Pompiliu Marcea biografie

Marcea Pompiliu, se naşte la 20 oct. 1928, sat Colibaşi, comună Ştefăneşti, judeţul Gorj - moare
în 27 mart. 1985, Bucureşti.

Critic şi istoric literar.

Fiul lui Ion Mareea şi al Mariei (n. Andronie), ţărani. Şcoala primară în satul natal (1935-l942).
Şcoala Normală de învăţători din Târgu Jiu (1942-l950).

Facultatea de Filologie a Univ. din Bucureşti (1950-l954).

Cariera universitară la aceeaşi facultate: prof. univ. şi şef al Catedrei de istoria literaturii române.
Doctorat în filologie (1967).

Lector de limba romană la Univ. din Paris (1963), Koln, Bonn, Aachen şi Diisseldorf (1970-l973).
Un timp a fost redactor la Editura pentru Literatură, apoi director la Editura pentru Literatura
Universală (1964), activist în aparatul CC al PCR.

Debutează în Luceafărul (1958) cu o recenzie, colaborând apoi şi la Gazeta literară. România

literară, Scrisul bănăţean. Viaţa Românească, Contemporanul, Săptămână, Ramuri, Amfiteatru,
Flacără, Cahiers roumains d'etudes littaraires, precum şi la unele publicaţii din străinătate (Zeit
und Kultur, Kurier der Bochum Universitat, Leş amis de Pandit Istrati, Slovenske Pohlady).

Debut în volum cu monografia Alexandru Sahia (1961), urmată de Ioan Slavici (1965; ed.
revăzută, 1968) şi „Convorbiri literare" şi spiritul critic (1972); a dat două lucrări despre Mihail
Sadoveanu: Lumea operei lui Sadoveanu (1976) şi Umanitatea sadoveniana de la A la Z (1977).
Lecturi fidele (1979) şi Varietăţi literare (1982) sunt culegeri de art., ca şi Concordante şi
controverse (1983) şi Atitudini critice (1985). A îngrijit şi prefaţat ed. din LI. Mironescu (1959), Al.
Vlahuţă (1959), Al. Sahia (1960, 1961, 1964, 1971), I. Slavici (1960, 1965, 1970, 1975, 1981,
1987), Gr. Alexandrescu (1961,1967,1974), Pompiliu Marcea Sadoveanu (1961, 1962, 1977,
1981), I.L. Caragiale (1962, 1965), T. Vianu (1971), C. Hogaş (1982,1986).

A întocmit şi prefaţat antologia tematică Naţional şi universal (1975). Premiul „BP- Haşdeu" al
Acad. Române pe 1965, pentru monografia Ioan Slavici. Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucureşti
pe 1976, pentru volum Lumea operei lui Sadoveanu.

Din perspectivă marcat sociologică în care Pompiliu Marcea priveşte de preferinţă literatură,
decurge, firesc, şi predilecţia lui pentru proza şi pentru prozatori - Sahia. Slavici, Sadoveanu - ca
mai susceptibili, pesemne, a o confirma. Datând dintr-o epocă de susţinut interes ideologic pentru
om şi scriitor, micromonografia Alexandru Sahia (1961) rămâne singura să cultive acest interes
pe parcursul următoarelor aproape două decenii, abia în 1979 apărând o altă abordare
monografică a scriitorului. De proporţii, mai ample, Ioan Slavici (1965) este prima monografie
dedicată acestui „mare clasic" al literaturii române.

Lucrarea se structurează pe tiparul tradiţional al monografiilor de istorie literară: „viaţa"

(reconstituită în cea mai mare parte din datele şi mărturisirile pe care însăşi memorialistică
scriitorului le furnizează) şi „opera" (sistematizată „pe genuri": Povestitorul, Dramaturgul,
Nuvelistul, Romancierul), tranziţia între părţi realizându-se prin intercalarea a două capitole în
care se examinează Gândirea socială şi politică şi, respectiv. Concepţia artistică a lui Slavici.
„Epoca marilor clasici" serveşte drept cadru de referinţă şi pentru examinarea conexiunii dintre
„Convorbiri literare" şi spiritul critic (1972), demersul cercetătorului orientându-se prioritar asupra
primei faze, mai cunoscute şi mai prospere, din existenţa revistei junimiste, recapitulând în
context şi cunoscutul rol deţinut în epoca de Titu Maiorescu, care continuă a-şi eclipsa astfel şi în
postumitate contemporanii mai puţin marcanţi.

Cu un sumar ce acoperă, în linii mari, întreaga istorie a dezbaterii ideii de „specific naţional" în
cultura românească - de la Dacia literară la contribuţii de ultima oră -, antologia tematică Naţional
şi universal (1975) îşi demonstrează utilitatea şi oportunitatea repunând în circulaţie şi texte mai
puţin accesibile la acea vreme, oferind de asemenea, în studiul introductiv, un Scurt istoric al
problemei în cultura românească. În Lumea operei lui Sadoveanu (1976), al cărei Argument
pledează pro domo pentru preemţiunea metodologică a „unor studii aplicate şi dezbarate de
orgoliul dominării operei în totalitate", Pompiliu Marcea inventariază descriptiv şi sistematizează
după criterii de clasificare extraliterare (vârsta, sex, profesiune, apartenenţa socială etc.) proteicul
caleidoscop al personajelor sadoveniene, covârşitoare prin număr şi varietate: „femei, ţărani,
boieri, muncitori, intelectuali, târgoveţi, orăşeni, ciobani, pădurari, vânători, pescari, haiduci, lotri,
morari, arivişti, oşteni, soldaţi, ofiţeri, domnitori, feţe bisericeşti, copii", la fel de interesante
consideraţii prilejuindu-i exegetului şi Numele proprii în operă lui Sadoveanu. Materialul, odată
fişat, este reordonat alfabetic şi prezentat ca „dicţionar de personaje" - primul, la noi, de acest fel
-: Umanitatea sadoveniana de la A la Z (1977). Volumele Lecturi fidele (1979) şi Varietăţi literare
(1982) adună publicistică pe teme literare semnată în deceniul 1969-l979, grupând-o în secţiuni
şi dispunând-o pe coordonate ad hoc care ar fi trebuit să-i confere, retroactiv, unitate de
concepţie; similară este şi procedura urmată în sumarul volumelor Concordante şi controverse
(1983) şi Atitudini critice (1985).

În planul editării clasicilor, studiile lui Pompiliu Marcea despre Sahia, Slavici, Sadoveanu s.a. îşi
găsesc complementul în numeroasele ediţii şcolare şi de popularizare pe care istoricul literar le-a
prefaţat.