se ocupa de o retea informativa dintr-o anumita
institutie, ii propunea ofiterului deplin conspirat sa devina sursa, acesta nu putea refuza.

Surse din fostul DIE ne-au explicat ca un eventual refuz al unui ofiter acoperit ar fi atras atentia
asupra sa si ar fi putut duce la o eventuala deconspirare.

Cum Institutul de Economie Mondiala eraprincipala institutie de acoperire a Centrului de


Informatii Externe, activitatea angajatilor presupunea contacte permanente cu diversi cetateni
straini, diplomati sau ziaristi, astfel incat Securitatea a creat o retea de contrainformatii in
interiorul institutiei.

Notele date de Mugur Isarescu sub numele de cod "Manole" figureaza in dosarul deschis de UM
0195, unitate de contrainformatii, care se ocupa cu prevenirea tradarilor din aparatul de spionaj
extern.

in Dosarul de obiectiv "Institutul de Economie Mondiala" nu se afla, insa, un angajament de


colaborare semnat de Mugur Isarescu si nici un dosar personal care sa il vizeze.

Dupa defectarea lui Ion Mihai Pacepa, adjunct al sefului DIE, Securitatea a inceput sa creeze mai
abitir retele de contrainformatii, adica de protectie interna, pentru a preveni alte acte de tradare.

Retelele contrainformative aveau scopul de a monitoriza unitatile militare sau institutiile in care
existau ofiteri acoperiti, astfel incat sa fie tinute sub observatie in special interactiunile acestora
cu cetatenii straini.

Reteaua
intr-o Nota din 27 martie 1986, care analiza situatia contrainformativa a IEM, se mentioneaza ca
reteaua din interiorul Institutului avea2 rezidenti, 9 colaboratori, 21 de surse, 13 relatii
operative, o gazda – casa de intalniri si o casa conspirativa, aflate in legatura
locotenentului major Ioan Filip.

Potrivit documentelor din Dosarul de obiectiv "Institutul de Economie Mondiala", reteaua


informativa trebuia sa urmareasca daca cetatenii straini erau primiti in alte spatii decat cele de
protocol sau daca angajatii intretineau relatii neoficiale cu acestia.

in dosarul IEM se afla mai multe Dosare personale, insa niciunul al vreunei persoane cunoscute
care a ocupat pozitii publice dupa 1989, precum Eugen Dijmarescu, Napoleon Pop sau Petru
Rares, cu totii colegi, in diferite perioade, cu Mugur Isarescu la Banca Nationala.
Un alt amanunt interesant este faptul ca la dosar nu se afla nicio nota data de vreun alt coleg
care sa il vizeze pe Mugur Isarescu.

Spionarea diplomatilor americani


in aceeasi Nota din 27 martie 1986, care analiza situatia contrainformativa a Institutului de
Economie Mondiala, se precizeaza ca acesta era"institutie de acoperire pentru cadrele CIE si
unele activitati ale UM 0195".

in document se mentioneaza ca existenta si activitatea Institutului de Economie Mondiala, dar si


a "Grupului operativ Negoiu" ii erau cunoscute"tradatorului Vintila" numele
– de cod atribuit de
Securitate lui Ion Mihai Pacepa dupa defectare.

Tot in document sunt trasate o serie de sarcini astfel ca munca informativ-operativa sa se


desfasoare pentru"cunoasterea, contracararea si prevenirea actiunilor ostile desfasurate de
serviciile de spionaj straine impotriva cadrelor ori a muncii speciale sau de natura sa
prejudicieze interesele politico-economice ale R.S. Romania".

Documentele mai arata ca Mugur Isarescu – sursa "Manole", dar si Eugen Dijmarescu – sursa
"Dima" aveau misiuni clare de identificare a spionilor straini, in special cei care actionau prin
ambasadele SUA si a Marii Britanii, si de dezinformare a diplomatilor straini.

Surse din fostul DIE ne-au explicat ca una dintre liniile operative ale unitatilor de contrainformatii,
pe langa impiedicarea tradarii, eradezinformarea.

"Surse cu posibilitati informative in randul cetatenilor straini si al diplomatilor


diverselor ambasade din Bucuresti si dirijarea lor pe langa acestia. Pentru inceput se
va actiona prin sursele «Manole» si «Dima» pe langa diplomati de la ambasada SUA
si Angliei, unde sunt cunoscuti si invitati frecvent."

in cadrul aceluiasi document sunt facute si alte propuneri, care, sub justificarea apararii secretului
de stat, urmareau"dirijarea retelei informative cu posibilitati" pentru spionarea unor colegi de
serviciu.

Astfel, sursa «Manole» este mentionata de mai multe ori in legatura cu obtinerea unor date
despre"activitatea, comportarea, comentariile, relatiile si legaturile" mai multor colegi de
serviciu, mentionati in acte tot cu nume de cod.

Din documentele consultate la CNSAS reiese ca Mugur Isarescu a dat cel putin 14 note
informative despre colegii de la Institutul de Economie Mondiala.

Numarul acestora este posibil sa fie mai mare, tinand cont de faptul ca ziarulRomania libera a
descoperit si alte documente (care pot fi cititeaici siaici).

Note date de sursa "Manole"


despre colegii de la Institutul de Economie Mondiala
Baltatu Laurentiu – 29 februarie 1980

Ciobanu Cornel – 2 martie 1980


Radu Titirca – 25 septembrie 1981

Victor Babiuc – 4 februarie 1980

Victor Babiuc – 29 august 1987

Iulian Danescu – 15 februarie 1983

Iulian Danescu – 5 septembrie 1986

Irina Dumitriu – 9 septembrie 1985

Irina Dumitriu – 16 decembrie 1987

Eugen Dijmarescu – 25 ianuarie 1980

Eugen Dijmarescu – 8 martie 1988

Eugen Dijmarescu – 28 august 1986

Eugen Dijmarescu – 26 august 1987

Eugen Dijmarescu – 26 ianuarie 1989

"Vanatoarea" de agenti CIA


intr-o Nota-raport din data de 19 aprilie 1982, inaintata ministrului de Interne Tudor Postelnicu, in
subordinea caruia se afla si Securitatea, era prezentata situatia unor diplomati ai ambasadei SUA.

Acestia erau suspectati a fi agenti CIA interesati de angajatii Institutului de Economie Mondiala,
care era din nou prezentat ca fiind"institutie de acoperire a UM 0544".

Documentul indica faptul ca mai multi angajati ai Institutului erau "cultivati intens" de diplomatii
americani, printre acestia numarandu-se Mugur Isarescu, Eugen Dijmarescu, Radu Titirca –
cercetatori, Aurel Ghibutiu – sef sector, sau Iulian Danescu – director adjunct.

"Interesul deosebit al diplomatilor americani fata de Institutul de Economie Mondiala si


personalul lui se explica si prin faptul ca acesta a fost cunoscut ca institutie de acoperire
de catre mai multi tradatori, foste cadre de Securitate", se mai spune in Nota-raport.

Mai multi istorici si cercetatori ne-au declarat ca Note precum aceasta arata faptul ca dosarul
este unul de contrainformatii, mai ales prin natura masurilor propuse:

"Intensificarea pregatirii contrainformative a personalului care intra in contact cu


straini, indeosebi americani, pentru a-si spori vigilenta si a sesiza actiunile
intreprinse impotriva lor.

Dirijarea concreta a retelei informative cu posibilitati de interpunere pe langa cadrele


CIA care manifesta interes fata de personalul institutului. Pregatirea temeinica a
surselor care se afla in atentia diplomatilor americani de a se lasa recrutate cu
scopul de a stabili astfel interesul concret urmarit de catre acestia. (Avem in vedere
sursele «Manole» si «Dragomir»).
in cooperare cu Directia a III-a se va actiona prin combinatii pentru documentarea
activitatii de culegere de informatii intreprinse de cadrele CIA. Concomitent se vor
intreprinde actiuni concrete de dezinformare".

"Garantiile reciproce"
intr-un interviu aparut la finalul lunii februarie inJurnalul National, Mugur Isarescu afirma ca,
atunci cand a devenit prim-ministru (la sfarsitul lui 1999), a cerut analizarea activitatii Institutului
de Economie Mondiala. El mai spune ca a scris "referinte" despre colegi ca"garantii reciproce":

"Este adevarat ca statutul neconventional al IEM impunea salariatilor o anumita rigoare.


Cu atat mai mult cu cat am avut multe intalniri in acea perioada cu cercetatori, cu jurnalisti
straini, cu diplomati, si am plecat de mai multe ori in strainatate. Desigur, cu acceptul, asa
cum era atunci, al institutiilor statului. si cu referinte pe care angajatii le scriau intre ei ca
garantii reciproce".

Dosarul de contraspionaj
Cel de-al treilea dosar de obiectiv a fost deschis de Directia a III-a cu cateva luni inainte de
caderea regimului comunist, in 31 mai 1989, tot sub denumirea "Institutul de Economie Mondiala".

Directia a III-a de Contraspionaj a Securitatii avea ca obiectiv"organizarea si desfasurarea


muncii informativ-operative in scopul prevenirii, descoperirii si lichidarii actiunilor de
spionaj si tradare indreptate impotriva R.S. Romania".

Raportul de deschidere a dosarului a fost semnat de lt.-col. Gheorghe Manea, capitan Dorel
Ungureanu si lt.-col. Emil Radulescu si aprobat degeneralul-maior Aurelian Mortoiu. in document
se precizeaza ca, in acel moment, la IEM lucrau 170 de persoane.

Justificarea pentru deschiderea dosarului de obiectiv era data de faptul ca Institutul organiza
actiuni de informare a cetatenilor straini, inclusiv diplomati, in chestiuni referitoare la relatiile
economice mondiale, dar si de faptul ca angajatii Institutului se deplasau frecvent in strainatate
pentru reuniuni internationale sau tratative comerciale.

"Din datele obtinute pana in prezent rezulta interesul serviciilor de informatii straine de a
culege informatii privind competenta si rolul Institutului in cadrul organismelor economice
ale tarii noastre si date de studiu despre cercetatorii romani.

in vederea organizarii unor masuri complexe de prevenire a scurgerii de informatii cu


caracter secret, cat si contracararea unor actiuni ostile din partea serviciilor de spionaj
straine, propunem a se deschide dosarul de obiectiv privind Institutul de Economie
Mondiala."

Deschiderea acestui dosar de contraspionaj cu doar cateva luni inainte de caderea regimului
comunist are doua posibile justificari: fie este un dosar care dubleaza un dosar deschis deja, fie
este un dosar nou – situatie putin probabila.

Istoria administrativa
a Institutului de Economie Mondiala
Institutul de Economie Mondiala (IEM) este urmasul Institutului pentru Studierea Conjuncturii
Economice Internationale (ISCEI), infiintat ca organ al Consiliului de Ministri, in baza Hotararii
Consiliului de Ministri nr. 2839 din 26 decembrie 1968.

Printre atributiile ISCEI se numara elaborarea de studii cu caracter fundamental si aplicativ in


domeniul conjuncturii economice, dar si intocmirea de"lucrari destinate organelor conducerii
de partid si de stat, Comitetului de Stat al Planificarii si Ministerului Comertului Exterior".

ISCEI avea printre prioritati studierea activitatii Organizatiei Natiunilor Unite (ONU), Piata
Comuna, Fondul Monetar International (FMI), Banca Mondiala, Consiliul de Ajutor Economic
Reciproc (CAER) etc.

Institutul pentru Studierea Conjuncturii Economice Internationale era condus de un director


general, numit de Consiliul de Ministri.

ISCEI avea dreptul sa-si trimita reprezentanti oficiali permanenti pe langa organizatiile si
organismele internationale, oficiile diplomatice si reprezentantele comerciale, oficiile si birourile
ONT, NAVROM si TAROM sau in calitate de corespondenti Agerpres, cu scopul de a rezolva
problemele specifice Institutului.

Un alt lucru prevazut de Hotararea de infiintare era faptul ca Institutul putea trimite corespondenti
permanenti in strainatate, in calitate de observatori pe langa institutii si organisme internationale
considerate mai importante,"respectand normele legale in vigoare care se aplica de regula
in sectorul presei".

La un an dupa infiintarea Institutului pentru Studierea Conjuncturii Economice Internationale, prin


Hotararea nr. 2306 a Consiliului de Ministri din 18 decembrie 1969, semnata de presedintele
Consiliului, Ion Gheorghe Maurer, s-a decis reorganizarea ISCEI, astfel incat sa functioneze ca o
institutie bugetara, cu personalitate juridica si tutelara de plan, fiind scos de sub coordonarea
Consiliului de Ministri si trecut in subordinea Ministerului Comertului Exterior (MCE).

Atributiile Institutului urmau a fi stabilite de catre Colegiul Ministerului Comertului Exterior, iar
numirea directorului general cadea in responsabilitatea ministrului Comertului Exterior.

in noua structura, Institutul avea un Consiliu Stiintific, ai carui membri erau numiti tot de ministrul
Comertului Exterior. Din Consiliu faceau parte, pe langa directorul general si directorii generali
adjuncti, cadre de conducere din Ministerul Comertului Exterior si intreprinderile de comert
exterior, cadre didactice din invatamantul superior, cercetatori de la Institutul de Cercetari al
Academiei RSR etc.

Prin aceeasi Hotarare s-a decis infiintarea, in cadrul Institutului, a unui Oficiu pentru Studierea
Dezvoltarii Economiei Mondiale (OSDEM), condus de unul dintre directorii generali adjuncti ai
Institutului.

in aceeasi zi, presedintele Consiliului, Ion Gheorghe Maurer, a semnat si Hotararea nr. 2307 prin
care s-a decis exceptarea ISCEI de la controlul organelor de stat in privinta planificarii economice
si financiare, finantarii si deservirii bancare.

Institutul de Economie Mondiala a inceput sa functioneze sub aceasta denumire incepand cu


1976.
Prin Decretul nr. 426 din 27 decembrie 1976 s-a decis reorganizarea Institutului pentru Studierea
Conjuncturii Economice Internationale si transformarea acestuia in Institutul de Economie
Mondiala.

Printre atributii acestuia se regaseau"cercetarea tendintelor economice pe plan mondial si


realizarea unor studii zilnice privind evolutia preturilor la diverse produse pe pietele
internationale, destinate informarii zilnice a conducerii superioare de partid si de stat".

Conducerea operativa a IEM


Institutul de Economie Mondiala a fost condus de savantul Costin Murgescu, economist cu
reputatie internationala. Una dintre pozitiile de director adjunct a fost ocupata de un ofiter de
Securitate cu o rapida ascensiune, Gheorghe Marcu.

Potrivit fisei de cadre aflate la CNSAS, Marcu a fost numit director adjunct inca de la infiintarea
Institutului, in 1969, precum si seful diviziei operative din cadrul IEM.

La 41 de ani, in 1972, a fost avansat la gradul de general-maior si ocupa functia de adjunct al


sefului DIE, potrivit documentelor din arhiva CNSAS.

Gheorghe Marcu a indeplinit misiuni in Egipt si Israel, a fost sef de rezidenta la Londra, iar de la
inceputul anilor '60 a fost unul dintre principalii negociatori din partea DIE in cadrul operatiunilor
speciale de vanzare a evreilor si etnicilor germani derulate cu Israelul si, respectiv, cu Germania
Federala.

Dupa defectarea lui Pacepa, Marcu a fost retras din aparatul DIE si a fost numit comandantul
Scolii Militare pentru perfectionarea ofiterilor de Militie.

Potrivit unor relatari de presa, Marcu a fost profesor asociat la ASE si detine un doctorat in
economie.

Sursa: Pressone.ro
ADRESA: http://crct.ro/nqiT