Docus 27

ALINA GIOROCEANU
SINTAXA LIMBII ROMÂNE. NOTE DE

CURS
1
2
CUPRINS
Semestrul I. Tematică ........................................................................................... 5

Unitatea de învăŃare I. NoŃiuni introductive .................................................... 7
Unitatea de învăŃare II. UnităŃile sintaxei .................................................... 10
Unitatea de învăŃare III. RelaŃiile sintactice ................................................. 18
Unitatea de învăŃare IV. FuncŃiile sintactice. Predicatul.
FuncŃiile sintactice specifice GV............................... 21
Unitatea de învăŃare V. Subiectul ...................................................................... 28
Unitatea de învăŃare VI. Acordul dintre subiect şi predicat .......................... 31
Tipuri de subiecte propuse pentru examen ....................................................... 36
Semestrul al II-lea. Tematică .............................................................................. 41

Unitatea de învăŃare I. Complemente specifice GV ........................................... 42
Unitatea de învăŃare II. Complementele (posesiv, prepoziŃional,
de agent, comparativ) ............................................ 51
Unitatea de învăŃare III. FuncŃiile sintactice în GN. Atributul ...................... 62
Unitatea de învăŃare IV. CircumstanŃialele ..................................................... 66
Unitatea de învăŃare V. CircumstanŃialele (sociativ,
instrumental, opoziŃional, cumulativ, de excepŃie).. .76
AplicaŃii. Teste de evaluare ………………………………………….............… 84
Bibliografie generală …………………………………………………………… 95
3
4
Facultatea de Litere
Catedra de limba şi literatura română
SINTAXA LIMBII ROMÂNE. NOTE DE CURS
Anul al III-lea. Semestrul I
Titular de curs: Alina Gioroceanu
TEMATICĂ:
NoŃiuni generale
UnităŃile sintactice
RelaŃiile sintactice
FuncŃii sintactice în GV (predicatul, numele predicativ, complementul predicativ al
obicetului, subiectul)
„Fără îndoială, cam tot ce înseamnă inteligenŃă umană este

sintaxă – fără sintaxă noi am fi cu foarte puŃin mai isteŃi decât
cimpanzeii.” – William H. Calvin, Cum gândeşte creierul –
Sintaxa-un fundament al inteligenŃei, Bucureşti: Humanitas,
2002.
Indivizii umani, în procesul de achiziŃie a limbajului, în învăŃarea unei limbi

străine, înmagazinează atât cuvintele din limbă, cât şi structurile propoziŃionale (şi
structurile de structuri) posibile într-o limbă. Să poŃi construi sens şi să poŃi extrage
sens dintr-o secvenŃă de elemente dispuse după anumite reguli presupune operaŃii de
organizare şi de interpretare a mesajului complexe, specific umane. În cadrul ştiinŃei
lingvistice, disciplina care studiază disponibilităŃile combinatorii ale cuvintelor şi
îmbinarea acestora în structuri superioare este sintaxa.
5
6
UNITATEA DE ÎNVĂłARE I.
NoŃiuni introductive
Obiective:
- însuşirea terminologiei de specialitate;
- delimitarea disciplinei sintaxă în cadrul lingvisticii;
- cunoaşterea istoriei conceptului de sintaxa şi a gramaticilor româneşti
Timpul alocat: 2 ore
1. EvoluŃia conceptului. Sintaxa ca organizare (gr. syntaxis s.f. „organizare, ordine,

construcŃie, aşezare împreună; contingent”)
Ca în orice disciplină cu rădăcini vechi, termenul se modifică de la Antichitatea
greacă până la abordările actuale. Într-o primă fază, evoluează paralel cu logica;
Aristotel îşi întemeiază teoria structurii frazei pe două noŃiuni: subiectul şi predicatul
şi pune astfel bazele analizei sintactice. Termenii vor fi preluaŃi de gramaticile
următoare, începând cu gramaticienii latini, va trece în gramatica medievală şi va
ajunge gramticile moderne, actuale. Sintaxa va fi abordată în toate aceste lucrări ca
parte a gramaticii.
În Gramatica medievală (de la Port-Royal a autorilor Arnould, Lancelot, Duclos),
de exemplu, sintaxa reprezintă un mod de construcŃie, care se axează pe regulile
acordului şi pe regimul determinării.
În lucrările moderne, de sorginte saussuriană, sintaxa este domeniul de studiu al
relaŃiilor sintagmatice. Diverse curente lingvistice (funcŃionalismul francez,
distribuŃionalismul american, şcoala glossematică daneză) privesc componentele
tradiŃionale ale gramaticii nedisociat, numind disciplina integratoare morfosintaxă. Ca
un preambul la gramaticile de tip generativ-transformaŃional, morfosintaxa are ca
obiect de studiu formele (flexiune şi derivare) şi regulile de combinare care conduc la
construcŃia sintagmelor şi a unităŃilor superioare.
În gramaticile de tip generativ-transformaŃional, sintaxa reprezintă centrul de
greutate al disciplinei gramaticale. În fapt, gramatica este temeiul preocupărilor
lingvistice, iar sintaxa este cea care se ocupă cu studiul principiilor gramaticale, care
organizează structura şi funcŃionarea unei limbi, cu studiul unităŃilor şi al relaŃiilor
identificate în cadrul unui enunŃ. Celelalte componente ale gramaticii sunt lexiconul
(setul de cuvinte şi afixe) şi semantica (sensurile asociate cu lexiconul unei limbi, cu
unităŃile şi relaŃiile din structura frazei).
Majoritatea sintacticienilor actuali recunosc rolul important pe care l-a avut în
dezvoltarea teoriilor recente Noam Chomsky şi colaboratorii săi, începând cu
mijlocul secolului trecut. Gramatica generativă, termen care integrează teoriile
dezvoltate în secolul al XX-lea (v. Ionescu, Emil (2007). Gramatici formale. Cu
referire specială la HPSH, Bucureşti: Editura UniversităŃii din Bucureşti.),
consideră că enunŃurile iau naştere asemenea programelor de calculator, fiind
generate de un sistem de operare înnăscut. Această abilitate cognitivă ne este
specifică, iar scopul teoriei sintactice ar fi tocmai conştientizarea şi reprezentarea,
modelarea, acestor „diagrame operaŃionale” ale minŃii noastre.
7
Prin finalitatea propusă, sintaxa actuală se alătură altor ştiinŃe (psihologia,
filozofia, ştiinŃa computerelor), care îşi propun să descrie şi să explice modul în care
omul gândeşte, în special modul în care utilizează noŃiuni abstracte. Aceste ştiinŃe
sunt grupate sub denumirea de ştiinŃe cognitive.
PrecizaŃi principalele curente manifestate în teoria sintactică
2. Scurt istoric al gramaticii româneşti

În istoria gramaticii româneşti, preocupările pentru studiul şi întocmirea unei
gramatici a limbii române datează din secolul al XVIII-lea. Dimitrie Eustatievici
Braşoveanul realizează în 1757 prima gramatică românească intitulată chiar aşa:
Gramatica rumânească, rămasă în manuscris. Prima gramatică publicată a limbii
române este cea a lui Samuel Micu, Elementa linguae Daco-romanae sive
Valachicae, tipărită la Viena în 1780. Ion Eliade Rădulescu publică în 1828
următoarea gramatică, la Sibiu, intitulată Grammatică românească. AlŃi autori de
gramatici sunt Timotei Cipariu (Gramatec’a limbei romane, în 2 părŃi – 1869
Analetica, 1877 Sintetica), Hariton Tiktin (Gramatica română, 1891: Etimologia şi
Sintaxa), Alexandru Philippide (Gramatică elementară a limbii române – 1897).
Pâna la apariŃia unei lucrări academice, trebuie menŃionate câteva contribuŃii
importante în domeniul gramatical: Iorgu Iordan (1937). Gramatica limbii române,
Bucureşti, Al. Rosetti, Jacques Byck (1943). Gramatica limbii române, Bucureşti:
Editura Universul.
Primele gramatici româneşti.
În 1954, sub egida Academiei, apare prima ediŃie a Gramaticii limbii române, iar
în 1963, în cadrul Institutului de Lingvistică al Academiei, sub conducerea lui Al.
Graur, a fost elaborată Gramatica limbii române, în două volume. Primul volum se
ocupa de morfologia limbii române, cel de-al doilea volum, dedicat sintaxei.
Abordarea descriptivă a limbii române este realizată în termenii gramaticii
tradiŃionale.
Interesul pentru gramatică se va manifesta tot mai pregnant, prin apariŃia unor
lucrări care propun o viziune integrală asupra sistemului gramatical al limbii române;
alte lucrări se ocupă fie de părŃi ale gramaticii limbii române, fie de diferite probleme
gramaticale, privite prin grila diverselor teorii ale domeniului. Unele lucrări preferă
viziunea descriptivă, altele reŃin aspectele normative. Voi aminti aici câteva: Avram,
Mioara (1997, 2001). Gramatica pentru toŃi, Bucureşti: Humanitas, G. G. NeamŃu
(1986). Predicatul în limba română, Bucureşti: Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,
G. G. NeamŃu (2008). Teoria şi practica analizei gramaticale, Piteşti: Paralela 45, D.
D. Draşoveanu (1997). Teze şi antiteze în sintaxa limbii române, Cluj: Clusium,
Irimia, Dumitru (2008). Gramatica limbii române, Iaşi: Polirom, Dimitriu, Corneliu
(2002). Tratat de gramatică a limbii române. Sintaxa, Iaşi: Institutul European, Pană-
Dindelegan (1974). Sintaxa transformaŃională a grupului verbal în limba română,
Bucureşti: Editura Academiei, Valeria GuŃu-Romalo (2000). Corectitudine şi
greşeală. Limba română de azi, Bucureşti: Humanitas, Pană-Dindelegan, Gabriela
8
(2003). Elemente de gramatică, Bucureşti: Humanitas EducaŃional, Diaconescu, Ion
(1995). Sintaxa limbii române, Bucureşti: Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică.
O abordare modernă asupra limbii este dezvoltată în Gramatica limbii române
(GALR), elaborată sub coordonarea Valeriei GuŃu Romalo, de o comisie alcătuită de
cadre didactice de la Universitatea din Bucureşti şi Universitatea din Braşov şi editată
în două volume: vol. I, Cuvântul, vol. al II-lea, EnunŃul (2005). În 2008 apare ediŃia a
II-a, revizuită. Lucrarea este un adevărat tratat de gramatică (de aproximativ 2000 de
pagini), în care abordarea structurală este corelată cu abordările recente, semantico-
pragmatice.
În 2010, tot în cadrul Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”,
coordonată de Gabriela Pană Dindelegan, este redactată Gramatica de bază a limbii
române (GBLR). Fără a fi o gramatică de uz şcolar, cartea este concepută ca versiune
redusă a GALR, deschisă uzului didactic. Sintetică şi însoŃită de un Caiet de
exerciŃii, lucrarea urmăreşte, în mare, linia propusă de Gramatica academică
anterioară. Există, totuşi, importante diferenŃe faŃă de aceasta; se renunŃă, astfel, la
funcŃia de atribut din gramatica tradiŃională, se pune accentul pe structura grupului
sintactic, diferenŃiind adjunctul de complement, se distinge propoziŃia finită de cea
non-finită etc.
Gramaticile academice româneşti şi tipurile de abordare.
Evaluare:
DefiniŃi sintaxa şi precizaŃi modul de evoluŃie a conceptului.

În ce secol apar primele gramatici româneşti şi care sunt autorii?
Care sunt lucrările academice dedicate domeniului gramatical ?
Unitateaprincipalele
PrecizaŃi de învăŃareteorii
II gramaticale dezvoltate în cercetarea gramaticală
a limbii române.
9
UNITATEA DE ÎNVĂłARE II.
UnităŃile sintaxei
Obiective:
- cunoaşterea şi identificarea tipurilor de enunŃuri
- operarea cu noŃiunile specifice sintaxei româneşti.
Timp alocat: 4 ore
Examinând o limbă dată, gramaticienii încearcă să determine modul în care se

formează enunŃurile, cum sunt organizate acestea, care sunt unităŃile sintactice care le
structurează. Setul unităŃilor inventariate diferă de la cercetător la cercetător, de la un tip
de gramatică la altul.
În tradiŃia gramaticii româneşti, analitismul formal diferenŃiază două, trei sau
patru tipuri de unităŃi sintactice: 1. propoziŃia şi fraza, 2. partea de propoziŃie, propoziŃia
şi fraza, 3. partea de propoziŃie, sintagma, propoziŃia sau fraza. Toate acestea se
subordonează textului.
Fixând un reper funcŃional şi privind studiul limbii ca parte integrantă a ştiinŃelor
comunicării, GALR (2005) consideră enunŃul drept „unitatea lingvistică”, „unitatea de
bază a comunicării” (p.13). Acesta se poate realiza sintactic prin cuvânt (Foc!), grup
sintactic (Toamnă târzie..., Vino acum!), propoziŃie (Pisica zgârie la uşă.) sau frază.
GBLR, în linia gramaticilor generative, reŃine ca unităŃi ale sintaxei: a. cuvântul,
b. grupul sintactic, c. propoziŃia.
II.1. În gramatica de tip tradiŃional, partea de propoziŃie este acea componentă a

propoziŃiei / cea mai mică unitate sintactică purtătoare de funcŃie sintactică. Aceasta se
realizează printr-o parte de vorbire sau printr-o parte de vorbire însoŃită de un instrument
gramatical.
Adesea, în variaŃie liberă cu funcŃie sintactică este utilizat şi termenul, mai

nou, poziŃie sintactică. Mai bine delimitate terminologic apar utilizate şi explicate
conceptele în GBLR. În timp ce poziŃia sintactică este „aşezare ierarhică a constituenŃilor
în raport cu centrul de grup” , „într-o poziŃie sintactică putând fi atribuite diverse funcŃii
sintactice” (p. 665), funcŃia sintactică desemnează „relaŃia sintactică şi sintactico-
semantică specifică faŃă de un centru de grup” (p. 34/ 662), care capătă valori diferite în
plan paradigmatic (clasă de substituŃie – v. infra realizările diferitelor funcŃii sintactice) şi
în plan sintagmatic (presupune un regent specific şi o restricŃie).
Tipologia părŃilor de propoziŃie:
1. după rolul jucat în interiorul unei propoziŃii:
a. principale, când au rolul de subiectul şi predicatul, numele predicativ;
b. secundare, cu funcŃia de atributul, complementele (obligatorii: El parcurge 10 km.
sau facultative: Vin la voi negreşit).
2. rolul în relaŃia de dependenŃă:
a. regent: Creionul meu
10
b. subordonat: creionul meu.
3. după structură (v. CăpăŃînă 2007: 28-32)
a. simple: Adina vine la mine.
b. multiple: Adina şi Alex vin la mina.
c. dezvoltate neanalizabile: Tot Adina vine., Intră cu pălăria pe cap, Să vă aduceŃi
aminte această clasificare. Între 2 şi 4 e închis.
d. dezvoltate analizabile: Fiindu-i foame, a venit acasă., N-are cine mă îngriji când
sunt bolnav. Devenit ministru, a uitat promisiunile., Drumul de la mare la munte
a fost obositor.
Partea de propoziŃie: definire, structură.
II.2. Sintagma (v. Diaconescu 1995) este o unitate sintactică relaŃională (compusă din
două părŃi de propoziŃie) născută în relaŃia de dependenŃă. Implică doi termeni
purtători de funcŃie sintactică, un determinat (regent) şi un determinant (subordonat).
Tipologie:
1. după vecinătatea termenilor:
a. continue: în enunŃul Merg vineri la dentist – merg vineri
b. discontinue: merg ... la dentist.
2. în funcŃie de calitatea de predicat al regentului:
a. primare: Tata vine luni la mine.: tata vine, vine luni, vine la mine
b. derivate: Studenta aceea este din Craiova.: studenta aceea.
3. în funcŃi de calitatea morfologica a regentului:
a. sintagma nominală: studenta aceea, copacul din faŃa casei;
b. sintagma verbală: şi-a revenit, a revenit repede;
c. sintagma adjectivală: previzibil pentru toŃi;
d. sintagmă adverbială: mereu sus, mult prea devreme
e. sintagmă interjecŃională: vai de ei, hai azi.
4. în funcŃie de prezenŃa/absenŃa termenilor:
a. explicite (supra);
b. implicite (în dialog): - Cum vei ajunge acolo? – Cu trenul.
Sintagma: definire, criterii de clasificare.
II.3.PropoziŃia:
II.3.1. În gramatică propoziŃia este un concept larg utilizat şi, în aceeaşi măsură,
dezbătut, având diferite accepŃii. Autoarele DicŃionarului de ştiinŃe ale limbii amintesc că,
în calitate de unitate de bază a sintaxei, îi sunt atribuite peste 200 de definiŃii. AlŃi autori
numără peste 300. Aceste definiŃii sunt inspirate din logica modernă (propoziŃiei îi e
atribuită o valoare de adevăr), logica clasică (care face referire la calitatea propoziŃiei de
comunicare completă constituită din subiect şi predicat), ori sunt rezultatul orientării
structuraliste (care pune accent pe autonomia formală a propoziŃiei). Alte definiŃii
combină elemente din orientările anterioare şi cuplează trăsăturile autonomie formală,
autonomie de comunicare şi condiŃii de adevăr.
11
DefiniŃia şcolară a propoziŃiei este „comunicare cu un singur predicat”. Este
insuficientă însă, existând comunicări (propoziŃii!) în care este prezent doar grupul
subiectului:
Toamnă…, Toamnă târzie…, ori în dialog: Cine vine? – Ionel.
Alte definiŃii ale propoziŃiei:
• GA II 1963: 7, 17 „unitatea de baza a sintaxei este propoziŃia. Cea mai mică
unitate a sintaxei care poate apărea de sine stătătoare şi care comunică prin
cuvinte cu indici de predicaŃie, o judecată logică sau o idee cu caracter afectiv şi
voliŃional”
• „cea mai mică unitate sintactică ce presupune întotdeauna un singur predicat”
(Şerban, Vasile, Sintaxa limbii române, Bucureşti, 1970)
• Un grup de cuvinte organizate în jurul unui predicat (Sorin Stati, Elemente de
analiză sintactică, 1972, 19; Coteanu, Ion, Gramatica de bază a limbii române,
1982, 14)
• Unitatea sintactică de bază care în principiu este alcătuită dintr-o îmbinare de
cuvinte prin care se transmite o judecată sau voinŃa vorbitorului ori se cer
informaŃii (Dimitriu, Corneliu, Gramatica limbii române explicată. Sintaxa, Iaşi,
1982, 13)
• Ca unitate sintactică superioară sintagmei şi inferioară frazei, propoziŃia se
defineşte, în primul rând prin predicaŃie. Prin acest act se validează calitatea de
propoziŃie, se conferă „unei secvenŃe de semne puterea comunicativă”
(Diaconescu Ion, Sintaxa limbii române. I. UnităŃile sintaxei, 1992, 100)
În plan logic, predicaŃia reprezintă procedeul de atribuire a unor calităŃi obiectelor
ori de stabilire a unei relaŃii între obiecte sau indivizi. În procesul enunŃării, acest
procedeu este asociat cu mărcile sintactice ale predicaŃiei. PredicaŃia, în acest context,
este codificată de morfemele de mod şi timp (număr şi persoană), specifice suportului
verbal sau, în lipsa acestuia, de intonaŃia specifică. În alte alte cuvinte, existenŃa
propoziŃie este condiŃionată de prezenŃa unui verb la mod personal (verb-predicat), ori de
prezenŃa unei intonaŃii predicative (Foc! La stânga!). Există situaŃii când suportul verbal
lipseşte, el putând fi recuperat contextual:
Maria vine şi Dan nu. Ştiu că va ajunge, dar nu ştiu când sau unde.
La nivel sintactic, aşadar, existenŃa propoziŃiei depinde de existenŃa predicatului.
În tradiŃia gramaticală românească, poziŃia predicatului este ocupată şi de modalizatori
(adverbe şi locuŃiuni adverbiale predicative: posibil, probabil, poate, fireşte, cu siguranŃă,
negreşit) în cazul în care aceştia sunt urmaŃi de conjuncŃiile că sau să. Un caz special este
cel al predicatului exprimat prin interjecŃii (prezentative - iată, uite -, imperative – hai -
ori onomatopeice). De asemenea, poziŃia predicatului mai este ocupată în unele cazuri de
verbe la infinitiv ori supin: a nu se fuma! De refăcut tema!
DefiniŃi propoziŃia.
II.3.2. Criterii de clasificare

Gramaticile clasifică propoziŃiile în categorii şi subcategorii, în funcŃie de
anumite criterii: scopul comunicării, afectivitate, conŃinutul exprimat, aspect/formă,
structură, înŃeles.
1. după scopul comunicării, propoziŃiile sunt enunŃiative şi interogative. În
comunicare solicităm sau transmitem informaŃii despre lume sau noi înşine. Transmitem
12
informaŃii legate de o stare/acŃiune din lumea reală cu ajutorul propoziŃiilor asertive. Cu
ajutorul interogativelor, solicităm informaŃii legate de situaŃii care ne interesează.
Vin mâine. Ne afectează pe toŃi încălzirea globală.
Când vii? Care este strategia ta?
Interogativele se deosebesc de enunŃiative prin intonaŃie, prezenŃa cuvintelor
interogative, topică. În cadrul categoriei interogativelor se deosebesc mai multe tipuri. În
funcŃie de autonomia sintactică, interogativele sunt directe, independente faŃă de un
regent oarecare: când vii? şi interogative indirecte, subordonate ale unui regent cu sens de
informare: mă întreabă când vin, dacă vin, ce să fac. Nimeni nu ştie ce face.
După partea de propoziŃie la care se referă întrebarea, interogativele pot fi totale
(atunci când întrebarea se referă la predicat şi se poate răspunde cu da sau nu) şi parŃiale
(în celelalte cazuri, când întrebarea se referă la alŃi constituenŃi ai propoziŃiei)
Revii? / Cine Ńi-a dat cartea?
În funcŃie de răspunsul aşteptat, interogativele sunt propriu-zise, atunci când se
solicită o informaŃie şi retorice, atunci când nu se urmăreşte un răspuns.
2. după afectivitate: în funcŃie de acest criteriu, interogativele pot fi afective sau
exclamative şi neafective sau neexclamative. Cele afective exprimă starea de spirit a
vorbitorului, atitudinea de admiraŃie, plăcere, surprindere, indignare, regret: Ce bine îmi
pare! E foarte drăguŃ! Eşti foarte deştept! , iar în cazul interogativelor: Ai venit chiar
tu?! (nu se aşteaptă un răspuns, ci exprimă uimirea, indignarea, ironia). Cele
neexclamative nu conŃin elemente care lasă să se vadă starea de spirit a vorbitorului: Mai
rămân cinci minute.
3. potrivit conŃinutului exprimat, propoziŃiile pot fi :
• Reale exprimă o acŃiune ori o stare considerată reală şi se construieşte cu
modul indicativ: Rămânem aici o oră. A fost o seară frumoasă. Stăm
mult?
• Optative: exprimă o dorinŃă şi se construiesc cu optativul: Aş mânca o
portocală./ Ai mânca o portocală? (sau cu conjunctivul (în urări: să
trăiŃi bine!)
• PotenŃiale: exprimă posibilitatea unei acŃiuni sau stări şi se construiesc cu
modul condiŃional-optativ: N-aş crede asta./ Tu ai crede asta? sau cu
imperfectul indicativ: Preferam o carte. / Prefereai o carte? În
subordonatele cu conjunctivul, propoziŃiile au tot o valoare potenŃială. Tu
vrei să mergem./ Unde să mergem?
• Dubitative exprimă o îndoială, o nesiguranŃă şi se construiesc cu
prezumtivul (Va fi ştiind el ceva. / Va fi ştiind el ceva? sau conjunctivul
cu valoare dubitativă (Să fi fost curat?/ Să fi citit Dan ceva?), foarte rar
cu viitorul (Aşa o fi... / Aşa o fi?)
• Imperative sunt doar cele enunŃiative şi se construiesc cu 1. modul
imperativ: Treci aici! / Mănâncă tot!; 2. alte moduri echivalente: Să vii
imediat! (conj. cu val de imperativ); Îmi vei da ce vreau (ind. viitor); A
nu se fuma în spaŃii publice! De reŃinut! (infinitiv prezent sau supin).
4. potrivit aspectului (unii autori numesc acest criteriu formă sau calitate -
v. N. Felecan, Sintaxa limbii române. Formă. Sistem. ConstrucŃie, 2002,
11), propoziŃiile sunt pozitive (au verbul-predicat la forma afirmativă) şi
negative (au predicatul la formă negativă).
13
Atunci când adverbul de negaŃie apare pe lângă alŃi constituenŃi ai propoziŃiei,
propoziŃia este afirmativă: Nu eu sunt vinovat. Nu azi trebuia să vii.
Adverbele negative (nici, deloc, defel), pronumele şi adjectivele negative, precum

şi adverbele negative formate cu nici- (niciunde, nicicând, nicicum, nicăieri) apar în
propoziŃiile negative, împreună cu adverbul nu care precedă predicatul. Adverbul decât
apare însoŃit obligatoriu de adverbul nu: N-a venit decât el.
5. Potrivit criteriului referitor la cuprinderea sau necuprinderea în structuri mai

ample propoziŃiile sunt independente sau legate sintactic. PropoziŃiile legate sintactic sunt
subcategorizate, potrivit relaŃiei dintre propoziŃii ca regente şi subordonate.
6. După înŃeles, există două tipuri de propoziŃii, principale şi secundare.
8. După structură, propoziŃiile pot fi:
- neanalizabile: propoziŃiile neanalizabile sunt mai puŃine în limbă (ca număr şi
ca frecvenŃă). Un tip de propoziŃii neanalizabile este cel constituit din adverbele de
afirmaŃie şi negaŃie da şi nu, combinate şi ca ba da, ba nu. Alte tipuri de propoziŃii
neanalizabile sunt cele alcătuite din interjecŃii, în situaŃia în care aceste nu sunt integrate
în propoziŃii (Hei!, nu mă vezi?; Mă doare, ah!, mâna). Vocativele pot constitui singure o
propoziŃie: Copilule! Adina!
- analizabile: propoziŃiile în care relaŃiile sintactice sunt explicite, iar funcŃiile
sintactice ale cuvintelor pot fi uşor identificate.
• În cadrul categoriei analizabile, gramatica tradiŃională, potrivit felului

părŃilor de propoziŃie constituente (principale şi secundare), deosebeşte propoziŃiile
simple de propoziŃiile dezvoltate. PropoziŃiile simple sunt cele alcătuite din subiect şi
predicat: Nu ninge., Toamnă., Vine autobuzul? PropoziŃiile dezvoltate sunt constituite şi
din părŃi secundare de propoziŃie (în grupul nominal sau verbal sunt prezenŃi adjuncŃii).
• După numărul părŃilor principale de propoziŃie exprimate, propoziŃiile
pot fi:
- Bimembre, atunci când ambele părŃi principale ale propoziŃiei sunt exprimate:
Tata mă ajută.
- Monomembre, atunci când apare doar o parte principală de propoziŃie, subiect
sau predicat, exprimată, fără ca cealaltă parte să fie inclusă sau subînŃeleasă: ninge la
munte, primăvară timpurie
• Altă clasificare a propoziŃiilor potrivit criteriului structură face diferenŃa între
propoziŃiile verbale şi nominale. În general, în gramatica tradiŃională, după model
clasic, sunt considerate verbale propoziŃiile cu un predicat în structura căruia intră
un verb (predicativ sau copulativ), iar nominale atunci când exprimă „fără
intervenŃia niciunui verb, atribuirea unei calităŃi (Vorba lungă sărăcia omului; El
savant?) sau existenŃa (În casă, nimeni.; Peste tot tăcere.)” (Mioara Avram,
Gramatica pentru toŃi, 317.)
• Potrivit prezenŃei tuturor componentelor unei construcŃii explicite, propoziŃiile
analizabile pot fi:
a. complete – conŃin toate părŃile de propoziŃie necesare unei organizări interne a
comunicării: Azi ajung la 4.
14
b. incomplete (brahilogice) - reduse la părŃi de propoziŃie esenŃiale pentru
receptarea mesajului. Acestea sunt de două tipuri:
- fragmentare: când se reconstituie uşor din context: Răspunde cineva la telefon?
– Mama.
- eliptice : mai greu de reconstituit, adesea prin aproximatre: Noi atunci – după el
(Ibidem)
Criterii de clasificare a propoziŃiei.
Fraza
II.4. Fraza este unitatea sintactică alcătuită din două sau mai multe propoziŃii. DicŃionarul
de ştiinŃe ale limbii (2001) specifică, pentru frază, calitatea de enunŃ alcătuit din mai
multe propoziŃii.
Tipologie:
1. după structură:
a. fraze simple, alcătuite din două propoziŃii principale sau dintr-o propoziŃie
principală şi una subordonată.
b. complexe: formate din mai mult de două proppoziŃii.
2. după tipul relaŃiilor existente între propoziŃii (v. infra RelaŃiile sintactice):
a. fraze formate prin coordonare;
b. fraze formate prin subordonare;
c. fraze formate prin coordonare şi subordonare;
d. fraze incidente.
EnunŃul
2.5. EnunŃul este unitatea lingvistică a comunicării. Acesta se structurează în jurul
unui predicat al enunŃării şi include noŃiunile utilizate de gramatica tradiŃională
propoziŃie şi frază (v. şi GBLR: 660).
Tipologie (potrivit GALR, II):
A. după scopul comunicării:
asertive: E posibil să plouă.
a. în funcŃie de tipul de modalizare, enunŃurile asertive pot exprima:
1. certitudine (indicativ: Vine la 5);
2. probabilitatea (prezumtivul: O veni la 5. O fi venind la 5);
3. supoziŃia (conjunctivul: Să fie 6);
4. neîncrederea (condiŃionalul: S-ar părea că a câştigat); pe lângă modurile verbale,
există şi alŃi marcatori modali, ca verbele modale (a trebui, a putea, a vrea) ori adverbele
modale (cert, sigur, probabil, negreşit).
b. în funcŃie de implicarea sau non-implicarea autorului:

1. Obiective/non-afective: Acum voi pleca.
2. afective: Acum voi pleca!
I. Interogative:
a.directe şi indirecte (Când crezi că vine? / Mă întreabă când cred ca vine. );
15
b. totale, cele la care se aşteaptă un răspuns de tipul da sau nu, parŃiale: Cine crezi că
vine? – Doru sau alternative Vine Doru sau Mircea?);
c. modalizate: a. cu ajutorul adverbelor specifice care indică incertitudinea: oare, nu
cumva (Oare mă cunoaşte?, Nu cumva se ascunde?) b. Cu ajutorul verbelor de
modalitate: Vrei să mănânci? PoŃi să vii mâine?). c. Cu ajutorul modurilor verbale:
prezumtivul Să fi mâncat prăjitura? CondiŃionalul : Ai mânca o prăjitură?;
d. afirmative sau negative: Cine vine? / Cine nu vine? (prezenŃa negaŃiei determină
modificarea răspunsului).
III. imperative:
a. directe: Vino! Trebuie să mergem să mâncăm!;
b. indirecte, care se deosebesc prin intonaŃie de asertive sau interogative.: E bine să
vii cu mine. Vrei să pleci de aici?
IV. exclamative, care exprimă fie admiraŃie, mulŃumire, fie nemulŃumires au reproş:
Ce bine că nu trebuie să mergem la bibliotecă!
B. după structură:
1. realizate printr-o propoziŃie sau simple: Vino. Plec mâine. Cine spune ceva? Ce frumos
scrii!
2. realizate printr-o frază sau complexe: Spune ce gândeşti!
Tipologia enunŃului.
EnunŃ vs. frază: asemănări şi deosebiri.
Grupul sintactic
În analiza structurală a enunŃului, GALR II foloseşte frecvent o altă noŃiune

gramaticală, grup sintactic. În organizarea ierarhică a enunŃului, grupul sintactic
reprezintă o structură de bază, este o componentă a enunŃului, o îmbinare de cuvinte
organizată în jurul unui centru sintactic (cuvânt). Grupul sintactic este de mai multe
tipuri, clasificare determinată de clasa gramaticală a centrului de grup:
1. Grupul verbal reprezintă partea componentă a enunŃului organizată în jurul unui
centru verbal şi alcătuită din verbul-centru şi constituenŃii (actanŃii sau/şi
adjuncŃii acestuia) legaŃi sintactic de verb. ValenŃa verbului arată numărul
actanŃilor cu care acesta funcŃionează: El devine ministru/ce îşi doreşte.;
Începând meciul la trei, şi-a luat liber. Pe lângă actanŃi, din grupul verbal pot face
parte şi componente facultative: Îmi trimite scrisoarea vineri. Două poziŃii
sintactice există în grupul nominal: complementele (subiectul, complementul
direct, indirect, complementul prepoziŃional, numele predicativ, complementul
predicativ al obiectului, complement secundar, complementul posesiv,
complementul de agent şi predicativul suplimentar) şi adjuncŃii (diferite tipuri de
circumstanŃiale).
2. Grupul nominal reprezintă partea componentă a enunŃului organizată în jurul
unui centru nominal şi alcătuită din numele-centru şi elementele dependente:
16
această maşină, maşina dorită de tine etc. ConstituenŃii ocupă următoarele poziŃii
sintactice: determinant (acest elev, un elev), cuantificator (douăzeci de pisici),
modificatorul (oameni importanŃi), posesorul (pisica ei), complementul
(nerăbdarea copilei).
3. Grupul adverbial este partea componentă a enunŃului organizată în jurul unui
centru adverbial şi alcătuită din adverbul-centru şi elementele dependente:
departe de casă, cât mai sus.
4. Grupul adjectival este o structură sintactică, parte componentă a enunŃului
organizată în jurul unui centru adjectival şi alcătuită din adjectivul-centru şi
elementele dependente: bun la matematică, cuprinsă de flăcări etc.
FuncŃia sintactică specifică grupurilor adverbial şi adjectival este complementul
comparativ: El e mai bun decât tine. / Merge mai reprede decât tine. Alte funcŃii
sintactice întâlnite sunt: complementul indirect (favorabil studenŃilor),
complementul prepoziŃional (departe de mine), circumstanŃial de relaŃie (bun la
matematică).
5. Grupul interjecŃional reprezintă partea componentă a enunŃului organizată în
jurul unui centru interjecŃional, alcătuită din interjecŃia-centru şi elementele
dependente: hai acasă, hop şi eu, uite ce faci!. FuncŃiile sintactice sunt
asemănătoare celor din grupul verbal.
6. Grupul prepoziŃional este partea componentă a enunŃului organizată în jurul unei
prepoziŃii cu rol de centru de grup şi alcătuită din prepoziŃia-centru şi elementele
dependente. PrepoziŃia impune elementului succedent restricŃii cazuale: contra
unei sume, în faŃa mesei, contrar obiceiului etc.
Grupul sintactic: definire şi clasificare.
Evaluare
1. UnităŃile sintaxei. Privire generală;

2. Partea de propoziŃie (definire, criterii de clasificare, tipuri);
3. PropoziŃia (definire, criterii de clasificare, tipuri);
4. Fraza (definire, criterii de clasificare, tipuri);
5. Grupul sintactic (definire, criterii de clasificare, tipuri);
6. Tipologia enunŃului.
17
UNITATEA DE ÎNVĂłARE III.
RelaŃiile sintactice
Obiective:
- cunoşterea şi operarea corectă cu noŃiunile de relaŃii sintactice;
- cunoaşterea principalelor contribuŃii ştiinŃifice în cercetarea limbii române la
nivel sintactic;
Timp alocat: 4 ore
III.1. În studiul sintactic al limbii se Ńine seama de ordinea cuvintelor în enunŃ şi de

raportul (relaŃia) dintre acestea. Mai jos, în primul exemplu, se poate observa
importanŃa ordinii, a locului unui element în structura unui enunŃ, a modului în care
poziŃionarea unui element influenŃează relaŃia sintactică.
(1)Doar (numai) Maria poate să ne spună ce să facem acum.

Maria doar poate să ne spună ce să facem acum.
Maria poate doar să ne spună ce să facem acum.
Maria poate să ne spună doar ce să facem acum.
Maria poate să ne spună ce să facem doar acum.
Exemplul următor arată cum ordinea nu modifică raportul dintre cuvinte:

Eu mă duc la şcoală marŃi.
Eu marŃi mă duc la şcoală.
Eu mă duc marŃi la şcoală.
MarŃi mă duc eu la şcoală.
La şcoală, eu mă duc marŃi.
La şcoală, marŃi mă duc eu.
Cuvintele nu sunt înşirate în enunŃ aleatoriu, ci între ele există marcate anumite
relaŃii din care transpare structura enunŃului. Atunci când nu mai există marcatori
(acordul, prepoziŃii, caz, conjunŃii, aderenŃă) pentru o relaŃie, ordinea cuvintelor
indică relaŃia sintactică. Aşadar, ordinea cuvintelor poate influenŃa (v. 1) sau nu (v. 2)
relaŃia sintactică şi, de aici, semnificaŃia unui enunŃ. Dar, cu toate că relaŃiile dintre
cuvinte nu se modifică în (2), ordinea are rol emfatic, marchează importanŃa unui
cuvânt în comunicare.
III.1. Tipuri de relaŃii sintactice

În gramatica tradiŃională sunt recunoscute doar două tipuri de relaŃii sintactice:
coordonarea şi subordonarea. Treptat, apoziŃia iese din sfera relaŃiilor de
subordonare şi, potrivit caracteristicilor semantice, sintactice şi pragmatice, va fi
tratată de gramaticile moderne ca relaŃie sintatică distinctă.
În GALR II, relaŃiile sintactice sunt de trei tipuri:
18
2. de dependenŃă,
3. de nondependenŃă sau de coordonare,
4. de echivalenŃă sau apozitivă.
RelaŃia sintactică impune o poziŃionare sintactică a termenilor implicaŃi. Orice
cuvânt cu valoare sintactică poate intra în oricare din aceste tipuri de relaŃii.
Ileana, fiica mea, şi Ami sunt prietene.
Ileana ocupă poziŃia sintactică de complement (funcŃia de subiect), în cadrul relaŃiei de
dependenŃă, termen coordonat (prim) copulativ în cadrul relaŃiei de coordonare, bază în
cadrul relaŃiei apozitive.
Tipurile de relaŃii sintactice.
RelaŃia de dependenŃă:
1. Implică existenŃa a doi termeni: unul neomisibil numit regent, celălalt
dependent (subordonat) care, de regulă, este omisibil: Văd bine., Floare
roşie. /Locuieşte cu bunicii.
2. Tipuri:
a) DependenŃa bilaterală sau interdependenŃa reprezintă acea relaŃie dintre doi
termeni care se presupun reciproc. Acest tip de relaŃie apare între subiectul şi
predicatul unei propoziŃii şi formează nucleul unui enunŃ structurat. Fiecare
termen îi impune celuilalt anumite restricŃii: subiectul impune predicatului
numărul şi persoana, iar predicatul impune subiectului cazul nominativ.
E primăvară. Fluturii zboară. Ei aduc flori.
b) DependenŃa unilaterală reprezintă relaŃie dintre doi termeni: un regent şi un
adjunct/dependent/subordonat. Se manifestă în structuri cu doi termeni: vine
repede, clasă liniştită, dar se identifică şi în structurile ternare în care este
implicat numele predicat, complementul predicativ al obiectului, predictivul
suplimentar, complementul secundar:
Casa este mare. El se numeşte Ion.
I se spune Ion. Este numit director.
El o crede supărată.
Îl învaŃă poezia.
La nivelul frazei, dependenŃa unilaterală se stabileşte între un cuvânt sau grup
sintactic din propoziŃia regentă şi propoziŃia subordonată.
Trăsăturile relaŃiei de dependenŃă.
RelaŃia de nondependenŃă sau de coordonare:

Se stabileşte între două sau mai multe unităŃi sintactice. UnităŃile
sintactice aflate în relaŃie de coordonare sunt unităŃi de acelaşi tip (El vine azi şi
pleacă mâine –propoziŃii principale) sau diferite (El spune puŃine lucruri şi ce
crede/cum crede – unităŃi sintactice diferite: grup sintactic şi propoziŃie, cu
funcŃii diferite).
RelaŃia de coordonare se realizează prin:

1. juxtapunere (parataxă): El vine azi, pleacă mâine.
19
2. joncŃiune exprimată prin clase de conectori care, morfologic, sunt
conjuncŃii şi locuŃiuni conjuncŃionale coordonatoare.
Conectori coordonatori:
1. copulativi: conjuncŃii şi nici (nici...nici), locuŃiuni conjuncŃionale: (atât) cât şi,
cum şi, precum şi;
2. disjunctivi: conjuncŃii: sau, ori, fie;
3. adversativi: conjuncŃii: dar, însă, ci, or; loc. conj.: numai cât, numai că, doar că;
4. conclusivi: conjuncŃii: aşadar, deci, carevasăzică/vasăzică; loc. conj: ca urmare,
ca atare, în concluzie, în consecinŃă, prin urmare, aşa că, de aceea.
RecunoaşteŃi tipul de relaŃii sintactice din următoarele exemple:
Nici rezultatele, nici dezvoltarea nu vor fi afectate.

Căutăm jocuri şi jucării sofisticate, precum şi produse pentru copii.
Eşti pe tocuri sau eşti misogin?
Până şi cei mai încăpăŃânaŃi moldoveni proromâni s-au îngreŃoşat
urmărind posturile româneşti de televiziune în noaptea de revelion, numai
că n-au curaj să murmure de frica pierderii unui grant cu care încă mai vor
să se lase umiliŃi şi înavuŃiŃi şi-n 2008.
One tv nu-şi respectă oamenii, ca atare ei pleacă.
RelaŃia de echivalenŃă sau apozitivă se stabileşte între doi termeni, oricare

dintre ei omisibili: Azi, 11 martie, e ziua mea. Unul este numit bază, celălalt apoziŃie.
Numărul termenilor implicaŃi în relaŃie poate fi nelimitat, teoretic vorbind.
Constantinopolul, Capitala BizanŃului, cel mai frumos oraş, ... a căzut sub dominaŃie
otomană. De asemenea, termenii implicaŃi în relaŃia apozitivă pot fi, din punct de vedere
structural, diferiŃi.
Sora mea, Ileana, vine mâine. (cuvânt)
În Craiova, oraşul în care s-a născut, n-a ajuns apoi niciodată.(grup nominal)
S-a terminat totul precum a început, ceea ce nu-şi va putea explica niciodată.
(propoziŃie-finită)
Evaluare
1. Tipuri de relaŃii sintactice;

2. RelaŃia de coordonare (definire, tipuri);
3. Moduri de realizarea a relaŃiei de coordonare;
4. RelaŃia de dependenŃă (tipuri, modalităŃi de realizare);
5. ApoziŃionarea.
20
UNITATEA DE ÎNVĂłARE IV.
FuncŃiile sintactice*
Obiective:
- cunoaşterea şi identificarea predicatului;
nivel sintactic;
Timp alocat: 6 ore
Predicatul
Termenul predicat are mai multe accepŃii, în funcŃie de disciplina care utilizează
noŃiunea. Gramatica limbii române, vol. al II-lea, EnunŃul (2005/2008) aminteşte
următoarele tipuri de predicat:
a) predicatul semantic: componentul propoziŃiei care fie alătură unei entităŃi o
proprietate, fie stabileşte o relaŃie determinată între două sau trei entităŃi (GALR
II, 238). El este comentator / este ignorant. DimineaŃa alerg până la serviciu. Este
vecin cu X. El îl ajută pe G.
b) predicatul sintactic: este centrul unui grup sintactic (supra) aşezat într-o poziŃie
semantic predicativă. Acesta este centrul unui grup verbal (verbul), dar şi centrul
unui grup aflat în poziŃie de nume predicativ, predicativ suplimentar sau apoziŃie.
Aceste îşi atrag semantic argumente (sintactic - actanŃi) cărora le impun restricŃii
formale şi sintactice: X este invidios pe Y, X este aproape de Y.
c) predicatul enunŃării, care se realizează ca predicat semantico-sintactic şi
prezintă, în acelaşi timp, trăsătura predicativităŃii (trăsătură proprie enunŃării).
Predicatul enunŃării asigură autonomia enunŃiativă şi se obŃine prin adăugarea la
predictul semantico-sintactic a morfemelor predicativităŃii (MP). Acestea sunt
mărcile deictice ale unui mod personal (mod, timp, persoană, număr) care
însoŃesc realizarea gramaticală (forte) a predicativităŃii.
GBLR reŃine două tipuri de predicat dintre cele prezentate de GALR II: predicatul
semantico-sintactic şi predicatul enunŃării, cel din urmă fiind cel care corespunde
termenului predicat utilizat de gramatica tradiŃională şi analizat din punctul de vedere al
structurii şi tipologiei.
Verbul este partea de vorbire care, prin ataşarea MP, realizează predicatul
enunŃării în următoarele moduri (potrivit schemelor propuse de GALR II):
1. MP se pot ataşa direct verbului, iar construcŃia predicativă este redată
printr-un predicat simplu al enunŃării: Eu ajung mai târziu.
*
În prezentarea funcŃiilor sintactice, Ńinând seama de finalitatea pregătirii presupusă de ciclul de
licenŃă, am adoptat terminologia GALR.
21
Un predicat simplu poate atrage mai multe elemente, ca atare schema expansiunii
unui predicat canonic simplu poate conŃine:
(negaŃie) (clitic reflexiv/personal ¤ semiadverb) + verb + MP
Nu se mai duce nimeni la film.
Nu o mai ia la fugă.
Predicatul simplu se mai exprimă prin
a. InterjecŃie (predicat interjecŃional): hai la masă, na-Ńi cartea, iată o carte
etc.
b. Verb la mod nepersonal: infinitivul (A se fuma pe sală!)/ supinul (De
adus temele azi.)
c. Adverb (predicat adverbial): Probabil că vin peste două zile. Sigur că mănânc!
2. MP se pot ataşa unui component exterior verbului, unui operator (operator de

predicativitate) verbal care poate avea valoare aspectuală, modală, pasivă. ConstrucŃia
sintactică rezultată a fost numită predicat complex al enunŃării (v. exemplele GALR II: X
se apucă de îvăŃat lecŃia. Ion poate învăŃa lecŃia. El urmează să înveŃe lecŃia. LecŃia este
de învăŃat. DorinŃa lui X este de a învăŃa lecŃia).
Schema de expansiune a predicatului complex conŃine:
(negaŃie) (clitic) (semiadverb) (operator modal3 (operator aspectual2
(operator copulativ/pasiv1 (suport semnatic)))
(Nu mai) Poate să înceapă să fie bun.
Tipuri de predicat complex:

A. după natura operatorului:
a) Mircea este bun. / Mircea devine medic / rămâne prost / se dă prost.
(operator copulativ) sau Mircea este pedepsit / rămâne pedepsit.
(operator pasiv)
b) Mircea începe / urmează / ajunge să fie pedepsit. (aspectual+ pasiv)
c) Mircea trebuie să înceapă să fie pedepsit. (modal+aspectual + pasiv)
d) Mircea trebuie să fie bun. (modal + copulativ)
e) Trebuie să poŃi face asta. (modal+modal)
f) Încep a mă da la scris şi la făcut cădelniŃa.
g) Mircea ajunge să fie înŃelept (ajunge – valoare aspectuală şi copulativă)
h) Mircea pare să fi ajuns să fie bun. (modal + aspectual+ copulativ)
B. după natura morfologică a suportului semantic:

a) predicate complexe nonverbale: cu suport semantic exprimat prin
substantive sau alte tipuri de nume, adverbe, interjecŃii:
E vai de el.
Este albastru.
Se numeşte Matei.
c) predicate complexe verbale: cu suportul semantic exprimat prin verb la un
mod nepersonal: infinitiv, supin, conjunctiv:
Trebuie să ajungă.
Pote că vine.
Stă să plouă.
22
3. MP nu se leagă de predicatul semantico-sintactic, ci se ataşează la alt
component al enunŃului: Înainte de a pleca la film, a trecut pe la ei.
Predicatul neexprimat:
În unele situaŃii, predicatul nu este exprimat, iar propoziŃiile care funcŃionează
fără predicat sunt numite propoziŃii eliptice. Predicatului poate fi recuperat din context.
Recuperarea este integrală în cazul anaforei, în timp ce intenŃia de păstrare a vagului
asupra procesului conduce la o recuperare parŃială (v. ultimul exemplu).
Eu am nevoie de tine şi tu de mine.

Eu vin, tu nu.
Eu muncesc, tu...
Elementele predicative absente se recuperează şi deictic în exemplele de tipul:

Jos! Apă! Ce casă! Ce idee! Ploaie!
Predicatul: tipuri şi subtipuri.
FuncŃii sintactice specifice GV
În gramaticile actuale, orice cuvânt este reprezentat ca o matrice (un tipar /

datum), care concentrează informaŃie fonologică, morfologică, sintactică, semantică şi
chiar pragmatică. Pentru ca noi să fim în stare să vorbim şi să înŃelegem, trebuie să
înmagazinăm în mintea noastră nu doar cuvintele limbii noastre, ci şi structuri (grupuri,
propoziŃii) şi mai apoi structuri de structuri posibile în limba noastră.
În reprezentarea sintactico-semantică a unui enunŃ, verbul este imaginat ca un
nucleu in jurul căruia se ordonează alte elemente. Verbul, ca centru al structurii, impune
un tipar, o schemă care trebuie completată cu elemente ce conŃin informaŃie semantică şi
gramaticală, atât de necesară în procesul enunŃării. Astfel, un verb ca a dormi reclamă
prezenŃa unui substantiv sau pronume (CăŃelul doarme. / El doarme.). Asemănător,
verbul a bate cere prezenŃa a două elemente, un Agent şi un Destinatar/Temă: El bate
covorul. A da impune trei prezenŃe : El dă o carte copilului. Termenii care „se aşază” pe
spaŃiile impuse de verb poartă numele de actanŃi sau argumente.
Numele predicativ
DefiniŃie:
Este un component neomisibil al grupului verbal care are ca centru un verb copulativ.
FuncŃia sintactică de nume predicativ este cerută de un verb copulativ şi reprezintă, în
plan paradigmatic, o clasă de substituŃie (echivalenŃe funcŃionale) care are ca termeni
prototipici adjectivul şi nominalul în nominativ. RelaŃia sintactică specifică este ternară,
adică se relizează între trei unităŃi: verbul copulativ, nominalul-subiect, numele
predicativ.
Exemple prototipice (canonice):

El este Matei/frumos.
23
Grupe de verbe care cer poziŃia nume predicativ.
1. a fi:
El este Matei / mare / de la munte, din Bucureşti /ce îşi doreşte.
2. a deveni, a ieşi, a ajunge, a se face,
Orice vis devine realitate. Cine iese câştigător? Hagi ajunge antrenorul Stelei. El se face
ce a visat.
3. a rămâne:
El rămâne acelaşi.
4. a părea, a face (pe), a se da (mare), a trece (drept/de), a se erija (în)
El pare interesant. De cele mai multe ori face pe prostul. El se dă drept altcineva / ce nu
este. Matei trece drept/de învăŃat. Moscova se erijează în singurul arbitru.
5. a însemna:
Asta înseamnă mult. A reuşi înseamnă a te strădui.
6. a se chema, a se numi
El se cheamă/se numeşte Popescu.
7. a-i veni, a se Ńine, a se prinde
Îi vine cumnat. Se Ńin rude. Se prind prieteni.
Clasa de substituŃie a numelui predicativ:

I. Nivel propoziŃional:
1. adjective: Cei din mulŃime sunt nemulŃumiŃi.
2. substantive în nominativ de diferite tipuri: proprii, comune
nearticulate sau articulate hotărât sau nehotărât: El este Matei./
Balena este mamifer./ Andrei ajunge cosmonaut./ El este
directorul./ El este un cetăŃean model.
3. pronume: Ce înseamnă asta?/ Cine te crezi?/ Nu ştiu cine eşti./
Cel mai important lucru este acela căruia îi acorzi cea mai
mare atenŃie./ A rămas el însuşi./ Ei sunt mulŃi.
4. numerale: Ei sunt trei.
5. grupuri prepoziŃionale: Ei sunt de-ai noştri./ Casa e de
cărămidă/. Se dă drept tine./ PărinŃii sunt de la munte /din
Banat.
6. grup genitival: Cartea este a profesorului/a mea.
7. adverb: în construcŃii personale (cum, aşa, altfel, astfel, cumva,
oicum, altcumva; cât, atât, oricât: Cum este el? Este aidoma
lor. Au rămas împreună.); în construcŃii impersoanale (E bine
să ..., E curios că..., E important să...)
Probabil că ... (atunci când nu apare operatorul copulativ, adverbul ocupă

poziŃia de predicat simplu al enunŃării)
8. interjecŃii: E vai de noi!
9. grup verbal cu centrul formă verbală nepersonală (participiu –
Mâncarea este arsă/stricată.; infinitiv A pleca înseamnă a
muri un pic.; supin- Calul este de furat./ Temele sunt de
rezolvat)
24
II. Nivel frastic:
1. Subordonată prediativă conjuncŃională, relaŃionată cu regenta prin conjuncŃiile
că, să, dacă sau prin locuŃiunile conjuncŃionale ca şi cum, ca şi când, de parcă:
Cel mai important acum e că nu s-a întâmplat nimic.
2. Subordonată predicativă relativă (interogativă sau neinterogativă):
Întrebarea noastră este cine şi unde apare. / El va deveni ce îşi doreşte.
DefiniŃi numele predicativ şi precizaŃi clasele de verbe care impun poziŃia

sintactică de nume predicativ
PrecizaŃi clasa de substituŃie a numelui predicativ.
Complement predicativ al obiectului (CPO)
DefiniŃie:
Este un component neomisibil al grupul verbal organizat de un verb atributiv.
FuncŃia de complement predicativ al obiectului este detectabilă, aşadar, în cadrul grupul
verbal şi reprezintă o clasă de substituŃie care are ca termen-tip nominalul neprepoziŃional
cu formă de nominativ-acuzativ. RelaŃia sintagmatică este ternară şi angajează
următoarele elemente: verbul atributiv (trivalent), subiectul, un complement (obiect direct
sau indirect) şi un complement predicativ al obiectului.
Grupe de verbe care cer poziŃia complement predicativ al obiectului.

1. A boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a porecli, a(-i) spune/ zice:
L-au botezat Matei. /Îl cheamă Matei. /Îl denumesc complement. /Îşi intitulează
emisiunea aşa./ L-au numit Matei./ L-au poreclit Regele. / Îi spun/zic regele.
2. A alege, a angaja, a desemna, a unge:
L-au ales deputat/ce a dorit. / L-au angajat contabil. / L-au desemnat premier. / L-au uns
mitropolit.
3. A lua:
Obraznic e cine se ia pe sine drept altul.
Clasa de substituŃie
1. Nivel propoziŃional
a. Substantiv propriu : L-au numit / poreclit Fane.
b. Substantiv nearticulat: L-au angajat profesor /baci.
c. Grup prepoziŃional: L-au uns ca mitropolit. / L-au angajat drept inspector. / L-au
luat de prost.
d. Adverb: Cum l-au denumit? /L-au chemat aşa.
e. Pronume: L-au angajat ceva.
2. Nivel frastic
a. subordonate relative introduse prin pronume sau adverbe relative
L-au denumit cum şi-a dorit. L-au ales ce şi-a dorit.
25
DefiniŃi complementul predicativ al obiectului şi precizaŃi clasele de verbe care
impun această poziŃie sintactică.
PrecizaŃi clasa de substituŃie a complementului predicativ al obiectului.
Predicativul suplimentar
DefiniŃie:
Reprezintă o funcŃie sintactică facultativă (spre deosebire de numele predicativ
sau complementul predicativ al obiectului), realizată în structuri ternare derivate;
predicativul suplimentar dezvoltă relaŃii sintactice de dependenŃă atât cu un verb regent
(sau cu o interjecŃie predicativă), cât şi cu un nominal.
Eterogenitatea structurală a construcŃiilor cu predicativ suplimentar derivă din
reorganizarea sintactică diferită. Structurile iniŃiale pot conŃine elementul avansat ulterior
ca predicativ suplimentar fie în poziŃie predicativă (1), fie în poziŃia de nume predicativ
(2):
(1) El merge şi cântă. ... El merge cântâd.
(2) Îl ştiu pe Victor. Este mecanic. ... Îl ştiu mecanic.
Elemente regente:
1. Verbul regent se poate găsi la diverse diateze, moduri sau timpuri:
Considerată cea mai importantă, fotografia prezentă a schimbat opŃiunea juriului.

Analizând singură rezultatul ecografiei, a ajuns la concluzii dureroase.
GALR II (p. 297) înregistrează clasele de verbe care apar frecvent în structuri cu
predicativ suplimentar:
a. verbe de percepŃie: a auzi, a simŃi, a vedea;
b. verbe ce desemnează procese cognitive: a-şi aminti, a cunoaşe, a
recunoaşte, a şti;
c. verbe ce desemnează procese voliŃionale: a dori, a prefera, a vrea;
d. verbe de direcŃionare: a expedia, a trimite
e. verbe de prezentare: a arăta, a expune, a prezenta;
f. verbe de observare: a observa, a remarca;
g. verbe de apreciere: a analiza, a aprecia, a caracteriza, a cataloga, a
considera, a estima, a interpreta;
h. verbe de acceptare: a accepta, a admite, a primi;
i. verbe cauzative: a face, a lăsa;
j. verbul a avea.
k. verbele copulative cu excepŃia lui a fi.
2. nominalul poate avea diferite funcŃii sintactice: subiect, nume predicativ,
complement direct, complement indirect, complement prepoziŃional, complement
de agent, circumstanŃiale.
În apropiere de casă se află, verde şi răcoroasă, o pădure de pini. (subiect)
L-am simŃit laş şi mi-am păstrat cuvintele. (complement direct)
Îmi aduc aminte de tine fericit. (complement prepoziŃional)
26
Clasa de substituŃie:
I. Nivel propoziŃional
1. substantiv: Se credea Ştefan cel Mare / Se ştia prieten cu Mircea./ S-a visat rege.
2. grup prepoziŃional (prepoziŃii şi locuŃiuni prepoziŃionale specifice: ca, drept, de,
în calitate de): L-am ascultat în calitate de inculpat. / Drept cine te crezi?/ Îl
bănuiam de-al lor.
3. pronume: S-a visat altul. / Am găsit-o aceeaşi. / Îl considera al său./ Cine se
crede?
4. adjective: Lucrurile considerate importante de alŃii, .../ M-a găsit singură.
5. verbe la moduri nepersonale: Îl socoteau a fi fericit. (infinitiv), Îl vedeam privind
în altă parte. (gerunziu), Se simŃea afectat de situaŃie. (participiu), Băiatul era
considerat de însurat. / O înŃelegeam de neacceptat. (supin)
6. numeral: Ei vin doi. / A ieşit prima pe Ńară.
7. adverb: Cum te consideră? Îl ştiam aşa.
8. interjecŃie: M-a lăsat paf.
II. Nivel frastic:

1. Subordonate relative:
Te-am cunoscut ¹/ cine erai.²/
Te ştiu ¹/ ce fată serioasă eşti²./
Ion a fost auzit ¹/ cum Ńipa.²/
2. Subordonate conjuncŃionale:
Astăzi sunt aşteptate ¹/ să apară pe internet vocile care au rostit dialogul de mai sus.²/
Te ştiu ¹/ că minŃi.²/ (v. GALR II)
DefiniŃi predicativul suplimentar şi precizaŃi clasele de verbe care impun această

poziŃie sintactică.
PrecizaŃi clasa de substituŃie a predicativului suplimentar.
27
UNITATEA DE ÎNVĂłARE V.
Subiectul
Obiective:
- cunoaşterea şi identificarea subiectului;
nivel sintactic;
Timp alocat: 6 ore
DefiniŃie:
Este un complement ( argument, respectiv actant) al verbului aflat în relaŃie
privilegiată cu acesta. „Reprezintă, în relaŃie cu verbul, o clasă de substituŃie (adică de
echivalente sintactice substituibile în acelaşi context verbal), clasă având ca termen
prototipic nominalul (substantiv, pronume, numeral cu natură pronominală) în nominativ,
iar ca relaŃie sintagmatică specifică, relaŃia de interdependenŃă cu verbul şi acordul pe
care subiectul îl impune verbului-predicat.” (GALR II: 313)
În structurile monovalente, verbul-centru impune funcŃia subiectului: Irina râde /
plânge / merge / tuşeşte. În structurile bivalente sau trivalente, aceasta este atribuită de
grupul verb + complement/complemente: Ion arde buruienile; I se face foame (ex.
GALR). Pentru că verbul impune, în gramatică s-a formulat teza dependenŃei subiectului
faŃă de verb. Există însă verbe care nu admit poziŃia sintactică de subiect: verbele
zerovalente (1), monovalente (2) sau bivalente (3):
1 tună, fulgeră, burniŃează, se întunecă, se înnoptează etc.
2 mă plouă, mă ninge.
3 îmi pasă de tine, îi arde de tine, i s-a căşunat pe cineva.
Unele construcŃii verbale fie admit, fie interzic prezenŃa subiectului: Mă apasă la
inimă./Mă apasă inima.; Mă mănâncă pe spate./Mă mănâncă spatele.
În limba română, subiectul poate să fie neexprimat, modalitatea de exprimare a
acestuia fiind controlată tot de verb şi facilitată de flexiunea bogată a acestuia.
Tipologia subiectului:
I. în funcŃie de modul realizării:
A. subiect exprimat (lexicalizat) prin
1. grup nominal al cărui centru este un substantiv în nominativ / deictice şi
anaforice în nominativ:
Ana şi studentele au organizat o excursie.
Fiecare/oricare/unii/câŃiva/mulŃi/doi dintre studenŃi a/au organizat o excursie.
Tu eşti timid, aceştia din dreapta sunt neascultători.
„Sunt” e o serie de „am fost”, nu întotdeauna o promisiune de „voi fi”(cf. GALR).
La masă se bea apă şi vin.
2. forme verbale nepersonale:
a. infinitiv
28
A te ocupa de îngeri devine un mod de a revizita întreaga cultură a lumii. (cf. GALR)
Poate ploua oricând.
b. gerunziu
Se aude tunând. Se simte venind o adiere de vânt.
c. participiu după verbe inerent impersonale
Trebuie spus întregul adevăr. Se cuvine făcut acest gest.
c. supin
Rămâne de negociat.
Este de negociat.
Este important/util/uşor de negociat.
3. propoziŃii subiective:
a. relative interogative: Ni se spune cine vine. / ce face. / unde merge. / cumîl
cheamă. / cât să vorbim. / încotro ne îndreptăm. / de ce ne prăbuşim economic.
b. relative propriu-zise: Mă sperie /ceea ce s-a întâmplat./ Rămâne /cine este
interesat.
c. relative infinitivale (o structură parŃial fixă, arhaică, lipsită de marca infinitivului
a, întâlnită împreună cu verbul existenŃial a fi şi cu verbul impersonal a avea):
nu-i ce mânca, nu-i cu cine pleca, nu-i cui cere./ n-are ce se întâmpla, n-are cine
veni.
d. propoziŃii conjuncŃionale în structuri de tipul: se adevereşte că..., se dovedeşte
că..., se inventeaază că, se bănuieşte că.../ se cuvine să..., trebuie să..., merită să,
se vrea să ..., îmi vine să.../ Mi se explică cum au procedat.. / Nu se ştie dacă
vom reuşi.
B. Subiect neexprimat (nelexicalizat)

1. Subiectul inclus: specific pentru persoanele 1, 2, 4, 5. În acest caz, informaŃia se
recuperează contextual. Singura informaŃie recuperată total este pentru persoana I (eu
vorbesc, mă cert, merg), pentru celelalte recuperarea se raportează la context.
2. Subiectul subînŃeles este un subiect neexprimat, corespunzător unui predicat de
persoanele 3 şi 6. Spre deosebire de subiectul inclus care se recuperează deictic,
subiectul subînŃeles se recuperează anaforic.
Compară enunŃul Au sfătuit-o pe Ana să renunŃe., cu Ana se apucă de lucru şi

mănâncă îngheŃată.
3. Subiectul nedeterminat: subiectul corespunzător persoanei a 3-a sau a a 6-a, a cărui

omisiune nu modifică restul proppoziŃiei. Apare în construcŃii active.
Scrie în ziare. / Spune în cărŃi. / Au făcut solduri. / Cum îŃi merge. / Merge. / Merge
bine./ Mă priveşte. / Dacă e, îşi dau un telefon după. /Bate, sună la uşă.
II. La nivel structural:

1. simplu: Soneria anunŃă musafirii.
2. multiplu: Vine sau Ana, sau Oana./ Vin Ana şi Oana.
3. dublu exprimat: Vine ea Ana./ Mama e şi ea om./ Voinicul face el ce face./
Venim şi noi la petrecere./ Că este încăpăŃânat, asta nu e o noutate pentru
mine. / Cel despre care v-am vorbit, acela vine.
29
ExcepŃii de la nominativ
1. ExcepŃii reale: în structuri cu relative neinterogative, fără antecedent, în care
relativul apare în poziŃia de subiect sau aparŃine unui grup nominal aşezat în
poziŃia subiectului.
a. Dau cui/oricui cere.(dativ)
b. Cunosc pe cine a intrat. Mă gândesc la cine a intrat/la ce vom face. Mă Ńine
la curent cu ce ar trebui să se întâmăple.(acuzativ)
c. DorinŃa oricui vine este să înŃeleagă. Efectul a ceea ce s-a făcut este
grav.(genitiv)
2. Structuri cu subiect partitiv (subiecte substantivale şi pronominale precedate

de prepoziŃiile de, dintre, din): Au câştigat ... de-ai noştri. / Au venit ... dintre
ei. / Au venit şi ... de ai noştri, şi ... din clasa vecină. Grupul prepoziŃional
avansează în poziŃia de subiect prin ştergerea componentului mulŃi, câŃiva,
unii; prepoziŃia impune nominalului cazul acuzativ.
3. Structuri atipice (false):

a. Au căzut la mere! Au venit la oameni! Au fugit peste zece din unitate! (peste
şi la au valoare adverbială, nu prepoziŃională, aşadar subiectul este exprimat
prin nominal în nominativ: mere, oameni, zece);
b. Cartea mea e nouă, a colegului s-a rupt.(a – pronume semiindependent,
subiect);
c. Au plecat douăzeci şi doi de elevi. (numeralul are valoare adjectivală şi
funcŃie de atribut, prepoziŃia de se grupează cu acesta);
d. Destul de puŃini lipseau. (destul – adverb, compl. cantitativ, prepoziŃia de se
grupează cu acesta);
e. O astfel de situaŃie nu apare frecvent. Au venit fel de fel de oameni. (astfel –
adjectiv, fel de fel – locuŃiune adjectivală cu funcŃie de atribut adjectival;
prepoziŃia de se grupează cu acestea).
Evaluare
1. DefiniŃi subiectul în relaŃia pe care o dezvoltă cu verbul-

predicat.
2. PrecizaŃi clasa de substituŃie a subiectului.
3. Care sunt tipurile de subiecte întâlnite în limba română şi
criteriile utilizate în clasificare?
4. PrecizaŃi şi exemplificaŃi situaŃiile în care subiectul este
exprimat prin cuvinte care nu se află în cazul nominativ.
30
UNITATEA DE ÎNVĂłARE VI.
Acordul dintre subiect şi predicat
Obiective:
- delimitarea disciplinei sintaxă în cadrul lingvisticii;
nivel sintactic;
Timp alocat: 6ore
DefiniŃie:
Acordul dintre subiect şi predicat reprezintă un tip de manifestare a relaŃiei dintre
două unităŃi sintactice, prin repetarea informaŃiei gramaticale. În general, relaŃia dintre
subiect şi predicat este orientată de la subiect spre predicat, în sensul că acesta preia şi
manifestă gramatical informaŃia pentru persoană şi număr: Eu scriu. Voi veŃi nota. Nu în
toate cazurile relaŃia este marcată. În anumite situaŃii este suficientă poziŃia termenilor ori
contextul pentru a indica relaŃia subiect-predicat şi a fi decodată ca atare:
Ajungând (eu) acasă, am văzut care este situaŃia.
Exemple prototipice:
Eu scriu.
Maria se joacă.
Tipurile identificate de GALR II sunt:

I. Acordul tipic
I.1. Acordul în număr
Priveşte forma predicatului combinat cu un subiect care se exprimă printr-un
nume: Doctorul vine mâine. Ei ajung mâine acasă. Nimeni nu stă cu bunica.
I.2. Acordul în persoană
Se identifică în cazul în care predicatul are ca subiect un pronume personal.
Atunci când subiectul este un substantiv de singular sau plural, acordul se realizează la
persoana a III-a, singular sau plural :
Eu mă joc cu pisica. Voi terminaŃi tema repede.
Câinele aşteaptă mâncarea.
I.3. Acordul în gen
Se identifică în cazul numelor predicative exprimate adjectival sau în cazul
participiilor pasive:
Desenele sunt foarte importante pentru copii.
Copiii au fost lăudaŃi de juriu.
Copiii, lăudaŃi de juriu, s-au bucurat de premii.
În cazul substantivelor nume proprii, corelarea cu substantivele moŃionale se poate
realiza cu abateri de la regula acordului:
Monica Macovei devine primul comisar european care ....
31
II. Abateri de la regula generală a acordului
Uzul limbii demonstrează că există situaŃii în care normele generale ale stabilirii
acordului gramatical sunt încălcate. Aceste situaŃii privesc:
II.1. Acordul prin atracŃie
Acesta constă în preluarea de către verbul predicat a informaŃiilor gramaticale
codificate de către un constituent al grupului nominal al subiectului. AdjuncŃii intercalaŃi
între subiectul gramatical şi predicat creează o situaŃie favorailă încălcării acordului
gramatical: Oricare dintre elevi pot participa. Fiecare dintre cei douăzeci de participanŃi
au câştigat.
II.2. Acordul după înŃeles
łine cont de sensul numelui aşezat în poziŃia de subiect. Normele limbii literare
permit ambele realizări (v. GALR II):
Majoritatea a votat împotrivă.
Majoritatea (dintre elevi) au fost trimişi acasă.
Acordul tipic şi acordul atipic în relaŃia dintre subiect şi predicat.
III. SituaŃii speciale ale acordului dintre subiect şi predicat

III.1. Subiectul este un substantiv colectiv
Există trei situaŃii reprezentative pentru realizarea acordului în cazul
substantivelor colective; acestea Ńin cont de tipul de substantive colective şi de poziŃia
acestora în grupul nominal care ocupă poziŃia de subiect. łinând seama de numărul
substantivului colectiv, acordul se realizează, în general, la singular:
A sosit un grup de englezi în oraş.
Un stol de vrăbii a trecut rapid., dar şi Un stol de vrăbii au trecut rapid.
Forma de plural întâlnită adesea în cazul acordului rezultă din prezenŃa adjunctului (de
vrăbii) cu formă de plural. Unele substantive devin colective în anumite contexte (o
căruŃă de bani, o căciulă de mere, o poală de fructe, o găleată de nuci, o avalanşă de
aplauze) şi permit acordul după înŃeles.
III.2. Subiectul este un substantiv de tipul fel, tip, specie, soi, rasă
Acestea funcŃionează în prezenŃa adjuncŃilor la plural în acelaşi fel ca
substantivele colective sau contextual colective:
Un fel de soldaŃi au invadat străzile.
Un tip de cetăŃeni au votat diferit.
O categorie de telespectatori ne-au declarat ...
III.3. Subiectul este inclus într-o expresie partitivă
Expresia partitivă se identifică în prezenŃa prepoziŃiilor de, dintre, din, care
relaŃionează un substantiv de tipul (o/două/mai multe) parte/părŃi, o jumătate, un sfert, o
pereche, o duzină, o multitudine, o cantitate sau un cuantificator nedefinit (fiecare,
vreunul, toŃi, niciunul) cu alte substantive, colective (clasă, grup, armată) sau masive
(apă, vin, ulei). Acordul se realizează fie formal (gramatical), fie după înŃeles, în cazul în
care adjunctul, la plural, este considerat mai adecvat statutului de subiect:
Exempe GALR II:
O parte dintre cursanŃi va merge...
Fiecare dintre noi are un scop.
O parte dintre cei veniŃi mi-au confirmat
32
Jumătate din bani s-au cheltuit.
Fiecare dintre copiii tăi vor pleca la casa lui.
În situaŃia în care este prezent un adverb restrictiv, acordul formal este mai
potrivit (Doar o parte dintre elevi s-a prezentat.), dar se întâlneşte şi acordul după înŃeles
(O mică parte dintre părŃile manuscrisului au rămas necitite.).
III.4. Subiectul este un nume propriu:

În cazul antroponimelor care au formă de plural, dar înŃeles de singular, acordul
se realizează la sigular: Poalelungi a veni mai devreme. Şaptedealuri ne-a ajutat mult.
Dacă înŃelesul este de plural, acordul se realizează la plural: Popeştii ne-au ajutat mult.
În cazul toponimelor, acordul se realizează fie la singular, fie la plural, în cazul
substantivelor care permit articularea la plural fie la singular, fie la plural:
Bucureştiul / Hotare este....
Bucureştii / Iaşii /Humuleştii sunt ....
Aceeaşi observaŃie este valabilă şi în cazul titlurilor:
„Lumi virtuale” a / au produs senzaŃie. (GALR II)
III.5. Subiectul este pronume relativ

a. În cazul relativelor fără antecedent, se întâlnesc mai multe situaŃii: cine va selecta
singularul, câte şi câŃi pluralul, iar care fie singularul, fie pluralul: Nu ştiu cine
vin /câŃi vin /care vin/ care vine.
b. În cazul relativelor cu antecedent, acordul e impus de forma de singular sau
plural a antecedentului:
Este o persoană care ştie ce vrea.
Sunt persoane care ştiu ce vor.
Sunt (eu) unul dintre cei care mă opun. / Sunt unul dintre cei care se opun.
III.6. Subiectul este un pronume personal de politeŃe

DiferenŃa constă în acordul în gen şi număr, care se realizează potrivit înŃelesului:
Domnia Sa este însoŃită / însoŃit de gardă.
Dumneavostră sunteŃi ajutat/ajutaŃi/ajutată/ajutate.
III.7. Subiectul este o propoziŃie sau o formă verbală nepersonală

Acordul se realizează în acest caz la persoana a III-a singular:
E clar că doreşte să înŃeleagă.
A nu-Ńi ajuta aproapele e grav.
Se aude că tună. / tunând.
III.8. Subiectul este un termen de metalimbaj

Acordul se realizează la persoana a III-a singular:
„Programul de apărare a prinŃeselor” este un film Disney.
DaŃi exemple de alte enunŃuri care să ilustreze tipurile speciale de acord

prezentate supra.
IV. Acordul impus de diferite tipuri de subiect

IV.1. Subiectul multiplu
33
Subiectul multiplu impune reguli nu foarte stricte în cazul acordului cu numele
predicativ realizat adjectival sau cu participiul pasiv.
I. Acordul se realizează în felul următor, în cazul termenilor coordonaŃi copulativ:
a. dacă termenii subiectului multiplu sunt nume de fiinŃe şi unul dintre aceştia este
de genul masculin, acordul se face la masculin: Andrei şi mama sunt îngrijoraŃi.
b. Dacă termenii subiectului multiplu sunt nume de fiinŃe şi nume de lucruri,
acordul se face cu numele de fiinŃe: Cartea şi scriitorul au fost rememoraŃi
astăzi.
c. Dacă termenii sunt nume de lucruri, există mai multe situaŃii de acord:
c.1. Când termenii sunt de genul neutru şi feminin, acordul se face la forma comună de
feminin: Para şi mărul sunt coapte.
c.2. Când numele de lucruri sunt de genul masculin şi feminin, important este numărul
substantivului masculin: dacă acesta este la singular, nu sunt impuse constrângeri, iar
acordul se face la feminin plural (Roşia şi ardeiul sunt proaspete.), dacă este la plural,
forma de masculin plural este impusă doar dacă substantivul masculin este cel mai
apropiat de verb (MunŃii şi valea sunt împădurite., dar Valea şi munŃii sunt împăduriŃi.).
c.3. Când numele de lucruri sunt de genul masculin şi neutru, numărul substantivului
masculin este, de asemenea hotărâtor: dacă este la singular, nu impune constrângeri, iar
acordul se realizează la feminin plural (Morcovul şi mărul sunt proaspete.), dacă este la
plural şi neutru la singular, acordul se face la masculin (Morcovii şi mărul sunt
proaspeŃi!), iar dacă ambele sunt la plural, genul îl hotărăşte subtantivul cel mai apropiat
de verb (Morcovii şi merele sunt proaspete., dar Merele şi morcovii sunt proaspeŃi.).
II. ExcepŃiile presupun situaŃii în care subiectul, deşi multiplu, impune acordul la singular
a. Dacă termenii subiectului multiplu sunt coordonaŃi negativ, se întâlneşte şi
acordul la singular: Nici Ana, nici Maria n-a venit/n-au venit.
b. Dacă termenii, la singular, se exclud şi relaŃia este codificată prin coordonare
disjunctivă, acordul este la singular: El sau ea a greşit. dar Ea sau ei au greşit.
c. Subiectul postpus conduce la tolerarea acordului prin atracŃie: Se aude ploaia sau
vântul. Mă doare capul şi mâinile.
d. Termenii la singular, nearticulat, permit acordul la singular: Carne şi pâine se
găseşte.
e. Comportamentul de bloc semantic a expresiei subiectului impun acordul la
singular: Praf şi pulbere se alege din asta.
f. În cazul în care unul din termenii subiectului multiplu este subliniat prin adverbe
şi locuŃiuni de tipul: îndeosebi, mai ales, mai cu seamă, în special, mai întâi, în
primul rând: FrumuseŃea şi în special inteligenŃa a contat.
g. În cazul predicatului impersonal, acordul este la singular, inferent de structura
subiectului: E greu de înŃeles şi explicat.
IV.2. Subiectul inclus şi subiectul subînŃeles

Se recuperează fie din informaŃia de număr şi persoană a predicatului, fie
anaforic, din context: Eu scriu, citesc, mănânc., Victor merge joi la teatru şi se duce
vinerea la fotbal.
IV.3. Subiectul nedeterminat
34
Se întâlneşte şi în construcŃii cu verbul la persoana a III-a, dar şi în construcŃii cu
verbe la persoana I şi a II-a:
Bate la uşă.
Ai carte, ai parte.
Evaluare
1. PrecizaŃi situaŃiile tipice şi atipice ale acordului dintre subiect şi

predicat.
2. IlustraŃi, în câteva exemple, situaŃiile în care subiectul este
exprimat printr-un substantiv colectiv, substantiv de tipul fel,
specie, soi, pronume relativ, verb la mod nepersonal, propoziŃie.
3. PrecizaŃi regulile de acord în cazul subiectului multiplu.
ExemplificaŃi diferite cazuri în care termenii subiectului sunt
implicaŃi în diferite relaŃii de coordonare (cinci exemple).
35
TIPURI DE SUBIECTE PROPUSE PENTRU EXAMEN:
Variante
I.
1. PropoziŃia. Criterii de clasificare.
2. Acordul dintre subiect şi predicat. Acordul prin atracŃie: definire, exemple.
3. Se dă textul:
„Ce ciudat! Când e vorba de o mărturisire scrisă, prietenii îŃi fac mult mai puŃin credit
decât cei care nu te cunosc deloc. ExperŃi în tine fiind (adeseori sătui de tine) şi
cunoscându-te deopotrivă cu iubire şi răutate, ei au pretenŃia că te deŃin dincolo de
imaginea pe care, scriind, vrei să le-o propui celorlalŃi despre tine.” (Gabriel Liiceanu,
Uşa interzisă, p. 280)
CerinŃe:
a. SubliniaŃi predicatele, încercuiŃi elementele de relaŃie, delimitaŃi propoziŃiile şi
precizaŃi felul lor după înŃeles (principale / secundare).
b. AnalizaŃi sintactic şi morfologic cuvintele subliniate.
c. IndicaŃi două subiecte neexprimate.
ll.
1. EnunŃul: definiŃie şi tipologie (5 exemple).
2. Acordul dintre subiect şi predicat. Acordul după înŃeles: definire, exemple.
3. Se dă textul:
„Unii autori români s-au integrat în limbi de circulaŃie mare şi, sprijiniŃi de
opera lor, au intrat în circuitul mondial. Reprezintă o altă dispută din ce literatură au
ajuns să facă ei parte, însă globalizarea prin exil, vreau să cred că nu este chiar idealul
spre care tindem, chiar dacă experienŃa românească în domeniu nu este prea
încurajatoare pentru cei ce vor să se facă auziŃi din Ńară.” (22, nr. 24/2001, p. 14)
CerinŃe:
indicaŃi felul celor cunoscute (SB, PR, PRS, CPO).
c. IndicaŃi un predicat complex al enunŃării şi un subiect neexprimat.
lll.
1. Grupul sintactic.
2. Acordul dintre subiect şi predicat în cazul în care subiectul este un substantiv
colectiv (2 situaŃii şi exemple).
3. Se dă textul:
„Melancolia devine cu atât mai pură cu cât iubirea o învăluie şi o alimentează.
Din asocierea lor se naşte un tremur plăcut şi suav, o graŃie a singurătăŃii, o presimŃire
voluptoasă a nesfârşirii. Nu regretăm noi atunci că nu suntem o fântână de lacrimi, al
cărui izvor să fie nesecat în picuri de transparenŃe, ce ar răsfrânge lumea cu sclipiri, mai
fermecătoare decât cele mai divine iluzii şi mai îmbătătoare decât cele mai dulci
reverii?” (Emil Cioran, TristeŃea de a fi, p. 35)
CerinŃe:
a. SubliniaŃi predicatele, încercuiŃi elementele de relaŃie, delimitaŃi
propoziŃiile şi precizaŃi felul lor după înŃeles (principale / secundare).
36
c. IlustraŃi prin câte două exemple din text relaŃia de dependenŃă şi
relaŃia de nondependenŃă.
IV.
1. RelaŃia de nondependenŃă
2. Acordul dintre subiect şi predicat în cazul în care subiectul este într-o expresie
partitivă.
3. Se dă textul:
„A ajunge să crezi numai în tăcere, să nu mai preŃuieşti decât tăcerea, este a
realiza una din cele mai esenŃiale expresii ale trăirii la marginile vieŃii. Elogiul tăcerii, la
marii singuratici şi la întemeietorii de religii, îşi are o rădăcină mult mai profundă decât
îşi închipuie oamenii.” (Emil Cioran, Pe culmile disperării, p. 197)
CerinŃe:
indicaŃi felul celor cunoscute (SB, PR, PRS, CPO)
c. IlustraŃi prin câte două exemple din text relaŃia de interdependenŃă şi relaŃia de
nondependenŃă.
V.
1. RelaŃia de dependenŃă
2. Acordul dintre subiect şi predicat în cazul în care subiectul este un nume propriu.
3. Se dă textul:
„Ceea ce e grav este că lipsa de articulaŃie spirituală pare a fi anorganică, legată de
o fatalitate adâncă, de sâmburele existenŃei noastre naŃionale. Cum să-mi explic
scepticismul atâtor şi atâtor intelectuali de la noi care nu cred în nimic, înainte de a se fi
chinuit cu o problematică de viaŃă?” (Emil Cioran, TristeŃea de a fi, p. 88)
CerinŃe:
c. IndicaŃi două predicate complexe ale enunŃării şi două grupuri nominale.
VI.
1. RelaŃia de echivalenŃă.
2. Acordul dintre subiect şi predicat în cazul în care subiectul este un pronume
relativ.
3. Se dă textul:
„Ceea ce irită adesea în proza lui Huxley e facilitatea cu care zugrăveşte şi-şi mişcă
personajele, mai ales femeile. Îndemânatic cum e în găsirea epitetelor, se lasă
condus de sugestia lor fonică, de efervescenŃa lor instantanee, şi dintr-un om scoate o
păpuşă căreia i se văd toate încheieturile, şi cleiul şi tărâŃele.” (Mircea Eliade,
Insula lui Euthanasius, p. 201)
CerinŃe:
37
c. IndicaŃi două predicate complexe ale enunŃării şi două grupuri nominale.
VII.
1. Predicatul simplu al enunŃării.
2. Regulile acordului impus de subiectul multiplu (3 situaŃii şi exemple).
3. Se dă textul:
„Căci nimeni nu poate scăpa de blestemul lui propriu. Fiecare are o regiune de
întuneric sacru în care nimeni nu ajunge, fiindcă nimeni nu poate fi iniŃiat în misterul
altuia. Şi rămâne de văzut dacă respectivul nu este faŃă de el însuşi pe treapta primă a
iniŃierii.” (Emil Cioran, Antropologia filosofica, p. 83)
CerinŃe:
a. SubliniaŃi predicatele, încercuiŃi elementele de relaŃie, delimitaŃi propoziŃiile
şi precizaŃi felul lor după înŃeles (principale / secundare).
c. IndicaŃi două predicate complexe ale enunŃării şi precizaŃi funcŃia în frază a
ultimei propoziŃii.
VIII.
1. Predicatul complex al enunŃării.
2. ExcepŃii de la regulile impuse de subiectul multiplu (3 situaŃii şi exemple)
3. Se dă textul:
„Medicii numesc această stare depresie. Eu o înŃeleg mai bine ca dezagregare a
sistemului de iluzii în virtutea căruia înaintăm, făptuim, ne agităm, dăm contur clipei
următoare şi zilei de mâine. Sistemul de iluzii, acesta este pintenul întregii noastre vieŃi,
„morcovul existenŃial” pe care viaŃa ni-l aşază şi ni-l flutură pe sub nas, planurile pe
care le alcătuim din propria noastră substanŃă vitală.” (Gabriel Liiceanu, Uşa interzisă,
p. 10)
CerinŃe:
precizaŃi felul lor după înŃeles (principale / secundare).
c. IndicaŃi un predicat complex al enunŃării, ilustraŃi prin câte un exemplu din text
relaŃia de interdependenŃă şi de echivalenŃă.
Alte posibile subiecte privind teoria sintactică:
Numele predicativ: clase de verbe copulative.

Acordul dintre subiect şi predicat. Acordul prin atracŃie: definire, exemple.
Numele predicativ: clasa de substituŃie.

Acordul dintre subiect şi predicat. Acordul după înŃeles: definire, exemple.
Complementul predicativ al obiectului: clase de verbe atributive.

Acordul dintre subiect şi predicat în cazul în care subiectul este un substantiv colectiv
(2 situaŃii şi exemple).
38
Complementul predicativ al obiectului: clasa de substituŃie.
Acordul dintre subiect şi predicat în cazul în care subiectul este într-o expresie
partitivă.
Predicativul suplimentar: definiŃie, clasa de substituŃie.

Acordul dintre subiect şi predicat în cazul în care subiectul este un nume propriu.
Subiectul exprimat: clasa de substituŃie.

Acordul dintre subiect şi predicat în cazul în care subiectul este un pronume relativ.
Subiectul neexprimat.
Regulile acordului impus de subiectul multiplu (3 situaŃii şi exemple).
Subiectul: excepŃii de la nominativ.

ExcepŃii de la regulile impuse de subiectul multiplu (3 situaŃii şi exemple).
39
40
Facultatea de Litere
Catedra de limba şi literatura română
SINTAXA LIMBII ROMÂNE. NOTE DE CURS
SEMESTRUL AL II-LEA
Titular de curs: Alina Gioroceanu
TEMATICA (poziŃii şi funcŃii sintactice)

Complementele (complementul direct, complementul indirect, complementul
secundar, complementul posesiv, complementul prepoziŃional, comparativul)
CircumstanŃialele
Atributul / FuncŃiile specifice GN
ApoziŃia
OBIECTIVE
- acumularea de cunoştinŃe privind nivelul sintactic al limbii
române, potrivit teoriilor recente;
- lărgirea orizontului teoretic prin studiu individual;
- stimularea capacităŃii de sinteză în cadrul disciplinei;
- dezvoltarea capacităŃii de analiză sintactică;
Număr de ore alocate: 28
41
UNITATEA DE ÎNVĂłARE I.
Complemente specifice GV
Obiective
- cunoaşterea şi identificarea complementului direct (şi
secundar) şi indirect;
- stimularea corelărilor conceptuale cu noŃiunile asimilate
anterior;
Număr de ore alocate: 4 ore
Complementul direct
DefiniŃie :
FuncŃie sintactică/actanŃială impusă de un verb obligatoriu tranzitiv şi realizată prototipic
prin nume în acuzativ. În cadrul relaŃiei de dependenŃă, complementul direct ocupă
poziŃia termenului determinant. (v. GALR II, GBLR)

Spune ceva. Mănânc o portocală. O chem pe Andreea. Îl văd pe Andrei. Îl felicit.
Trăsături:
1. realizarea printr-o formă neaccentuată: Il felicit. Mănânc o portocală. – O
mănânc.
2. posibiliatea dublei exprimări: O chem pe Andreea. O văd pe Andreea.
3. schimbarea poziŃiei sintactice cu subiectul în structuri pasivizate: Andrei a spus
ceva. / Ceva a fost spus de Andrei. Anrei l-a ajutat pe Mircea. / Mircea a fost
ajutat de Andrei.
Elemente regente:
0. Regentul obişnuit al unui complement direct este verbul tranzitiv care impune numelui
cazul acuzativ. Tipurile sintactice de verbe-regente sunt:
a. monovalente: Mă ninge, mă plouă.
b. bivalente (combinări ale verbului cu doi actanŃi): El spune ceva. Eu mănânc o
portocală. El aduce un scaun. / Mă doare inima. / Mă doare în piept.
c. trivalente (combinări ale verbului cu trei actanŃi): Monica imi trimite un cadou.
Un prieten îmi aduce veşti bune. El cere date biroului de presă.
Alte elemente regente:
1. verbe si locuŃiuni verbale tranzitive, la moduri şi timpuri diferite:
În unele grupuri verbale, funcŃia complement direct este obligatorie. Unele verbe
tranzitive impun complementul direct (a da, a oferi, a pune, a trimite, a aşeza, a face, a
spune, a zice, a afirma, a achita, a putea, a începe, a termina, a pune la îndoială, a
scoate/da la iveală, a da în vileag), altele nu: a învăŃa, a studia, a lucra, a citi, a-şi aduce
aminte, a Ńine minte.
łine minte întâmplarea de acum trei ani.
42
Îşi aduce aminte povestea. Dar şi Îşi aduce aminte de povestea aceea.
A constitui: Obiectul rentei viagere îl constituie terenurile cu destinaŃie specială situate

în extravilan. (OG/2006)
A presupune : Voluntariatul presupune iniŃiativă, implicare, dedicare.
A îmblânzi: Italia îşi îmblânzeşte legile antiimigraŃie de teama UE. (Cotidianul)
De asemenea, matricial, unele verbe impun drept complement direct substantive animate,
respectiv neanimate:
Deschide uşa/fereastra.
Mângâie pisica/copilul vs. obrazul copilului.
2. interjecŃii cu regim tranzitiv:

Poftim fructele. Ia /Iată merele. Iată ce doreşti. Iată-l.
3. adjectivul dator:
Îmi e dator o carte/nişte bani/viaŃa.
Nivel propoziŃional:
A. realizări nominale
a. substantive în cazul acuzativ_
- cu prepoziŃia pe (considerată şi morfem al acuzativului) în cazul substantivelor care
exprimă o persoană:
A-l respecta pe aproapele nu înseamnă renunŃarea la crezul şi tradiŃiile proprii.
„Antropologia nu intenŃionează să schimbe pe om” (Cioran, Antropologia filosofică, p.
34)
- fără prepoziŃie:
Nu se poate trăi în acest context refuzând orice compromis, după cum nu se poate realiza
ceva fără un anumit oportunism, mai corect spus un anumit simŃ al oportunităŃii Al.
Paleologu, Despre lucruri…, p. 15
b. substituŃi substantivali (pronume, numerale)
Efortul ei de a se găsi pe sine a trebuit să înceapă, evident, prin împingerea mea şi a
dragostei noastre într-un plan secundar, în umbră. (Cărtărescu, Jurnal)
Îl aştept pe al doilea/pe el/pe acesta.
Nu aştept pe nimeni.
Nu aştept nimic. Aştept ceva.
Pe toŃi i-am trimis acasă.
b. Complementul direct este exprimat printr-o construcŃie atunci când demonstrativele
semiindependente al şi cel sunt cuplate cu alte părŃi de vorbire, după cum urmează:
1. al este urmat de un adjectiv posesiv sau de un substantiv, respectiv substitut în genitiv,
şi este dublat de un clitic:
Pe ai mei i-am văzut ieri.
Am luat cartea mea, dar pe a colegului tău am lăsat-o.
Lângă ea îi avea pe ai ei.
2. cel, urmat de un numeral sau de o construcŃie prepoziŃională dublată clitic:
Catrina îi adusese pe cei trei.
Pe cei din spate nu i-am văzut.
43
B. realizări nonnominale:
c. adverbe în –eşte:
Vorbeşte româneşte/moldoveneşte/franŃuzeşte.
d. verbe la moduri nepersonale:
- infinitiv: Începe a merge. Nu ştie a vorbi. Poate scrie.
- supin: Se apucă de fumat. Termină de scris. Are de învăŃat.
-gerunziu: Văd fulgerând. Am auzit tunând.
Nivel frastic:
Completivele directe sunt relative şi conjuncŃionale:
1. completivele relative:
a. cu elemente de relaŃie:pronume şi adjective pronominale relative (care, cine, ce, cât,
câtă, câŃi, câte, al câtelea, a câta, ceea ce), pronume şi adjective nehotărâte compuse cu
(care, cine, ce, cât: oricare, fiecare, oarecine, oarece etc.), adverbe relative (unde, când,
cum, încotro):
Opreşte pe oricine îi iese în cale.
Vede încotro a plecat.
Nu înŃelege cui i se adresează.
b.. Tipologie
PropoziŃiile relative sunt de două tipuri:
a. completive relative propriu-zise: Face ce doreşte. Spune încotro merge.
b. completive relative interogative. Acestea au ca regenŃi verbe de informare: a
spune, a întreba, a cerceta, a afirma etc. şi nu acceptă ca elemente de relaŃie
pronumele nehotărâte şi pe ceea ce.
RemarcaŃi, totuşi, utilizările:

Spune ceea ce simte.
Afirmă ceea ce crede.
PrecizaŃi funcŃia sintactică a pronumelui ce şi indicaŃi termenul regent:

Nu vrea să asculte ce vrei tu să faci.
Un tip aparte de complement direct, introdus printr-un conector relativ şi aflat la

graniŃa dintre nivelul propoziŃional şi nivelul frastic, este construcŃia infinitivală
relativă: N-are ce face/cui vorbi/de ce se supăra/când ajunge/pe unde trece/cum se
îmbrăca.
2. completivele conjuncŃionale:
a. cu elementele de relaŃie: conjuncŃiile că, să, dacă (cele mai frecvente) ca---să;
locuŃiunile conjuncŃionale cum că, precum că, cum de.
„Nu vreau să spun prin asta că România nu are istorie” (G. Liiceanu, Uşa interzisă)
„O vorbă din bătrâni spune că nu se caută la dinŃi calul de dar. (Capital, nr. 7/2003, p.
4)
PoŃi să ne ajuŃi? Continuă să scrie. Se întreabă dacă vine.
Am decis ca cei mai buni să fie departajaŃi.
Am auzit cum că România este a doua Ńară în Europa privind şomajul tinerilor (Internet)
44
Simt precum că roata scapă.. (Internet) / Am mărturisit precum că toate sunt adevărate.
(GALR II)
Întreabă/Nu ştie cum de s-au întâmplat toate astea.
Atunci când completiva directă este antepusă verbului regent, aceasta este reluată printr-
un clitic în acuzativ, clitic cu valoare neutră (o) sau demonstrativ cu valoare neutră,
substantivul faptul:
Pe care i-am văzut, i-am trimis acasă.
Dacă am venit, am făcut-o din respect.
Că nu mănânci, că fumezi mult, asta îŃi reproşez./ Că nu mănânci, că fumezi mult, faptul
ăsta Ńi-l reproşez.
ConsultaŃi GALR II, pp. 381-383 privind dubla exprimare a complementului

direct. UrmăriŃi dubla exprimare obligatorie, imposibilă şi facultativă.
VariaŃii în realizarea complementului direct (realizări noncanonice):

În exemplele
a. Cumpără la cărŃi! Spune la minciuni!
La este considerat morfem cantitativ cu sensul „multe”.
b. A pus din cărŃi pe raftul de spus. Face de toate.
c. Caută de lucru
Pri elipsa centrului o parte/multe/câteva, poziŃia de complement direct este ocupată
de grupul prepoziŃional în exemplu b. În c., elipsa este cea a nedeterminatului „ceva”.
d. Nu depinde de ce faci, ci de ce spui. Rezultatul constă în ce spuneŃi azi.
Verbele prepoziŃionale impun combinarea relatorului cu o prepoziŃie pentru realizarea
funcŃiei sintactice impuse de regentul din subordonată, de aceea, de ce este
complement direct.
DefiniŃi complementul direct.

Care sunt clasele de verbe care impun această poziŃie sintactică?
PrecizaŃi clasa de substituŃie a complementului direct.
Complementul secundar
Definire
FuncŃie actanŃială/sintactică în cadrul grupului verbal structurat ternar, în care apare
obligatoriu şi un complement direct.

M-a rugat ceva. M-a întrebat ceva.
Trăsături:
45
1. Conform definiŃiei, prezenŃa complementului direct în GV este obligatorie: El
anunŃă ora plecării. vs. El mă anunŃă ora plecării.
2. Spre deosebire de complementul direct, nu poate avea ca regent o interjecŃie: *
Iată-mă ceva.
3. În timp ce poziŃia complementului direct este caracterizată de un actant +Animat,
complementul secundar se realizează prin –Animat.
4. Complementul secundar nu acceptă înlocuirea cu un clitic în nominativ: Mă
sfătuieşte ceva: m-o sfătuieşte / Mă învaŃă biologia. vs. *M-o învaŃă.
Elemente regente:
• verbe trivalente: a ruga, a învăŃa, a întreba, a asculta, a examina, a
trece, a traversa, a sfătui, a povăŃui, a informa, a anunŃa (pe cineva,
ceva)
În româna actuală există tendinŃa de înlocuire a complementului secundar cu
complementul prepoiŃional: a învăŃa pe cineva despre ceva.
1. substantiv inanimat în acuzativ: te învaŃă lecŃia, ne anunŃă ora exactă, o trece
strada.
2. pronume în acuzativ: te învaŃă ceva, îl roagă orice, nu îi anunŃă nimic.
3. locuŃiune pronominală nehotărâtă: Nu l-a întrebat cine ştie ce/ te miri ce /nu ştiu
ce.
4. verb la infinitiv: Te învaŃă a vorbi. Îl convinge a spune.
Nivel frastic:
1. propoziŃie relativă: Te învaŃă ce să faci / unde să te duci / cum să scrii/ încotro să
te uiŃi / când să răspunzi.
2. propoziŃie conjuncŃională.
Elemente de relaŃie: conjuncŃiile că, să, dacă, ca...să, locuŃiuni conjuncŃionale cum că,
foarte rar precum că:
Te sfătuieşte să nu minŃi.
Te anunŃă că întârzie.
Mă întreabă dacă vin.
L-a anunŃat ca la prânz să fie gata.
Te sfătuieşte cum că nu e bine.
DaŃi exemple de enunŃuri în care propoziŃia conjuncŃională să fie introdusă

prin precum că ( v. GALR II: 395).
PrecizaŃi clasa de substituŃie a complementului secundar..

NumiŃi câteva trăsături specifice complementului secundar.
46
Complementul (obiectul) indirect:
DefiniŃie:
FuncŃie sintactică/actanŃială în grupul verbal, reprezentând beneficiarul/destinatarul
procesului codificat prin verb. În cadrul grupurilor interjecŃionale, adjectivale sau
adverbiale, ocupă poziŃia adjunctului (termenului subordonat).
Exemple canonice:
Îmi trimite cărŃi. Trimite cărŃi prietenilor. Îmi e frig.
CitiŃi în Gramatica limbii române, Dumitru Irimia (2008): Verbul,

tranzitivitatea indirectă.
Trăsături:
1. realizarea prototipică prin clitic sau/şi nume în dativ: v. exemplele de mai sus: Le
trimite cărŃi prietenilor. Lor le trimite scrisori.;
2. are ca regenŃi verbe, interjecŃii, adjective sau adverbe;
3. este, de regulă, constituent obligatoriu în grupurile din care face parte: Lui Andrei
îi revine obligaŃia asta. Îi e dor de tine. łi-e groază. Poate fi însă şi un
constituent facultativ: El îŃi zâmbeşte. El îmi deschide uşa. E fidel obligaŃiilor.
Vs. El zâmbeşte. Deschide uşa. E fidel.
De citit Caracterisiticile semantice ale complementului indirect, GALR II

(403-404).
Elemente regente:
A. În grupul verbal este admis de o clasă de verbe care impun nominalului implicat
în relaŃie restricŃii de formă, recte cazul D:
Nu-mi convine povestea ta. Îmi citeşte nota.
I.Verbele regente sunt:

1. monovalente: Îi plouă şi îi ninge.;
2. bivalente: Îmi prieşte clima., Mi se spune Mitică; I s-a urât cu binele; Îmi e
foame;
3. trivalente: Andrei ne trimite cărŃi; I-am făcut un deserviciu. I-a ars două palme.
Mi se face teamă de el.
47
4. în unele scheme, este atras de verbul copulativ cu nume predicativ (exprimat prin
substantiv sau adjectiv): El îmi e/rămâne/devine prieten. Ele îmi
sunt/rămân/devin simpatice.
5. apare, de asemenea, în scheme tetravalente: Ei ni l-au propus director. (V + S+
OI+OD+PRS).
II. LocuŃiunile verbale regente:

A aduce aminte, a părea bine/rău, a da naştere:
Lotusul este floarea care a dat naştere lumii, potrivit indienilor.
Îmi pare bine dacă l-am fovorizat pe Gigi Becali.
B. în grupul interjecŃional are ca regenŃi interjecŃii de diverse tipuri:

Na-vă mere! Bravo mie! Vai lumii!
El jap! o palmă copilului. Hârşti! un şut portarului.
C. În grupul adjectival este impus sau admis de unele adjective, precum (v. GALR
II): accesibil, adecvat, analog, anterior, apt, conform, contrar, egal, exterior,
fatal, favorabil, fidel, indispensabil, inerent, inferior, interior, loial, necesar,
ostil, propice, propriu, refractar, superior, tipic, util, binevoitor, dator, drag,
familiar, firesc, păgubitor, potrivnic, premergător, prielnic, recunoscător, scump,
străin, vecin, vrăjmaş:
Este un program conform înŃelegerii. (femininul apare de cele mai multe ori cu
nominal cu regim de acuzativ: conformă cu)
Constat că o opinie contrară guvernanŃilor este considerată de primul-ministru un
act de nesupunere.
Este util elevilor.
Bugetul este nefavorabil învăŃământului.
D. În grupul adverbial, în care centru de grup este un adverb adesea provenit din
adjectiv: adecvat, aidoma, conform, potrivit. O caracteristică a acestuia este că nu
se dublează niciodată.
Vom fi obligaŃi să răspundem adecvat fiecăruis pacient.
Aidoma zicalei, Clujul tace şi le face. (Gazeta Sporturilor)
Rusia vrea să repare relaŃiile cu NATO, potrivit oficialilor săi. (Internet)
NumiŃi câteva trăsături specifice complementului secundar şi verbele regente.
Nivel propoziŃional
1. substantive în dativ, dublate de clitice în dativ:
DispariŃiile din Triunghiul Bermudelor se datorează unui asteroid.
Ungurii îi datorează apreciere şi gratitudine lui Cozma.
2. clitice personale sau reflexive:
„Când îi dai banii, nu-i ia din prima, îi mai lasă o vreme pe masă...” (Cristian Tudor
Popescu, Nobelul românesc)
„Dumneavoastră v-aŃi ars carnetul PCR în noaptea de 21 decemnrie’98, Liviu Babeş
şi-a ars propriul trup.” (ibidem)
48
3. pronume nonclitice
Puternicul angajament al firmei Avira Soft privind standardele de calitate ii asigura
acesteia o poziŃie privilegiată.
Nu aştepta prea mult pentru a-i spune cuiva ceea ce simŃi.
4. numerale, adesea dublate de clitice:
Primei îi dau o rochie.
Ambelor le place valsul.
5. numerale în construcŃii cu demonstrativul semiindependent „cel”:
Celor două li s-a spus să revină.
Celei de-a doua i s-aspus să revină.
Realizări noncanonice:
1. prepoziŃia la cu acuzativul:
Dă apă la animale. Îşi spune povestea la oricine.
2. prepoziŃia la cu numerale.
La doi dintre ei li s-a făcut foame.
3. prepoziŃia către cu nominale:
Zis-a el către Maria/mine/amândoi.
Nivel frastic
FuncŃia de complement indirect se realizează prototipic la nivelul frazei prin subordonată
relativă. Subordonata completivă indirectă este introdusă printr-un conector (pronume şi
adjective relative sau nehotărâte) în cazul dativ, fără antecedent în regentă.
Cui nu-i place,/ nu-i trimit nimic.

Îi pot trimite/ oricui doreşte.
Este potrivnic/ oricărei persoane îl contrazice.
De asemenea, poate fi introdusă prin conectori relativi însoŃiŃi de prepoziŃiile la sau către:
Trimit/ la cine doresc/ scrisori.
A zis/ către cine era acolo.
Tipologia complementului indirect:

1. Simplu (v. situaŃiile anterioare), atunci când e exprimat printr-o singură parte de
propoziŃie, o propoziŃie ori este însoŃit de semiadverv:
Trimit şi mamei o scrisoare.
2. Multiplu, atunci când nominalele care îl compun sunt coordonate fie printr-o
conjuncŃie coordonatoare copulativă, disjunctivă sau prin juxtapunere:
Nici lui Ion, nici Mariei nu i-a convenit.
Lui X şi Y nu le pasă.
Mie sau Ńie trebuie să ne aducă ceva.
3. Gramatica Academiei consideră că în cele mai multe situaŃii, complementul indirect
este dublu exprimat (reluat):
Le dă apă animalelor. (în propoziŃie, atunci când este exprimat printr-un nominal şi
printr-un clitic, iar în frază, atunci când este exprimat printr-o propoziŃie şi printr-un
clitic.)
49
Îi dau cartea Mariei şi oricui vine.
VariaŃii în realizarea complementului indirect (construcŃiile eliptice):

După substantive nearticulate, prin omiterea unui component de tip adjectiv
participial, ori prin omiterea centrului verbal:
Odă bucuriei (odă închinată bucuriei);
Salutări colegilor/tuturor (transmitem salutări colegilor/tuturor).
După infinitivele lungi, care păsterază caracteristicile verbale, substantivul este

considerat atribut substantival datival (GALR) sau complement în GN (GBLR):
Trimiterea de ajutoare străinilor.
PrecizaŃi clasa de substituŃie a complementului indirect.
50
UNITATEA DE ÎNVĂłARE II.
Complementele (posesiv, prepoziŃional, de agent şi comparativ)
Obiective
- cunoaşterea şi identificarea complementului posesiv,
prepoziŃional, de agent şi comparativ;
anterior;
Complementul posesiv:
Definire:
FuncŃie sintactică realizată în grupuri derivate, în care există obligatoriu un nominal
„obiect posedat”, cu care complementul în discuŃie dezvoltă o relaŃie de posesie prin
intermediul regentului. Se realizează, de regulă, în grupurile verbale cu structură ternară.
El îşi respectă părinŃii.
Mâinile îmi sunt îngheŃate.
Trăsături:
1. prezenŃa nominalului articulat cu semnificaŃia „obiect posedat” cu care este
stabilită relaŃia de posesie;
2. vecinătatea verbului (este aşezat, în general, înaintea verbului);
3. realizarea +Animat;
4. semnificaŃia „posesor”/ codifică posesorul.
Se aseamănă cu alte două funcŃii sintactice: complementul indirect şi atributul posesiv.

Deosebirile dintre acesta şi complementul indirect sunt de natură sintactico-semantică:
complementul indirect exprimă Beneficiarul, Destinatarul sau Experimentatorul, pe când
complementul posesiv exprimă posesorul.
Elemente regente:
1. verbe la moduri personale şi nepersonale:
a. Bivalente: Îi tremură vocea.;
b. Trivalente: Nu îi ştiu numele., Ne cunoaşte greşelile.;
2. interjecŃii: Iată-vă omul! Uite-Ńi paltonul!
51
1. clitice reflexive şi personale în dativ, echivalente ale unor adjective posesive: îşi
adună lucrurile (sale). (îşi adună lemne pentru iarnă?). îi admite răspunsul. Îşi
declină responsabilitatea.
2. pronume relative dublate de clitice în dativ: „un militar căruia nu i s-a deschis
paraşuta a murit căzând de la 2000 de metri” (jurnalulbtd.ro), „vând pui persan
căruia nu-i curg ochii” (roportal.ro/anunŃuri). Exista o subsztanŃă căreia nu-i ştiu
numele.
3. substantiv în dativ dublat de clitic (echivalent cu atributul substantival genitival):
Fratelui tău i-ai spălat hainele. PărinŃilor tăi le-ai tocat banii. (ai spălat hainele
fratelui tău, ai tocat banii părinŃilor tăi)
Nivel frastic:
PropoziŃie relativă fără antecedent, dublată de un clitic pronominal în dativ:
Cui i-au dat Oscarul, îi vedem filmul.
Îî dau lacrimile oricui înŃelege sacrificiul.
ObservaŃii:
1. Este obligatorie dublarea complementului posesiv atunci când este exprimat prin
pronume relativ, substantiv sau propoziŃie relativă!
2. cliticul cu funcŃie de complement posesiv poate fi dublat de un adjectiv posesiv
sau de un pronume personal în genitiv (Judecătorii şi supleanŃii, membrii
ministerului public şi avocaŃii nu se pot face cesionari de drepturi litigioase, care
sunt de competenŃa tribunalului judeŃean în a cărui rază teritorială îşi exercită
functŃunile lor, sub pedeapsa de nulitate, speze şi daune-interese. (Codul civil)/
Lor nu le încape numele în buletin. (click.ro)). În aceste situaŃii, enunŃul este
emfatic sau pleonastic.
PrecizaŃi clasa de substituŃie a complementului posesiv.
Complementul prepoziŃional
DefiniŃie:
Este funcŃie actanŃială/sintactică realizată prototipic în grupul verbal prin prepoziŃie cu
nominal.
Mă gândesc la tine. Apelez la prieteni. Mă bazez pe prieteni.
Caracteristici:
1. realizarea prototipică prin grup prepoziŃional.
2. este, ca şi complementul indirect, component al grupurilor verbale,
interjecŃionale, adjectivale sau adverbiale.
52
ObservaŃii:
Asemănări cu complementul indirect:
- sunt componente ale aceloraşi grupuri,
- au ocurenŃă obligatorie sau facultativă în grupurile din care fac parte: El se
pretează la orice/ Azi i-am vorbit profesorului (despre tine).
Ca deosebiri se remarcă regimul sintactic diferit: cazul dativ pentru complementul
indirect, în opoziŃie cu cazul prepoziŃional.
- complementul indirect se realizează şi clitic, situaŃie exclusă în cazul
complementului prepoziŃional.
- complementul prepoziŃional se exprimă şi prin verbe la moduri nepersonale.
Termeni regenŃi:
A. În grupul verbal, complementul prepoziŃional are ca regenŃi:
1. verbe bivalente : El se împrieteneşte cu tine. El abuzează de răbdarea ta. Vă
mulŃumesc pentru tot. El subscrie la părerea ta.
2. verbe trivalente: El a dat cinstea pe ruşine. Nu deosebeşte binele de rău. Mi se
face dor/teamă/milă de ea.
El a devenit prieten/vecin/coleg cu tine.
Cele mai frecvente prepoziŃii care determină apariŃia complementului
prepoziŃional sunt:
a. cu : a culmina cu, a echivala cu, a se identifica cu, a jongla cu +
„verbele simetrice”: a se asemăna cu (Maria se aseamănă cu Ana /Ana
se aseamănă cu Maria), a se alia cu, a se ciondăni cu, a coabita cu a
coincide cu., a se împrieteni cu, a se învecina cu , a rima cu, a rivaliza
cu, a rima cu, a semăna cu, a se socoti cu, a se solidariza cu.
Recomandare: CitiŃi în Dumitru Irimia (2008), Gramatica limbii române,

complementul reciproc.
ObservaŃii privind realizarea cu prepoziŃia cu:

Ascult cu atenŃie tot ce îmi spui. (aşa: circumstanŃial de mod, suprimabil)
De obicei scriu cu stiloul. (circumstanŃial instrumental)
Vin la film cu sora mea. (circumstanŃial sociativ)
A acordat audienŃă păgubiŃilor cu avocaŃii lor ( ex.GALR II, predicativ suplimentar).
b. De: a beneficia de, a se crampona de, a se debarasa de, a depinde de, a se

desolidariza de, a se dezice, a se dispensa de, a se îndrăgosti de, a se
sinchisi de, a se prevala de, a se teme de: Personalul care beneficiază de
salariul de merit va fi stabilit o dată pe an. Procurorul s-a prevalat de
contractul întocmit.
53
c. La: a atenta la, a apela la, a îndemna la, a se limita la, a participa la, a
predispune la, a se raporta la, a recurge la, a renunŃa la, a se rezuma la:
UE se rezumă la victorii mărunte. Leul este predispus la apreciere.
d. Asupra: a se năpusti, a prevala: Iarna s-a năpustit asupra judeŃului./ Iarna
s-a năpustit într-acolo.
e. Din: a decurge din, areieşi din, a se retrage din, a rezulta din: Etica
creştină decurge din prietenia cu Cristos.
f. În: a se complace în, a onsta în, a excela în, a rezida în.
g. Pe: a se baza pe, a se bizui pe, a conta pe, a se întemeia pe, a miza pe.
h. Pentru: a milita pentr, a opta pentru, a mulŃumi pentru: Adelina Elisei
optează pentru Armani în ziua nunŃii.
2. locuŃiuni verbale: a-i păsa, a-şi da seama.
B. în grupul interjecŃional apare după puŃine interjecŃii: Vai de mine! Halal de noi!
Mersi pentru masă/MulŃumesc că rezistaŃi!
C. în grupul adjectival are ca regenŃi adjective propriu-zise, participiale sau derivate
postverbale:
a. străin, plin, capabil: O viaŃă plină de lipsuri şi durere. Legea privind
educaŃia tinerilor supradotaŃi capabili de performanŃă a fost adopatată
ieri de parlamentul României.
b. Încărcat, candidat, asociat, mântuit, despărŃit, dispus, despărŃit: Nico,
despărŃită de soŃul ei. Creativitatea, asociată cu problemele psihice, a
fost pusă în evidenŃă de specialişti. Băsescu, dispus la un compromis
privind formarea noului Guvern. Cursurile, puse la dispoziŃie pe bază de
comandă, beneficiază de reducere.
c. Purtător, dornic, dătător: TradiŃia dătătoare de înŃelepciune, Cioroianu-
MorŃun formează un duet politic dornic de imagine prin sport.
D. în grupul adverbial:
aproape, departe, conform, potrivit, aidoma, concomitent, simultan, corespunzător:
Iranul este foarte aproape de construirea armei nucleare.
Aidoma cu el, tânjeam spre cer. (Ştefan Augustin Doinaş)
Eşti salarizat corespunzător cu experienŃa ta?
Recomandare: ObservaŃi în GALR II, p. 425, Caracteristicile semantice

ale complementului prepoziŃional
Trăsăturile complementului prepoziŃional.

Termenii regenŃi ai complementului prepoziŃional.
1. prepoziŃie cu nominal în acuzativ:
Nu era vorba de motani.
El va apela la mine. / Vă e teamă de ceilalŃi? / De cine ascultă mafioŃii?
Să nu spui despre nimeni că e fericit, până nu moare.
54
2. prepoziŃie cu nominal în genitiv:
Vânzările de la Nintendo primează asupra vânzărilor de la Sony.
Bono a pledat împotriva drogurilor.
Călugării iau asupra lor o dramatică schimbare de orbită.
asupra mea (Nu accept să ridice mâna asupra mea. - mea este adj. posesiv în N-
Ac.)
asupră-şi, impotriva-mi: (-şi, -mi, clitice de dativ.)
S-a hotărât asupra a ceva/ asupra a doi vânători (în Ac.)
3. prepoziŃie cu infinitiv:
Majoritatea se limitează la a copia referatele.
Eu cred că eficienŃa demersului nu rezidă în a face publice problemele ministerului.”
(româniaculturală.ro)
4. prepoziŃie cu supin:
E un exemplu demn de urmat.
Mutu, după ce s-a plictisit de jucat fotbal, nu mai poate fi o sursă de încredere.
1. structuri cu gerunziu
Deşi în GALR se consideră că gerunziul nu poate îndeplini funcŃia de complement
prepoziŃional, există opinii care afirmă contrariul. Astfel, Gramatica academică
atribuie gerunziului funcŃia de predicativ suplimentar în structurile în care sunt
regente verbele a se plictisi, a se sătura (S-a săturat dansând. / Se plictiseşte
scriind.). Pentru că verbele impun anumite prepoziŃii, unii autori (CăpăŃînă, 2008)
consideră de acestea sunt complemente prepoziŃionale: S-a săturat de dansat/de dans.
/ S-a plictisit de scris. Totuşi, în exemplele citate este urmată regula generală a
economiei de mijloace, astfel că gerunziul cumulează două funcŃii: Dansând (În timp
ce dansa), s-a plictisit de dans. (< El dansa. El s-a plictisit de dansat). Lipsa
marcatorului prepoziŃional conduce la soluŃia adoptată de GALR.
2.structuri cu supin
Se întoarce/Revine de la scăldat (de la cules, de la arat). – sunt considerate
complemente prepoziŃionale cu nuanŃă locativă (CăpăŃână, 2008)
3. confuzii cu predicativul suplimentar:
Din lebădă, s-a transformat în prinŃesă. EnunŃul presupune în structura de adâncime:
Ea era lebădă. Ea s-a transformat în prinŃesă.; de aici, enunŃul prim, în care din
lebădă este predicativ suplimentar.
Nivel frastic:
1. propoziŃie relativă:
a.cel mai des este introdusă prin pronume relativ sau nehotărât cu prepoziŃie, fără
antecedent în regentă:
O căsnicie nu se bazează pe cine conduce, dacă se merge pe acest principiu e sortită
pieirii.
Aceasta e povestea unei tinere care se îndrăgosteşte de cine nu trebuie.
Se potriveşte cu oricine îi trece pragul.
55
b. introdusă prin pronume şi adverbe relative fără antecedent în regentă:
Românilor nu le pasă ce mănâncă/cum se îmbracă./unde merg în vacanŃă/încotro
îndreaptă politicienii Ńara.
Un fotbalist accidentat îşi dă seama cât de important e fiecare minut în
iarbă.(Internet)
2. propoziŃie conjuncŃională:
Bruce Willis se teme că îşi va petrece restul vieŃii singur.
Andreea Marin se teme să nu fie recunoscută pe stradă.
Dacă Dorinel se simte apt să joace, atunci o poate face.
Noi ne străduim ca informatiile pe care vi le prezentăm să fie cât mai clare şi reale.
El nu-şi dă seama dacă e adevărat sau nu/încotro a pornit.
Tipologie:
Simplu (v. supra)
Multiplu (elementele coordonate pot fi omise): Italia se confruntă cu ploi şi ninsori
abundente.
Complex (elementele coordonate nu pot fi omise):
Aceştia s-au divizat în tracii de sud şi cei de nord. (*Aceştia s-au divizat în traci de sud.)
AdolescenŃa pendulează între necesitate şi contingenŃă.
Românii apelează mai degrabă la o agenŃie străina decât la una românească.
Clasa de substituŃie a complementului prepoziŃional.

Tipologia complementului prepoziŃional.
Complementul de agent
DefiniŃie:
FuncŃie actanŃială actualizată în construcŃii pasive; corespunde, din punct de vedere
semantic subiectului din construcŃia activă tranzitivă echivalentă.
Exemple prototipice
Piesa este jucată de un excelent trio actoricesc.
Un mod de a efectua aceasta este de a crea un câmp definit de utilizator.
Caracteristici:
1. tip special de complement prepoziŃional;
2. realizare la nivel propoziŃional prin nominal însoŃit de prepoziŃiile de/de către;
3. prototipic, are ca regent un pasiv;
4. este adjunct în grupurile verbale şi adjectivale.
Termeni regenŃi:
1. în grupurile verbale:
a. verbe la moduri personale, la diateza pasivă cu operatorul a fi: Gramatica a fost
elaborată/întocmită de un colectiv minunat.
b. verbe la moduri nepersonale cu operatorul pasiv:
A reuşit performanŃa de a fi căutat de poliŃie pentru o poezie. (infinitiv pasiv)
56
A început baschetul la 15 ani, fiind îndrumat de profesorul de sport. (gerunziu pasiv)
c. verbe la moduri nepersonale fără operator pasiv:
Trebuie înŃeles de către toŃi comercianŃii locali şi operatorii de turism că succesul
constă în preŃuri rezonabile. (participiu)
Fenomenul Ultras e greu de înŃeles de către suporterii de fotoliu. (supin)
c. verbe la moduri personale şi nepersonale, la diateza pasiv-reflexivă:
Se arată de către oficiali/ de către instanŃă/ de către apărători
Deja sunt oferite binecuvântări pentru aceste cupluri în SUA şi Canada, afirmându-
se de către unii prelaŃi că este un mod de viaŃă acceptabil pentru creştini.(Internet)
2. în grupul adjectival
Complementul de agent are ca elemente regente adjective provenite din participii,
inerent pasive, şi adjective postverbale, derivate cu sufixul –bil:
O a treia şi ultimă piesă cunoscută de noi a fost publicată.
Se dovedeşte a fi un factor coruptibil de către factorul de putere.
Amendamentul a fost considerat inacceptabil de către Comisie.
Nu numai agentul (+Animat/+VoinŃă) este considerat a îndepli funcŃia de

complement de agent. ForŃa sau Instrumentul pot îndeplini acest rol:
Fereastra este lovită de vânt.
Brazda este întoarsă de plug. (GALR: 435)
Elementele regente ale complementului de agent.
Nominal în acuzativ cu prepoziŃia de sau de către.
a. substantive comune sau proprii:
Doctorul este auzit de pacienŃi. Daniel a fost ajutat de medici.
b. pronume:
Mă temeam să nu fiu părăsit de tine /de ceilalŃi/ de acesta.
Meciul se joacă de toŃi.
c. numerale:
Am fost întâmpinată de primul
d. construcŃii cu demonstativele semiindependente al şi cel:
Am fost umiliŃi de ai noştri.
Refuzat de cel de-al doilea/cei doi, s-a întors mânios acasă.
Nivel frastic
PropoziŃie relativă fără antecedent, introdusă prin pronume relativ precedat de prepoziŃia
de sau de către.
A fost autorizat de /de către cine a implementat programul/ de oricine a folosit
programul.
Clasa de substituŃie a complementului de agent.
57
Complementul comparativ
DefiniŃie:
FuncŃie sintactică specifică, realizată în grupul adjectival sau adverbial care codifică o
comparaŃie referitoare la la caracteristicile graduale ale unui obiect sau proces.
Este mai bun decât el.
Vorbeşte la fel de bine ca tine.
Este cel mai bun dintre toŃi.
Trăsături sintactico-semantice:
1. adjunct în grupurile adjectivale sau adverbiale în care, de regulă, centrii au
mărcile comparaŃiei;
2. indică reperul, cel faŃă de care se realizează comparaŃia;
3. are ocurenŃă obligatorie sau facultativă;
4. este de mai multe tipuri:
a. comparativ de inegalitate;
b. comparativ de egalitate;
c. comparativ partitiv (în GALR este tratat drept complement prepoziŃional,
interpretat ca complement indirect de Corneliu Dimitriu, şi complement de relaŃie
de Iordan şi Robu);
d. comparativul proporŃional;
e. comparativul ireal.
Termeni regenŃi:
a. Adjective şi adverbe aflate la diferite grade de comparaŃie.
E mai mic decât/ca mine. La fel de bun ca mine.
A venit mai devreme decât Andreea.
b. Adjective sau adverbe al căror grad de comparaŃie se poate reconstitui :
O poveste frumoasă ca o reclamă la detergenŃi. (la fel de frumoasă)
Trăsăturile şi termenii regenŃi ai comparativului.
1. complementul comparativ de inegalitate:
a. prepoziŃia decât urmată de un nominal (substantiv, pronume, numeral) în
acuzativ: Teatrul e mai interesant decât Bursa. Unul e mai interesant
decât altul. Al treilea e mai interesant decât primul.
b. PrepoziŃia decât urmată de construcŃie cu pronumele semiindependente
cel sau al: Criza văzută de analişti, mai rea decât cea a guvernului Boc.
AlocaŃia câinilor, mai mare decât cea a copiilor. Criza apei, mai mare
decât a petrolului. SfinŃirea celor adormiŃi, mai mare decât a celor vii.
58
c. prepoziŃiile decât şi ca (GALR le numeşte „adverbe de comparaŃie”)
urmate de grupuri prepoziŃionale, adverbe, verbe: o călătorie mai
frumoasă ca în ianuarie. Vorbeşte mai bine ca ieri. A gândi este mai
interesant decât a şti, dar mai puŃin interesant decât a privi. (Goethe)
d. ca şi decât urmate de construcŃii complexe: Mă comport mai bine decât
tine la teatru. (<Mă comport mai bine decât te comporŃi tu la teatru);
Maşina merge pe nisip mai încet decât trenurile pe un pod neconsolidat.
Nivel frastic
1. propoziŃie relativă introdusă prin decât urmat de un pronume sau adverb relativ:
Cine e stăpân pe sine preŃuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăŃi.
2. propoziŃie conjuncŃională introdusă prin
a. decât urmat de conjuncŃie (GALR): E mai bine decât să doarmă. (marcă
a potenŃialului), Ajunge mai repede decât dacă ar merge cu trenul.
b. decât cu rol conjuncŃional: Piesa lui Shakespeare e mai citită decât au
fost MoromeŃii.
Clasa de substituŃie a comparativului.
Complementul comparativ de egalitate (CCE):

a. prepoziŃiile ca, precum, cât urmate de nominal (substantiv, pronume, numeral):
marile adevăruri ne sunt prezentate tot aşa de clar ca lumina zile. Vorbeşte la fel
de mult ca mine./primul. Şi-a văzut dosarul gros cât o Biblie, Nu se uită la filme
proaste precum acesta.
b. prepoziŃiile ca, precum, cât urmate de construcŃii cu pronumele demonstrative
semiindependente: cartea mea e la fel de importantă ca a ta/cea de acolo. Ei sunt
mândri ca cei doi:
c. prepoziŃiile ca, precum, cât urmate de grupuri prepoziŃionale, adverbe, adjective
sau verbe la moduri nepersonale: o călătorie la fel de frumoasă ca în ianuarie
(GALR), tot atât de frumoase cât şi de discrete. Azi a fost la fel de frumos ca ieri.
E tot atât de bună cât şi frumoasă. Genul ăsta de muzică e la fel de interesant ca
a da cu aspiratorul prin casă. ÎnvaŃă la fel de mult ascultând ca şi citind.
d. prepoziŃiile ca, precum, cât urmate de construcŃii complexe: Aerul e tot aşa de
rarefiat ca la tabăra de pe Eerest. E liniştită ca tine la examen.
Nivel frastic:
a. propoziŃie relativă introdusă prin prepoziŃiile specifice urmate de pronume şi
adverbe relative: E la fel de trist ca cine l-a trimis. Cum îŃi speli mâinile e la fel
de important precum când îŃi speli măinile.
b. PropoziŃia conjuncŃională introdusă fie prin conectorii specifici însoŃiŃi de
conjuncŃii (Ajunge tot atât de repede precum dacă ar merge cu trenul.), fie prin
conectorii specifici cu rol conjuncŃional (Mănâncă la fel de bine precum doarme.
E curată cum e zăpada.)
59
Clasa de substituŃie a comparativului de egalitate.
Comparativul partitiv
Are ca regent un adjectiv sau adverb la gradul superlativ relativ. Clasa de substituŃie
surprinde doar nivelul propoziŃional:
1. prepoziŃie cu nominal:
Câinele meu e cel mai deştept din lume.
Parlamentui European se vede cel mai bine din Romania.
Vor mai supravieŃui cei mai inteligenŃi dintre ei /toŃi.
2. prepoziŃie şi construcŃie cu pronumele semiindependente:
Cel mai interesant personaj dintre cei doi/ai voştri./ai lui Caragiale.
Clasa de substituŃie a comparativului partitiv.
Complementul comparativ proporŃional
Are obligatoriu un element corelativ (pe atât din construcŃia pe cât ... pe atât sau cu cât
din construcŃia cu cât ...cu atât).
1. adjectiv precedat de elementul de relaŃie pe cât (e prepoziŃie compusă sau
locuŃiune conjuncŃională?): Încunună culturile cu un nimb pe cât de fatal,
pe atât de fermecător. (cf. GALR) sau de cu cât (din construcŃia cu cât...
cu atât): Îmi pare cu cât mai tristă, cu atât mai înŃeleapă. Cu cât mai
multe astfel de iniŃiative, cu atât mai multe animale salvate.
2. adverb precedat de elementul de relaŃie pe cât: Conduce pe cât de
repede, pe atât de periculos. Sau cu cât... Cu cât conduce mai repede, cu
atât mai bine.
Nivel frastic
Prin propoziŃii conjuncŃionale introduse prin locuŃiunile conjuncŃionale pe cât sau cu atât:
Întâlnirea cu Noica, pe cât de benefică mi-a fost în plan cultural, pe atât de nefastă mi-a
fost în planul vibraŃiei de fiinŃă. (v. GALR)
Cu cât e mai scump, cu atât e mai bine.
Clasa de substituŃie a comparativului proporŃional.
Comparativul ireal
Se realizează doar la nivelul frastic, prin propotiŃie conjuncŃională introdusă prin

locuŃiunile ca şi cum, ca şi când, de parcă, sau doar prin conjuncŃia provenită din adverb,
parcă:
Era (atât de -suprimabil) necăjită de parcă cineva i-a furat buna-dispoziŃie.
60
Fuge repede parcă zboară. Fuge parcă zboară. (comparaŃie realizată între acŃiuni)
Merge repede ca şi cum/ca şi când l-ar goni cineva.
Clasa de substituŃie a comparativului ireal.
Complementele. Evaluare.
1. Complementul direct (trăsături, regenŃi, clasă de substituŃie)

2. Complementul indirect (trăsături, regenŃi, clasă de substituŃie)
3. Complementul prepoziŃional (trăsături, regenŃi, clasă de substituŃie)
4. Complementul prepoziŃional şi complementul indirect: asemănări şi
deosebiri.
5. Complementul posesiv (regenŃi, clasă de substituŃie)
6. Complementul de agent (trăsături, regenŃi, clasă de substituŃie)
7. Comparativul: tipologie
8. Comparativul: (regenŃi, clasă de substituŃie)
61
UNITATEA DE ÎNVĂłARE III.
FuncŃiile sintactice în GN. Atributul
Obiective
- cunoaşterea şi identificarea tipurilor de atribut;
anterior;
FuncŃie sintactică specifică, atributul este component obligatoriu sau omisibil într-un grup
cu centru nominal. GBLR, insistând pe valoarea sintactico-semantică pe care o are
componentul dependent în structura unui grup, renunŃă la termrnul tradiŃional de atribut şi
reŃine următoarele funcŃii: modificatorul, determinantul, posesivul, complementul.
Recomandare: ReŃineŃi din GBLR FuncŃiile sintactice specifice grupului

nominal.
Casă de lemn.
Exemple bune.
Termeni regenŃi:
Nominale de toate tipurile:
1. substantive: Singura lucrare care mi-a plăcut a fost a lui Dragoş.
2. pronume: Toate acelea s-au spus de mult. Aceasta ultimă a apărut acum două
săptămâni. Ala mic vine mâine.
3. numeral: Am văzut două superbe.
Tipologie şi clasă de substituŃie

A. potrivit clasei gramaticale prin care se realizează
1. Atributul substantival: se exprimă prin substantiv, o parte de vorbire
substantivizată şi substantiv provenit din altă parte de vorbire:
a. atributul substantival genitival se exprimă prin a.1. substantive şi substitute în
genitiv (Iată dar cum arată privit în zare filigranul neştanŃatei legitimaŃii de
maghiar- CTP Nobelul românesc, p. 41; Nu mă bazez pe ajutorul aproapelui);
a.2. construcŃii analitice, sinonime cu genitivul: atunci când atributele sunt
precedate de numerale sau adjective la plural (diferit, numeros/mulŃi, destui,
puŃini): părerea a numeroşi / a doi /câŃiva/mulŃi profesori.
62
Deşi observaŃia nu apare în capitolul dedicat atributului, GALR consideră, atunci
când discută complementul indirect, că în construcŃiile sportiva deŃinătoare a titlului,
om iubitor al cărŃilor, echipa câştigătoare a turneului, cele subliniate sunt atribute,
fapt datorat calităŃii nominale a regentului în -tor.
b. atribut substantival prepoziŃional: b.1. în genitiv: Dezbateri asupra proiectelor

europene s-au mai făcut. Copilul din faŃa uşii mă întreabă ceva.; b.2.în acuzativ
bazarea pe salariaŃi, întâlnirea cu colegii, relele de după război, transformarea
nisipului în perlă. (prepoziŃia specific atributivă este de) b.3. în dativ:
neînŃelegerile datorită grabei, rezultatele conform aşteptărilor.
c. Atribut substantival în nominativ: c.1. când un substantiv cu funcŃie generică îşi
adaugă un substantiv în nominativ pentru identificare: Oraşul Craiova, râul Olt,
ora zece, pagina cinci.; c.2. provine din transformarea unui grup cu complement
predicativ al obiectului sau cu predicativ suplimentar prin substantivarea
regentului: numirea acestui om ministru, angajarea ei secretară; Nedeclararea
oraş a Băileştiului.
d. Atribut substantival datival: d.1. de natură livrescă: preot deşteptării noastre,
vameş vieŃii; d.2. trimiterea de ajutoare străinilor, oferirea de premii
câştigătorilor;
e. Atribut substantival acuzatival: provine dintr-un complement circumstanŃial:
renunŃarea o vreme la fumat, lăsarea un timp a cererilor deoparte, neachitarea
taxelor un an.
2. Atributul pronominal se exprimă prin pronume şi numerale şi are aproape
aceleaşi subtiburi cu cel substantival:
a. atribut pronominal genitival: se exprimă prin pronume (personale, relative,
interogative, demonstrative, nehotărâte, negative) şi prin unele numerale cu
formă cazuală de genitiv sau prin construcŃii echivalente cu prepoziŃia a şi
pronume/numeral în acuzativ: Exemple: vorbele lor, vorbele ale căror ecouri se
mai aud, vorbele celorlalŃi, vorbele fiecăruia, vorbele nimănui, vorbele
amândurora, respectiv, vorbele a doi dintre ei, găsirea a ceva important. Poate fi
exprimat şi prin construcŃie cu semiindependentul al şi adjectiv pronominal:
opinia alor noştri/săi/voştri.
b. Atributul pronominal prepoziŃional: se exprimă prin b.1. pronume personal,
reflexiv, posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât, negativ precedate
de prepoziŃie sau b.2. prin construcŃii formate din semiindependentul al sau cel şi
adjectiv posesiv, respectiv un numeral. Cele mai multe exemple se regăsesc în
construcŃii comparative (student ca el), partitive (case dintre ale mele, unul dintre
noi, câŃiva dintre aceia) sau in grupuri verbale transpuse, prin substantivarea
verbului (plecarea fără aceştia., gândul la cei doi). Poate fi exprimat şi prin clitic
personal precedat de o locuŃiune prepoziŃională (pădurea din faŃa-i, de jur
împreşuru-mi).
c. Atributul pronominal în dativ: c.1. se exprimă prin clitice de pronume personal
şi reflexiv în dativ: mâna-Ńi stă pe masă, ochi-şi învârte prin cameră. C.2. poate
fi adjunctul unui substantiv nearticulat cu semnificaŃia „grad de rudenie /relaŃie
socială” sau apare ca adjunct al unui abstract verbal: nepot acestuia, şef Ńie,
conferirea de medalii unora.
63
3. atributul adjectival se exprimă prin diferite tipuri de adjective sau cuvinte
aparŃinând altor clase gramaticale, dar care au un comportament adjectival:
a. atributul adjectival exprimat prin adjectiv propriu-zis, locuŃiuni adjectivale, alte
părŃi de vorbire adjectivizate: Vocile vagi, indistincte, nu încetau; un bărbat în
stare de orice; frunze verzi şi galbene, bărbat bine, o asemenea lege, câini
bărbaŃi.
b. exprimat prin participiu: o scrisoare otrăvită către Mitică Dragomir; bloguri
văzute din profil, copiii instituŃionalizaŃi, ajutaŃi de Nestle.
c. exprimat prin gerunziu adjectivizat: ordine crescândă, coşuri fumegânde, răni
sângerânde.
d. exprimat prin numerale: efort înzecit, amândoi copiii sau prin construcŃii cu cel şi
numerale ordinale: cel de-al doilea copil, cea de-a zecea foaie; douăzeci de lei.(!
interpretarea lui douăzeci ca atribut adjectival)
e. exprimat prin adjective pronominale (posesive, interogative, relative,
demonstrative, nehotărâte, negative, de întărire): copilul meu, care copil trece
strada, acelaşi copil, fiecare copil, niciun copil, însuşi copilul.
4. atributul verbal:
a. exprimat prin verb la infinitiv, însoŃit de prepoziŃiile de, fără sau pentru: un mod
de a privi, problema, tipărirea fără a corecta este catastrofală, privitul pentru a
înŃelege.
b. exprimat prin verb la supin: fier de călcat, stare de plâns, curaj de invidiat,
mersul la cules de mure.
c. exprimat prin verb la gerunziu: Mă întristează o mamă plângând. Este uşor de
recunoscut la feminin sau la plural pentru că se remarcă lipsa acordului cu
regentul. Un gerunziu care determină un substantiv la masculin sau neutru
singular este încadrat în aceeaşi clasă.
5. atributul adverbial se exprimă prin adverbe singure, în special când însoŃeşte
sbstantive de natură verbală, sau însoŃite de prepoziŃii mersul pe acolo; căderea de
sus. venitul târziu., aşezatul aşa. Poate să fie exprimat şi prin numerale cu valoare
adverbială (cardinale, ordinale adverbiale, multiplicative): mărirea de două ori a
salariului., venirea pentru prima dată; creşterea îndoit a dobânzii.
Unele adverbe ca aievea, alene, anevoie pot fi interpretate şi ca atribute

adjectivale, datorită apariŃiei constante neprepoziŃionale şi comportamentului de adj.
invariabil.
6. atributul interjecŃional: Halal treabă! O tipă wow!
Nivel frastic
1 atributive relative: introduse prin pronume şi adjective relative, nehotărâte-
relative, adverbe relative. Pronumele şi adjectivele realtive pot să aibă sau nu
antecedent în regentă:
Cred că era vorba de sticla cu tuş, pe care o ascunsesem eu nu ştiu unde... (Mihail
Sebastian)
În 1945, printr-o decizie la care nu am fost părtaşi, ne-am trezit extra-europeni,
europeni injectaŃi experimental cu un extras de dictatură asiatică. (“Aspirina săracului”)
Dintre atâŃia prieteni, câŃi am invitat, n-a venit niciunul.
Datoria oricui participă e să-şi păstreze calmul.
64
Ajutorul pentru oricine îl solicita, îl oferea M.
Călătoria în orice Ńară străină doreşti e costisitoare.
Locul unde m-am născut mi-e drag.
Modul cum m-a abordat nu mi-a plăcut.
A trecut timpul când făcea ce-şi dorea.
2 atributive conjuncŃionale: sunt introduse prin conjuncŃii şi locuŃiuni

conjuncŃionale: că, să, ca .. să, dacă, cum că, precum că:
Întrebarea dacă un calculator gândeşte este la fel cu întrebarea dacă un submarin
înoată.
CroaŃia neagă faptul că împiedică aderarea Sloveniei la UE.
Există posibilitatea ca unul dintre noi să se retragă, dar nu voi fi eu.
Îi bate gândul cum că orasul nu e prea bun pentru ei.(Internet)
Care sunt atributele corespunzătoare funcŃiilor sintactice specifice GN, potrivit

GBLR?
2. potrivit formei de realizare:

a. simplu: Mă întristează o mamă plângând.
b. multiplu: O vreme rece, mohorâtă. Vin douăzeci sau cinci elevi?:
c. complex: o şosea între Bucureşti şi Craiova, cearta dintre mine şi tata; DistanŃa de la
Pământ la Lună.
3. potrivit gradului de dependenŃă faŃă de regent

1. atribute izolate: sunt marcate grafic prin virgulă şi intonaŃional prin pauză. În
acest fel prezenŃa lor este facultativă în enunŃ. Cele exprimate prin gerunziu, în momentul
în care sunt izolate îndeplinesc funcŃia de circumstanŃiale:
Copilul suferind vine la spital.
Copilul, suferind, vine la spital.
2. atribute neizolate (tipice): prin gradul de sudură faŃă de un centru nominal,
acestea au un rol extrem de important în comunicare, ajutând la identificarea denotatului
sau a referentului (referenŃializare).
PrecizaŃi tipurile de atribut.
65
UNITATEA DE ÎNVĂłARE IV.
CircumstanŃialele
Obiective
- cunoaşterea şi identificarea circumstanŃialelor de timp, loc,
mod şi cantitativ;
anterior;
- definirea şi identificarea termenilor regenŃi şi a claselor de
substituŃie;
Numite şi complemente circumstanŃiale în gramaticile tradiŃionale, acestea sunt

compliniri ale grupului verbal care codifică precizările suplimentare („de circumstanŃă”),
referitoare la cadrul discursiv. CircumstanŃialele alcătuiesc o clasă eterogenă, diferenŃiată,
în general, semantic.
GALR II deosebeşte potrivit criteriului semantico-pragmatic, patru mari grupe de

circumstanŃiale:
1. circumstanŃiale situative: circumstanŃialul de loc şi de timp, care codifică
la nivelul enunŃului coordonatele spaŃiale şi temporale;
2. circumstanŃiale procesuale: circ de mod, cantitativ şi instrumental –
starea, evenimentul sau acŃiunea sunt evaluate sau se precizează mijlocul
de realizare;
3. circumstanŃiale ale raportului logico-semantic stabilit de locutor: de
cauză, de scop, condiŃional, concesiv, consecutiv;
4. circumstanŃiale ale corelaŃiei secvenŃiale (Dumitru Irimia (2008) le
numeşte corelative): opoziŃionalul, cumulativul, de excepŃie, sociativul şi
circumstanŃialul de relaŃie. Acestea codifică o nouă informaŃie în relaŃie
cu anumite componente ale enunŃului.
Trăsături sintactice:
Spre deosebire de complementele studiate, a căror prezenŃă este în general obligatorie în
grupurile verbale, circumstanŃiale sunt, în general, facultative. Există şi excepŃii, în cazul
verbelor matricial circumstanŃiale:
Oraşul datează din sec. I
Eu locuiesc aici.
Ea procedează corespunzător/bine.
El se comportă incorect.
Elemente regente: verbe şi grupuri verbale (Uneori ne certă. SunteŃi toŃi pedepsiŃi
acum.), interjecŃii (Iată-l acolo.), adverbe (E bine cu sănătatea.), adjective (albă la faŃă).
Clasa de substituŃie: 1. adverbe, 2. nominale cu sau fără prepoziŃii, 3. verbe sau grupuri
verbale la moduri nepersonale, 4. propoziŃii.
66
PrecizaŃi trăsăturile circumstanŃialelor.
CircumstanŃialul de timp
Definire: constituent al enunŃului care fixează coordonatele temporale ale actului

enunŃării.
Acum plouă. Nu ştiu când vine. Îl cunoaşte din copilărie.
Trăsături:
1. se realizează definitoriu prin adverbul când,
2. are ocurenŃă în general facultativă,
3. este nesuprimabil în cazul unui grup restrâns de verbe (a dura, a dăinui,
a Ńine, a programa, a sosi, a junge, a pleca etc.).
RegenŃi:
1. verbe şi locuŃiuni verbale la moduri personale şi nepersonale: Rămâne acum la
mine. Ajungând devreme la gară, a aşteptat. Sosit târziu, a pierdut trenul.
Obiceiul de a veni târziu i-a adus numai necazuri. A Ńinut minte atunci, apoi a
uitat.;
2. interjecŃii: Hai acum. La uşă Ńârrr! Atunci.
3. adjective şi locuŃiuni adjectivale: Era capabil/în stare atunci de orice.
1. adverbe şi locuŃiuni adverbiale, adverbe provenite din alte părŃi de vorbire şi
numerale cu valoare adverbială:
A rezolvat problema atunci.
Când te întorci?
A pregătit bagajele din timp. Doarme de nu ştiu când. Ziua se plimbă şi noaptea
doarme. Am ascultat-o prima oară la operă. (numeral cu vaoarel adverbială). Eu am
venit la trei, tu după. (adverb provenit din prepoziŃie)
2. nominale şi construcŃii echivalente în acuzativ (cu sau fără regim prepoziŃional):
a. În concediu plec în Moldova. A ajuns după tine/acela/unul/cineva/al treilea.
După cine ai ajuns? Ne vedem la anul!
b. Cel şi al urmate de diverse părŃi de vorbire: Vine după al meu. Ajunge după cel
de-al doilea/de acolo.
c. Substantive care redau momente sau intervale de timp (secundă, minut, oră, zi,
săptămână, lună, an/ dimineaŃă, seară/ iarnă, vară, toamnă) precedate de
determinanŃi cantitativi (tot, întreg, câtva) sau de adjective (următor, viitor,
precedent, acesta, trecut): Cocoşul a cântat toată noaptea. A rămas câtva timp.
Munceşte ore întregi. În anul următor a plecat la munte. Luna aceasta munceşte
din greu.
67
înainte de, aproape de, departe de nu sunt considerate locuŃiuni, ci adverbe urmate
de grupuri prepoziŃionale (complemente prepoziŃionale), ca atare, în exemplul Înainte
de petrecere a venit la mine., înainte de petrecere este interpretat drept grup
adverbial cu funcŃie de circumstanŃial de timp.
3. nominale şi construcŃii echivalente în genitiv: A venit înaintea profesorului / lui
/celor doi /celui de-al doilea.
4. nominale şi construcŃii echivalente în dativ, ca excepŃie de la genitiv: A venit
înaintea-Ńi/în urmă-Ńi.
5. verbe la moduri nepersonale (infinitiv, gerunziu, supin):
a. Până a schimba foile, l-a observat profesorul. Mai durează până la a soluŃiona
conflictul.
b. Găsind răspunsul, a renunŃat la căutare.
c. Până la semănat mai este ceva timp. Trebuie uscat după spălat.
6. construcŃii gerunziale şi participiale (cu subiect sau nume predicativ propriu):
Ajungând Maria, toată lumea s-a ridicat. O dată ora încheiată, Maria a ieşit din
sală.
7. construcŃii prepoziŃionale corelative: A citit de dimineaŃa până seara. Rămân
acolo de luni până sâmbătă.
8. structuri eliptice: De când lumea şi pământul, de când lumea lumea, de copii, de
mici, în exemplul Ne cunoaştem de...
Nivel frastic
1. propoziŃii relative (introduse prin adverbe relative şi nehotărâte, când, oricând,
orişicând): Banca NaŃională a greşit când a permis explozia creditării în
România.
Răspunde oricând suni.
AtenŃie, atunci când!
În exemple de tipul Ce se întâmplă în creier (atunci) când îŃi dai seama că ai făcut o
greşeală? se impun două interpretări:
a. Când secevenŃa atunci când este nedislocată prin virgulă, P2 este circumstanŃială
de timp.
b. Dacă între atunci şi când este virgulă, se consideră că propoziŃia introdusă prin
când este apoziŃie, funcŃia circumstanŃială fiind preluată doar de atunci.
2. propoziŃii conjuncŃionale (introduse prin conjuncŃii nespecifice ca până, că, unde,
cum şi locuŃiuni conjuncŃionale specifice îndată ce, imediat ce, după ce, până ce,
de cum, ori de câte ori, odata ce, cât timp, câtă vreme, în timp ce, în vreme ce):
Imediat ce/îndată ce/de cum voi deveni preşedinte, voi aborda direct această criză.
(Obama)
Eşti nemuritor cât timp/câtă vreme înveŃi.
Un bărbat a fost internat după ce a băut o bere. Românii folosesc electrocasnicele
până se strică.
Nici nu se opri trenul, că OlguŃa sărise de pe scară.
(De) Cum îl scoli, cere demâncare.
Unde îl scoli, cere demâncare.
68
Tipologie:
1. din punct de vedere formal:
a. simplu: exprimat printr-o singură parte de propoziŃie sau o singură propoziŃie.
b. multiplu: exprimat prin două sau mai multe părŃi de propoziŃie sau mai multe
propoziŃii.
c. complex: exprimat prin construcŃii eliptice (de când lumea şi pământul, de când
lumea), prin construcŃii care arată durata, adică fie prin substantive specifice
duratei însoŃite de cuantificatori (Râde tot timpul.), fie prin construcŃii corelative
care arată limitele intervalului temporal (A rămas între 10 şi 3/ de la 10 la 3.).
2. din punct de vedere semantic:
A. circumstanŃialul de plasare temporală: situează acŃiunea faŃă de un reper
temporal, identificând raporturile temporale
a. circumstanŃialul de simultaneitate codifică coincidenŃa procesuală. Se exprimă, la
nivel propoziŃional, prin adverbe şi construcŃii de tipul: acum, în acest moment, în
luna aceasta, în prezent, în această dimineaŃă/lună/săptămână/zi/clipă. La nivel
frastic, circumstanŃiala este introdusă prin marcatorii când, tocmai când, în timp
ce, în vreme ce, cât timp, câtă vreme: El scrie când tu eşti plecat. Bate fierul
până-i cald.
b. circumstanŃialul de anterioritate: se exprimă prin adverbe şi locuŃiuni adverbiale
specifice (ieri, odinioară, alaltăieri, aseară, demult, pe vremuri, azi-noapte), prin
construcŃiile specifice: (acum trei luni, acum câtva timp, în acel an, un an mai
târziu). La nivel frastic, conectorul specific este după ce. AlŃi conectori sunt:
imediat ce, de îndată ce, cum, unde, în Cum venea se repezea la mâncare, unde-şi
auzea, din curteni ieşea, domnului vorbea. După ce te studiază, te pictează.
c. circumstanŃialul de posterioritate: situează procesul după reperul temporal.
Realizarea specifică este locuŃiunea odată şi odată. Alte adverbe şi locuŃiuni
adverbiale specifice ca mâine, răspoimâine, construcŃii corelative, de acum într-o
oră/săptămână/lună, primîvara voiitoare, peste două zile etc. La nivel frastic,
conectorii specifici sunt până, până să: Până să se întoarcă, am plecat.: Nu am
ezitat, până nu a intrat.
B. circumstanŃialul de proximitate codifică „în apropierea reperului
temporal”: acum, într-o clipă, în câteva minute, curând.
C. circumstanŃialul de aproximaŃie codifică un reper vag: pe luni, spre
seară, în jurul lui orei zece, în preajma Crăciunului, cître miezul nopŃii.
La nivel frastic apare în enunŃuri de tipul: A stat cât a stat/ce a stat şi aplecat.
D. circumstanŃialul intervalului temporal, durata (câteva ore, toată ziua, de
la nouă la două, de trei ani, începând cu ora 5).
E. circumstanŃialul generic: întotdeauna, niciodată, mereu.
F. circumstanŃialul iterativ: periodic, săptămânal, lunar, anual sau
construcŃiile o dată pe an, de două ori pe zi; se poate exprima şi prin
structuri repetitive: zi de zi, oră de oră, din oră în oră.
Clasa de substituŃie a circumstanŃialului de timp.
Cumul de semnificaŃii:
1. cantitativ: Durează 10 ore.
69
2. de loc: Pe drum au decis ce să facă. La arat i-am povestit totul.
3. mod: Zilnic se întreabă asta.
4. sociativ: A răspuns odată cu tine.
5. cauzal: Sunând clopoŃelul, a intrat la ore.
6. concesiv: Nu-l ajuŃi când poŃi s-o faci?
7. condiŃional: Când nu reuşeşti, renunŃi.
8. consecutiv: A învăŃat atâta, până a juns ce trebuia.
9. instrumental: Cu alocuŃiunea şi-a terminat datoria.
10. opoziŃional: Câtă vreme / în timp ce eşti la lucru, ea citeşte.
CircumstanŃialul de loc
Definire:
Este un constituent al enunŃului care indică reperele spaŃiale ale actului enunŃării.
Am ajuns acolo. Nu ştiu unde s-a ascuns.
Trăsături:
1. are ca realizare definitorie adverbul unde,
2. se realizează ca adjunct în grupuri verbale, adverbiale,
adjectivale şi interjecŃionale,
3. are ocurenŃă în general facultativă,
4. este obligatoriu pe lângă verbe ca a locui, a sta, a pleca, a
amplasa, a se plasa, a se refugia, a izvorî, a se aciua, a
sălăşui.
Elemente regente
1. verbe şi locuŃiuni verbale la moduri personale şi nepersonale: A rămas la teatru.
A luat-o la sănătoasa pe câmp. Locuind acolo, nu trebuia să plătească chirie.
2. interjecŃii: Hai acasă! Marş acasă!
3. adjective propriu-zise sau provenite din participii: Ele sunt murdare pe mâini;.
Fetele, murdărite pe mâini, au renunŃat.; Friptura, făcută pe grătar, a fost
delicioasă.
1. adverbe de loc, singure sau însoŃite de prepoziŃii (acolo, de parte, aproape,
dedesubt, sus, jos, de acolo, aici, încotro etc.), locuŃiuni adverbiale (în faŃă, în
dos, peste to, nu ştiu unde, te miri unde, peste : Pădurea se întinde de jur
împrejur, peste tot.)
2. nominale în acuzativ precedate de prepoziŃii şi locuŃiuni prepoziŃionale, respectiv
de construcŃii echivalente cu semiindependentele al şi cel: Merge la serviciu. S-a
ascuns în dulap/sub pat. Merga la el/la toŃi/la nimeni/amândoi. Merge spre nu
ştiu unde/la al tău/la cei doi.
3. nominale şi construcŃii cu semiindependentele al şi cel în genitiv cu prepoziŃii şi
locuŃiuni prepoziŃionale specifice: înaintea, înapoia, în faŃa, în spatele: în faŃa
70
casei/lui/dvs/amândurora_/fiecăruia se află o farfurie. Înaintea alor tăi /celui de-
al treilea se găseşte Mihai.
4. nominale în dativ, fără prepoziŃie: Stă locului, se aşterne drumului. Înaintea-mi
se află casa.
5. verbe la supin: Vine de la cules.
Nivel frastic:
Se realizează prin propoziŃii relative. Conectorii obişnuiŃi sunt: unde, până unde, de unde,
încotro, dincotro, oriîncotro, oriunde, de oriunde: A ajuns unde l-ai trimis. Vine de
oriunde se duce.
Oriunde priveşti, vezi cerul.
CircumstanŃiala de loc mai poate fi introdusă de pronume şi adjective relative însoŃite de
prepoziŃiile şi locuŃiunile prepoziŃionale: spre, înspre, lângă, în faŃa, în jurul, în spatele,
înaintea, înapoia:
S-a îndreptat spre cine a venit. S-a aşezat lângă ce invitat a poftit.
Clasa de substituŃie a circumstanŃialului de loc.
Tipologie:
Simplu: Oriunde priveşti, vezi cerul.
Multiplu: Merge la munte şi la mare.
Complex (construcŃii prepoziŃionale): S-a aşezat între primul şi al doilea. łara se întinde
de la munte la mare.
Valori circumstanŃiale cumulate:

1. de timp: A decis în parc ce să facă.;
2. de scop: Se duce la muncă.;
3. cantitativ: Merge doi kilometri.
CircumstanŃialul de mod
Definire:
Este componentul enunŃului care exprimă caracterizarea calitativă a modului de
desfăşurarea al unei acŃiuni sau arată modul în care este evaluat enunŃul sau o
componentă a enunŃului. În funcŃie de aceste două caracteristici, se împarte în
circumstanŃial de mod propriu-zis şi circumstanŃial de modalitate.
El vorbeşte repede. AnunŃă tare rezultatul.
Mănâncă, sigur, tot. Pleacă probabil mâine. Din păcate, vorbeşte prea mult.
Trăsături definitorii:
1. circumstanŃialul de mod
a. are realizare prototipică prin adverbul cum;
b. codifică o caracteristică sau circumstanŃa unui proces;
c. Spre deosebire de alte circumstanŃiale sau în prezenŃa lor, se plasează imedial lângă
verb (Vede bine noaptea. vs. Vede noaptea bine);
71
d. are în general o prezenŃă facultativă; puŃine verbe cer complinere obligatorie modală: a
se purta, a se comporta, a proceda, a arăta „a avea aspect”.
2. circumstanŃialul de modalitate (de evaluare) caracterizează o
acŃiune/proces sub mai multe aspecte, al certitudinii desfăşurării, al
obligativităŃii, al modului de realizare din punctul de vedere al
locutorilor. Astfel, este, din punct de vedere semantic, de mai multe
tipuri: de modalitate epistemică, deontică, apreciativă. Rodica Zafiu
adaugă un circumstanŃial al enunŃării şi un pseudocircumstanŃial
conector. (v. GALR: 499)
Care sunt tipurile de complement de mod şi ce le caracterizează?
Complementul de mod propriu-zis

Elemente regente:
1. verbe şi locuŃiuni verbale la diferite moduri: Cântă frumos. Mergând repede la
doctor, nu a văzut groapa din asfalt. A luat-o la sănătoasa imediat.;
2. interjecŃii: łârrr! Deodată la uşă. Hai repede la şcoală!
1. adverb de mod, demonstrativ, relativ, interogativ, provenit din substantiv:
Sare uşor din maşină şi porneşte agale. Munceşte aşa/cumva/astfel/. Nu cântă deloc.
Treaba merge strună. Porneşte glonŃ. Priveşte Ńintă la mine. Cea mică s-a strâns
ghem. Cum cântă?;
2. adverbe derivate cu sufixe: -eşte, -iş, -âş (bărbăteşte, vitejeşte, bătrâneşte,
prosteşte, şmechereşte, ştrengăreşte, tinereşte, băieŃeşte; morŃiş, cruciş, pieptiş,
târâş, chiorâş, făŃiş): Înfruntă vitejeşte/bărbăteşte/pieptiş adversarul. Se uită
chiorâş la mine.;
3. substantiv cu prepoziŃie în acuzativ (cu fără, în, după): Citeşte cu pasiune / mare
interes la vârsta lui. Nu îmi amintesc să fi făcut ceva fără chef. Coboară în
linişte. A organizat totul după recomandările mele /gustul meu.
Alte grupări, de tipul cu greu, cu drag, cu grijă, cu nerăbdare, cu teamă, fără teamă,
fără sfială, fără ezitare, fără greş, după plac, pe plac, pe merit, la întâmplare tind să
devină locuŃionale.
4. prepoziŃie + substantiv de tipul mod, fel, chip, cu determinanŃi: A ordonat actele
într-un mod logic. Într-un fel natural, în chip necunoscut etc.;
5. construcŃii de tipul după voia sa, după bunul plac, în voia sorŃii, la voia
întâmplării, după placul său care tind să devină locuŃionale.
6. locuŃiuni adverbiale: a. după modelul prepoziŃia pe + verb la supin sau participiu:
pe furate, pe apucate, pe alese, pe dibuite, pe negândite, pe nemâncate, pe
nepregătite, pe neştiute, pe nevăzute, pe neobservate (cunoaşte drumul pe
nevăzute) sau b. pe modelul structurilor repetitive: faŃă-n faŃă, picior peste picior,
nas în nas, umăr la umăr, mână în mână, ochi în ochi. (Merg braŃ la braŃ.; Dau
nas în nas.).
7. verbe la gerunziu: Vine fugind, mânâncă înfulecând. (atunci când gerunziul
exprimă o caracteristică a procesului codificat prin verb).
8. interjecŃii: Intră lipa-lipa, pâş-pâş.
72
Nivel frastic
PropoziŃii relative introduse prin adverbul relativ cum, adverbul învechit precum şi
locuŃiunea adverbială după cum:
Dacă jucăm cum am făcut-o cu Olanda şi FranŃa, îi batem pe sârbi. (precum)
Guvernul joacă după cum cântă omul lui cocoş.
Clasa de substituŃie a circumstanŃialului de mod.
Tipologie:
Simplu: Vine fugind.;
Multiplu: Citeşte cu pasiune şi în linişte.;
Complex: A decis în mod corect.. Lasă totul în voia sorŃii.
CircumstanŃialul de modalitate
Are rol de modificator, la nivelul întregului enunŃ sau doar la nivelul unei
componente a enunŃului. Caracterizează, astfel, fie întregul enunŃ (Sigur, nu se aştepta să
vii.), fie doar un component (A sunat şi a spus că se întoarce, cu siguranŃă duminica
viitoare.). Are ocurenŃă în grupul verbal (Se scuză, exagerând desigur, că am avut o
problemă.), adjectival (Vă vor oferi o explicaŃie probabil bună.) sau adverbial (AŃi ajuns,
parcă mai repede).
Tipologie şi clasă de substituŃie:

Din punct de vedere semantic, c de modalitate este de mai multe tipuri:
1. de modalitate epistemică, cel care exprimă certitudinea sau incertitudinea, în diferite
grade. Se exprimă prin adverbe şi locuŃiuni adverbiale sau prin substantivele mod/chip
însoŃite de prrepoziŃia în însoŃite de determinanŃi: desigur, evident, bineînŃeles, sigur, de
bună seamă, cu siguranŃă, fără îndoială, în mod sigur, în mod evident – poate, probabil,
parcă.: Fireşte, te voi primi mâine. Poate te voi primi mâine.:
2. de modalitate deontică (exprimă obligativitatea sau permisiunea). Se exprimă prin
adverbe şi locuŃiuni adverbiale (obligatoriu, neapărat, necesar, musai, cu necesitate,
eventual) şi prin grupuri cu substantivul mod/chip însoŃite de prepoziŃia în şi determinanŃi
care arată obligativitatea (în mod/chip/fel obligatoriu, necesar): Vreau neapărat să mai
aveŃi răbdare. Să-mi aduci o lucrare, musai bună.;
3. apreciativ exprimă o evaluare subiectivă; se exprimă prin locuŃiuni adverbiale şi
grupuri cu mod, chip, fel şi determinanŃi: din fericire, dn păcate, din nenorocire, în chip
bizar, straniu, într-un fel nefericit, înduioşetor.
La nivelul frazei, se realizează prin propozişii identice cu cele modale, introduse prin
adverbul cum: Cum se ştie, n-au plecat. Cum spuneam, n-aŃi greşit. (propoziŃii
interpretate şi ca incidente)
Clasa de substituŃie a circumstanŃialului de modalitate.
73
CircumstanŃialul cantitativ
Definire: component al enunŃului care exprimă o cuantificare, o caracterizare cantitativă a
unei acŃiuni, a unui proces sau a unei stări.
Cântăreşte enorm. (cantitativ propriu-zis)
Cântăreşte 2 kilograme. (cantitativ de măsură)
Trăsături definitorii:
1. codifică o evaluare cantitativă;
2. este o complinire adesea facultativă, în relaŃie cu verbele care
desemnează activităŃi cuantificabile (a lucra, a învăŃa, a desena), dar
apare ca actant în relaŃie cu anumite verbe, de tipul: a costa, a cântări;
3. din punct de vedere semantic, exprimă cuantificarea globală (mult, puŃin,
tot, destul, prea, destul duficient), cuantificarea aproximativă (oarecum,
cumva, mai mult sau mai puŃin), cuantificarea globală progresivă (tot
mai, mereu mai..., din ce în ce), prin indicarea măsurii trei lei, doi bani,
prin raportarea procesului la un altul luat ca reper (cheltuieşte cât câştigă,
cântăreşte cât un geamantan).
Termeni regenŃi
1. verbe de tipul a cântări, a măsura, a valora, a face, a se întinde, a avea (Cartofii
cântăresc 10 kg. Drumul măsoară 10 km. Valorează 2 dolari. Terenul face 100
euro, se întide pe trei hectare.;
2. adjective: extraordinar de frumoasă, atât de frumoasă, bilete mult mai scumpe;
3. adverbe: vorbeşte extraordinat de mult, atât de mult,
4. întregul enunŃ: marea înaintează spre Ńărm cu 2 centimetri anual.
CircumstanŃialului cantitativ: trăsături şi termeni regenŃi.
1. adverbe, cu sau fără prepoziŃii,: mult, puŃin, enorm, cât, atât, suficient, ultimele
patru urmate de obicei de prepoziŃia de când intră în grupuri adjectivale şi
adverbiale: Vorbeşte mult. Vorbeşte atât de mult. (într-o relaŃie de subordonare
unul faŃă de altul).
2. adverbe provenite din substantive: îngheŃat tun, bocnă; deştept foc, pahar plin
ochi;
3. adjective cu valoare adverbială: slabă moartă.
4. locuŃiuni adverbiale: cât mai mult, mai mult sau mai puŃin, de ajuns, nevoie mare,
din cale-afară: e deştept din cale-afară.
5. numerale adverbiale, multiplicative: câştigă dublu, triplu, înzecit: E de zece ori
mai rapid.
6. nominal însoŃit de determinanŃi numerici sau nonnumerici care arată cantitatea:
Valorează 2 euro, 10 lei., câteva milioane., Terenul de la Băneasa se întinde pe
200 de hactare.
7. nominal cu prepoziŃie, însoŃit de determinanŃi numerici: E mai mare de 3 metri.,
S-a îngrăşat cu 20 de kilograme.
74
Nivel frastic
Subordonată relativă introdusă prin adverbe, adjective sau pronume relative sau
nehotărâte, compuse cu ori-:
Trage cât poate la serviciu, apoi ajunge acasă.
Doarme oricât poate. Citeşte câte ore e liber.
Cumpără cu câŃi bani are.
Clasa de substituŃie a circumstanŃialului cantitativ
75
UNITATEA DE ÎNVĂłARE V.
CircumstanŃialele (sociativ, instrumental, opoziŃional, cumulativ, de excepŃie)
Obiective
- cunoaşterea şi identificarea circumstanŃialelor: sociativ,
instrumental, opoziŃional, cumulativ şi de excepŃie;
anterior;
- definirea şi identificarea termenilor regenŃi şi a claselor de
substituŃie;
- lucru individual cu Gramatica Academiei – însuşirea tehnicii
de conspectare şi aprofundare a cunoştinŃelor pe baza
modelului celor prezentate anterior
CircumstanŃialul sociativ
Definire:
Constituent facultativ al enunŃului care exprimă asocierea sau absenŃa acesteia în
desfăşurarea sau suportarea unei acŃiuni cu subiectul, exprimat sau neexprimat.
Vine împreună cu / cu mama.
Trăsături specifice:
1. din definiŃie rezultă: prezenŃa facultativă şi legătura cu subiectul;
2. poate fi însoŃit şi de alte adverbe: laolaltă cu, cu tot cu, care au rolul de
intensificatori.
Termeni regenŃi:
1. verbe şi locuŃiuni verbale la diferite moduri: Mergând împreună cu el, a ajuns
unde dorea., Lavinia merge cu Ioana la gară.
2. interjecŃii predicative: Hai cu mine.
3. adjective participiale şi postverbale: hoŃul prins împreună cu complicele, casă
cumpărată cu tot cu pământ., SituaŃie previzibilă cu urmări .
Nominale în acuzativ, construcŃii echivalente precedate de prepoziŃiile cu şi fără şi de
locuŃiunile prepoziŃionale împreună cu, laolaltă cu, la un loc cu, cu tot cu , cot la cot cu,
dimpreună cu:
A venit cu/fără Maria.
A venit/plecat împreună cu acela/prima /cel de acolo/al meu.
Nivel frastic
Subordonată relativă întrodusă prin pronume şi adjective relative şi nehotărâte
însoŃite de prepoziŃiile specifice:
76
A plecat fără cine / fără ce tovarăş dorea.
A plecat cu oricare doreşte.
Rămâne impreună cu orice copil vrea.
Cumul de semnificaŃii:
Locuieşte cu părinŃii. (circumstanŃial de loc)
! Tata împreună cu sora au aterizat. (subiect, v. acordul)
Tata a aterizat împreună cu sora.
Am vorbit cu el. (complement prepoziŃional - nu acceptă împreună cu)
Scrie cu pixul. (instrumental - nu acceptă împreună cu)
Clasa de substituŃie a circumstanŃialului sociativ.
Conform modelului din curs, descrieŃi următoarele funcŃii sintactice:
CircumstanŃialul de relaŃie, CircumstanŃialul de cauză,

CircumstanŃialul de scop, CircumstanŃialul condiŃional,
CircumstanŃialul concesiv, CircumstanŃialul consecutiv.
CircumstanŃialul instrumental
Definire:
Constituent al enunŃului care codifică mijlocul prin care se realizează un proces.
Exemple prototipice (nume cu prepoziŃia cu)

Deschide uşa cu cheia. Dă cu piatra în geam.
Termeni regenŃi:
- verbe şi locuŃiuni verbale: Merge cu bicicleta. Îşi dă seama citind.
- interjecŃii predicative: Pac/zvârrr cu piatra.
- adjective şi locuŃiuni adjectivale: E sănătoasă/cu scaun la cap datorită grijii
noastre. Vin obŃinut prin zdrobirea strugurilor.
- substantive şi substitute precedate de prepoziŃii şi locuŃiuni prepoziŃionale în
genitiv (cu ajutorul, prin intermediul, prin mijlocirea, prin bunăvoinŃa), acuzativ
(cu, prin, din, la, în) şi dativ (graŃie, mulŃumită, datorită):
E Ńinut la închisoare cu ajutorul armatei/celor de acolo/alor mei de avocaŃi.
Recapătă-Ńi energia prin intermediul alimentaŃiei!
Fotografie obŃinută prin bunăvoinŃa părinŃilor.
A învins graŃie/mulŃumită unui gol.
- verbe şi locuŃiuni verbale la moduri nepersonale:
77
Elena Udrea le răspunde pe blog detractorilor, citând din Iorga.
Adunând polen din flori, albinele produc miere.
Am început prin a trăi printre nebuni.
Prea puŃine trăiesc bine din cântat.
Nivel frastic:
Subordonate relative introduse prin diferite pronume şi adjective pronominale relative
însoŃite de prepoziŃiile specifice nominalelor cu funcŃie de circumstanŃial instrumental:
Nu ştim cu ce bate Clujul provincia.
Contează prin ce priveşti./ În această seară, datorită a ceea ce am făcut astăzi,
schimbarea a sosit în America.
ObservaŃii
1. circumstanŃial de cauză vs. circumstanŃial instrumental:
În special circumstanŃialele cu relatorul datorită oscilează între a fi interpretate drept
cauzale sau instrumentale: s-a convenit ca datorită să fie utilizat când sensul enunŃului
este favorabil (A reuşit datorită muncii.) Totuşi, regula este adeserori încălcată şi
prepoziŃia este utilizată şi în construcŃii cu sens negativ (Datorită ploii, nu am ajuns când
trebuia., în loc de din cauza---). Adesea, sunt cumulate semnificaŃiile: Am ajuns aşa
datorită Ńie (bine sau rău).
2. circumstanŃial de mod vs. predicativ suplimentar:
Se joacă luptându-se cu săbiile. Se înŃeleg privindu-se în ochi..
3. complement instrumental vs. complement de agent:
Când este introdus prin de, este greu de diferenŃiat de complementul de agent:
Imaginea înlocuită de (prin) muzică..
Clasa de substituŃie a circumstanŃialului instrumental.
CircumstanŃialul opoziŃional
Definire:
Constituent facultativ al enunŃului care codifică o situaŃie contrară altui component al
enunŃului.
Exemple prototipice (nominale cu locuŃiunea în loc de):

În loc de x, vine y.
Pleacă în loc să se oprească.
Caracteristici:
1. apariŃia în striucturi binare, atunci când verbele-predicat aflate în regentă
şi subosrdonată sunt interpretate antonimic: Doarme în loc să mănânce.;
2. este component al unei structuri ternare atunci când, prin intermediul
verbului regent se angajează într-o relaŃie opozitivă cu alt component al
enunŃului: În loc de ciocolată, am cumpărat mere.;
78
3. termenii angajaŃi în relaŃia opozitivă îndeplinesc în cadrul propoziŃiei
funcŃii sintactice diferite: subiect, predicat, complemente, atribut,
circumstanŃiale.
Termeni regenŃi:
- verbe şi locuŃiuni verbale la moduri personale şi nepersonale: Mănâncă fructe în
loc de carne. łine minte ce vrea în loc de ceea ce trebuie.;
- interjecŃii predicative: Hai la mine în loc de a merge în parc.;
- adjective: Nepotrivit în loc de binevenit, studiul a încins spiritele.;
- adverbe: Mâine in loc de azi, termen prea îndepărtat pentru mine.
CircumstanŃialul opoziŃional: trăsături şi termeni regenŃi.

1. locuŃiunile prepoziŃionale în locul, în loc de însoŃind nominale şi substitute: „În
loc de asta, mă uit la spectacolul dizgraŃios al câinilor care se reped la ciolan.”,
Îi laşi pe alŃii să voteze în locul tău?, În loc de cei de aici, au venit vecinii., În
locul celor doi au venit alŃii.;
2. locuŃiunile prepoziŃionale specifice cu adverbe: În loc de mâine, e mai bine să vii
acum.;
3. locuŃiuni prepoziŃionale specifice şi verbe la moduri nepersonale: În loc de a
depune mărturie, a preferat să fugă.; În loc de strâns mâna oricui, s-a apucat de
treabă.
Nivel frastic:
Subordonate conjuncŃionale introduse fie prin locuŃiunea conjuncŃională specifică în loc
să, fie prin conectori nespecifici: câtă vreme, în timp ce, în vreme ce, pe când, când,
dacă, de unde, pentru ca să:
În loc să ne dea bani nouă, Dacia sponsorizează o echipă din Italia.
ObservaŃii:
1. confuzii
În timp ce/în vreme ce/câtă vreme/pe când unii muncesc din greu, ei se bucură în insule
exotice.
În lumea virtuală este erou, când în realitate este şomer. Când ei devin vedete, alŃii
muncesc să le întreŃină imaginea. (falsă temporală)
Dacă la Craiova plouă, acolo e soare. (fals condiŃional)
De unde ieri plâgea după Ńinuturile natale, azi nu mai vrea să audă.
L-au Ńinut închis mai mult timp, pentru ca apoi să îl elibereze.
Subordonatele relative sunt introduse prin pronume şi adjective relative însoŃite de

locuŃiunile prepoziŃionale specifice: în loc de cine/în locul cui se aştepta să vină, a sosit
Maria. În loc de câŃi invitaŃi s-au anunŃat, a venit poliŃia.
2. Este acceptat ca tip periferic şi opoziŃionalul marcat de adverbul decât, atunci
când acesta are semnificaŃia „în loc de/în locul”. Se regăseşte în enunŃuri pozitive în care
79
există pronumele / adjectivele/ adverbele nehotărâte: altul, alta, altcineva, altceva,
altcumva, altundeva: A ajuns altul decât el., S-a trezit altundeva decât în România.
Clasa de substituŃie a circumstanŃialului opoziŃional.
CircumstanŃialul cumulativ
Definire:
Component facultativ al enunŃului care codifică o informaŃie adiŃională, relaŃionată cu altă
informaŃie conŃinută de un alt component al enunŃului.
Exemple prototipice: (în afară de/în afara)

În afară de X, a venit şi Y.
Pe lângă X, a venit şi Y.
Caracteristici:
1. relaŃionarea cu alt component al enunŃului,
2. apariŃia în construcŃii binare atunci când verbele(-predicat) sunt cele relaŃionate.
În afară că dansează(în afară de a dansa), mai şi cântă.;
3. cele mai frecvente construcŃii cu circumstanŃial cumulativ sunt cele în construcŃii
ternare, în care cumulativul este relaŃionat cu poziŃii sintactice din grupul
predicatului (A devenit şi altceva, decât medic.), respectiv cu subiecte (Pe lângă
Ion, vine şi frate-său.), complemente (În afară de pâine, a luat şi covrigi.) sau
circumstanŃiale (În afară de acolo, vine şi aici.).
Termeni regenŃi:
- verbe şi locuŃiuni verbale la moduri personale şi nepersonale: A servit şi tort,pe
lângă prăjituri., Şi-a adus aminte/aducându-şi aminte şi de alte aspecte, pe lângă
cele declarate, a sunat la PoliŃie.;
- interjecŃii predicative: Na/Poftim şi astea pe lângă celelalte.;
- adjective postverbale: învelită şi cu folie, pe lângă pânză.
CircumstanŃialul cumulativ: trăsături şi termeni regenŃi.
- nominale însoŃite de prepoziŃii şi locuŃiuni prepoziŃionale peste, decât, pe lângă,
în afară de, în afara, dincolo de:
Peste cadouri, a mai primit şi o invitaŃie la teatru.
A primit şi altceva decât cadouri.
Pe lângă cei de acolo au venit şi alŃii.
În afară de frumuseŃe e nevoie şi de inteligenŃă.
Dincolo de (alături) frumuseŃe trebuie să fie şi inteligenŃă.
- adverbe însoŃite de conectorii specifici: În afară de ieri, a venit şi săptămâna
trecută., I-am dat şi altădată, nu numai azi.
- adjective însoŃite de conectorii specifici: Pe lângă frumoasă, e şi inteligentă.
80
- verbe la moduri nepersonale însoŃite de conectorii specifici: Pe lângă învăŃat,
munceşte foarte mult.; În afară de a vorbi, reînvaŃă şi a merge.;
- locuŃiuni adverbiale pe deasupra, în plus, în afară de asta, mai mult, mai presus
de asta:
Pe deasupra, vorbeşte prea mult.
În afară de asta, mai şi minte.
Nivel frastic:
- subordonate conjuncŃionale introduse prin locuŃiunile conjuncŃionale: după ce că,
pe lângă că, în afară că, plus că, lasă că, necum că:
După ce că/pe lângă că/în afară că e nepoliticoasă, mai şi întârzie.
Lasă că vine târziu, mai şi minte.
Nici nu-l văzuse, necum să vorbească.
- subordonate relative introduse de pronume şi adjective relative însoŃite de
prepoziŃiile şi locuŃiunile prepoziŃionale specifice:
Doreşte să facă şi altceva decât să se oprească aici.
Pe lângă ce a cumpărat, a mai primit şi bonus.
Pe lângă cine fusese invitat, au mai venit şi alŃii.
1. ObservaŃi utilizarea corelativelor, adverbele şi, mai, încă şi, nici:

Pe lângă ei au mai venit încă doi.
Pe lângă că e nepoliticos, nici inteligent nu e.
2. Adesea, din cauza marcatorilor comuni circumstanŃiala de excepŃie este
confundată cu circumstanŃiala cumulativă. În delimitare, trebuie să se Ńină seama de
semantica diferită.
Clasa de substituŃie a circumstanŃialului cumulativ.
CircumstanŃialul de excepŃie
Definire:
Componentul facultativ al enunŃului care codifică o excludere din sfera unei predicaŃii
semantice (entitate sau însuşire).
ToŃi veniseră, cu excepŃia Mariei/în afară de Maria.
Nu vrea altceva decât asta.
Trăsături:
1. este în relaŃie sintactică cu un regent verbal şi în relaŃie semantică cu un alt
termen al enunŃului, în sfera căruia operează excepŃia.
2. al doilea termen poate fi pronume / adjectiv / adverb nehotărât (cu ori-, alt-, fie-,
vre-: oricare, altceva, fiecare, vreunul, vreodată) şi negative (niciunul, nimic,
nicicând), sau cuvinte cu sentul de „tot”, „întreg”: tot, totdeauna, întregime, mult,
mulŃime.
81
3. codifică o excepŃie de la ceea ce exprimă subiectul, numele predicativ,
complementele sau alte circumstanŃiale.
4. are o istorie derivativă de tipul: ToŃi învaŃă, tu nu înveŃi. vs. ToŃi învaŃă cu
excepŃia ta.
Termeni regenŃi:
1. verbe şi locuŃiuni verbale la moduri personale şi nepersonale:
Au ajuns toŃi, în afară de tine.
Venind toŃi în afară de tine, n-am mai aşteptat.
Nu-şi aduce aminte de nimic decât/în afară de tinereŃe.
2. interjecŃii predicative:
Iată-ne pe toŃi, în afară de Liviu.
Trăsăturile semantico-sintactice şi termenii regenŃi ai circumstanŃialului de

excepŃie
- nominale (substitut) însoŃite de prepoziŃiile decât, fără sau de locuŃiunea
prepoziŃională în afară de / afară de sau G + în afara, D + decât:
Nu văzuse nimic altceva decât filmul/pe cei de acolo/pe cei doi / pe ei.
Nu dorea nimic, fără numai o carte.
În afară de mine, nu a spus nimeni nimic.
În afara acestora/lui/ a tuturor, a celor doi, n-a fost nimeni chemat.
Nu i-a spus nimănui, decât mamei sale.
- adverbe şi conectori specifici:
În afară de ieri, nu a venit nicicând.
Nu a mai venit nicicând, decât azi.
- verbe la moduri nepersonale:
În afară de învăŃat, nu ştie a face nimic.
În afară de a învăŃa...
- construcŃii cu excepŃia / cu excepŃie + determinanŃi:
Cu excepŃia mea, nu s-a prezentat nimeni.
Analog în construcŃii cu gerunziul: Exceptând / excluzând-o pe Maria, n-a venit
nimeni.
- îmbinări cu locuŃiunea adverbială mai puŃin:
A vorbit cu toŃi, mai puŃin cu tine.
Nivel frastic
a. PropoziŃii relative: introduse prin pronume şi adjective relative însoŃite de
elementele de relaŃie specifice:
În afară de cine ai spus, nu mai ştiu pe nimeni.
În afara cui ştii tu, nu am fost cu nimeni.
A spus tuturor, mai puŃin cui trebuia.
b. PropoziŃii conjuncŃionale: În afară că doarme, altceva nu mai face.
ObservaŃi funcŃiile sintactice ale nominalelor însoŃite de decât:

E mai mare decât tine. (comparativ)
82
N-a venit decât Maria. (subiect)
N-a venit nimeni, decât Maria. (circumstanŃial de excepŃie).
A mai primit şi altceva decât cadouri. (circumstanŃalcumulativ)
Clasa de substituŃie a circumstanŃialului de excepŃie.
ReŃineŃi din GBLR trăsăturile şi tipologia apoziŃiei.
CircumstanŃialele. Evaluare
1. CircumstanŃialul de loc: definire, termeni regenŃi (3 clase de termeni).
2. CircumstanŃialul de loc: clasa de sustituŃie (5 realizări).
3. CircumstanŃialul de timp: definire, termeni regenŃi (4 clase de termeni).
4. CircumstanŃialul de timp: clasa de substituŃie (5 realizări).
5. CircumstanŃailul de mod propriu-zis: clasa de substituŃie (5 realizări).
6. CircumstanŃialul de modalitate: definire, clasa de substituŃie (3 realizări).
7. CircumstanŃialul instrumental: definire, termeni regenŃi (3 clase de termeni).
8. CircumstanŃialul instrumental: clasa de substituŃie (3 realizări).
9. CircumstanŃialul sociativ: termeni regenŃi şi clasă de substituŃie (3 realizări).
10. CircumstanŃialul cantitativ: definire, termeni regenŃi (3 clase de termeni).
11. CircumstanŃialul cantitativ: clasa de substituŃie (5 realizări).
12. CircumstanŃialul de relaŃie: definire, termeni regenŃi.
13. CircumstanŃialul de relaŃie: clasa de substituŃie (5 realizări).
14. CircumstanŃialul de cauză: definire, termeni regenŃi (3 clase diferite de termeni).
15. CircumstanŃialul de cauză: clasa de substituŃie (5 realizări).
16. CircumstanŃialul de scop: definire, termeni regenŃi (3 clase de termeni).
17. CircumstanŃialul de scop: clasa de substituŃie (5 realizări).
18. CircumstanŃialul condiŃional: definire, termeni regenŃi (3 clase de termeni).
19. CircumstanŃialul condiŃional: clasa de substituŃie (5 realizări).
20. CircumstanŃialul concesiv: definire, termeni regenŃi (3 clase de termeni).
21. CircumstanŃialul concesiv: clasa de substituŃie (5 realizări).
22. CircumstanŃialul opoziŃional: definire, termeni regenŃi (3 clase de termeni).
23. CircumstanŃialul opoziŃioal: clasa de substituŃie (5 realizări).
24. CircumstanŃialul consecutiv: definire, termeni regenŃi (3 clase de termeni).
25. CircumstanŃialul consecutiv: clasa de substituŃie (5 realizări).
26. CircumstanŃialul cumulativ: definire, termeni regenŃi (3 clase de termeni).
27. CircumstanŃialul cumulativ: clasa de substituŃie (5 realizări).
28. CircumsatnŃialulde excepŃie: definire, termeni regenŃi.
29. CircumsatnŃialulde excepŃie: clasa de substituŃie (4 realizări).
30. ApoziŃia: realizare (5 exemple diferite).
83
APLICAłII. TESTE DE EVALUARE
1. „D-voastră, care ştiŃi mai multă sociologie decât ştiu eu, vă mai aduceŃi
aminte că la baza întregii activităŃi omeneşti şi la baza constituirii societăŃii ca realitate
organică stă întotdeauna un act de imitaŃie, care este propriu-zis fructificarea actului de
invenŃie. Atâta vreme cât un act este unic, el rămâne pur şi simplu individual, nu este încă
social. Actul începe să devină social propriu-zis atunci când este pasibil de imitaŃie. Şi
dacă, într-adevăr, imitaŃia stă la baza acestui act social, atunci evident că moda, care nu
este decât imitaŃie, este un fenomen caracteristic al vieŃii sociale în genere.”
Nae Ionescu, Curs de istorie a metafizicei, p. 98
• DelimitaŃi propoziŃiile şi arătaŃi felul lor.

• ContrageŃi propoziŃia a doua în partea de propoziŃie corespunzătoare.
• PrecizaŃi predicatele din text.
• PrecizaŃi felul numelor predicative din text şi părŃile de vorbire prin care
se exprimă
• AnalizaŃi sintactic şi morfologic cuvintele subliniate.
2. „DespărŃirea lumii aparenŃelor se urmăreşte în sufism pe două căi: una mai

puŃin ortodoxă, alta mai ortodoxă; cea mai ortodoxă e mai puŃin caracteristică, cea mai
puŃin ortodoxă e mai caracteristică şi constă într-un fel de beŃie, am zice, un fel de
transportare spirituală, un fel de ieşire din cadrul lumii acesteia.”
Nae Ionescu, Curs de istorie a metafizicei, p. 179
• IdentificaŃi atributele şi apoziŃiile din text şi analizaŃi-le sintactic şi

morfologic.
• Ce fel de propoziŃie e cea subliniată?
3. „Totul era limpede ca lumina şi nou,

Răspundeam la acelaşi nume,
Devenisem un fel de ecou
La un fel de a fi în lume.
Până când m-am pierdut din greşeală

În vreo peşteră întunecoasă.
Acum mă aciuez la nimereală
Şi nu mă mai simt nicăieri acasă.”
Marin Sorescu, Apă vie, apă moartă, p. 28
• IdentificaŃi şi analizaŃi subiectele şi predicatele.

• IdentificaŃi şi analizaŃi părŃile de propoziŃie multiple şi dezvoltate.
• DezvoltaŃi complementele circumstanŃiale în propoziŃiile
corespunzătoare.
84
4. „Castel de apă-i turnul de ivoriu
Grăbitei lumi îi par un pic năuc
Şi zilnic vin din nori, parcă mă duc.”
Marin Sorescu, Poezii alese de cenzură, p. 81
• ExtrageŃi predicatele din text.

• IdentificaŃi numele predicativ din prima propoziŃie şi precizaŃi felul
relaŃiei sintactice care îl generează, precum şi modalitatea de realizare a
acesteia.
• DespărŃiŃi în propoziŃii şi arătaŃi felul acestora.
• Modul de realizare a relaŃiilor sintactice (la nivel propoziŃional şi frastic).
• caracterizaŃi sintagmele din text.
5. „Se pare însă că greşeam, deşi unde şi de ce, încă n-am înŃeles. DeclaraŃiile
oficialilor care s-au dus la Moscova să semneze tratatul şi comentariile care i-au
acompaniat din presă sugerează că dacă România câştigă în alte părŃi şi cheltuie în
relaŃia cu Rusia, trebuie luate urgent măsuri. Firmele româneşti trebuie convinse sau
chiar subvenŃionate (mi-a plăcut eufemismul atât de diafan „stimularea comerŃului
reciproc inclusiv prin măsuri de garantare a exporturilor”) pentru a exporta în Rusia şi
nu în altă parte.”
Capital, nr. 30/2003, p. 5
• Câte propoziŃii există în text?

• PrecizaŃi felul propoziŃiilor din text.
• Modul de realizare a relaŃiilor sintactice dintre propoziŃii.
6. „Nu este vorba de opus natura, cu încântătorul ei amestec de ordine şi

dezordine, ordinii stricte, ci de opus un alt tip de ordine celei al formelor goale. Formele
acestea din urmă, libere cum sunt, în loc să modeleze, „deformează„ prea des lumea
omului, nu numai în plan teoretic, ci şi în cuprinsul istoriei; îl fac pe om să-şi piardă
sensurile, glasurile, venind cu un alt glas, cel al „străinului”.”
Costantin Noica, Simple introduceri…, p. 42
• DelimitaŃi propoziŃiile şi arătaŃi ce raporturi sintactice se stabilesc între

acestea.
• PrecizaŃi felul sintagmelor din text.
• IdentificaŃi propoziŃia subordonată de opoziŃie şi contrageŃi-o în partea de
propoziŃie corespunzătoare.
7. „Şi cu toate acestea profesorii noştri aveau şi au dreptate: e plin de sens să te

întrebi ce ai făcut atunci când nu aveai nimic de făcut; când erai liber să faci orice. E
plin de sens atât pentru cei mici, cât şi pentru cei mari. De obicei, oamenii îşi închipuie
că se definesc prin ocupaŃiunile lor şi, în primul rând prin activitatea lor socială; dar
omeneşte vorbind, ei se definesc mult mai bine prin iniŃiativele pe care le iau singuri şi
85
atunci când sunt liberi să facă orice. Ei însă pun mai mult preŃ pe personalitatea lor
socială decât pe valoarea lor umană.”
Constantin Noica, Eseuri de duminică, p. 115
• PrecizaŃi tipologia frazelor.

• IdentificaŃi părŃile de propoziŃie multiple şi dezvoltate.
• Ce raporturi sintactice se stabilesc între propoziŃii şi cum se realizează
gramatical acestea?
• AnalizaŃi sintactic şi morfologic complementele (circumstanŃiale şi
necircumstanŃiale)
• PrecizaŃi felul propoziŃiilor subliniate.
8. „Lumea e orientată (ontologic ori logic), e „marcată”. Ce nu e materia

signata, nu este. Politicienii, logicienii şi profeŃii n-au curajul să spună: „nu mă
interesează!” filozofia nu se sfieşte să ofenseze lumea.”
Constantin Noica, Carte de înŃelepciune, p. 63
• PrecizaŃi relaŃiile sintactice stabilite între propoziŃii şi între părŃile de

propoziŃie din text.
• IdentificaŃi şi caracterizaŃi sintagmele.
• Ce fel de propoziŃie e cea subliniată?
9. „Dar gândim intermitent şi în alt sens: gândim cu un aparat finit infinitatea

fiecărui gând. A fi creatură înseamnă a fi fragment. Noi nu suntem Logos-ul însuşi (aci,
şi cu sensul de discurs): suntem particule de Logos, sălaşuri temporale ale lui. De aceea,
până şi înŃelepciunea, când ne e dată, ne e dată nu sub forma continuă a discursului, ci
sub aceea momentană a revelaŃiei. Iluminarea este –peste tot unde se vorbeşte de ea- un
apogeu al instantaneităŃii, un plonjeu scurt în ozonul unei lumi în care, dacă am zăbovi
mai mult, ne-am sufoca. IntermitenŃa nu e, aşadar, numai condiŃia gândirii, dar şi igiena
ei, ritmul ei real în planul omenescului.”
Andrei Pleşu, Jurnalul de la Tescani, p. 82
• PrecizaŃi numărul propoziŃiilor şi felul lor.

• Ce funcŃie sintactică au verbele din text?
• Ce relaŃii sintactice se stabilesc între propoziŃii şi care sunt modalităŃile
de realizare a acestora la nivel gramatical?
• AnalizaŃi sintactic şi morfologic cuvintele subliate.
10. „Pentru un om sănătos, adică pentru un animal, a te preocupa de insomnii

este a te complace în neseriozităŃi, fiindcă el nu ştie că sunt unii care ar plăti un somn cu
o avere, cărora le e frică de pat şi care ar sacrifica o Ńară pentru inconştienŃa din somn,
ce o răpesc în mod brutal amarnicele lucidităŃi şi haosul insomniei.”
Emil Cioran, Pe culmile disperării, p. 132
• Ce relaŃii sintactice se stabilesc între părŃile de propoziŃie şi care sunt

indicii gramaticali de realizare a acestora?
• StabiliŃi funcŃia sintactică a cuvintelor subliniate.
86
• TransformaŃi numele predicativ în propoziŃia subordonată
corespunzătoare.
• ClasificaŃi sintagmele din text din punctul de vedere al naturii
morfologice a determinatului.
11. „Ce bine că după ce ne-am pierdut, ne mai putem arunca în infinit, că avem
dreptul la un salt absolut în nemărginire, că putem participa la anarhia universală, la
tensiunile acestui vârtej. Să străbatem, prinşi în evoluŃia lui, până la epuizare, toate
nebuniile acestei mişcări neîncetate, să ne consumăm într-o avântare de cel mai înalt
dramatism, gândindu-ne mai puŃin la moarte, cât la infinita noastră nebunie, să realizăm
la paroxism un vis de barbarie cosmică şi de exaltare nemărginită, să plutim prin spaŃiu
fără alt scop decât al acestui dinamism absolut.”
Emil Cioran, Pe culmile disperării, pp. 152-153
• StabiliŃi tipologia propoziŃiilor din text (după toate criteriile de

clasificare).
• IdentificaŃi şi analizaŃi complementele din text.
12. „Infinitul fiind progresivitate absolută, este fatal ca să anuleze tot ceea ce are
o consistenŃă finită şi o cristalizare formală. Este revelator că arta care exprimă mai bine
infinitul, muzica, este aceea care topeşte formele într-o fluiditate de un farmec ciudat şi
inefabil.”
• StabiliŃi felul părŃilor de propoziŃie din punct de vedere al structurii

• CaracterizaŃi sintagmele din text (urmărind toate criteriile de clasificare).
• Ce relaŃii se stabilesc între termenii sintagmelor şi care sunt modalităŃile
de realizare a acestora?
• ContrageŃi subiectivele în părŃile de propoziŃie corespunzătoare.
13. „Deşi în genere omul este un animal bolnav, se găsesc totuşi destui oameni
sănătoşi, pentru a putea vorbi de sensul sănătăŃii în omenire. Cea mai comodă, mai
confortabilă şi mai puŃin angajată stare este starea de sănătate. Ea indică nu numai o
prostie organică şi definitivă, dar şi o platitudine de simŃire, o absenŃă totală a oricărui
risc, o incapacitate de orice acŃiune eroică. A fi sănătos înseamnă a umbla prin lumea
aceasta legat la ochi, a nu sesiza nimic din culmile sau adâncimile existenŃei. Se poate
lupta împotriva tuturor oamenilor, numai împotriva celor sănătoşi nu, fiindcă aceştia
sunt atât de puŃin sensibili, încât nu pot să realizeze în ei nici o formă de transfigurare.”
Emil Cioran, Pe culmile disperării, pp. 158-159
• IndicaŃi numărul şi felul propoziŃiilor din text.

• ContrageŃi subordonatele circumstanŃiale în părŃile de propoziŃie
corespunzătoare.
• PrecizaŃi părŃile de vorbire prin care se exprimă atributele din text.
87
14. „FeriŃi-vă de oamenii incapabili de viciu, deoarece prezenŃa lor nu poate fi
decât plictisitoare, incoloră şi fadă. Căci despre ce poate vorbi un om incapabil de viciu
decât despre morală? Şi cine n-a depăşit morala înseamnă că n-a adâncit din
experienŃele pe care le oferă viaŃa, că n-a ratat nici un elan şi n-a transfigurat nici o
prăbuşire.”
• AnalizaŃi predicatele.
• PrecizaŃi felul propoziŃiilor după toate criteriile de clasificare.
• PrecizaŃi funcŃia sintactică a pronumelor şi a adjectivelor pronominale.
• ContrageŃi subordonatele în părŃile de propoziŃie corespunzătoare.
15. „Oamenii n-au înŃeles că împotriva mediocrităŃii nu se poate lupta decât cu

suferinŃa. Nu schimbi mare lucru prin cultură sau prin spirit, dar modifici inimaginabil
de mult prin durere. Singura armă împotriva mediocrităŃii este suferinŃa. Prin ea schimbi
temperamente, concepŃii, atitudini şi viziuni, schimbi direcŃiuni de existenŃă, deoarece
orice suferinŃă mare şi durabilă afectează fondul intim al fiinŃei. Modificând fondul intim
al fiinŃei, ea modifică implicit şi raportul acesteia cu lumea.”
Emil Cioran, TristeŃea de a fi, p. 10
• AnalizaŃi complementele (circumstanŃiale şi necircumstanŃiale) din text.

• IdentificaŃi sintagmele verbale primare şi derivate.
• DezvoltaŃi părŃile de propoziŃie în italic în subordonatele corespunzătoare
şi precizaŃi funcŃiile sintactice.
16. „A te îndoi permanent de valoarea şi de autenticitatea credinŃei tale, a dori

mântuirea şi a avea în acelaşi timp sentimentul unei imposibilităŃi de salvare; a dezvolta
radicalismul şi afirmarea într-un fond de negaŃie; a iubi simultan viaŃa şi moartea sau a
te avânta într-o voluptate dureroasă în neant pentru a câştiga fiinŃa, iată expresiuni ale
unei credinŃe care nu duce la mântuire, ci amestecă, într-o sinteză ciudată, disperarea cu
afirmaŃia. CredinŃa pură şi adevărată este un drum înspre lumină, înspre regiuni de
puritate, a căror fosforescenŃă te transpune într-o baie de imaterialitate.”
Emil Cioran, TristeŃea de a fi, p. 68
• DezvoltaŃi subiectele în subordonatele corespunzătoare

• EnumeraŃi sintagmele nominale
• PrecizaŃi sintagmele continue.
17. „Începi să înŃelegi ce e veşnicia când te afli singur în faŃa naturii.

Mediocritatea devenirii îŃi pare atunci un atribut pur omenesc. În mod greşit se crede că
germinaŃia naturii îŃi dă o impresie de mobilitate şi dinamism. Procesul ei de creştere nu
e sensibil imediat; contemplaŃia naturii ne transpune, dimpotrivă, într-un calm al
nimicului şi frumuseŃea afectează un caracter de irealitate.”
Emil Cioran, Lacrimi şi sfinŃi, p. 158
• PrecizaŃi felul subiectelor.

• Ce funcŃie sintactică au cuvintele subliniate?
88
• CaracterizaŃi frazele din text.
18. „Rămâne, doar, tentaŃia vagă de a te aşeza în pat, cu genunchii la gură, pliat
în tine ca înainte de a fi fost expulzat în existenŃă, foetus recucerit, renăscut din valul de
greaŃă care te împinge încet către Ńărmul pre-începutului tău. Nu este acesta modul cel
mai simplu de a dispărea prin retro-gradare, prin gândul că ai putea să ieşi din camera
vieŃii prin chiar uşa pe care ai intrat în ea?”
Gabriel Liiceanu, Uşa interzisă, p. 9
• CaracterizaŃi propoziŃiile
• CaracterizaŃi sintagmele din prima propoziŃie.
• PrecizaŃi părŃile de propoziŃie dezvoltate.
• PrecizaŃi funcŃia sintactică a cuvintelor subliniate.
19. „Ceea ce se numeşte îndeobşte „depresie nervoasă” este o criză prelungită

de luciditate. Depresivul iese din rândul „oamenilor normali” şi începe să vadă altfel.
Această schimbare a calităŃii privirii survine ca urmare a degradării stratului protector
pe care, pentru orice om, îl reprezintă sistemul lui de iluzii.”
• IdentificaŃi propoziŃiile şi precizaŃi felul lor

• Ce relaŃii sintactice se stabilesc între părŃile de propoziŃie din prima frază
şi care sunt mijloacele gramaticale de realizare a acestor raporturi?
20. „Cu imensă invidie trebuie să remarcăm faptul că una dintre colegele noastre
de redacŃie a ars-o într-un concediu la Neptun. A ars gazul, a ars şi pielea, dar a ars şi
ceva la portofel. Dacă la primele două arsuri s-a descurcat lejer, doar ea şi pielea ei, la
portofel au ajutat-o şi casele de schimb valutar din staŃiune. Care, săritoare din fire, au
prins prostul obicei de a cam sări, când vine vorba să afişeze cursurile de schimb,
prezenŃa comisionului în ecuaŃie.”
Academia CaŃavencu, nr. 27/2003, p. 21
• IdentificaŃi sintagmele din prima frază şi precizaŃii relaŃiile sintagmatice

ce se stabilesc între termenii acestora.
• ObservaŃi părŃile de propoziŃie subliniate şi indicaŃi felul acestora.
• StabiliŃi tipul ultimei fraze şi felul propoziŃiilor componente.
• Care sunt modalităŃile gramaticale de marcare a relaŃiilor sintactice dintre
propoziŃii?
21. a. DelimitaŃi propoziŃiile din textele de mai jos.

b.PrecizaŃi felul propoziŃiilor cunoscute.
c. AnalizaŃi cuvintele subliniate.
d. PrecizaŃi modalităŃile de realizare a relaŃie de dependenŃă la nivelul frazei.
„Priveau împreună avionul care se apropia, în vreme ce crainica aeroportului îi anunŃa

pe pasagerii întârziaŃi că trebuie să se grăbească. Şi într-adevăr, câteva minute după
89
aceea, zgomotul motoarelor deveni atât de puternic, încât cei doi ar fi putut să repete
aceleaşi cuvinte: frig, da, frig, teribil de frig, fără a se teme că spun banalităŃi, pentru că
deja nu se mai auzea nimic. Şi astfel, lăsând în urmă rotogoale de aburi şi cuvinte care
aveau să rămână anonime pentru totdeauna se apropiară de scara avionului.”
Ismail Kadare, Generalul armatei moarte, p. 239.
Alte texte propuse pentru analiză
„Uită-mă, căci vreau să fiu mai slobod din fire –şi n-ai teamă că nu-Ńi voi face
concesia vreunei amintiri. MorŃi unul altuia, cine ne-ar opri să ne facem de cap în acest
cimitir fără cadavre care e viaŃa? Până şi stârvurile au dezertat şi-am rămas singur în
moartea pe care –din neştiinŃă divină, ignorant fără de început- numit-o-ai viaŃă.”
Emil Cioran, Lacrimi şi sfinŃi, p. 172
„Fără să fie în intenŃiile ei, antropologia umanistă a creat o imagine abstractă a

omului, dincolo de timp şi de istorie. O imagine concretă a omului să o putem câştiga
dacă-l privim ca o fiinŃă temporală şi istorică, dacă-l integrăm în existenŃialitate. Nu
putem înŃelege esenŃa şi destinul omului decât considerând ceea ce el a realizat, ceea ce
a produs în decursul dezvoltării vieŃii istorice.”
Emil Cioran, Antropologia filosofica, p. 32
„Însă cu un asemenea spirit ingineresc, care a putut pătrunde până în zonele

umane superioare făcând să se vorbească o clipă de „inginerii sufletului”, omul se aşază
într-o condiŃie deopotrivă de supracivilizaŃie şi de subcultură totemică. A devenit rafinat
la culme şi a redevenit primitiv la culme.”
Constantin Noica, Modelul cultural european, p. 14
„Dar ce perfect e acest laic în cochetăriile lui cu ştiinŃa, în aparenta seriozitate

cu care se apropie de teologie, în abilitatea cu care suspectează absolutul , în răzvrătita
lui luciditate de tot ceea ce îl înconjoară şi se săvârşeşte în juru-i.”
Mircea Eliade, Insula lui Euthanasius, p. 205
„Iar câteva zile în urmă am părăsit Parisul pentru trei luni. Trebuia, cu orice
preŃ, să regăsesc lumea în care mă născusem şi în care trăisem până în primăvara 1940.
Ştiam că, foarte curând, lumea aceasta va dispare, condamnată de istorie. Ştiam că mă
număr printre puŃinii supravieŃuitori şi voiam să-mi fac datoria de martor. Dar ştiam, de
asemenea, că, înapoia catastrofelor şi umilinŃelor de tot felul, se află, perfect camuflate,
alte semnificaŃii. Mi se părea că încep să le înŃeleg.”
Mircea Eliade, Memorii II, p. 132
„La scară umană, lucrul în sine nu este abordabil. CiudăŃenia constă în faptul că
omul modern se simte bine în mijlocul umbrelor din grota platonică. Legile şi normele lui
privesc aceste umbre. Cu toate acestea , imperfecŃiile logice ale cuvintelor, descoperite
prin analiza semantică a lor, prin cercetările logice şi epistemologice, trebuie să fie
purificate în vederea desăvârşirii aparatului nostru de cunoaştere.”
Petre łuŃea, Philosopia perennis, p. 195
90
„Interesant este că şi după vizita lui Anton Dumitriu ceea ce aveam de făcut îmi
părea la fel de limpede. Îmi amintesc o discuŃie cu Sorin, după cursul de mecanică
teoretică, în care trăisem înalt alături de Binet formula ce-i poartă numele: îşi exprima
dezgustul pentru fizica pe care ne-o vârau în chip tembel în cap apedeuŃii; neîncrederea
faŃă de obişnuitul filozofiei, lipsa de determinaŃie în privinŃa a ceea ce este de făcut.”
H.-R. Patapievici, Zbor în bătaia săgeŃii, p. 150
„Oameni care ar fi trebuit judecaŃi pentru crime împotriva umanităŃii, care

fuseseră arhitecŃii sau executanŃii ororii, continua şi continuă să se plimbe printre
victimele în viaŃă sau să calce, nestingheriŃi, peste memoria celor dispărute. Or, nici o
societate nu poate exista în afara justiŃiei elementare care se naşte în jurul crimei şi a
pedepsirii ei şi, din acest punct de vedere, societatea noastră continuă să trăiască într-o
injustiŃie esenŃială.”
Gabriel Liiceanu, Apel către lichele, p. 36
„O mentalitate nu se schimbă prin suprimarea efectului ei. Când spun că „o

grămadă de gunoi este o mentalitate”, spun totodată că efectul vizibil îşi are cauza în
ceva ce nu se vede. Altfel spus, eu nu întâlnesc decât partea vizibilă a mentalităŃii, dar
întâlnirea aceasta (dezagreabilă)nu poate fi suprimată decât prin accesul la
interioritatea, insesizabilă, a cutiei craniene în care mentalitatea îşi are sălaşul.”
Gabriel Liiceanu, Apel către lichele, p. 167
„Să nu umblăm, aşadar, la sigiliul ce pecetluieşte iluziile în care suntem genetic

împachetaŃi. Pentru că în codul fiinŃei noastre iluzia a fost pusă asemenea unei enzime
care, dispărând, ar bloca metabolizarea substanŃelor ce face cu putinŃă viaŃa. Am putea
s-o imaginăm la fel de bine ca pe un strat protector fără de care sufletul ajunge în
contact direct cu luciditatea şi se destramă. Ceea ce nu înseamnă că luciditatea, câtă
vreme iluzia funcŃionează, devine pur şi simplu inexistentă şi că atâta vreme cât iluzia ne
menŃine ferm pe tărâmurile sănătăŃii mentale, adevărurile pe care luciditatea ni le
semnalează ar fi de tot ignorate.”
„În acelaşi timp ideea că n-aş mai scrie mă ucidea. Iar a scrie însemna a mă
exprima. Îmi era indiferent cum. Tot ce voiam era să rămân lipit de mine. Mai precis „să
pun în afară” ceea ce se afla „înăuntrul meu”. Asta însemna „a te exprima” şi acesta
era singurul rost al scrisului.”
„Un autor de jurnal se duce la moarte făcând tapaj, gesticulând, explicând,

justificându-şi trecerea pe aici, crezând oarecum că el va scăpa oarecum de
deznodământul bine ştiut dacă va expune mai convingător felul în care şi-a întrebuinŃat
timpul: cum a respirat în cutare zi, cum se învolbura apa pe care a privit-o, ce vise a
visat, ce oameni a întâlnit sau ce i-a spus unul sau altul, ce cărŃi a scris şi cum trebuie
înŃeleasă „opera lor”.”
91
„Adevărul este că, diferiŃi fiind, ne-am trăit unul pe altul ca spectacol şi că
fiecare dintre noi a fost, presupun, capabil să preia de la celălalt, fără ca neapărat să o
recunoască, sugestia pentru o componentă a existenŃei care îi lipsea. Dacă datorită lui
am câştigat enorm în planul expresiei, eliberându-mă ludic şi atingând, în interiorul
însuşi al naturii mele crispate, acel grad de cabotinism fără de care comunicarea socială
şi scrisul de o anumită factură nu sunt cu putinŃă.”
„În numele cui aceste ferestre

Care nu dau spre nimic?
MunŃi împăduriŃi cu antene
Unde vin să-şi curme destinul
Păsări din Blaga, cu cap de om.”
Vintilă Horia, Viitor petrecut, p. 56
„M-am trezit gândindu-mă la atrocitate. La cei prinşi fără putinŃă de scăpare,

fără speranŃă. La iadul pe pământ şi în cer. Beatitudine şi atrocitate îngemănate profund
în creier. Carnea făcută spre a fi storcită, martirizată. Este, în tot ce sunt şi în tot ce
gândesc acum, ceva difuz, o obsesie necoaptă încă, o lume nesedimentată, ca văzută prin
nişte lentile prost reglate.”
Mircea Cărtărescu, Jurnal, p. 97
„Dar oamenii nu renunŃă la război în vremea noastră pentru că emoŃiile şi

spectacolele lui, seducătoare pentru bărbaŃi, n-au încă înlocuire. Religia o vom înlătura
prin beŃia artei. Va trebui să fie umplut şi golul lăsat de dispariŃia conflagraŃiilor, prin
mari serbări şi jocuri care să reproducă luptele de altădată, cu gloanŃe oarbe, cu
deplasări de tancuri, manevre navale şi aeriene, urlete de sirenă şi dislocări de
populaŃie.”
Mircea Horia Simionescu, Bibliografia generală, p. 87
„DimineaŃa – splendidă. Soarele intră pe fereastră optimist, o adiere parfumată

învăluie lucrurile din cameră. Asta mă mai consolează pentru noaptea nedormită,
agitată.”
Mircea Horia Simionescu, Bibliografia generală, p. 189
„Din această cauză mi-am pus eu întrebarea: şi bolnavii mintal? Nu sunt şi ei

oameni? Nu trebuie să fie transformaŃi şi ei? N-ar trebui să beneficieze şi ei de
binefacerile artei, ale literaturii? În măsura posibilului, bineînŃeles... Eu unul cred că
bolnavii mintal ai societăŃii noastre socialiste nu au nimic de-a face cu bolnavii mintal ai
Ńărilor capitaliste şi imperialiste. La noi, noi nu ne abandonăm bolnavii mintal... Noi
credem fără preget că ei pot fi vindecaŃi. Oamenii noştri de ştiinŃă lucrează zi şi noapte
pentru a găsi noi tratamente pentru vindecarea bolilor mintale... Iar arta, literatura, au,
poate, un cuvânt de spus în această bătălie...”
Matei Vişniec, Istoria comunismului…, Liternet
„La limită, omul fără dileme e Big Brother, Şeful, Conducătorul. Cel căruia nu-i
trece niciodată prin cap că poate greşi, că poate fi monstruos, că e nedorit şi vătămător.
92
Cel care ştie întotdeauna ce face şi nu face decât ceea ce ştiinŃa lui cubică, de beton, îi
dicteazăsă facă. Cu omul acesta, cu pericolul acesta se răfuieşte Dilema. Atât cât îi stă în
Putere. Şi atâta vreme cât omul fără dileme nu o va anula scurt, cu un dos de palmă.”
Dilema, nr. 8/1993;
„Aşa cum PiaŃa Comună reprezintă în conştiinŃa majorităŃii celor chestionaŃi

doar bunăstare, însă nu şi libera concurenŃă şi competenŃa muncii, ceea ce ne-a făcut să
nu prea putem Ńine pasul nici măcar cu mult mai mult blândele exigenŃe ale CEFTA, aşa
ar dori aceiaşi oameni să ne încadrăm în cât mai multe domenii în marea orchestră
mondială, fără a fi la curent cu obligaŃiile şi cu efectele ce decurg de aici.”
22, nr. 23/2001, p. 14
„Astfel, integrarea europeană e un fleac. E un fleac –europeneşte vorbind- să

ajungi să te simŃi în siguranŃă în Ńara ta, apărat de legi drepte şi instituŃii oneste. E un
fleac să te bucuri de o televiziune independentă, ferită de bunul plac sermonizant al lui
Tartuffe care se ia drept Montaigne. E un fleac să nu-Ńi mai fie frică de poliŃie, ba
dimpotrivă, să o percepi ca pe o instanŃă cooperatoare, slujitoare, cordială. Toate
acestea –şi nimic mai mult- înseamnă integrare europeană.”
Aspirina săracului, nr. 20/2003, p. 17
93
94
Bibliografie generală
*** (1963). Gramatica limbii române, vol. II, Bucureşti: Editura Academiei.
*** (2008). Gramatica limbii române, vol. II, EnunŃul, Bucureşti: Editura Academiei.
*** (2010). Gramamatica de bază a limbii române, Bucureşti: Univers Enciclopedic.
Avram, Mioara (1997). Gramatica pentru toŃi, Bucureşti: Humanitas.
Bidu-Vrănceanu et al. (2001). DicŃionarul de ştiinŃe ale limbii, Bucureşti: Nemira.
CăpăŃînă, Cecilia (2007). Sintaxa limbii române, Craiova: Editura Universitaria.
Irimia, Dumitru (2008).Gramatica limbii române, Iaşi: Polirom.
Pană-Dindelegan, Gabriela (2003). Elemente de gramatică, Bucureşti: Humanitas
EducaŃional.
95

Docus 27

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Docus 27

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ALINA GIOROCEANU

SINTAXA LIMBII ROMÂNE. NOTE DE

Semestrul I. Tematică ........................................................................................... 5

Semestrul al II-lea. Tematică .............................................................................. 41

SINTAXA LIMBII ROMÂNE. NOTE DE CURS

Anul al III-lea. Semestrul I

Titular de curs: Alina Gioroceanu

„Fără îndoială, cam tot ce înseamnă inteligenŃă umană este

Indivizii umani, în procesul de achiziŃie a limbajului, în învăŃarea unei limbi

1. EvoluŃia conceptului. Sintaxa ca organizare (gr. syntaxis s.f. „organizare, ordine,

PrecizaŃi principalele curente manifestate în teoria sintactică

2. Scurt istoric al gramaticii româneşti

Primele gramatici româneşti.

Gramaticile academice româneşti şi tipurile de abordare.

DefiniŃi sintaxa şi precizaŃi modul de evoluŃie a conceptului.

Timp alocat: 4 ore

Examinând o limbă dată, gramaticienii încearcă să determine modul în care se

II.1. În gramatica de tip tradiŃional, partea de propoziŃie este acea componentă a

Adesea, în variaŃie liberă cu funcŃie sintactică este utilizat şi termenul, mai

Partea de propoziŃie: definire, structură.

Sintagma: definire, criterii de clasificare.

II.3.2. Criterii de clasificare

Adverbele negative (nici, deloc, defel), pronumele şi adjectivele negative, precum

5. Potrivit criteriului referitor la cuprinderea sau necuprinderea în structuri mai

• În cadrul categoriei analizabile, gramatica tradiŃională, potrivit felului

Criterii de clasificare a propoziŃiei.

b. în funcŃie de implicarea sau non-implicarea autorului:

În analiza structurală a enunŃului, GALR II foloseşte frecvent o altă noŃiune

Grupul sintactic: definire şi clasificare.

1. UnităŃile sintaxei. Privire generală;

Timp alocat: 4 ore

III.1. În studiul sintactic al limbii se Ńine seama de ordinea cuvintelor în enunŃ şi de

(1)Doar (numai) Maria poate să ne spună ce să facem acum.

Exemplul următor arată cum ordinea nu modifică raportul dintre cuvinte:

III.1. Tipuri de relaŃii sintactice

Tipurile de relaŃii sintactice.

Trăsăturile relaŃiei de dependenŃă.

RelaŃia de nondependenŃă sau de coordonare:

RelaŃia de coordonare se realizează prin:

RecunoaşteŃi tipul de relaŃii sintactice din următoarele exemple:

Nici rezultatele, nici dezvoltarea nu vor fi afectate.

RelaŃia de echivalenŃă sau apozitivă se stabileşte între doi termeni, oricare

1. Tipuri de relaŃii sintactice;

2. MP se pot ataşa unui component exterior verbului, unui operator (operator de

Tipuri de predicat complex:

B. după natura morfologică a suportului semantic:

Eu am nevoie de tine şi tu de mine.

Elementele predicative absente se recuperează şi deictic în exemplele de tipul:

Predicatul: tipuri şi subtipuri.

FuncŃii sintactice specifice GV

În gramaticile actuale, orice cuvânt este reprezentat ca o matrice (un tipar /

Exemple prototipice (canonice):

Clasa de substituŃie a numelui predicativ:

Probabil că ... (atunci când nu apare operatorul copulativ, adverbul ocupă

DefiniŃi numele predicativ şi precizaŃi clasele de verbe care impun poziŃia

Complement predicativ al obiectului (CPO)

Grupe de verbe care cer poziŃia complement predicativ al obiectului.

Considerată cea mai importantă, fotografia prezentă a schimbat opŃiunea juriului.

II. Nivel frastic:

DefiniŃi predicativul suplimentar şi precizaŃi clasele de verbe care impun această

B. Subiect neexprimat (nelexicalizat)

Compară enunŃul Au sfătuit-o pe Ana să renunŃe., cu Ana se apucă de lucru şi

3. Subiectul nedeterminat: subiectul corespunzător persoanei a 3-a sau a a 6-a, a cărui