ODĂ PENTRU UȘA MEA..

(INSPIRATĂ DUPA O IDEE DE VLAD LOGIGAN)

UȘA MEA S-A SUPĂRAT PE MINE...

PENTRU CĂ O TOT ÎNCHID ȘI O DESCHID DE CÂTE ORI AI TU
POFTĂ.
"NU CREZI CĂ MĂ DOR ȘI PE MINE BALAMALELE?! ȘI UITĂ-
TE ȘI TU LA BIATA CLANȚĂ! ABIA SE ABȚINE SĂ NU URLE
DE ATÂTA APĂSARE." - ÎMI ZICE MEREU.
SINCER, ZILELE TRECUTE I-AM AUZIT ŞUȘOTIND CĂ NICI
PRAGUL NU E PREA FERICIT... CICĂ ATÂTA TRAVERSARE
NEHOTĂRÂTĂ L-AR FI BULVERSAT. ȘTII CA NU E BINE SĂ ÎL
SUPERI... ÎNTRE NOI FIE VORBA, CHIAR AZI ÎMI CEREA SĂ TE
LAS SĂ MAI STAȚI PUȚIN LA DISCUȚII DE DATA ASTA, DOAR
VOI DOI...ȘI CU PREŞUL DE LA UȘĂ EVENTUAL...(CĂ ÎL ȘTII
CA SE BAGĂ MEREU ÎN FAȚĂ).
DESPRE CE VORBEAM? AH, DA! UȘA MEA...
UȘA MEA A VĂZUT MAI MULTE DESPĂRȚIRI ȘI BAGAJE
DECÂT ÎNTÂLNEȘTI ÎNTR-UN AEROPORT. AZI MI-A SPUS SI
EA CĂ RIPOSTEAZĂ! A SCRÂŞNIT DIN ARCURI, ȘI-A
ÎNCORDAT ȚÂȚÂNII, ȘI-A ÎNCLEȘTAT YALA ȘI S-A PREGĂTIT
DE DATA ASTA!...DACĂ VREI SĂ MAI JUCAȚI "ȚARĂ ȚARĂ
VREM OSTAȘI!"

BUN VENIT IN VIATA MEA!

Intră te rog! Nu, nu-i nevoie să te descalți! Poți să intri cu pantofii murdari de trecutul tău. Mie
chiar îmi face plăcere să văd pe unde ai mai umblat. Uite aici, în camera asta este sufletul meu.
Să nu te sperii, acum e întuneric și e frig, fac focul imediat și ai să te încalzești. Găsești aici tot
ce-ți trebuie, stai cât e nevoie, și așa nu prea vine nimeni pe aici. Te rog doar să calci încet, s-ar
putea să-mi trezești demonii…Dar să știi că sunt demoni obișnuiți, i-am primit când m-am
născut. Sunt ca toți ceilalți, cred că ai mai cunoscut rasa asta. Pe unii i-am mai pierdut, dar au
venit alții noi. Oricum, dacă ai puțină răbdare, se vor obișnui cu tine și chiar îi poți dresa. Dar
sunt unii pe care nici eu nu-I pot domestici. Sunt în camera asta ferecatã, încearcă te rog să nu
intri acolo.
Aşa…altceva…a, da! Te rog să nu schimbi nimic pe aici, dacă poți. Dacă vrei să muți ceva sau
să arunci ceva cheamă-mă. Vin eu și schimb, nu de alta, dar s-ar putea, dacă pleci să nu mai știu
să le pun la loc.
Scuză praful te rog, n-a mai fost nimeni pe aici demult și, sinceră să fiu, am și uitat de camera
asta, până să vii tu să ceri azil sentimental la mine în suflet. Sper să te sirmti bine…am adus tot
ce am gasrit mai bun prin mine când am aflat că vii.
Sub perna vei găsi nopți pline de isomnie în care vom vorbi neîncetat, fără să ne plictisim.
Uite…volumul ăsta de Minulescu…sper să-ți placă, vom putea recita din el, dacă vrei.
La geam, ți-am pus câteva ghivece de râsete, pentru atunci când vii trist din pelerinajul tău zilnic
prin viață. Pe jos vei găsi niște covoare de vise pe care mi le-am făcut singurã…nu sunt
terminate…dacă vei avea timp și chef le vom termina împreună. Ah…era să uit....aici am niște
rame goale, dacă vrei, peste câțiva ani le vom putea umple cu niyste amintiri.
Îți las cheia sub preș, poți să o iei cu tine dacă vrei, eu mai am o dublurra. Să nu te superi dacă o
să mai vin să stau cu tine din când în când…uneori îmi e urât singură.
Și dacă o să vrei să pleci…e în regulă, nu mă supăr…doar să încerci te rog să faci curat după tine
înainte și să nu uiți să închizi geamurile și să încui ușa, pentru că o să înceapă să plouă tare
atunci, și n-aș vrea să fac inundație. Ah...și să bagi ghivecele de râsete în cameră, ploaia aia
puternică o să le înece dacă le uiți pe pervaz...

30.03.2016 – Erica Moldovan

TROC
"Buna ziua!" ii spuse fetei
Si-apoi marginile fetei
I le-a masurat usor
Ca s-o poate tine minte
Cand de ea ii va fi dor.
"Eu sunt vanzator de vise,
Iar emotiile nescrise
Ti le vand pe-un zambet larg
Ce ai sa mi-l lasi in prag.
Totu-n lumea mea se vinde:
Ganduri, clipe si cuvinte,
Adevaruri si minciuni,
Vise-n noapte sau... minuni...
TOTUL este de vanzare!"
Ea-l asculta mai departe
Rasfoindu-l ca pe-o carte.
"Uite, odata-un...oarecare,
Unul care-a vrut sa simta,
doar un pic, cat sa se minta,
C-a iubit cu-adevarat,
A platit!...iar eu i-am dat."
"Ce-a platit?"
intreaba fata
"Mi-a zambit - ti-am zis...
...si gata".
"Doar un zambet? Doar atat?"
fata iarasi s-a mirat.
"Of...copila...nici nu stii
Cat mai costa pe pamant
Zambetul adevarat!
Si-acum zi-mi...ce-ai vrei sa iei?
Inima cuiva...sau poate
un sarut in miez de noapte,
O privire, brate calde...
Orice-ai vrea, avem de toate!"
"Nici nu stiu ce-as vrea sa-mi dai" -
ii raspunse incurcata...
scotocindu-se de-un zambet -
"eu l-as vrea pe...EL...il ai?"
Vanzatorul s-a oprit,
Sufletul si-a rascolit
Cautand pe "EL" turbat,
Insa...nici un rezultat.
"Nu-l mai am...l-am dat candva
Undeva... la...cineva
Si cred ca l-a ratacit
si nici plata n-am primit!"
Fata atuncea i-a zambit,
Sincer, cald, adevarat
"stiu...acum mi-am amintit
noi doi ne-am mai intalnit
mie-atunci tu mi l-at dat,
si-am uitat sa te platesc
de-aia azi nu-l mai gasesc."

Noiembrie 2014
Erica Moldovan

CĂUTAREA SUFLETULUI
Prin care lumi nebănuite
Mi te-ai ascuns, suflet nebun?
Și câte nopți, de dor cernite,
Mai trebuie încă să adun?
Câte himere-ai adunat
În colțurile tale-nguste?
Și câți călăi ai invitat
Pe rând să mi te guste?
De câte ori, când să adorm,
Te-am căutat, să văd de-mi ești?
Că n-ai plecat încă-n alt om
Sau de alt om că te ferești.
Și cât mai vrei, suflet pribeag,
Să-mi stai îngenuncheat?
Să plângi mereu din prag în prag
Chiar nu te-ai săturat?
Că mi-ești sluțit de suferință
Și mi te-ascunzi mereu
Și văd că e cu neputință
Să mi te vindec eu.
Hai ieși de unde te-ai ascuns,
Măi suflete tehui,
Că ai fugit, cred, de-ajuns...
E timpul să-mi apui.

Erica Moldovan

REGĂSIREA SUFLETULUI
Astăzi, stând în cafeneaua
De pe strada Ghica Vodă
Încercând să mă trezesc,
Sorbind strașnic din cafeaua
Preparată-n stil turcesc,
Văd că intră un domn bine,
Că se uită lung la mine
Și deodată se așază
Lângă mine-n cap de masă.
- „Bună ziua domnișoară,
Aflu că vorbești prin lume
Numai lucruri de ocară
Folosindu-mi al meu nume...”

(eu n-apuc nici să-i răspund...)

„Le vorbești că-s laș, că fug,

Că m-ascund și m-am sluțit
Că nu vreau să fiu găsit
Că-napoi nu mai ajung.”

Eu mă uit la el curioasă
Mă tot uit, fără folos...
Și-i răspund apoi nervoasă:

- „Domnule, nu te cunosc,
Și nici nu-nțeleg ce-nseamnă
Lecția-aceasta de morală
Care drept vorbind acum,
Mi se pare de prisos.”

Se oprește, mă privește
Lung, cu mare interes...
Îmi zâmbește și-mi șoptește:

- „Of...deci nu ai înțeles...
Nu știi cine sunt pesemne...
Și nu știi ce vrea să-nsemne
Toate astea de le-am zis”

( Uite, na!...că m-a închis)

„Află dragă domnișoară,

că de tine n-am fugit!
Și de-am fost puțin pe-afară,
și-napoi nu am venit
Este fiindcă, de curând,
Am găsit prin lume, stând,
Un alt suflet, ca și mine,
Care aștepta la rând.
Dară iată! M-am întors,
Iar de nu ma recunoști
Este poate pentru că
Nu mai sunt cum am mai fost...

Erica Moldovan

COLȚUL DE LA STRADA NOUĂ

Mi s-a spus să te aștept.
Stau aici, pe Strada Nouă
A-nceput de-un ceas să plouă...
Dar rămân, nu am să plec.
Sunt aici, în colț de stradă
Mi-au spus: „Stai! C-o să te vadă!”
Și de-atunci tot... stau... cuminte
De când?
...nu-mi aduc aminte.
Mi-au lăsat un ceas și-o hartă
Și mi-au spus: „când o să bată
De trei ori și jumătate, și deja e la apus,
Iar el încă n-a ajuns...
Pune-ți totul într-un gând
Și pornește pe-acest drum.”
A bătut până acum...de vreo...
nu știu câte ori...
Câte-apusuri am privit
Cum s-au transformat în zori
Insă tu...tot n-ai venit.
Mi-a rămas doar harta-aceasta
Ce cuprinde căi lumești.
Nu știu încă s-o citesc,
Dar sper doar să mă găsești
Până-ajung s-o deslușesc.
Dacă nu, când voi pleca
Voi lăsa în locu-acesta:
Colțul de la Strada Nouă,
Ceasul, harta și-o umbrelă
Pentru-atunci când o să plouă
Și pentru altcineva
Care poate, tot așa,
Singur, își va aștepta
Omul lui...sau altceva.

Erica Moldovan
MÂINE

Azi m-am dezbrăcat de tine...

Azi sunt liber în sfârșit.
Și deși va fi și-un "Mâine"
Și-am să văd că n-am murit,
Tot la tine am să vin, tot pe tine să te-ngân
Să-mi dai stropul de venin de la dulcele tău sân.
Azi...merg despuiat prin lume,
Făr' de tine, făr' de rost,
Însă mâine, doar un nume
Îl voi spune pe de rost.
Dar tu fugi, ia-le pe toate,
Ia cu tine și iertarea
Căci deși e-un "mâine"...poate
"Mâine"-le-mi va fi uitarea

Erica Moldovan

CE ȘANSĂ! (ratată)
Vai! Stați să vă povestesc
Ce mi s-a-ntâmplat aseară!
Stați numai să-mi amintesc...
Vai ce faptă de ocară!

„Locuiam într-o odaie [...] strada Universității”...

Stați că asta-i Topârceanu...
Dar să știți că nu-i departe
De ce s-a-ntâmplat azi-noapte.

Oameni buni, veneam spre casă

Văd un om...și zic...„Ei...lasă”
„Doar un om...ce-are să fie
Nu îl știu și nu mă știe...”

Ei...dar cum mergeam agale

Scotocind prin buzunare
Cheia de la ușa mare
Hop! Că-n spate îmi apare.

„Bună seara, bună seara!” – zice...Omul agitat

Și-atunci simt că mor pe loc!
„N-aș vrea să vă tulbur drumul... dacă nu e cu bănat
V-aș ruga, n-aveți un foc?”

Mă întorc la el speriată
Și atentă îl privesc
Și-am simțit cum dintr-o dată
Un...ceva...nepământesc
Mă atrage-ncet spre el.
„Eu ți-as da, dar...n-am la mine
M-am lăsat acum cinci zile.
Am în casă, dacă vrei,
Poți să urci oricând...
...la trei.”

„Stau la trei??”...„la trei???” i-am spus?

Of măi oameni...cin` m-a pus
Să rostesc așa prostie?
Când vezi bine…doar se știe
Că la trei stă doamna Șandru…
Că eu locuiesc la PATRU!

Erica Moldovan
ÎNDOIALĂ

Nu-ți fie teamă, căci nu te voi uita

Și nici n-am să te-așez în amintiri.
Așa că, atunci când noaptea voi pleca în vizite la fostele-mi iubiri,
Voi poposi puțin și pe la poarta ta
Ca să-mi mai dai vreo niscaiva trăiri.
Și-atunci, să nu te temi! Eu n-am să te urăsc,
Dar pe altarul nostru, ce astăzi parcă-i tăul
Eu n-am să mai jertfesc
Nici Binele, nici Răul.
Și nu te mai gândi că ai fi ales greșit,
Îngenunchind păcatul ce aprig te-a rănit
Și l-ai trimis la altul.
„Dar ce va fi cu noi?! ” — Ai să mă-ntrebi tu, poate…
Noi… Rămâne-vom strigoi strigându-ne în noapte.
Doar noi ne-om auzi
Nici om, nici creatură de noi nu va ma știi,
Căci mi-ai plecat făptură…
Și nici n-ai să-mi mai vii!

Erica Moldovan

COLINDA CALATORULUI CFR

Iată vin multi călători

Noaptea-n drum spre Dorohoi
Spre Suceava, spre Osoi,
Sau spre Iași s-ajungă-n zori.
Și-au adus Doamne cu ei...
Geamantane îndesate
Cu tot felul de bucate
Cu catei si cu purcei..
Purcelușul... e tocat,
În papornițe-așezat,
Își petrece-un ultim drum
Către masa de Crăciun.
Dar cățelul...
Oameni buni...
Cățelușul este viu!
Tremură puțin stresat,
Lângă mine-așezat...
Lexie-l cheamă, acuma stiu.
Doamna care-l are-n grații
Ne-a făcut și cunoștință
Și mi-a zis: "de-i cu putințâ
Lui ii plașe mult în brații".
Ei, să mă vedeți acum
Cum stau cu cățelu'-n poală...
Si el, legănat de drum,
Doarme dus și nu se scoală.
Trenul zgâlțâie nițel,
Si încet si mai grăbit...
Sforăim si eu si el,
Fiindcă...ne-am împrietenit.

True story by Erica Moldovan

RAZBOI IN DOI
Pe acelasi drum plecat-am doi
A fost si pace si razboi
Am fost raniti si vindecati
Urati, frumosi...amestecati!
In drum, candva, nu mai stiu cand,
Vazandu-ti pasul tremurand,
Te am intrebat ce tainuiesti?
Si-ai inceput sa-mi povestesti:
Ca-n drum sperantele ti ai pus,
Ca viselor mi te ai supus.
Si toate cate mi le-ai spus
In colt de suflet le-am ascuns.
Si-n artizan m-am convertit
Sa-ajut sa duci la bun sfarsit
Periplul ce mi-ai povestit
Ca ti-l doresti necontenit.
Dar intr-o zi...o batalie
A fost de-ajuns sa ne sfasie.
Si peste ani citim ce scrie:
"Visand...cazuti la datorie!"

16.02.2016

Erica Moldovan

RUGACIUNE

Mama…cred ca lumea asta nu era pregatita pentru mine

De aceea ma tot neaga….ce nu-I bine?
Mai da-mi o sansa mama ca sa mai dau o sansa lumii
Sa ma-nteleaga! Poate de data asta o vor face unii
Mai fa-mi o Eva mama! Dar fa-o fara de cusur
Hai fa-ma simpla…ca restul Evelor din jur
Care se pierd in marile de Eve,
Pe care nimeni nu le vede
si astfel nimeni nu le-alunga
Mai naste-mi inc-o viata mama!
Poate ca asta o sa mi-ajunga!

Erica Moldovan

ACTUL II – FINAL

Mai ramai, hai, nu te teme

Ia un loc...zi-mi...ce mai faci?
Te tot uiti la ceas de-o vreme
Si te-ai hotarat sa taci.

Ai pleca... dar nu ai unde!

Ai ramane...dar nu poti
Si te uiti catre neunde,
Catre insomniace nopti!
Dar mai sunt atatea vorbe
Nevorbite... de-al tau glas
Si mai sunt atatea scene
Nejucate...ce-au ramas!

Sa pun iute de o cafea?

O tigara? un coniac?
Hai ia repede de-l bea
Ca mai este inc-un act!

Azi juca-vom cum ne place!

Si-n final vom bea-mpreuna!
Nu, nu plec si nu-ti dau pace
Hai sa facem a "furtuna"!

Hai ca publicul e-n sala...

Uite ca s-a stins lumina!
Nu lasati azi scena goala
Deci...maestre...sus cortina!!

10.05.2016 – Erica Moldovan

PENTRU O REGINA MAMA!

Nici o lume nu cuprinde
Cate-n suflet ti-ai ascuns.
Cate lacrimi ti-as surprinde
Sub acel frumos suras.
Daca ti-ai dezlantui furtuna
Care-ti arde-n ochi mocnit
Ca-i pamant ori cer, totuna
-ntr-o suflare le-ai urnit!
Tu esti marea fara tarmuri
Inceput far` de sfarsit
Tara cu 3000 de flamuri
Sufletul neobosit!
31 martie 2016 – Erica Moldovan

FEMEIA
Femeia este UNA…permanenta
Ea nu se supara daca nu-i spui pe nume
Si nu se teme de greseala-ti iminenta…
Ci-ti face pasii catre casa sa se-adune.
Si ani la randul sta de neclintit
Sa-ti fie alaturi cand ai sa revii
Cand sufletul, prin lumi ti-ai ratacit,
Si l-ai vandut pe-o noapte de picanterii.
Femeia ti-e pacat si mantuire
Iti e farama, dar iti e de-ajuns
E sensul unic catre nemurire
De ne-nteles…dar nu de nepatruns.

10 martie 2016 – Erica Moldovan

RIGOR MORTIS
Cica Viata si Moartea se luau mereu la intrecere. In timp ce Viata crea cateva fiinte, Moartea
secera cateva mii pe secunda. De multe ori, Moartea si trisa. De bine ce reusea Viata sa
zamisleasca o fiinta, cand nu era atenta, Moartea venea si i-o fura.
Competitia era nedreapta mai ales ca Moartea avea si unelte…Viata n-avea decat propriile-i
maini.
Satula de Moarte, Viata a intrat pe ascuns, intr-o noapte, in casa Mortii si i-a furat coasa si a
distrus-o. Din acel moment Viata a inceput sa fuga si sa se ascunda mereu de Moarte!
Neagra de suparare si fumegand, Moartea si-a chemat ajutoarele: Lenea, Plictiseala, Prostia, Ura,
Nefericirea si Frica.
Au venit ele toate gatite pentru marea intrunire! Care mai de care mai aranjata, mai parfumata,
mai ferchezuita!
Mereu punctuala, Moartea aparu:
“Dragele mele bine ati venit! Cat ma bucur sa va vad! Va multumesc ca ati acceptat invitatia
mea! Iata motivul pentru care v-am chemat: Viata mi-a furat coasa. Vreau sa ma razbun si am
nevoie de voi sa ma ajutati. Pe oriunde calca Viata de acum incolo va rog sa fiti pe urmele ei!
Toate suntem femei, de aceea sunt convinsa ca vom face o treaba buna si ca la carte, pe care o
vom duce pana la sfarsit!
Nefericire, tu! Topeste orice Zambet iti iese in cale, oricat de mic. Daca-l vezi ca ar vrea sa
rasara intr-un colt de gura, umbreste-l. Vezi si cu Optimismul ce faci, ala rade ca prostul din
orice. Treci si pe la el si pangareste-l.
Lene si Plictiseala! Haideti, haideti doamnelor, mai repejor, ca ne prinde Viata de apoi in ritmul
asta! Voi sunteti unele dintre ajutoarele mele preferate. Voi urmariti Speranta si Perspectiva.
Astea doua, cand se intalnesc, pun la cale Planuri. Voi duceti-va si imprieteniti-va cu ele si nu va
lasati pana cand nu le veti trage de partea voastra. Le luati cu vorba, le faceti cunostinta cu
Somnul, faceti orice va sta in putinta doar sa nu le lasati sa stea singure. Vedeti ca-s
perseverente. Mai ales Speranta. Asta, oricat de mica si uscativa e, de cand a auzit poveste cu
cutia Pandorei isi da niste aere ceva de speriat. Stati pe capul ei pana o stingeti!
Frica, draga mea, unde te-ai ascuns? Vino, vino draga. Uite tu esti cu adevarat ceva special. Cum
te asezi tu in oameni, asa..pe nesimtite uneori. Imi place, imi place! Tu ia-o si pe sora-ta,
Neincrederea, care apropos, de ce n-a venit? In fine, lasa asta. Dupa cum ziceam, ia-o si pe ea si
lichidati Curajul, Initiativa si Visarea. Alterati tot ce prindeti in calea voastra. Vezi ca si astia
sunt parsivi. Intrati subtil, mai intai trimite Neincrederea la inaintare si apoi instaleaza-te si tu si
ramai acolo pana la sfarsit.
Prostie, vino incoa! Nu pe acolo toanto! Asa, vino aici, in fata mea. Off, norocul tau ca esti
frumoasa! Ia si asculta-ma! Tu…fii asa cum esti, nu trebuie sa faci nimic. Tu de obicei te nasti
odata cu omul, dar daca vezi pe cineva,pe parcurs, ca ar vrea sa atinga o carte ceva, cheama
Lenea si Plictiseala sa te ajute, da? Ne-am inteles? Da din cap ca sa vad ca ai inteles. Asa!
Bravo!
URA…oh! Doamna, ma bucur ca ati putut ajunge. Uitati-va dragilor bine la ea! O profesionista!
Ura e cu noi…dintotdeauna. A adunat mai multi semeni decat a reusit Iubirea sa stranga
vreodata. Nu stiu cum reusiti doamna, dar jos palaria! Am sa va rog sa va strecurati tot mai adanc
printre oameni. Sa fiti cat mai virulenta, cat mai incisiva. Aveti material de lucru…religie,
ideologii, bani…resurse sunt. Doar nu va invat eu acum sa va faceti meseria!
Acestea fiind spuse plecati acum! Nu uitati ca sunt in fiecare dintre voi! Si nu va faceti griji,
pana se prinde Viata de planul meu, s-a irosit deja.”

4 mai 2016 – Erica Moldovan

PENTRU PĂRINȚI...
Nu e cale mai frumoasă
Decât cea ce duce-acasă...
Si nici pâine mai gustoasă
Ca pe masa părintească.
Lung e drumul la plecare...
Când îi las tăcuți în poartă
Câte lacrimi înghit oare...
Dar cu zambet mi se-arată.
Cum se cern, săraci, părinții,
Doar la gândul că mi-e greu...
Și se roagă la toti sfinții
Să m-ajute Dumnezeu.
În genunchi îmi cer iertare
C-am crescut, tãicuțã drag,
Și-am plecat în lumea mare
Copil mare...și pribeag.
Iarta-mă măicuță dragă
Că te văd atât de rar,
C-am plecat în lumea largă
Copil mare...și hoinar!
Voi, icoane ce grăiți...
Sfinți care la sfinți se roagă
Dragii mei...voi, dragi părinți,
Ne-asteptăm de-o viață-ntreagã!
3 mai 2016 – Erica Moldovan

INTALNIREA CEA DE TAINA!

Mintea, sufletul si viata, intr-o zi, si-au dat de stire c-or sa faca o-ntalnire pe la patru dimineata!
Viata, prima dintre ei – cea mai inteleapta poate, fiindca le-a trait pe toate – ii asteapta de la trei.
Pe la patru fara zece vine mintea-abia trezita si c-o voce amortita: “Un pahar cu apa rece! Doar
cat sa ma dezmortesc! Am multe sa povestesc!”.
Dupa trei sferturi de ceas hop! C-apare dumnealui, sufletul nostru tehui, calm, cu pofta de taifas.
Le priveste pe-amandoua si vorbind usor pe nas: “Vai, dar buna dimineata! Cat ma bucur sa va
vad! Sunt putin poetizat!”
- “Taci! Stai jos! Ai intarziat!” – il someaza strasnic viata!
Cea din urma, hotarata, a deschis apoi discutia: “V-am chemat sa stam de vorba. Vreau sa-mi
spuneti clar ce aveti de impartit? Era o vreme cand va intelegeati foarte bine. Ce gandeai tu,
Minte, Sufletul simtea odata cu tine. Ce simteai tu, Suflet, Mintea te ajuta sa pui in practica. Ce
se intampla de ceva vreme incoace de ati facut atata haos la mine in casa?”
Mintea, foarte deranjata se inscrie prima la cuvant:
“Draga Viata, imi pare rau, stiu ca am facut mare dezordine la tine, dar sa stii ca nu e vina mea!
Cand ne-am nascut, eu si Sufletul am fost prieteni buni, stii doar. Chiar multi ani am colaborat
foarte frumos impreuna. Mai ales in copilarie. La un moment dat il admiram, il invidiam. Simtea
frumos. Imi placea tot ce face, tot ce simte si il urmam in orice hotarare lua. Dar pe atunci eram o
copila! Dar pe parcurs si eu si tu am crescut. Tu mi-ai aratat, usor-usor capitolele urate ale tale:
oamenii rai, pericolele, excesul, dezamagirea, neputinta. Eu, te-am urmarit cu atentie si am
invatat tot ce mi-ai spus. Asta m-a ajutat sa cresc, dar el a refuzat sa creasca. Cel putin asa pare!
Uita-te si tu la el. Este un infantil! N-a invatat nimic din ce i-ai aratat pana acum! L-ai certat, l-ai
si articulat din cand in cand. Fuge putin, plange intr-un colt si apoi se intoarce ca si cum nu s-a
intamplat nimic! Aproape enervant! Imi vine sa innebunesc cand il vad ca nimic nu-l face sa se
trezeasca la realitate! El inca viseaza cu ochii deschisi, si doar stim amandoua ca nu mai e vreme
de vise. Imi pare rau, draga viata, dar trebuie sa alegi, ori eu, ori el.”
Viata s-a uitat lung la Minte, a zambit si apoi a spus: “Ei bine, Suflete…sunt plangeri la adresa
ta. Ce ai de spus?”
Sufletul, parca trezit din visare: “Da…stiu. As vrea sa ii spun, cu ocazia asta, cateva lucruri.
Draga Minte, ma intristeaza atitudinea ta! Tu chiar crezi ca rad si ma luminez zilnic pentru ca
sunt infantil? Nu draga mea Minte! Eu aleg sa fac asta ca sa pot sa supravietuiesc! Aminteste-ti,
te rog, - ca doar tu esti cea care le stie pe toate – ca cele mai multe lucruri pe care ni le-a dat
Viata sa le traim, eu le-am primit primul, nu tu. Si dupa ce eu am tremurat si m-am framantat, ai
aparut si tu cu solutiile. Dar eu am fost acolo, in linia intai. Da, tu esti cea care rezolva mereu
toate problemele noastre, iti multumesc pentru asta, dar tu nu stii ce inseamna dezamagire,
frustrare, neputinta – termeni despre care ai amintit. Cum pesemne nu stii ce inseamna fericire,
iubire sau speranta. Imi pare rau pentru tine, dar tu stii doar sa gasesti solutii, sa stochezi
informatii si sa fabrici idei. Un computer performant – dupa posibilitati. Te plangi ca te trag in
jos sau ca te tin pe loc, dar stii tu oare de cate ori m-ai ingradit pentru ca te-ai hotarat tu sa devii
foarte cerebrala? Daca tu crezi ca poti trai fara mine…asta e, am auzit si chiar am intalnit cazuri,
dar la un moment dat, dupa ce vei consuma sa arzi asa puternic, vei obosi si te vei intoarce aici.
Atunci iti voi aminti cum e sa te opresti pentru o clipa si sa te bucuri ca un copil. Eu atat am avut
de spus. Restul il intelegeti voi!”
Viata s-a uitat la amandoi si apoi a spus: “Draga Minte, te credeam mai desteapta!”

Fragment din cugetari

Erica Moldovan
LISTELE
“Nu lasa pe nimeni sa fie prioritatea ta, in timp ce tu devii optiunea lor” – Albert Camus

Vai cat ma bucur ca te revad. Voiam sa-ti spun ceva si ma tin de atata timp…Nici nu stiu cum sa
incep…of, uite, hai ca incerc asa:
Cand m-a nascut Dumnezeu mi-a dat o lista de oameni pe care sa ii iubesc! Mi-a spus s-o iubesc
pe MAMA, ca ea L-a ajutat sa ma materializeze si doar prin ochii ei El ma va putea veghea. Mi-a
zis sa-l iubesc pe TATA deoarece numai prin el, imi va putea vorbi si ma va putea apara. Mi-a
spus sa-mi iubesc SORA deoarece ea este ingerul meu pazitor viata asta, dar ca trebuie sa stea
deghizat asa. Ei bine, langa lista asta, intr-o zi, dupa cateva sute de rasarituri, am mai gasit inca
una, una asa-zis “optionala”. Aici am gasit multe nume. Mi-a luat ceva sa le citesc pe toate. Mi-a
spus ca cica este alegerea mea daca ii voi iubi sau nu pe toti de pe lista aia si cica asta depinde de
cat de frumos si mare aleg sa-mi cresc sufletul. De asemenea mi-a spus ca eu aleg ordinea in care
sa asez acele nume, in functie de prioritate…
Acum ceva ani am plecat sa cunosc persoanele de pe lista optionala. Pe unele le-am gasit, le-am
si pierdut deja, daca iti vine sa crezi. Pe unele inca nu le-am descoperit si sunt asa curioasa… Nu
stiu daca si tu ai o astfel de lista, dar daca da, probabil ai vazut ce frumos e cand incepi sa-i
intalnesti pe cei de acolo.
Stii ce e ciudat? Uneori, cand bag lista in buzunar, sau o las pe undeva si nu ma mai uit la ea,
cineva…dar nu stiu cine, vine si mai pune niste nume in plus acolo…sau, alteori, le sterge. Dar
eu ma bucur…deoarece cred ca in ziua in care n-o sa mai vina nimeni sa scrie nume acolo…e un
semn rau…
(ma intreb…oare pe cate liste optionale apare numele meu…sau de pe cate a si disparut deja)
In fine, ma abat de la subiect, de fapt ce vreau sa spun e ca zilele trecute am constatat ceva foarte
interesant…: Dumnezeu a fost smecher, caci pe niciuna dintre cele doua liste nu a trecut numele
MEU. Oare o fi vrut sa vada daca mi-l trec singura? Dar eu, in speranta ca poate sunt pe listele
altora din viata asta, nu l-am trecut…decat in creion. Si…s-a cam sters. Daca ai sa-mi imprumuti
un pix…as vrea sa il trec cu pixul…sau un marker…si mai bine… Dar inainte sa fac asta, as vrea
sa ma consult cu tine. Eu vreau sa il trec pe lista obligatorie…dar nu am prea multe pozitii acolo,
adica mai am doar una si am de ales daca sa ma trec pe mine sau…pe tine. Despre asta voiam sa-
ti vorbesc, vezi tu?
Nu rade, poate ca pentru tine nu e asa important, dar daca te scriu acolo nu te mai pot sterge si
nici inlocui sa stii. Asa functioneaza lista aia obligatorie. Eu te-as putea trece pe cealalta lista, dar
ti-am zis, acolo, uneori, daca nu sunt atenta, cineva sterge numele si n-as vrea sa se intample la
fel si cu al tau.
Te rog sa te gandesti si sa-mi spui. Te rog grabeste-te, ca trebuie sa plec...Iar daca nu ma mai
gasesti...ei lasa, imi spui viata viitoare!
12.04.2016 – Erica Moldovam

DIAMONI
Te rog mai stai pentru o clipă.
Nu-ți strânge nopțile în pripă
Și nu pleca așa grăbit...
Mai stai...că încă-i de iubit.
Mai stai, te rog, măcar puțin
La pieptul cerului senin
Ce l-am privit de-atâtea ori
Din miez de noapte până-n zori.
Mai stai...topește-te-n "acum"
Iar mâine poți porni la drum
De dornic mi-ești de viitor
În alte brațe...'n alt decor.
Dar astăzi...uită c-ai să pleci
Și-un ultim ceas să ți-l petreci
În amintirea cea dintâi
Care te-ndeamnă să rămâi.
...
- "Nu mai pot sta, copilă dragă!
Un dor nebun de drum mă leagă.
Si chiar nu pot, o știi prea bine,
Să mai rămân doar pentru tine...
Imi este zău cu neputință,
Chiar dacă văd, cu stăruință,
Că azi implori să mai rămân.
Dar este prea târziu de-acum."
...
-" Te du atunci...să ai drum bun!"

12 Ianuarie 2015. – Erica Moldovan

GRATIE DE DOMNISOARA

- „Domnișoară...îndrăznesc...
Îmi permiți să te-privesc?”
- „Cin` te-oprește măi flăcău?
Fiindcă sigur nu pot eu!”
- „Domnișoară...mulțumesc!”
- „Domnișoară...-i...cu putință
Să mai cer înc-o...dorință?”
- „Haide, spune mai curând
Spune tot ce ai în gând!”
- „Vreau să facem cunoștință!”
- „Domnișoară...s-ar putea
Să ieșim la o...cafea?”
- „O cafea? Hai! De ce nu,
Dacă vrei o bem acu`"
- „Dacă domnișoara vrea...”
- „Domnișoară...de nu-i bai
Te invit și la un ceai!”
- „Bem și ceai dacă poftești...
Facem tot ce îți dorești ...”
- „Facem tot ce îmi doresc?!
Vai de mine...nu-ndrăznesc!”
- „Ei, dar hai...nu fi sfios
Spune...chiar de-i rușinos!”
- „Domnișoară...vai! roșesc!
...hai că-ncerc să mă adun...
Uite...aș mai vrea să-ți spun...
Dacă domnișoara-ar vrea...
Să meargă la...cinema...?”
-„Cinema?...ceai?...și cafea?!
Uite ce e măi flăcău,
Nu mai pot, îmi pare rău...
M-ai plimbat, în sus și-n jos
Însă fără vreun folos...
Fiindcă uite...este seară
Și tu-mi spui tot „domnișoară”!
Erica Moldovan

TE ROG, NU-MI SPUNE CA MA IUBESTI!

Te rog, nu-mi spune că mă iubești, pentru că s-ar putea să te cred și atunci voi merge pentru tine
până la capătul lumii pe jos, neostenită.
Te rog nu-mi spune că mă iubești pentru că îmi voi scârjeli pe suflet cuvintele tale și nu se vor
mai vindeca prea curând.
Te rog, nu-mi spune că mă iubești, pentru că atunci îmi voi schimba viața astfel încât să rimeze
cu "doi". Și nu-mi spune cât mă iubești pentru că atunci va începe o competiție, în care eu voi
pica la datorie, doar pentru că o voi câștiga...inevitabil.
Te rog, nu-mi spune că mă iubești, pentru că atunci va trebui să învăț să te iert oricând și să te
aștept oricât.
Dacă îmi vei spune că mă iubești îți voi răspunde la fel... si din acel moment imi voi inlantui
soarta de a ta și voi arunca toate cheile pe drum ca să nu mă mai pot desprinde. Pentru că asta fac
eu...femeia...îmi leg destinul de al tău pentru doar câteva cuvinte...si inca nu stiu daca ești venit
în viața mea ca o binecuvântare sau doar ca o lecție!

Erica Moldovan 20.06.2016

Leaga-ma in camasa de forta, ca sa nu pot calcula cat mai am pana la nemurirea noastra

DREPT LA LIBERTATE

Dati-mi libertatea toata

Sa stau singura cu ea

Sa jucam inca o data

Doar noi doua-o geampara.

Si dansandu-ne, nebune,

Sa radem in hohote

Pana moartea-o sa ne-adune

In sunet de clopote.

Dati-mi drept la libertate!

Libertatea de nebuni

Intemnitati asa departe

-n mintile facute scrum.

NU EȘTI VINOVATĂ

Nu, nu ești vinovată că n-ai ferecat ușa cu toate lacătele care ți-au fost încredințate și că EL s-a
strecurat, tiptil, fără să vrei, în viața ta. Și ce să-ți fac dacă ai avut un suflet atât de cald încât n-a
mai vrut să plece. Și nu ești vinovată că ți-au crescut aripi fără să își dea seama când. Sau că ai
reușit, prin nu știu ce farmece să dilați timpul și să multiplici orele cât să ajungă și pentru el. Nu
ești vinovată pentru că ai uitat să mai rostești cuvântul NU și că i-ai mai dat încă o șansă...pentru
că prima dată a eșuat în a te răni iremediabil.

Și nu ești vinovată că ai învățat mai repede decât el limba, atât de complicată, a iubirii și că ai
ajuns să o vorbești cursiv, în vreme ce el încă mai deslușește alfabetul. Și nici pentru că i-ai
construit un templu mai înalt decât poate el să cuprindă cu privirea, și nici pentru că ți-ai petrecut
nopți de insomnie proiectând, ca un arhitect dibaci, viitorul vostru. Și nici pentru că ai râs și ai
plâns mai mult decât credeai vreodată că o poți face. Și nici pentru că iertarea și înțelegerea ta nu
au termen de valabilitate. Nu ești vinovată că el nu poate ințelege cum știi tu a iubi!
SERENADĂ

Îmi cântă moartea sub balcon o serenadă

Atât de dulce, calma și amară…

Mai am un singur dor perdut pe stradă

Să văd un ultimul soare cum încet coboară.

Dar sunetul mortuar devine tot mai grav

Tot mai încet se-aud gemetele vii

Văd moartea cum m-așteaptă, căzută greu, pe prag:

„Te-am așteptat puțin…dezbracă-te să vii!”

Și-mi strânse mâna caldă

Ce-a scris aceste rânduri

Și m-azvârli pe poartă

Rămasă doar în gânduri.

Ah! Urlu de durere din trupu-mi adormit

Îmi urlu viața dulce…ce vrea azi să dispară

Și urlu de tristețe, căci iar mi-am amintit

Nu am văzut cel ultim soare, cum încet coboară.

PĂCĂTOASA ȘI SĂRACUL!

Primul sentiment matern

L-a avut întâi bărbatul!

S-a născut ceva din el:

Când i-au luat coasta, săracul.!

Și văzând ce ființă mică

A putut el să creeze

A cuprins-o…plin de frică

Nu cumva s-o…defecteze!

Grijului…nevoie mare

De mânuță, el și ea…

Toată ziua la plimbare

Prin grădină o purta.

Da-ntr-o zi…„micuța” noastră

Curioasă, bat-o vina!

A plecat noaptea de-acasă

La…copacul cu pricina!

Și s-a luat în vorbă frate

Cu un șarpe altoit
Și de-atunci…țin-te bărbate

Că s-a pus ea pe vorbit!

Ființa plină de candoare

Ce-o credea a fi cândva

A făcut o gură mare

Care nici că-i mai tăcea!

Și de-atunci, bărbatul nostru

Nu doar c-a zburat din Rai

Dar e condamnat să-ndure

Zi de zi..același trai!

13.07.2016 Erica Moldovan