Sunteți pe pagina 1din 5

RUTH BYERS, Tigrul căruia îi plăceau clătitele / Povestea tigrului purpuriu

CORUL: C1: Bing! C2: Bang! C3: Bong! C4: Bum! C5: Bang! C1: Nici nu era vreuna pe cer… 

CORUL: Copii, va vom spune o POVESTE! C4: Ea a hotărât ca azi să fie ziua în care să dea praful jos de pe cartea care nu
fusese deschisă de 100 de ani.
C1: O poveste hazlie!
CORUL ecou: 100 de ani, 100 de ani – diferite voci
C2: Ba nu-i deloc hazlie!
VIPEROANȚA (citind din carte): ”Cum se fabrică 10 animale care să cucerească
C3: Uneori e tristă, întreaga lume...” Hi! Him! Am gasit! (rade ca o vrajitoare)

C4: înfricoșătoare si… HI: Ce-ți mai trebuie? Nu vezi că-mi hrănesc liliacul?

C3: fantastică! HIM: Și eu îmi pilesc dintele! (Trist) Numai unul mai am (rânjeste la cor)

C5: Este povestea unui moș care trăia pe lună! CORUL: Ce scârbos!

C1:Este povestea unei babe care călătorea pe mătură! VIPEROANȚA: Doamne, ce familie mi-ai dat! Vai și-amar! Băi proştilor! Am
găsit un mijloc de a cuceri lumea!
C4:Ba nu! Este vorba de o femeie bătrână care locuia într-un castel!
HIM ȘI HI: Un mijloc de a cuceri lumea?
C2: Cu scări care trosnesc! (sunete)
VIPEROANȚA: Fiți atenți! O rețetă de tigru fioros!
C3: Uși care scârțâie....
Hi: Și una de Bob-Hop!
C5: Obloane stricate!....
HIM (se uită la cor, corul dă din umeri): Ce-i aia Bob-Hop?
C4: Și pânze de păianjen!
VIPEROANȚA: Lasă aia! Hai să ne apucăm de treabă!
C5: În acest castel locuiește bătrâna cu cei doi frați ai ei. (citind din carte, facând vrăji deasupra cazanului; Hi și Him aduc ingredientele)
Un pahar, păr de cămilă.
C1: O cheamă Viperoanța. (pauza, arata) Cei doi frați sunt Hi (pauza, arata) și Fir cu fir, încet cu milă!
Him. (pauza, arata) Lipitori vreo cinci sau șase,
Si puțin de praf de oase!
C2: Și într-o zi Viperoanța s-a trezit dimineața ..... Neg cu două rădăcini,
Șapte inimi de găini,
C5: soarele strălucea și păsările ciripeau... Doi, trei viermi,....Huo! Cu măsură!
Mesteci bine în fiertură!
C4: Nu-i adevărat! Două aripi de liliac...

C3: Bine! Cerul era negru și nici o pasăre nu ciripea. HI: Nu liliacul meu, prostule!

1
RUTH BYERS, Tigrul căruia îi plăceau clătitele / Povestea tigrului purpuriu

VIPEROANȚA: VIPEROANȚA: Poate vrei să te împiedici și să cazi în cazan. Și o să te transform


Dinte de năpârcă ros pe tine atunci în tigru cu dungi.
pentru tigrul fioros.
Și fiarbă, fiarbă, fiarbă! TIGRUL PURPURIU: Mi-e foame! Dați-mi să mănânc.
Para focului să-l arză!
VIPEROANȚA: Noi n-am mai mâncat de 50 de ani.
-din cazan iese tigrul roșu-
TIGRUL PURPURIU: Mi-e foame! Dați-mi să mănânc.
VIPEROANȚA (furioasă, aruncă cu unelte după Hi și Him): Tâmpiților!
Proștilor! Ați descântat un tigru purpuriu? Ce fac eu cu un tigru purpuriu ? HI: Ăsta doar asta știe să zică.

HI: N-am pus eu culoarea! Tu ai pus-o! TIGRUL PURPURIU: Mi-e foame! Dați-mi să mănânc.

HIM: Ba n-am pus-o eu! Tu ai pus-o! VIPEROANȚA: Hai să mergem la Profi. Îi dăm să mănânce ceva și poate găsim și
niște dungi pe-acolo.
HI: Ba tu!
C1: Și așa oamenii au auzit de doamna bătrână și de tigrișorul ei purpuriu
HIM: Ba tu!
C4: pentru că în fiecare miez de noapte se plimbă pe străzi, privind la toate
HI (se oprește si se gândește): Și ce-are de-a face culoarea? Nu-i tot tigru? vitrinele, doar, doar or găsi niște dungi.

HIM: Dar n-are dungi! C2: Când au ajuns la supermarket primul lucru pe care l-a înfulecat tigrișorul au
fost niște clătite cu gem de zmeură.
VIPEROANȚA: Iți dau eu ție tot dungi după cap! Hai să vedem cum reparăm…
Să caut (răsfoiește cartea)… cum se adaugă dungile.....în rețetă nu scrie despre CORUL: MMMMMMMMmmmm…
asta… ce să fac ?… fără dungi… nu-i tigru..
C5: De atunci numai băga în stomac.
HI: Îi punem noi dungi!
C3: Ca în toate orășelele, trăia acolo o croitoreasă. Nevoia de bani o făcea să
HIM : Știu ! Le coasem ! (spune mândru de el) lucreze până seara târziu în micuțul său atelier.

VIPEROANȚA: Le coas… Hmm, nu-i rea ideea. Dar eu nu știu să cos! MAMA: Amelia, Hubert, duceți-vă acasă și încuiați ușa. E aproape ora unu.

HI şi HIM: Noi nici atât! AMELIA: Dar tu nu vii?

VIPEROANȚA: Tot eu trebuie să găsesc o soluție? Mă mănâncă puricii cu voi MAMA: Mai am de cusut mânecile și gata! Mergeți liniștiți !
doi! Hai, cărați cazanul ăsta în cămară!
AMELIA: Bine, o să am eu grijă de Hubert.
HIM: Dar noi suntem personaje negative, avem voie să fim dezordonați.

2
RUTH BYERS, Tigrul căruia îi plăceau clătitele / Povestea tigrului purpuriu
C1: Timpul trece.....Tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac
C4: Au mers, și-au mers...și-au mers...
C2: Ce se aude? Pași?
C3: Coborând pe drumul prăfuit,
C3:Pași
C5: prin râpa cu smoala
C4:Pași.
C1: Trecând peste piscuri de gheață
-coriștii fug zbierând-
C3: şi râuri de foc
-se aud pași zgomotoși-
C2: Și în adâncul, negru codru......
MAMA: Cine e?
C4: … se întrezăresc copiii
VIPEROANȚA: Uite! O croitoreasă! Asta sigur are dungi! Luați-o!
HUBERT: Hai să ne orpim puțin… am obosit !
CORUL: Nu se poate! Trebuie să-i avertizăm pe copii!
AMELIA: Să mâncăm ceva. Sunt ruptă de foame.
AMELIA: Ce-i, ce s-a întâmplat?
HUBERT: Clătitele trebuie să fie delicioase!
CORUL: Viperoanța ți-a răpit mămica!
AMELIA: Să nu mâncăm prea multe. Trebuie să păstrăm și pentru tigru. (Îi dă
AMELIA: Cum ? Nu se poate! Ce ne facem? peste mână) Nu mai lua altele!

HUBERT: Mergem după ea! HUBERT: Mă-ntreb ce face mama acum? (oftează)

C1: E prea primejdios pentru voi. Castelul e prea departe. AMELIA: Hai să mergem, se face târziu!

C2: Și chiar dacă ajungeți acolo, Viperoanța îl are pe Tigrișor. Cum scăpați de el? HUBERT: Să ne mai odihnim puțin!

AMELIA: Știi la ce mă gândesc? Tigrului îi plac clătitele. Dacă l-aș mitui? AMELIA: Hubert, suntem prea aproape de castelul viperoanței. Nu-i prudent să ne
odihnim aici!
HUBERT: Super ! Eu zic să mergem acasă, facem un coș de clătite și-apoi plecăm
în expediție. (sunet de bufniţă)

AMELIA: OK! La revedere! Sper să ne vedem cu bine! HUBERT: Ce se-aude?

-încep să se costumeze în vegetație (pomi înfricoşători, tufişuri) AMELIA: Nu știu! Ascultă cum sună....Parc-ar fi din altă lume!

C3: Și așa, Amelia și Hubert și-au început călătoria. (sunet înfricoşător)

3
RUTH BYERS, Tigrul căruia îi plăceau clătitele / Povestea tigrului purpuriu

HUBERT: Mi-e frică! O fii trimis viperoanța vreun animal să ne prindă! HUBERT: E așa întuneric, că nu văd nimic.

-apar cele două ființe- AMELIA: Ține-mă de mână! Se face frig!

BOB-HOPI : Predați-vă, nenorociților! HUBERT: M-apucă spaima. Oare vom mai ieși vreodată de-aici?

HUBERT: Ajutor! AMELIA: Stai, uite o luminiță!

AMELIA: Degeaba strigi, cine crezi că te aude în sălbăticia asta? HUBERT: Ăsta e castelul! Ce mare și negru e!

HUBERT: Uită-te la ochii lor. Ce mari sunt! HI: Ce faceți aici?

BOB-HOPI 1: Ca să te putem ronțăi mai bine! HIM: Cine sunteți?

BOB-Hopi 2: Ai luat muștarul? AMELIA: Noi.....sssuntem...

BOB-HOPI1: Eu îi prefer cu usturoi! HUBERT: Suntem din oraș.

BOB-HOPI2: Și la mine nu te-ai gândit? Știi că usturoiul nu-mi face bine la HI: Ce aveți în coș?
stomac.
AMELIA: Clătite. Viperoanța a făcut o comandă specială pentru Tigrișor.
BOB-HOPI 1: Oh, sensibilule! Trebuie să îi prindem până nu scapă!
HIM: De unde știm noi că n-aveți altceva în coș? Mmm ce frumos miros!
BOB-HOPI 2: Eu zic să-i legăm și să-i ducem la castel. Acolo avem de toate:
sparanghel, mascarpone, caviar… am putea face un sufleu sau să-i gătim pe abur ! AMELIA: Dacă vreți vă dăm și vouă.

BOB-HOPI1: Cine te crezi? Masterchef la ProTV ? Și cum să mergem la castel ? HI: Fie, da să nu-i spuneți nimic Șefei.
Vrei să ne fure prada Viperoanța? Nu știi că aia nu ne lasă nimic și nouă.
HIM: Să nu zăboviți mult în castel, că vă mănânc și pe voi! Hai, cărați-vă!
BOB-HOP2: E clar. Frumușeilor pregătiți-vă! Vă vom servi chiar aici!
C1: Și așa Amelia și Hubert au pătruns în castel.
AMELIA: Ce vrei să faci?
C2: Ce poveste palpitantă!
HUBERT: Fii atentă! Număr până la trei și le azvârlim clătitele în ochi. Poate-i
orbim și putem fugi. C3: Și nu se întrerupe din cauza reclamelor

-cei doi încep să zbiere și să meargă prin scenă dezorientați, între timp copii ies- C4: Nici nu știu ce să mănânc acum… popcorn sau clătite

AMELIA: Mai repede Hubert!

4
RUTH BYERS, Tigrul căruia îi plăceau clătitele / Povestea tigrului purpuriu
C1: Și așa ultima scenă a poveștii noastre are loc la castelul Viperoanței unde HI: Au dispărut!
croitoreasa muncește din greu la dungile tigrișorului.
VIPEROANȚA: Nu se poate! Tot aici trebuie s-ajungă!
VIPEROANȚA: Încă o dungă și tigrișorul nostru va deveni o adevărată fiară! De
acum încolo n-o să-i mai placă deloc clătitele. Știi ce va adora să roadă? OAM… HIM: Uite-i!

MAMA: Ce te face să crezi că vei putea cuceri lumea cu trei animale? VIPEROANȚA: Prindeți-i nătărăilor!

VIPEROANȚA: Ai fost adusă aici să coși nu să pui întrebări. AMELIA: Ce-i de făcut?

MAMA: Și ce vei face cu Pământul după ce-l vei cuceri? HUBERT: Clătitele... Tigrișorule ia o clătită.

VIPEROANȚA: La asta nu m-am gândit. Coase! (către tigrisor) Ți-e foame? VIPEROANȚA: Nu-l lăsați!
Peste câteva clipe n-ai să mai vrei clătite! Da am să-ți fac pentru ultima oară pe
plac. Hi, Him! Unde sunteți? MAMA: Oprește-te, la primul pas vă va înghiți!

MAMA: Nu trebuie să cos ultima dungă.(ascunde ața) Nu mai am ață! VIPEROANȚA: Cum să ne înghită? Pe noi? Înainte băieți!

VIPEROANȚA: Ce? Nu mai ai ață? Imposibil! Ți-am adus un mosor întreg! AMELIA: Tigrule, drăguțu-le halește-i!

HI: Da șefa! Am auzit clopotul! TIGRUL: Știi că aveți dreptate! Oricum ăștia trei începuseră să mă enerveze!

VIPEROANAȚA: Era și timpul! Mai trebuie ață și clătite! HI: N-nghite!

HIM: Tigrul le-a mâncat deja pe toate? HIM: Să fugiim!

VIPEROANȚA: Nu avem clătite. Ce credeți că m-am apucat eu să gătesc ? De ce VIPEROANȚA: Tigru nerecunoscător! Mișcați-vă netoților!
vă spun să mai aduceți?
C5: Și așa Viperoanța, Him și Hi au fugit din castel și n-au mai fost văzuți
HI: Păi și clătitele aduse de copiii? niciodată!

VIPEROANȚA: Ce copii?....Ce ați făcut ? (le trage șuturi) Tâmpiților, ați lăsat C2: Amelia, Hubert și l-au adoptat pe Tigrișorul purpuriu care....până la urma
niște copii să intre în castel? urmelor nu era un tigru adevărat pentru că.....n-avea dungi

HIM: N-au venit la tine?

VIPEROANȚA: (sarcastic) Ba sigur ! Căutați-i repede, nu cred că sunt departe.

-încep să caute, copii se strecoară pe altă parte și își dezleagă mama-

S-ar putea să vă placă și