Electrica - Bazele Electrotehnicii PDF

PREFAŢĂ
Prezenta lucrare se adresează studenţilor de la Universitatea „Ion Slavici”

din Timişoara, Facultatea de Calculatoare şi îşi propune formarea acestor în domeniul
bazelor electrotehnicii.
Progresele societăţii moderne sunt legate fără îndoială de performanţele
tehnologiilor informatice, de creşterea randamentelor tuturor activităţilor ce concură
la asigurarea vieţii pe Pământ. În acest sens, trebuie remarcat că suportul informaţiei
este energia şi în mod deosebit, energia electrică. Electricitatea stă la baza majorităţii
aplicaţiilor din viaţa de fiecare zi. Chiar dacă vor apare surse şi purtători noi de energie,
forma finală de utilizare va rămâne încă multă vreme energia electrică. Pe de altă
parte, sistemul electroenergetic este una dintre cele mai complexe aplicaţii a tehnicilor
informatice.
De aceea am considerat că toţi inginerii, inclusiv cei specializaţi în domeniul
calculatoarelor, trebuie să cunoască elementele de bază care privesc legile şi aplicaţiile
mai importante ce marchează desfăşurarea fenomenelor electrice şi în mod deosebit
cele electromagnetice.
Lucrarea cuprinde cinci capitole: Electrostatica, Electrocinetica, Electro-
magnetism, Curent alternativ şi Teoria cuadripolului. Prezentările sunt didactice,
plecând de la experimente fundamentale şi se completează cu formule matematice
care asigură suportul ştiinţific al raţionamentelor.
În încheierea fiecărui capitol sunt formulate un set de întrebări şi se rezolvă
câteva aplicaţii semnificative pentru cele prezentate în cadrul capitolului.
Autorul mulţumeşte cititorilor pentru observaţiile şi sugestiile pe care le
vor aduce materialului de faţă în scopul creşterii calităţii în procesul de pregătire a
studenţilor.
Autorul
INTRODUCERE
OBIECTUL CURSULUI
Dezvoltarea societăţii contemporane nu poate fi concepută fără energie în

general şi energie electrică în particular.
Putem afirma fără să exagerăm că societatea că societatea modernă este un
dar al electricităţii, cel puţin sub două din aspectele ei esenţiale: energie şi
informaţie. De asemenea este valabilă afirmaţia că suportul informaţiei este
energia.
Lucrarea de faţă tratează principalele aspecte teoretice ce fundamentează
cunoştinţele despre electricitate, evidenţiind legile principale şi felul în care acestea
sunt aplicate în studiul concret al câmpului electric, câmpului electromagnetic,
circuitelor electrice şi al consumatorilor electrici.
CUPRINS
1. ELECTROSTATICA ................................................................................................9
1.1. Sarcina electrică ...................................................................................................9
1.2. Legea lui Coulomb .............................................................................................10
1.3. Câmpul electrostatic........................................................................................... 11
1.4. Inducţie şi flux electric.......................................................................................13
1.5. Potenţialul electric..............................................................................................15
1.6. Capacitatea electrică...........................................................................................17
1.7. Legarea (conectarea) condensatoarelor ..............................................................18
1.8. Polarizarea dielectricilor ....................................................................................19
1.9. Energia câmpului electric dintre armăturile unui condensator ...........................21
1.10. Aplicaţii............................................................................................................22
2. ELECTROCINETICĂ............................................................................................25
2.1. Curentul continuu...............................................................................................25
2.2. Tensiunea electrică.............................................................................................26
2.3. Legea lui Ohm....................................................................................................28
2.4. Rezistorul ideal...................................................................................................32
2.5. Efectele curentului electric.................................................................................33
2.6. Rezistenţa electrică a omului. Electrocutarea.....................................................33
2.7. Conectarea rezistenţelor electrice. Rezistenţa echivalentă ................................40
2.8. Energia şi puterea electrică. Legea lui Joule-Lenz.............................................46
2.9. Teorema transferului maxim de energie.............................................................47
2.10. Teoremele lui Kirchhoff...................................................................................47
2.11. Condensatorul ideal..........................................................................................49
2.12. Legarea surselor ...............................................................................................63
2.13. Teorema suprapunerii efectelor (superpoziţiei) ...............................................64
2.14. Teorema generatorului echivalent de tensiune (Thévenin) ..............................65
2.15. Teorema generatorului echivalent de curent (Norton) ....................................66
2.16. Circuite neliniare de curent continuu ...............................................................67
2.17. Aplicaţii............................................................................................................70
3. ELECTROMAGNETISM ......................................................................................75
3.1. Fenomene magnetice..........................................................................................75
3.2. Câmpul magnetic. Forţe în câmpul magnetic.....................................................76
3.2.1. Forţa Lorenz ...........................................................................................76
3.2.2. Forţa Laplace ..........................................................................................77
3.2.3. Forţa Ampère..........................................................................................78
3.3. Inducţia magnetică, intensitatea câmpului magnetic, flux magnetic..................79
3.4. Circuite magnetice .............................................................................................81
3.4.1. Materiale magnetice ...............................................................................81
3.4.2. Magnetizarea materialelor feromagnetice. .............................................82
3.4.3. Legea circuitului magnetic .....................................................................83
3.5. Inducţia electromagnetică ..................................................................................84
8 BAZELE ELECTROTEHNICII
3.5.1. Fenomene de inducţie electromagnetică.................................................84

3.5.2. Legea inducţiei electromagnetice ...........................................................85
3.5. Inductanţa proprie şi inductanţa mutuală...................................................86
3.5.4. Tensiune electromotoare de autoinducţie ...............................................88
3.5.5. Energia câmpului magnetic ....................................................................88
3.6. Aplicaţii..............................................................................................................89
4. CURENTUL ALTERNATIV .................................................................................91
4.1. Curentul alternativ monofazat. Producerea curentului (tensiunii)
alternativ ...........................................................................................................91
4.2. Mărimi caracteristice ale curentului, respectiv tensiunii alternative ..................92
4.3. Operaţii cu mărimi sinusoidale ..........................................................................95
4.4. Reprezentarea simbolică a mărimilor sinusoidale..............................................96
4.4.1. Reprezentarea geometrică (prin fazori) ..................................................96
4.4.2. Reprezentarea analitică (în complex) .....................................................99
4.5. Circuite de curent alternativ în regim permanent .............................................100
4.5.1. Circuitul serie R, L ...............................................................................100
4.5.2. Circuitul serie R, C ...............................................................................101
4.5.3. Circuitul serie R, L, C...........................................................................102
4.6. Puteri în regim sinusoidal.................................................................................104
4.6.1. Puterea instantanee ...............................................................................104
4.6.2. Puterea activă........................................................................................105
4.6.3. Puterea reactivă ....................................................................................105
4.6.4. Puterea aparentă....................................................................................105
4.6.5. Puterea complexă..................................................................................106
4.7. Rezonanţa în circuite de curent alternativ ........................................................106
4.7.1. Rezonanţa serie (rezonanţa de tensiune)...............................................106
4.7.2. Rezonanţa paralel (rezonanţa de curent)...............................................108
4.8. Sisteme simetrice. Producerea tensiunilor trifazate..........................................110
4.9. Conexiunea fazelor...........................................................................................114
4.10 Aplicaţii...........................................................................................................116
5. CUADRIPOLI ELECTRICI ................................................................................119
5.1. Ecuaţiile cuadripolului .....................................................................................119
5.2. Scheme echivalente..........................................................................................120
5.3. Determinarea constantelor cuadripolului din încercări particulare: mers
în gol şi scurtcircuit ........................................................................................121
5.4. Impedanţa caracteristică şi constanta de propagare a cuadripolului.................122
5.5. Aplicaţii............................................................................................................123
6. CONTACTE ELECTRICE..................................................................................125
6.1. Generalităţi. Clasificări ....................................................................................125
6.2. Rezistenţa de contact şi componentele sale ....................................................125
6.3. Arcul electric în procesele de comutaţie ..........................................................126
6.4. Condiţiile de ardere stabilă şi nestabilă ale arcului electric............................126
6.4. Arcul electric de curent alternativ ....................................................................128
6.4.1. Caracteristicile dinamice ale arcului electric ........................................128
6.4.2. Modalităţi de stingere a arcului electric................................................129
BIBLIOGRAFIE .......................................................................................................131
Capitolul 1
ELECTROSTATICA
1.1. Sarcina electrică

Electrostatica este acea parte din Electrotehnică, care studiază fenomenele
produse de sarcinile electrice aflate în repaus. Aceste sarcini electrice pot fi puse în
evidenţă prin electrizarea corpurilor, stare ce poate fi produsă pe unele corpuri prin
frecare, contact sau prin inducţie.
Prin aceste procedee se constată că, corpurile sunt aduse într-o stare astfel
încât între ele se manifestă acţiuni, forţe de respingere sau de atracţie. De aici şi
concluzia că există două feluri de sarcină electrică: negativă şi pozitivă. Corpurile
cu sarcină electrică de acelaşi semn se resping iar cele cu sarcini electrice de semne
contrare se atrag.
Prin urmare se poate afirma că sarcina electrică este o mărime scalară ce
caracterizează starea de electrizare a unui corp. Ea se notează de obicei cu Q şi se
calculează cu relaţia Q = I · t, unde I este curentul printr-un conductor, iar t este
timpul în care acest curent parcurge conductorul. Unitatea de măsură a sarcinii
electrice în sistemul internaţional (SI) este coulombul; se notează cu C şi se
defineşte cu relaţia:
1C = [Q]SI = [I]SI ⋅ [t ]SI = A ⋅ s
Coulombul – reprezintă sarcina electrică transportată prin secţiunea
transversală a unui conductor, de un curent staţionar cu intensitatea de un amper în
timp de o secundă.
Prin numeroase experienţe s-a constatat că cea mai mică sarcină elementară
este sarcina electronului e, iar o sarcină Q a unui corp poate fi exprimată ca
multiplu al sarcinii elementare, adică:
Q = n · e, unde n Є Z
Dacă se consideră un sistem izolat din punct de vedere electric, adică un
sistem care nu schimbă sarcină electrică cu exteriorul, se constată că în cursul
interacţiunilor care decurg în sistem între corpurile ce-l alcătuiesc, sarcina electrică
nu-şi schimbă valoarea, adică se conservă, fapt ce exprimă legea conservării
sarcinii electrice.
1.2. Legea lui Coulomb

Interacţiunea dintre corpurile încărcate cu sarcini electrice este guvernată de
legea lui Coulomb. Acesta a stabilit că forţa F de interacţiune dintre două corpuri
punctiforme încărcate cu sarcinile q1 şi q2 aflate la distanţa r unul de celălalt este:
- proporţională cu produsul sarcinilor, adică q1 · q2;
- invers proporţională cu pătratul distanţei dintre sarcini, r2;
Legea se exprimă sub forma matematică:
q1 ⋅ q 2 q ⋅q ⋅r
F= [N] sau F = 1 2 3 [N] (1.1)
4⋅π⋅ε⋅r 2
4⋅π⋅ε⋅r
Enunţ: Două corpuri punctiforme încărcate cu sarcinile electrice q1 şi q2
se resping sau se atrag cu o forţă F a cărei mărime este proporţională cu sarcinile q1
şi q2 şi invers proporţională cu pătratul distanţei r dintre cele două corpuri.
Constanta ε este o mărime caracteristică mediului în care decurge interacţiunea şi
se numeşte constantă dielectrică a mediului.
În SI permitivitatea vidului este practic egală cu aceea a aerului şi are valoarea:
1 ⎡F⎤
ε = ε0 = ⎢⎣ m ⎥⎦
4 ⋅ π ⋅ 9 ⋅ 10 9
În relaţia ce exprimă pe F , mărimea r este vectorul de poziţie al sarcinii q2
în raport cu q1 (fig.1.1)
Fig. 1.1. Orientarea forţelor

electrostatice.
Cu ajutorul relaţiei (1.1) se poate defini unitatea de măsură a sarcinii electrice.

Astfel:
1C ⋅ 1C 1 1C ⋅ 1C
1N = sau N=
1 9 ⋅ 10 9
1m 2
4⋅π⋅ ⋅ 1m 2
4 ⋅ π ⋅ 9 ⋅ 10 9
Cap.1. Electrostatica 11
adică coulombul este sarcina care stabilită pe două corpuri punctiforme situate în
1
vid la o distanţă de 1m între ele, determină apariţia unei forţe de N.
9 ⋅ 10 9
Dacă mediul în care se manifestă forţele de interacţiune între sarcinile
electrice nu este vidul, ci un mediu oarecare (mică, petrol, parafină), lege lui
Coulomb rămâne valabilă cu observaţia că ε = ε 0 ⋅ ε r , unde ε0 este permitivitatea
dielectrică a mediului respectiv. De regulă εr ≥ 1.
1.3. Câmpul electrostatic.

Un câmp electric produs de un corp cu sarcină electrică aflată în repaus, este
constant în timp şi se numeşte câmp electrostatic.
Dacă se are în vedere legea lui Coulomb, într-un punct la distanţa r de corp,
forţa electrostatică va depinde atât de sarcina generatoare de câmp Q, cât şi de
sarcina corpului de probă q, adică:
Q⋅q F Q
F= , iar raportul = ; (1.2)
4⋅ π⋅ε ⋅ r2 q 4⋅ π⋅ε⋅ r2
nu depinde de sarcina corpului de probă, ci numai de sarcina Q şi de poziţia
punctului în câmpul generat de ea.
Prin urmare într-un punct oarecare, câmpul electric poate fi caracterizat
printr-o mărime vectorială E numită intensitatea câmpului electric în punctul
respectiv, egală cu raportul dintre forţa F cu care acţionează câmpul asupra unui
corp de probă aflat în acel punct şi sarcina electrică q a corpului de probă, adică:
F
E= (1.3)
q
Conform acestei relaţii, sensul vectorului E coincide cu sensul forţei cu care
câmpul electric acţionează asupra unui corp de probă cu sarcină pozitivă.
Deci, intensitatea câmpului electric generat de un corp punctiform, cu sarcina
Q, la distanţa r are expresia:
Q Q
E= ⋅ r [V/m] , iar mărimea E = (1.4)
4⋅π⋅ε⋅r 3
4⋅ π⋅ε⋅ r2
scade invers proporţional cu pătratul distanţei r.
Sensul vectorului E depinde de semnul sarcinii Q, de la corp spre exterior,
pentru sarcina pozitivă şi invers, de la exterior spre corp pentru sarcina negativă.
Deci, se poate afirma că, câmpul electric al unei sarcini punctiforme are o simetrie
sferică.
Dacă există mai multe corpuri punctiforme încărcate, acestea generează un

câmp electric a cărui intensitate E într-un punct este suma vectorială a intensităţilor
E 1 , E 2 produse separat de fiecare corp. Această situaţie a fost confirmată
experimental şi ea corespunde legii suprapunerii efectelor sau principiului
suprapunerii efectelor.
Fig. 1.2. Orientarea vectorilor

intensitate a câmpului electric
generat de un corp punctiform ce
prezintă sarcini: a) pozitive, b)
negative
a) b)
În fig. 1.3 se prezintă aplicarea acestui principiu pentru trei sarcini electrice.
Intensitatea câmpului rezultant este:
E = E1 + E 2 + E 3
Fig. 1.3. Intensitatea câmpului

electric produs în punctul P de
trei corpuri punctiforme
încărcate cu sarcini electrice.
Linia tangentă la vectorul intensitate a câmpului electric se numeşte linie de

câmp electric. În fig. 1.4. sunt prezentate liniile de câmp electric formate la două
corpuri punctiforme încărcate cu sarcini de acelaşi semn, respectiv de semne
contrare.
Fig. 1.4. Liniile de câmp electric determinate de două corpuri punctiforme

încărcate cu sarcini: a) de acelaşi semn; b) de semne contrare
Dacă liniile de câmp sunt paralele, atunci câmpul este uniform (fig. 1.5.)
Fig. 1.5. Liniile de câmp electric ale

unui câmp electric uniform
1.4. Inducţie şi flux electric

De multe ori în studiul câmpului electric este mai util a se utiliza nu intensitatea
câmpului electric, ci o altă mărime numită inducţie electrică şi notată cu D, mărime
care are expresia D = ε ⋅ E . Considerând un corp încărcat cu sarcina Q, inducţia
electrică la distanţa r va fi:
q
D= [C/m2] (1.5)
4⋅ π⋅ r2
Prin urmare în cazul unor dielectrici omogeni (dielectrici ce prezintă câmpuri
electrice uniforme), valoarea inducţiei electrice nu depinde de permitivitatea
dielectrică a mediului.
O noţiune des întâlnită în electrotehnică este aceea de flux.
De obicei fluxul unui câmp de vectori poate fi definit ca fiind totalitatea
liniilor de forţă (câmp) cuprinse într-un contur închis sau care străbat suprafaţa
mărginită de acest contur.
Spre exemplu, într-o conductă de fluid, de secţiune S, fiecare particulă are o
viteză v paralelă cu axa conductei, deci vectorul viteză formează în acest caz un
câmp de viteze. Fluxul vectorului v care străbate secţiunea S este:
∫ (v dS) = v∫ dS = v ⋅ S
S S
Acest produs nu reprezintă altceva decât debitul de fluid Q (fluxul), adică:

⎡m⎤
[ ] [
Q = v⎢ ⎥ ⋅ S m 2 = m 3 s ]
⎣s⎦
În mod analog, dacă se consideră un câmp electric omogen de inducţie D şi o
suprafaţă plană S oarecare, perpendiculară pe liniile de forţă (fig. 1.6.a) fluxul
electric Ψ este definit de relaţia: ψ = D ⋅ S , iar dacă liniile de câmp fac cu normala
N la suprafaţa S un unghi α (fig. 1.6.b), atunci ψ = D ⋅ S ⋅ cos α
Fig. 1.6. Fluxul

electric prin
suprafeţe plane:
a) rectangular,
b) oblic.
Legat de fluxul electric, se poate menţiona legea fluxului electric.

Printr-o suprafaţă închisă S (de exemplu una sferică) numărul liniilor de forţă
care intră este egal cu numărul celor care ies, adică Ψi = Ψe, prin urmare fluxul de
intrare este egal cu fluxul de ieşire.
Legea se poate scrie şi sub altă formă evidenţiind fluxul total, astfel: Ψt = Ψi
– Ψe = 0.
Enunţ: Dacă în interiorul unei suprafeţe S situate într-un câmp electric se
găsesc sarcini electrice, atunci fluxul este egal tocmai cu sarcina conţinută în
∫
interiorul suprafeţei, adică: (D dS) = q .
S
Pentru validare, se consideră o sarcină punctiformă q în interiorul suprafeţei
sferice S, de rază r (fig. 1.7).
Evident că în orice punct al suprafeţei, inducţia electrică D are expresia:
q
D= şi ea este constantă iar vectorul inducţie electrică este perpendiculară
4 ⋅ π⋅ r2
pe suprafaţa sferei.
Fig. 1.7. Sarcină punctiformă în

interiorul suprafeţei sferice S de
rază r.
Deci se poate scrie că:

q
Ψ = ∫ (D dS) = D ∫ dS = ⋅ 4⋅ π⋅ r2 = q (1.6)
S S 4⋅π⋅r 2
Dacă în interiorul suprafeţei S există mai multe sarcini se poate afirma că Ψ =

Σ q.
1.5. Potenţialul electric

Câmpul electric poate fi descris şi cu ajutorul unor mărimi scalare, una dintre
acestea fiind potenţialul electric.
Pentru definirea lui trebuie introdusă noţiunea de lucru mecanic efectuat
pentru deplasarea unui corp de probă încărcat între două puncte ale câmpului
electric.
Pentru simplificare vom considera o sarcină punctiformă q prezentă în
câmpul electric produs de o sarcină punctiformă Q.
Fig. 1.8. Definirea lucrului

mecanic în câmp
electrostatic
Lucrul mecanic efectuat de forţa electrostatică ce acţionează asupra corpului

punctiform de sarcină q (fig. 1.8) este:
N
L MN = ∫ (F d r ) = Fmedie (ON − OM) = Fm ⋅ (rN − rM ) (1.7)
M
Întrebarea se pune este cum calculăm, fireşte forţa medie ? Se ştie că:
Q⋅q Q⋅q
FM = iar FN =
4 ⋅ π ⋅ ε ⋅ rM2 4 ⋅ π ⋅ ε ⋅ rN2
Este firesc ca forţa medie să fie media geometrică a celor două forţe, adică:
Q⋅q
Fmed = FM ⋅ FN = (1.8)
4 ⋅ π ⋅ ε ⋅ rM ⋅ rN
Ca urmare expresia lucrului mecanic devine:
Q⋅ q Q⋅ q ⎛ 1 1 ⎞
L = Fmed(rN − rM ) = ⋅ (rN − rM ) = ⋅⎜ − ⎟ (1.9)
4⋅ π⋅ ε ⋅ rM ⋅ rN 4 ⋅ π⋅ ε ⎜⎝ rM rN ⎟⎠
Aceeaşi relaţie (1.9) se poate obţine şi considerând forţa ca o funcţie de
distanţa x, adică:
Q⋅q
F= iar elementul de linie dr = dx
4⋅π⋅ε⋅ x2
xN xN
Q⋅q Q⋅q Q⋅q ⎛ 1 1 ⎞
L= ∫x 4 ⋅ π ⋅ ε ⋅ x 2 dx =
4 ⋅ π ⋅ ε ⋅ x xM
=
4 ⋅ π ⋅ ε
⋅ ⎜
⎜x
⎝ M
−
x
⎟⎟
N ⎠
M
sau revenind la relaţia cu r, relaţia (1.9).

Din expresia lucrului mecanic se constată că mărimea acestuia depinde de
mărimea sarcinii care produce câmpul electric Q, de sarcina câmpului de probă q şi
de poziţiile finală rN, respectiv iniţială rM. Tot din expresia lucrului mecanic se
constată că mărimea lucrului mecanic nu depinde de drumul pe care-l parcurge
sarcina q între punctele M şi N.
Raportul L/q este o mărime caracteristică pentru fiecare pereche de puncte
M, N şi se numeşte diferenţă de potenţial dintre punctele M, N adică VM - VN sau
tensiunea U. Deci, tensiunea electrică dintre punctele M şi N este egală cu câtul
dintre lucrul mecanic efectuat de câmp la deplasarea unui corp încărcat între cele
două puncte şi sarcina electrică a corpului, adică:
L
U = VM − VN = (1.10)
q
Dacă se consideră punctul N, ca referinţă, de exemplu un punct foarte
îndepărtat de sarcina Q, unde potenţialul este zero, raportul L/q = VM, va avea
pentru punctul M o valoare unică, adică va fi o mărime caracteristică numită
potenţial electric VM.
Prin urmare, potenţialul electric într-un punct este o mărime fizică egală cu
raportul dintre lucrul mecanic efectuat de câmp la deplasarea unui corp punctiform
încărcat cu sarcină electrică din acel punct la infinit şi sarcina electrică, adică:
VM = L / q sau VM = Q 4πε ⋅ rM (1.11)
În cazul unui câmp electric uniform, deoarece E este constant, şi forţa

electrică ce acţionează asupra corpului de sarcină q pe o distanţă d (de exemplu
distanţa dintre armăturile unui condensator) este constantă: F = q · E. Tensiunea
electrică, adică diferenţa de potenţial dintre armăturile unui condensator are
expresia:
U = F · d / q = E · d. (1.12)
Unitatea de măsură în SI pentru diferenţa de potenţial se numeşte volt:
[V] = [L] = 1J = 1V
[Q] 1C
Prin urmare, un volt este diferenţa de potenţial dintre două puncte ale unui
câmp electric, între care se efectuează un lucru mecanic de 1J pentru a deplasa o
sarcină electrică de 1C.
Cu ajutorul relaţiei (1.11) se poate defini şi unitatea de măsură pentru
intensitatea câmpului electric, astfel:
[E] = [U]
[d ]
Observaţie: Intensitatea câmpului electric, reprezintă de fapt derivata (cu
semn schimbat) a potenţialului în punctul considerat.
Un conductor electrizat a cărui sarcină electrică liberă este în repaus se află în
echilibru electrostatic. Acest echilibru este posibil numai dacă sarcina electrică nu
se deplasează în interiorul conductorului. Dacă sarcina nu se deplasează în
interiorul conductorului , rezultă că în interiorul conductorului intensitatea
câmpului electrostatic este nulă.
Ce se întâmplă dacă conductorul se electrizează ? Unde se va repartiza
sarcina electrică ? Desigur nu în interiorul conductorului, ci pe suprafaţa acestuia.
Această situaţie permite în practică realizarea unor ecrane electrostatice.
Acestea sunt corpuri metalice goale în interior şi legate la pământ.
1.6. Capacitatea electrică

Capacitatea electrică C a unui conductor izolat şi depărtat de alte corpuri este
o mărime fizică egală cu raportul dintre sarcina Q a conductorului şi potenţialul său
V, adică:
C = Q / V [C] = 1 F
şi reprezintă capacitatea unui conductor izolat, care fiind încărcat cu sarcina
electrică de 1C are potenţialul 1V, adică:
[C] = [Q] = 1C = 1F
[V] 1V
Potenţialul unui conductor încărcat se modifică, dacă în apropierea conductorului
se aduc alte corpuri conductoare, chiar dacă acestea nu au fost încărcate cu sarcini
electrice în prealabil.
Un astfel de sistem se numeşte condensator electric şi el este format dintr-un
ansamblu de două conductoare, numite armături şi separate între ele printr-un mediu
dielectric.
Sarcinile cu care se încarcă armăturile condensatorului sunt egale şi de semne
contrare.
Capacitatea unui condensator se defineşte ca fiind raportul dintre sarcina Q
de pe armături şi diferenţa de potenţial dintre cele două armături, V1 – V2, adică:
C = Q / (V1 – V2) (1.13)
În schemele electrice condensatorul se reprezintă ┤├ sau dacă capacitatea sa
este variabilă prin ┤├ .
În cazul particular al unui condensator plan (fig. 1.9), capacitatea acestuia se

calculează cu relaţia C = ε · S / d.
Des întâlnite în practică sunt şi condensatoarele cilindrice, care principial
sunt realizate din două armături metalice de formă cilindrică coaxiale, având un
dielectric între ele.
Capacitatea unui astfel de condensator este dată de relaţia (fig. 1.10)
2⋅π⋅ε
C= (1.14)
r
ln 1
r2
Fig. 1.9. Condensator plan Fig. 1.10. Condensator cilindric
1.7. Legarea (conectarea) condensatoarelor

Pentru obţinerea unor capacităţi diferite de cele ale condensatoarelor disponibile,
în practică se foloseşte de multe ori gruparea condensatoarelor în baterii prin legarea
lor în serie, paralel sau mixt.
Legarea în serie se realizează atunci când o anumită armătură a primului
condensator este legată de armătura celui care urmează ş.a.m.d. (fig. 1.11)
Fig. 1.11 Legarea în serie a

condensatoarelor
De menţionat că sarcina electrică de pe fiecare armătură a condensatoarelor

legate în serie este aceeaşi, alternând ca valoare pozitivă şi negativă. Diferenţa de
potenţial dintre armăturile fiecărui condensator este dată de relaţiile:
Q Q Q
VA − VB = VB − VC = VC − VD =
C1 C2 C3
Q Q Q
VA − VD = VA − VB + VB − VC + VC − VD = + + sau
C1 C 2 C 3
Q Q Q Q 1 1 1 1
= + + deci = + + ,
C S C1 C 2 C 3 C S C1 C 2 C 3
n
1 1
sau generalizat =∑ (1.15)
C S i =1 C i
Prin urmare inversa capacităţii mai multor baterii de condensatoare legate
în serie este egal cu suma inverselor capacităţilor componente.
Legarea în paralel a condensatoarelor se efectuează unind într-un punct
câte o armătură a fiecărui condensator şi într-un alt punct celelalte armături (fig.
1.12).
Fig. 1.12. Legarea în paralel a

condensatoarelor
Prin această grupare fiecăruia dintre condensatoare se va aplica aceeaşi

tensiune, adică:
Q1 Q2 Q
VA − VB = , VA − VB = , VA − VB = 3 sau
C1 C3 C3
Q1 = C1 ⋅ (VA − VB ) ; Q 2 = C 2 ⋅ (VA − VB ) ; Q 3 = C 3 ⋅ (VA − VB )
Sarcina totală este:
Q = Q1 + Q2 + Q3 = C1 · (VA – VB) + C2 · (VA – VB) + C3 · (VA – VB) =
= (C1 + C2 + C3) · (VA – VB)
Dar Q = (VA - VB) · Cp. Rezultă Cp = C1 + C2 + C3 sau Cp = Σ Ci (1.16)
Deci, capacitatea unei baterii de condensatoare grupate în paralel este egală
cu suma capacităţilor condensatoarelor componente.
1.8. Polarizarea dielectricilor

Mediile în care nu apare curent electric în prezenţa unui câmp electric extern,
dar care se modifică sub acţiunea câmpurilor electrice se numesc medii dielectrice
sau dielectrici. Prezenţa unui dielectric între armăturile unui condensator face ca
intensitatea câmpului electric să scadă. De exemplu pentru un condensator plan de
capacitate C0, având sarcinile Q pe armături, diferenţa de potenţial U0, suprafaţa
comună a armăturilor S, distanţa dintre armături d, iar între armături vid, se poate
scrie relaţia:
ε0 ⋅ S Q Q
C0 = = = (1.17)
d U0 E0 ⋅ d
unde E0 este intensitatea câmpului electric dintre armături, în vid, adică:

E 0 = Q ε0 ⋅ S
Prin introducerea între armături a unui dielectric de grosime d şi permitivitate
ε, sarcina Q rămâne neschimbată, se modifică diferenţa de potenţial U, deci şi
capacitatea C. Se poate scrie deci relaţia:
ε ⋅S Q Q
C= = = (1.18)
d U E⋅d
de unde fireşte rezultă intensitatea câmpului în dielectric:
Q
E= (1.19)
ε ⋅S
Q
Avându-se în vedere relaţiile de mai sus, rezultă ε0 ⋅ E 0 = ε ⋅ E =
S
Slăbirea câmpului electric de către un dielectric, poate fi explicată prin
structura dielectricilor. Unii dielectrici au molecule nesimetrice din punct de vedere
electric, fiecare astfel de moleculă putând fi considerată ca un dipol. Dipolul este
un sistem de două sarcini egale şi de semne contrare. Axa dipolului este dreapta ce
uneşte centrele celor două sarcini. În lipsa unui câmp electric extern, axele dipolilor
sunt orientate dezordonat, în toate direcţiile datorită agitaţiei termice.
a) b)
Fig. 1.13. Dipol electric Fig. 1.14. Schema polarizării unui dielectric: a) în
absenţa câmpului; b) în prezenţa câmpului.
Dacă dielectricul este introdus într-un câmp electric, axele dipolilor se
orientează în lungul liniilor de câmp (fig. 1.14). Sarcina pozitivă a dipolului este
deplasată în sensul câmpului aplicat iar cea negativă invers. Alinierea axelor nu va
fi perfectă, datorită agitaţiei termice, ea poate însă creşte prin scăderea
temperaturii. Datorită alinierii dipolilor în câmp, la cele două capete ale
dielectricului rămân sarcini electrice necompensate, astfel încât un capăt al
dielectricului se electrizează pozitiv iar celălalt negativ. Fenomenul de separaţie al
sarcinilor la capetelor dielectricului, atunci când acesta este introdus într-un câmp
electric se numeşte polarizarea dielectricului. Prin polarizare ia naştere un câmp
interior propriu dielectricului numit Ep, de polarizaţie, care se opune câmpului
extern, adică E = E 0 + E p < E .
Dacă polarizarea dielectricilor devine prea mare, materialele devin conductoare

iar în dielectric apare o deplasare de electroni, adică un curent electric, care
încălzeşte (poate arde) dielectricul. Se face afirmaţia că dielectricul a străpuns. Odată
străpuns, dielectricul nu-şi poate recăpăta proprietăţile izolante.
Fig. 1.15. Situaţia câmpului electric

într-un dielectric situat între
armăturile unui condensator
1.9. Energia câmpului electric dintre armăturile unui

condensator
Pentru a încărca un condensator este necesar ca pe armăturile lui să fie aduse
sarcini electrice. Cu această ocazie se efectuează un lucru mecanic de către o sursă
de energie exterioară, deoarece sarcinile electrice existente pe fiecare armătură
exercită forţe de respingere asupra sarcinilor de acelaşi semn care sunt aduse în
continuare pe fiecare armătură.
Prin urmare se poate afirma că, condensatorul reprezintă un sistem electric,
caracterizat printr-o energie W, egală cu lucrul mecanic L necesar a fi efectuat
pentru încărcarea lui, adică W=L. Pentru a stabili expresia acestui lucru mecanic
este necesar a evalua lucrul mecanic necesar pentru deplasarea sarcinii electrice Q
de pe o armătură pe alta, astfel încât diferenţa de potenţial să crească de la O la U.
Dar, deoarece în cursul încărcării condensatorului tensiunea electrică dintre
armături nu este constantă ci creşte de la O la U, în expresia lucrului mecanic se
introduce media aritmetică a tensiunii dintre armături, adică:
O+U 1
L = Q⋅ = ⋅ Q ⋅ U , dar Q = C · U
2 2
1 1
de unde L = ⋅ C ⋅ U 2 , deci W = ⋅ C ⋅ U 2 .
2 2
Dacă armăturile condensatorului se unesc cu un fir conductor, condensatorul
se descarcă, producând o scânteie electrică. Pe durata descărcării energia primită la
încărcarea condensatorului se transformă în alte forme de energie, termică sau a
undelor sonore.
În cazul unui condensator plan, tensiunea dintre armături poate fi exprimată

în funcţie de intensitatea E a câmpului uniform, adică U = E · d, iar capacitatea
prin formula C = ε · S / d.
Înlocuind U şi C în relaţia de mai sus se obţine energia câmpului electric
între armăturile condensatorului plan, adică:
1 ε ⋅S 2 2 1 ε
W= ⋅ ⋅ E ⋅ d = ⋅ ε ⋅S⋅ d ⋅ E2 = ⋅ v ⋅ E2 (1.20)
2 d 2 2
ε
Relaţia W = ⋅ v ⋅ E 2 deşi demonstrată în cazul condensatorului plan, rămâne
2
valabilă pentru orice câmp electrostatic.
1.10. Aplicaţii
1. Ce este sarcina electrică ?
2. Care este unitatea de măsură a sarcinii electrice în Sistemul Internaţional ?
3. Enunţaţi legea lui Coulomb.
4. Cum definiţi potenţialul electric, într-un punct, dar tensiunea dintre două
puncte?
5. Ce este un ecran electrostatic şi la ce deserveşte el?
6. De cine depinde capacitatea unui condensator plan?
7. Prin introducerea unui material dielectric în spaţiul dintre armăturile unui
condensator plan încărcat iniţial, capacitatea creşte sau scade, dar sarcinile de
pe armăturile lui?
8. Prin introducerea unui material dielectric în spaţiul dintre armăturile unui
condensator plan conectat la o sursă, capacitatea condensatorului creşte sau
scade, dar sarcinile de pe armăturile condensatorului?
9. Cum se calculează capacitatea echivalentă a mai multor condensatoare grupate
în paralel, dar în serie?
10. Ce înţelegeţi prin polarizarea unui dielectric?
11. Se consideră două corpuri punctiforme de sarcină Q1 >0, respectiv Q2 >0
situate în vid la distanţele r1 şi r2 de un punct de referinţă. Se cere să se
stabilească punctul în care intensitatea câmpului rezultant este nulă, respectiv
potenţialul câmpului electric în acel punct. Sarcinile sunt de acelaşi semn.
Rezolvare
Q1
E = E1 + E 2 pentru punctul M (fig. 1.16), unde E1 = iar
4 ⋅ π ⋅ ε0 ⋅ x 2
Q2 Q1 Q2
E2= , deci =
4 ⋅ π ⋅ ε 0 ⋅ (d − x )
2
x 2
(d − x )2
Q1
sau Q1 ⋅ (d − x ) = Q 2 ⋅ x de unde x = ⋅d
Q1 + Q 2
Fig. 1.16. Sistem electrostatic

format din două sarcini electrice.
Expresia potenţialului în acest punct este:

Q1 Q2
U = U1 + U 2 = + =
Q1 ⎛ Q1 ⎞
4 ⋅ π ⋅ ε0 ⋅ ⋅d 4 ⋅ π ⋅ ε0 ⋅ ⎜ d − ⋅ d⎟
Q1 + Q 2 ⎜ Q1 + Q 2 ⎟⎠
⎝
=
( Q1 + Q 2 )
2
4 ⋅ π ⋅ ε0 ⋅ d
12. Două corpuri punctiforme cu sarcinile Q1 şi Q2 pozitive se găsesc în aer la
distanţa d unul de altul. La ce distanţă de primul corp, pe linia ce uneşte cele
două corpuri trebuie să se afle un al treilea corp cu sarcina q negativă pentru a
se afla în echilibru ?
Rezolvare
Fig. 1.17. Sistem de trei

sarcini punctiforme
Q1 ⋅ q Q2 ⋅ q
F1 = F2, F1 = ; F2 =
4⋅π⋅ε⋅x 4 ⋅ π ⋅ ε ⋅ (d − x )
2 2
Q1 ⋅ q Q2 ⋅ q
sau =
4⋅π⋅ε⋅x 4 ⋅ π ⋅ ε ⋅ (d − x )
2 2
Q1 Q2
va rezulta: = sau Q1 ⋅ (d − x ) = Q 2 ⋅ x
x 2
(d − x )2
Q1 d
deci x= ⋅ d sau x =
Q1 + Q 2 1 + Q 2 Q1
13. Un condensator plan conţine între armături două materiale dielectrice (fig.
1.18) cu permitivităţile dielectrice relative εr1 şi εr2. În ce caz capacitatea
condensatorului este mai mare, în cazul a) sau b) ?
Rezolvare
Fig. 1.18. Dispunerea

plăcilor dielectrice între
armăturile unui condensator
plan: a) transversal;
b) longitudinal.
a) b)
În cazul a) avem două conductoare legate în paralel, deci:
ε1 ⋅ S 2 ε 2 ⋅ S 2 S
C a = C p = C1 + C 2 = + = ⋅ (ε1 + ε 2 )
d d 2⋅d
În cazul b) avem două condensatoare legate în serie, deci se poate scrie:
ε1 ⋅ S ε 2 ⋅ S
⋅
C1 ⋅ C 2 d2 d2 ε ⋅ ε ⋅ S2 d2 2 ⋅ ε1 ⋅ ε 2 ⋅ S
C b = CS = = = 1 2 2 ⋅ =
C1 + C 2 ε 1 ⋅ S ε 2 ⋅ S
+ (d 2) S ⋅ (ε1 + ε 2 ) (ε1 + ε 2 ) ⋅ d
d2 d2
S
⋅ (ε + ε 2 )
Ca 2 ⋅ d 1
= =
(ε1 + ε 2 )2
> 1 evident (ε1 + ε 2 ) > 4 ⋅ ε1 ⋅ ε 2
2
Cb 2 ⋅ ε1 ⋅ ε 2 ⋅ S 4 ⋅ ε1 ⋅ ε 2
d ⋅ (ε1 + ε 2 )
sau (ε1 − ε 2 )2 > 0
Deci Ca > Cb.
14. Între armăturile unui condensator plan este dispusă o foiţă de aluminiu de grosime
neglijabilă (fig. 1.19) . Ce efect are foiţa asupra capacităţii condensatorului,
dacă: a) este izolată electric; b) este legată de placa superioară.
Fig. 1.19. Dispunerea unei foiţe metalice între

armăturile unui condensator plan
Rezolvare
a) Nici un efect
b) Micşorând distanţa dintre armături la d/2 se măreşte de 2 ori
capacitatea condensatorului obţinut?
Capitolul 2
ELECTROCINETICĂ
2.1. Curentul continuu

Aşa cum s-a prezentat în capitolul precedent „un material dielectric” (izolant)
supus unui câmp electric staţionar (continuu) nu este străbătut de curent electric,
datorită faptului că nu dispune de o deplasare ordonată de electroni liberi. Curentul
electric poate circula în mod normal numai prin conductoare datorită existenţei de
electroni liberi în structura acestor materiale. De menţionat că între armăturile unui
condensator există o ordonare a sarcinilor dipolare pe durata încărcării acestuia, dar
acest lucru nu constituie un curent de conducţie, ci unul de deplasare. Ca urmare, în
curent continuu condensatorul este un întrerupător.
Dacă se consideră o porţiune de conductor A-B (fig.2.1) între capetele căruia
se aplică o tensiune U=VA-VB, se constată că electronii se vor deplasa de la punctul
B cu potenţial scăzut, spre punctul A cu potenţial mai ridicat sub forma unui curent
de electroni I. Acest curent circulă prin sursă, de la borna + (cu sarcini pozitive)
spre borna – (cu sarcini negative).
Această deplasare de sarcini electrice prin conductoare formează curentul
electric sau mai precis curentul electric de conducţie.
Fig. 2.1. Curentul electric printr-un

conductor
Curentul electric este caracterizat prin intensitatea sa I, care reprezintă de

fapt raportul dintre cantitatea de electricitate Q şi timpul t în care aceasta trece prin
conductorul considerat, adică:
I=
Q
,respectiv unitatea de măsură [I] =
[Q] , sau 1A = 1C / 1s (2.1)
t [t ]
De fapt se poate afirma că intensitatea curentului electric este numeric
egală cu cantitatea de electricitate exprimată în coulombi, care trece prin conductor
într-o secundă.
Dacă ne referim la o cantitate de electricitate infinit mică dQ, ce străbate
conductorul într-un interval de timp dt, relaţia de mai sus devine:
I = dQ / dt (2.2)
Deoarece numărul de electroni (corespunzător sarcinii Q), care trece prin

conductor este acelaşi în orice secţiune a conductorului, rezultă că, intensitatea
curentului electric este aceeaşi în toate punctele conductorului.
Raportul j dintre intensitatea curentului I (A) şi secţiunea conductorului S
(m2) se numeşte densitate de curent, adică:
j=
I
S
[A m ] 2
(2.3)
Pentru unităţile de măsură a lui j, de regulă, în practică se foloseşte un

submultiplu al acestuia, A/mm2.
Relaţiile dintre cele două unităţi de măsură este:
A 1A A
1 = = 10 6
mm 2
(
10 −3 m )2
m2
Se constată că intensitatea I a curentului se mai poate scrie
I = ∫ j ⋅ ds
s
De menţionat că viteza de deplasare a electronilor nu corespunde cu viteza
de deplasare a curentului electric. Dacă prima este de ordinul a 10-5 m/s, viteza
curentului corespunde cu viteza undei electromagnetice, adică 3·108 m/s.
Curentul electric staţionar corespunde deplasării electronilor în metale cu o
viteză constantă independentă de timp.
Conductoarele de legătură dintre sursă şi consumatori ghidează câmpul electric şi
ele alcătuiesc împreună cu acestea din urmă aşa numitul circuit electric.
Pentru producerea câmpului electric avem nevoie de surse numite, generatoare de
curent continuu. Acestea pot fi:
- elemente galvanice şi acumulatoare, care transformă energia chimică în
energie electrică;
- dinamuri şi alternatoare, care transformă energia mecanică în energie
electrică,
- fotoelemente, care transformă energia luminoasă în energie electrică.
2.2. Tensiunea electrică

Pentru a exista curentul electric, deci pentru a asigura mişcarea ordonată a
sarcinilor libere, este necesar ca în conductor să se stabilească un câmp electric
exterior de intensitate E. Acesta exercită forţa de natură electrică F e = q E asupra
tuturor particulelor libere.
Există situaţii când în afara forţei de natură electrică, asupra particulelor libere
se exercită şi forţe de natură neelectrice (cazul surselor elecrtrice unde energia de
Cap. 2. Electrocinetică 27
alte forme se transformă în energie electromagnetică). Corespunzător acestor forţe

de natură neelectrică se introduce intensitatea câmpului imprimat care, prin definiţie,
este raportul dintre forţa de natură neelectrică şi sarcina liberă.
Fn
Ei = (2.4)
q
În general, circulaţia unui câmp vectorial de-a lungul unei curbe se numeşte
tensiune, iar circulaţia de-a lungul unei curbe închise se numeşte tensiune motoare.
În cazul câmpului electric avem tensiune electrică.
Tensiunea câmpului electric în lungul curbei C este:
U=
∫ E⋅dl = ∫ E dl cos (E, dl )
C C
(2.5)
ea fiind funcţie, în general, de curba C.

Tensiunea câmpului imprimat de-a lungul curbei C este:
Ui =
∫ C
E i ⋅ dl (2.6)
Se defineşte intensitatea câmpului în sens larg în forma:

El =E+Ei (2.7)
şi, corespunzător, avem tensiunea în sens larg de-a lungul curbei C:
Ul =
∫
C
E l ⋅ dl =
∫(
C
)
E + E i ⋅ dl (2.8)
Pentru o curbă închisă Γ, se defineşte tensiunea electromotoare:
Ue =
∫Γ
E ⋅ dl (2.9)
iar pentru câmpul imprimat:
U ie =
∫ E ⋅dl i
(2.10)
Definirea acestor integrale se face în raport cu sensul de referinţă al elementului

de linie dl, arbitrar ales. Ca urmare sensul de referinţă al elementului de linie dă
sensul de referinţă al tensiunii.
Se numeşte sens efectiv acel sens de referinţă pe curbă pentru care tensiunea
este pozitivă.
În general intensitatea câmpului electric E este un vector care are o componentă

potenţială Ep determinată de sarcina electrică şi o componentă solenoidală Es deter-
minată de variaţia în timp a câmpului magnetic. Pentru regimuri cvazistaţionare
∂A
avem: E p = −∇ V (derivă dintr-un câmp scalar) iar E s = − , unde V este
∂t
potenţialul electromagnetic iar A este potenţialul vector al câmpului magnetic.
Se defineşte tensiunea la borne în forma:
U=
∫ E ⋅dl = ∫ E
Cb Cb
p ⋅ dl +
∫ E ⋅dl = − ∫ ∇V ⋅dl = V
Cb
s
Cb
A −V B (2.11)
unde Cb este o curbă a tensiunii la borne între punctele A şi B, curbă în punctele

căreia Es este ortogonal pe dl.
Se numeşte tensiune indusă în lungul unei curbe:
Ue =
∫ E ⋅dl
C
s
(2.12)
Tensiunea electromotoare este:
Ue =
∫ E ⋅dl = ∫ E
Γ Γ
p ⋅ dl +
∫ E ⋅ dl = ∫ E ⋅ dl
Γ
s
Γ
s
(2.13)
în care s-a ţinut seama că circulaţia componentei potenţiale pe orice curbă închisă Γ
este nulă.
În regim staţionar (curentul continuu), Es = 0, deci câmpul electric are numai
componentă potenţială, E = Ep. În acest caz tensiunea electrică de-a lungul unei
curbe nu depinde de forma ei fiind determinată doar de potenţialele punctelor de
început şi sfârşit ale curbei:
VB
∫
C AB
E ⋅ dl =
∫
C AB
E p ⋅ dl = −
∫
C
∇ V e ⋅ dl = −
∫
VA
dV =V A −V B = u b (2.14)
În S.I. unitatea de măsură pentru tensiunea electrică este voltul, V.
2.3. Legea lui Ohm

Fie o porţiune de conductă, de lungime l şi secţiune constantă ∆S, fără câmp
imprimat, fig.2.2, în regim staţionar. Tensiunea electrică aplicată porţiunii de
conductă U = V1 – V2 dă naştere la un câmp electric E şi densitatea de curent J.
Cum J poate fi considerat constant pe secţiune, avem:
i=
∫
∆S
J ⋅ dS = J ∆ S (2.15)
i
de unde J = .
∆S
i
J
E
dS V2
dl
Fig. 2.2
(C)
U
i
V1
Experienţa arată că pentru medii liniare şi omogene fără câmp imprimat, între
E şi J există relaţia
J =σ E (2.16)
numită forma locală a legii conducţiei. Mărimea σ se numeşte conductivitatea mediului
şi reprezintă o constantă de material pozitivă. Unitatea de măsură a conductivităţii
1
este Siemens/metru, S/m. Inversul conductivităţii se numeşte rezistivitate, ρ = .
σ
Unitatea de măsură pentru rezistivitate este ohmmetru, Ωm.
Tensiunea câmpului electric se poate scrie în forma:
∫ ∫σ ∫
J dl
U= E ⋅ dl = ⋅ dl = i =iR (2.17)
σ ∆S
C C C
în care
∫
dl (2.18)
R=
σ ∆S
C
este o mărime independentă de stările câmpului electrocinetic, numită rezistenţa
porţiunii de conductă. Este determinată de dimensiunile şi forma porţiunii de conductă
şi de natura porţiunii de conductă prin conductivitatea (rezistivitatea) mediului.
Dacă secţiunea porţiunii de conductă este constantă, (2.18) devine:
l ρl
R= = (2.19)
σ ∆S ∆S
În general, avem la dispoziţie un material (sârmă) de o anumită secţiune ∆S
cu σ (ρ) cunoscute. Pentru a obţine rezistenţa dorită se determină lungimea cores-
punzătoare a sârmei.
Relaţia (2.17) se poate scrie în forma:
u=iR (2.20)
şi reprezintă legea lui Ohm pe o porţiune de conductă fără câmp imprimat, iar
tensiunea u se mai numeşte căderea ohmică de tensiune.
Experienţa arată că, în general, rezistivitatea mediilor conductoare variază cu
temperatura θ. La marea majoritate a conductoarelor dependenţa rezistivităţii de
temperatură se poate exprima într-o primă aproximaţie prin relaţia:
ρ = ρ0 [1 + α (θ − θ0 )] (2.21)
în care ρ şi ρ0 sunt valorile rezistivităţilor la temperatura θ şi respectiv θ0 iar α este

coeficientul de variaţie cu temperatura a rezistivităţii, sau pe scurt coeficientul de
temperatură. La metale coeficientul de temperatură este pozitiv, deci rezistivitatea
acestora creşte cu temperatura, ordinul de mărime fiind de aproximativ 4·10-3/0C, pe
când la materiale semiconductoare α < 0, adică rezistivitatea acestor materiale scade
cu temperatura.
În tab.2.1 se dau orientativ valorile rezistivităţilor electrice ale unor materiale
uzuale la temperatura de 200C.
Tabelul 2.1
MATERIAL ρ [Ω m] MATERIAL ρ [Ω m]
Aluminiu (0.028 – 0.03) 10-6 Plumb 0.21 10-6
-6
Argint (0.016 – 0.017) 10 Platină 0.1 10-6
-6
Cupru 0.0175 10 Crom - Nichel 1.12 10-6
-6
Fier (0.1 – 0.13) 10 Apă Distilată 104 - 105
-6
Nichel 0.12 10 Ulei Transformator 1012 - 1018
În studiul circuitelor electrice se operează cu următoarele elemente ideale de
circuit: rezistorul ideal, condensatorul ideal şi bobina ideală. Ele reprezintă elemente
pasive de circuit caracterizate prin aceea că, de-a lungul lor, tensiunea câmpului
imprimat este nulă.
a) b)
Fig.2.3. Rezistoare reglabile (variabile): a) cu ploturi, b) cu cursor.
Materialele cu rezistivitate mare: constantan, manganină şi crom sunt folosite

pentru realizarea rezistoarelor şi ele pot fi fixe sau reglabile, ultimele fiind numite
obişnuit reostate.
Pot fi realizate în două variante şi anume: cu ploturi sau cu cursor. Reostatele
cu ploturi permit variaţia discontinuă în trepte a rezistenţei, pe când cele cu cursor
asigură variaţia continuă a rezistenţei.
În categoria rezistoarelor reglabile se încadrează şi potenţiometrele folosite în
circuitele electronice. În ceea ce priveşte simbolurile folosite pentru rezistoare
acestea sunt prezentate în fig.2.4.
Fig. 2.4. Simbolizarea rezistoarelor

Exemplu 2.1
Ω ⋅ mm 2
Ce lungime are un conductor de cupru, cu rezistivitatea ρ = 0.017
m
şi diametrul d = 0.55 cm, în care un curent de intensitate I = 1 A produce o cădere
de tensiune ∆U = 1 V.
Rezolvare
∆U πd2
Rezistenţa conductorului este: R = = 1 Ω . Ţinând seama că S = ,
I 4
R S π d 2R
din (2.19) se obţine l = = = 1.4 Km .
ρ 4ρ
Exemplu 2.2
Un fir de cupru de secţiune circulară are masa m = 7 Kg şi este parcurs de un
curent de intensitate I = 1 A când i se aplică la capete o tensiune U = 21.6 V. Se ştie că
densitatea cuprului este d = 8.9 Kg/dm3 şi rezistivitatea cuprului este ρ = 1.7 10-8 Ωm.
Se cer: a) diametrul a al firului; b) lungimea l firului.
Rezolvare
Rezistenţa firului este R = U / I = 21.6 Ω, iar volumul ocupat de el este
πd2
V = m/d = 0.7865 dm3. Din (2.19), având în vedere că V = S l = l , se obţine
4
ρV 4S V
succesiv S = = 0.7868 mm 2 , a = = 1mm şi l = = 1000 m .
R π S
Exemplu 2.3
Un fir din nichel are rezistivitatea ρ0 = 0.12 10-6 Ωm la temperatura θ0 = 20 0C.
Să se determine rezistivitatea ρ corespunzătoare temperaturii θ = 100 0C dacă
coeficientul de temperatură al rezistivităţii este α = 4 10-3 / 0C.
Rezolvare
Folosind relaţia (2.20) se obţine:
( )
ρ = 0.12 ⋅10 −6 1 + 4 ⋅10 −3 ⋅ (100 − 20 ) = 0.1584 ⋅10 −6 Ω m
Se observă o valoare mai mare a rezistivităţii la temperatura de 100 0C faţă
de cea corespunzătoare temperaturii de 20 0C, ceea ce este caracteristic materialelor
conductoare la care coeficientul de temperatură este pozitiv (faţă de semiconductoare
la care coeficientul de temperatură este negativ).
Exemplu 2.4
Un rezistor de aluminiu are la temperatura θ0 = 20 0C o rezistenţă electrică
R0 = 0.01 Ω. Să se determine: a) valoarea rezistenţei la temperatura θ = 80 0C;
b) creşterea relativă a rezistenţei când temperatura rezistorului creşte de la θ0 = 20 0C
la θ1 = 120 0C. Se dă coeficientul de temperatură al rezistenţei αAl = 0.0036.
Rezolvare
Folosind relaţia (2.20) se obţin R80 = 0.01216 Ω, R120 = 0.014 Ω iar creşterea
R − R0
relativă a rezistenţei este 120 = 0.36 sau procentual 36%.
R0
2.4. Rezistorul ideal

Este un element ideal de circuit în lungul căruia tensiunea indusă este nulă.
De-a lungul rezistorului, toate mărimile de stare ale câmpului magnetic sunt nule.
Rezistorul este caracterizat prin rezistenţa R, măsurată în Ohm, Ω. Diferite simbo-
luri grafice acceptate sunt date în fig.2.5a. Pentru rezistor este valabilă legea lui Ohm:
ub =iR (2.22)
Rezistorul nu înmagazinează energie electrică sau magnetică, singura lui funcţie
fiind transformarea energiei electromagnetice în energie interioară prin dezvoltare
de căldură (efectul Joule Lentz). Cantitativ puterea dezvoltată în rezistor este dată de:
2
U b2
PR = i R = U b ⋅ i = (2.23)
R
1
Inversul rezistenţei electrice se numeşte conductanţă, G = , şi se măsoară
R
în Siemens, [S]. În practică, deşi rezistenţa electrică este un parametru global ce
caracterizează din punct de vedere al conducţiei sistemul fizic numit rezistor, se
obişnuieşte ca termenul de rezistenţă să fie folosit atât cu înţeles de parametru cât
şi cu înţeles de sistem fizic. Rezistoarele pot fi fixe sau variabile. După modul cum
sunt conectate în circuit, rezistoarele variabile pot fi potenţiometre, fig.2.5b, folosite la
modificarea tensiunii consumatorului, sau reostate, fig.2.5c, folosite la modificarea
curentului prin consumator.
i
R R
Ub R R
a) b) c)
Fig. 2.5
Există numeroase aplicaţii practice care folosesc efectul Joule-Lentz al rezisto-
rului conform căruia prin trecerea curentului electric prin rezistor acesta se încălzeşte.
Este principiul de funcţionare al reşoului, boilerului electric, fierului de călcat etc.
Pe lângă rezistenţă trebuie cunoscută şi valoarea maximă a curentului suportat
sau valoarea maximă a puterii dezvoltate (în general la aparatele casnice se dă puterea)
astfel încât rezistorul să nu se distrugă. Unul din aceşti parametrii este înscris pe
rezistenţă sau pe aparatul electric (de tip rezistiv) alături de valoarea rezistenţei.
2.5. Efectele curentului electric

Trecerea curentului electric printr-un conductor poate fi pusă în evidenţă prin
următoarele efecte:
• efectul termic; conductoarele parcurse de curent electric se încălzesc degajând
o anumită cantitate de căldură în mediul exterior;
• efectul luminos; când densitatea de curent este foarte mare, încălzirea este atât
de puternică încât conductorul ajunge la incandescenţă;
• efectul chimic; dacă curentul electric traversează o soluţie de apă cu acid
sulfuric, apa se descompune în elementele sale componente şi anume: oxigen
la borna minus şi hidrogen la borna plus. De menţionat că în soluţiile chimice,
curentul electric se datorează nu numai deplasării electronilor, ca şi la metale
ci şi datorită deplasării ionilor pozitivi. Datorită acestei diferenţe, metalele se
numesc conductoare de speţa întâi iar soluţiile chimice conductoare de speţa a
doua;
• efectul magnetic; dacă se apropie acul magnetic al unei busole de un conductor
parcurs de curentul electric, acesta nu mai arată nordul, ci se deplasează
perpendicular pe direcţia conductorului.
2.6. Rezistenţa electrică a omului. Electrocutarea

La fel ca orice organism viu, corpul uman are o rezistenţă electrică, Rom. Ea
diferă de la om la om în limite foarte largi, şi chiar la acelaşi om în funcţie de situaţie.
In general, rezistenţa omului este determinată de stratul de piele, de ţesuturile musculare,
de aparatul circular, de organele interne şi de sistemul nervos; depinde nu numai de
proprietăţile fizice (cum este cazul mediilor obişnuite), ci şi de procesele fizice şi

biochimice foarte complicate care au loc în corp (se apreciază că rezistenţa electrică a
omului lipsit de viaţă este de 1.6 ori mai mare decât aceea când el este viu).
Pentru simplificare, rezistenţa corpului omenesc poate fi împărţită în două părţi:
rezistenţa pielii, care este componenta hotărâtoare în rezistenţa electrică a corpului
omenesc, şi rezistenţa ţesuturilor interioare.
Dacă pielea este intactă şi uscată, rezistenţa corpului omenesc la atingerea unui
corp sub tensiune variază între 40 - 100 KΩ, dar poate să ajungă până la 500 KΩ. Dacă
rezistenţa pielii scade datorită a diverşi factori existenţi în mediul înconjurător (de
ex. creşterea umidităţii), rezistenţa electrică poate să scadă până la 600 Ω, iar dacă
la locul atingerii, stratul superior al pielii lipseşte (cazul unor zgârieturi, tăieturi sau
răni), rezistenţa corpului omenesc poate să scadă şi mai mult.
Electrocutarea, numită şi şocul electric, reprezintă trecerea unui curent electric
prin corpul omului când acesta este supus unei diferenţe de potenţial (unei tensiuni
electrice). Gravitatea electrocutării depinde în cea mai mare parte de valoarea curen-
tului electric Iom ce se stabileşte prin organismul uman. Prin electrocutare este afectat
organismul uman în totalitate, cea mai gravă afecţiune fiind cea a inimii sau a
sistemului nervos central. Sub acţiunea curentului electric contractările şi destinderile
muşchiului inimii se produc foarte rapid, de ordinul sutelor de ori pe minut şi dezor-
donat. Acest fenomen, numit fibrilaţie, echivalează practic cu oprirea funcţionării
inimii. Marea majoritate a cazurilor de electrocutare mortală s-au datorat acestui
efect. Acţiunea curentului electric direct asupra sistemului nervos central are loc
când se atinge elementul sub tensiune cu părţi ale corpului de mare sensibilitate
nervoasă (coincid cu părţile considerate în medicină la tratamentele de acupunctură).
În astfel de cazuri pot fi afectaţi centrii nervoşi importanţi, din care cea mai gravă
este afectarea centrului care comandă respiraţia. Accidentele cu afectarea sistemului
nervos sunt foarte rare, cele mai dese fiind fibrilaţiile inimii.
În cazul electrocutării, corpul omului se comportă ca o rezistenţă electrică
supusă unei tensiuni electrice în urma căreia se stabileşte curentul Iom:
U om
I om = (2.24)
R om
Deci curentul care se stabileşte prin organismul uman este proporţional cu
tensiunea aplicată şi invers proporţional cu rezistenţa electrică a omului în momentul
aplicării tensiunii. Pe lângă curentul stabilit prin om, electrocutarea depinde şi de
alţi factori deosebit de importanţi:
• durata de acţiune a curentului electric asupra corpului omenesc, în special asupra
inimii;
• calea de închidere a curentului prin corpul omului, în special dacă inima se află
în circuitul direct;
• frecvenţa curentului, dacă acesta este continuu, alternativ, de joasă frecvenţă
sau de foarte mare frecvenţă;
• starea fizică a omului în momentul trecerii curentului electric prin corpul său
(practic stabileşte rezistenţa electrică a omului);
• atenţia omului în momentul atingerii obiectului sub tensiune; de exemplu factorul
surpriză are un rol important în cazul electrocutării în special cu efecte asupra
sistemului nervos.
La valori foarte mici ale curenţilor, sub 1 mA, omul nu simte trecerea acestora
prin corpul său. Numai o acţiune de foarte lungă durată, de ordinul minutelor, a unui
astfel de curent, poate să aibă efecte nefavorabile asupra omului, însă nu poate
determina moartea acestuia. Dacă intensitatea depăşeşte 1 mA, efectele încep să
devină periculoase asupra vieţii omului chiar în timpi scurţi, de ordinul secundelor.
La valori între 1 mA şi 10 mA se simt furnicături şi comoţii nervoase, până la durere,
la mâinile şi picioarele prin care se închide curentul. Senzaţiile sunt neplăcute. La
astfel de curenţi nu se produce afectarea inimii şi nici a respiraţiei. Dacă curentul
depăşeşte 5 mA, în afară de furnicături şi comoţii nervoase, se manifestă si contracţii
ale muşchilor la mâinile prin care se închid curenţii electrici, astfel încât omul se
desprinde cu un efort de obiectul atins aflat sub tensiune. Contracţia muşchilor are ca
efect o strângere mai puternică a obiectului atins, iar dacă curentul a depăşit 10 mA,
contracţia devine atât de puternică încât omul nu se mai poate desprinde singur de
sub acţiunea curentului electric. Trebuie să intervină o altă persoană care să-l salveze.
Se consideră că intensităţi ale curenţilor cuprinse între 10 mA şi 50 mA nu caracte-
rizează încă un interval în care efectele sunt grave. Rămânerea sub acţiunea unor
astfel de curenţi timp îndelungat, de ordinul zecilor de secunde, este totuşi foarte
periculoasă datorită transpiraţiei şi străpungerii pielii, ceea ce duce la scăderea
rezistenţei electrice a corpului uman. Scăderea rezistenţei va conduce la rândul ei la o
creştere continuă a curentului. Astfel, la depăşirea valorii de 50 mA, dacă organismul
uman nu este scos foarte repede de sub tensiune, se produc fibrilaţiile inimii, de
multe ori cu deznodământ mortal.
Limita maximă a curenţilor nepericuloşi se consideră valoarea de 10 mA în
cazul curentului alternativ şi 50 mA pentru curentul continuu. La curentul alternativ,
cazul cel mai general al circuitelor de uz casnic, curenţii de 10 - 15 mA şi mai mari,
sunt consideraţi curenţi periculoşi, deoarece omul nu se mai poate elibera singur de
sub acţiunea lor.
În tabelul 2.1 sunt indicate efectele produse de curentul electric asupra organis-
mului uman. De menţionat că valorile indicate în tebel sunt valabile pentru bărbaţi,
în cazul femeilor şi a copiilor, valorile Iom trebuie reduse cu circa 1/3.
Dacă tensiunea de electrocutare este mare, de ordinul miilor de volţi (de
exemplu la atingerea conductorului unei linii electrice aeriene), curentul prin corpul
uman poate fi de ordinul amperilor sau a zecilor de amperi. La aceste valori se produc
şi alte fenomene în corp decât fibrilaţiile inimii, cum sunt arsurile şi disocierea
celulelor. La înaltă tensiune electrocutările sunt însoţite de cele mai multe ori de
arsuri pe suprafeţe întinse ale corpului. S-a constatat că la curenţi mai mari decât 5A,
accidentele devin grave datorită arsurilor şi nu datorită electrocutărilor. Aceasta se
explică pe de o parte prin faptul că la aceste valori ale curentului în general nu se
produce fibrilaţia inimii, iar pe de altă parte prin faptul că, în aceste cazuri, de cele
mai multe ori, atingerea este însoţită de un arc electric care măreşte foarte mult
frecvenţa curentului, micşorând astfel efectele electrocutării.
Tabelul.2.1
Nr. Curentul prin Timpul de
Efectele Produse
crt. om, Iom trecere
Nu se simte; la unele persoane, spre valoarea de
1 0 - 1 mA nedefinit
1 mA, apar uşoare furnicături
Furnicături şi comoţii nervoase până la părţile supe-
2 1 - 5 mA nedefinit
rioare ale mâinilor sau picioarelor
Idem, însă mâinile devin mai rigide şi crispate,
3 5 - 10 mA nedefinit eliberarea de sub acţiunea curentului mai este
posibilă însă cu efort din partea accidentatului
Eliberarea de sub acţiunea curentului electric nu
4 10 - 15 mA nedefinit mai este posibilă fără scoaterea de sub tensiune de
către o altă persoană
Creşterea uşoară a presiunii sângelui. Nu se semna-
5 15 - 25 mA nedefinit lează urmări vătămătoare pentru sistemul circulator
şi inimă
Creşterea presiunii sângelui. Dereglarea respiraţiei.
Oprirea momentană a inimii având ca urmare o
6 25 - 80 mA 25 - 30 s
funcţionare neregulată a inimii, trecerea la fibrilaţia
inimii
7 80 mA - 5(8) A 0.1 -0.3 s Fibrilaţia ireversibilă a inimii
Oprirea circulaţiei sângelui şi a inimii cu neregula-
rităţi consecutive în funcţionarea inimii pe durată
5-8A
8 nedefinit lungă. Creşterea presiunii sângelui în timpul trecerii
(şi mai mare)
curentului. Îmbolnăvirea muşchilor respiratori.
Arsuri.
De remarcat ca din punctul de vedere al tensiunii aplicate la electrocutarea
corpului omenesc, nu se poate vorbi de valori care să fie considerate nepericuloase
şi nici altele care să fie considerate periculoase. Aceasta deoarece electrocutarea este
un efect direct al curentului Iom, curent care depinde şi de rezistenţa omului Rom, nu
numai de tensiunea la care este supus omul Uom. Astfel au fost cazuri în care la
tensiuni foarte înalte, electrocutările nu au fost mortale, în timp ce au avut loc
accidente mortale la tensiuni foarte joase. Tensiunile de 12 V sau 24 V şi chiar mai
mici, în anumite condiţii pot fi periculoase. De exemplu, este cunoscut un accident,
în care un om aflat în condiţii de umiditate mare, când rezistenţa corpului său
prezenta o valoare foarte scăzută (omul se afla în baie), s-a produs electrocutarea
mortală la o tensiune de 6 V. Deci nu se poate determina o relaţie directă numai

între tensiune şi curent, deoarece rezistenţa electrică variază în limite foarte largi,
astfel încât tensiunile determinate după ele nu ar avea prea mare importanţă practică.
Un fapt este evident şi anume cu cât tensiunea la care este supus omul este mai mare,
cu atât şocul electric este mai puternic, adică gradul de pericol al electrocutării este
mai mare. De exemplu tensiunea industrială de 220 V este periculoasă pentru om, în
special când omul se află într-o situaţie când rezistenţa lui este scăzută. La o rezistenţă
scăzută de 1000 Ω, la tensiunea de 220 V, va trece prin el un curent foarte periculos
de 220 mA.
Efectele curentului electric depind în mare măsură de timpul cât organismul
uman stă sub acţiunea acestuia. Dacă timpul este foarte scurt, de ordinul milisecun-
delor sau chiar a sutimilor de secundă, nu se pot produce fibrilaţiile inimii indiferent
de valoarea curentului. La aceeaşi durată însă, la valori mari ale curenţilor, moartea
se poate produce datorită arsurilor şi distrugerilor de ţesuturi. De exemplu curenţii
de trăsnet fiind de foarte scurtă durată (sutimi sau miimi de secundă) sunt deosebit
de periculoşi datorită arsurilor şi distrugerii unor mari părţi ale corpului. În tabelul
1.2 se dau valorile maxime ale curenţilor consideraţi nepericuloşi, în ceea ce
priveşte producerea fibrilaţiilor inimii, în funcţie de timpul de acţiune asupra omului.
Se consideră că practic un accident poate fi mortal numai dacă durata de trecere a
curentului este mai mare decât 0.1 s.
Tabelul1.2. 2
Timpul [s] 0.02 0.03 0.05 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0
Curentul
116 952 737 521 368 301 260 233 213 197 184 165 134 116 104 95
[mA]
6
Protecţia prin legarea la pământ

Pentru evitarea electrocutărilor se iau o serie de măsuri de protecţie. Una din
acestea, foarte des întâlnită şi în gospodăriile casnice, este protecţia prin legarea la
pământ. Cum arată şi numele, această protecţie constă în legarea la pământ a
obiectelor care pot intra accidental sub tensiune. În acest mod se urmăreşte ca cea
mai mare parte din curentul de defect să treacă prin instalaţia de legare la pământ,
iar prin om să treacă un curent mic, nepericulos. Acest curent este cu atât mai mic
cu cât rezistenţa electrică de trecere în pământ este mai mică. Deci nu orice legare
la pământ asigură o protecţie suficient de bună.
Tensiunea de atingere la care este supus omul în acest caz reprezintă produsul
dintre curentul de punere la pământ Ip care tece prin instalaţia de legare la pământ şi
rezistenţa Rp a acestuia, Ua = Ip Rp. Deci, pentru a realiza o protecţie eficace, trebuie
ca valoarea rezistenţei unei instalaţii de legare la pământ să fie egală sau mai mică
decât raportul dintre valoarea tensiunii de atingere maximă admisă şi curentul de
punere la pământ, fig.2.6:
Conductor de faz ă
S
Conductor de nul
Siguranţe calibrate
Ua
Ip
Rp
Fig. 2.6
Ua
Rp = (2.25)
I p
Este necesar să se îndeplinească şi condiţia ca la un anumit defect să se deco-

necteze circuitul electric, prin topirea fuzibilului siguranţelor. Pentru a satisface şi
această cerinţă, rezistenţa de punere la pământ va fi:
Ua
Rp = (2.26)
K I ns
unde Ins este curentul nominal al siguranţei, iar K este un coeficient care depinde de
mărimea curentului nominal al siguranţei (K = 3.5 pentru Ins până la 50 A şi K = 5
pentru Ins mai mare de 50 A), [6]. In instalaţiile de uz casnic de regulă siguranţele
sunt de 10 A şi considerând tensiunea de atingere maximă admisă de 65 V, rezultă
că rezistenţa de punere la pământ trebuie să fie mai mică sau cel mult egală cu:
65 65
Rp = = = 1.85 Ω
3.5×10 35
Din această condiţie rezultă următoarele: dacă curentul de defect este mai mare
de 35 A, se topeşte fuzibilul siguranţei şi se întrerupe circuitul iar pericolul este
complet îndepărtat. Dacă însă curentul de defect ce trece prin instalaţia de legare la
pământ este mai mic decât valoarea de 35 A, nu sunt condiţii de topire a fuzibilului
siguranţei într-un timp suficient de scurt şi deci nu sunt condiţii de întrerupere a
circuitului. In schimb se asigură o tensiune de atingere sub valoarea maximă admisă
de 65 V, deoarece produsul dintre rezistenţa de trecere la pământ Rp şi curentul de
defect prin pământ Ip este mai mică de 65 V. De exemplu, dacă Rp = 1.85 Ω şi
curentul I p= 34 A, atunci Rp Ip = 63 V.
În cazul când siguranţele sunt mai mari de 10 A, de exemplu în cazul reţelelor

trifazate, rezistenţa maximă admisă va fi mai mică. Astfel la o siguranţă de 25 A,
rezultă o rezistenţă maximă Rp = 0.75 Ω, ceea ce este extrem de dificil de realizat
practic.
Priza de pământ este constituită la rândul ei din unul sau mai mulţi electrozi
în contact cu pământul, legaţi electric între ei. Rezistenţa prizei de pământ depinde
de contactul dintre electrozi şi pământ şi de rezistenţa pe care o opune solul (pământul)
din imediata apropiere a electrozilor la trecerea curentului electric. Rezistenţa de
contact dintre electrozi şi pământ poate fi neglijată dacă se realizează o tasare bună
a pământului în jurul electrozilor sau dacă aceştia sunt introduşi în pământ prin batere
(cazul electrozilor din ţeavă sau bare, introduşi vertical în pământ).
Când se vorbeşte de rezistenţa unei prize de pământ se înţelege de fapt rezistenţa
pe care o prezintă solul în imediata apropiere a electrozilor prizei, considerându-se
neglijabilă atât rezistenţa electrică a electrozilor introduşi în pământ, cât şi rezistenţa de
contact între electrozi şi pământul din jur. Rezistenţa unei prize de pământ depinde de:
• rezistenţa specifică (rezistivitatea) solului respectiv (o valoare medie fiind 80 Ωm);
• numărul electrozilor introduşi în pământ;
• dimensiunea electrozilor.
Rezistenţa unei prize de pământ va fi cu atât mai mică cu cât rezistivitatea
solului va fi mai mică şi cu cât numărul şi dimensiunea electrozilor sunt mai mari.
De exemplu, într-un sol cu o rezistivitate de 80 Ωm, pentru a se putea realiza o
rezistenţă sub 1.85 Ω, sunt necesari 10 electrozi vertical din ţeavă de 3 m lungime,
cu un diametru de 50-60 mm, legaţi între ei cu alţi 10 electrozi orizontali din oţel lat
cu o secţiune de 40 X 4 mm şi o lungime de 6 m. Distanţa dintre electrozi trebuie să
fie suficient de mare, pentru a se oferi curentului un volum de trecere în pământ cât
mai mare. În cazul electrozilor verticali, distanţa dintre aceştia trebuie să fie de două
ori mai mare decât lungimea unui electrod. Electrozii verticali trebuie să se lege între
ei prin electrozi orizontali din oţel lat sau oţel rotund.
Conductor de faz ă
S
Conductor de nul
Siguranţe calibrate
Conductor de
nul de lucru
Ua
Priză cu
Conductor de protecţie
nul de protecţie
Ip
Priză de
pământ de 4 Ω
Fig. 2.7
Protecţia prin legarea la pământ constă în legarea la conductorul de nul de

protecţie al reţelei, a tuturor obiectelor care pot intra accidental sub tensiune, fig.2.7.
Legarea la conductorul de nul se realizează cu ajutorul unui conductor de nul
de protecţie care, de cele mai multe ori însoţeşte chiar conductorul de lucru (de
alimentare cu energie electrică) şi este diferit de conductorul de nul de lucru. În
acest caz instalaţia electrică din locuinţă are trei conducte în loc de două şi anume:
un conductor de fază, un conductor de nul de lucru şi un conductor de nul de protecţie
care merge la toate prizele cu contacte de protecţie. Este interzisă folosirea aceluiaşi
conductor de nul şi pentru nul şi pentru protecţie. Prin legarea la nul se realizează o
legătură de rezistenţă electrică foarte mică între carcasele receptoarelor şi conductorul
de nul a reţelei (mult mai mic decât rezistenţa obţinută cu o instalaţie de legare la
pământ Rp). În modul acesta curentul de defect este foarte mare şi determină topirea
fuzibilelor siguranţelor electrice sau determină declanşarea întrerupătoarelor care
protejează circuitul electric respectiv.
Pentru a se asigura deconectarea este necesar ca secţiunea conductoarelor de
nul de protecţie să fie suficient de mare, astfel încât curentul de defect Id să fie de
circa 3.5 ori mai mare decât curentul nominal al siguranţelor sau circa 1.25 ori
curentul de declanşare al întrerupătoarelor automate. În gospodăriile particulare
această condiţie de declanşare este de regulă îndeplinită dacă secţiunea conductorului
de protecţie este egală cu secţiunea conductorului de fază (de lucru). Legarea la
conductorul de nul de protecţie se realizează relativ simplu. De la borna de nul a
tabloului de distribuţie se merge până la toate prizele cu contacte de protecţie cu
două conducte de nul: una de lucru şi una de protecţie, fig.2.7. Borna de nul de la
tabloul de distribuţie se leagă la o instalaţie de legare la pământ a locuinţei sau a
blocului care trebuie să aibă o rezistenţă de trecere de cel mult 4 Ω.
2.7. Conectarea rezistenţelor electrice.

Rezistenţa echivalentă
Fie o schemă electrică a unei grupări de rezistenţe. De multe ori interesează
comportarea globală a grupării de rezistenţe faţă de două borne arbitrar alese (în
cazul nostru A şi B) prin care se comunică cu exteriorul. Faţă de aceste borne se
defineşte o rezistenţă echivalentă, Re, prin raportul dintre tensiunea aplicată la bornele
AB, U b = U A − U B , şi curentul i absorbit de gruparea de rezistenţe, fig.2.8.
Ub V A −V B
Re = = (2.27)
i i
Rezistenţa echivalentă ar corespunde unui rezistor care dacă ar fi conectat
între bornele A şi B în locul grupării reale de rezistoare, la aceiaşi tensiune Ub ar
stabili acelaşi curent de alimentare i.
VA i R2 VA i
R3
Ub R4 R5 Ub Re
R1
R6
VB R7 VB
Fig. 2.8
În general se pune problema exprimării rezistenţei echivalente în funcţie de
rezistenţele componente. Calculul este relativ uşor în cazul când rezistenţele compo-
nente sunt conectate în serie, în paralel sau mixt (combinaţie serie şi paralel).
a) Conectarea în serie
Două sau mai multe rezistenţe sunt conectate în serie dacă sunt parcurse de
acelaşi curent electric oricare ar fi tensiunea la bornele lor, fig..2.9.
U R1 UR2
i R1 R2 i Re
Ub Ub
Fig. 2.9
Pentru prima schemă se poate scrie: ub = u1 + u2 = i R1 + i R2 = i (R1 + R2)
iar pentru a doua schemă, ub = i Re. Din cele două relaţii, care trebuie să fie egale
oricare ar fi tensiunea Ub şi curentul corespunzător i, se obţine:
R e = R1 + R 2 (2.28)
ceea ce arată că rezistenţa echivalentă în cazul a două rezistenţe înseriate este egală
cu suma acestor rezistenţe.
Generalizând pentru n rezistenţe R1, R2,...., Rn conectate în serie, rezistenţa
echivalentă este:
n
R e = R 1 + R 2 + ... + R n =
∑
i =1
Ri (2.29)
De remarcat că în cazul conectării serie a rezistenţelor, rezistenţa echivalentă

este mai mare decât cea mai mare dintre rezistenţele înseriate.
Dacă cele n rezistenţe sunt identice, R1 = R2 = ... = Rn = R se obţine:
Re = n R (2.30)
ub
În cazul celor două rezistenţe înseriate, curentul stabilit prin ele este i =
R1 + R 2
iar tensiunea la bornele fiecăreia este:
R1 R2
u 1 = i R1 = ub , u 2 = i R2 = ub (2.31)
R1 + R 2 R1 + R 2
Dacă cele două rezistenţe formează un divizor de tensiune (tensiunea pe fiecare

dintre cele două rezistenţe este o parte din tensiunea totală ub), atunci relaţiile (2.31)
reprezintă formulele divizorului de tensiune.
b) Conectarea în paralel
Două sau mai multe rezistoare sunt conectate în paralel dacă stau sub aceiaşi
tensiune la borne oricare ar fi curenţii ce le parcurg, fig.2.10.
i i
i1 i2
R1 R2 Re
Ub Ub
Fig. 2.10
Pe baza legii lui Ohm se pot determina curenţii ce trec prin cele două rezistenţe:
ub ub ⎛ 1 1 ⎞⎟
i1 = ,i 2 = şi având în vedere că i = i 1 + i 2 se obţine: i = ⎜ + u .
R1 R2 ⎜ R1 R 2 ⎟ e
⎝ ⎠
u
Egalând această relaţie cu cea care exprimă curentul prin R e , i = b , se
Re
obţine:
1 1 1
= + (2.32)
R e R1 R 2
ceea ce arată că inversul rezistenţei echivalente a două rezistoare în paralel este egală
cu suma inverselor celor două rezistenţe.
Relaţia (2.32) se mai poate scrie în forma:
R1 ⋅ R 2
Re = (2.33)
R1 + R 2
sau în funcţie de conductanţe:
G e = G1 + G 2 (2.34)
Generalizând pentru n rezistenţe în paralel, R1, R2,...Rn, rezistenţa echivalentă

este:
n
1
=
1
+
1
R e R1 R 2
+ ... +
1
Rn
=
∑i =1
1
Ri
(2.35)
sau
n
G e = G 1 + G 2 + .... + G n = ∑G
i =1
i (2.36)
De remarcat că în cazul conectării paralel a rezistenţelor, rezistenţa echivalentă

este mai mică decât cea mai mică dintre rezistenţele puse în paralel.
Dacă cele n rezistenţe sunt identice, R1 = R2 =...= Rn = R, se obţine:
R
Re = (2.37)
n
Curenţii prin cele două rezistenţe puse în paralel se pot exprima funcţie de
curentul total i, în formele:
u b i Re R2
i1 = = = i
R1 R1 R1 + R 2
(2.38)
u b i Re R1
i2 = = = i
R2 R2 R1 + R 2
relaţii cunoscute sub numele de formulele divizorului de curent.
Dacă una din cele două rezistenţe conectate în paralel este zero (de exemplu
R2 = 0), caz când spunem că R1 este scurtcircuitată, atunci Re = 0 iar tot curentul i
trece prin rezistenţa de valoare zero (R2).
c) Conectarea mixtă
Conectarea mixtă reprezintă o combinaţie a conectărilor serie şi paralel, calculul
rezistenţei echivalente făcându-se din aproape în aproape pe baza expresiilor stabilite
pentru cele două tipuri de conectări, serie şi paralel.
i1
R1 R1 Rp Re
i R2 i i
i2
Ub Ub Ub
R3
Fig. 2.11
R2 R3
Astfel pentru circuitul din fig.2.11 se obţin succesiv: R p =
R2 + R3
R 2R 3
şi R e = R 1 + R p = R 1 + iar pentru circuitul din fig.2.12: R s = R 2 + R 3
R2 + R3
R1 R s R 1 (R 2 + R 3 )
şi R e = = .
R1 + R s R1 + R 2 + R 3
i i2 R2 i i2 i
i1 i1
Ub R1 R3 Ub R1 Rs Ub Re
Fig. 2.12
Exemplu.2.5
Rezistenţele circuitului din fig.2.13a au valorile R1 = 10 Ω, R2 = 9 Ω, R3 = 10 Ω,
R4 = 15 Ω şi sunt alimentate pe la bornele ab cu tensiunea U=18V. Să se determine
a) rezistenţa echivalentă faţă de bornele ab (Re); b) curentul absorbit de gruparea de
rezistenţe (i); c) tensiunea pe rezistenţa R4 (UR4); d) puterea dezvoltată în rezistorul
R2 (PR2); e) curentul prin rezistorul R3 (I3).
a I a I a I a I
R2 I3 R2
U R1 R3 R4 R1 Rp R1 Rs U Re
U U
UR4 URp
b b b b
a) b) c) d)
Fig. 2.13
Rezolvare
a) Prin grupări succesive se obţin:
R3 R4
Rp = = 6 Ω , R s = R 2 + R p = 15 Ω
R3 + R4
şi rezistenţa echivalentă faţă de bornele ab,
R1 R s
Re = = 6Ω .
R1 + R s
b) Curentul absorbit de gruparea de rezistenţe este:
U
I= = 3A;
Re
c) Curentul ce trece prin R2 şi Rp este:
U U
I2 = = = 1 .2 A
Rs R2 + R p
Tensiunea pe rezistenţa R4 este aceiaşi cu tensiunea pe R3 şi anume egală
cu tensiunea pe Rp (având în vedere că R3 şi R4 sunt conectate în paralel):
U R 3 = U R 4 = U Rp = I 2 R p = 7.2V ;
d) Puterea dezvoltată în rezistorul R2 este:
PR 2 = I 22 R 2 = 12.96W
e) Curentul prin rezistorul R3 este:
U R3
I3 = = 0.72 A .
R3
Exemplu 2.6
În circuitul din fig.2.4a se cunosc R1 = 6 Ω, R2 = 12 Ω, R3 = 3 Ω, R4 = 9 Ω şi
U = 24 V. Să se determine: a) rezistenţa echivalentă a grupării de rezistenţe faţă
de bornele ab (Re); b) curentul absorbit de gruparea de rezistenţe (I); c) tensiunea pe
rezistenţa R1 (UR1); d) curentul prin rezistenţa R2 (I2); e) puterea dezvoltată în rezistenţa
R4 (PR4).
U R1 UR1 UR1
a a a a I
I R R3 I I2 I
1 I2 R1 R1
U U R2 Rs U Rp U Re
R2 R4
b b b b
Fig..2.14
Rezolvare
a) Prin grupări succesive se obţin: R s = R 3 + R 4 = 12 Ω ,
R2 Rs
Rp = = 6 Ω şi rezistenţa echivalentă faţă de bornele ab
R2 + Rs
R e = R 1 + R 2 = 12 Ω ;
b) Curentul absorbit prin gruparea de rezistenţe este
U
I= = 2 A;
Re
c) Tensiunea pe rezistenţa R1 este
U R1 = I ⋅ R 1 = 12V ;
d) Tensiunea pe rezistenţa R2 este egală cu tensiunea pe rezistenţa Rs (fiind
conectate în paralel), egale cu tensiunea pe rezistenţa Rp:
U R 2 = U R s = U R p = I ⋅ R p = 12 Ω ;
U R2
Curentul prin R2 este I 2 = =1A ;
R2
U Rs
Curentul prin R4 va fi I 4 = = 1 A (sau I4 = I I2 = 1 A) iar puterea
R3 + R4
dezvoltată în rezistorul R4 este PR 4 = I 42 ⋅ R 4 = 9W
2.8. Energia şi puterea electrică. Legea lui Joule-Lenz

În activitatea de toate zilele venim în contact cu efectele curentului electric
prin aplicaţiile multiple ale acestuia. Efectele curentului electric (termic,
electrochimic şi magnetic) au la origine aceeaşi cauză şi anume câmpul electric,
care prin intermediul unor ghidaje, ghiduri de câmp, transmit energia surselor spre
consumatori. Ajunsă aici, această energie se transformă în lucru mecanic (energia
mecanică), energie termică sau energie chimică.
Să considerăm conductorul din fig. 2.1. Lucrul mecanic efectuat pentru a
deplasa purtătorii de sarcină între punctele (secţiunile) A şi B este:
L = q · UAB = q · (VA – VB)
iar energia necesară pentru efectuarea lucrului mecanic este preluată de câmpul
electric.
Corespunzător acestui lucru mecanic se dezvoltă o energie cinetică de
forma:
W=U·I·t (2.39)
Energia potenţială a purtătorilor de sarcină se transformă în energie cinetică
de vibraţie a reţelei cristaline a metalului. Aceasta conduce la creşterea energiei
interne a reţelei şi deci la creşterea temperaturii acestuia.
Acest efect termodinamic, ireversibil se numeşte efect Joule sau Joule-
Lenz. El se poate exprima şi sub forma:
T
U2
W= ⋅ t = I 2 ⋅ R ⋅ t . Dar W = ∫ P( t ) dt = P ⋅ t
R 0
unde P = I2 · R este puterea dezvoltată în circuit.
Pentru un circuit întreg
P = E · I = I2 · (R + r) (2.40)
Enunţ: energia dezvoltată de un circuit parcurs de curentul I pe durata t este
proporţională cu pătratul intensităţii curentului I2 cu durata t şi rezistenţa circuitului
R.
2.9. Teorema transferului maxim de energie.

Pentru circuitul din fig. 2.1, curentul are expresia:
I = E /(R + r).
Puterea transmisă rezistorului R este:
R
P2 = R ⋅ I 2 = ⋅ E2
(R + r )2
∂P2
Puterea maximă se obţine din condiţia ca: = 0 , care conduce la relaţia
∂R
R = r,
adică sursa transmite puterea maximă când rezistenţa de sarcină este egală cu
rezistenţa interioară a sursei. În acest caz puterea transmisă are valoarea:
E2
P1 = E ⋅ I =
4⋅ r2
iar randamentul transferului de putere este:
P2 1
η= = = 50% .
P1 2
2.10. Teoremele lui Kirchhoff

Necesitatea realizării unor circuite electrice mai complicate, cu mai multe
ramificaţii impune realizarea unor reţele electrice mai complexe ce prezintă noduri,
laturi şi bucle (ochiuri) (fig. 2.15)
Fig. 2.15. Reţea electrică buclată.

Nodul este orice punct al reţelei în care se întâlnesc cel puţin trei ramuri.
Latura – porţiunea cuprinsă între două noduri.
Ochiul (bucla) – conturul poligonal închis, alcătuit din succesiunea mai
multor laturi, surse sau consumatori. Kirchhoff a demonstrat în 1847 două teoreme
pentru reţelele (circuitele) electrice şi anume:
Teorema 1
Suma algebrică a intensităţilor curenţilor electrici care se întâlnesc
(converg) într-un nod este egală cu zero.
Pentru a demonstra această afirmaţie se consideră conturul închis din fig.
2.16. Legea conservării sarcinii ne permite să scriem că:
Q1 = Q2 + Q3 + Q4 şi raportând-o la intervalul t rezultă:

Q1 Q 2 Q 3 Q 4
= + + sau I1 = I2 + I3 + I4
t t t t
Fig. 2.16. Nod de reţea electrică. Aplicarea

primei teoreme a lui Kirchhoff.
Adoptând convenţia că, curentul I este pozitiv (adică I > 0) dacă intră în nod
şi negativ (adică I < 0), dacă iasă din nod, se poate scrie.
n
∑I
i =1
i =0
De fapt această teoremă nu este altceva decât o altă formă a legii conservării
sarcinii electrice. La aplicarea acestei legi pentru cele n noduri de reţea se obţin n
ecuaţii dintre care numai n-1 sunt independente.
Teorema 2
Pentru o reţea, se alege pentru fiecare ramură câte un sens al curentului
electric. Pentru fiecare buclă (ochi), se adoptă un sens arbitrar de parcurs. Dacă
sensul coincide cu sensul curentului, atunci produsul I·R se ia cu semnul pozitiv,
dacă nu se ia cu semnul negativ.
Tensiunea electromotoare este pozitivă, dacă sensul de parcurs pentru ochi
(buclă) intră borna negativă (-) şi iasă din borna pozitivă (+).
Enunţ: De-a lungul unui contur de reţea (ochi), suma algebrică a

tensiunilor electromotoare este egală cu suma algebrică a produselor dintre
intensitatea curenţilor şi rezistenţele laturilor, adică:
n m
∑ Ei = ∑ I j ⋅ R j
i =1 j=1
Cu ajutorul acestei teoreme se pot obţine ecuaţii numai pentru ochiurile

(buclele) independente. Numărul de bucle independente este dat de relaţia:
b = l – n + 1,
unde: b este numărul buclelor independente,
n – numărul de noduri,
l – numărul de laturi.
De exemplu, aplicând teoremele lui Kirchhoff se pot rezolva anumite
circuite electrice foarte comod (fig. 2.17).
Fig. 2.17. Aplicarea teoremelor lui

Kirchhoff.
b = 3 –2 + 1 = 2, deci avem două bucle independente

I1 + I2 = I3 prin aplicarea primei teoreme
E1 = I1 · R1 + I3 · R3 = I1 · R1 + (I1 + I2) · R3
E2 = I2 · R2 + I3 · R3 = I2 · R2 + (I3 + I2) · R3
sau E1 = I1 · (R1 + R3) + I2 · R3, E2 = I1 · R3 + (R2 + R3) · I2
∆1 ∆
Rezultă: I1 = şi I 2 = 2 unde:
∆ ∆
E1 R3 R + R3 E1 R + R3 R3
∆1 = ; ∆2 = 1 ; ∆= 1
E2 R2 + R3 R3 E2 R3 R2 + R3
Teoremele lui Kirchhoff permit soluţionarea a două probleme importante în
circuitele electrice şi anume: gruparea rezistoarelor şi gruparea surselor.
2.11. Condensatorul ideal

Se numeşte condensator, sistemul fizic format din două conductoare, numite

armături, încărcate cu sarcini egale şi de semn contrar, între care se găseşte un mediu
dielectric, fără sarcini electrice şi polarizaţie permanentă, fig.2.18.
Fig. 2.18.
Faptul că sarcinile de pe cele două armături sunt egale şi de semn contrar,

Q1 + Q2 = 0, face ca toate liniile de câmp ce pornesc de pe armătura pozitivă să se
termine pe armătura negativă. Un astfel de câmp se numeşte câmp complet.
Raportul dintre sarcina electrică de pe electrodul pozitiv şi diferenţa de potenţial
(tensiunea electrică) dintre cele două armături, este o mărime pozitivă numită capaci-
tatea electrică a condensatorului:
Q Q
C= = (2.41)
V1 − V 2 U
Capacitatea electrică este o mărime independentă de stările câmpului electric,
ea fiind determinată de mediul dielectric precum şi de forma, dimensiunile şi poziţia
armăturilor. Capacitatea electrică este o mărime caracteristică a condensatorului,
reprezentând un parametru global al acestuia.
Unitatea de măsură pentru capacitatea electrică în S.I. este faradul, F:
[ C ] = [ Q ] = 1C = 1 F ;1 F = 1C ⋅
[U ] 1V 1V
Este o unitate mare, ca urmare în practică se folosesc submultiplii acestuia,
mili-, micro-, nano-, pico-farazi.
Se poate arăta uşor că pentru condensatorul plan din fig.2.19, capacitatea
acestuia este:
εS
C= (2.42)
d
în care d şi S sunt distanţa dintre armături şi respectiv secţiunea acestora iar ε = ε 0 ε r
1
este permitivitatea electrică a mediului dintre armături, cu ε 0 = F m
4 π S 10 3
permitivitatea electrică a vidului în S.I., şi εr – permitivitatea relativă a mediului.
Materialele ce se folosesc între armăturile condensatoarelor, caracterizate prin
εr, având scopul de a mări capacitatea electrică, se numesc materiale izolatoare sau
dielectrici. În general, în industria electrotehnică, materialele izolatoare sunt folosite

la izolarea circuitelor electrice în maşini şi aparate electrice. In realitate materiale
izolatoare folosite în industria electrotehnică nu sunt izolatori perfecţi. Dielectricii
reali posedă o anumită conductivitate electrică, datorită în principal prezenţei ionilor
proprii sau a impurităţilor pe care le conţin. Dacă tensiunea electrică aplicată,
respectiv intensitatea câmpului electric depăşesc anumite valori, în dielectric apare o
descărcare electrică numită străpungere. Valoarea maximă a intensităţii câmpului
electric ce se poate stabili în dielectric fără ca acesta să străpungă se numeşte rigiditate
dielectrică, Ed. Tensiunea aplicată dielectricului la care are loc străpungerea acestuia se
numeşte tensiune de străpungere. Ea constituie un parametru pentru condensatoarele
comerciale şi este dată de firma constructoare, alături de capacitatea condensatorului.
Fig.2.19
În schimb pentru materialele izolatoare folosite în industria electrotehnică se

dă rigiditatea dielectrică, care este specifică materialelor izolatoare. În tab.1.3.1 sunt
date rigiditatea dielectrică şi permitivitatea relativă ale unor materiale izolatoare
utilizate des în industria electrotehnică.
Tabelul 2.3
Material Ed [KV/cm] εr
Aer 30 1.0006
Ulei de transformator 80 - 150 2.1 - 2.4
Sticlă 100 - 400 4 - 14
Preşpan 120 - 180 3-5
Porţelan 150 - 200 5-6
Cauciuc 160 - 300 2.4 - 6
Polistiren 50 - 70 2.5
Răşină 20 - 70 2.5 - 8
În teoria circuitelor electrice se operează cu condensatorul ideal. Condensatorul
ideal este un element ideal de circuit care are armăturile perfect conductoare şi în
fiecare punct al dielectricului de conductivitate nulă, componenta solenoidală a
intensităţii câmpului electric, Es, şi intensitatea câmpului imprimat, Ei, sunt nule.
Diferitele simboluri grafice acceptate pentru condensatorul ideal sunt dat în
fig.2.20:
a) pentru condensatorul liniar de capacitate constantă;

b) pentru condensatorul cu mediu neliniar;
c) pentru condensatorul liniar de capacitate variabilă;
d) pentru condensatorul neliniar de capacitate variabilă.
i
uC C C C C
a) b) c) d)
Fig. 2.20
Se poate arăta că pentru sensul tensiunii uc pe condensatorul liniar de capacitate
constantă şi a curentului i din fig.2.20.a (sensuri corespunzătoare încărcării conden-
satorului) se poate obţine relaţia:
du
i=C c (2.43)
dt
Relaţia (2.43) arată că în circuite de curent continuu, unde mărimile de stare
ale câmpului electromagnetic nu variază în timp, curentul prin condensator este nul.
Deci, condensatorul blochează componenta continuă a curentului.
Dacă se exprimă tensiunea pe condensator, din (2.43) se obţine:
t
∫
1
uc (t ) = idt +uc (0 ) (2.44)
C
0
Deoarece tensiunea pe condensatori se obţine integrând curentul, se spune că
condensatorul este un element integrator. Dacă u c ( 0 ) = 0 , adică în stare iniţială la
t = 0 condensatorul este descărcat, avem:
t
∫
1
uc (t ) = idt ⋅ (2.45)
C
0
Condensatorul ideal nu înmagazinează energie magnetică, dar înmagazinează
energie electrică. Energia înmagazinată de un condensator de capacitate C încărcat
cu sarcina Q şi tensiunea uc este:
1 1 1 Q2
W c = Q u c = u c2 C = (2.46)
2 2 2 C
În paragrafele ce urmează ne vom referi, ca mai sus, la condensatoare cu medii
liniare de capacităţi constante.
Conectarea condensatoarelor electrice. Capacitatea echivalentă

În numeroasele cazuri, pentru o grupare oarecare de condensatoare, prezintă
interes comportarea globală a acesteia faţă de două borne de acces A şi B în legătură
cu exteriorul, fig.2.21.
Se numeşte capacitate echivalentă a reţelei de condensatoare faţă de bornele
A şi B, mărimea Ce definită prin:
Qe
Ce = (2.47)
U AB
care reprezintă capacitatea unui condensator fictiv cu care s-ar înlocui gruparea de
condensatoare astfel încât la aceiaşi tensiune între punctele A şi B să se încarce cu o
sarcină electrică Qe identică cu cea absorbită de gruparea de condensatoare, fig.1.3.4.
A C1 C3 A
C2 C4
U AB C5 UAB +Qe Ce
C6 C8 -Qe
C7
B C9 B
Fig. 2.21
Exprimarea capacităţii echivalente în funcţie de capacităţile componente se
poate face relativ simplu pentru conectarea serie, paralel şi mixtă a condensatoarelor
aflate în condiţii iniţiale nule (adică neîncărcate la t = 0).
a) Conectarea în paralel
Două sau mai multe condensatoare sunt conectate în paralel dacă stau sub
aceiaşi tensiune (au aceiaşi tensiune la borne) oricare ar fi încărcarea lor cu sarcină
electrică, fig.2.22.
+Q1 C 1 +Q 2 C2 +Q e Ce
U U
-Q 1 -Q2 -Qe
Fig. 2.22
Sarcina totală absorbită din exterior a bornei pozitive, A, fig.2.22.a, este:
Q e = Q1 + Q 2
care se poate scrie în forma:
Q e = C1U + C 2 U = U (C1 + C 2 )
Pentru condensatorul echivalent, Ce, se poate scrie Q e = C e U şi egalând cu
relaţia anterioară, rezultă:
C e = C1 + C 2 (2.48)
Relaţia (1.3.8) arată că, capacitatea echivalentă a două condensatoare în paralel

este egală cu suma capacităţilor celor două condensatoare.
Generalizând pentru n condensatoare, C1 , C2 ,....,Cn , conectate în paralel,
capacitatea echivalentă este:
n
C e = C 1 + C 2 + .... + C n =
∑
i =1
Ci (2.49)
De remarcat că, în cazul capacităţilor conectate în paralel, capacitatea echiva-

lentă este mai mare decât cea mai mare dintre capacităţile puse în paralel.
Dacă cele n capacităţi sunt identice, C1 = C2 =.....=Cn = C, se obţine:
C e = nC (2.50)
b) Conectarea în serie
Două sau mai multe condensatoare sunt conectate în serie dacă armăturile lor
pozitive se încarcă cu aceiaşi sarcină electrică oricare ar fi tensiunile la bornele lor,
fig.2.23.
U1 U2 U
+Q 1 -Q 1 +Q2 -Q2 +Qe -Q e
U C1 C2 U Ce
Fig. 2.23
Pentru cele două condensatoare înseriate se poate scrie: Q1 = Q2 = Qe şi
Qe Qe
U = U 1 +U 2 = + , Qe fiind sarcina absorbită din exterior în procesul încărcării.
C1 C 2
Qe
Pentru capacitatea echivalentă, U = şi comparând-o cu relaţia anterioară se
Ce
obţine:
1 1 1
= + (2.51)
C e C1 C 2
sau
C1 ⋅C 2
Ce = (2.52)
C1 +C 2
Generalizând pentru n condensatoare legate în paralel, C1, C2,......Cn, capaci-
tatea echivalentă este:
n
1
=
1
+
1
C e C1 C 2
+ .... +
1
Cn
=
∑ i =1
1
Ci
(2.53)
De remarcat că, în cazul conectării în serie a condensatoarelor, capacitatea

echivalentă este mai mică decât cea mai mică dintre capacităţile înseriate.
Dacă cele n condensatoare sunt identice, C1 = C2 = ... = Cn = C, relaţia
(1.3.13) devine:
C
Ce = (2.54)
n
iar tensiunile la bornele celor n condensatoare sunt identice:
u
u 1 = u 2 = ... = u n =
n
c) Conectarea mixtă
La conectarea mixtă a condensatoarelor, capacitatea echivalentă se determină
din aproape în aproape pe baza expresiilor stabileşte pentru cele două conexiuni
anterioare.
Pentru gruparea de condensatoare din fig.2.24 se obţin succesiv: C p = C 2 + C 3
C 1 ⋅C p C1 ⋅ (C 2 + C 3 ) iar pentru cea din fig.2.25 avem: C C 2 ⋅C3
şi C e = = s =
C1 + C p C1 + C 2 + C 3 C2 +C3
C 2 ⋅C3
şi C e = C 1 + C s = C 1 + .
C2 +C3
C2
C1 C1 Cp Ce
U U U
C3
Fig. 2.24
C2
U C1 C3 U C1 Cs U Ce
Fig. 2.25
d) Conectarea complexă a condensatoarelor

Conectările în care condensatoarele nu sunt legate în serie, paralel sau mixt
se numesc conectări complexe ale condensatoarelor.
În fig.2.26, condensatoarele C1 şi C2, respectiv C3 şi C4, nu sunt legate în serie
pentru că armăturile lor nu sunt încărcate cu sarcini egale din cauza prezenţei
condensatorului C5. Din acelaşi motiv C2 şi C4 respectiv C1 şi C3, nu sunt conectate
în paralel. Conectarea complexă din fig.2.26 se mai numeşte legarea în punte a celor
cinci condensatoare.
Pentru determinarea capacităţii echivalente a grupării de condensatoare, a
sarcinilor şi tensiunilor de pe armăturile condensatoarelor din schema, trebuie scris
sistemul de ecuaţii pe care le satisfac tensiunile şi sarcinile condensatoarelor din schemă.
Σ1
U C1 UC2
C1 C2
C5
UC5
C3 C4
U C3 U C4
Ub
Σ2
Fig. 2.26
Astfel, cu sensurile de referinţă, alese arbitrar, pentru tensiuni şi precizate în
fig.2.26, se poate scrie următorul sistem de ecuaţii:
U C1 + U C 2 = U b
U C3 + U C 4 = U b (2.55)
U C1 + U C 5 = U C 3
iar pentru sarcinile electrice avem relaţiile:
− Q1 + Q 2 + Q 5 = 0
(2.56)
− Q3 − Q5 + Q4 = 0
Ultimele două ecuaţii au fost scrise observând că în procesul de încărcare prin
suprafeţele Σ1 şi Σ2, desenate punctat în fig.2.26, nu a trecut sarcină electrică liberă
şi cum înainte de încărcare în interiorul lor sarcina liberă a fost nulă, ea rămâne nulă
şi după terminarea acestui proces. Concluzia rezultă nemijlocit din legea de conser-
vare a sarcinii electrice libere, care precizează că sarcina electrică liberă dintr-un
volum variază numai dacă prin suprafaţa ce limitează volumul, trece sarcină liberă
sau curent de conducţie.
Ecuaţiile (1.3.15) şi (1.3.16) conduc la următorul sistem de cinci ecuaţii cu cele
cinci necunoscute date de sarcinile de pe armatura pozitivă corespunzătoare celor
cinci condensatoare din schemă:
Q1 Q2
+ =U b
C1 C2
Q3 Q4
+ =U b
C3 C4
Q1 Q5 Q3
+ =
C1 C5 C3
− Q1 + Q 2 + Q 5 = 0
− Q3 − Q5 + Q4 = 0
în care tensiunea Ub este presupusă cunoscută.
Rezolvând sistemul, se obţine sarcina armăturilor condensatoarelor în funcţie
de tensiunea la borne şi de valorile capacităţilor.
De exemplu, pentru sarcina condensatorului C5 se obţine:
(
C 5 C1 C 4 − C 2 C 3 )
Q5 =
( ) ( )(
C 5 C1 + C 2 + C 3 + C 4 + C1 + C 2 C 3 + C 4 )U b
Se spune că puntea este în echilibru dacă UC5 = 0 adică şi Q5 = 0, ceea ce se
realizează dacă:
C1 C 3
=
C2 C4
relaţie independentă de capacitatea condensatorului C5.
În procesul încărcării sistemul absoarbe din exterior sarcina Q = Q1 + Q3 sub
tensiunea Ub. Ca urmare capacitatea echivalentă a sistemului de condensatoare din
fig.2.26 se calculează din:
Q
Ce =
Ub
e) Transformarea stea-triunghi a condensatoarelor

În fig.2.27.a este prezentată o conexiune stea a trei condensatoare care,
fiecare au câte o armatură legată la acelaşi nod O. În fig. 2.27.b este prezentată o
conexiune triunghi a celor trei condensatoare.
Se pune problema înlocuirii grupării de condensatoare conectate în stea cu
gruparea de condensatoare in triunghi astfel încât mărimile din exterior să nu se
modifice, respectiv tensiunile şi sarcinile schimbate cu exteriorul să nu se modifice.
Se urmăreşte stabilirea unor relaţii între capacităţile condensatoarelor unei conexiuni
în funcţie de capacităţile condensatoarelor din cealaltă conexiune, astfel încât exteriorul
să nu sufere modificări.
1 1
U12 U31
U 12 U 31
U C1 UC 12 U C31
C1
U C2 U C3 C12 C 31
C 23
C2 C3
2 3 2 UC 23 3
U 23 U23
a) b)
Fig. 2.27
Pentru conexiunea stea a condensatoarelor, cu sensurile de referinţă pentru
tensiune alese arbitrar, precizate în fig. 2.27.a, se poate scrie sistemul de ecuaţii:
⎧ Q1 Q 2
⎪U 12 = −
⎪ C1 C 2
⎪ Q2 Q3
⎪ (2.57)
⎨U 23 = −
⎪ C2 C3
⎪Q + Q + Q = 0
⎪ 1 2 3
⎪⎩
din care se pot determina sarcinile cu care sunt încărcate condensatoarele în stea. De
exemplu, sarcina condensatorului C1 rezultă în forma:
1
U 12 − 0
C2
1 1
U 23 −
C2 C3
0 1 1 U 12 U 12 U 23
+ +
C2 C3 C2
Q1 = =
1 1 1 1 1
− 0 + +
C1 C2 C1C 2 C 2 C 3 C 3 C1
1 1
0 −
C2 C3
1 1 1
şi având în vedere că U12 + U23 + U31 = 0, se obţine:

C 1 C 2 U 12 − C 1 C 3 U 31
Q1 = (2.58)
C1 + C 2 + C 3
În mod similar, prin permutări circulare se obţin sarcinile celorlalte două
condensatoare ale conexiunii stea:
C 2 C 3 U 23 − C 2 C 1 U 12 C 3 C 1 U 31 − C 3 C 2 U 23
Q2 = şi Q 3 = (2.59)
C1 + C 2 + C 3 C1 + C 2 + C 3
Pentru conexiunea triunghi a condensatoarelor, cu sensurile de referinţă alese
arbitrar, precizate în fig. 2.27.b, se obţin:
Q 12 = C 12 U 12 , Q 23 = C 23 U 23 , Q 31 = C 31 U 31 (2.60)
Ţinând seama că sarcina schimbată de cele două conexiuni cu exteriorul

corespunzătoare bornelor 1, 2, 3, trebuie să fie aceiaşi, rezultă următoarele relaţii
între sarcini:
Q 1 = Q 12 − Q 31 , Q 2 = Q 23 − Q 12 , Q 3 = Q 31 − Q 23 ,
care cu (1.3.20) devin:
⎧Q 1 = C 12 U 12 − C 31 U 31
⎪
⎨Q 2 = C 23 U 23 − C 12 U 12 (2.61)
⎪
⎩Q 3 = C 31 U 31 − C 23 U 23
Comparând relaţiile (1.3.18), (1.3.19) cu (1.3.21), valabile indiferent de valoarea
tensiunilor U12, U23 şi U31 aplicate celor două conexiuni, se obţine:
C1C 2 C2C3 C 3 C1
C 12 = , C 23 = , C 31 = (2.62)
C1 + C 2 + C 3 C1 + C 2 + C 3 C1 +C 2 + C 3
Astfel, pe baza relaţiilor (2.62) o conexiune stea de condensatoare poate fi
înlocuită cu o conexiune triunghi, fără a modifica reţeaua exterioară.
Pentru a determina relaţiile inverse de trecere de la conexiunea triunghi la
C1C 2 C 3
conexiunea stea, se observă că C 12 C 23 + C 23 C 31 + C 31 C 12 = , şi
C1 + C 2 + C 3
ţinând seama de (1.3.22) se obţine:
C 12 C 23 + C 23 C 31 + C 31 C 12
C1 =
C 23
C 12 C 23 + C 23 C 31 + C 31 C 12
C2 = (2.63)
C 31
C 12 C 23 + C 23 C 31 + C 31 C 12
C3 =
C 12
Folosind transfigurarea stea-triunghi, o conexiune complexă de condensatoare
poate fi transformată într-o conexiune mixtă.
Dacă C 1 = C 2 = C 3 = C Y şi C 12 = C 23 = C 31 = C ∆ din (2.62) se obţine:
CY
C∆ = (2.64)
3
ceea ce arată că la conexiunea triunghi capacităţile sunt de trei ori mai mici decât la
conexiunea stea. Este motivul pentru care bateriile de condensatoare din sistemul
energetic trifazat, folosite pentru compensarea factorului de putere, sunt conectate
în triunghi. In schimb tensiunile pe condensatoarele conexiunii triunghi sunt mai
mari decât tensiunile pe condensatoarele din conexiunea stea.
Exemplu 1.3.1
Două condensatoare cu valorile C1 = 6 µF, C2 = 3 µF sunt conectate cum
indică fig.2.28 şi alimentate cu tensiunea constantă U=15V. Să se determine: a)
Capacitatea echivalentă (Ce); b) Sarcina electrică absorbită de sistemul de condensatoare
(Qe); c) Sarcina cu care este încărcat condensatorul C1 (Q1); d) Tensiunea condensa-
torului C2 (UC2); e) Energia condensatorului C1 (WC1).
Rezolvare
a) Cele două condensatoare sunt legate în serie, ca urmare capacitatea echivalentă
este:
C1 C 2
Ce = = 2 ( µF ) ;
C1 + C 2
Q1
C1
U
C2
Q2
UC2
Fig. 2.28
b) Sarcina electrică totală absorbită de cele două condensatoare este:
Q e = C e U = 30 ( µC ) ;
c) Condensatoarele fiind conectate în serie, armăturile lor sunt încărcate cu
aceiaşi sarcină electrică: Q1 = Q2 = Qe = 30 µC;
Q Q
d) Tensiunea condensatorului C2 este: U C 2 = 2 = e = 10 (V ) ;
C2 C2
2
1 1 1 Q1
e) Energia condensatorului C1 este: W C1 = Q 1 U C1 = C 1 U C21 = = 75 ( µj ) ,
2 2 2 C1
Q1 Qe
unde s-a ţinut seama că U C1 = = = 5 (V ) (sau UC2 = U UC1).
C1 C1
Exemplu 1.3.2
Condensatoarele cu valorile C1 = 5 µF, C2 = 10 µF, conectate cum indică
fig.2.29, sunt alimentate cu tensiunea constantă U = 20 V. Să se determine: a)
Capacitatea echivalentă a sistemului (Ce); b) Sarcina electrică absorbită de sistemul
de condensatoare (Qe); c) Tensiunea la bornele condensatorului C2 (UC2); d) Sarcinile
de pe armăturile condensatoarelor C1 şi C2 (Q1, Q2); e) Energia totală absorbită de
sistemul de condensatoare (We).
Q1 Q2
U
C1 C2 U C2
Fig. 2.29
Rezolvare
a) Condensatoarele fiind legate în paralel, capacitatea echivalentă este:
C e = C 1 + C 2 = 15 ( µF ) ;
b) Sarcina totală absorbită de cele două condensatoare este:

Q e = C e U = 300 ( µC ) ;
c) Condensatoarele fiind conectate în paralel, ele stau sub aceiaşi tensiune,
egală cu tensiunea de alimentare: UC 2 = UC1 = U = 20 V;
d) Sarcina condensatorului C1 este Q 1 = C 1 U C1 = 100 ( µC ) iar cea a conden-
satorului C2 este Q 2 = C 2 U C 2 = 200 ( µC ) . De observat că suma acestor
sarcini reprezintă sarcina totală absorbită de cele două condensatoare,
Q1 + Q2 = Qe = 300 µC.
e) Energia totală absorbită de sistemul de condensatoare este:
2
1 1 1 Qe
We = Qe U = C e U 2 = = 3000 ( µj ) = 3 (mj )
2 2 2 Ce
Exemplu 1.3.3
Sistemul de condensatoare din fig.2.30.a este format din C1 = 6 µF, C2 = 3
µF, C3 = 9 µF, C4 = 12 µF şi este alimentat cu tensiunea U = 24 V. Se cer: a)
Capacitatea echivalentă a sistemului de condensatoare, (Ce); b) Sarcina electrică
totală absorbită de sistemul de condensatoare (Qe); c) Tensiunea de pe condensatorul
C3, (UC3); d) Sarcina condensatoarelor C2 şi C4, (Q2, Q4); e) Energia condensatorului
C1, (WC1).
C2
Q2 UCp
C1
C3 C1 Cp
U U U Qe C e
U C3
C4 C4
Q4 Q4
a) b) c)
Fig. 2.30
Rezolvare
a) Prin transformări succesive, schema din fig. 2.30.a se echivalează cu schemele
din fig. 2.30..b şi fig. 2.30.c. S-a ţinut seama că Cp = C2 + C3 = 12 (µF), conden-
satoarele C2 şi C3 fiind conectate în paralel iar apoi C1, Cp şi C4 conectate în
1 1 1 1 1
serie conduc la = + + = , respectiv Ce = 3 µF;
C e C1 C p C 4 3
b) Sarcina totală absorbită de gruparea de condensatoare este:
Q e = C e U = 72 ( µC ) ;
c) Cele trei condensatoare înseriate din fig. 2.30.b sunt încărcate cu aceiaşi
sarcină, Q1 = Qp = Q4 = Qe = 72µC. Tensiunea pe condensatorul Cp este
Qp
Up= = 6 (V ) . Cum Cp reprezintă capacitatea echivalentă a capacităţilor
Cp
C2 şi C3 puse în paralel, avem Up = UC2 = UC3 = 6 (V).
d) Sarcina pe condensatorul C2 este: Q 2 = C 2 U C 2 = 18 ( µC ) ;
e) Energia absorbită de condensatorul C1 este:
2
1 1 1 Q1
W e = Q 1 U C1 = C 1 U C21 = = 216 ( µj ) ,
2 2 2 C1
în care s-a ţinut seama că
Q1
U C1 = = 12 (V ) .
C1
2.12. Legarea surselor

În cazul când se doreşte realizarea unor surse de tensiuni sau puteri mai mari,
acestea se leagă în serie sau în paralel (fig. 2.31).
Fig. 2.31. Legarea

surselor:
a) în serie,
b) în paralel
a) b)
Corespunzător celor două montaje se pot scrie relaţiile:

Ee = E1 + E2 + ..... + En Ee = E
re = r1 + r2 +r3 + ...... + rn re = r / n
n⋅E E
I= I=
R + n⋅r r
R+
n
De menţionat că dacă la legarea în serie se pot considera surse de tensiuni

diferite, la legarea în paralel ele trebuie să fie de aceeaşi tensiune.
Desigur se poate considera şi un montaj mixt: serie – paralel în cazul
general (fig. 2.32). Astfel cum trebuie dispuse cele N surse identice, astfel încât
puterea disipată pe o rezistenţă exterioară R să fie maximă?
N=m×n
Pentru curentul I se poate scrie relaţia:
m⋅E m2 ⋅ E 2 ⋅ R
I= iar P = I2 ⋅R = = max
m⋅r ⎛ m⋅r ⎞
2
R+ ⎜R+ ⎟
n ⎝ n ⎠
Fig. 2.32. Legarea mixtă

a surselor
Eliminându-l pe n = N / m şi apoi efectuând derivata lui P în raport cu m

rezultă:
2
⎛ m2 ⎞ ⎛ m2 ⎞ 2 ⎛ 2 ⋅ m ⎞
2 ⋅ m ⋅ ⎜⎜ R + 2 ⋅ r ⎟⎟ − 2 ⋅ ⎜⎜ R + ⋅ r⎟ ⋅ m ⋅⎜ ⋅ r⎟ = 0
⎝ N ⎠ ⎝ N ⎟⎠ ⎝ N ⎠
m2 2 ⋅ m2 m2
R+ ⋅ r − ⋅ r = 0 ; R = ⋅r
N2 N2 N2
R
de unde m= ⋅N .
r
Pe de altă parte, numărul de surse legate în serie m şi numărul de surse legate
în paralel n, se poate determina pe baza teoremei transferului maxim de energie:
m⋅r R
R= , N = m ⋅ n, ⇒m = ⋅N
n r
2.13. Teorema suprapunerii efectelor (superpoziţiei)

Curentul electric dintr-o latură a unui circuit în care există mai multe surse,
este egal cu suma algebrică a curenţilor produşi în acea latură de fiecare sursă în
parte, dacă ar acţiona singură în circuit, restul surselor fiind pasivizate (adică
înlocuite numai cu rezistenţa lor interioară).
Această teoremă este valabilă numai pentru circuitele liniare.
Fig. 2.33. Reţea electrică. Aplicarea teoremei superpoziţiei.

În fig. 2.33. se prezintă aplicarea teoremei suprapunerii efectelor pentru un
circuit cu două surse. Pentru curentul din latura 5, se poate scrie:
I5 =I’5 – I”5
2.14. Teorema generatorului echivalent de tensiune

(Thévenin)
Curentul I debitat de o reţea activă şi liniară pe o rezistenţă R, legată la borna
AB, este egal cu tensiunea între punctele AB la mersul în gol (când ramura cu
rezistenţa R este întreruptă) raportată la suma dintre aceea rezistenţă şi rezistenţa
interioară a reţelei pasivizate.
Deci dacă se consideră reţeaua din fig. 2.34, pentru calculul curentului ce
străbate latura AB se poate scrie relaţia:
U ABo
I AB =
R + R ABo
Fig. 2.34. Determinarea curentului IAB

folosind teorema generatorului
echivalent de tensiune
Pentru demonstraţie se consideră circuitul în care s-au introdus pe latura

AB două surse egale cu UABo şi de sensuri contrare, care de altfel, nu modifică
funcţionarea circuitului. Circuitul astfel obţinut poate fi descompus în alte două
circuite în care acţionează doar câte o sursă (fig. 2.35). Pentru fiecare din acest
circuit se poate aplica teorema a doua a lui Kirchhoff obţinându-se relaţiile de mai jos.
Fig. 2.35. Aplicarea teoremei generatorului echivalent de tensiune la calculul

curentului în latura AB.
Se adoptă: E’ = E” = UABo
E’ = UAB – I’AB · R E” = -UAB + I”AB · R
UAB = E’ + I’AB · R UAB = I’AB · R – E” sau UAB + E’ = R · I”AB
dar I’AB = 0 UAB = -I”AB · RABo
U ABo
deci E’ – I”AB · RABo = R · I”AB sau I"AB = I AB = (2.65)
R + R ABo
2.15. Teorema generatorului echivalent

de curent (Norton)
Această teoremă este una duală celei lui Thévenin şi ea poate fi stabilită
formal, dacă se ţine seama de dualitatea:
IAB → UAB
UABo → IABsc
R→G
I ABsc
Relaţia (2.7) poate fi scrisă sub forma: U AB = şi ea
G + G ABo
reprezintă teorema lui Norton care se enunţă astfel: tensiunea la bornele unei laturi
AB, a unei reţele active, este gală cu raportul dintre curentul de scurtcircuit al laturii
AB şi suma dintre conductanţa laturii şi conductanţa reţelei pasivizate, calculată la
mersul în gol al reţelei faţă de punctele A şi B. (fig. 2.36)
Fig. 2.36. Aplicarea teoremei

generatorului de curent la calculul
tensiunii la bornele laturii AB.
Pentru exemplificare se consideră circuitul din fig. 2.37 şi se cere să se

determine curentul IAB utilizând teorema lui Thévenin şi tensiunea UAB folosind
teorema lui Norton.
Fig. 2.27. Circuit electric.
Astfel aplicând teorema lui Thévenin se obţine pentru curentul IAB

expresia:
U ABo E R ⋅R
I AB = , unde U ABo = ⋅ R 2 ; R ABo = 1 2
R + R ABo R1 + R 2 R1 + R 2
E ⋅ R 2 (R 1 + R 2 ) E⋅R2
deci, I AB = =
R ⋅R R ⋅ R1 + R ⋅ R 2 + R1 ⋅ R 2
R+ 1 2
R1 + R 2
Aplicând teorema lui Norton se obţine pentru tensiunea UAB expresia:
I ABsc E
U AB = , unde I ABsc = ;
G AB + G R1
R + R2 1
G AB = 1 ; G=
R1 ⋅ R 2 R
E R1 E⋅R ⋅R2
adică: U AB = =
R1 + R 2 1 R1 ⋅ R 2 + R ⋅ R1 + R ⋅ R 2
+
R1 ⋅ R 2 R
Se constată că legea lui Ohm se verifică imediat UAB = R · IAB.
2.16. Circuite neliniare de curent continuu

Circuitele neliniare conţin rezistenţele neliniare. Rezistoarele neliniare sunt
elemente de circuit care au rezistenţă electrică dependentă de curentul care trece
prin ele sau de tensiunea aplicată la bornele lor. Caracteristica curent – tensiune I =
f (U) a rezistorului neliniar nu este o dreaptă ce trece prin origine, deci ea este
neliniară.
Rezistenţele neliniare se simbolizează prin simbolurile din fig. 2.38.
Fig. 2.38. Simbolizarea rezistenţelor neliniare.

Comportarea rezistorului neliniar este cunoscută dacă se cunoaşte
caracteristica sa I = f (U) fie grafic, fie analitic sau tabelar.
Rezistenţele neliniare se caracterizează prin rezistenţa statică RS şi prin
rezistenţa dinamică (sau diferenţială) Rd definite de relaţiile:
U dU
RS = şi R d = (2.66)
I dI
respectiv mărimile inverse, conductanţă statică GS şi respectiv conductanţă
dinamică Gd.
Rezistenţa statică şi rezistenţa dinamică depind de punctul de funcţionare,
adică de curentul prin rezistor sau de tensiunea aplicată rezistorului. În circuitele
liniare, rezistenţa statică se confundă cu rezistenţa dinamică (RS = Rd = R) şi ea
este o mărime constantă.
Dacă considerăm caracteristica rezistorului sub forma grafică (fig. 2.39)
relaţiile de definiţie ale celor două rezistenţe devin:
RS = k · tg α şi Rd = k · tg β (2.67)
Fig. 2.39. Definirea rezistenţei statice şi

dinamice.
De menţionat că rezistenţa statică a rezistoarelor neliniare este o mărime

pozitivă (nenegativă) pe când rezistenţa dinamică poate fi uneori şi o mărime
negativă. În circuitele electrice care conţin rezistoare cu rezistenţă dinamică
negativă se pot produce oscilaţii autoîntreţinute.
Dependent de forma caracteristicii curent – tensiune, rezistoarele neliniare se
clasifică în: simetrice şi nesimetrice. Cele simetrice au caracteristica I = f(U)
simetrică faţă de origine, adică rezistenţa lor depinde de curent în mod identic
pentru ambele sensuri ale curentului prin rezistor. Aceste rezistoare nu au bornele
polarizate. Rezistoarele nesimetrice (diode semiconductoare, tuburi electronice etc.)
au caracteristica I = f(U) nesimetrică, adică rezistenţa lor depinde atât de valoarea
curentului cât şi de sensul curentului prin rezistor; aceste rezistoare au bornele
polarizate.
În încheierea acestui paragraf sunt prezentate caracteristicile unor rezistoare
neliniare folosite în tehnică (tabelul 2.1).
Tabel 2.1. Caracteristicile unor rezistoare neliniare
Nr. Crt. Rezistor Caracteristici Forma caracteristicii
Lampă cu
filament metalic
1 incandescen
I = aU – bU3; b>0
ţă
semiconductor de tip
2 Termistor oxid de fier, nichel,
mangan
amestec de cărbune, de
3 Varistor siliciu şi grafit
I=aUn (n=3,5÷7)
tub stabilovolt;
Ua – tensiunea de
4 Tub cu neon aprindere;
US – tensiunea
stabilizată
Nr. Crt. Rezistor Caracteristici Forma caracteristicii
Arcul Caracteristică cu
5
electric histerezis
Caracteristică
Diodă
6 nesimetrică
electronică
I= kU3/2
Diodă
Si, Ge, Se
7 semiconduct
I=k/2 ·(U+|U|)
oare
8 Diodă Zener Stabilizează tensiunea
9 Diodă Tunel Porţiunea A-B; Rd <0
2.17. Aplicaţii
1. Enumeraţi efectele curentului electric.

2. Enumeraţi legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit şi scrieţi
corespunzător relaţia matematică specificând semnificaţia fizică a
mărimilor care intervin.
3. Enunţaţi legea lui Ohm pentru un circuit întreg şi scrieţi corespunzător
relaţia matematică specificând semnificaţia fizică a mărimilor ce intervin.
4. De cine depinde rezistenţa electrică a unui conductor ?
5. Care este forma diferenţială a legii lui Ohm. ?
6. Enunţaţi legea lui Joule – Lenz scrieţi expresia ei matematică precizând
semnificaţia fizică a mărimilor care intervin.
7. Enunţaţi teoremele lui Kirchhoff pentru un circuit electric.
8. Prezentaţi legarea în serie şi paralele a rezistoarelor.
9. Cum trebuie legate 40 de acumulatoare de aceeaşi rezistenţă internă 0,5Ω
ca să debiteze pe o rezistenţă de sarcină de 0,05Ω un curent maxim.
Soluţie:
Dacă se are în vedere expresia care ne dă numărul de elemente (surse) ce
trebuie legate în serie, se poate scrie:
R 0,05
m= ⋅N = ⋅ 40 = 4 = 2 ,
r 0,5
iar în paralele, numărul de ramuri va fi:
n = 40/2 = 20.
10. Pentru a mări domeniul de măsură al unui ampermetru se foloseşte şuntul
ampermetric (fig. 2.40). Să se stabilească expresia rezistenţei şuntului
ampermetric RS ştiind că ampermetru are rezistenţa RA, curentul maxim
IA, iar curentul ce urmează să fie măsurat este I:
Fig. 2.40. Şuntul ampermetric.
Aplicând teoremele lui Kirchhoff pentru nodul reţelei, respectiv pentru

bucla formată, se poate scrie:
I = IA + IS şi IA · RA = IS · RS
Fie n = I / IA rezultă n · IA = IA + IS sau
R A ⋅ IA
n ⋅ IA = IA + , de unde:
RS
RA
N = 1 + RA / RS sau RS · (n-1) = RA, de unde rezultă RS =
n −1
150
Dacă RA = 150Ω; IA = 10mA şi I = 1A se obţine: RS = = 15,15Ω
100 − 1
11. Pentru a mări domeniul de măsură a unui voltmetru în serie cu acesta se
dispune o rezistenţă adiţională (fig. 2.41). Să se stabilească expresia
rezistenţei adiţionale Ra ştiind că voltmetrul are rezistenţa RV, tensiunea
maximă UV, iar tensiunea ce urmează să fie măsurată este U.
Fig. 2.41. Rezistenţa adiţională.
Soluţie:
Teorema a doua a lui Kirchhoff ne permite să scriem în buclă formată relaţiile:
U = UV + Ua sau IR · R = I · RV + I · Ra; U = n · UV deci n · UV = UV + Ua
UV · (n-1) = Ua sau I · RV · (n-1) = I · Ra,
de unde rezultă: Ra = RV · (n-1) (2.68)
3
Dacă RV = 1000Ω; UV = 1V iar U = 10V, se obţine Ra = 10 · (n-1) = 9000Ω.
12. Se consideră circuitul din fig. 2.42. Să se stabilească intensităţile curenţilor
prin laturile circuitului cunoscând: E1 = 40V; E2 = 20V; R1 = 2Ω;
R2 = 2Ω; R3 = 1Ω; R4 = 8Ω; R5 = 4Ω; R6 = 6Ω.
Soluţie:
În circuit avem: n = 4, l = 6, iar b = l – n + 1 = 6 – 4 + 1 = 3
Cele trei bucle independente (b1, b2, b3) s-au figurat pe figură, iar sensul de parcurs
s-a adoptat conform celor prezentate.
Aplicând teorema I a lui Kirchhoff pentru nodurile A, B, C, D se obţin
relaţiile:
I3 = I1 + I2
I3 = I4 + I5 (2.69)
I4 = I1 + I6
I2 = I5 + I6
Cele patru relaţii (2.69) ne permit eliminarea a doi curenţi, de exemplu
exprimarea lui I5 şi I6 în funcţie de I1, I2, I3 şi I4.
Rezultă: I6 = I4 – I1 iar I5 = I2 – I6 = I1 + I2 – I4
Fig. 2.42. Circuit electric complex.

Pentru buclele b1, b2 şi b4 se aplică teorema II a lui Kirchhoff, astfel:
E1 = I1R1 + I4R4 + I3R3 E1 = I1R1 + I1R3 + I2R3 + I4R4
E2 = I2R2 + I5R5 + I3R3 sau E2 = I1R3 + I2R2 + I2R3 + I1R5 + I2R5 – I4R5
(2.13)
0 = I4R4 + I6R6 – I5R5 0 = I4R4 + I4R6 – I1R6 –I1R5 – I2R5 + I4R5
Ordonând ecuaţiile (2.13) după I1, I2, I4 se obţine sistemul:
⎧I1 ⋅ (R 1 + R 3 ) + I 2 ⋅ R 3 + I 4 ⋅ R 4 = E1
⎪
⎨I1 ⋅ (R 3 + R 5 ) + I 2 ⋅ (R 2 + R 3 + R 5 ) − I 4 ⋅ R 5 = E 2
⎪I ⋅ (R + R ) + I ⋅ R − I ⋅ (R + R + R ) = 0
⎩1 5 6 2 5 4 4 5 6
D1 D D
de unde I1 = ; I2 = 2 ; I4 = 4
D D D
R1 + R 3 R3 R4 3 1 8
D = R3 + R5 R2 + R3 + R5 − R5 = 5 7 − 4 = −680
R5 + R6 R5 − (R 4 + R 5 + R 6 ) 10 4 − 18
E1 R3 R4 40 1 8
D2 = E2 R2 + R3 + R5 − R5 = 20 7 − 4 = −3400
0 R5 − (R 4 + R 5 + R 6 ) 0 4 − 18
D1
⇒ I1 = = 5A
D
R1 + R 3 E1 R4 3 40 8
D2 = R 3 + R 5 E2 − R5 = 5 20 − 4 = −680
R5 + R6 0 − (R 4 + R 5 + R 6 ) 10 0 − 18
D2
⇒ I1 = = 1A
D
I3 = I1 + I2 = 1 + 5 = 6 A
I4 + I5 = 6 A; I5 = 6 – I4; I5 + I6 = 1A; I6 = 1 – I5 =1 – 6 + I4 = I4 – 5
Înlocuim în ultima ecuaţie:
0 = I4 ⋅ 8 + (I4 – 5) ⋅ 6 – (6 – I4) ⋅ 4
0 = 8 ⋅ I4 + 6 ⋅ I4 – 30 – 24 + 4 ⋅ I4 rezultă I4 = 3A
iar I5 = 3A; I6 = – 2A (sens invers celui adoptat).
Capitolul 3
ELECTROMAGNETISM
Electromagnetismul studiază câmpurile magnetice produse de curenţii electrici

ce străbat circuitele electrice.
3.1. Fenomene magnetice

Sunt cunoscute proprietăţile unor bucăţi de metal (numiţi magneţi
permanenţi), realizaţi pe cale naturală sau artificială, de a atrage obiecte de fier sau
de a orienta în diverse moduri acul unei busole. Se poate afirma că aceşti magneţi
permanenţi dispun de un câmp magnetic, care acţionează prin forţe de-a lungul
unor linii de forţă (linii de câmp) de la un capăt al său (polul nord – N) şi se
închid la celălalt capăt al său (polul sud – S). Traseul acestor linii de forţă poate fi
pus, în evidenţă, de exemplu, prin plimbarea unui ac magnetic – busolă, în jurul
magnetului, acesta plasându-se întotdeauna în lungul liniilor de câmp magnetic,
polul nord al acului indicând sensul câmpului.
Fig.3.1. Liniile de câmp magnetic la un magnet permanent.

Iniţial, proprietatea magneţilor a fost pusă pe seama unor sarcini magnetice,
făcându-se astfel o analogie între cauza câmpului magnetic şi a celui electric; ulterior
însă s-a constatat că nu există aceste sarcini magnetice. S-a constatat că mai multe
conductoare parcurse de curenţi electrici se atrag sau se resping, în funcţie de sensul
curenţilor prin conductoare. Prin urmare câmpul magnetic exercită forţe asupra
circuitelor parcurse de curent. Aceste forţe în câmp magnetic se împart în forţe
electrodinamice (între curenţi), electromagnetice (între curenţi şi corpuri magnetizate),
magnetostatice (între magneţi permanenţi).
3.2. Câmpul magnetic. Forţe în câmpul magnetic

Câmpul magnetic este aceea formă de existenţă a materiei, care se manifestă
prin forţe sau cupluri de forţe ce acţionează asupra corpurilor magnetizate sau
asupra conductoarelor parcurse de curenţi.
Explorarea câmpului magnetic se realizează cu un corp de probă.
Cel mai potrivit corp de probă este o mică spiră, foarte subţire parcursă de
curent numită buclă de curent, reprezentată ca în fig. 3.2 a) şi practic ca în fig. 3.2. b).
a) b)
Fig. 3.2. Bucla de curent: a) reprezentare simbolică; b) realizare practică.
Dacă bucla de curent se aduce în spaţiul câmpului magnetic, asupra ei se
exercită acţiuni mecanice, concretizate printr-un cuplu de forţe, dat de relaţia:
C = ⎡⎣ m b , B ⎤⎦ ,
unde mb – este momentul magnetic al spirei, mb = I ⋅ S ⋅ n ;

B – inducţia magnetică în vid (sau B 0 ); se măsoară în tesla (T); adică:
[B] = [C] / [I] · [S] = 1m · 1N / 1A · 1m2 = 1N / Am = 1T.
Forţele particulare ce acţionează în câmpul magnetic sunt: forţa Lorenz, forţa
Laplace şi forţa Ampère. În continuare se vor considera fiecare din aceste forţe.
3.2.1. Forţa Lorenz

Forţa care se exercită asupra unui corp încărcat cu sarcină electrică se numeşte
forţă Lorenz. Experienţa arată că asupra unui corp încărcat cu sarcina electrică q,
care se deplasează cu viteza v într-un câmp magnetic de inducţie B se exercită forţa
F L = q ⎡⎣v, B ⎤⎦ .
Această forţă este perpendiculară pe planul determinat de vectorii v şi B

(adică atât pe direcţia de deplasare, cât şi pe direcţia liniilor de câmp). Referitor la
relaţia de mai sus, se pot face următoarele observaţii:
Cap.3. Electromagnetism 77
• forţa nu acţionează asupra sarcinii în repaus (v = 0);

• forţa este maximă dacă direcţia de deplasare este perpendiculară pe direcţia
liniilor de câmp magnetic;
• forţa este nulă dacă deplasarea sarcinii se face pe direcţia liniilor de câmp
magnetic.
Dacă, alături de câmpul magnetic, în spaţiul considerat există şi câmp
electric, asupra sarcinii în mişcare mai acţionează şi o forţă electrică care are sensul
lui E , adică al liniilor de câmp electric
Fe = q⋅ E
Ca urmare forţa rezultantă ce acţionează asupra unei sarcini în mişcare are
expresia:
(
F = F L + F e = q ⎡⎣v, B ⎤⎦ + q ⋅ E = q ⋅ E + v ⋅ B )
3.2.2. Forţa Laplace
Forţa Laplace se mai numeşte şi forţa electromagnetică. şi constă în forţa
care se exercită asupra unui conductor parcurs de curent electric situat într-un câmp
magnetic. Măsurând forţa elementară F La ce se exercită asupra unui element de
lungime l , parcurs de curentul i şi situat într-un câmp magnetic de inducţie B , se
constată experimental că există relaţia:
F La = i ⎡⎣l , B ⎤⎦
Sensul forţei este dat de produsul vectorial l × B .

Această forţă este maximă când conductorul este perpendicular pe liniile de
câmp, adică l perpendicular pe B şi este minimă când conductorul este orientat
după direcţia liniilor de câmp, adică l paralel cu B .
Expresia forţei Laplace se poate deduce din expresia forţei Lorenz, astfel:
⎡l ⎤ q
F La = q ⎡⎣ v, B ⎤⎦ = q ⎢ , B ⎥ = ⎡⎣l , B ⎤⎦ = i ⎡⎣l , B ⎤⎦
⎣t ⎦ t
Forţa Laplace se referă la conductoare filiforme parcurse de curentul i. În
cazul conductoarelor masive se introduce noţiunea de densitatea de volum a forţei,
astfel:
∆F i ⎡ ∆l , B ⎤⎦ jS ⎡⎣ ∆l , B ⎤⎦
f = lim = lim ⋅ ⎣ = lim
∆v → 0 ∆v ∆v → 0 S ∆l ∆v → 0 S ⋅ ∆l
f = ⎡⎣ j , B ⎤⎦
3.2.3. Forţa Ampère

Se mai numeşte şi forţa electrodinamică. Este forţa care se manifestă între
două conductoare parcurse de curenţi.
Astfel, dacă se consideră două conductoare paralele, infinit de lungi, filiforme
şi parcurse de curenţii I1 şi I2 se constată că asupra lor se exercită o forţă
µ 0l
F 12 = F A = ⋅ I1 ⋅ I 2 ⋅ u12 .
2π d
Forţa este de atracţie dacă curenţii au acelaşi sens şi de respingere, dacă au
sensuri contrare (fig. 3.3).
a) b)
Fig. 3.3. Sensul forţei electrodinamice: a) de respingere; b) de atracţie.
Sensul forţelor electrodinamice poate fi explicat dacă se are în vedere forma
câmpului magnetic (fig. 3.4.) Astfel, dacă sensul celor doi curenţi este contrar, în
spaţiul dintre conductoare câmpul magnetic se întăreşte iar în sensul spaţiului
slăbeşte. Densitatea sporită a câmpului dintre conductoare tinde să depărteze
conductoarele.
Fig. 3.4. Explicarea sensului forţei

Ampère prin configuraţia câmpului
magnetic.
Forţa electrodinamică ne permite definirea unităţii de măsură a curentului,

adică amperul. Astfel, dacă în relaţia:
µl
FA = 0 ⋅ I1 ⋅ I 2 , considerăm µ 0 = 4π ⋅ 10−7 H m , d = 1m, I1 = I2 = 1A,
2πd
rezultă:
4π ⋅ 10−7 ⋅ 1m
FA = ⋅ 1A ⋅ 1A = 2 ⋅ 10−7 N
2π ⋅ 1m
Deci, amperul este curentul care stabilit în două conductoare paralele, infinit
lungi, aşezate în vid la distanţa de 1m determină atracţia sau respingerea lor cu o
forţă specifică de 2 · 10-7 N/m .
Sintetiza celoe prezentate în legătură cu forţele în câmp magnetic se prezintă
în fig. 3.5.
a) b) c)
Fig. 3.5. Forţe în câmpul magnetic: a) Lorenz; b) Laplace; c) Ampère.
3.3. Inducţia magnetică, intensitatea câmpului

magnetic, flux magnetic
Câmpul magnetic, aşa cum am menţionat mai sus, se poate caracteriza în
fiecare punct al său printr-o mărime vectorială B numită inducţie magnetică.
Această mărime depinde de valoarea curentului care a produs câmpul magnetic şi
de proprietăţile magnetice ale mediului. Pentru un solenoid care se închide sub
forma unui tor (fig. 3.6) şi care este parcurs de curentul I, valoarea inducţiei
magnetice B în interiorul bobinei inelare este:
N ⋅I
B = µ0 ⋅ [T] (3.1)
L
unde: N - este numărul de spire al solenoidului
L – lungimea medie a torului (l = 2πr, r fiind raza medie a torului),
µ0 – permeabilitatea magnetică a mediului vid, o mărime ce caracterizează
comportarea materialelor (corpurilor) în câmpul magnetic; are valoarea
µ0 = 4π · 10-7 H/m.
Dacă în interiorul torului se află un alt material, spre exemplu oţel (miez
feromagnetic), valoarea inducţiei se modifică deşi curentul I a rămas acelaşi. Se
poate scrie:
µNI µ 0 NI
B= ≠ (3.2)
L L
fapt ce dovedeşte că permeabilitatea magnetică µ este diferită, pentru diferite materiale.
Fig. 3.6. Tor din miez de fier.
Raportul dintre permeabilitatea magnetică a unui mediu material oarecare şi

permeabilitatea magnetică µ0 a vidului se numeşte permeabilitate magnetică relativă
µr, adică
µr = µ/µ0. (3.3)
Intensitatea câmpului magnetic într-un câmp magnetic stabilit într-un mediu
omogen se obţine raportând valoarea inducţiei magnetice la valoarea
permeabilităţii magnetice, adică:
H = B / µ = N ⋅ I / l [A/m] (3.4)
Trebuie menţionat că, spre deosebire de inducţia magnetică B, intensitatea
câmpului magnetic H nu depinde de natura mediului material ci numai de curentul
care determină câmpul magnetic.
Din relaţia (3.4) se deduce că pentru valorile lui B şi H se poate scrie relaţia:
B=µ·H (3.5)
Dar trebuie remarcat că numai pentru vid relaţia este valabilă şi vectorial, adică:
B = µ0 ⋅ H (3.6)
Fluxul magnetic printr-o suprafaţă închisă S situată perpendicular pe
direcţia liniilor de câmp magnetic de inducţie B (fig. 3.7a) este totalitatea liniilor de
câmp ce străbat această suprafaţă şi se calculează cu relaţia:
φ=B·S
Dacă liniile câmpului magnetic fac un unghi α cu normala N la planul
conturului (fig. 3.7b), valoarea fuxului magnetic este dată de relaţia:
φ = B · S · cos α
În general însă
φ = (B · S) sau Φ = v∫ ( B, d S ) (3.7)
S
Dacă se consideră mai multe spire, adică o bobină, fluxul ce străbate bobina
va fi:
Ψ=N·φ=N·B·S (3.8)
unde N este numărul de spire al bobinei.
a) b)
Fig. 3.7. Fluxul magnetic prin suprafaţa S:
a) perpendiculară pe liniile de câmp; b) înclinată faţă de liniile de câmp.
3.4. Circuite magnetice

Vorbind de circuite magnetice ne referim la un ansamblu de medii, îndeosebi
feromagnetice care asigură închiderea unui flux magnetic util. Acest flux magnetic
prin analogie cu curentul electric, este mărimea care interesează, iar în locul
materialelor conductoare electric, aici vorbim de materiale conductoare magnetic.
Ca urmare, în cele ce urmează se prezintă elemente legate de materialele magnetice,
magnetizarea materialelor feromagnetice şi legea circuitului magnetic.
3.4.1. Materiale magnetice

Materialele se comportă în mod diferit în câmpurile magnetice, în sensul că
au permeabilităţi magnetice diferite.
Dacă mediul este format din anumite materiale, de exemplu aer sau unele
metale, inducţia magnetică corespunzătoare vidului creşte cu o cantitate
suplimentară B’ faţă de inducţia în vid, deşi câmpul H a rămas neschimbat, adică:
B1 = B0 + B’ = µ0 · H + B’ > B0
sau dacă considerăm:
B1 B′
B1 = µ1 · H , µ1 = = µ 0 + > µ 0 sau µ1 > µ0 · µr
H H
µr se numeşte permeabilitatea magnetică relativă.
Materialele care prezintă permeabilitate magnetică relativă supraunitară µr > 1,
se numesc materiale paramagnetice.
Există o altă categorie de materiale, la care inducţia magnetică scade cu o
inducţie suplimentară B” faţă de inducţia în vid, deşi câmpul magnetic H a rămas
neschimbat,
B2 = B0 – B” = µ0 · H – B” < B0
Permeabilitatea magnetică a acestor materiale se calculează cu relaţia:
B2 B′′
µ2 = = µ0 + < µ 0 sau µ2 = µ0 · µ2r şi µ2r < 1.
H H
Aceste materiale se numesc diamagnetice.
O categorie aparte o constituie materialele feromagnetice. La aceste materiale
permeabilitatea magnetică relativă nu numai că este supraunitară, dar are şi valori
foarte mari, de exemplu µr = 500 ÷ 5000. Din această categorie de materiale fac parte
în principal compuşii fierului: fonta, oţelul şi nichelul, precum şi unele aliaje ale
acestora.
3.4.2. Magnetizarea materialelor feromagnetice.

Permeabilitatea magnetică a materialelor feromagnetice nu este constantă ci
variază în funcţie de intensitatea câmpului magnetic. Considerând torul din fig. 3.6.
realizat din material feromagnetic, de exemplu oţel având bobina alimentată cu un
curent având succesiv valorile I1, I2, I3 .... (unde I1 < I2 < I3 < ...) se obţine curba
B = f (H) din fig. 3.8, curbă pe care pot fi delimitate trei zone şi anume:
0
Fig. 3.8. Caracteristicile
B = ϕ (H) şi µ = f (H) Fig. 3.9. Ciclu de histerezis
• Zona 0 – X este o porţiune liniară cu panta relativ mare (panta curbei reprezintă
tocmai permeabilitatea magnetică µ), zona în care inducţia B este proporţională
cu câmpul H, deci µ este constant şi relativ mare ; este zona în care se spune
că miezul magnetic funcţionează nesaturat;
• Zona X – Y este porţiunea în care fierul începe să se satureze, deci permeabi-
litatea magnetică scade; zona se numeşte cotul curbei de magnetizare;
• Zona Y – Z este porţiunea liniară cu panta relativ mică, iar µ are o valoare
aproximativ constantă care tinde către µ0 (µr ≈ 1); aceasta este zona saturată a
curbei de magnetizare.
Dacă magnetizarea miezului de oţel se face prin variaţia continuă a curentului
I de la 0 → Imax → 0 → Imax → 0, câmpul magnetic H este în creştere sau în descreştere
(fig. 3.9). S-a obţinut în acest fel o curbă de magnetizare închisă numită ciclu de
histerezis (histerezis vine din limba greacă şi înseamnă rămânere în urmă).
Într-adevăr, din fig. 3.9 se observă de exemplu că în punctul 2 deşi curentul I

(câmpul H) a revenit la zero, totuşi inducţia mai are o valoare pozitivă, B = Br, numită
inducţie remanentă, de asemenea în punctul 5, deşi H = 0, totuşi B = - Br. Similar,
în punctul 3 pentru a produce o inducţie magnetică nulă venind dinspre inducţii
remanente pozitive (respectiv negative) este necesar un câmp – HC (punctul 3),
respectiv + HC (punctul 6) numit câmp coercitiv.
În timpul unui ciclu de histerezis materialul absoarbe din câmpul magnetic o
cantitate de energie, care se transformă în căldură şi care constituie pierderile de
histerezis. Aceste pierderi sunt proporţionale cu suprafaţa ciclului de histerezis şi
fireşte cu cantitatea de material feromagnetic. Din acest motiv în industrie pentru un
anumit tip de oţel electrotehnic şi frecvenţă (f = 50Hz de exemplu) se menţionează
pierderile specifice, în [W/kg] prin fenomenul de histerezis .
Prin realizarea unor tole de oţel electrotehnic, ce prezintă 4 – 5% adaos siliciu
se obţine o curbă de magnetizare cu permeabilitate magnetică mare şi cu un ciclu
de histerezis de suprafaţă relativ redusă, adică cu pierderi mici.
3.4.3. Legea circuitului magnetic

Este similară cu legea circuitului electric (adică legea lui Ohm).
Considerând torul din fig. 3.6., fluxul magnetic ce străbate secţiunea acestuia
poate fi scris ca fiind:
Θ NI
Φ= = (3.9)
Rm Rm
unde: Rm este reluctanţa circuitului magnetic, se calculează cu relaţia:
l
Rm = [A/Wb]
µS
NI = Θ - tensiune magnetică. Dacă la circuitele electrice U = ∫ ( E dl ) , aici
Θ = v∫ ( H dl ) = NI ; sau se mai numeşte şi solenaţie.
Dacă torul prezintă un întrefier (fig. 3.10) acesta are o reluctanţă magnetică
δ
Rint = iar legea circuitului magnetic se poate scrie sub forma:
µ0 S
NI
Φ= (3.10)
(l − δ) µS + δ µ 0 S
De obicei dimensiunea unui întrefier este foarte mică. În întrefier se obţin
acţiunile pondero- motoare: forţe şi cupluri. Prezenţa întrefierului măreşte foarte
mult reluctanţa magnetică, deoarece µ << µ, pe când δ este comparabil cu l.
Ca urmare, fluxul φ şi inducţia B scade, evitându-se saturarea miezului.
Fig. 3.10. Circuit magnetic alcătuit dintr-

un tor cu întrefier.
3.5. Inducţia electromagnetică

Este un fenomen fizic deosebit de important, care stă la baza multor aplicaţii
tehnice.
3.5.1. Fenomene de inducţie electromagnetică

Se consideră o bobină B (fig. 3.11) având legate la bornele ei un ampermetru
A şi un magnet permanent plasat coaxial cu bobina.
Ampermetrul se introduce brusc în interiorul bobinei, ceea ce are ca efect
devierea într-un anumit sens (de exemplu +) a acului ampermetrului. La extragerea
bruscă a magnetului din interiorul bobinei ampermetrul deviază din nou, însă de
această dată în sens contrar, după care magnetul revenind la poziţia iniţială, acul
ampermetrului revine din nou pe zero.
În locul câmpului magnetic produs de magnetul permanent se poate folosi
pentru realizarea aceleaşi experienţe o bobină parcursă de curent, adică un
electromagnet.
Fig. 3.11. Fenomenul de inducţie electromagnetică evidenţiat într-o bobină.

Această experienţă ne permite să tragem următoarea concluzie: într-o bobină
ia naştere o tensiune electromotoare, atunci când fluxul magnetic prin spirele sale
variază. Acest fenomen poartă numele de inducţie electromagnetică. Tensiunea

electromagnetică care ia naştere prin acest fenomen se numeşte tensiune electro-
motoare de inducţie iar curentul corespunzător curent de inducţie. Aceeaşi experienţă
ne permite să constatăm că tensiunea electromotoare de inducţie are un anumit sens
atunci când fluxul magnetic creşte (la introducerea magnetului).
Reluând experienţa, dar deplasând magnetul cu viteze din ce în ce mai mari,
se constată că deviaţiile ampermetrului, deci şi tensiunile electromotoare induse,
cresc proporţional cu viteza de variaţie a fluxului. La aceeaşi viteză de deplasare a
magnetului, tensiunile electromotoare induse cresc proporţional cu numărul de
spire al bobineI folosite.
3.5.2. Legea inducţiei electromagnetice

Pe baza experienţei descrise mai sus, s-a stabilit că tensiunea electromotoare
indusă într-o bobină cu N spire are expresia:
dΨ dN Φ dΦ ∆Φ
E=− =− = −N = −N (3.11)
dt dt dt ∆t
unde dφ (∆φ) reprezintă variaţia fluxului magnetic în intervalul de timp dt (∆t), adică
tensiunea indusă depinde de viteza de variaţie a fluxului şi de numărul de spire.
Semnul minus din faţa expresiei tensiunii ne indică faptul că sensul tensiunii
induse este contrar celui de variaţie a fluxului (fig. 3.12).
Fig. 3.12. Stabilirea sensului tensiunii induse.

Regula lui Lenz: tensiunea are un astfel de sens, încât curentul ce se sta-
bileşte determină un flux care se opune variaţiei fluxului inductor.
O formă particulară de manifestare a fenomenului de inducţie electromag-
netică are loc la deplasarea cu viteza v a unui conductor de lungime l
perpendicular pe liniile de câmp de inducţie B (fig. 3.13.)
∆Φ
e=−
∆t
iar ∆Φ = B ⋅ ∆S = B ⋅ l ⋅ ∆X = B ⋅ l ⋅ v ⋅ ∆t
Deci
B ⋅ l ⋅ v ⋅ ∆t
e=− = − B ⋅ l ⋅ v sau e = − ⎡⎣ B v ⎤⎦ l sau e = - B · l · v · sin α,
∆t
( )
unde α = ∠ B, v
Fig. 3.13. Aplicarea legii

inducţiei electromagnetice
3.5. Inductanţa proprie şi inductanţa mutuală

Dacă se consideră N spire parcurse de curentul I, acestea dau naştere unui
câmp de inducţie B şi unui flux total ψ = N · φ, care ne permite definirea unei
mărimi specifice şi anume inductanţa (inductivitatea):
Ψ Φ
L= = (3.12)
I I
NΦ
L= (3.13)
I
Pentru o bobină cu N spire se poate scrie că inductanţa este:
µ⋅ N2 ⋅S
L= [H ] (3.14)
l
Relaţia (3.14) poate fi dedusă având în vedere că φ = Θ /Rm de unde
N ⋅ I N ⋅ I ⋅µ⋅ S
Φ= =
l µS l
N2 ⋅ I ⋅µ⋅ S µ⋅ S ⋅ N2
iar L= = [H ]
l⋅I l
Se constată că inductanţa este dependentă de permeabilitatea magnetică µ.

Ea este constantă dacă şi µ este constant, este variabilă dacă şi µ este variabil. Deci
se poate defini o inductanţă statică:
ΦM
Lst = (3.15)
IM
şi una dinamică
dΦ
Ldin = (3.16)
dI M
De menţionat că unitatea de măsură a inductanţei este henry-ul, (H) care are

dimensiunea Ω·S, deci 1 H = 1 Ω · S.
Referitor la inductanţa mutuală se consideră două bobine B1 şi B2 cuplate
inductiv (fig. 3.14), adică cu circuit magnetic comun, având un număr de spire N1
respectiv N2 şi parcurse de curenţii I1 şi respectiv I2.
Fig. 3.14. Definirea inductanţelor

mutuale.
Fluxul produs de bobina B1 are două componente, φ1 = φ1σ + φ21, φ1σ este
fluxul de dispersie, ce se închide prin aer, φ21 este fluxul mutual ce se închide prin
bobina B2.
În mod similar pentru bobina B2 se poate scrie φ2 = φ2σ + φ12, φ2σ este fluxul de
dispersie al celei de-a doua bobine, φ21 este fluxul mutual ce se închide prin bobina B1.
Se definesc inductanţele mutuale:
Ψ N ⋅Φ
L12 = 12 = 2 12
I1 I1 Ψ Ψ Ψ Ψ
⇒ L12 = L21 = M = 12 = 21 sau M 2 = 12 ⋅ 21
Ψ N ⋅Φ I1 I2 I1 I2
L21 = 21 = 1 21
I2 I2
Spre deosebire de inductivitatea proprie care este întotdeauna pozitivă,
inductivitatea mutuală poate fi pozitivă, negativă şi zero. Aceasta deoarece fluxul
unei bobine prin cealaltă bobină poate avea acelaşi sens sau poate avea sens contrar
faţă de fluxul propriu.
În mod obişnuit, nu se figurează explicit structura circuitului magnetic al
bobinei cuplate magnetic, ci se adoptă următoarea convenţie: orice indicare a
valorii algebrice a unei inductivităţi mutuale L12 este însoţită de însemnarea cu un
asterix a uneia dintre bornele fiecărei bobine. Atunci când sensurile curenţilor prin
cele două bobine cuplate magnetic sunt orientate în acelaşi mod faţă de bornele
marcate (polarizate) cu asterix, inductivitatea mutuală corespunzătoare are valoarea
pozitivă, adică M > 0.
Dacă sensurile curenţilor nu sunt orientate în acelaşi mod faţă de bornele
polarizate, inductivitatea mutuală corespunzătoare acestor sensuri are valoarea
negativă, adică M < 0.
Fig. 3.15. Stabilirea semnului inductivităţilor mutuale.
3.5.4. Tensiune electromotoare de autoinducţie

Dacă un circuit electric cuprinde o bobină de inductanţă L parcursă de un
curent variabil I, fluxul total al bobinei este şi el variabil şi are expresia:
ψ=Nφ=LI (3.17)
Fluxul variabil induce o tensiune electromotoare carese numeşte tensiune
electromotoare de autoinducţie.
Conform legii lui Lenz această tensiune este de sens contrar tensiunii
aplicate bobinei respective, e = - L di / dt.
3.5.5. Energia câmpului magnetic

Se consideră o bobină de rezistenţă R şi inductanţă L este alimentată de la o
sursă de tensine electromotoare E. Se poate scrie:
dI dI
E−L = R ⋅ I sau E = R ⋅ I + L (3.18)
dt dt
Înmulţind relaţia (3.18) cu Idt şi integrând în intervalul 0 – t0, se obţine:
t0 t0 t0
∫ E ⋅ I dt = ∫ R ⋅ I dt + ∫ L ⋅ I dI
2
(3.19)
0 0 0
t0
Termenul ∫ E ⋅i
0
dt = E ⋅ i ⋅ t0 este tocmai energia luată de la sursă în intervalul
t0
∫R⋅I
2
de timp t0. Termenul dt este energia consumată pe rezistenţa R prin efectul
0
Joule, iar:
d (I 2 )
t0 I I
LI 2
∫L⋅I
0
dI = ∫ L
0 2
=
2
= LI 2 2 (3.20)
0
adică tocmai energia în câmp magnetic.
3.6. Aplicaţii
1. Cum se manifestă câmpul magnetic în natură ?
2. Liniile de câmp magnetic sunt asemănătoare cu cele de câmp electric sau nu ?
3. De cine este produs câmpul magnetic ?
4. Între cine se manifestă forţa Lorenz şi cum îi găsim sensul ei ?
5. Între cine se manifestă forţa electrodinamică ? Cum se justifică sensul ei, de
atracţie sau respingere ?
6. Ce este inducţia magnetică şi din ce punct de vedere caracterizează ea câmpul
magnetic?
7. Ce este intensitatea câmpului magnetic, care este legătura dintre inducţie şi
intensitatea câmpului magnetic ?
8. De câte feluri pot fi materialele sub aspectul comportării în câmp magnetic.
Prin ce se caracterizează materialele feromagnetice.
9. Ce este curba de magnetizare a unui material feromagnetice; delimitaţi zonele
curbei de magnetizare ?
10. Ce este ciclul de histerezis, indicaţi care este semnificaţia suprafeţei ciclului de
histerezis?
11. Scrieţi expresia legii circuitului magnetic, indicând semnificaţia mărimilor care
intervin ?
12. Enunţaţi legea inducţiei electromagnetice; scrieţi expresia matematică a acestei
legi indicând semnificaţia fizică a mărimilor care intervin.
13. Definiţi inductanţa unei bobine.
14. Ce este permeabilitatea magnetică a unui material, dar permeabilitatea magnetică
relativă.
15. Cum se explică fenomenul de autoinducţie la o bobină ?
16. Se consideră un tor de secţiune circulară, din material feromagnetic având permea-
bilitatea µ=1000·µ şi un întrefier de grosime δ. Torul este bobinat, bobina are
secţiunea de 2 cm2. Se cere să se calculeze mărimea întrefierului astfel încât
inducţia în miez să fie 0,05T ?
Soluţie
NI
Pentru circuitul magnetic din fig. 3.16. se poate scrie: Φ = unde
Rm1 + Rm 2
l1 2πr − δ 6,28 ⋅ 5 ⋅ 10−2 − δ
Rm1 = = 3 −4
= −4 −7
= 12,5 ⋅ 104 (1 − 31,84δ ) Wb/Asp
µS 10 ⋅ µ0 ⋅ 2 ⋅10 10 ⋅ 25 ⋅10 ⋅ 4π ⋅10
3
δ δ δ ⋅ 109
Rm 2 = = = = 3,18 ⋅ 108 ⋅ δ Wb/Asp
µ0 S 4π ⋅ 10−7 ⋅ 25 ⋅ 10−4 π
20000
Deci: 0,05 = ,
12,5 ⋅ 10 (1 − 31,84δ ) + 3,18 ⋅ 108 ⋅ δ
4
de unde rezultă δ = 1,27 · 10-3 m = 1,27 mm.
Fig. 3.16. Tor magnetic.
17. Un disc conductor de rază r se roteşte cu viteza ω într-un câmp magnetic uniform
de inducţie B constantă în timp, astfel încât axul discului este paralel cu liniile
de câmp. Să se calculeze tensiunea dintre două perii, una plasată pe axul discului,
iar cealaltă la periferia lui.
Soluţie:
dΦ
ue = −
dt
r2
d Φ = Φ 2 − Φ1 = α ⋅ ⋅ B α = ω dt,
2
r2 dt r 2 Bω
Rezultă ue = − Bω = −
2 dt 2
Pentru ω = 314 rad/s;
r = 0,20cm şi B = 0,6 T
Capitolul 4
CURENTUL ALTERNATIV
4.1. Curentul alternativ monofazat.

Producerea curentului (tensiunii) alternativ
Principial, curentul alternativ se produce pe baza fenomenului de inducţie
electromagnetică. Într-o spiră ce se roteşte şi taie liniile câmpului magnetic produs
de doi poli magnetici, N şi S (fig. 4.1) ia naştere o tensiune electromotoare de inducţie.
Fig.4.1. Principiul producerii tensiunii alternative

Perpendiculară pe axa polilor (N-S) se consideră axa OO’ numită axa neutră.
Unghiul pe care-l formează spira cu axa neutră este ϕ − ωt .
Pentru a calcula tensiunea indusă se poate pleca de la relaţia:
dφ 2 BdS 2 Bd (b ⋅ l ) 2 Bv ⋅ dt sin φ ⋅ l
ue = e = − =− =− =− (4.1)
dt dt dt dt
2dS este variaţia secţiunii spirei traversată de liniile de câmp magnetic. Ca urmare,
tensiune electromotoare indusă în spiră are valoarea:
e = 2 Blv sin ϕ = 2 Blv sin ωt = emax ⋅ sin ωt (4.2)
Tensiunea este culeasă cu ajutorul celor două perii P1 şi P2 şi indicată

de voltmetrul V (fig. 4.1).
De menţionat că în relaţiile de mai sus ω este viteza unghiulară a spirei (sau
bobinei), iar v este viteza liniară a spirei (bobinei).
În acest fel sistemul prezentat mai sus este de fapt un generator de curent
alternativ monofazat. Fenomenul este reversibil, adică, aplicând o tensiune
alternativă între periile P1 şi P2 spira (bobina) descrie o mişcare de rotaţie, deci
este capabilă să producă un lucru mecanic.
Fig.4.2. Determinarea vitezei de tăiere a liniilor câmpului magnetic

Partea formată din polii magnetici N şi S constituie statorul sau inductorul,
care induce câmpul, iar spira (sau bobina)constituie rotorul (sau indusul în care se
induce tensiunea) maşinii respective.
4.2. Mărimi caracteristice ale curentului, respectiv

tensiunii alternative
În fig. 4.3 se prezintă variaţia tensiunii e şi a curentului alternativ i, în funcţie
de timp.
Dacă pentru tensiunea indusă se poate scrie relaţia e = emax sin ωt , pentru
curentul corespunzător va rezulta i = I max sin(ωt − ϕ) , unde ϕ este defazajul
(întârzierea) curentului faţă de tensiune.
Mărimile caracteristice ale tensiunii sau curentului alternativ (sinusoidal) sunt:
a) perioada, care se notează cu T şi reprezintă intervalul de timp (exprimat în
secunde) în care spira efectuează o rotaţie completă, adică timpul după care
tensiunea alternativă are aceeaşi valoare şi acelaşi sens de creştere.
1
b) frecvenţa. Mărimea f = se numeşte frecvenţă şi reprezintă numărul de
T
perioade cuprinse într-o secundă. Frecvenţa curentului alternativ industrial în
Cap. 4. Curentul alternativ 93
toate ţările din Europa este de 50 Hz. În SUA, Brazilia şi parţial în Japonia
frecvenţa este de 60 Hz.
Fig.4.3. Diagrama tensiunii şi a curentului alternativ sinusoidal.

c) valoarea maximă sau de vârf a mărimii sinusoidale. Este max(e) sau max (i)
şi fireşte este valoarea maximă pe care o poate atinge în variaţia sa mărimea
sinusoidală considerată, adică emax sau Imax.
d) valoarea efectivă (eficace) are în vedere înlocuirea mărimii (tensiune sau
curent) de variaţie reală cu una fictivă, dar constantă, care în decurs de o
perioadă dezvoltă aceeaşi căldură pe un rezistor de rezistenţă R, adică:
T
R ⋅ ∫ I max
2
sin 2 (ωt − ϕ)dt = R ⋅ T ⋅ I 2 (4.3)
0
Sau
T
1 − cos 2(ωt − ϕ)
R ∫ I max
2
⋅ dt = R ⋅ T ⋅ I 2 (4.4)
0
2
Rezultă:
T
I 2 max I 2 max
∫ dt = I T sau I 2 =
2
(4.5)
2 0
2
I max
deci I = , adică valoarea efectivă este valoarea maximă împărţită la 2.
2
e) valoarea medie a unei mărimi sinusoidale pe un interval t de timp se calculează

cu integrala:
t +t
10
t t∫0
I med = i( t ) dt (4.6)
Pentru o perioadă T, Imed=0; de aceea pentru mărimile sinusoidale intervalul

T
luat în considerare este , adică:
2
T T
T
22 22 2
I med = ∫ i (t )dt = ∫ I max sin(ωt − ϕ)dt = − I max cos(ωt − ϕ) 2 (4.7)
T0 T 0 Tω
0
Dacă pentru simplificare se consideră ϕ = o , se obţine:
2I max 2I
I med = ⋅ 2 = max
2π π
f) factorul de formă se defineşte ca fiind raportul dintre valoarea efectivă şi
valoarea medie, adică:
I max
kf =
I
= 2 = π = 1,11 (4.8)
I med 2 ⋅ I max 2 2
π
De remarcat că în electrotehnică se operează cu valorile efective ale mărimilor
sinusoidale, adică de exemplu, expresia curentului se scrie sub forma:
i = I 2 sin(ωt − ϕ)
unde ϕ este faza iniţială, adică faza curentului pentru t=0.
Deci, o mărime sinusoidală, cum este curentul i, este complet determinată
dacă i se cunosc valoarea efectivă I, pulsaţia ω şi faza iniţială ϕ.
Diferenţa dintre fazele iniţiale ale două mărimi sinusoidale se numeşte defazaj
(fig. 4.3), care poate fi pozitiv sau negativ (fig. 4.4). Dacă ϕ1 − ϕ2 0 , i1 este defazat
înaintea lui i2 (fig. 4.4 a); dacă ϕ1 − ϕ2 0 , i1 este defazat în urma lui i2 (fig. 4.4b).
Pot să apară următoarele cazuri particulare:
– dacă ϕ1 − ϕ2 = 0 mărimile sunt în fază
– dacă ϕ1 − ϕ2 = ± π mărimile sunt în cuadratură
2
– dacă ϕ1 − ϕ2 = ±π mărimile sunt în opoziţie de fază.
a)
b)
Fig.4.4. Variaţia unor curenţi sinusoidali cu faze iniţiale φ1 ≠ φ2:
a) φ1 > φ2; b)φ1 < φ2;
4.3. Operaţii cu mărimi sinusoidale

Circuitele liniare de curent alternativ sunt descrise de ecuaţii integro- diferenţiale
liniare, în care asupra mărimilor sinusoidale se efectuează operaţiile de adunare,
înmulţire cu un scalar, derivare sau integrare. Prin aceste operaţii se obţin mărimi
sinusoidale ca aceeaşi frecvenţă, astfel:
a) adunarea a două mărimi sinusoidale, de exemplu curenţi i1 2 sin(ωt + ϕ1 )
şi i2 2 sin(ωt + ϕ2 ) , conduce la o mărime sinusoidală de aceeaşi frecvenţă,
de forma i=I 2 sin(ωt + ϕ) , unde:
I = I12 + I 22 + 2 I1 I 2 cos(ϕ1 − ϕ2 ) (4.9)

I1 sin ϕ1 + I 2 sin ϕ2
ϕ = a tan (4.10)
I1 cos ϕ1 + I 2 cos ϕ2
b) amplificarea unei mărimi sinusoidale cu un scalar λ, conduce tot la o mărime
sinusoidală de aceeaşi frecvenţă şi aceeaşi fază iniţială, dar cu valoarea efectivă
amplificată de λ ori, adică:
λi1 = λI 1 2 sin(ωt + ϕ1 ) (4.11)
Deci I = λI1.
c) derivarea unei mărimi sinusoidale în raport cu timpul conduce la o mărime
π
sinusoidală de aceeaşi frecvenţă, dar defazată înainte cu şi având valoarea
2
efectivă de ω ori mai mare, adică:
di1 π
= ωI1 2 cos(ωt + ϕ1) = ωI1 2 sin((ωt + ϕ1)+ ) (4.12)
dt 2
d) integrarea în timp a unei mărimi sinusoidale, conduce la o mărime sinusoidală
π
de aceeaşi frecvenţă, dar defazată în urmă cu şi având valoarea efectivă
2
de ω mai mică, adică:
t
I1 2 I 2 π
∫i
0
1 dt =-
ω
cos((ωt + ϕ1))= 1
ω
sin(ωt − ϕ1 − )
2
(4.13)
4.4. Reprezentarea simbolică a mărimilor sinusoidale

În soluţionarea circuitelor (reţelelor) de curent alternativ scrieriea tensiunilor
şi curenţilor în valori momentane, complică mult relaţiile şi îngreunează calculele.
Din acest motiv, de cele mai multe ori se apelează la o scriere simbolică. În cazul
circuitelor de curent alternativ care funcţionează în regim permanent sinusoidal se
utilizează două tipuri de reprezentări simbolice:
• una geometrică (fazorială)
• una analitică (în complex)
De remarcat că ambele reprezentări sunt în plan.
4.4.1. Reprezentarea geometrică (prin fazori)

Dacă se consideră o mărime sinusoidală de forma:
i = I 2 sin(ωt + ϕ) (4.14)
se poate costata că acesteia i se poate ataşa în planul x0y0 (fig. 4.5) un vector OA al
cărui modul este I 2 şi care formează cu axa Ox0 unghiul ωt + ϕ , iar cu axa ox
unghiul ϕ. Acest vector se va numi în continuare fazor şi se bucură de proprietatea
că proiecţia lui pe axa Ox0 este egală în orice moment cu valoarea instantanee
(momentană) a curentului dată de relaţia (4.14).
Fig.4.5. Reprezentarea curentului sinusoidal printr-un fazor.

Corespondenta biunivoca dintre mărimea sinusoidala şi acest fazor poate fi
scrisă astfel:
⎧⎪OA = OA = I 2
I 2 sin(ωt + ϕ) ⇔ ⎨ (4.15)
⎪⎩ AOX 0 = ωt + ϕ
Simplificat, relaţia (4.15) se poate scrie sub forma:
OA = I ⋅ 2 / ωt + ϕ
De menţionat că fazorul OA se roteşte în sens trigonometric cu viteza
unghiulară ω la fel ca şi axa origine de fază, dar între fazorul OA şi axa Ox se
păstrează unghiul φ constant.
Această reprezentare geometrică prin fazori este foarte sugestivă şi intuitivă.
Ea pune în evidenţă amplitudinea mărimii sinusoidale (egală cu modulul fazorului)
precum şi faza sa (egal cu argumentul fazorului reprezentativ).
Corespondenţa operaţiunilor în reprezentarea fazorială este prezentată în
figura 4.6. Astfel, adunarea (fig.4.6a) conduce la un fazor de modul
I = I12 + I 22 + 2 I1 I 2 cos(ϕ1 − ϕ2 ) , amplitudine I 2 2 şi faza φ, dată de relaţia
(4.10). Deci:
I1 2 I 2 I 2
i1 + i2 = OA1 + OA2 = + 2 = (4.16.a)
ωt + ϕ1 ωt + ϕ2 ωt + ϕ
Fig.4.6. Operaţii cu mărimi fazoriale: a) adunarea a doi fazori; b) înmulţirea cu un

scalar; c) derivarea în raport cu timpul; d) integrarea în raport cu timpul.
Înmulţirea cu un scalar λ, (fig.4.6b) conduce la obţinerea unui fazor cu aceeaşi

fază, dar cu amplitudinea λ•I1, adică:
λ ⋅ I1 2 I 2
λ ⋅ i1 = λOA1 = = OA = , unde I = λI1; (4.16.b)
ωt + ϕ1 ωt + ϕ1
Derivarea unui fazor cu timpul, conduce la înmulţirea modulului lui prin ω şi
π
rotirea sa în sens direct trigonometric cu (fig. 4.6c), adică:
2
di ωI1 2 I 2
= = (4.16.c)
dt ωt + ϕ − π ωt + ϕ − π
1 1
2 2
Integrarea unui fazor cu timpul, corespunde cu împărţirea modulului fazorului
π
cu ω şi rotirea sa în sens trigonometric cu (fig. 4.6d), adică:
2
I1
2
ω I 2
∫ idt = π
=
π
(4.16.d)
ωt + ϕ1 − ωt + ϕ1 −
2 2
Observaţie: în reprezentarea fazorială prezentată, toţii fazorii sunt rotitori cu
aceeaşi viteză unghiulară ωfaţă de sistemul x0Oy0. Dacă se alege axa originii de
fază Ox, care se roteşte şi ea cu aceeaşi viteză unghiularăω, faţă de această axă toţi
fazorii îşi păstrează fazele iniţiale. Deci, în sistemul de coordonate XOY care se
roteşte în sens trigonometric cu viteza unghiulară ω toţi fazorii sunt ficşi. În plus,
deoarece toate mărimile fazoriale conţin pe 2 se poate renunţa la el, operându-se
cu valori efective. Reprezentarea este una fazorială simplificată.
4.4.2. Reprezentarea analitică (în complex)

În alegerea numerelor complexe este cunoscut faptul că fiecărui număr complex
îi corespunde biunivoc în planul complex un punct (afixul numărului) şi deci, un
vector de poziţie. Rezultă că dacă identificăm planul reprezentării geometrice
(fazoriale) cu planul complex, stabilim o corespondenţă biunivocă între funcţiile
sinusoidale şi numerele complexe. În reprezentarea în complex mărimea sinusoidală
(valoarea momentană) se obţine ca fiind partea imaginară a numărului complex.
De fapt, mărimii sinusoidale de forma i = I 2 sin(ωt + ϕ) în planul complex
îi ataşăm numărul complex i numit valoarea instantanee complexă având forma:
i = I 2 exp j (ωt + ϕ) .
Acest număr complex este reprezentat în planul complex printr-un vector de
poziţie de modul I 2 şi argument ωt + ϕ (fig. 4.7).
Fig.4.7. Reprezentarea în complex a curentului sinusoidal i.
Există prin urmare corespondenţa: I 2 sin(ωt + ϕ) ⇔ I 2 exp j(ωt + ϕ) .

Numărul complex se bucură de proprietatea că proiecţia sa pe axa imaginară
este tocmai mărimea sinusoidală, adică:
{
i = I m I 2 exp j (ωt + ϕ) } (4.17)
Corespondenţa operaţiilor în reprezentarea în complex rezultă astfel:

• adunarea i1 + i2 ⇔ i1 + i2
• amplificarea λi1 ⇔ λi1
• derivarea mărimii sinusoidale corespunde cu înmulţirea imaginii complexe cu
di
jω , adică: ⇔ jωi
dt
• integrarea mărimii sinusoidale corespunde cu împărţirea imaginii complexe
1
cu jω , adică: ∫ idt = i
jω
4.5. Circuite de curent alternativ în regim permanent

Se vor considera câteva circuite simple, liniare, cărora li se aplică o tensiune
alternativă sinusoidală de forma: u = U 2 sin ωt şi se stabileşte forma curentului
printr-o metodă directă, avându-se în vedere ecuaţia circuitului, rezultată din aplicarea
teoremei a doua a lui Kirchhoff şi faptul că, prin circuit curentul are aceeaşi formă
ca şi tensiunea aplicată.
4.5.1. Circuitul serie R, L

Se consideră circuitul serie R, L din fig. 4.8a, cu “u” notându-se tensiunea
aplicată circuitului, iar cu uR şi uL tensiunile aplicate rezistorului, respectiv bobinei.
Fig.4.8. Circuit serie R,L:

a) schema echivalentă; b) variaţia tensiunii aplicate şi a curentului în circuit
Ecuaţia circuitului este:
di
u = uR + uL sau u = R·i + L (4.18)
dt
Dar u = U 2 sin ωt , iar curentul are forma i = I 2 sin(ωt − ϕ) , astfel că
relaţia (4.18) devine:
U 2 sin ωt = RI 2 sin(ωt − ϕ) + ωLI 2 cos(ωt − ϕ)
Ea este valabilă pentru orice valoare a lui ωt, inclusiv pentru cele particulare.
π
Astfel pentru ωt = ϕ rezultă U sin ϕ = ωLI , iar pentru ωt = + ϕ obţinem
2
U cos ϕ = RI . Ridicând cele două relaţii la pătrat şi adunându-le, rezultă:
U
U 2 = I 2 (ω2 L2 + R 2 ) , adică I = (4.19)
R + ω2 L2
2
Cantitatea de la numitor se numeşte impedanţa circuitului serie R, L şi se

notează cu litera Z.
Împărţind cele două relaţii rezultate prin identificare se obţine:
ωL ⎛ ωL ⎞
tan ϕ = sau ϕ = a ⋅ tan ⎜ ⎟ (4.20)
R ⎝ R ⎠
Deci, curentul variază în urma tensiunii cu unghiul ϕ (fig. 4.8b).
4.5.2. Circuitul serie R, C

Se consideră circuitul serie R, C din fig. 4.9a, cu “u” notându-se tensiunea
aplicată circuitului, cu uR şi uC tensiunile aplicate rezistorului, respectiv condensatorului.
Fig.4.9. Circuit serie R,C:

a) schema echivalentă; b) variaţia tensiunii aplicate şi a curentului în circuit.
1
C∫
u = u R + uC sau u = Ri + idt (4.21)
Dar u = U 2 sin ωt , iar i = I 2 sin(ωt − ϕ) , astfel ecuaţia (4.21) devine:

1
U 2 sin ωt = RI 2 sin(ωt − ϕ) − I 2 cos(ωt − ϕ)
ωC
1 π
Pentru ωt = ϕ , rezultă U sin ϕ = − I , iar pentru ωt = ϕ + , rezultă
ωC 2
U cos ϕ = RI , astfel că:
1 1
U 2 = I 2 (R2 + ) , iar tan ϕ = − ,
ωC
2 2
ωCR
adică
U 1
I= , iar ϕ = a tan(− ) (4.22)
1 ωCR
R + 2 2
2
ωC
Din relaţiile deduse din identificare rezultă că sin ϕ < 0 şi cos ϕ > 0, deci
π
ϕ∈ (− ,0) . Prin urmare, curentul prin circuit variază înaintea tensiunii aplicate cu
2
unghiul ϕ (fig. 4.9b).
4.5.3. Circuitul serie R, L, C

Se consideră circuitul serie R, L, C din fig. 4.10a, cu “u” notându-se tensiunea
aplicată circuitului, cu uR, uL şi uC tensiunile aplicate rezistorului, bobinei şi conden-
satorului.
u = uR + u L + uC
di 1
dt C ∫
sau u = R ⋅i + L + i ⋅ dt (4.23)
Fig .4.10. Circuit R, L, C: a) schema echivalentă; b) variaţia tensiunii.

Dacă avem în vedere expresia tensiunii aplicate şi forma curentului, ecuaţia
(4.23) devine:
1
U 2 sin ωt = RI 2 sin(ωt − ϕ) + LωI 2 cos(ωt − ϕ) − I 2 cos(ωt − ϕ)
ωC
π
Considerând două situaţii particulare ωt = ϕ şi ωt - ϕ = , rezultă:
2
1
U sin ϕ = (ωL − ) I şi U cos ϕ = R ⋅ I ,
ωC
de unde
1
ωL −
U ωC
I= iar tan ϕ = (4.24)
1 2 R
R + ( ωL −
2
)
ωC
π π
Deoarece sin ϕ < 0 sau sin ϕ > 0, iar cos ϕ > 0, rezultă ϕ∈( − , ) iar
2 2
variaţia lui se produce ca în fig. 4.10b.
Expresia de la numitor a lui I se numeşte impedanţa circuitului serie R,L,C şi
se notează cu Z, având expresia:
1 2
Z = R 2 + ( ωL − ) (4.25)
ωC
4.6. Puteri în regim sinusoidal

În circuitele monofazate, liniare, de curent alternativ sinusoidal se pot defini:
puterea instantanee, puterea activă, reactivă şi aparentă.
4.6.1. Puterea instantanee

Puterea instantanee la bornele unui circuit este dată de relaţia:
p = u ⋅i (4.26)
sau dacă se au în vedere expresiile lui u şi i rezultă:
p = U 2 sin ωt ⋅ I 2 sin(ωt − ϕ) (4.27)
Efectuând calculele se obţine (fig.4.11)
p = UI cos ϕ − UI cos(2ωt − ϕ) (4.28)
Fig.4.11. Variaţia puterii instantanee

Se constată că puterea instantanee este o mărime periodică, având o componentă
alternativă de frecvenţă dublă şi amplitudine UI.
4.6.2. Puterea activă

De obicei, în procesele periodice interesează energia consumată în circuit în
2π
intervalul unei perioade întregi, T = şi corespunzător cu acesta interesează
ω
valoarea medie a puterii pentru o perioadă.
Deci, puterea medie absorbită într-o perioadă, numită puterea activă este:
T
1
T ∫0
P= pdt (4.29)
sau înlocuind puterea instantanee cu expresia (4.28) se obţine:

P = UI cos ϕ (4.30)
Unitatea de măsură a puterii active în sistemul internaţional este watt-ul: W.
Corespunzător puterii active în curentul alternativ se defineşte rezistenţa
circuitului R ca fiind:
P U P I
R= 2
= cos ϕ şi conductanţa G = 2 = cos ϕ
I I U U
4.6.3. Puterea reactivă

Puterea reactivă se defineşte prin analogie cu puterea activă prin relaţia:
Q = UI sin ϕ (4.31)
şi prezenţa ei este cauzată de existenţa unui defazaj între curba tensiunii şi a curentului.
Unitatea de măsură a puterii reactive este volt-amper-reactiv: Var.
Pentru un circuit de curent alternativ, pe baza puterii reactive se poate defini
reactanţa circuitului X, ca fiind:
Q U Q I
X= 2
= sin ϕ şi susceptanţa B = 2 = sin ϕ
I I U U
4.6.4. Puterea aparentă

Puterea aparentă se defineşte ca fiind produsul valorilor efective ale tensiunii
şi curentului, adică:
S = UI = P 2 + Q 2 (4.32)
Pe baza puterii aparente se poate defini impedanţa unui circuit, astfel:
U S S 1
Z= = 2 şi respectiv inversul ei, admitanţa Y = 2 =
I I U Z
De asemenea pe baza puterii aparente se poate defini şi factorul de putere:
P UI cos ϕ
kp = = = cos ϕ (4.33)
S UI
4.6.5. Puterea complexă

Puterea instantanee nu este o mărime sinusoidală de aceeaşi frecvenţă ca şi
tensiunea şi curentul, ca urmare ei nu i se poate ataşa un simbol complex din care
să poată fi deduse cele trei puteri: aparentă, activă şi reactivă. În schimb, dacă se
apelează la scrierea complexă a puterii aparente sub forma:
S = U ⋅ I = UI exp( jϕ) = UI cos ϕ + jUI sin ϕ
rezultă: S = P + jQ (4.34)
Puterea complexă prezintă următoarele proprietăţi:
• modulul este egal cu puterea aparentă;
• argumentul este egal cu defazajul circuitului (dintre tensiune şi curent);
• partea reală este egală cu puterea activă;
• partea imaginară este egală cu puterea reactivă.
În planul complex puterea complexă se poate reprezenta printr-un vector a
cărui parte reală este puterea activă, iar partea imaginară puterea reactivă.
4.7. Rezonanţa în circuite de curent alternativ

În circuitele electrice care conţin bobine şi condensatoare, deoarece reactanţa
acestora are semne diferite, există situaţii (anumite frecvenţe) pentru care reactanţa
echivalentă este nulă, deci şi puterea reactivă absorbită este nulă. Corespunzător, unghiul
de defazaj ϕ dintre tensiunea aplicată la borne şi curentul ce se stabileşte în circuit
este zero. Aceste circuite se numesc rezonanţe. Rezonanţa poate fi serie sau paralel.
4.7.1. Rezonanţa serie (rezonanţa de tensiune)

Dacă se consideră circuitul serie R, L, C din fig. 4.12 alimentat cu o tensiune
sinusoidală, legea lui Ohm în complex se poate scrie sub forma:
1
U = R ⋅ I + j ωL ⋅ I + ⋅I (4.35)
j ωC
⎡ 1 ⎤
sau U = I ⎢ R + j ( ωL − ) (4.36)
⎣ ωC ⎥⎦
1
la rezonanţă ωL − = 0 , adică ω2 LC = 1 (4.37)
ωC
Relaţia (4.37) ne arată că în circuit se poate realiza rezonanţa prin variaţia
pulsaţieiω, inductanţei L sau capacităţii C. Spre exemplu, valoarea pulsaţiei pentru
care se produce rezonanţa se notează cu ω0 şi are expresia:
1
ωo = (4.38)
LC
Fig.4.12. Circuit serie R, L, C:

a) schema echivalentă; b) diagrama fazorială la rezonanţă.
La rezonanţă impedanţa circuitului are valoarea minimă şi este egală tocmai
cu rezistenţa circuitului R. Corespunzător curentului în circuit va avea valoarea
maximă, la fel şi tensiunile la bornele bobinei şi condensatorului UL=UC>U. Se
spune că în acest caz în circuit apar supratensiuni (rezonanţa de tensiune). De fapt
pot apare supratensiuni numai dacă:
1
Lω0 = >R (4.39)
C ω0
L
sau ţinând cont de relaţia (4.38), dacă >R (4.40)
C
L
Termenul = ρ are dimensiunea unei impedanţe şi se numeşte impedanţă
C
caracteristică.
Raportul ρ/R = q se numeşte factor de calitate şi el reprezintă de fapt raportul
dintre tensiunea de la bornele bobinei sau condensatorului şi tensiunea aplicată
circuitului.
În încheierea paragrafului în figura 4.13 se reprezintă variaţia curentului I, a
tensiunilor UL şi UC în funcţie de pulsaţia ω.
Fig.4.13. Variaţia curentului I şi a tensiunilor UL şi UC cu pulsaţia ω, pentru un

circuit serie R, L, C.
4.7.2. Rezonanţa paralel (rezonanţa de curent)

Se consideră circuitul paralel (fig. 4.14) R, L, C alimentat cu o tensiune
sinusoidală. Prima teoremă a lui Kirchhoff ne permite să scriem relaţia:
⎛1 1 ⎞
I = I R + I L + I C sau I = U ⋅ ⎜ + + j ωC ⎟
⎝ R j ωL ⎠
Sau sub altă formă:
⎡1 ⎛ 1 ⎞⎤
I =U ⋅ ⎢ − j ⋅⎜ − ωC ⎟ ⎥ (4.41)
⎣R ⎝ ωL ⎠⎦
1 1
La rezonanţă − ωC = 0 , de unde rezultă ω0 = , adică aceeaşi
ωL LC
condiţie ca şi la rezonanţă serie.
Fig.4.14. Circuit paralel R, L, C:

a) schema echivalentă; b) diagrama fazorială la rezonanţă.
În aceste condiţii curentul prin circuit are valoarea I0=U/R. Diagrama
fazorială a circuitului rezonant se prezintă în (fig. 4.14 b). Când laturile verticale
ale dreptunghiului (fig. 4.14 b) sunt mai mari decât laturile orizontale: I C = I L > I ,
Adică în elementele reactive ale circuitului apar supracurenţi, din acest
motiv rezonanţa paralel se numeşte rezonanţa curenţilor.
Supracurenţii apar în circuitele în care există inegalitatea:
1 1
C ω0 = > (4.42)
Lω0 R
Fig.4.15. Variaţia curenţilor IL, IC şi I pentru circuitul paralel R, L, C.

Ca şi la rezonanţa serie, se pot induce şi aici noţiunea de admitanţă caracteristică:

C 1
γ= = ω0C = (4.43)
L ω0 L
şi factor de calitate: q = γ·R (4.44)
Admitanţa caracteristică este egală cu raportul dintre curentul din ramura
inductivă sau capacitivă şi tensiunea aplicată la borne, iar factorul de calitate reprezintă
raportul dintre curentul din ramura inductivă sau capacitivă şi curentul absorbit de
la reţea la rezonanţă.
În închiderea paragrafului în figura 4.15 se reprezintă variaţia curenţilor I, IL
şi IC cu pulsaţia ω.
4.8. Sisteme simetrice. Producerea tensiunilor trifazate

Se numeşte sistem trifazat simetric trei funcţii sinusoidale de aceiaşi frecvenţă
şi amplitudine defazate una faţă de cealaltă cu 1/3 din perioadă.
Conform definiţiei, sistemul:
⎧
⎪a (t ) = A 2 sin (ω t + ϕ )
⎪ 1
⎪⎪ ⎡ ⎛ T⎞ ⎤ ⎛ 2π ⎞
⎨a 2 (t ) = A 2 sin ⎢ω⎜ t − ⎟ + ϕ ⎥ = A 2 sin ⎜ ω t + ϕ − ⎟
⎪ ⎣ ⎝ 3⎠ ⎦ ⎝ 3 ⎠
⎪ ⎡ ⎤ 2π ⎞ 2π ⎞
⎪a 2 (t ) = A 2 sin ⎢ω⎛⎜ t − 2 ⎞⎟ + ϕ ⎥ = A 2 sin ⎛⎜ ω t + ϕ − 2 ⎛
T
⎟ = A 2 sin ⎜ ω t + ϕ + ⎟
⎪⎩ ⎣ ⎝ 3⎠ ⎦ ⎝ 3 ⎠ ⎝ 3 ⎠
(4.45)
formează un sistem trifazat simetric, reprezentat în fig.4.16.a.
Dacă amplitudinile sau defazajele sunt inegale, atunci sistemul trifazat se
numeşte nesimetric.
Considerând faza iniţială nulă, complexele simplificate ale mărimilor din
(4.45) sunt:
⎧
⎪
⎪A1 = A
⎪ 2π
⎪ −j ⎛ 1 3⎞ (4.46)
A
⎨ 2 = A e 3
= A ⎜⎜ − − j ⎟
⎪ ⎝ 2 2 ⎟⎠
⎪ 2π
⎪ A = A e j 3 = A ⎛⎜ − 1 + j 3 ⎞⎟
⎪ 3 ⎜ 2 2 ⎟⎠
⎩ ⎝
2π
A 3
2π 2π
3 3 2π
a1 a2 a3 3
2π A1
ωt 3
t 2π
3
T T
3 3 A 2
T
a) b)
Fig. 4.16
Reprezentarea fazorială este dată în fig.4.16.b.
De remarcat că sistemele trifazate simetrice satisfac proprietatea
A1 + A 2 + A 3 = 0 , (4.47)
relaţie care rezultă direct din (4.46).
Sisteme trifazate simetrice de tensiuni electromotoare induse se produc
cu ajutorul generatoarelor sincrone. Se prezintă principial funcţionarea unui astfel
de generator cu patru poli. Generatorul se compune dintr-un rotor, de obicei o roată
cu poli, care este învârtită de o maşină primară, şi dintr-un stator ce poartă, în
crestături, o înfăşurare trifazată. Statorul are formă cilindrică iar înfăşurarea se
realizează din bare conductoare.
θ
axa neutră
3' + -
perii
α 1
S +
- N arbore
2'
α 2
N
S
izolator
+ -
inel
1'
3
axa ∆
a) b)
Fig. 4.17
În fig.4.17.a este prezentată în secţiune o maşină sincronă cu 2 p= 4 poli în

rotor, adică p = 2 perechi de poli. La maşinile sincrone numărul perechilor de poli
din rotor este egal cu numărul perechilor de poli din stator. Câmpul magnetic este
produs de bobinele plasate pe polii rotorici, prin care trece un curent continuu.
Sensul efectiv al curentului prin înfăşurarea polilor rotorici, numită înfăşurare de
excitaţie, este astfel încât să se realizeze o succesiune de poli nord şi sud. Alimen-
tarea înfăşurării rotorice se realizează cu un sistem de perii prezentat simplificat în
fig.4.17.b.
Bisectoarea unghiului pe care îl formează axele a doi poli consecutivi se
numeşte axa neutră.
Fie ∆ o dreaptă fixă faţă de stator şi considerăm polii statorici astfel aşezaţi
încât în punctele de intersecţie dintre dreapta ∆ şi interiorul statorului, inducţia
magnetică să fie nulă. Practic axa ∆ se consideră că trece prin începutul primei
bobine din stator, fig.4.17.
Notăm cu α unghiul format între axa ∆, fixă faţă de stator, şi axa neutră. Unghiul
α este variabil în timp. Considerăm poziţia polilor rotorului pentru care α = 0, adică
când axa neutră se suprapune peste axa ∆. Cum p = 2, axa polului N se găseşte la
jumătatea primului cadran. Dacă se taie statorul după generatoarea ce trece prin axa
∆ şi apoi se desfăşoară, inducţia magnetică în întrefierul dintre stator şi rotor
are variaţie practic sinusoidală, reprezentată în fig.4.18. Această repartiţie
sinusoidală se realizează printr-o formă constructivă a extremităţii polilor, numită
talpă polară. Geometria tălpii polare face ca în axa polului întrefierul să fie minim,
deci o reluctanţă magnetică minimă şi ca urmare inducţia magnetică este maximă. Se
poate scrie deci:
b = B m sin θ (4.48)
N N
Bm
α =0
N S N S
S S
Fig. 4.18
Întreaga periferie a statorului corespunde unui unghi spaţial de 2π radiani. Se
observă însă că repartiţia inducţiei magnetice din întrefier, produsă de polii rotorici,
are p sinusoide (în cazul nostru două), deoarece pentru fiecare pol avem jumătate
de sinusoidă. O sinusoidă se extinde însă pe 2π radiani. Ca urmare trebuie să facem
distincţia între unghiurile spaţiale αs şi cele corespunzătoare inducţiei magnetice pe
care le vom numi unghiuri electrice, αe = α. Între cele două mărimi există
relaţia evidentă α = p α s .
Lungimea τ de pe stator ce corespunde unui pol se numeşte pas polar. Dacă
notăm cu D diametrul statorului, atunci:
D
2π
τ= 2 =πD (4.49)
2p 2p
Înfăşurarea statorică se execută în scopul de a se induce în ea tensiuni electro-
motoare atunci când rotorul este învârtit de maşina primară, motiv pentru care statorul
se numeşte şi indus iar rotorul inductor. Lăţimea bobinei în stator se va alege astfel
încât tensiunea electromotoare indusă în ea să fie maximă, adică fluxul care trece
prin ea să fie maxim posibil. În fig.4.19.a s-au desenat trei bobine: una mai scurtă
ca pasul polar, 2’, a doua egală cu acesta, 2, iar a treia mai lungă, 2’’. Este evident
că prin cea de a doua bobină trece cel mai mare flux. În adevăr, prin prima bobină,
2’, fluxul este mai mic deoarece suprafaţa bobinei este mai mică, iar prin a treia,
2’’, faţă de a doua, 2, se scade fluxul corespunzător valorilor negative ale inducţiei.
D LD
b b dS = L dα s = dα e
2 2p
bobina 1
2' 2 2'’ statorică dS
τ
N dα
N ω=
αe α' dt
a) b)
Fig. 4.19
Aşadar, lăţimea optimă a unei bobine este egală cu pasul polar, adică se
extinde pe π radiani electrici sau π / p radiani spaţiali.
Pentru ca tensiunile electromotoare induse să reprezinte un sistem trifazat
simetric este necesar ca toate bobinele să fie identice, pentru a realiza amplitudini
2π
egale, iar una faţă de precedenta trebuie să fie defazată cu radiani electrici sau
3
2π π
radiani spaţiali. În cazul nostru, p = 2, pasul polar τ corespunde la radiani
3p 2
π
spaţiali, deci bobinele statorice se vor extinde pe radiani spaţiali şi vor fi decalate
2
π
cu radiani spaţiali.
3
4.9. Conexiunea fazelor

Fiecare fază a generatorului are două borne. Convenim să numim borne de
început bornele spre care sunt îndreptate sensurile de referinţă ale tensiunilor
electromotoare induse, iar bornele rămase se numesc borne de sfârşit. Primele vor
fi notate cu litere majuscule, A, B, C, iar celelalte cu litere mici, a, b, c, fig.4.20.a.
u e1
A
a A u e1 A c
u e2 u e3 u e1
u e2
b B a,O
b, B
c
u e3 u e3 u e2
c C C b a
B
C
a) b) c)
Fig. 4.20
Se numeşte conexiune stea conexiunea la care toate bornele de sfârşit ale fazelor
generatorului sunt legate într-un punct, numit punct neutru, notat cu O, fig.4.20.b.
Dacă sfârşitul fiecărei faze se leagă cu începutul fazei următoare se obţine
conexiunea în triunghi, fig.4.20.c. Este de remarcat că în ochiul determinat de cele
trei faze tensiunea electromotoare a ochiului este nulă pentru că u e1 + u e 2 + u e 3 = 0 .
De altfel tocmai acest fapt explică posibilitatea de a realiza conexiunea în triunghi
fără a se stabili în fazele generatorului, presupus în gol, curenţi de circulaţie interioară.
La bornele A, B şi C sunt legate conductoare ce alimentează receptorii. Şi
receptorii, la rândul lor, pot fi conectaţi în stea sau în triunghi. Din acest motiv în
reţelele electrice se pot întâlni următoarele situaţii:
• generatorul conectat în stea iar receptorul poate fi legat în stea sau în triunghi;
• generatorul cu fazele conectate în triunghi iar receptorul este legat în triunghi
sau în stea.
Se spune că un receptor este echilibrat dacă complexele impedanţelor celor
trei faze ale sale sunt egale; în caz contrar receptorul este dezechilibrat.
Se va demonstra că tensiunile la bornele fazelor receptorului conectat în stea
depind de încărcarea tuturor fazelor. Fenomenul este dăunător pentru receptoarele
destinate a funcţiona la tensiune constantă. Din acest motiv, conexiunea în stea a
receptorului este folosită cu exclusivitate pentru receptorii echilibraţi (de exemplu
alimentarea maşinii de inducţie). Din acest punct de vedere conexiunea în triunghi
este superioară pentru că tensiunea la bornele unei faze a receptorului nu depinde
practic, de încărcările celorlalte faze. Se va demonstra însă că, pentru conexiunea
triunghi, tensiunea de fază este de 3 ori mai mare ca cea corespunzătoare
conexiunii în stea, dacă sistemul tensiunilor induse este simetric şi se neglijează

impedanţele fazelor generatorului şi ale conductoarelor de alimentare.
Inconvenientul menţionat al conexiunii stea, se înlătură prin legarea punctelor
neutre ale generatorului şi receptorului cu o conductă, numită conductă neutră, de
impedanţă neglijabilă. Se obţine astfel conexiunea stea cu conductă neutră, reprezentată
în fig.4.21.a şi fig.4.21.b. Conducta neutră poate fi substituită de pământ sau, în
vapoare sau avioane, de corpul metalic al acestora, fig.4.21.b.
u e1 Z1 u e1 Z1
u e2 Z2 O’ u e2 Z2 O’
O O
u e3 Z3 u e3 Z3
a) b)
Fig. 4.21
Se numesc tensiuni de fază, respectiv curenţi de fază, tensiunile calculate între
bornele fazelor în lungul curbelor tensiunilor la borne, egale cu diferenţele de potenţial
dintre bornele considerate, respectiv curenţii de conducţie ce trec prin fazele recep-
torului sau generatorului.
Se numesc tensiuni de linie, respectiv curenţi de linie, tensiunile calculate în
lungul curbelor tensiunilor la borne dintre bornele conductelor de alimentare, respectiv
curenţii ce trec prin conductele de alimentare.
Pentru receptorul conectat în stea din fig.4.22.a distingem:
• tensiunile de fază: u 1 = v 1 − v 0 ' , u 2 = v 2 − v 0 ' , u 3 = v 3 − v 0 ' ;
• curenţii de fază identici cu cei de linie: i1, i2, i3;
• tensiunile de linie:
u 12 = v 1 − v 2 = u 1 − u 2 , u 23 = v 2 − v 3 = u 2 − u 3 , u 31 = v 3 − v 1 = u 3 − u 1 .
Se observă că tensiunile de linie sunt egale cu diferenţele de potenţial ale
tensiunilor de fază.
Pentru receptorul conectat în triunghi din fig.4.22.b distingem:
• tensiunile de fază identice cu tensiunile de linie: u 12 = v 1 − v 2 ,
u 2 3 = v 2 − v 3 , u 31 = v 3 − v 1 ;
• curenţii de fază: i12, i23, i31;
• curenţii de linie: i1, i2, i3.
Aplicând prima teoremă a lui Kirchhoff nodurilor reprezentate de vârfurile
triunghiului, avem i 1 = i 1 2 − i 31 , i 2 = i 2 3 − i 1 2 , i 3 = i 31 − i 2 3 .
u1 v1
i1 i12
v1
i1 Z1 u 31 Z 12 Z31
u 31 u 12 u2 u 12
v2 v 0'
i2 Z2 i31
u 23 u3 v2
v3 u 23 i2 i23 Z 23
i3 Z3 v3
i3
a) b)
Fig. 4.22
Se constată că la conexiunile stea cu trei conducte şi triunghi întotdeauna
u 1 2 + u 2 3 + u 31 = 0 şi i 1 + i 2 + i 3 = 0 chiar dacă sistemul este nesimetric şi deze-
chilibrat.
4.10 Aplicaţii
1. Enumeraţi mărimile caracteristice ale tensiunii (şi curentului) alternativ
sinusoidal.
2. Cum se defineşte perioada unui curent sinusoidal?
3. Cum se defineşte valoarea efectivă a unui curent sinusoidal?
4. Cum se defineşte valoarea medie a unui curent sinusoidal pe perioada t?
5. Cum se reprezintă geometric un curent sinusoidal de forma:
i = I 2 sin(ωt + ϕ) ?
6. Cum se reprezintă în complex un curent sinusoidal de forma:
i = I 2 sin(ωt + ϕ) ?
7. Care este expresia impedanţei unui circuit serie R, L alimentat cu o
tensiune sinusoidală de pulsaţie ω?
8. Care este expresia impedanţei unui circuit serie R, C alimentat cu o
9. Care este expresia impedanţei unui circuit serie R, L, ϕ alimentat cu o
10. În circuitul serie R, L curentul este defazat înaintea sau în urma tensiunii
sinusoidale de alimentare?
11. În circuitul serie R, C curentul este defazat înaintea sau în urma tensiunii
sinusoidale de alimentare?
12. Care este puterea instantanee într-un circuit monofazat de curent
alternativ?
13. Cum se defineşte puterea activă într-un circuit monofazat de curent

alternativ?
14. Cum se defineşte puterea reactivă într-un circuit monofazat de curent
alternativ?
15. Cum se defineşte puterea aparentă într-un circuit monofazat de curent
alternativ?
16. Cum se defineşte puterea complexă într-un circuit monofazat de curent
alternativ şi care sunt componentele sale?
17. Care este condiţia de rezonanţă într-un circuit serie R, L, C, de curent
alternativ?
18. Când afirmăm despre un circuit R, L, C, de curent alternativ că este
rezonant?
19. La rezonanţa unui circuit serie R, L, C, impedanţa este minimă sau
maximă?
20. La rezonanţa unui circuit paralel R, L, C, impedanţa este minimă sau
maximă?
21. Un circuit de curent alternativ monofazat este alimentat la tensiunea de
220V şi frecvenţa de f=50Hz fiind alcătuit dintr-un bec cu rezistenţa R=600Ω, o
bobină cu inductanţa L=3H şi un condensator cu capacitatea C=4µF. Se cere să se
calculeze:
a) impedanţa Z a circuitului;
b) tensiunea la bornele becului UR;
c) tensiunea la bornele bobinei UI;
d) tensiunea la bornele condensatorului UC;
e) diagrama fazorială a tensiunilor;
f) defazajul curentului prin circuit faţă de tensiunea de alimentare;
g) puterea activă absorbită de circuit;
h) puterea reactivă absorbită de circuit;
i) puterea aparentă consumată de circuit;
j) frecvenţa tensiunii de alimentare pentru care produce rezonanţa.
Soluţie:
a) impedanţa circuitului este:

2
Z = R 2 ÷ ( X L − X C ) unde X L = ωI sau
1
XL= 314 ⋅ 3 = 942 Ω , XC=1/Cω, adică X C = = 796 Ω
314 ⋅ 10−6
Din Z= 600 2 − (942 − 796) 2 = 618Ω
U 220
b) U R = I ⋅ R unde I = = = 0.356 A , deci U R = 0.356 ⋅ 600 = 214 V
Z 618
c) U L = I ⋅ X L = 0.356 ⋅ 942 = 335 V

d) U C = I ⋅ X C = 0.356 ⋅ 796 = 284 V
e) Diagrama fazorială a tensiunilor se prezintă ca în fig. 4.23.
Fig.4.23. Diagrama fazorială a circuitului serie din problema 21.

X L − X C 942 − 796
f) tanφ= = 0, 243 unde φ=13o40’
R 600
g) P=I2R=0,3562*600=76,04W
h) Q=I2X=0,3562*(942-796)=18,503Var
i) S=U*I=220*0,356=78,32VA
1 1 103
j) ω0 = = = 288,68rad/s
LC 3, 4 *10−6 12
ω0 288,68
Sau ω0 = 2πf 0 , de unde f 0 = = = 46 Hz
2π 6, 28
Capitolul 5
CUADRIPOLI ELECTRICI
Un cuadripol este o reţea electrică cu patru borne de acces cu exteriorul, iar

laturile interioare nu prezintă cuplaje magnetice cu exteriorul. Cuadripolii pot fi
pasivi sau activi după cum dispun sau nu de surse de tensiune electromotoare. În cele
ce urmează se vor prezenta numai cuadripolii pasivi, deci cei care nu dispun de
surse de tensiune.
5.1. Ecuaţiile cuadripolului

Se consideră cuadripolul din fig. 5.1., având bornele de intrare 1-1’ şi bornele de
ieşire 2-2’. Se poate demonstra că între mărimile de intrare (U1, I1) şi mărimile de
ieşire (U2, I2) există relaţiile:
U 1 = A ⋅U 2 + B ⋅ I 2
(5.1)
I 1 = C ⋅U 2 + D ⋅ I 2
Fig. 5.1. Cuadripol pasiv

Coeficienţii A, B, C, D sunt mărimi complexe şi se numesc parametrii
fundamentali ai cuadripolului. Semnificaţia lor fizică este diferită, A şi D sunt mărimi
adimensionale, B are dimensiunea unei impedanţe, iar C are dimensiunea unei
admitanţe. Între parametrii (constantele) cuadripolului pasiv există relaţia:
A⋅ D − B ⋅C =1 (5.2)
numită condiţie de reciprocitate.
Dacă se alimentează cuadripolul pe la bornele de ieşire(fig. 5.2), curenţii I1 şi
I2 îşi schimbă sensul, ca urmare ecuaţiile (5.1) devin:
U 2 = A ⋅U 1 − B ⋅ I 1
(5.3)
−I 2 = C ⋅U 1 − D ⋅ I 1
Rezolvate în raport cu U1 şi I1 şi ţinând cont de condiţia de reciprocitate,

relaţiile (5.3) devin:
U 1 = D ⋅U 2 + B ⋅ I 2
(5.4)
I 1 = C ⋅U 2 + A ⋅ I 2
Comparând relaţiile (5.1) cu (5.4) rezultă că inversarea bornelor de intrare cu
cele de ieşire corespunde cu inversarea constantelor A şi D în ecuaţiile cuadripolului.
Această observaţie permite să afirmăm că se obţine un cuadripol simetric dacă
A=D (5.5)
Fig. 5.2. Cuadripol pasiv alimentat pe la bornele 2-2’.
5.2. Scheme echivalente

Cuadripolul poate fi înlocuit cu o schemă echivalentă care poate fi în T, Π sau
Γ(fig.5.3)
a) b)
c)
Fig. 5.3. Scheme echivalente ale cuadripolului: a) T; b) Π; c) Γ.
Cap. 5. Cuadripoli electrici 121
Desigur, pentru aceste scheme echivalente interesează relaţia dintre constantele

cuadripolului şi parametrii schemelor echivalente. Astfel pentru schema echivalentă
în T se pot scrie relaţiile:
I 1 = I 2 + (U 2 + Z 2 ⋅ I 2 ) ⋅ Y = Y ⋅ U 2 + (1 + Z 2 ⋅ Y ) ⋅ I 2
şi
(5.6)
U 1 = Z 1 ⋅ I 1 + Z 2 ⋅ I 2 + U 2 = Z 1 ⋅ Y ⋅ U 2 + (1 + Z ⋅ Y ) ⋅ I 2 + Z 2 ⋅ I 2 + U 2 =
= (1 + Z 1 ⋅ Y ) ⋅ U 2 + ( Z 1 + Z 2 + Z 1 ⋅ Z 2 ⋅ Y ) ⋅ I 2
Din identificarea relaţiilor (5.6) cu (5.1) se pot scrie relaţiile:
A = 1 + Z1 ⋅ Y ; B = Z 1 + Z 2 + Z 1 Z 2Y ; C = Y; D = 1 + Z2 ⋅ Y (5.7)
Similar, pentru schemele echivalente în Π se obţine
A = 1+ Y 2 ⋅ Z; B = Z; C = Y1 + Y 2 + Y1 ⋅Y 2 ⋅ Z; D =1+ Y1 ⋅ Z (5.8)
sau invers,
D −1 A −1
Z = B; Y1 = ; Y2 = (5.9)
B B
5.3. Determinarea constantelor cuadripolului

din încercări particulare:
mers în gol şi scurtcircuit
Regimurile limită de funcţionare ale cuadripolului permit determinarea
constantelor cuadripolului şi ele corespund valorilor limită ale impedanţei de sarcină
ZS. Astfel, regimul de mers în gol corespunde lui Z S = ∞ iar regimul de scurtcircuit
lui ZS = 0.
De menţionat că aceste regimuri particulare se realizează astfel încât la
mersul în gol, tensiunea secundară să fie tocmai U2, iar la mersul în scurtcircuit,
curentul secundar să fie tocmai I2.
La mersul în gol, U1 = U10, I = I10 iar I2 = 0. Astfel din ecuaţiile (5.1) rezultă:
U 10 I
U 10 = A ⋅ U 2 şi I 10 = C ⋅ U 2 , de unde A = şi C = 10 .
U2 U2
La regimul de scurtcircuit U 1 = U 1SC , I 1 = I 1SC iar U2=0.
Ca urmare
U 1SC = B ⋅ I 2 şi I 1SC = D ⋅ I 2 ,
de unde
U I
B = 1SC şi D = 1SC .
I2 I2
5.4. Impedanţa caracteristică şi constanta de propagare

a cuadripolului
În primul paragraf al acestui capitol s-a arătat că cuadripolul este caracterizat de
patru constante, trei finite independente. Dacă în plus cuadripolul este şi simetric, două
constante sunt suficiente. Cele două constante pot fi alese arbitrar, spre exemplu
impedanţa caracteristică şi constanta de propagare.
Astfel, impedanţa caracteristică este impedanţa care corectată la bornele de
ieşire ale cuadripolului se regăseşte şi la cele de intrare, adică:
U 2 U1
ZC = = (5.10)
I2 I1
Dacă cuadripolul este simetric, adică dacă A = D se poate scrie:
U 1 A ⋅U 2 + B ⋅ I 2 U A⋅ ZC + B
= sau 1 = = ZC (5.11)
I 1 C ⋅U 2 + A ⋅ I 2 I1 C⋅Z + A
de unde
B
ZC = .
C
Constanta de propagare a cuadripolului simetric se defineşte ca fiind
logaritmul natural al expresiei:
U I
γ = ln 1 = ln 1 = ln( A + B ⋅ C ) (5.12)
U2 I2
Numărul complex γ se poate scrie şi sub forma:
γ = α + j⋅β,
unde α este constanta de atenuare iar β constanta de fază(rotire).
2
Din condiţiile exp( γ ) = A + B ⋅ C şi 1 = A − B ⋅ C rezultă:
exp(−γ ) = A − B ⋅ C ,
de unde se deduc relaţiile:
exp( γ ) + exp(−γ )
A= = cosh( γ )
2
exp( γ ) − exp(−γ )
B ⋅C = = sinh( γ )
2
B
sau ţinând cont şi de expresia lui Z C = , se deduce:
C
Cap. 5. Cuadripoli electrici 123
sinh( γ )
B = Z C ⋅ sinh( γ ) şi C = (5.13)
ZC
Cu acestea, ecuaţiile cuadripolului devin:
U 1 = U 2 ⋅ sin( γ ) + I 2 ⋅ Z C ⋅ sinh( γ )
U2 (5.14)
I1 = ⋅ sinh( γ ) + I 2 ⋅ cosh( γ )
ZC
5.5. Aplicaţii
1) Ce este un cuadripol electric?
2) Scrieţi ecuaţiile unui cuadripol pasiv, specificând semnificaţia fizică a
constantelor A, B, C, D.
3) Prezentaţi schema echivalentă în T a unui cuadripol.
4) Prezentaţi schema echivalentă în П a unui cuadripol.
5) Scrieţi expresiile constantelor A, B, C, D ai unui cuadripol în funcţie de
mărimile caracteristice regimurilor de mers în gol şi scurtcircuit al acestuia.
6) Cum se defineşte impedanţa caracteristică a unui cuadripol simetric?
7) Cum se defineşte constanta de propagare a unui cuadripol simetric?
8) Să se determine constantele fundamentale ale cuadripolului din fig.5.4,
precum şi impedanţa caracteristică şi constanta de propagare.
Fig. 5.4. Cuadripol pasiv cu schemă echivalentă în T
Soluţie:
Constantele fundamentale ale cuadripolului se determină cu relaţiile:
1
A = D = 1 + Z 1 ⋅ Y = 1 + (6 + j ⋅ 16) ⋅ j ⋅ = −1 + j ⋅ 0.75
8
2 1
B = 2 ⋅ Z 1 + Z 1 ⋅ Y = 2 ⋅ (6 + j ⋅ 16) + (6 + j ⋅ 16) 2 ⋅ j ⋅ = −12 + j ⋅ 4.5 Ω
8
j
C = Y = = j ⋅ 0.125 S
8
Impedanţa caracteristică se calculează cu relaţia:
B
ZC = = (−12 + j ⋅ 4.5) ⋅ (− j ⋅ 8) = 8.3 − j ⋅ 5.8 Ω
C
iar constanta de propagare este:
γ = ln( A + B ⋅ C ) = ln[−1 + j ⋅ 0.75 + j ⋅ 0.125(−12 + j ⋅ 4.5)] =
= ln( −0.25 − j ⋅ 0.3) = −0.95 + j ⋅ 2.27
Capitolul 6
CONTACTE ELECTRICE
6.1. Generalităţi. Clasificări

Contactul electric este locul de atingere a două sau mai multe elemente
conductoare, prin care are loc trecerea curentului electric. Elementele de contact
sunt piesele prin care se realizează contactul. În tehnica aparatelor electrice se vor
numi contacte chiar piesele de contact prin a căror atingere, sub o presiune oarecare,
se stabileşte continuitatea unui circuit electric.
Contactele electrice sunt piesele cele mai solicitate ale aparatelor electrice de
comutaţie, deoarece ele trebuie să suporte încălzirea în timpul funcţionării, uzura
prin ciocniri şi frecări, acţiunea arcului electric ce se stabileşte, îndeosebi la deschi-
derea circuitului electric.
Comportarea contactelor în funcţionarea aparatelor şi echipamentelor electrice
este hotărâtoare, în sensul că o construcţie greşită sau o stare nesatisfăcătoare a lor
poate conduce la avarii grave. Deoarece condiţiile de lucru ale contactelor electrice
sunt diferite, fiind folosite atât în circuite de mică putere cât şi în cele de mare putere,
forma lor constructivă este foarte variată.
6.2. Rezistenţa de contact şi componentele sale

Contactul electric introduce în circuit o rezistenţă suplimentară, denumită
rezistenţă de contact. Această rezistenţă poate fi pusă în evidenţă printr-o experienţă
simplă (fig.6.1). Astfel, se măsoară căderea de tensiune pe un segment de conductor,
parcurs de curentul I , între punctele 1 şi 2 (fig.6.1.a) şi în baza legii lui Ohm se
calculează:
U
R= (6.1)
I
Dacă tăiem conductorul şi apoi punem în atingere cele două capete, sub o
anumită presiune şi facem ca prin conductor să treacă acelaşi curent I se va măsura
o cădere de tensiune U’ > U (fig.6.1.b). Acest rezultat dovedeşte că în segmentul
conductor neomogen, care conţine acum un contact electric, a apărut o rezistenţă
suplimentară numită rezistenţă de contact:
U'
= R + Rc (6.2)
I
Cap. 6. Contacte electrice 126
Fig.5.2. Explicativă pentru definirea R c
Potrivit cercetărilor teoretice şi experimentale s-a determinat că rezistenţa de

contact se compune din două părţi distincte:
Rc = Rs + R p (6.3)
Rezistenţa de stricţiune R s există permanent, chiar şi în cazul suprafeţelor de
contact ideale (curate) şi se datoreşte stricţionării liniilor de curent. Rezistenţa
peliculară R p este produsă de existenţa pe suprafeţele de contact a unor pelicule
disturbatoare, care alterează contactul pur metalic, opunând rezistenţă în calea trecerii
curentului electric.
6.3. Arcul electric în procesele de comutaţie

La deconectarea circuitelor electrice parcurse de curenţi, între elementele de
contact apare un arc electric a cărui parametri (tensiune, densitate de curent, durată)
depind de condiţiile locale. Existenţa arcului electric conduce la o solicitare
suplimentară, cauzată de transferul de energie din coloana arcului către piesele
componente conductoare sau izolate ale circuitului. Aceasta se manifestă prin
supratemperaturi care pot solicita elementele de contact până la vaporizare. Şi la
închiderea unor circuite poate apărea un arc electric între elementele de contact, dar
dacă viteza de închidere este suficient de ridicată, efectul termic al acestui proces
este neînsemnat.
6.4. Condiţiile de ardere stabilă şi nestabilă ale arcului

electric
În diferitele domenii ale electrotehnicii, ca, de pildă, în sudura electrică,
cuptoarele electrice cu arc, în aparatele de proiecţie ş.a., este necesar ca arcul să aibă
o ardere stabilă. Dimpotrivă, în aparatele de comutaţie, la descărcătoare, siguranţe
fuzibile etc., se impune ca arcul să se stingă cât mai repede cu putinţă, cu alte cuvinte să
fie instabil.
Pentru determinarea condiţiilor de ardere stabilă şi nestabilă a arcului
considerăm cazul simplificat, când contactele după întrerupere s-au îndepărtat rapid
ajungând până la poziţia finală. Astfel, pe toată durata arderii arcului avem A arc = ct.,
şi în acest caz putem lua în considerare caracteristica statică a arcului determinată
experimental.
Fig.6.2. Relativ la
stabilitatea arcului de
curent continuu
Considerăm un circuit serie (fig.6.2), alimentat în curent continuu la tensiunea U,

conţinând rezistenţa R, inductivitatea L şi arcul electric pe care apare căderea de
tensiune ua. În regim dinamic, ecuaţia diferenţială a circuitului este:
di
U = R ⋅i + L⋅ + ua (6.4)
dt
şi notând cu:
di
∆U A = L ⋅ (6.5)
dt
tensiunea de reducere (∆UA), definită astfel pentru că inductivitatea L defineşte viteza
de reducere a curentului, devine:
∆U A = (U − R ⋅ i ) − ua (6.6)
În fig.6.2.b, se reprezintă caracteristica statică a arcului ua = f (i ) , caracte-

ristica externă a sursei, dreapta (U - R⋅i) , iar ∆UA reprezintă diferenţa celor două
caracteristici.
În regim staţionar ecuaţia curentului este:
U = R ⋅ i + ua (6.7)
adică:
U − R ⋅ i = ua (6.8)
condiţie îndeplinită în punctele α şi β la intersecţia caracteristicii externe a circuitului cu
caracteristica arcului. Se observă că stingerea arcului este posibilă dacă există
tendinţa de scădere a curentului, adică ∆U A < 0 . Această condiţie este îndeplinită
pentru i < iα şi i > iβ . Pentru i > iβ , ∆U A < 0 şi curentul scade la valoarea i β .
Pentru iα < i < iβ , ∆U A > 0 şi curentul creşte spre valoarea iβ. Rezultă că β este un
punct de ardere stabilă a arcului, deoarece creşterea sau descreşterea curentului este
însoţită de apariţia căderii de tensiune negative, respectiv pozitive, care reduc curentul
la valoarea i β . În schimb punctul α este un punct de ardere nestabilă a arcului electric,
deoarece creşterea curentului este însoţită de apariţia unei căderi de tensiune ∆UA
pozitive care va mări în continuare curentul până la valoarea iβ, iar scăderea curentului
sub valoarea iα este urmată de apariţia unui ∆UA negativ, care accentuează scăderea
curentului până la valoarea zero.
Modalităţi de stingere a arcului electric
Din fig.6.2 rezultă că stingerea arcului la orice valoare a curentului i este
posibilă dacă este îndeplinită condiţia de a nu avea intersecţie între caracteristica
arcului ua = f ( i ) şi caracteristica externă a sursei, dreapta (U − R ⋅ i ) = f ( i ) , caz în
care ∆UA este negativ pentru orice valoare a curentului. Prin urmare caracteristica
arcului aparatului de comutaţie trebuie să se afle în întregime deasupra caracteristicii
externe a sursei. De aici rezultă clar că un circuit se poate întrerupe numai cu un
anumit întreruptor, dat fiind că ua = f (i ) este o caracteristică bine determinată
pentru fiecare întreruptor.
Această condiţie se poate obţine pe două căi: fie prin ridicarea caracteristicii
ua = f ( i ) , fie prin înclinarea dreptei (U − R ⋅ i ) . Ridicarea caracteristicii arcului se
poate realiza prin alungirea mecanică a arcului pe calea îndepărtării contactelor,
prin deionizarea mediului de arc prin suflaj magnetic, suflaj cu fluide, răcirea
arcului în camere de stingere.
6.4. Arcul electric de curent alternativ

Arcul electric de curent alternativ este un proces în regim variabil şi se caracteri-
zează prin stingeri şi aprinderi periodice, la fiecare trecere a curentului prin zero.
6.4.1. Caracteristicile dinamice ale arcului electric

Se ştie că la o modificare rapidă a curentului, temperatura ca şi diametrul
coloanei arcului şi prin aceasta şi conductivitatea sa nu se pot modifica rapid. Arcul
are o inerţie termică, care are ca urmare o creştere mai mare a căderii de tensiune la
creşterea curentului şi o comportare inversă la micşorarea curentului. În acelaşi timp
au loc şi rapide modificări ale formei geometrice a arcului.
Arcul de curent alternativ se caracterizează printr-un proces dinamic, caracte-
ristica sa tensiune - curent, precum şi variaţiile în timp ale curentului şi căderii de
tensiune pe arc sunt prezentate în fig.6.3. Se constată că arcul se aprinde atunci când
tensiunea atinge valoarea u ap , numită tensiune de aprindere şi durează până când

tensiunea scade la valoarea u as, numită tensiune de stingere. În intervalul tp, numit
pauza de curent (pauza de arc) prin circuit circulă un curent postarc de valoare mică.
În acest timp spaţiul de arc devine din ce în ce mai izolant, prin creşterea rigidităţii
sale dielectrice pe măsura răcirii arcului electric. Refacerea proprietăţilor dielectrice
decide fie reaprinderea în semiperioada următoare, fie stingerea arcului electric.
Tensiunea de aprindere u ap este strâns legată de procesele ce au loc în timpul pauzei
de curent, ea depinzând de distanţa dintre electrozi, temperatura şi presiunea mediului
care înconjoară arcul şi temperatura şi natura materialului contactelor. Tensiunea de
stingere depinde de inerţia de deionizare a gazului, conductivitatea acestuia
modificându-se mai lent. Se constată că întotdeauna u ap > u as.
Fig.6.19. Caracteristicile dinamice ale arcului electric

Curentul şi căderea de tensiune pe arc sunt în fază, datorită caracterului rezistiv
al arcului, dar nu păstrează forma sinusoidală, arcul fiind un element neliniar.
Prin eliminarea timpului între caracteristicile u a = f(t) şi i = f(t) din fig.6.3.a,
rezultă caracteristica tensiune - curent a arcului de curent alternativ u a = f(i) sub
forma unei bucle de histereză reprezentată în fig.6.3.b. Aria acestei bucle este
proporţională cu energia înmagazinată în arc. Se mai face observaţia că gradul şi
caracterul de deformare al curbelor tensiunii şi curentului depind de frecvenţa
circuitului. Cu creşterea frecvenţei bucla de histerezis scade, astfel că la frecvenţe
foarte mari se obţine o variaţie aproape liniară.
6.4.2. Modalităţi de stingere a arcului electric

Aşa cum s-a prezentat, în curent alternativ arcul se stinge şi se aprinde la fiecare
trecere a curentului prin zero. De aceea, pentru o stingere definitivă a arcului trebuie
luate măsuri care să evite reaprinderea. Se ştie că spaţiul de arc nu se deionizează
instantaneu şi păstrează după stingerea arcului un anumit grad de conductivitate,
ceea ce permite trecerea unui curent postarc. Acesta conduce la o încălzire a spaţiului
arc, împiedicând deionizarea şi favorizând reaprinderea arcului.
Fig.6.4. Explicativă la un circuit pur Fig.6.5. Explicativă la un circuit pur

rezistiv inductiv
În cazul circuitelor pur rezistive, fig.6.4, curentul, în fază cu tensiunea, trece
prin zero odată cu aceasta. Arcul se reaprinde când tensiunea atinge valoarea uap şi
se stinge când tensiunea atinge valoarea u as. Între momentul stingerii arcului şi al
reaprinderii următoare, curentul este practic nul şi apare pauza de curent. În acest
interval de timp ( t p), spaţiul de arc din starea precedentă cu atribute de conductor
devine progresiv un mediu izolant a cărui grad de regenerare dielectrică decide în
ultimă instanţă stingerea definitivă sau reaprinderea arcului.
În cazul circuitelor pur inductive, fig.6.5, pauza de curent este mult mai mică
şi în consecinţă stingerea arcului este mult mai dificilă. Explicaţia intervalului mult
mai mic al pauzei de curent t p constă în faptul că în momentul trecerii curentului
prin zero arcul se stinge dar se reaprinde imediat, deoarece tensiunea sursei este mai
mare decât tensiunea de aprindere.
În practică, circuitele nu sunt nici pur rezistive, şi nici pur inductive, aşa că la
un circuit R, L pauza de curent este cuprinsă între cele două limite extreme prezentate.
BIBLIOGRAFIE
1. Şora, Constantin, Bazele electrotehnicii, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1982
2. Răduleţ, Remus, Bazele electrotehnicii. Probleme, vol.1, 2, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1982
3. Vasilievici Alexandru, Andea Petru, Aparate şi echipamente electrice, Editura
“Orizonturi Universitare”, Timişoara, 2000
4. Greconici Marian, Fundamente de energie electrică. Circuite mono şi trifazate
în regim permanent, Editura “Orizonturi Universitare”, Timişoara, 2006
5. Simion, Emil, Electrotehnică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978
6. Buta, Adrian, Pană, Adrian, Milea, Liviu, Calitatea energiei electrice, Editura
AGIR, Bucureşti, 2001

Electrica - Bazele Electrotehnicii PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Electrica - Bazele Electrotehnicii PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PREFAŢĂ

Prezenta lucrare se adresează studenţilor de la Universitatea „Ion Slavici”

Dezvoltarea societăţii contemporane nu poate fi concepută fără energie în

3.5.1. Fenomene de inducţie electromagnetică.................................................84

1.1. Sarcina electrică

1.2. Legea lui Coulomb

Fig. 1.1. Orientarea forţelor

Cu ajutorul relaţiei (1.1) se poate defini unitatea de măsură a sarcinii electrice.

1.3. Câmpul electrostatic.

Dacă există mai multe corpuri punctiforme încărcate, acestea generează un

Fig. 1.2. Orientarea vectorilor

Fig. 1.3. Intensitatea câmpului

Linia tangentă la vectorul intensitate a câmpului electric se numeşte linie de

Fig. 1.4. Liniile de câmp electric determinate de două corpuri punctiforme

Fig. 1.5. Liniile de câmp electric ale

1.4. Inducţie şi flux electric

Acest produs nu reprezintă altceva decât debitul de fluid Q (fluxul), adică:

Fig. 1.6. Fluxul

Legat de fluxul electric, se poate menţiona legea fluxului electric.

Fig. 1.7. Sarcină punctiformă în

Deci se poate scrie că:

Dacă în interiorul suprafeţei S există mai multe sarcini se poate afirma că Ψ =

1.5. Potenţialul electric

Fig. 1.8. Definirea lucrului

Lucrul mecanic efectuat de forţa electrostatică ce acţionează asupra corpului

sau revenind la relaţia cu r, relaţia (1.9).

În cazul unui câmp electric uniform, deoarece E este constant, şi forţa

1.6. Capacitatea electrică

În cazul particular al unui condensator plan (fig. 1.9), capacitatea acestuia se

Fig. 1.9. Condensator plan Fig. 1.10. Condensator cilindric

1.7. Legarea (conectarea) condensatoarelor

Fig. 1.11 Legarea în serie a

De menţionat că sarcina electrică de pe fiecare armătură a condensatoarelor

Fig. 1.12. Legarea în paralel a

Prin această grupare fiecăruia dintre condensatoare se va aplica aceeaşi

1.8. Polarizarea dielectricilor

unde E0 este intensitatea câmpului electric dintre armături, în vid, adică:

Dacă polarizarea dielectricilor devine prea mare, materialele devin conductoare

Fig. 1.15. Situaţia câmpului electric

1.9. Energia câmpului electric dintre armăturile unui

În cazul unui condensator plan, tensiunea dintre armături poate fi exprimată

Fig. 1.16. Sistem electrostatic

Expresia potenţialului în acest punct este:

Fig. 1.17. Sistem de trei

Fig. 1.18. Dispunerea

Fig. 1.19. Dispunerea unei foiţe metalice între

2.1. Curentul continuu

Fig. 2.1. Curentul electric printr-un

Curentul electric este caracterizat prin intensitatea sa I, care reprezintă de

Deoarece numărul de electroni (corespunzător sarcinii Q), care trece prin

Pentru unităţile de măsură a lui j, de regulă, în practică se foloseşte un

2.2. Tensiunea electrică

alte forme se transformă în energie electromagnetică). Corespunzător acestor forţe

ea fiind funcţie, în general, de curba C.

Se defineşte intensitatea câmpului în sens larg în forma:

şi, corespunzător, avem tensiunea în sens larg de-a lungul curbei C:

Pentru o curbă închisă Γ, se defineşte tensiunea electromotoare:

iar pentru câmpul imprimat:

Definirea acestor integrale se face în raport cu sensul de referinţă al elementului

În general intensitatea câmpului electric E este un vector care are o componentă

unde Cb este o curbă a tensiunii la borne între punctele A şi B, curbă în punctele

Tensiunea electromotoare este:

În S.I. unitatea de măsură pentru tensiunea electrică este voltul, V.

Protecţia prin legarea la pământ