ÎN LARGUL MĂRII

Slawomir Mrozek

PERSONAJELE:NAUFRAGIATUL GRAS,NAUFRAGIATUL
MIJLOCIU,NAUFRAGIATUL SLAB,POȘTAȘUL,LACHEUL

(Acțiunea se consumă într-un act,în același

decor.Scena înfățiseaza o plută în largul mării.Trei
naufragiați în costume negre,elegante,și cămăși
albe.Cravate înodate impecabil iar,în buzunarul de la
piept,colțurile albe ale batistelor.Stau pe trei
scaune.În plus,pe plută se mai află și un cufăr.)

GRASUL:Mie mi-e foame.

MIJLOCIUL:Și eu aș mânca ceva

SLABUL:Rezervele s-au terminat?

GRASUL:N-a mai rămas nimic,nici o fărămitură.

SLABUL:Mi se pare că a mai ramas un pic de cărniță de

văcuță cu mazare.

GRASUL:N-a mai rămas nimic.

MIJLOCIUL:Hai să mâncăm ceva!

SLABUL:Și eu aș mânca ceva.

GRASUL:”Ceva”?...Domnilor,fiți realiști.Mai degrabă.

MIJLOCIUL:Mie mi-e totuna!

SLABUL:Chiar dumneata ai spus că rezervele s-au

sfârșit.Așadar,ce vrei să spui?

GRASUL:Trebuie să mâncăm nu ceva,ci pe cineva..

MIJLOCIUL(Privind la drepta,la stanga si inapoi):Nu

văd…

1
SLABUL:Bine,dar nici eu numai văd pe nimeni aici
afară de…(Se intrerupe brusc.Pauza)

GRASUL:Trebuie să mâncăm pe unul dintre noi.

MIJLOCIUL:Să-l mancam!

SLABUL(Alaturandu-i-se):Da!Să-l mâncăm!

GRASUL:Domnilor,să nu fim copii.Vă atrag atenția că

nu putem striga toți trei deodată “Să-l mâncăm!”.În
aceasta situație,unul dintre noi trebuie să spună
“Poftim,domnilor,fiți amabili și serviți-vă!”

MIJLOCIUL:Cine?

SLABUL:Cine?

GRASUL:Tocmai asta vroiam să vă întreb.(Urmează o

pauză;tăcere îngrijorătoare).Apelez la sentimental
colegialității.La bună-creșterea dumneavoastră.

MIJLOCIUL(Arătând odată în sus,prefacându-se foarte

interesat de ceva):O,uite un pescăruș,zboară!

SLABUL:Poate că e brutal ce spun,dar trebuie să

recunosc că sunt grozav de egoist.M-am gândit
întotdeauna numai la mine.În clasele primare mâncam
singur a doua gustare,nu dam la nimeni.

GRASUL:Foarte urât.N-avem ce face,trebuie sa votăm.

MIJLOCIUL:Perfect.

SLABUL:E ceea mai buna soluție.

GRASUL:O să votăm în felul următor:Unul dintre

dumneavoastră va spune o cifra,apoi celălalt altă
cifră,la urma voi spune și eu una.Dacă suma celor
trei va fi fara soț înseamna că eu voi fii cel
mâncat.Dacă se va întampla însă ca suma să fie cu
soț,atunci îl vom manca pe unul dintre dumneavoastră.

2
MIJLOCIUL:Nu…la drept vorbind,eu sunt împotriva
hazardului.

SLABUL:Si ce facem dacă dumneata greșești?

GRASUL:Văd că nu aveți încredere în mine.Asta-i.

MIJLOCIUL:Mai bine sa găsim alta cale.Suntem oameni

civilizați e o ramașiță dintr-un trecut înapoiat.

SLABUL:O superstiție ordinară.

GRASUL:Bine,dacă-I așa.Putem să organizam alegeri

generale.

MIJLOCIUL:Iată o idee buna.(Adresându-se

grasului.)Ești de acord să mergem împreuna la urna de
votare,în aceelași bloc?Asta ar simplifica mult
campania.

SLABUL:Parlamentarismul s-a perimat.

GRASUL:Da,dar nu există alta posibilitate.Dacă

dumneata preferi dictatura,eu preiau puterea cu
plăcere.

SLABUL:Nu,nu!Jos cu tirania!

GRASUL:Așadar,alegeri libere!

MIJLOCIUL:Secrete!

SLABUL:Dar fără blocuri.Fiecare contracandidează

independent.

GRASUL(Se ridică,deschide cufărul și scoate un

cilindru):Uite o pălarie.O să aruncăm în ea bucatele
de hârtie cu numele canditatului.

SLABUL:Eu nu am toc.

MIJLOCIUL:Iți împrumut eu unul cu plăcere.

GRASUL(Scoțând un stilou din buzunar):Poftim tocul!

MIJLOCIUL(Frecându-și mâinile):La urnă!La urnă!

3
SLABUL:O clipă.Dacă vrem sa organizăm alegeri ca
niște oameni civilizați,nu putem sări peste perioada
de propagandă dinainte de alegeri,care precede
acțiunea propriu-zisă în întreaga lume.

GRASUL:Atunci dumneata ții cu tot dinadinsul…

MIJLOCIUL:Atunci să facem agitație,dar repede!

GRASUL(Se ridică de pe scaun și-l împinge spre

mijlocul plutei): Să-ncepem deci.Cine-I primul la
tribună?

MIJLOCIUL(Adresându-se Slabului): Poate dumneata.

SLABUL:Aș prefera după aceea..niciodată nu am fost un

bun vorbitor.

GRASUL:Bine,dar e ideea dumitale.

MIJLOCIUL:Chiar așa,dumneata ai sugerat maselor

mitinguri,politicianismul.Așa că dumneata trebuie să
începi.

SLABUL:Dacă țineti cu tot dinadinsul..(Urcă pe

scaun,ca la tribuna.Ceilalați doi naufragiați se
așează în fața lui.Grasul scoate din buzunar o
pancardă cu două bețe și îi dă unul
Mijlociului.Ridică pancarda întinsă deasupra lor.Se
vede scris: “Vrem mâncare!”) Hm…domnilor.

MIJLOCIUL(Întrerupându-l):Noi suntem oameni simpli!Te

rog să nu ne iei cu lingușiri!

GRASUL:Așa-i!Jos cu vorbele dulci!Vrem adevărul fară

înflorituri!

SLABUL:Colegi!Ne-am adunat aici…

MIJLOCIUL(Intrerupandu-l):Mai scurt!Mai scurt!

GRASUL:Ne grăbim,noi ne ducem la muncă!

4
SLABUL:Ne-am adunat aici,ca să rezolvăm arzătoarea
problemă a procurării hranei.Colegi,candidatura mea
nu trebuie să o aveți în vedere.Eu am soție și
copii.În scăpatatul soarelui,cât mai era lumină,am
stat de atâtea ori în grădină și am dat huța
copiii,în timp ce soția mea broda.Domnilor,colegi!
Vedeți oare acest tablou blând și liniștit,nu vă
impresionează?

MIJLOCIUL:Ăsta nu-i un argument.Când intră în joc

binele tuturor sentimentele numai au nici o
valoare.Copiii pot să se dea huța și singuri.

GRASUL:Chiar mai bine.

MIJLOCIUL:Da,da!Chiar mai bine.Călușei și huța,huța

în parcul Jordan!Nu,copiii nu sunt un argument
serios.

SLABUL:Dragi colegi!Pe când eram numai un

flăcăiandru,îmi făuream planuri ambițioase.E adevărat
că nu am fost suficient de exigent cu mine și nu am
realizat ce îmi propuneam.Simt însă că nici acum nu e
prea târziu.Se mai pot îndrepta multe.Promit că mă
voi strădui,că nu voi mai neglija nimic pentru
înfăptuirea idealurilor.Așa-I,am avut căderi,e
adevărat.Mi-a lipsit încrederea în mine,am
lenevit,uneori mi-am pierdut speranța..dar voi
recupera totul,jur că voi recupera.Îmi voi exersa
voința,îmi voi modela caracterul,îmi voi imbogații
cunoștințele tot ce se mai asteaptă de la mine.Voi
ajunge cineva.

MIJLOCIUL:Mai tare!

SLABUL:Voi ajunge cineva!

GRASUL:Ăsta-i subiectivism.

MIJLOCIUL:Vreau să mâncăm!

5
GRASUL SI MIJLOCIUL:Dă-mi voie și mie.Două,trei și..
(Scandeaza impreuna: Vrem să mâncăm! Vrem să mâncăm!)

SLABUL(Descurajat,aproape plângând):Numai pot,hotărât

numai pot face față..(Coboară de la tribuna)

MIJLOCIUL(Îi dă bățul pancardei și urcă la

tribună):Frați meseni!(Grasul aplaudă,slabul aplaudă
și el,dar apatic,strâmbând din nas).Eu n-am carte și
nu-mi place să vorbesc mult.Altceva e să fac
treabă.Din frageda copilărie mă interesează arta
culinară.Nu numai mâncarea în sine,o nu!Sunt un om
modest,mă mulțumesc cu puțin și la drept vorbind,nici
nu-mi place să mănânc.Da,mi-ajunge fie-ce,ce e mai
important, e că mănânc foarte puțin,pur și simplu
minimal.Dar ce spun eu! În genere nu mănânc nimic.Cu
câțiva ani în urmă mai luam în gura câte o bucațică-
două la două sau trei zile,însă acum? Nu!Am sfârșit
cu mâncarea odată pentru totdeauna.În schimb
preagătirea mâncării a devenit bucuria vieții
mele.Pentru un bucătar nu există nimic mai plăcut
după efortul făcut,decât să privească la alții cum
mănâncă și să vadă că le place.Doar această răsplată
mi-o doresc.Mai adaug numai că sunt specialist în
mâncărurile cu carne.Sosurile mele nu-și află
egal.Atât am vrut să spun.

GRASUL:Bravo! (Aplaudă.Slabul e apatic,numai

reacționează.Mijlociul coboară de la tribuna și se
schimbă cu grasul care,la rândul lui,urcă la tribună)

MIJLOCIUL:Urrra!(Încetează brusc.Grasul iși pune

mâinile în șolduri ,o clipă se uita împrejur,ca și
când l-ar inconjura o mare mulțime)

GRASUL(Întinde mana deodata,salutand ca

fascinsti):Flămânzilor,vă salut!

MIJLOCIUL(Entuziast):Uraaa! Trăiască! Uraa!

6
GRASUL(Îl liniștește cu un gest poruncitor):Am să
vorbesc puțin,ostaseste.În primul rând,nu vreau să vă
influențez opinia.Veți hotarî singuri.Sunt doar sluga
voastră și voința voastră este sfântă pentru mine.Voi
mânca ce mi se va da.În al doilea rând,nu am de ce să
mai lungesc vorba:Sunt nedigerabil.Totdeauna am fost
ațos,osos si subtiratec.Am două coaste de
fier,ficatul operat și un picior mai scurt.Deasemea
nu sunt prea sigur că nu am trichină.Nu am nimic de
ascuns.În al treilea rând,nu vreau să fiu demagog,îmi
plac situațile clare:dacă voi fii ales ,celălalt va
căpăta pulpa si mușchiul.Eu mă voi mulțumi cu restul
și cu limba.Celor care ar dori altfel,le spun cu
tărie:La limbă nu voi renunța !

MIJLOCIUL:Bravo,bravo,călăuzește-ne conducătorule!

GRASUL:Asta-I tot.Nu-mi plac trăncăneala,filozofii si

fleșcăiții.Înainte!

MIJLOCIUL:Urrra!Bravo!Bis!Trăiască!(Grasul coboara de
la tribuna.Slabul si mijlociul împaturesc pancarta.)

GRASUL(Adresandu-se Slabului):Acum esti mulțumit

domnule??

SLABUL:Ai fost minunat!Numai că..eu..tocmai…eu nu pot

să mănânc mușchi…îmi face rau..Dacă pentru dumneata
n-ar avea nici o importanță să…

MIJLOCIUL(Luând poziție de drepți în fața

Grasului):Felicitările mele,dacă îmi
îngădui.Discursul m-a cutremurat.În problema
limbii,sunt cu totul de partea dumitale.

GRASUL:Ei,campania a trecut.Acum hai să votam.(Așează

cilindrul la mijlocul plutei.Se împrăștie cu toții in
trei direcții diferite și,întorși cu
spatele,completează bucațelele de hârtie.Grasul și
Mijlociul privesc sper Naufragiatul slab.Grasul se
apropie de el și se uită peste umărul lui,dar Slabul

7
observă la timp și acoperă hârtia cu palma.Apoi îi dă
tocul Grasului.)

SLABUL:Mulțumesc foarte mult.

GRASUL:Fleacuri.Dacă mai vrei sa îndrepți ceva,îți

stau la dispozitie cu plăcere.(Grasul se depărtează
sper alt colț al plutei,apoi,împreună cu
Mijlociul,completează fișele lor.Slabul stă mereu cu
spatele la ei,privind pierdut marea.Apoi revin toți
odată și pun hârtiuțele în cilindru.)Să numărăm
voturile.

MIJLOCIUL:Sunt foarte curios.Votarea îți mărește

apetitul.

SLABUL:Ai putea să te porți cu mai mult tact.(Grasul

bagă mâna în cilindru,apoi își înalță capul și se
uită în tăcere la Naufragiatul slab.Pauză lungă.)Ce
s-a întamplat?

MIJLOCIUL:Care-I rezultatul?

GRASUL:Domnilor, trebuie să anulăm alegerile.

MIJLOCIUL:Cum așa?Mie mi-e foame.

SLABUL:Dumneata vrei să tropilezi alegerile

democratice libere?

GRASUL:În cilindru sunt patru bucațele de

hârtie.Patru!(Grasul îl privește ca mai înainte pe
naufragiatul slab la care se uită acum și Mijlociul.)

SLABUL(Nevinovat):Am spus eu că parlamentarismul

numai e la modă.

MIJLOCIUL:Și-acum ce facem?

GRASUL:E o criză tipică de cabinet.Am putea să

aplicăm pur și simplu principiul numirii
candidatului.

SLABUL:Și cine-i va numi?

8
GRASUL:Îmi asum eu răspunderea.

SLABUL:Firește!Tocmai la asta mă gândeam și eu.Nu!

Nici vorba nu poate fi!

MIJLOCIUL:Scârboasă treabă.Democrația n-a dat

rezultate iar dictatura nu poate fii
aplicată.Totuși,trebuie să născocim ceva.

GRASUL:În asemenea momente,numai o persoană

generoasă,plină de entuziasm și cu spirit de
sacrificiu poate salva situația.Să nu uităm că
voluntarii au salvat întotdeauna situația,atunci cand
mijloacele obisnuite au dat gres.(Pregatindu-se
iarasi pentru a vorbi).Iubite și stimate coleg!...

SLABUL:Nu,nu!Vă previn că nu voi asculta nimic!

MIJLOCIUL:Ascultă,domnule!

GRASUL:Iubite și stimate domn!Știm cu toții că nu se

pot ascunde asemenea însușiri ale caracterului precum
dorința de jertfă,dragostea de semeni și spiritul de
solidaritate.De la început,eu și colegul meu am
observat că în dumneata e ceva ce te deosebește de
noi,iar acest ceva sunt tocmai noblețea
înnascută,dorința nezdruncinată de a sluji cauzei
comune,disponibilitatea…nu-i așa,domnule coleg?

MIJLOCIUL(Zelos):În viața mea n-am întalnit un om mai

bun.

GRASUL:Suntem fericiți că,în sfârșit,colectivul poate

răspunde apelului dumitale călduros,oferindu-ți
prilejul de a-ți realiza aspirația
neostoită,curată.Dumneata dorești să rămâi in
amintirea noastra ca un om
apreciat,modest,colegial,gustos…

SLABUL:Nu vreau !

9
MIJLOCIUL:Cum se poate,dumneata nu vrei să fii
voluntar?

SLABUL:Nu.

GRASUL:Tradezi colectivul?Calci in picioare

increderea colegilor?Nu vrei?

SLABUL:Nu.

MIJLOCIUL:E oribil!

GRASUL:Ăsta-i ultimul cuvant al dumitale?

SLABUL:Refuz categoric.Nu simt chemarea măreției.

MIJLOCIUL:Domnule,de azi înainte poți să nu-mi mai

întinzi mâna.Te-am socotit un om cinstit,patriotul
plutei noastre,iar dumneata te porți ca un
tâlhar.Adio!(Se departează spre marginea plutei și se
întoarce cu spatele).

GRASUL:Așa-i.Ne-ai dezamagit.Onoarea nu înseamna

nimic pentru dumneata.Dar poate că vrei dumneata să
propui altă soluție?Te ascultăm!

SLABUL(Cu încrederea crescând):Soluție?Foarte bine!De

copil am visat să fie dreptate pentru toți.Numai
dreptate pretind,nimic mai mult!

GRASUL:Mă uimești,domnule!

SLABUL:De ce?

GRASUL:Ai dumneata certitudinea că dreptatea nu se va

întoarce împotriva dumitale,adică,vreau să zic ,că
nu-ți va sprijini candidatura dumitale?

SLABL:E foarte simplu.Eu am fost nefericit de mic,nu

mi-a izbutit nimic.Împrejurările mi-au stat totdeauna
impotriva,așa că…

10
GRASUL:Deci dumneata crezi că e timpul că dreptatea
universal să-ți compenseze lipsa norocului de până
acum?

SLABUL:Întocmai.

GRASUL:E de mirare că în primul rând cei nemulțumiți

se plâng de lipsa dreptății universal,general umane
și a tot cuprinzătoare.Dar cerând dreptate,nu-și
caută astfel justificări tocmai aceeia care nu au
reușit în viață?

SLABUL:Eu nu dau înapoi.Accept orice numai rezolvarea

să fie dreaptă.

GRASUL:Astfel spus,cu condiția ca cel mâncat să nu

fii dumneata.

SLABUL:Astea sunt insinuări,înainte de toate,vreau sa

fie dreptate.

GRASUL:Să ne așezăm deci și să chibzuim împreuna.O să

fie cam greu.Dar se poate face.

MIJLOCIUL:Eu nu vorbesc cu el.(Toți trei își ocupă

locurile,ca la început.)

GRASUL(Către Mijlociu):Domnule coleg,dumneata ai

mamă?

MIJLOCIUL(Ezitand):Cum să spun…dar dumneata,șefule?

GRASUL(înaltându-și privirile spre cer):Din

nefericire,am rămas orfan aproape din
copilărie.Bieții mei părinți!

MIJLOCIUL(Cu grabă):Tocmai asta vroiam să spun și

eu.La drept vorbind,eu n-am avut părinți deloc.

GRASUL(Adresându-se Slabului):Dar dumneata?

SLABUL:Am o mamă.În clipa asta mă plânge în

singurătatea ei.Biata mamă.

11
GRASUL:Am impresia că problema este foarte simplă din
punctul de vedere al dreptații elementare.Dumneata ai
putea să nedreptățești cu inima ușoară un orfan?Și
printre sălbatici absența părinților a fost
considerată întotdeauna cea mai mare
nenorocire.Nu,dragă domnule.Sacrificarea oricăruia
dintre noi,orfanii,ar însemna o palmă pe obrazul
dreptații elementare.Nu-i destul că nu aveam
părinți,mai trebuie să fim și mâncați!

SLABUL(Încremenit):Bine dar…

GRASUL:Nu,dragă domnule.E limpede ca lumina

zilei.Dumneata ai o mamă,dumitale ți-a fost
întotdeauna mai bine,nu crezi că a venit vremea să
plătești datoria morală pe care ai contractat-o față
de cei orfani?Față de aceeia care nu au cunoscut
niciodată grija maternală,căldura
familiei,îndestularea?Cu atât mai mult,cu cât mama
dumitale,ai spus-o chiar dumneata,și asa tot te
frânge.

SLABUL(Căutând disperat argumente):Bine,dar se prea

poate ca mama să fii murit.În ultima vreme se simțea
destul de slăbită,n-am fost demult pe acasă…

GRASUL:Vorbești ca un copil.Ce dovezi putem avea?

Oricât de mici!

MIJLOCIUL:Da,ce dovezi ai?

SLABUL:V-am spus doar că nu se simțea bine când am

plecat.În ultimul timp se vorbește atâta despre
bolile civilizației contemporane…

GRASUL:Fantezii de artist,jocul imaginației.Cu

siguranță că mama dumitale se bucură de o sănătate de
fier,Dumnezeu să-i dea viață lungă,pe când părinții
noștrii…(Către Mijlociu) Dumneata ții minte serile
acelea lungi de toamnă când,copii încă și desculți
vindeau chibrituri trecătorilor.

12
MIJLOCIUL(Acoperindu-și ochii cu mâna):Of,numai aduce
si dumneata aminte.

GRASUL:Sau de ruda aceea departată zgârcită și rea

care ne lua ultima bucațică de slănină ca s-o pună
șoarecilor în capcane?

MIJLOCIUL(Gemând):Nălucile trecutului.

(Grasul,în tăcere ,iși desface fără putere brațele în

fața slabului,ca și când ar vrea să-i spună:Vezi și
dumneata că nu se poate face nimic.)

SLABUL:Mă rog de iertare.Mi se pare că aud un glas în

largul mării.(Ascultă)

GRASUL:Vrei sa schimbi vorba.E limpede,suferința

omenească te lasă rece.Ah,toti acești baieții-mamei
sunt atât de egoiști! (Se aude o voce slabă).

MIJLOCIUL(Acuzător):El a avut minge când era mic.

GRASUL:Minge si ursuleț.(Vocea se aude mult mai

aproape.)

VOCEA:Săriți! Ajutoooor!

SLABUL:E adevărat!O,acum se aude clar!

VOCEA:Ajutooor!

GRASUL:Într-adevăr,cineva înnoată în direcția

noastră…Vântul aruncă totdeauna cu nisip în ochii
orfanilor.

MIJLOCIUL(Ridicându-se și privind cu luare aminte pe

mare):Șefule,poate că vine cineva cu mâncare.Văd bine
că înoată folosindu-se numai de o mână,iar în
cealaltă ține un obiect mare.(Grasul și Slabul se
ridică si ei apropiindu-se de mijlociu la marginea
plutei.)

SLABUL:Da,da,nu e exclus.Parcă numai odată s-a

întamplat ca un țăran,care își ducea purcelul la târg

13
să cadă în apă? Înnotand,își ține spasmodic purcelul
cu o mână,singurul lui avut…

GRASUL:Uite-acolo…îl văd!

MIJLOCIUL:E cineva în uniformă.Ăștia în uniformă i-au

masa numai la casino.

VOCEA(Foarte aproape):Ajutor!(Din apă se ivește

Poștașul în uniforma completă,șapcă,tolbă de piele
agățată de gât.Mijlociul își întinde mâna și îl trage
pe plută.)

POSTASUL:Mulțumesc din toată inima.

GRASUL:Dumneata n-ai ceva de mâncare?

POSTASUL:N-am absolut nimic.Aș gusta și eu ceva cu

plăcere.M-a luat valul înainte de micul dejun.
(Văzându-l pe Naufragiatul slab)Ia te uita!Dumneata
ești!Numai încape vorba,e o întâmplare cu totul
neobișnuită!

GRASUL(Bănuitor):Vă cunoașteți?

POȘTAȘUL:Ba bine că nu!De zece ani îi aduc poșta.N-am

știut că dumneata ești pe mare.Se brodește de
minune,am o telegramă pentru dumneata.

SLABUL:O telegramă pentru mine?

POȘTAȘUL:Da,tocmai mă duceam cu ea la căsuța dumitale

de pe malul marii când m-a luat valul.Din
fericire,înot foarte bine.(Caută în tolbă.)Uite-o.

SLABUL(Depărtându-se într-o parte ca să deschidă și

să citească telegrama.)Scuzați-mă,domnilor.

GRASUL(Foarte bănuitor poștașului):Uniforma asta e

adevarată?

POȘTAȘUL:Adevărata,numai că e udă.Înțelegi și
dumneata,când am căzut în apă…

14
SLABUL:Urrrra!

GRASUL:Ce s-a întâmplat?

SLABUL(Stapânindu-se):Domnilor,m-a lovit o mare

nenorocire.A murit mama.

MIJLOCIUL:Ei,poftim!

SLABUL:Așa că vă atrag atenția că acum sunt și eu

orfan;va trebui deci să reluăm dezbaterile și să
analizăm problema sacrificării unuia dintre noi.

GRASUL:Protestez!E vreun subterfugiu! Mai mult ca

sigur că dumneata ai aranjat lucrurile cu poștașul.

POȘTAȘUL (Cu demnitate):Domnule,insulți un funcționar

în timpul serviciului.

GRASUL:Cât i-ai platit?Sau te pomenești că ați fost

colegi pe băncile școlii.

SLABUL:Acuzația dumitale e lipsită de temei.Te rog

să-l întrebi pe poștaș dacă m-am înțeles cu el.

GRASUL:Prea bine.Să-l întrebăm.Dacă va

răspunde:da,dacă va recunoaște,te vom mânca pe
dumneata fară doar și poate.Dacă va nega il vom mânca
pe poștaș.

POȘTAȘUL:Cum așa?Deabia am ieșit din apă și vreți să

mă și mâncati,așa pe nepusa masă!S-a mai pomenit una
ca asta?

GRASUL:Tocmai de aceea.Dumneata ești cum nu se poate

de potrivit.Ești foarte proaspăt.

MIJLOCIUL:Șefule,mai bine să-i mâncăm pe amândoi,un

poștaș sauté! Pe unul fript,iar pe celălalt cu
garnitură sau cu compot.O parte o putem face marinată
pentru mai târziu.A-ntâia!

15
SLABUL(Cu o speranta):Poate că domnul poștaș nici nu
este orfan?Noi,părăsiții,fără casă…ar trebui să-l
întrebăm.

GRASUL(Reflectând la meniu):Nu,din al doilea aș vrea

să fac vin.Dar ce licoare de Burgundia poate să iasă
dintr-un poștaș.

POȘTAȘUL (Aprobând grăbit):Da,sigur,ai dreptate.Că

vin de Burgundia sunt mediocre,ca poștaș,în schimb
sunt la înalțime.

MIJLOCIUL:Cum se poate una ca asta!Dumneata

disprețuiești un vin de Postillon natural?!?

SLABUL(Poștașului):Dacă vei depinde mărturie falsă

că am fost înțeleși ,mă voi plânge cu Direcțiunea
Poștei și Telegrafului împotriva dumitale.

POȘTAȘUL:Nu-I nici o primejdie.Am 30 de ani de

serviciu și nu m-am mânjit cu nimic.

GRASUL:Să numai pierdem vremea.Ai fost ințeles cu

acest domn?Da sau nu?Dacă da,și vestea despre decesul
mamei lui e născocită vei căpăta rinichii si poate un
pic de costiță.Dacă însă vestea e adevarată,atunci
noi,noi trei orfani te vom manca,da,ca poștaș.Poșta
este o instiuție pentru folosul public și ca atare
trebuie să slujească colectivității.

SLABUL(Poștașului):Te implor,nu îți pierde

cumpătul,nu te lasă corupt.

POȘTAȘUL:Nu-i bai,sunt un poștaș cinstit,de modă

veche nu pot fi cumpărat cu o porție de rinichi.

GRASUL:Ți-am putea oferi pe deasupra un genunchi.Dar

te previn că mai mult nu putem face.

POȘTAȘUL:Nu,domnule(Aratând spre gulerul

uniformei).Vezi aceste două trompete încrucișate?Ei

16
bine,țin la onoarea lor mai mult decât la orice.La
revedere,domnilor.(Sare în apă)

SLABUL:Nu,nu pleca,domnule,mărturisește doar că sunt

nevinovat.Rămâi cu noi.(Fluturând telegrama)Acum
intelegeți că,în ceea ce privește dreptatea,situația
noastră este identical.Toți suntem orfani.

GRASUL(Indiferent,către Mijlociu):Domnule coleg,te

rog să-mi aranjezi tacâmurile,sunt în cufărul meu.

SLABUL(Dându-se înapoi):Ce-i asta?Orfanii pe un

orfan?

GRASUL:Dumneata uiți că mai există și altă dreptate?

Dreptatea istorică.

SLABUL:Ce mai e și asta?

MIJLOCIUL(Care în acest timp a deschis

cufărul):Șefule e nevoie și de strecurătoare?

GRASUL:Faptul că toți ne-am pierdut părinții nu

înseamnă că suntem toți la fel.Mai trebuie să
cercetăm și ce au fost părinții noștrii.

SLABUL:O,doamne,părinți ce să fie…

GRASUL:Ha!Ha!Ce-a fost tatăl dumitale?

MIJLOCIUL:Șefule,dar platoul de tort?

SLABUL:Tatăl meu?Funcționar într-o cancelarie.Dar de

ce?

POȘTAȘUL (Apărând din mare și ținându-se de marginea

plutei):Mă scuzați,am uitat semnătura de
primire.Atâta ai prerogat despre mâncarea omului de
către om încat mi-am pierdut capul.

SLABUL:Unde trebuie să semnez?

17
POȘTAȘUL:Aici,poftim.(Slabul semnează de
primire).Ajunsesem atât de departe și a trebuit să mă
întorc.(Se departează innot).

GRASUL:Așadar tatăl dumitale a fost funcționar într-o

cancelarie?Mă așteptăm.Dumneata știi ce a fost tatăl
meu?

SLABUL:Nu știu.

GRASUL:A fost un simplu tăietor de

lemne,analfabet,iar tatăl colegului meu nici nu a
existat.Mama lui l-a zămislit în urma necazurilor
mari pricinuite de sărăcie.Ca să știi,domnul
meu.Tatăl dumitale mîzgălea hârtiile cancelariei în
serviciul aristrocației,stând comod într-un birou
curat si încălzit.În timp ce tatăl meu reteză pini
pentru hârtie,ca tatăl dumitale să aibă pe ce scrie
hotarârile de sechestru împotriva bietei mame a
colegului meu care nu a avut nici tată.Cum nu ți-e
rușine,domnule?!(Mijlociul scoate din cufăr și
aranjează pe plută diferite vase de bucătărie,acum
scoate o mașină de tocat carne și o încearcă
învârtind manerul de câteva ori)

SLABUL(Realizând raționamentul ce i se impune și

străduindu-se să se apere in același fel):Bine,dar
asta nu mă privește pe mine!

GRASUL:Tocmai de aceea dreptatea asta,care ne

îndreptățește acum sa te consumăm pe dumneata, o
numim istorică.

UN GLAS DIN MARE:Domnule conte,domnule conte!

GRASUL:Ce dracu mai e?(Langă plută se ivește din apă

capul bătrânului Lacheu,cu perciuni carunti)

LACHEU;Domnule conte,ce noroc pe mine sa vă vad

iarași!

GRASUL:Ce înseamnă asta?

18
LACHEUL(Mișcat până la lacrimi):Domnul conte nu mă
recunoaște?Pe bătrânul său Jean nu-l mai recunoaște
domnul conte?Doar eu v-am învațat să călăriți pe
ponei când eram abia un flăcăiandru.

GRASUL:Cară-te!

LACHEUL:Ce fericire că ochii mei bătrani îl văd

iarași pe domnul conte.La palat sunt toți
îngrijorați!Când a venit vestea că vaporul cu care
ați plecat s-a scufundat nu m-am mai putut
stăpâni.Unde sunteți dumneavoastră acolo sunt și
eu.Soarta dumneavoastră-i și a mea așa că am sărit în
mare și am tot înotat până v-am văzut.Ce fericire!

GRASUL:Jane te rog sa părăsești pluta imediat și să

te îneci!

LACHEUL:La poruncă,domnule conte! Ce noroc,ce

fericire!(Dispare.)

GRASUL(Ca și când nu s-ar fii întâmplat nimic):Deci

vezi și dumneata că dreptatea istoriei…

SLABUL:Da,văd(Furios)! Văd că dumneata ai locuit

într-un palat,ai călărit pe ponei!

GRASUL:Eu?Pe ponei!?Tatăl meu nu avea bani nici

pentru o marțoagă.Dumneata îmi pui în cârcă propriile
dumitale amintiri din copilărie.

SLABUL:Asta-i culmea! Vrei să spui oare că eu,eu am

mers călare pe ponei?

GRASUL:Firește,chiar dumneata ai spus-o adineauri.

SLABUL:Ei,nu că asta întrece orice închipuire! Declar

categoric că niciodată nu am avut de a face cu orice
ponei.

GRASUL:Cu atat mai puțin.Bietul tată nici nu cunoștea

cuvântul “ponei”.Doar era analfabet.

19
MIJLOCIUL(Observă tot timpul stând langă vasele de
bucătărie cu tigaia în mână):Sărmanul ponei.Nu vrea
nimeni să și-l asume.(Către naufragiatul slab)Nu ți-e
milă de bietul animal? Oricum îi datorezi multe clipe
de fericire din copilăria dumitale.

SLABUL:Bine,dar lacheul…

GRASUL: Care lacheu(Către Mijlociu) Domnule coleg

,dumneata ai văzut vreun lacheu aici?

MIJLOCIUL: Eu?Da de unde!

GRASUL: Dragă domnule ,din acest moment nu te voi mai

trata ca pe un partener de discuție,dumneata ai
halucinații.

MIJLOCIUL:E nebun!

GRASUL:Tocmai,ca un individ iresponsabil,trebuie să

te lași călăuzit de oamenii care știu ce vor,trebuie
să fii eliminate din societate pe care consumarii
dumitale de către ceilalți .Domnule coleg ,te rog să
pui masa.

MIJLOCIUL: Să pun și lingurițe?

GRASUL: Desigur.Va fi un prînz complet.(Mijlociul

aranjează lingurițele)

MIJLOCIUL:Câte un cuțit sau câte două?

GRASUL:Câte două(Mijlociul aranjează cuțitele)

MIJLOCIUL:Șervețele?

GRASUL:Natural.Totul trebuie să fie cum scrie la

carte.Suntem oameni cu educație.(În timpul acestui
dialog,Slabul se retrage într-un colț al plutei,trage
după el unul din scaune ca paravan.Mijlociul astern
la mijlocul plutei o față de masă albă,curată și
aranjează cu pricepere două tacâmuri complete.Grasul
încetează să-I mai acorde atenție Naufragiatului

20
slab.Se uită la Mijlociu,din când în cand îi dă
sfaturi unde si cum sa aseze cate ceva.Fata de masa
este aranjata cu gust.Descurajat,Slabul îi urmarește
de după scaun.)

SLABUL(Cu teamă):Domnule…

GRASUL(Neluându-l în seama): Mută furculițele puțin

mai la dreapta.

SLABUL:Domnule , te rog..eu sunt intoxicat…

GRASUL:Compotiera mai la mijloc…

SLABUL:Pe cuvântul meu.Mai înainte nu vroiam sa vă

spun,dar mi s-a făcut mila de dumneavoastră..

GRASUL(Ridică o furculiță și se uită la ea):Trebuie

curațată.

SLABUL:Eu,nu pentru ca aș pregeta,dar o fac așa,numai

din bunăvoința.Și mie îmi place să mănânc bine,dar
știu că uneori lăcomia îl pierde pe om.Daca n-aș fi
intoxicat,n-aș mai fii spus nimic,mă rog.Dar așa,e
pur și simplu de datoria mea.

GRASUL:Să începem.

MIJLOCIUL:Întocmai,șefule.(Scoate din cufăr un cuțit

mare de bucătarie și o gresie,adevarate,după care
ascute cuțitul.Să se audă zgomotul autentic
,neplăut,ritmic.)

SLABUL(Retrâgandu-se și mai spre margimea plutei):Eu

nu afirm că nu se poate vindeca.Nu, trebuie doar să
mai așteptați puțin,cu siguranța că o să-mi
treacă.Stau culcat o zi,două,și îmi revin.Uite ma
așez aici,în colțișorul ăsta,ca să nu vă
deranjez.Când o să-mi treacă vă spun imediat.Doar n-o
să-mi iau vorba înapoi.(Mijlociul ascute ritmic
cuțitul.Grasul examinează masa în continuare,înclina
capul într-o parte,apreciază,se apropie de

21
cufăr,scoțând din el flori și o vază,pune florile în
vază și o așeaza la mijlocul fetei de masa.Se
departează apoi câțiva pași într-o parte și,mînjindu-
și ochii cercetează efectul final.Abia acum este
mulțumit)

SLABUL(Tot mai nesigur):Ei,poate că două zile e cam

exagerat.Cel mult o zi.Cunoașteți și dumneavoastră
proverbul: “Ce trebuie să mănânci azi,mănâncă
mâine”.Ha,ha,ha.(Mijlociul încearcă tăișul cu
degetul.)….Să zicem câteva ore,ajung,chiar o oră…

GRASUL:E timpul.(Mijlociul face un pas in direcția

Naufragiatului slab.)

SLABUL(În grabă):Bine,bine! Dumneata ai dreptate.Pot

să vă dau un sfat? Cu totul dezinteresat?

GRASUL:În ce problemă?

SLABUL:Strict profesională.Un sfat culinar,cu totul

apropos.Nu socotiți oare că s-ar cuveni să mă spăl pe
picioare? (Mijlociul privește întrebător la
naufragiatul gras)

GRASUL:De bună seamă,nu m-am gandit la asta.(Către

mijlociu)Dumneata ce părere ai?

MIJLOCIUL(Ezitând):Știu și eu..pe urma s-ar putea să

scârțâie între dinți.Mai bine să se spele.

SLABUL(Suflecându-și pantalonii în grabă):Așa-i,așa-

i!Sfinte vorbe! Igiena este baza unei nutriții
sănătoase.(Se scarpină la un picior)Bacterile nu se
văd cu ochiul liber,dar le simt cum mă mănâncă.

GRASUL:Ai dreptate.Curațenia personală nu a făcut rău

nimanui.Din contră,asigură omului o viață sănătoasă
și lungă.Iți dau îndată șervetul.(Slabul se așează pe
marginea plutei și bagă picioarele-n apă,se
spala,bălacindu-se.)

22
SLABUL:Așadar,dumneavoastră,ați hotarât irevocabil să
mă…aia…

GRASUL:Credeam că e limpede.

SLABUL:Mai înainte,dumneata vorbeai de spiritual de

sacrificiu.

GRASUL:Da.Spuneam că spiritual de sacrificiu este o

idee minunată.

SLABUL(Ascultând cu lacomie):Mai spune ceva,te rog.

GRASUL:Fie,am schițat atunci întregul.Spiritul de

sacrificiu,disponibilitatea renunțării.

SLABUL:Da,da,totul e adevarat.

GRASUL(Stând în picioare lângă el cu șervetul):Păi

vezi și nu vroiai să mă crezi.

SLABUL:Se vede că nu eram destul de matur,n-aveam

experiență.Dar acum văd că în toate astea e ceva.

GRASUL(Încurajator):Încă nu-i nimic pierdut.

SLABUL:Am fost un netrebnic,respingându-ți

argumentele.

GRASUL:Este evident că nu ești cu totul cinic,de

vreme ce în dumneata încep să încolțească
simțămintele nobile.Ei,ai terminat cu stângul?

SLABUL:A,nu,incă puțin între degete.Revenind,trebuie

să-ți mărturisesc că se trezește în mine alt om,mai
bun,dar a’propos.Chiar sunteți hotărâți să o faceți?

GRASUL(Nerăbdător):Domnule!

SLABUL:Nu,nu,fără îndoială!Deci,ce spuneam,aha,un alt

om, mai bun.În definitiv,una este să fii mâncat ca o
victimă obișnuită a opresiunii și alta ca un alt
om,mai bun,care se sacrifică singur…cu alte cuvinte
să fii mâncat cu propiul acord interior,odată cu

23
aspirațile cele mai nobile.Îmi dai cuvântul dumitale
că s-a hotarat deja?

GRASUL:Pe cuvânt de onoare.

SLABUL:Ei,ce să-i faci.Așadar..despre ce vorbeam?

Aha,asta-mi dă satisfacție,sentimental libertații,al
slobozeniei.

GRASUL:În sfarțit,ai devenit înțelept.

(Mijlociului)Domnule coleg,dă-I și săpunul.

SLABUL(Aprinzându-se):Vă rog să mă credeți că nu sunt

doar o materie primă fără voință.Nimanui nu-i place
așa ceva.

GRASUL:Poți fii sigur că nu te consideram

astfel.Dimpotrivă ,vei intra în stomacurile noastre
adică vei rămâne în amintirea noastră,ca un erou,ca o
figura dezinteresată,luminoasă.Mi se pare că pe
stângul l-ai spălat destul.

SLABUL(Aprinzându-se și mai mult):Sigur că l-am

spălat destul.La drept vorbind,dreptul e foarte
curat.Dă-mi te rog ,șervetul și sunt gata îndată.

GRASUL:A,nu,dreptul ar trebui și el puțin…

SLABUL:Cum dorești.

GRASUL:Cred că așa va fii mai bine.

SLABUL:Așa-i,eu am luat cel dintâi aceasta măreață

hotărâre,sunt primul care cutează să se jertfească
pentru ceilalți.

MIJLOCIUL(Privindu-l critic):Ar fii bună putină sodă.

GRASUL:E bun și săpunul.Putem să mai așteptăm puțin.

SLABUL:Să așteptați?!Așa flămânzi cum sunteți!??!

Niciodată!(Se străduiește să se ridice dar grasul nu-
I îngăduie)

24
GRASUL:Doar dreptul incă puțin și gata.

SLABUL:Acum când am înțeles,picioarele numai inseamnă

nimic pentru mine.Pot să fie și murdare.

GRASUL(Dându-i șervetul):Uite șervetul și gata.

(Slabul se ridică și vine la mijlocul plutei)

SLABUL:Domnilor,vă mulțumesc.În sfârșit am devenit un

om adevărat.Am regăsit în mine idealurile care îmi
lipseau.

GRASUL:N-ai pt ce.

SLABUL:Eu am demnitatea mea.În fond,care-i situația

acum,suntem trei înșiși aici și numai eu îi salvez pe
ceilalți doi.Aș vrea să-mi îngăduiți să vă vorbesc pe
scurt despre libertate.

GRASUL:Durează mult?

SLABUL:Nu,doar câteva minute.

GRASUL:Atunci,poftim.

SLABUL(Trage un scaun într-o parte a plutei și urcă

pe el ,ca în timpul mitingului de la
început):Libertatea nu înseamnă nimic.Abia libertatea
adevarată înseamnă ceva.De ce? Pentru că e
adevarată,deci mai bună.Daca-i așa,unde să căutăm
adevarată libertate? Să gândim logic.De vreme ce
libertatea adevarată nu-i totuna cu libertatea
obișnuită,atunci unde-i adevarata libertate.E
limpede.Libertatea adevarată este numai acolo,unde nu
există libertate obișnuită.

MIJLOCIUL:Șefule,unde-i sarea?

GRASUL:Nu întrerupe!Tocmai acum ți-ai găsit!(În

șoaptă.)În cufăr,la fund.

SLABUL:Tocmai de aceea..(Mijlociul se apropie de

cufăr se uită înauntru și se întoarce repede la

25
naufragiatul gras).Tocmai de aceea…(Repetă aceste
cuvinte si va repeta mereu ca o placa stricat de
gramofon,nu insa monoton ci interpretând
diferențiat ,intonând ca și când ar căuta cu
disperare ceea ce vroia sa spună cu adevărat.

MIJLOCIUL(Mișcat,cu jumătate de glas,dar foarte

clar):Șefule,am găsit carnea de văcuță cu mazăre.

GRASUL:Sssst,ascunde-o numai de cât!

SLABUL:Tocmai de aceea...

MIJLOCIUL:La drept vorbind,aș prefera

mazărea.Șefule,dumneata știai?

GRASUL:Da,dar eu nu am chef.Și pe urmă…

SLABUL:Tocmai de aceea..

MIJLOCIUL:Pe urmă?

GRASUL(Arătând spre naufragiatul slab):Dumneata nu

vezi că el e fericit?

CORTINA

26