Scopul vieţii fiecărui creştin este dobândirea mântuirii.

Pentru a ajunge însă la împlinirea acestui

ideal, creştinul trebuie să îndeplinească o seamă de îndatoriri, să-şi îndrepte viaţa după voia lui
Dumnezeu. Datoriile creştinismului sunt îndreptate spre Dumnezeu, spre sine, spre semeni, spre
întreaga creaţie.
Datoriile crestinului fata de Dumnezeu
De mici noi toți am primit binecuvântarea Lui Dumnezeu. Acesta este unul din multele motive pentru
care trebuie să îi mulțumim Tatălui nostru Cel Ceresc.Noi creștinii, avem datoria de a-L slavii pe
Dumnezeu, de a-L iubi, de ai mulțumi în fiecare zi pentru tot ce face pentru noi. Noi trebuie sa-L
lăudăm pe Dumnezeu sincer nu fatarnic.Scopul vieții noastre crestine este sa ne unim cu Dumnezeu
cum spunea un mare sfânt al bisericii Sfântul Serafim de Sarov.Prin urmare noi trebuie să-L iubim pe
Dumnezeu, să ne rugăm Lui Dumnezeu, să purtăm frica fată de El si să-L slăvim.
Datoriile crestinului fata de sine
Datoria față de noi inșine este aceea că treuie să ne păstrăm sufletul curat, să săvârșim doar faptele
bune, nu și pe cele rele, cinstirea față de sine și dragostea de sine.
Noi ne arătăm cinstirea față de noi înșine prin ferirea de faptele rele , care il întristează pe
Dumnezeu. În loc de acestea noi trebuie să săvârșim cât mai multe fapte bune pentru că acestea îl
bucură foarte mult pe Dumnezeu.
Prin iubirea de sine înțelegem că trebuie în primul rând să ne iubim pe noi inșiși și să ne ferim de
săvârșirea păcatelor.
Datoriile față de noi inșiși iși au originea în datoriile față de Dumnezeu și la rândul lor dau naștere
datoriilor față de aproapele nostru.
Datoria față de noi inșine este să ne iubim pe noi exact așa cum ne-a lăsat Dumnezeu, să săvârșim
doar faptele cele mai bune și să ne ferim de cele rele.
Datoriile crestinului fata de aproapele
Toți oamenii fiind creați după chipul lui Dumnezeu,au datoria să-și recunoască unul altuia vrednicia
si însușirile cu care i-a înzestrat Dumnezeu.Dragostea către aproape este virtutea prin care creștinul
dorește aproapelui său binele vremelnic si veșic,dându-și totodată silința de a-i face acest bine.În
virtutea aceasta sălășluiește deplin duhul Învățăturii și vieții creștine.De aceea,Măntuitorul o și
numește semnul de recunoaștere a creștinului: întru acesta vor cunoaște toții că sunteții ucenicii
Mei,dacă veți avea dragoste unii față de alții.Dreptatea este dovada dragostei către aproapele și se
arată in respectarea vieții, sănătății, cinstei, libertății și tuturor bunurilor lui.Ea este temelia bunei
rânduieli între oameni. Datorii față de viața trupească a aproapelui: ferirea de tot ceea ce ar putea
primejdui sau nimici libertatea,sănătatea și viața semenului,faptele milosteniei trupești: hrănirea
celui flămând; adăparea celui însetat; îmbracarea celui gol; cercetarea celui aflat în necazuri și nevoi;
cercetarea celui bolnav; găzduirea călătorilor; îngroparea clor pe care nu are cine să-i îngroape etc;
Datorii față de viața sufletească a aproapelui: rugăciunea,attât pentru cei vii,cat și pentru cei
adormiți;exemplul,pilda bună si sfatul.