Ioan Filopon

Despre creaţia lumii, în şapte cărţi (comentariu la Geneza, cap. I)

Cartea a V-a
Cap. IX — Că nu a fost spus astrelor propriu-zis: creşteţi şi vă înmulţiţi, <dar> că despre cele cereşti
nu se demonstrează, de aici, că sunt incoruptibile
Cred că este evident pentru fiecare de ce Dumnezeu nu spusese, într-adevăr, celor celeste „creşteţi şi vă
înmulţiţi şi umpleţi cerul", de vreme ce nu le dăduse o succesiune naturală şi reciprocă, naştere şi pieire. Căci
unele rămân lipsite de creştere sau scădere, în măsura în care Dumnezeu le-a creat de la început. Dar să nu le
numească din acest motiv cineva incoruptibile1. într-adevăr, îl auzim pe ^1 aton spunând că distrugerea pândeşte
cu necesitate orice fiinţă creată: „Aşadar, timpul s-a născut o dată cu cerul, pentru ca, născute fiind împreună,
împreună să piară, dacă va fi vreodată să piară"2. Şi fiindcă au fost făcute, ele nu sunt indestructibile şi nici nu
sunt întru totul nemuritoare: iceea ce a fost legat poate fi întru totul dezlegat. [Chiar dacă Dumnezeu ar fi dorit să
le distrugă pe acestea şi să le preschimbe în ceva mai bun din raţiuni necunoscute nouă, el le-ar fi dat o naştere
oarecum subită şi lipsită de timp, şi astfel le-ar fi pricinuit distrugerea. Fără îndoială că, alături de Platon, numai
cel care a cunoscut această legătură poate cunoaşte desfacerea a ceea ce le-a legat laolaltă. Ori, fără îndoială că,
dacă nu ar putea <cunoaşte> această dezlegare a lumii, el nici nu ar putea <cunoaşte> ceea ce a legat-o. /* Aici
se năruie încercarea celor care se străduiesc <să spună că> lumii îi lipseşte începutul. Cele care se ivesc de la
natură se nasc şi pier într-un moment temporal. Căci naşterea unuia înseamnă pieirea altuia. / Dacă cineva nu are
nevoie de o mediere pentru a acţiona, de pildă soarele pentru a ilumina aerul, el nu va avea nevoie de o mediere
nici pentru a distruge ceea ce a fost făcut. De acest fel sunt şi percepţiile
59
FRAGMENT DESPRE ETERNITATEA LUMII
ochilor. Deci, fiindcă tot ceea ce provine de la Dumnezeu nemediat, provine în clipă, este evident că, dacă el ar fi
dorit distrugerea acestora, le-o va provoca într-o clipă. Fără îndoială că noi, aşa cum a fost arătat în altă parte,
convinşi şi încredinţaţi de vestiri3 divine, susţinem că lumea a avut un început, iar a spune acest lucru are sens
propriu^ Pe aceia însă care presupun că <lumii> îi lipseşte începutul, nimic nu îi va / împiedica mai puţin să
susţină că Dumnezeu nu este întemeietorul ei. 7 Căci în ce fel devine el creator printr-un mod identic de
existenţă? Cu toate acestea, cei care, mai modeşti, se înclină înaintea opiniei comune a oamenilor, nu îndrăznesc
să spună acest lucru4.
61