TEORIA JOCURILOR
Guba Dumitru
Universitatea Tehnică din Moldova
Abstract - Lucrarea de față abordează clasificarea jocurilor conform a diferitor criterii
și influența lor asupra jucatorilor, precum și strategiile de joc.
Cuvinte-cheie - joc, matematică, strategie, comportament, clasificarea jocurilor, dilema
prizonierilor, jucatori.
I. INTRODUCERE
În lucrarea dată accentul va fi pus pe
strategiile create (alese) de catre jucatori în
diverse situații atunci cînd sunt confruntați
cu strategiile competitive ale altor jucatori.
Ca definiție teoria jocurilor este o
ramura a matematicii aplicate care
abordează problema comportamentului
optim în jocurile cu două sau mai multe
persoane.
Teoria jocurilor reprezintă un model
abstract de luare a deciziilor, nu trebuie
confundat cu o explicație de luarea a unei
decizii în realitatea socială. Punctul comun
al tuturor jocurilor imaginat în cadrul
teoriilor este ideea de strategie. Cele mai
implicate discipline, în teoria jocurilor, sunt
matematica și economia, dar și alte științe
sociale și comportamentale. Teoria jocurilor
a fost creata de matematicianul John von
Neumann.
În exemplele virtuale imaginate de
diverși teoreticieni, prin joc se înțelege o
situație care implică doi sau mai mulți
decidenți, numiți jucători care sunt puși în
fața situației de a-și alege o strategie pentru
a-și maximiza recompensele primite ca
urmare a propriilor acțiuni raportate la
mutările celorlalți.
II. ROLUL STRATEGIILOR ÎN TEORIA
JOCURILOR
În jocuri jucătorii au interese opuse, în
totalitate sau parțial, acest aspect cauzând un
anumit comportament și o anumită strategie
în abordarea jocului.
Strategiile sau combinațiile de strategii
ale jucătorilor sunt recompensate cu un
anumit câștig. În dependență de cît de bine a
fost selectată strategia de bază în timpul
jocului depinde succesul întregii echipe.
III. CLASIFICAREA JOCURILOR
Respectând regulile, fiecare jucător
urmărește o manieră de acțiune pentru
optimizarea câștigului său. Clasificarea
jocurilor se face după o serie de criterii cum
ar fi:
 a) numărul jucătorilor
 b) numărul mutărilor (de acțiuni
succesive la care are dreptul fiecare
jucător)
 c) numărul posibilităților de acțiune
ale fiecărui jucător (finit sau infinit)
 d) cantitatea informației pe care o
deține fiecare jucător asupra acțiunilor
proprii sau ale celorlalți jucători:
1. joc fără informație
2. joc cu informație parțială
3. joc cu informație completă
 e) modul de repartizare a
câștigurilor:
1. joc cu sumă nulă
2. joc cu sumă nenulă constantă
 f) în funcție de comunicarea dintre
jucători
 g) în funcție de posibilitatea stabilirii
unor alianțe între jucători.
IV. DILEMA PRIZONIERILOR Una din cele mai principale laturi ale
teoriei jocurilor este strategia. Anume acest
Dilema prizonierului este un paradox, factor reprezintă temelia de bază în
componentă centrală a teoriei jocurilor. În obținerea succesului în urma finisarii
cazul dilemei este vorba despre un joc de tip jocului.
sumă non-zero care a fost formulat de către
angajați ai companiei RAND Corporation. V. BIBLIOGRAFIE
Merrill Flood și Melvin Drescher descriu o
dilemă socială ca pe un joc între două [1] George Ciucu, Marius Iosifescu, R.
persoane, care arată cum pot conduce Theodorescu, Teoria jocurilor, Editura
hotărârile raționale individuale la rezultate Tehnică, 1965
colective neoptime. Termenul dilema [2] Octav Onicescu, Strategia jocurilor cu
prizonierului a fost formulat de Albert aplicații la programarea liniară, ed I, II,
Tucker de la Universitatea Princeton. Editura Academiei, 1961, 1971
[3]
-Descrierea dilemei https://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_jocuril
Doi prizonieri sunt bănuiți că au or
săvârșit o infracțiune. Pedeapsa maximă [4]
pentru această infracțiune este de cinci ani. http://www.descopera.org/teoria-jocurilor/
Celor doi prizonieri li se face o propunere
pe care cei doi o cunosc. Dacă unul dintre ei
mărturisește și astfel își împovărează
partenerul, atunci scapă nepedepsit – celălalt
trebuie să ispășească o pedeapsă de cinci ani.
Dacă cei doi decid să nu mărturisească,
rămân doar dovezi prezumptive care le vor
aduce o pedeapsă de doi ani. Dacă amândoi
mărturisesc, pe fiecare îl așteaptă o
pedeapsă de patru ani. Prizonierii sunt
chestionați separat unul de celălalt, astfel
încât nici unul dintre ei nu va cunoaște nici
înainte și nici după chestionare intenția
celuilalt.
Această dilemă poate fi numită paradox,
deoarece decizia prizonierilor luată
individual și conștient (aceea de a mărturisi)
și decizia colectivă (aceea de a tăinui) sunt
divergente.

V. CONCLUZIE

Teoria jocurilor este mult mai mult

decît o simplă teorie despre cum a juca. Ea
reprezintă un întreg ansamblu de cercetări și
analize, care mai apoi au dus la crearea unor
teze, ce stau și pîna în ziua de azi la baza
succesului în joc.