Bosco Verticale

Analiză a fațadei verzi

Referat Curs Fizica Construcțiilor(1)

Titular:conf.dr.arh. Mihai Opreanu
Student: Bădescu Cristian-Andrei
Grupa: 45B
 Cuprins

1.Informații proiect

2.Prezentare generală a proiectului

3.Rezolvări structurale

4.Fațada Verde

5.Concluzie

6.Bibliografie

1
Informații proiect:

Echipa

Propietar: Fondo Porta Nuova Isola

Investitor : Hines Italia
Arhitect : Boeri Studio
Inginer: Arup Italia
Constructor principal: ZH
Construction Company S.p.A.

Informații cladire

Anul finalizării: 2014 Vedere de pe terasă

Înalțime: Turn D: 85m ; Turn E: 117m
Etaje: Turn D: 18 ; Turn E: 27
Suprafață construită : 18717 mp
Funcțiune: Rezidențial
Material Structural: Beton Armat
Tip perete verde: Arbori plantați în ghivece aflate pe balcoane în consolă
Amplasare pe clădire: Toate fațadele, la toate nivelurile
Suprafață a acoperirii verzi : 10142 mp (aproximativ)

Date climaterice

Localizare : Milano, Italia

Poziționare geografica : Latitudine 45⁰37’N, Longitudine 8⁰143’E
Altitudine: 211 metri peste nivelul mării
Clasificare a climei: Temperat-Calda
Temperatura zilnică medie în timpul celor mai calde luni (Iunie, Iulie, August): 21.7 °C
Temperatura zilnică medie în timpul celor mai reci luni (Decembrie, Ianuarie; Februarie):
1.6 °C
Umiditatea relativă medie: 71% (cele mai calde luni); 76% (cele mai reci luni)
Precipitații medii anuale: 85 millimeters
Vânuri principale: Nord
VIteza medie a vântului: 0.9 metri pe secundă
Radiație solară: Maxim: 784 Wh/m 2 (Iulie 21); Minim: 660 Wh/m 2 (Octombrie 21)
Ore de soare pe zi (medie): 5.1 ore

2
 Prezentare generală a proiectului

Prezentare proiect și relevanță

Proiectul Bosco Verticale

din Milano este caracterizat de
prezența uneia dintre cele mai
ample fațade verzi realizată
vreodată. Aceasta combină
numeroase elemente precum o
selecție atentă a plantelor,
dispunerea acestora pe toate
fațadele, conceptul structural
pentru a le pune în operă,
sistemele de întreținere și irigare, Bosco Verticale, Vedere Generală
ducând astfel la un rezultat ce
poate fi considerat una dintre cele mai inovatoare clădiri conformate pe verticală din ultimii
ani.
Proiectul este alcătuit din doua turnuri rezidențiale, de 27, respectiv 18 etaje
înalțime îmbrăcate de o densă fațadă verde. Pe fațadă sunt prezente aproximativ 20000 de
specimene de plante, incluzând aproximativ 700 de arbori (în anumite cazuri cu înălțimi de
până la 6 metri). Toate plantele sunt înrădăcinate în ample containere aflate pe terase aflate
în consolă, accesibile din apartamente.
Din punct de vedere al acreditărilor internaționale, proiectul se bucură de o
certificare LEED Gold.
Consider că proiectul este extrem de relevant pentru discuția despre sustenabilitate
și modalitatea prin care noile tehnologii sunt introduse în proiectarea de arhitectură. Fațada
verde nu reprezintă doar un accesoriu, sau o modă, ci devine parte integrantă a arhitecturii,
modul în care este dispusă fiind în mod intim legat atât de interiorul cât și de exteriorul
clădirii. De asemenea, în ceea ce privește discursul profesional asupra arhitecturii
sustenabile, pe plan mondial s-au făcut remarcate
ideile arhitectului Bjarke Ingels din cadrul biroului
BIG.
Acesta promoveaza conceptul
de “sustenabilitate hedonistică”, încercând prin
această alăturare paradoxală să recontextualizeze
ideea de sustenabilitate și să-i înlăture sentimentul
de frică și limitare ce îi este asociat în clipa de față. În
loc să privim această parte a arhitecturii drept un set
de reguli, norme și limite ce știrbesc din calitatea
proiectului, el propune un alt punct de vedere. Astfel,
această atenție asupra mediului înconjurător ar
trebui fie motorul ce duce spre inovare nu doar în
ceeea ce privește tehnologiile folosite ci și să ducă la
Concept ciclu de viață al clădirii
o reconsiderare a programelor de arhitectură și la
cum sunt ele rezolvate în esența lor.

3
 Concept
În ultimii ani s-au făcut îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește fațadele
clădirilor înalte. Acestea au devenit din ce în ce mai sustenabile din punct de vedere
energetic, în sensul că sunt mai bine izolate, mai bine umbrite și mai bine integrate cu noile
tehnologii. Totuși, acestea sunt încă îmbrăcate cu materiale tari și reci (ceramica, sticla,
metalul,etc ) ce mineralizeaza mediul urban.
Conform arhitectului Stefano Boeri, una din mizele proiectului a fost de a reprezenta
o nouă idee a sustenabilității. Urmărind acest concept, cele două clădiri propun mai mult
decât o decorațe a fațadei, ele reprezintă un întreg ecosistem, introducând în Milano o
densă zonă naturală.
Proiectarea principalelor sisteme s-a produs printr-o strânsă colaborare între
arhitect, arhitect peisagist și structurist, o echipă multidisciplinară absolut necesară în cadrul
unui proiect astfel de complex din punct de vedere tehnic.

Plan tipic de etaj

4
 Rezolvări structurale

Structura de rezistență
Rezolvarea structurală a
proiectului a fost esențială pentru a
deovedi că noțiunea de "pădure
verticală" ete fezabilă. Structura este
alcătuită în întregime din beton: stâlpii
sunt compuși din beton armat iar
planșeele sunt alcătuite din beton
armat post-tensionat.
Pentru rezolvarea structurală
au fost determinanți următorii factori:
încărcările gravitaționale ale arborilor
și a solului, terasele aflate în consolă
cu o adâncime a cuvelor de maxim 3.3
m și încărcările dinamice ale vântului
și efectul său asupra stabilității și
securității vegetației. Pentru a
îndeplini toate cerințele determinarea
încărcărilor dinamice au devenit un
element fundamental al proiectului,
fiind folosite numeroase teste cu
machete la scară dar și cu arbori Sectiune travee
reali în tuneluri de vânt la
Politecnica di Milano.

Sisteme de susținere
Legat de structura de rezisteță este sistemul de susținere ce asigură 3 metode de
protecție împotriva căderii arborilor.
1.Prinderi temorare(Fig. 1): Fiecare trunchi de copac este ancorat în container-ul său
prin curele textile. Acest sistem este necesar în primii ani de viață ai copacului până când
rădăcinile sunt dezvoltate complet.
2.Prindere simplă(Fig. 2): Fiecare copac este fixat cu câte trei curele elastice de
terasa de deasupra sa. Aceasta este principala metodă de asigurare a vegetației.
3.Prindere suplimentară(Fig. 3): Acest tip de prindere este utilizat în cazul arborilor
cei mai expuși la vânt și constă într-o cușcă de metal suplimentară introdusă în container.

Sistemul 1 Sistemul 2 Sistemul 3

5
 Fațada verde

Containere
Containerele în care sunt stau plantele pe
Bosco Verticale sunt amplasate pe latura cea mai
îndepărtată de peretee exterior. Volumul acestora
variază pentru a feri cea mai bună adaptare a
rădăcinilor unei plante. În funcție de plantă,
dimensiunile containerelor sunt: în cazul unui
copac, 1,10 m adâncime și 1,10 metri lățime; în
cazul de arbuștilor și a tufișurilor adâncime de 0,5
metri minimum și 0,5 metri lățime.
Structura containerului este protejată în
întregime cu o membrană de impermeabilizare
bituminoasă, căreia i se adaugă folii de protecție
împotriva rădăcinilor. Pe interiorul containerelor
există un strat de separare și drenaj. Acest strat de
separare este foarte important întrucât protejează
permeabilitatea filtrelor și țevile de drenaj pe Interior container
parcursul trimpului. De asemena funcționează și
drept o protecție adițională a membranei impermeabile și a foliei împotriva rădăcinilor.
Stratificarea internă a solului este uniformă pentru toate plantele și a fost compusă
conform standardelor acoperișurilor verzi. Substratul este un elemnt cheie a fiecărui
subansamblu de acoperire verde. Substratul este compus dintr-un mix de materiale
organice și anorganice ce trbeuie să asigure retenția optimă a apei, permeabilitate,
stabilitate structurală și densitate. Principalul material din care este alcătuit substratul este
lapilli, un material anorganic caracterizat de excelente propietăți în ceea ce privește
tehnologiile verzi.

Irigare
Rețeaua de distribuție a apei pentru irigații este
compusă din patru elemente principale: rețeaua
principală, care aduce apă subterană până la terase;
grupul de control în fiecare container de plante, care
reglează alimentarea cu apă; distribuția pe scară largă în
containerele de plante și sistemul de control al umidității
(senzorii de umiditate).
1.Rețeaua pincipală
Proiectul utilizează apă din pânza freatică pentru
irigare. În subsolul fiecărui turn este un recipient de
stocare a apei ce este alimentat continuu cu apă. De la
aceste recipiente de stocare apa este distribuită prin
diferite grupuri de pompe ce deservesc diverse sectoare
ale turnurilor. Principalele tuburi de irigare se găsesc pe
Grupul de control fațade. Acestea nu sunt asigurate împotrica înghețului și
se golesc în mod automat la temperaturi sub 0⁰C

6
 Detaliere sistem irigare

2.Grupul de control al containerelor

Fiecare container are un “grup de control” al irigațiilor. Acesta primește apă in
rețeaua principală și stabilește cantitatea de apă ce intră în container. Irigarea este
controlată electric, ceea ce permite ca fiecare plantă să fie irigată în funcție de nevoile sale
individuale.
3.Sistemul de distribuție
La capătul fiecărui grup de control se află sistemul de distribuție propiu-zis, protejat
împotriva rădacinilor și perforării printr-o barieră chimică / mecanică.
4.Sistemul de control al umidității
Chiar dacă irigarea este programată în cadrul fiecărui container, un sistem de
monitorizare a umidității este instala pentru a urmări progresul. În fiecare container se află
doi senzori, unul lângă sistemul de distribuție și unul la capătul opus. Datele astfel obținute
sunt utilizate pentru a controla eficiența programelor de irigare și pentru a detecta
eventuale probleme.

Vegetația

Vegetația este elementul

definitoriu al fațadei. Efectul său
puternic este determinat de mai
mulți factori în plus față de
simpla sa prezență, incluzând o
variată combinație cromatică (gri
cărbune, alb și variate nuanțe de
verde) și o succesiune echilibrată
a suprafețelor opace și
Transportul arborilor transparente. De asemenea,

7
plantele fac parte din arhitectura turnului, au o geometrie variabilă, se deplasează în briza
vântului, reflectă lumina și produc umbre neregulate. Mai mult, își schimbă culoarea, forma
și aspectul cu schimbarea anotimpurilor.
Din punct de vedere ecologic, varietatea excepțională a specilor este o caracteristică
dominantă, în cadrul proiectului fiind prezente aproximativ 90 de specii ce fac parte din
următoarele categorii: arbori și arbuști mari, arbuști mici, plante de acoperire a solului.
În cadrul selecției plantelor au fost urmărite în linii mari următoarele reguli:
Speciile de plante :
- Sunt rezistente la vânt(cu trunchiuri flexibile)
- Sunt rezistente la atacuri parazite
- Nu stimulează alergiile
- Rezistă in medii cu poluare intensă(mediu urban)
- Nu produc fructe sau semințe de mari dimensiuni
- Sunt ușor de întreținut
Orientarea vegetației este determinată de adaptabilitatea diferitelor specii în funcție
de cantitatea de lumină primită. Specii tolerante la căldură ce provin din climate
mediteranee sunt poziționate pe fațadele sud vestice iar cele ce sunt adaptate mai degrabă
unui climat umbros și răcoros (din Europa centrală sau din zonele de munte) sunt amplasate
pe fațadele de est și de nord.
Trebuie accentuat faptul că Bosco Verticale nu imită o pădure naturală, întrucât
diferitele specii prezente în proiect nu ar putea să apară în mod spontan una lângă cealaltă.
Proiectul este mai degrabă o combinare voită a diferitelor specii pentru a produce efectul
arhitectural dorit.

Perspectiva asupra teraselor verzi

8
 Concluzie

Bosco Verticale reprezintă în mare parte un experiment, nu doar datorită diferitelor

soluții tehnice care sunt în anumite cazuri tradiționale și în altele revoluționare, ci mai ales
datorită capacității sale de a integra diverse discipline și abordări ce sunt complet disparate.
Totuși proiectul este încă prea recent pentru a discuta despre un eventual succes sau eșec.
Monitorizările de până acum indică faptul ca întreaga fațadă rezistă bine iar mediatizarea
intensă a proiectului a dat ocazia arhitectului de proiecta mai multe proiecte similare în
întreaga lume. Totuși este nevoie de cel puțin încă zece ani pentru a afla dacă o fațadă verde
ce are nevoie de întreținere permanentă rezistă nu doar climatului natural ci și celui
economic.
În esență însa acest proiect simbolizează o nouă idee a sustenabilității, una ce
include biodiversitatea drept un element al arhitecturii. Mai mult, proiectul “vinde”
sustenabilitatea drept un element atractiv, un factor ce conferă un plus de confort, de igienă
și de ce nu, de lux locuirii.

Bibliografie

Surse Text

www.stefanoboeriarchitetti.net
http://ctbuh.org/
https://www.emporis.de/awards/2014
http://www.archdaily.com/777498/bosco-verticale-stefano-boeri-architetti
Michael Bauer, Peter Mosle, Michael Schwarz Green Building – Guidebook for
suistainable architecture

Surse Imagini
www.stefanoboeriarchitetti.net
http://ctbuh.org/
Autori: Paolo Rosselli, Laura Cionci, Eleonora Lucchese