Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Ecaterina Oproiu
DISTRIBUŢIA
REPORTERA
REPORTERUL
AVOCATA
NUŢICA
CATELUŢA
PRIMĂRIŢA
TUŢI
SUDORIŢA
FEMEIA LA FÂN
STÂNGACIU
SECUNDUL
TUŢI: ALO, M.G.S-ULE! Megheseule! Mã auzi, Meghesule!
SECUNDUL: Gavriloiu, aprinde, d-le rivaletele! Stinge domnule beţele!
TUŢI: Megheseule, Te atenţionez! La minutul trei şi 15...
SECUNDUL: E doi! Fii atent, doi ce te bag!
TUŢI: Meghesule! Alo, Megheseule, Gavriloiule, Bagã tunu’ pe albastru!
SECUNDUL: Alo! Grila! Care eşti mã, la grilã?
TUŢI: Vã avertizez cã purtaţi cãmaşã albã.
SECUNDUL: Vã avertizez cã vã costã un Pepsi cinci stele!
TUŢI: Vã avertizez cã înregistrarea dureazã numai douã ore!
SECUNDUL: Vã averitez cã e ora cinci!
TUŢI: Vã avertizez cã la ora şapte fix, la ora 19 fix eu plec.
SECUNDUL: Gata? Gata? Gata?
TUŢI: Alo M.G.S-ule! M-G-S-ule! Sântem gata! Sântem pe emisie! Sântem
în pom.
SECUNDUL: Pe cai, copii!
TUŢI: Atenţie! Atenţie! 10,9,8,7,6,5...
REPORTERA: Monitorul! Fãrã monitor eu nu încep.
REPORTERA: I love you!
TUŢI: Comutez monitorul!
SECUNDUL: Comuteazã, d-le, monitorul!
TUŢI: Diul! Doiule, taie luftul!
SECUNDUL: Gavriloiule, Gavriloiule, Trage-n jos girafa!
TUŢI: Aduceţi cutia cu maimuţe.
SECUNDUL: Un antinevralgic!
TUŢI: Vã avertizez sã vã exprimaţi civilizat!
SECUNDUL: Panoramezi şi treci pe vorbãreţ. Gata? Gata? Gata?
TUŢI: M.G.S.-ule suntem gata, suntem în emisie, suntem în...
SECUNDUL: Pe cal, copii!
TUŢI: Dacã nu-mi scoateţi girafa eu nu încep.
REPORTERUL: I love you!
TUŢI: Scoate-ţi girafa! Gavriloiule scoate girafa.
SECUNDUL: Un antinevralgic. Scoateţi girafele, aduce-ţi antinevralgicele.
TUŢI: Vã avertizez cã n-a sosit cutia cu maimuţe.
SECUNDUL: Care eşti, mã, la grilã?
TUŢI Vã avertizez cã la 7 fix plec!
SECUNDUL: Gata! Gata! Gata!
TUŢI:Alo M-G-S-ule, suntem gata! Suntem în emisie! Suntem în pom!
SECUNDUL: Pe cai copii!
TUŢI: ...6,5,4,3,2,1
REPORTERA: Fãraşul! Bãgaţi-mi un fãraş, fãrã fãraş, vã avertizez eu nu
încep!
TUŢI: Gavriloiule, bagã-i domnule fãraşu’!
SECUNDUL: Fãraşu, Gavriloiule bagã fãraşu! I love you! Linişte în platou,
doiule te mişti parca-i fii un tanc cu şindrile.
TUŢI: Merge M.G.S.-ul. Atenţie: 3,2,1. Semn. Se înregistrează.
REPORTERUL: Bunã seara, stimaţi telespectatori şi stimate
telespectactoare!
REPORTERA: Invers! Bunã seara telespectatoare şi stimaţi telespectatori!
REPORTERUL: Vã rog sã mã scuzaţi! Puterea obişnuinţei...
REPORTERA: O obişnuinţã milenarã!
REPORTERUL: Exageraţi! Emisiunea asta a intrat în program abia de trei
sãptãmâni, de aceea noi ca reporterii...
REPORTERA: Eu nu sunt reporter. Eu sunt reporterã. Familiar reporteriţã!
REPORTERUL: O, da! Iertaţi-mã, uitasem cã emisiunea aceasta e dedicatã
femeilor. Deci: Noi, ca reporteriţe...
REPORTERA: V-aş fii extrem de îndatoratã dacã ne-aţi scuti de ironia
dumneavoastră secularã.
REPORTERUL: Milenarã!
REPORTERA: O, nu! Acum o mie de ani Dumneavoastrã nu eraţi ironic.
Eraţi cel mult ghiduş. Hâtru. Şugubãţ.
REPORTERUL: Mã speriaţi... Mi-e fricã...
REPORTERA: De ce? Sunteţi cu mine... Suntem între bãrbaţi!
REPORTERUL: Mã supra estimaţi!
REPORTERA: Se poate! Eu sunt încã în curs de dezvoltare. La noi nu e sub
nimic „supra” pânã şi gramatica ne estimeazã. Mis o ginã Închiuiţi-vã
substantivul „prim-ministru” nu poate fi pronunţat la feminin, partea
nostimp e cã şi-n profesiile eminamente feminine, tot genul masculin inspirã
mai multã încredere. Luaţi profesiunea cea mai femininã din lume:
bucãtãrie! Gândiţi-vã la reclama unui restaurant. În vitrinã se va scrie: „aci
lucreazã celebrul bucãtar”, iar ” şi niciodatã aci lucreazã vestita
bucãtãreasã”.
Bãrbaţii vor sã decidã tot: Şi Miss Univers şi rãzboiul şi pacea pânã şi moda.
Sper cã aţi vãzut ce oribilã a devenit moda în ultimii ani cãmeşoaie,
paporniţe, petece ala „Avara-Avara mu”.
REPORTERUL: Noi bãrbaţii, vã rugãm frumos, respectuos, ceremonios de
ce aţi scris cartea de interviuri „Avansaţi înainte”.
REPORTERA: Daca-şi vorbi copiilor noştri care în imensa lor majoritate
sunt buni, sunt inteligenţi, serioşi, chiar dacã le place sã cânte la chitarã, aş
aduce tabele comparative ca sã le arãt cã în România în anul 1944, existau
trei miloane de analfabeţi şi că două milioane majoritatea!- O reprezentau
femeile. Dar eu vã vorbesc Dvs. istoria acestor trei decenii, am trait-o şi am
fãcut-o împreunã, femeile acestei ţãri, bãrbaţii acestei ţãri, oamenii acestei
ţãri luaţi împreună. Chiar dacã prejudecãţi în privinţa ţolulul femeii au
existat şi existã, tot ceea ce s-a fãcut, s-a fãcut cot la cot. Fãrã acest „cot la
cot”, nu poate fi înţeles uriaşul salt pe care -l face azi ţara noastrã în propria
sa istorie. Acum treizeci de ani, femeile alcãtuiam majoritatea analfabeţilor,
azi mai mult de 60% din cadrele din învãţãmânt şi culturã sunt femei, deci
problema emancipãrii femeii devine şi problema emancipãrii bãrbatului. Din
pãcate mai existã egalitatea pe principiu „dacã e ordine cu plãcere”.
REPORTERUL: Stop! Prea lung argumentul! Te cred la tribuna TV.
Emisiunea e duminicã. Omul Vrea şi el… armonia cãminului... amenajarea
spaţiilor verzi... cum sã ne hrãnim sugarul...
SECUNDUL: Aducem gladiole sau garoafe?
REPORTERA: (cãtre el): Dacã vrei sã ştii, eu am refuzat categoric. „Ca-te-
go-ric”-am spus. Nu particip la emisiunea asta.
REPORTERUL: Ai spus: „Ca-te-go-ric”. Categoric nu pierd ocazia asta!
REPORTERA: Ocaziile, dacã nu mã înşel, dacã-ţi mai aduci aminte bine, tu,
ocaziile sunt specialitatea ta. Tu ai fost cinci ani recordmen la ocazii.
SECUNDUL: Aducem gladiole sau garoafe?
REPORTERA: Tuţi dragã, eu ţi-am dat ţie douã calificative „foarte bine”,
iar tu-mi dai mie zece ani pe profilul stâng.
TUŢI: ...dar pe cuvânt de onoare, tu...
REPORTERUL: Nu-ţi mai da, dragã cuvântul de onoare! Uite îţi dau eu
zece ani din viaţa mea... pune-i şi pe profilul stâng...! Numai sã nu mai aud
de emisiunea asta. Pentru cã am eu o presimţire, şi pe mine presimţirile nu
mã înşealã. Înregistrarea aceasta o sã fie un coşmar.
SECUNDUL: Aducem gladiole sau garoafe?
TUŢI: Atenţie în platou, înregistrãm!
SECUNDUL: Aducem gladiole sau garoafe?
REPORTERUL: (cãtre ea) Spune-le, dragã, vrei gladiole sau garoafe?
REPORTERA: Ce sã fac cu gladiolele?
REPORTERUL: Sã ţi le dau. Sã ţi le ofer. Sã ţi le înmânez...
REPORTERA: De ce?
REPORTERUL: C-aşa se obişnuieşte!
REPORTERA: Şi eu ce sã fac cu ele?
REPORTERUL: Le iei, le miroşi, exclami, O Vai, dar de ce? şi la sfârşit le
predai la magazie, cã nu sunt în deviz.
REPORTERA: Nici sã nu îndrãzneşti sã-mi pui în braţe gladiole de la
magazie! Atenţii de polistiren sã-i dai Penelopei tale.
REPORTERUL: Îţi interzic sã-i pronunţi numele!
REPORTERA: Cine eşti tu sã-mi interzici?
REPORTERUL: Sã nu mã provoci!...
SECUNDUL: Aducem gladiole sau garoafe?
REPORTERUL: Aduceţi-i un iatagan! Aduceţi-i o flintã! Aduceţi-i un satâr!
Aduceţi-i tunurile din Dealul Spirii!
REPORTERA: Cabotinule!
REPORTERUL: Amazoano!
TUŢI: Atenţie. Merge M.G.S.-ul. Semn.
SECUNDUL: (face semn) Doiule plan mediu cu flori.
SECVENŢA 3
SECVENŢA 4
SECVENŢA 5
(Pe platou becul roşu e aprins, adică ”se înregistrează”. Cei doi stau faţă în
faţă.)
REPORTERUL: (afabilitate, volubilitate profesională)
Stimaţi telespectatori, înainte de a încerca o aprofundare a acestor caractere,
a universului care stã la baza existenţeiei lor, aş vrea s-o întreb pe mult
stimata mea colegã dacã nu crede cã un cititor mai puţin avizat ar putea trage
concluzia cã aceastã teribilã luptã pentru anularea inegalitãţii dintre femei şi
bãrbaţi trebuie sã se transforme... cum sã spun eu?... Într-un fel de... de...
de... Eu sa devină mineriţã, în abataj, cu lãmpaşul, iar el doicã la domiciliu,
manichiuristã la Igiena...Ea mecanic de locomotivã, el manechin la „Arta
modei”. Cu alte cuvinte, aş vrea sã înţelegeţi cã femeia, ca tip biologic... ca
tip somatic...
REPORTERA: Prima precizare care trebuie sã se facã este aceasta: ca sã
ţinã pasul, Ziua femeii nu e „3x8 fac 24”. Pentru femeia 3x8 nu fac niciodatã
24! Nu-l credeţi pe Pitagora!
Bãrbaţii ştiu sã înmulţeascã, dar nu ştiu încã sã adune. Haideţi sã-i învãţãm
noi! Aici stã forma de femeie-subiect! Aici e norma de femeie obiect! Aici e
femeia -Ulise. Aici e femeia Penelopã! Aici e femeia modernã! Aici e
femeia tradiţionalã! Aici e femeia egalã! Aici e femeia inegalã! Aici e
dreptul de a fi „cot la cot”, dreptul la „Zoe, Zoe fii bãrbat”, dreptul la „aşa vã
trebuie, dacã vreţi sã fiţi egale”. Aici e dreptul de a fi, de a fi moale ca o
pisicã, veselã ca un cintezoi, drãgãstoasã ca o cadânã, dupã ce ţi-ai exercitat
celelalte drepturi. Adicã, dreptul de a spãla: cearşafurile de pat, cearşafurile
de plapumã, feţele de pernã, feţele de pernã, feţele de masã, fetiţa-bãieţelul,
fetiţa -bãieţelul, moale, moale, moale. Aici e dreptul de a clãti, maiourile,
cârpele de bucãtãrie, şosetele, guleraşul, uniforme, fetiţa-bãieţelul, fetiţa-
bãieţelul, moale, moale, moale-cade, cimentul casa scãrii, perdelele, fetiţa-
bãieţelul, fetiţa bãieţelul-moale, moale, moale. Acesta este dreptul de a gãti-
atenţie-verbul „a gãti” e tranzitiv, care se deosebeşte radical de varianta lui
reflexivã „ a se gãti”. Deci, dreptul de a gãti dupã-masã, seara, chiar şi
noaptea. Noaptea, oricât de târziu, chiar dupã ora 24. Doar nu mai eşti
femeia-pãpusã, ca sã-şi fie fricã sã spargi buturugi, dimineaţa, la prânz,
seara. Idealul dumneavoastrã feminin e cât se poate de clar: Femeia sã fie
moale ca o cadânã, cu condiţia sã fie zdravãnã ca un târnãcop.
SECVENŢA 6
REPORTERUL: (somaţie) Ascultã, sã ştii cã, dacã vrei sã zbori pânã mâine
dimineaţã...
REPORTERA: Eu n-am vrut... eu le-am spus cã nu fac emisiunea asta... Eu
le-am spus cã nu vreau sã mai am de-a face cu un tip care...
REPORTERUL: Şi eu le-am spus cã nu vreau sã am dea face cu o individã
care...
REPORTERA: Care, ce?
REPORTERUL: Care-o sã facã circ... Care-o sã se dea în spectacol...
Femeile nu pot sã te vadã, bãrbaţii nu pot sã te audã...
REPORTERA: Pe mineeee ?
REPORTERUL: Da, pe mine. Pentru cã laşi oamenii sã vorbescã. Pentru cã-
i opreşti pe stradã, ca sã-i întrebi cine v-a cãlcat manşetele?
REPORTERA: Pe mineee? Pe mine, care mã cunosc... care mã invitã... Un
telespectator din Constanţa mi-a cerut...Eu, care primesc scrisori... teancuri
de scrisori.
REPORTERUL: Te rog, Te rog! Sã nu-mi vorbeşti mie de scrisori!
Dumneata ştii câte scrisori de protest primim noi dupã o emisiune a
dumitale? Dumneata ştii câte anonime despre dumneata înghiţim noi
sãptãmânal.
REPORTERA: Ce-au domnule cu mine?!
REPORTERUL: Ai tu pe du-te încolo!
REPORTERA: Bine cã ai tu pe vino-ncoace!
REPORTERUL: Gata! Tu sã nu-ţi baţi joc de mine. Acum gata!
SECVENŢA 7
SECVENŢA 8
TUŢI: (la telefon) Ce ţi-e mamã? Unde? Burta sau stomacul? Stomacul e sus
şi stomacul e jos. Mult? Cât de mult? Mãi Sandule, eu te cunosc. Tu, minţi!
Tu vrei sã te culci ca sã scapi de Africa... Mãi. Tu de Africa nu scapi! Nici
Nichi cât e el de derbedeu, nu scapã. Mãi, Sandule, sã-ţi intre bine în cap,
voi de Africa nu scãpati! Africa coloratã!
REPORTERUL: Interviul ãsta nu intrã!
SECUNDUL: Vã avertizez cã e ultima prelungire de spaţiu.
TUTI: Vã avertizez cã eu nu admit sã-mi sacrific viata personalã. E ora zece
noaptea. Vã avertizez cã eu, la ora trei, trei fix, plec.
SECUNDUL: Pierdem spaţiul. Un antinevralgic.
REPORTERUL: Să-l pierdem. Să-l facem praf.
REPORTERA: Tu să nut e joci cu cartea mea.
REPORTERUL: Tu să nut e joci cu viaţa mea.
SECUNDUL: Pierdem spaţiul.
REPORTERUL: Lasă să-l pierdem.
SECVENŢA 9
SECVENŢA 10
SECVENŢA 11
SECVENŢA 12
lipseşte text
Bucureşti ziceam: „Doamnă, oi ştii eu să mă dau jos din tramvai?” Uite c-am
ştiut! Că acum m-aş duce la Bucureşti, parcă m-aş duce la cireşe. Parcă s-au
mai dus norii.
REPORTERA: Şi-ţi pleca la Bucureşti?
FEMEIA LA FÂN: Da! E frumos! E frumos, dar e plictisitor. Aoleu,
Măiculiţă, Doamne ce nori vin! Şi-ăştia sunt nori turbaţi, nori de la Valea
Câinelui. Ăştia când tabără pe tine îţi face iarba chisăliţă.
Doamne, Dumnezeule, ajută şi nu ploua!
REPORTERA: Lasă Melanio că-ţi ajută ţie ştii tu cine…
FEMEIA LA FÂN:Mi-ajută, şi-ajută! Unde vedeţi dv. că mă-ajută? Da cu
otavă de astă toamnă,de ce nu m-a ajutat? Că eu când am fost mică, pe mine
–a avut cine să mă lămurească. Că pe domnul Bulcă l-a ajutat să-şi facă
magazin, dar pe mine m-a ajutat să dau cu sapa de la 6 dimineaţa până la 9
seara.
FEMEIA LA FÂN: Of,of,of! Numai de n-ar tăbărâ peste noi norii ăştia din
valea Câinelui cu ăştia nu-i de glumit… Ăştia când vin îţi fac iarba chisăliţă
că la televizor a zis ploi locale. Dar de ce tocmai în locul acesta? De ce? De
ce?
REPORTERUL: Eu sper că povestea cu „Penelopa pleacă cu Ulise” e doar
pentru emisiune. Ca să echilibreze ca să aibă emisiunea un fond pozitiv.
REPORTERA: Şi dacă nu-i doar pentru emisiune?
PARTEA II
SECVENŢA 13
TUŢI: Alo, Megheseule! Alo Megheseule! (la telefon) Alo, da! De ce plângi
tu mamă? Te doare capul? Se-nvârteşte? Câtă cretă ai mâncat tu mamă? Alo
Megheseule!
REPORTERUL: Vrei lumină de contur?
REPORTERA: Cred că ştii că n-am vrut niciodată nimic de la tine.
REPORTERUL: De ce? De ce n-ai vrut? De ce nu mi-ai spus tu să te fac
fericită? Pentru că eu… ştii foarte bune-eu m-am predat singur. Eu singur
mi-am zidit celula. Cărămidă cu cărămidă. Eu mi-am pus singur gratiile. Le-
am pus şi ţi-am spus: aşează-mă după ele”.
REPORTERA: Dar pe urmă? Pe urmă? În trei luni am slăbit 12 kg. Prima zi
am vrut să-mi dau foc. A doua zi m-am dus pe podul Grant, ca Anna
Karenina… Dar au pus plase… Închipuieşte-ţi, peste tot au pus plasă!...
REPORTERUL: De ce nu m-ai chemat?
REPORTERA: Eu să te chem pe tine? Eu să te implor: nu mă părăsi amore
mio! Toată lumea îmi spunea să suport adevărul şi eu nu puteam suporta
bervizul. D-asta şi apar ca într-o melodramă, peste ani şi insist, insist-pentru
că nu-i adevărat că am refuzat să vin la emisiune, pentru că nu-i adevărat că
am fost la audienţă, pentru că nimeni absolut nimeni nu m-a obligat…
Eu am vrut… eu am cerut… eu am făcut tot ce mi-a stat în putinţă ca să vin
aici, ca să stăm de vorbă, ca să te întreb: de ce?
REPORTERUL: Eşti nebună! Eşti într-adevăr nebună! În cinci ani-
recunoaşte ! recunoaşte! N-ai fost în stare să cumperi nici măcar un fotoliu
în garsoniera aia nenorocită. Când venea un prieten…
REPORTERA: Dar e o prejudecată… N-ai văzut la japonezi?... Se stă pe
jos… pe perne… pe rogojini…
REPORTERUL: Când venea cineva la masă… la masă… care masă? Poate
pe lada de sifoane! Şi în ce farfurii? Farfuriile erau în spălător. Şi cratiţele în
chiuvetă şi cămăşile în lighean şi ligheanul în baie şi baia plină de ziare,
ziare, stive de ziare, tone de ziare, vagoane de ziare. Niciodată n-am priceput
ţăcăneala asta. De ce? De ce însilozai, dragă prea literară.
REPORTERA: Era colecţiile mele.
REPORTERUL: Şi borcanele ale tot colecţii erau? Într-o dimineaţă-sper că
ţii minte!-am găsit borcanul de gem în pantofii mei maro. Ăia cu tocurile
scâlciate! Niciodată nu mi-ai pus flecuri pe pantofi! Niciodată nu mi-ai
călcat pantalonii!
REPORTERA: Ba da!
REPORTERUL: Ba nu!
REPORTERA: Ba da!
REPORTERUL: Aaa! Da! Ha, ha, ha. Cum am putut să uit? Ha,ha, ha! Când
ai uitat tu fierul în priză. Când a spart portarul uşa… Ha, ha, ha… Când a
leşinat vecina aia grasă… batoza aia cu negi… Ha, ha, ha, Că tot blocul…
ha,ha, ha era ca la bombardament, toţi orbecăiau ha,ha,ha … în funingine…
Au chemat ha,ha,ha…au chemat pompierii, dar tu… ha,ha,ha, … ha, ha,ha,
tu… formidabil! Da, da, chestia aia a fost într-adevăr formidabilă… şi
sunau pompierii, iar tu ha,ha,ha, tu, formidabil-erai tocmai la pompieri,
pentru că tu… formidabil! Tocmai atunci scriai reportajul… Ha,ha, ha, „Nu
vă jucaţi cu focul!”
TUŢI: Vă rugăm să spuneţi ce urmează!
REPORTERUL: Cinci ani în burlane! Cinci ani, inclusiv concediul de
odihnă, inclusiv concediul de plată, inclusiv concediul fără plată, inclusiv
concediul de studii.
REPORTERA: Nu-i adevărat! În cinci ani eu nu am luat nicio zi de
concediu!
REPORTERUL: Tu n-ai vrut, dar eu am vrut! Ce vroiai să fac în concediu?
Să mă duc în fiecare duminică în Gara de Nord, vine ea sau nu vine ea? Să
nu ne dăm de rendez-vou la Teiuş, fiindcă-i nod de cale ferată?... să fac amor
cu biletele lăsate de tine pe frigider, frigiderul gol!... Patul gol! Garsoniera
goală!... Duminica goală!
REPORTERA: Da eu?...
REPORTERUL: Tu? Tu erai plină de conţinut.
REPORTERA: De ce nu-înţelegeţi?
TUŢI: Vă avertizez că e ultima prelungire de spaţiu!
SENCUNDUL: Pierdem spaţiul!
REPORTERUL: (către ea) Pierdem spaţiul!
REPORTERA: Să-l pierdem!
REPORTERUL: Tu să nu te joci cu emisiunea mea!
REPORTERA: Tu să nu te joci cu viaţa mea!
REPORTERUL: Femeia lui Dumnezeu…
SENCUNDUL: Pentru ultima dată vă avertizez, pierdem spaţiul!
REPORTERA: Ascultă! Te rog ascultă! Este imposibil să nu poţi să mă
înţelegi…
REPORTERUL: Tu trebuie să mă înţelegi! Acum trebuie să ne înţelegem.
Înţelege!
REPORTERA: Nu-nţeleg nimic! Nu vreau să înţeleg nimic! Eşti zic! Eşti
laş! Eşti…
REPORTERUL: Da, dragă! Sunt laş, sunt mic. Uite, sunt atât de mic. O
broască! Un guzgan! O mâzdâganie! De acord! Atunci ce vrei tu, vrei tu de
la bâzdâgania asta? Ce vrei?
SECVENŢA 14
SECVENŢA 15
SECVENŢA 16
(punând mâna pe microfon): Auleu! Vă rog nu! Băiatul cel mare Vladimir
tocmai a vemit din tabără. Mi-a adus o valiză cu rufe murdare. După ce
termin discuţia, m-apuc să spăl. M-apuc şi eu să cânt la pian Vreţi să-l
cunoaşteţi pe Vladimir? Vladimir?-Vladule-Uitaţi-l. Acesta e Vladimir. Are
17 ani.
REPORTERA: Bună ziua Vladimir. Am auzit că vrei să devii Nijinski.
VLADIMIR: Nu! Nu vreau să devin Nijinki!
AVOCATA: Orientarea mea a fost ca ei, copiii, să n-aibă timpi morţi. Şi
fetiţa şi băiatul se iau la întrecere. Dragostea pentru meserie, trebuie să fie
permanent în acţiune. De aceea mă antrenez şi eu… Părerea mea este…
Vladimir, ai du-te tu până dincolo că vreau să vorbesc ceva cu tovarăşa!
(Vladimir iese) Părerea mea este că că dat fiind forma de dansatoari pe care-i
dă societatea noastră, pentru pregătirea multilaterală a artistului de mâine nu
e suficient doar liceul. Ar trebui-eu fireşte, nu fac o critică, fac numai o
sugestie-ar trebui şi o secţie de coregrafie pe lângă Conservator. Orientarea
noastră este că după ce termină şcoala de balet copiii să urmez facultatea de
drept fără frecvenţă. Noi punem foarte mare accent pe acest lucru…
REPORTERA: Vreau să vă întreb ceva despre condiţia femeii.
AVOCATA: În general lucrurile stau bine. E bine, fără să stăm pe roze.
Numai că femeia e mereu în criză de timp. Ca să-şi îndeplinească toate
îndatoririle ei de femeie, ea nu mai poate respecta cele trei pturi. Uneori
trebuie să depăşească chiar şi orele 24. De exemplu pe mine uneori mă
apucă şi ora 2 noaptea în bucătărie. Nu vreau să pierd un dram de energie.
Toată vreau s-o dăruiesc societăţii noastre şi familiei.
REPORTERA: Totuşi, Dv. nu sunteţi obosită niciodată?
AVOCATA: Nu. Nu sunt obosită. Îndatoririle de gospodină îmi dau aşa o
vitalitate. Soţul ştie. Dimineaţa alerg la lapte. Fug să fac pacheţelele pentru
copii. Soţul meu era receptiv la tot ce e obligaţia familială. El îşi dă seama.
El e conştient. O nu vreau să spun că nu mai avem şi unele lipsuri. Uneori
copiii sunt înclinaţi către lucruri negative. Uneori mai e câte-o notă proastă.
Atunci când a fost n-am dormit toată noaptea. Dar m-am dus şi l-am criticat
în colectivul de clasă… Totuşi e clar că nu putem spune că am ajuns la o
cultură absolut perfectă… de ex. la „Gospodina” ar fi bine o mai mare
responsabilitate. Vânătorii trebuie să facă dovadă de mai multă
responsabilitate, politeţe… Să nu se considere deranjaţi. Am observat că unii
vânători au concepţia că trebuie să aştepţi. Greutăţi mai există, dar pe mine
nu mă apucă desnădeşdea, pentru că eu nu stau numai la tribunal. Eu
desfăşor o serie de activităţi profesionale sunt în Comitetul de sector sunt în
Comitetul din sectorul tribunalului… sunt în Comitetul de bloc… în
comisia…
REPORTERA: N-aţi vrea să-l mai chemăm şi pe Vladimir?
AVOCATA: Da cum să nu? Vladimir Vladule! Vino să stai de vorbă cu
tovarăşa. ( Vladimir intră).
REPORTERA: Vladimir spune-mi şi mie: Mama e severă?
VLADIMIR: Nu vă supăraţi, dar vreau să vă întreb şi eu ceva. E într-adevăr
nevoie de întrebările astea, de…
AVOCATA: Da! Sunt severă, dar sunt dreaptă. Artistul care nu-şi trăieşte
rolul nu e de valoare.
REPORTERA: Aveţi probleme de conştiinţă în meseria Dumneavoastră.
AVOCATA: Da. În dese situaţii. Sunt tineri care… care… nu ştiu dacă e
bine să vă spun faţă de copil…
REPORTERA: Spuneţi! (cu ochii la Vladimir).
AVOCATA: Bine! Am să spun! Sunt tineri care săvârşesc infracţiuni. Când
îi văd, când le văd părinţii sufăr îngrozitor. Mă impresionează. Şi totuşi sunt
trimişi în colonie unde sunt supuşi unui program instructivo-educativ.
REPORTERA: Totuşi, ce vă impresionează pe dv cel mai mult?
AVOCATA: Mă reţine copilul: Vladule, te rog (Îi face semn să iasă.)
(Vladimir iese.) Mă impresionează divorţurile, sunt lucruri foarte
impresionante. Ştiţi, doi tineri, îşi declară dragostea. Vor să întemeieze un
cămin. Vor să facă ceva sănătos. Legea spune în Art.2. din Codul Familiei:
căsătoria se întemeiază pe dragoste, pe afecţiune, pe respect reciproc. Dar…
dar… Se întâmplă ca… uneori, tovarăşii care se iubesc, care vor să-şi
întemeieze un cămin, să ajungă doi duşmani. Şi nu e vinovată viaţa! Numai
ei sunt vinovaţi. Ţi-ai ales o tovarăşă, ai iubit-o cum să spui la un moment
dat că n-o mai iubeşti? Adică să te îndrăgosteşti la orice pas? Vezi o cucoană
mai bine pusă la punct şi gata! Păi se poate?
REPORTERUL: Mi-aduc aminte foarte bine era 20 februarie.
REPORTERA: Dar dacă soţul dv. ar călca strâmb?
AVOCATA: (………….., făcând cu degetul) Tovarăşa! Noi ştim că am
primit suficientă educaţie ca să ne dăm seama de rolul şi locul nostru în
societate. A murdări ce este sfânt? Nu se poate. Cel mai frumos lucru din
lume e omenia. Nu se poate să ai altă comportare cetăţenească şi omenească.
REPORTERUL: Şi eu mi-aduc aminte. Da, era 20 februarie.
REPORTERA: Chiar aşa, fără lipsuri, sunteţi? Gândiţi-vă şi la mine. Sunt
reporteră. Trebuie să vă fac un portret. Spuneţi-mi sunteţi invidioasă?
AVOCATA: Depinde! Depinde de gradul de pregătire. De ce n-aş fi mândră
că o tovarăşă a mea ocupă o funcţie potrivită cu capacitatea ei.
REPORTERA: Vă supără şabloanele?
AVOCATA: Mă supără şi eu lupt cu hotărâre împotriva şablonismului.
REPORTERUL: Aveai bilet pentru acceleratul de 21 şi te-am rugat, în
genunchi te-am rugat să nu pleci.
SECVENŢA 17
SECVENŢA 18
(O femeie primar)
TUŢI: Avansaţi înainte! O femeie primar. Banda 2503. Banda sonor! Intră în
scenă reportera şi primăriţa ţinând de ghidon o bicicletă.
REPORTERA: V-aţi născut la 3 octombrie 1944, în 5 mai 1964 aţi
promovat şcoala tehnică agricolă. La 6 mai 1964, aţi fost declarată şefă de
promoţie. În 6 iunie 1964, aţi fost promovată şefă de fermă la IAS. Tot în
1964, la 23 august, ora 10:45, aţi promovat în rândul femeilor căsătorite. În
1970, 15 martie, aţi promovat în detaşamentul mamelor. Aveţi o fetiţă
Ileana! La 13 sept…
PRIMĂRIŢA: Ziua pompierilor!
REPORTERA: Aţi fost promovată în Comuna Deda.
PRIMĂRIŢA: Deda de jos.
REPORTERA: Mda! Bine! Vă rog, tovarăşă primar-Vedeţi că nu se poate
spune primară? Vedeţi că nu se poate spune primăriţă?
STÂNGACIUL: (intră cu un cauciuc imens) Îl duc jos la bază c-a rămas
tractorul în pană… Dumneaei?
PRIMĂRIŢA: Tovarăşa de la Bucureşti!
STÂNGACIUL: (schiţează vag, foarte vag un gest de salut ieşind, după ce
traversează scena)
REPORTERA: … vă rog să-mi spuneţi cam ce-ar fi dincolo de această…
PRIMĂRIŢA: Gata! Înţelegeţi! Vă explic! Uitaţi, în 1964, lucram la IAS
tehnician agronom, cu salariu bruto… Dar să nu mai vorbim de bani! Ia să
mai cădem şi noi în idealism! Deci: ziua la IAS-eu, seara la liceu. La cinci
dimineaţa, pe tarla. La cinci după amiază, la şcoală. Ce era să fac? Să
bocesc? Nu, să ştiţi, să accept să bocesc deşi ştiţi dv. cum cad necazurile pe
capul omului-IAS-ul aşa brusc şi deodată, a zis că nu şi nu, să nu mă mai
duc la liceu! Cred că le era frică să nu ajung ministru! Eu le-am spus:
domnule nu vreau ministru, dar ei nu şi nu. Dar cum o să mă retrag de la
liceu când eram-vă-închipuiţi şi dumneavoastră eu eram în trimestrul trei?
REPORTERA: Vă rog să-mi spuneţi sincer, adică să nu-mi daţi un răspuns
în cinstea lui 8 Martie cu cine e mai greu să lucrezi cu femeile sau cu
bărbaţii? Sincer!
PRIMĂRIŢA: Vă supun sincer, fiindcă of,of,of, aşa m-a făcut pe mine
mama. M-a făcut o greşeală tehnică a naturii. Aşa sunt eu. Nu trebuie să
vorbesc sincer cu indiferent cine este. Adică să spun sincer cu indiferent cine
este. Adică să spun sincer şi când e cazul şi când nu e cazul. Deşi uneori ştiţi
dv…. da, mai e aşa, câte un vice care te tachinează… care… (alt ton) Sincer!
Da! Cel mai greu e să lucrezi cu femeile!
REPORTERA: De ce? Sunt nepricepute?
PRIMĂRIŢA: Nepricepute!?
REPORTERA: Fluşturatice?!
PRIMĂRIŢA: Fluşturatice?!
REPORTERA: Leneşa?
PRIMĂRIŢA: Nu, tovarăşă! Nu! Nu-Femeile sunt mult mai harnice! La o
femeie nu trebuie să-i faci de două ori o observaţie. La bărbaţi, nu la toţi, dar
unii, dacă le trasezi o sarcină, îi vezi că în loc să-şi stoarcă mintea cum s-o
rezolve ce le-ai dat, vezi că uite aşa se perpelesc să-ţi explice adică de ce nu
se poate!
STÂNGACIU: (traversând scena, cu o ladă ca să-şi facă treaba) Cine?
PRIMĂRIŢA: Unii. Să zicem la convocări. Avem o adunare generală la ora
6. Bărbatul mai trece pe la bufet, mai ia o…….. şi pe la şase şi un sfert
ajunge şi el pe la sală. Pe femeie, la şase fără zece o găseşti înăuntru. Pe
bancă!...
REPORTERA: Atunci?
PRIMĂRIŢA: Atunci, toată problema e că intervine familia. Soţul! Eşti în
şedinţă. Fierbe pietre, dar se face ora trei şi ea zice că pleacă acasă. Te lasă
baltă la câmp, pe combină, pe linia de roşii sau pe linie de coceni şi se duce
acasă să încălzească borşul, că altfel…
REPORTERA: Altfel ce?
PRIMĂRIŢA: … Eu nu zic c-o bate. Nu zic că-i aplică constituţia. Că eram
în 75 la Casa Agronomului. Era şi tovarăşul prim în sala de mese. Şi-a venit
soţul unei tovarăşe de serviciu. Nu şi nu, că să vină soţia acasă. Auziţi şi
Dumneavoastră! Să vină acasă, când la noi era tovarăşul prim! Prea bine nu
ştiu ce s-a întâmplat că eu când am ajuns la faţa locului, femeia era sub
mese. M-am aruncat peste el, că altceva nu mai era de făcut, deşi, ştiţi, la noi
există un capitol, că dacă doi soţi, pe stradă sau într-un local se ceartă sau se
bat, n-ai voie să intervii. Nici tu cetăţean nici tu miliţian. Îi laşi acolo de se
omoară bine şi după ce se omoară îi spui: ”Mata aia cu capul spart, ai avut
dreptate”
83/2?!!
REPORTERUL: Te iubesc!
REPORTERA: Şi eu… şi eu te-am…
REPORTERUL: Eu nu te-am iubit. Te iubesc! N-am găsit leac. Am fost la
neurologi, la psihiatri, la homeopaţi. Am inventat pastile pentru ulcer,
picături pentru tensiune. Pentru suflet n-au inventat nimic.
REPORTERA: Ai dreptate… dar în fiecare femeie-da, în fiecare femeie…
să nu râzi… există o regină din Saba… o regină care… care…
SUDORIŢA: O să-mi pun casa la punct şi poate o să-mi găsesc un soţ care
voi merita de el. N-am pretenţia să mă ţină în palmă, că azi nici soţiile de
ministru nu se mai ţin în palmă. Nici nu vreau să mă laude c-am făcut şi c-
am dres. Vreau numai să se gândească în sinea lui. Numai cu o şalopetă pe el
l-aş lua. Ce dacă n-are? Mă duc eu. Fac cu rate… Îi iau eu costum.
PRIMĂRIŢA: Fă-mă doamne, mai puţin feminină. Fă-mă, doamne,
nesomatică, că dacă eşti somatică şi feminină, te-apucă aşa… şi te-apucă
des… se revarsă din tine sentimentele.
CATELUŢA: Oh, el, el foarte ambiţios-ce uice el, tu ai două capete şi eu n-
am niciunul? Ce, zice el, capul tău e şi mai mare ca al meu?
NUŢICA: Celentano cântă cu nevasta lui-Celentano cântă cu Claudia Mori.
Cine ştia până acum de Claudia Mori? Dar Celentano… Celentano…
Celentano…
FEMEIA: Şi pe urmă ne-am dus pe lângă el, c-o fi, c-o păţi. Şi pe urmă am
jucat… şi pe urmă m-a acompaniat acasă… Şi pe urmă l-a captivat… Şi pe
urmă…
BANDA
În fiecare dintre noi există o femeie care visează… visează şi geme.. visează
şi speră, visează şi speră….
SECUNDUL: A căzut un microfon. Nu vă aude nimeni. Mâine o luăm de la
capăt. Nu s-a înregistrat nimic. Nu vă daţi seama, că nu vă aude nimeni.
REPORTERUL: Mâine continuăm. Mâine luăm de la capăt. Acum hai
acasă. E târziu. Nu mai pot
TUŢI: Nici eu nu mai pot. Am plecat. Noapte bună.
TOŢI: pe mâine! Noapte bună! Salut.
REPORTERA: Nu mai pot! Doamnelor, tovarăşilor, nene, oameni buni, ce
noapte, ce noapte! Sunt frântă! Nici voi n-aţi prea dormit. Şi voi sunteţi
obosiţi. E greu… dar altă soluţie…
REPORTERUL: Altă soluţie nu există.
REPORTERA: Noapte bună.
REPORTERUL: Noapte buna. Dar altă soluţie…
REPORTERA: Altă soluţie nu există.
84/1
84/2
REPORTERUL: Trebuie să-ţi explic. Trebuie să înţelegi. Trebuie să înţelegi
că nu mai există nicio soluţie. Intrasem amândoi într-o fundătură. Căzusem
amândoi într-o capcană. Trăiam într-o cuşcă, oricare din noi ar fi putut să
iasă, să plece, să fugă.
REPORTERA: Eu să fug?
REPORTERUL: Ne ţineam unul de altul cu ghiarele, cu dinţii. Ne muşcam,
ne sângeram, ne devoram.
REPORTERA: Vivat…………… romantic.
REPORTERUL: Romantismul acesta cu ciorapi rupţi, pe mine mă
terminase. Eu aveam nevoie de o femeie, o femeie, nu de o ideologică. Un
bărbat nu se poate ţine cu conferinţe şi cu hram în bani. Cineva, unul din
noi-indiferent cine trebuie să spună: gata.
REPORTERA: Ei bine, ai spus tu: gata.
REPORTERUL: Dar putem s-o luăm de la început.
REPORTERA: Acum spun eu gata. Avansează înainte.