CURS 6

Sinteza proteinelor

Este activitatea fundamentala a fiecarei celule din organism

2 etape principale: transcriptia si translatia

Este un proces care se desfasoara intr-un singur sens si constituie dogma biologiei moleculare.
Transcriptia se poate desfasura in sens inviers.

Fluxul informatiei genetice se realizeaza in mai multe etapa si fiecare dintre ele are un element central:

1) Transferul informatiei genetice din ADN in citoplasma se realizaeaza pe baza sintezei ARNului
mesager
2) Formarea nisei polizom la nivelul careia are loc asamblarea specifica a aminoacizilor. Aceste
lanturi polipeptidice care sunt etapa de baza a sintezei proteinelor sunt prelucrate in forme
speciale pt edificarea unei proteine.
3) Materializarea informatiei genetice sub forma de proteine, enzime, imunoglobuline iar in final
are loc edificarea caracterelor anatomo-structurale (fenotipul individual).

Teoria semantica a fluxului informatiei genetice: fiecare dintre moleculele care intervin in sinteza
proteinelor poate fi clasificata in (ralizeaza o clasficiare a moleculelor informationale in functie de
gradul semnificatiei genetice si participarea la edificarea caracterului

1) Semantida primara – reprezentata de ADNul cromozomial

2) Semantida secundara – ARNul celular
3) Semantida tertiara – proteine
4) Moleculele episemantice – glucidele si lipidele care sunt clasificate separat datorita faptului ca
prdusul lor final nu exprima in totalitate informatia obtinuta din primele trei tipuri de
semantide. Ele necesita o prelucrare care se realizeaza sub controlul altor enzime.

Codul genetic

Codul genetic este determinat de ordinea bazelor azotate in structura primara a ADNului. Simbolurile
folosite A,G,C,T/C – formeaza o tripleta prin intermediul careia fiecare aminoacid esential este codficat
genetic.

Primii care au introdus notiunea de codon – watson si crick (1961)

Initial s-a crezut ca unitatea de functie este reprezentata printr-un singur nucleotid. Lucrul acesta nu era
suficient ca sa realizeze codificarea celor 20 de aminoacizi. Ulterior s-a considerat ca codul genetic este
biunivoc (format din 2 baze azotate), de asemenea insuficient.

Nirenberg si matthaei (1961) au demonstrat ca, dimensional, codonul este triunivoc, iar fiecare
aminoacid este codificat de o tripleta – succesiunea a 3 nucleotide adiacente – astfel nr combinatiilor
posibile este 4^3 => total de 64 de codoni care acopera si depaseste nr aminoacizilor.
Codonul initiator – AUG – codifica metionina.

Codonii stop – UAA, UAG, UGA care sunt codonii stop /nonsens/terminatori.

Principalele caracteristici ale codului genetic:

1) Unitatea de functie a codului genetic este codonul – 3 nucleotide si codifica specific un

aminoacid.
2) Codul genetic este degenerat – un aminoacid poate fi codificat de catre mai multi codoni. Cei
mai multi codoni (6) sunt atribuiti leucinei si argininei iar cei mai putini (1) metioninei- aa. Start.
Codonii care codifica acelasi aminoacid se numesc codoni sinonimi. Degenerarea este favorabila
in situatiile in care se produce o mutatie punctiforma dar care nu modifica aminoacidul –
acestea sunt mutatiile silentioase sau izosemantice.
3) Codul genetic din structura ADN este recunoscut in structura ARNului pe baza
complementaritatii intre bazele azotate.
4) Codul genetic nu este ambiguu. Un codon dat recunoaste un singur tip de aminoacid.
5) Codificarea in codul genetic este inepuizabila
6) Mesajele genetice au semne de punctuatie – start/stop.

Exista si codoni start alternativi – numai la procariote – la eucariote un singur codon start.

7) Intre codoni nu exista semne de separare sau virgule – citirea mesajului se realizeaza in flux
continuu. Codul genetic nu accepta suprapunerea – respectiv fiecare codon are bazele sale
proprii care nu participa la formarea altui codon.
8) Codul genetic este universal
9) Codul genetic poate fi modificat prin mutatie. Principalele tipuri de mutatii care se produc
asupra unui singur codon sunt insertia repetitiva substitutia sau deletia
10) Aparitia unor noi aminoacizi (de sinteza ~40). Teoria lui murakami si sisido au emis teoria
codonului format din 4-5 baze azotate. Steven Benner a construit al 65-lea codon functional (in
vivo).

Transcriptia si translatia

a)Transcriptia informatiei genetice de la ADN la moleculele de ARNm.

b)Translatia/ traductia de la ARNm la lalt polipeptidic.

Transcriptia are loc in 3 etape: initierea, elongatia si terminarea.

Transcriptia vizeaza numai anumite portiuni ale ADNului, se produce ori de cate ori este necesara.

Enzima capabila sa sintetizeze ARN se numeste ARN polimeraza. Pentru a functiona are nevoie de:

1) AND dublu catenar

2) Cele 4 ribunucleotide 5’ trifosforilate NTP (ATP,GTP,CTP,UTP)
3) Ioni de magneziu.
 Comparatie intre ARN-pol si ADN-pol

Asemanari – sensul sintezei este acelasi de la 5’ la 3’. Necesita o matrita, 4 nucleotide si Mg2+.

Diferente – ARN-pol nu are nevoie de primer pt a initia sinteza. ARN-pol face eroari mai multe decat
ADN-pol (1/10.000 de baze)

Eucariote – fiecare tip de ARN este transcris de catre un tip diferit de ARN-pol.

1) ARN-pol 1 – ARN ribozomal 45S

2) ARN-pol 2 – cea mai intensa activitate – codifica sinteza ARNm si a ADNsn.
3) ARN-pol 3 – codifica sinteza ARNului de transfer, ARN5s, si alte varietati de ARNsn.

Faza de initiere a transcriptiei:

Incepe cu o secventa particulara de AND numita situs promotor, unde se ataseaza enzima ARN-pol.
Sinteza ARNului se realizeaza in directia 5’ la 3’ iar citirea matritei de AND se face in directia 3’ la 5’.

Catena matrita este numita catena antisens (3’ -5’)

Catena nonmatrita este catena sens cu directia (5’-3’) si este catena utilizata de obicei pt descrierea
secventelor. Vom folosi exemplul ARN pol de la E.coli si care este alcatuita din 6 subunitati polipeptidice:

2 subunitati alfa, 1 beta, 1 beta prim, 1 omega, 1 sigma.

Subunitatea sigma este foarte importanta ARN-pol deoarece asigura legarea ARN-pol la promotor.

Structura promotorului la procariote: este formata din 2 casete – caseta -35 = regiunea de recunoastere
situata in pozitia -35 pb (Este mai sus decat situsul initial de transcriptie). Are o structura specifica
TTGACA si aici se ataseaza initial ARN-pol. Dupa care ARN-pol paraseste aceasta caseta si se ataseaza la
caseta PRIBNOW BOX(PB) cu structura cunoscuta TATAAT. Aceasta a 2a caseta este situata in pozitia -10
pb. Fata de situsul initial de transcriptie.

Complexul de elongare este format din ARNpol(fara subunitatea sigma), ADN matrita, ARN in crestere si
topoizomerazele care au rolul de a reface structura de dublu helix.

Etapa de terminare a transcriptiei: se realizeaza prin 2 mecanisme: Un mecanism ro dependent si unul

ro independent.

Mecanismul ro dependent este initiat de intalnirea ARN-pol si o zona bogata in perechile GC care au
rolul de a incetini transcriptia. Proteina Ro are suficient timp pt a a junge la ARN pol si pt a disocia ARNul
de ADN

Mecanismul ro independent se bazeaza pe existenta unor situsuri terminale bogate in secvente GC si

care genereaza o structura ARN in ac de par care distruge legaturile spatiale intre ARN si ARNpol. Astfel
se produce disocierea complexului de elongare si sfarsitul acestei etape. Tot in aceasta etapa este
adaugata o secv de poliuracil la capatul 3’ al ARNm care are rolul de a-l proteja de actiunea de actiunea
nucleazelor.
Transcriptia la eucariote: - avem 3 ARNpol diferita, in vreme ce procariotele au decat una

Eucariotele nu sintetizeaza ARNm policistronic ( nu sintetizeaza pe acelasi ARNm)

ARNm trebuie sa fie prelucrat inainte de sinteza proteica.

Aceste ARNpol au nevoie si de anumiti factori de transcriptie care recunosc specific secventele
promotorilor si initiaza transcriptia.

Caseta hogness ( TATA box) – aceasta se gaseste in pozitia -25 fata de situsul initial de transcriptie, loc
unde se ataseaza acei factori proteici. Are secventa de consens TATAAA 5’-3’. Are in amonte in in aval
secvente GC.

Primul factor de transcriptie care se ataseaza este factorul de transcriptie 2D cunoscut sub denumirea
proteina TATA, deoarece recunoaste aceasta secventa de consens. Dupa atasarea proteinei TATA are loc
atasarea factorului de transcriptie 2A, 2D, ARNpol si factorul 2E.

Caseta CAAT situata in amonte fata de situsul initial de transcriptie la pozitia -80 pb. Aceasta caseta
CAAT este inconjurata in amonte si in aval de casete GC. Mutatiile in CAAT reduc nivelul transcriptiei de
la promotor in aval

Mutatiile in caseta TATA in principal altereaza situsul initial de transcriptie.

In reglarea sintezei proteice au rol si secventele enhancer care au rolul de a stimula rata transcriptiei.
Ele sunt situate dupa pozitia -120 fata de situsul initial de transcriptiei.

ARNm trebuie prelucrat. Transformarea ARN premesager la adult se numeste maturare si este un proces
care se desfasoara in 2 etape: una dintre acestea este modificarea capetelor cu rol de crestere a
stabilitatii in potriva degradarii prin endonucleaze. Facilitarea transportului in citoplasma si
recunoasterea si fixarea la subunitatea mica ribozomala. Celalalt este procesul de prelucrare a capetelor
si matisare

Procesul de prelucrare a capetelor: are loc prelucrarea capatului 5’ care consta in adaugarea la codonul
initiator AUG a unui nucleotid 7-metilguanilat care se numeste cap. Rolul acestei bonete este de atasare
a ribozomilor exclusiv la acest codon start. In momentul in care transcriptia se termina la capatul 3’ se
ataseaza o serie de 50 pana la 250 de nucleotide cu adenina numita coada poli-A.

Rolul acestei cozi este de a transporta ARNm in afara nucleului si de a-l stabiliza impotriva degradarii din
citoplasma. Etapa urmatoare este reprezentata de eliminarea din structura ARNului premesager la
eliminarea regiunilor noncodante urmata de unirea reg. codificatoare prin intermediul unor
ribonucleoproteine numite spliceozomi pentru a forma ARNul matur.

Procesul de splicing/matisare consta in eliminarea intronilor si legarea exonilor intr-o secventa 5’ 3’

complet informationala. Procesului de matisare I se descriu 3 secvente initiatoare: secventa 5’
GU(donor) de la nivelul intronului care urmeaza sa fie excizat. Secventa 3’ AG(acceptor) si situsul de
legatura A prin transesterificare intre situsul donor si situsul de conexiune se formeaza o bucla care este
sectionata apoi la nivelul situsului 3’ AG cu formarea unei bucle la sol care va fi indepartata. Prin
intermediul unui complex ARN- proteine are loc atasarea celor 2 exoni …. Incat la final vom avea o
structura de ARN complet informationala.
Matisarea alternativa este reprezentata de uitilizarea diferentiata a exonilor in diferite celule. Acest
aspect duce la formarea unor polipeptide diferite care provin din acelasi ARNm. Un exemplu ale acestei
matisari alternative este gena calcitoninei care poate sa produca in celulele C tirodiniene un precursor al
calcitoninei iar in creier precursorul unui neuromediator.

Translatia/traductia informatiei genetice

Elementele principale implicate in realizarea translatiei sunt:

ARNr, ARNt, aminoacizi, enzime, donatorii de energie si evident ARNm.

Reglarea sintezei proteice:

Exemplul clasic: modelul operonului – au demonstrat ca sinteza proteinelor nu este constanta in timp si
ea variaza in functie de necesitatile celulei.

Mecanismele de reglare a sintezei proteice pot fi sistematizate in controlul genetic al sintezei enzimei si
controlul activitatii sintezei enzimatice.

Controlul genetic se refera la sinteza unor proteine reglatoare care se pot atasa la ADN si pot bloca sau
stimula activitatea ARN-pol. Aceste proteine reglatoare pot fi represori de tipul corepresorilor (operonul
triptofan) sau de tipul inductorilor ( operonul lactoza) si activatori.

Operonul triptofan este tot un sistem genetic format din 5 gene structurale necesare sintezei
triptofanului si celelalte elemente: regiunea reglatoare, promotoare, operatoare. Depinde cate enzime
sau cate gene strucrale sunt transcrise in cazul acesta avem 5 gene structurale. Rolul genelor reglatoare
este de a sintetiza o proteina represoare care este inactiva, ea nu se poate cupla cu regiunea opratoare.
Astfel incat lasa libera regiunea promotoare care va fi recunoscuta de ARN pol se va atasa la aceasta
regiune si transcriptia se va realiza deci sinteza de triptofan.

In prezenta ttriptofanului care functioneaza ca un corepresor, el modifica forma represorului in asa fel
incat acesta se poate atasa la reg operatoare blocheaza reg promotoare si cele 5 gene . iata cum se
produce reglare in cadrul operonului represiv (triptofan).

O alta sitoatie este aceea a operonului lactoza – gena reglatoare produce o proteina represoare activa
cae se cupleaza cu reg activa si cele 3 gene care codifica enzimele ce metabolizeaza lactoza, evident nu
vor fi transcrie iar ienzimele nu vor fi produse.

Cand lactoza este prezenta in mediu ea functioneaza ca un inductor in asa fel incat ea exprima regiunea
promotare astfel incat ARNpol se poate atasa, transcrie cele 3 gene, sintetizeaa cele 3 enzime care vor
metaboliza nivelul lactozei.

Reglarea sintezei proteice la eucariote

Ce trebe sa retineti – reglare opresiei genice se produce la 3 niveluri: - controlul pre-transcriptional,

transcriptional si post-transcriptional.

Pretranscriptional – exprimarea In spatiu a genelor, conformatia ADNului trecerea de la forma B la

forma Z- procese maligne. UAG. – s-a renuntat la scris.