Eseu

Aspecte religioase şi politice în portretele

domnitorului Ştefan cel Mare şi ale familiei sale
(frescă, miniatură şi broderie)

LAURA TURCAN

Introducere

ù tefan cel Mare, una dintre personalităĠile cele mai puternice ale secolului al XV-lea, urcă
pe tronul Moldovei în anul 1457, an cu care începe pentru Moldova o perioadă glorioa-
să1. ùtefan încearcă să menĠină independenĠa Ġării pe calea armelor úi mai târziu, dându-úi
seama de faptul că pericolul otoman nu poate ¿ stăvilit, îúi asumă o altfel de luptă, pe tărâm
cultural.
Ideile fundamentale care îi călăuzesc domnia sunt acelea de centralizare a Ġării úi ideea
de independenĠă úi biruinĠă asupra păgânilor în numele S¿ntei Cruci úi a Maicii Domnului
Ocrotitoarea. În încercarea domnitorului de centralizare a statului se vădeúte o implicare tot
mai mare a diferitelor pături ale societăĠii în viaĠa spirituală a curĠii, în fastul úi ceremoniile
domneúti. În calitate de comanditar, ùtefan cel Mare recurge, în pictura exterioară a ctitorii-
lor sale, la teme care să mobilizeze masele împotriva pericolului otoman úi să păstreze senti-
mentul libertăĠii politice úi religioase.
Toate momentele dramatice sau glorioase au ecouri úi în arta ¿gurativă. Politica dom-
nului Moldovei poate ¿ cu mare precizie citită nu doar în cronicile epocii, ci úi în alte „docu-
mente” ¿dele ale vremii, cum ar ¿ frescele mănăstirilor. Sorin Ulea remarcă de altfel faptul că
frescele unor biserici, cum sunt cele de la PătrăuĠi, MiliúăuĠi2, Suceava úi Sfântul Ilie, VoroneĠ,
DobrovăĠ, evidenĠiază o puternică amprentă a actualităĠilor politice ce preocupau societatea
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

moldovenească a vremii3.

1
Despre relaĠiile cu transilvănenii din vremea sa, vezi ALEXANDRU GĂINĂ (MORARU), „Legături bisericeúti úi culturale
între Transilvania úi Moldova pe timpul lui ùtefan cel Mare (1457-1504)”, Mitropolia Ardealului XX, 11-12 (1975),
pp. 865-874.
2
Pentru biserica MiliúăuĠi, a se vedea Repertoriul monumentelor úi obiectelor de artă din timpul lui ùtefan cel
Mare, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, Bucureúti, 1958, p. 57.
3
GEORGE OPRESCU (ed.), Istoria artelor plastice în România, vol. 1, Meridiane, Bucureúti, 1968, p. 353.

60
 Aspecte religioase şi politice în portretele domnitorului Ştefan cel Mare...

Eseu
I. Portrete ale lui Ştefan cel Mare

Portretele lui ùtefan cel Mare nu au fost studiate de către artiúti sau istoriogra¿ decât
începând cu anul 1881. Litogra¿a lui Gheorghe Asachi, care circula pe la anii 1822-1823, fă-
cută după un „imaginar portret mobil aÀat la Putna”, în care domnitorul era înfăĠiúat ca un
„sfânt ascetic úi cu barbă”, este, în opinia lui Petru Comarnescu, neveridică, întrucât nu se
aseamănă nici pe departe cu portretul de pe Evangheliarul de la Humor, considerat în una-
nimitate de către specialiúti portretul autentic4. În anul 1883, a fost ridicată la Iaúi o statuie
închinată marelui voievod, operă a sculptorului francez Emanuel Fremiet. Aceasta, la fel de
convenĠională, nu corespundea nici ea autenticităĠii. O încercare de a mai salva ceva a venit
din partea lui Vasile Alecsandri, care a făcut demersuri împreună cu comitetul prezidat de el
pentru a modi¿ca acea machetă, care azi se aÀă în Muzeul de artă din Iaúi.
Între anii 1881 úi 1882, au avut loc úedinĠele vechii Academii Române, unde s-a discutat
autenticitatea portretelor lui ùtefan cel Mare. La ele au participat úi discutat personalităĠi ca:
episcopul Melchisedec, V. Alecsandri, V. A. Ureche, B. P. Haúdeu, N. Ionescu, Gr. Tocilescu,
G. GhiĠu, Iacob Negruzzi, D. Sturza, Titu Maiorescu úi pictorul Epaminonda Bucevski. În
timpul unei vizite la Mitropolia Bucovinei, în toamna anului 1881, episcopul Melchisedec
a descoperit portretul lui ùtefan de pe Evangheliarul de la Humor, care va deveni de acum
înainte un reper în identi¿carea oricărui portret al lui ùtefan5.
Alte încercări de a-l portretiza pe voievod li se datorează lui Theodor Aman (ùtefan cel
Mare úi Aprodul Purice), pictorilor Stoica D. Dumitrescu (ùtefan cel Mare úi cei úapte feciori),
Gh. Labin (ùtefan cel Mare), Oscar Obedeanu (Bătălia de la Vaslui) sau lui Oscar Han (ùtefan
cel Mare) úi Marius Butunoiu (ùtefan cel Mare), toĠi aceútia pictându-l pe domnitor cu o oa-
recare doză de ¿cĠiune, ¿ecare în propria sa manieră.
După anul 1992, când domnitorul ùtefan cel Mare a fost canonizat (ziua prăznuirii lui
¿ind data de 2 iulie), au apărut numeroase icoane care îl reprezentau, ¿e călare cu steagul de
luptă în mână, ¿e cu o ctitorie în braĠe, pe care o aduce ca ofrandă lui Dumnezeu sau s¿nĠilor,
¿e având în mâini o cruce, simbolul CreútinătăĠii.
Portretele lui ùtefan de care ne vom ocupa mai departe sunt cele reprezentate în frescele
mănăstirilor úi în miniaturile úi broderiile epocii, întrucât ele par a ¿ cele mai apropiate de
chipul său adevărat.

TABLOUL VOTIV DE LA MċNċSTIREA VORONEĨ

Pictura interioară6 a mănăstirii Sfântul Gheorghe din VoroneĠ7 a fost realizată în mai multe
stadii. Altarul úi naosul au fost pictate în vremea lui ùtefan (1496), pridvorul – adăugat prin grija
4
PETRU COMARNESCU, Îndreptar artistic al monumentelor din nordul Moldovei, Editura Casa regională a creaĠiei
populare Suceava, 1961, p. 308.
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

5
Ibidem (despre úedinĠele respective vezi nota 1 de la aceeaúi pagină).
6
Pentru pictura interioară a Bisericii Sf. Gheorghe a Mânăstirii VoroneĠ, a se vedea: PAUL HENRY, Monumentele
din Moldova de Nord - de la origini până la sfârúitul secolului al XVI-lea. ContribuĠie la studiul civilizaĠiei mol-
dave, traducere de ConstanĠa Tănăsescu, Meridiane, Bucureúti, 1984, pp. 159-167; PETRU COMARNESCU, Îndreptar
artistic al monumentelor din nordul Moldovei, pp. 172-214; MARIA ANA MUSICESCU, SORIN ULEA, VoroneĠ, text intro-
ductiv de Maria Ana Musicescu, antologia imaginilor de Sorin Ulea, Meridiane, Bucureúti, 1969, pp. 9-17; VASILE
DRĂGUğ, Pictura murală din Moldova, Meridiane, Bucureúti, 1982; VIRGIL VĂTĂùIANU, Istoria artei feudale în ğările
Române, pp. 808-817.
7
Pentru mai multe detalii despre Biserica Sfântul Gheorghe a mănăstirii VoroneĠ, vezi VASILE DRĂGUğ, DicĠionar
enciclopedic de artă medievală românească, Ed. ùtiinĠi¿că úi Enciclopedică, Bucureúti, 1976, p. 319; Repertoriul
monumentelor úi obiectelor de artă din timpul lui ùtefan cel Mare, pp. 77-81.

61
 Laura Turcan

mitropolitului Grigore Roúca – a fost úi el pictat, asemeni faĠadelor, tot din iniĠiativa lui, în timp
Eseu
ce pictura pronaosului a fost realizată prin dania mitropolitului Teofan, în anul 15508. Gabriel
Herea a¿rmă, pe urmele lui Sorin Dumitrescu, că de fapt în „altar, naos úi pronaos avem de-a face
cu pictura útefaniană, iar în exonartex úi la exterior păstrăm una din cele mai elevate picturi de la
sfârúitul epocii Rareú”9. De asemenea, din punct de vedere iconogra¿c, „avem de-a face cu două
programe din perioade diferite, care se armonizează în contextul artei de tradiĠie bizantină”10.
Tabloul votiv se aÀă, ca de obicei la mănăstirile moldave, pe peretele de vest al naosului.
Pictorul surprinde momentul în care domnitorul îi înfăĠiúează Mântuitorului macheta ctito-
riei11. De altfel, întreg cortegiul familiei domneúti este condus pentru a-úi depune ofranda în
faĠa lui Iisus, de către Sfântul Gheorghe, patronul mănăstirii, care în opinia lui Virgil Vătă-
úianu are „aceeaúi frăgezime tinerească” pe care a întâlnit-o úi la unele personaje pictate în
biserica din Lujeni12.
Decupat parcă dintr-o poveste, cu acel fond albastru-închis presărat cu stele, tabloul ce
ne înfăĠiúează familia domnească are „un caracter de gravă solemnitate”13. Sfântul Gheorghe
Ġine mâna dreaptă pe umerii voievodului, în timp ce cu mâna stângă, care este puĠin ridicată,
cere atenĠie, bunăvoinĠă, pentru familia domnească. Astfel ùtefan, condus de Sfântul Ghe-
orghe, este urmat de doamna Maria VoichiĠa, care în dreapta îl are pe ¿ul Alexandru, iar în
stânga ei pe o fetiĠă (Maria sau Ana). S-a pus problema identi¿cării personajului tânăr mas-
culin, plasat în dreapta domniĠei. Nicolae Iorga, Petru Comarnescu úi de altfel majoritatea
specialiútilor consideră că ¿ul reprezentat este cu siguranĠă Alexandru. În favoarea acestei
ipoteze, Petru Comarnescu aduce argumente imbatabile. Primul argument ar ¿ acela că fres-
ca votivă a fost pictată, asemenea naosului úi altarului, imediat după zidirea monumentului,
când Alexandru nu numai că trăia, dar era chiar asociat la domnie. Un alt raĠionament care
con¿rmă teoria amintită este acela că înfăĠiúarea tânărului aici reprezentat aduce mai mult
cu portretul epitrahilului de la Putna decât cu chipul portretului lui Bogdan al III-lea de la
catedrala Sfântul Gheorghe din Suceava14. Totuúi úi Vasile DrăguĠ consideră că personajul
juvenil din tabloul votiv este Bogdan-Vlad, viitorul domn15.
Dacă privim cu atenĠie tabloul votiv, putem observa faptul că personajele, chiar úi cele
de aceeaúi vârstă, au mărimi diferite. Petru Comarnescu explică aceasta astfel: „mărimea
personajelor este în funcĠie nu atât de statura reală, cât de însemnătatea ce o au úi de obicei
domnitorul este mai înalt úi mai predominant decât soĠia úi ¿ii săi”16.
Familia domnitoare poartă la VoroneĠ, ca de altfel în toate tablourile votive din epocă, veúmân-
tul bizantin, atât de bine cunoscut, numit granaĠa, iar pe cap au coroane bătute cu pietre scumpe, cu
excepĠia micii domniĠe, care poartă o pălărie îmblănită. GranaĠa imperială a domnitorului este din
brocart de mătase verde cu Àori mari de aur17. Corina Nicolescu e de părere că Ġesătura veúmântu-
lui său seamănă, „sub raportul ornamentaĠiei” cu cea a veúmintelor liturgice din colecĠia Muzeului
Brukenthal18. Bogdan are pe umeri o mantie prinsă în faĠă cu două agrafe, iar gulerul cămăúii este
8
VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în România. Secolul al XV-lea, vol. 4, Institutul Biblic úi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureúti, 1985, p. 146.
9
GABRIEL HEREA, Pelerinaj în spaĠiul sacru bucovinean, Patmos, Cluj-Napoca, p. 151.
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

10
Ibidem, p. 151.
11
GHEORGHE BALù, „Bisericile lui ùtefan cel Mare”, p. 35.
12
VIRGIL VĂTĂùIANU, Istoria artei feudale în ğările Române, p. 812.
13
VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în România. Secolul al XV-lea, vol. 4, p. 146. A se vedea úi SERGIU ADAM, Ctitoriile lui ùtefan
cel Mare (1457-1504). Biserici, mănăstiri, cetăĠi, curĠi domneúti, Cartea CărĠii de ùtiinĠă, Cluj-Napoca, 2003, p. 60.
14
PETRU COMARNESCU, Îndreptar artistic al monumentelor din nordul Moldovei, p. 311, nota 1.
15
VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în România. Secolul al XV-lea, vol. 4.
16
PETRU COMARNESCU, Îndreptar artistic al monumentelor din nordul Moldovei, p. 311.
17
VASILE DRĂGUğ, Pictura murală din Moldova, p. 17.
18
CORINA NICOLESCU, Istoria costumului de curte în ğările Române. Secolele XIV-XVIII, Ed. ùtiinĠi¿că, Bucureúti,
1970, p. 228.

62
 Aspecte religioase şi politice în portretele domnitorului Ştefan cel Mare...

din mătase roúie, ornamentată cu perle prins cu nasturi de aur. Maria VoichiĠa este úi ea îmbrăcată

Eseu
într-un caftan de culoare por¿rei, ornamentată cu motive Àorale din aur, iar pe piept sunt cusuĠi
nasturi de aur prinúi în găitane. Sub caftan domniĠa poartă ie brodată cu ¿r úi perle. Sub coroană are
un văl de culoare verde, cu o dungă lată de aur. În păr sunt prinse bijuterii din aur în trei úiraguri.
La fel e împodobit úi capul fetei mai mici, doar că ea poartă cunună de aur cu perle, sub care se văd
cozi împletite. Veúmintele fetei sunt la fel cu cele ale mamei. Costumele sunt foarte interesante, mai
ales pentru precizia cu care sunt redate elementele ornamentale din epocă19.
Oprindu-ne puĠin asupra portretelor din tabloul votiv, putem observa o focalizare a ar-
tistului pe portretul domnitorului. Obrazul lui ùtefan este rotofei, „parcă mângâiat de miúca-
rea penelului”20, chiar viguros, cu trăsături bine de¿nite, ceea ce ne arată a ¿ un om în „pute-
rea vârstei”21, surprins într-o „atitudine de reculegere22, cerută de solemnitatea momentului.
Ochii cu o privire uúor meditativă, nasul drept, mustaĠa mică úi blondă, părul de culoarea
grâului copt, care cade în úuvoaie pe umeri, fac din acest portret, unul dintre cele mai fru-
moase, din câte ne-au rămas cu marele domnitor23. Petru Comarnescu e de părere că acest
portret de la VoroneĠ nu îúi are egal, ca valoare artistică, decât în portretul din miniatura
Evangheliarului de la Humor. ùi chiar dacă, între data când a fost făcută miniatura (1473)
úi cea a pictării tabloului votiv de la VoroneĠ (după zidirea din 1488), este o diferenĠă de
cincisprezece ani, totuúi atât Ġinuta, cât úi expresia feĠei adeveresc faptul că domnitorul úi-a
păstrat, „până în pragul morĠii”, „vigoarea úi tinereĠea suÀetească”24.
Pictura VoroneĠului poartă amprenta úcolii cretane dar úi a úcolii macedonene, mai ales
acolo unde e vorba de elemente tradiĠionale, iar inÀuenĠe apusene pot ¿ remarcate în „notele
naturaliste” ale picturii25.

TABLOUL VOTIV DE LA PċTRċUĨI

Ctitorie a lui ùtefan cel Mare, biserica Sfânta Cruce din PătrăuĠi26 „deschide perioada de
intensi¿care a operei ctitoriceúti útefaniene”27, ea ¿ind ¿nalizată în anul 1487.
Pictura bisericii Sfânta Cruce din PătrăuĠi a fost realizată începând cu ianuarie 1497 úi
noiembrie 1499. Pictorul a ilustrat, pe peretele sudic úi estic al naosului, o amplă compozi-
Ġie, care este în opinia istoricilor de artă „una dintre cele mai strălucite mărturii despre arta
picturii în Moldova epocii lui ùtefan cel Mare”28. Nu întâmplător tabloul votiv este pandantul
19
Ibidem, p. 230; CORINA FIRUğĂ, CORI SIMONA ION (ed.), Biserici úi mănăstiri ortodoxe. România, Imprimeria Artă
Gra¿că S. A., Bucureúti, 1998, p. 138; CORINA NICOLESCU, Monumente istorice úi bisericeúti din Mitropolia Moldovei
úi Sucevei, Mitropoliei Moldovei úi Sucevei, Iaúi, 1974, p. 57.
20
VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în România. Secolul al XV-lea, vol. 4, p. 146.
21
PETRU COMARNESCU, Îndreptar artistic al monumentelor din nordul Moldovei, p. 312; PETRU COMARNESCU, VoroneĠ,
Meridiane, Bucureúti, 1965, p. 17.
22
PETRU COMARNESCU, Îndreptar artistic al monumentelor din nordul Moldovei, p. 312; MARIA ANA MUSICESCU, SORIN
ULEA, VoroneĠ, p. 12.
23
VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în România. Secolul al XV-lea, vol. 4, p. 146.
24
Ibidem.
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

25
VIRGIL VĂTĂùIANU, Istoria artei feudale în ğările Române, p. 813.
26
Biserica Sfânta Cruce din PătrăuĠi este a doua, după biserica Sfântul Procopie din MiliúăuĠi, în úirul început de
domnitor în vederea apărării Moldovei. Înainte, domnitorul construieúte sau reconstruieúte numeroase cetăĠi úi
curĠi forti¿cate ele creând o adevărată centură de apărare a Moldovei. Domnitorul îúi focalizează atenĠia asupra
construirii lăcaúurilor de cult abia în anul 1487, când începe de fapt o nouă etapă în construirea strălucitelor bi-
serici úi mănăstiri ce au ajuns să acopere întreg pământul Moldovei. A se vedea VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în
România. Secolul al XV-lea, vol. 4, p. 128; VASILE DRĂGUğ, DicĠionar enciclopedic de artă medievală românească, p.
227; Repertoriul monumentelor úi obiectelor de artă din timpul lui ùtefan cel Mare, pp. 60-67; VICTOR BRĂTULESCU,
„Arta veche românească”, Artă úi Tehnică Gra¿că 4-5 (1938), p. 7.
27
PETRU COMARNESCU, Îndreptar artistic al monumentelor din nordul Moldovei, p. 216.
28
VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în România. Secolul al XV-lea, vol. 4, p. 130.

63
 Laura Turcan

scenei Cavalcadei Sfântului împărat Constantin, semni¿caĠia ambelor scene ¿ind văzută „în
Eseu
directă relaĠie cu hramul bisericii – Sfânta Cruce” din PătrăuĠi29.
În fruntea sărbătorescului cortegiu se aÀă ùtefan cel Mare, domnitorul Moldovei, înveúmân-
tat în somptuoasele veúminte de brocart de aur, ale familiei voievodale, numite granaĠa, „însemn
de înalt ceremonial”30. Pe frunte, ùtefan poartă obiúnuita coroană cu Àeuroni, bătută cu neste-
mate, asemenea lui Bogdan, úi Mariei VoichiĠa. FrunĠile micilor domniĠe sunt úi ele împodobite,
cu splendide diademe. Chipul domnitorului Moldovei, are o expresie matură, faĠa rotofeie este
încadrată de plete blonde úi de asemenea are úi o mustaĠă mică. În acest „tablou princiar”31, lui
ùtefan, îi urmează ¿ul său, Bogdan, asociat la domnie în primele luni ale anului 1497, ceea ce úi
explică „poziĠia în tabloul votiv”32, al acestuia. Plasarea lui Bogdan aici, ne ajută, de asemenea, la
determinarea datării picturii bisericii din PătrăuĠi. Asemenea tatălui său, Bogdan are veúminte
similare. Vârsta ¿ului lui ùtefan este redată cu exactitate de către pictor úi chiar dacă, chipurile lor
se aseamănă foarte mult, Bogdan are întipărit pe chip o expresie de naivitate33.
Lui Bogdan îi urmează una dintre surori, o domniĠă care, este parcă protejată de mâna
doamnei Maria VoichiĠa. Iar solemnul cortegiu se încheie cu încă o domniĠă. Toate persona-
jele au acelaúi gest al mâinii care premerge spre Divinitate. Chiar dacă nu sunt numite, cele
două fetiĠe „nu pot ¿ decât Maria úi Ana”34.
Constantin cel Mare este în cazul scenei Cavalcadei S¿ntei Cruci, celebrul împărat bizan-
tin, în timp ce în tabloul votiv, al aceleiaúi mănăstiri, el are un cu totul alt rol úi anume acela de
mijlocitor, de intercesor al lui ùtefan pe lângă Hristos, care îi prezintă acestuia macheta bisericii.
Cu alte cuvinte Constantin devine din personaj istoric, aúa cum era prezentat în scena preceden-
tă, „intercesorul ajuns în ceruri”, „în timp ce locul său pe scara valorilor creútinătăĠii este luat
de domnul Moldovei”35. În cartea sa, Arta românească, Vasile DrăguĠ explică faptul că această
reprezentare simbolică este lesne de descifrat de către omul medieval din spaĠiul moldav, care,
a¿rmă el, înĠelegea prin reprezentarea amintită faptul că „ùtefan cel Mare este asemănător împă-
ratului Constantin, un luptător pentru biruinĠa crucii, împotriva duúmanilor, care în ceea vreme
se identi¿cau chiar cu duúmanii Moldovei, respectiv cu turcii”36. Astfel, putem observa ideea pe
care ùtefan, prin mijloacele medievale de propagandă, úi anume prin pictura murală, încerca să o
transmită poporului său úi anume ideea eroismului, ideea credinĠei luptătoare úi mai ales, încerca
prin aceste scene istorice să mobilizeze masele împotriva invadatorilor păgâni.
În contrast cu s¿nĠii, membrii familiei princiare sunt „trataĠi de altă manieră”, apar
tonurile deschise, gălbui pentru carnaĠie, ochii negri, iar buzele au o nuanĠe roúii, vii. ÎnfăĠi-
úarea Mariei VoichiĠa impresionează prin gingăúia úi frumuseĠea chipului dar úi a gesturilor,
iar veúmântul de ceremonial este úi el impozant. Urmărind pictura murală, manuscrisele úi
nu în ultimul rând broderiile37 din epocă, Tereza Sinigalia conchide că aici, prin acest tablou
votiv, se iese „din ideea de e¿gie princiară”, ¿zionomia personajelor pictate apropiindu-se
foarte mult de cea a unor personaje reale úi realizate deci după un model viu38.
29
RĂZVAN THEODORESCU ET AL., Artă úi civilizaĠie în timpul lui ùtefan cel Mare, Ministerul Culturii úi Cultelor,
Bucureúti, 2004, p. 62.
30
VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în România. Secolul al XV-lea, vol. 4, p. 130.
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

31
VASILE DRĂGUğ, Arta românească. Preistorie. Antichitate. Ev Mediu. Renaútere. Baroc, Vremea, Bucureúti,
2000, p. 148.
32
VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în România. Secolul al XV-lea, vol. 4, p. 130.
33
Ibidem. A se vedea, de asemenea, SERGIU ADAM, Ctitoriile lui ùtefan cel Mare (1457-1504). Biserici, mănăstiri,
cetăĠi, curĠi domneúti, p. 51.
34
VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în România. Secolul al XV-lea, vol. 4, p. 130. Vezi úi GHEORGHE BALù, „Bisericile lui
ùtefan cel Mare”, p. 22.
35
RĂZVAN THEODORESCU ET AL., Artă úi civilizaĠie în timpul lui ùtefan cel Mare, p. 62.
36
VASILE DRĂGUğ, Arta românească. Preistorie. Antichitate. Ev Mediu. Renaútere. Baroc, p. 146.
37
A se vedea ca exemplu dvera „Răstignirii”. 1500. Muzeul mănăstirii Putna
38
RĂZVAN THEODORESCU ET AL., Artă úi civilizaĠie în timpul lui ùtefan cel Mare, p. 63.

64
 Aspecte religioase şi politice în portretele domnitorului Ştefan cel Mare...

O problemă foarte controversată a fost úi aceea a datării picturii PătrăuĠilor. Pentru rezol-

Eseu
varea problemei, mulĠi specialiúti au pornit de la premisa că în acea perioadă, situaĠia politică
din Moldova nu era prea strălucită, mai ales având în vedere moartea neaúteptată a ¿ului lui
ùtefan, Alexandru, cel care ar ¿ trebuit să moútenească tronul. Moartea lui a survenit în 29 iulie
1496, urmându-i la tron Bogdan (cândva între august 1496 úi vara anului 1497), cel înveúmân-
tat cu granaĠa în tablourile votive de la VoroneĠ, PătrăuĠi úi Sfântul Ilie. De altfel, s-a observat
de multă vreme că acest tablou votiv nu este primul pictat pe acest loc, el înlocuindu-l de fapt pe
altul, care poate ¿ observat fragmentar, la picioarele celei mai mici dintre ¿icele domnitorului.
Cu titlul de ipoteză, Tereza Sinigalia avansează ideea conform căreia, după construirea bise-
ricii din anul 1487, ea a fost pictată la unul sau doi ani după construcĠie, aúa cum se obiúnuia „con-
form uzanĠelor canonice dar úi tehnice”39. Sinigalia presupune că a fost pictat în acea perioadă úi un
tablou votiv care traducea „realităĠile momentului” úi care cu siguranĠă îl înfăĠiúau úi pe ¿ul cel mare
al domnitorului, adică pe Alexandru, care în acea perioadă era asociatul său la tron úi de asemenea
pe ¿ul mai mic, Bogdan. Astfel stând lucrurile, locul lui Alexandru ar ¿ trebuit să ¿e imediat după
domnitor, celelalte personaje urmându-i. Însă schimbarea politică ce a avut loc în iulie 1496, „a
determinat repictarea tabloului votiv numai în zona în care imaginea nu mai corespundea cu reali-
tăĠile istorice ale momentului”, mai exact apariĠia unui nou moútenitor al tronului40.

PORTRETUL LUI āTEFAN CEL MARE DE LA BISERICA SF. ILIE41 DIN SUCEAVA
Ctitorie a lui ùtefan cel Mare, biserica Sf. Ilie din Suceava „păstrează una dintre cele mai
valoroase ansambluri de pictură murală realizată” în epoca útefaniană, alături de alte biserici
ridicate de ùtefan, cum ar ¿: VoroneĠ, MiliúăuĠi úi PătrăuĠi42.
Tabloul votiv de aici se aÀă, ca de obicei, pe peretele de vest al naosului, continuându-se
úi pe peretele sudic. ùtefan prezintă Mântuitorului Iisus Hristos (care stă pe tron, binecuvân-
tându-l, cu un chip foarte sobru) macheta ctitoriei sale, avându-l ca mijlocitor pe Sf. Proroc
Ilie, care îl Ġine pe domnul Moldovei, de mână, într-o manieră protectoare43. Sf. Proroc Ilie
este înveúmântat într-o mantie drapată, aúezată pe umeri, care este prinsă pe piept cu o cop-
cie. Chipul lui „cu o expresie de o in¿nită bunătate”, dar úi gestul lui de bunăvoinĠă úi protec-
Ġie impresionează privitorul încă de la început44.
Domnitorul Moldovei este înveúmântat în binecunoscutul veúmânt de tip imperial, gra-
naĠa, la fel ca doamna sa. Costumele sunt pictate cu minuĠiozitate, putându-se observa mate-
rialul Ġesut cu mătase úi ornat cu pietre preĠioase, „piesă destinată ceremonialului de curte”,
ca úi coroana impetuoasă45. Chipul lui ùtefan este unul aproape adolescentin, chiar dacă bar-
ba îl maturizează puĠin, cu mustaĠă, sprâncene arcuite úi o privire blândă.
Pe peretele sudic se aÀă úi alte personaje, cum ar ¿ Bogdan, (în opinia lui Vasile DrăguĠ46)
¿ul său, asociat la tronul Moldovei, sau Petru Rareú (cum a¿rmă I. D. ùtefănescu47), urmat de
39
Ibidem.
40
Ibidem, p. 64.
41
Pentru mai multe detalii despre Biserica Sf. Ilie (sat, com. ùcheia, jud. Suceava, a se vedea VASILE DRĂGUğ,
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

DicĠionar enciclopedic de artă medievală românească, p. 272; I. D. ùTEFĂNESCU, Arta feudală în ğările Române.
Pictura murală úi icoanele de la origini până în secolul al XIX-lea, Editura Mitropoliei Banatului, Timiúoara,
1981, pp. 187-188; VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în România. Secolul al XV-lea, vol. 4, p. 138; Repertoriul monu-
mentelor úi obiectelor de artă din timpul lui ùtefan cel Mare, pp. 67-76.
42
VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în România. Secolul al XV-lea, vol. 4, p. 140.
43
Ibidem.
44
Ibidem. A se vedea úi GHEORGHE BALù, „Bisericile lui ùtefan cel Mare”, p. 29.
45
VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în România. Secolul al XV-lea, vol. 4, p. 140.
46
Ibidem. Vezi, de asemenea, VASILE DRĂGUğ, Pictura murală din Moldova, p. 17.
47
I. D. ùTEFĂNESCU, Arta feudală în ğările Române. Pictura murală úi icoanele de la origini până în secolul al
XIX-lea, p. 187.

65
 Laura Turcan

un personaj care nu are o identitate clară úi de doamna Maria VoichiĠa (deúi ea apare mereu
Eseu
reprezentată în apropierea soĠului ei, aúa ca la biserica PătrăuĠi, VoroneĠ sau BădeuĠi)48.
Ceea ce impresionează de la prima vedere este sobrietatea personajelor din tabloul votiv
(ca de altfel a întregii picturi realizate la biserica Sf. Ilie) úi de asemenea „gravitatea úi simpli-
tatea scenelor” zugrăvite la această biserică49.

TABLOUL VOTIV DE LA MÂNċSTIREA DOBROVċĨ

Această biserică a fost construită de domnitorul ùtefan cel Mare între anii 1503-1504, dar ea
nu a fost totuúi pictată în vremea lui ùtefan. Nici sub Bogdan al III-lea, succesorul său la tron, sau
sub ùtefăniĠă Vodă, mănăstirea nu a fost pictată. Petru Rareú, înscăunat în anul 1527, pe tronul
Moldovei, începe un amplu proiect de înnoire úi de împodobire a vechilor mănăstiri din Moldova.
Programul debutează cu mănăstirea DobrovăĠ50, urmând apoi pictarea bisericii Sf. Gheorghe din
Hârlău, reconstruirea mănăstirii Probota, apoi Humor, MoldoviĠa, pictarea bisericii Sf. Gheorghe
din Suceava úi, în sfârúit, ampli¿carea úi pictarea exterioară a bisericii VoroneĠ. Unii istorici de
artă presupun faptul că, prin picturile acestei mănăstiri, Petru Rareú a găsit de fapt o „modalitate
de legitimare a sa ca domn”51, în condiĠiile în care era ¿ul nelegitim al lui ùtefan cel Mare úi nu a
fost întâmpinat ca domn cu prea multă bunăvoinĠă de către boierii Ġării; totodată, prin acest gest
el „reînnoda ¿rul unei tradiĠii, înfăĠiúându-se pe sine drept ¿u al ilustrului său înaintaú”52.
Tabloul votiv este situat pe peretele vestic al naosului, în dreapta intrării. El înfăĠiúează
trei tineri, cu ¿zionomii foarte asemănătoare, care sunt îmbrăcaĠi în veúminte împărăteúti,
cu brocart úi coroane de aur, împodobite cu pietre preĠioase. Hristos se aÀă pe un tron înalt,
împodobit cu pietre scumpe úi intarsii, întâmpinându-i pe cei trei úi binecuvântându-i, în
timp ce Ġine Evanghelia deschisă pe genunchi. Primul membru al cortegiului oferă lui Hristos
prinosul lui, adică macheta ctitoriei. Cei trei bărbaĠi sunt de fapt ùtefan cel Mare, ¿ul lui,
Bogdan, iar cel de-al treilea e Petru Rareú.
Vasile DrăguĠ consideră că asemănarea ¿zionomiilor celor trei domnitori cât úi a veú-
mintelor úi a gesturilor „trebuie înĠeleasă ca un act demonstrativ cu implicaĠii politice”53.
După cum bine se poate observa, Petru Rareú úi-a exprimat în acest fel aspiraĠia lui de a ¿
întru totul egal cu înaintaúii săi, respectiv cu tatăl úi cu fratele său.
Portretul de la DobrovăĠ este considerat ultimul portret al lui ùtefan cel Mare din pic-
tura murală moldovenească. ùi dacă biserica a fost construită pe vremea lui ùtefan, totuúi
împodobirea bisericii cu fresce se datorează lui Petru Rareú, aúa cum am mai amintit, úi ea
datează din anul 1529, părere împărtăúită de către toĠi istoricii de artă. Problema care se pune
este aceea a veridicităĠii trăsăturilor marelui voievod, căci tabloul a fost executat la un sfert
de secol după moartea lui ùtefan cel Mare54. Răspunsul este a¿rmativ, în unanimitate, căci
atât Petru Comarnescu55 cât úi Ion Solcanu56, Vasile DrăguĠ57 úi alĠii susĠin de comun acord
48
CORINA NICOLESCU, Monumente istorice úi bisericeúti din Mitropolia Moldovei úi Sucevei, p. 61.
49
PAUL HENRY, Monumentele din Moldova de Nord - de la origini până la sfârúitul secolului al XVI-lea. ContribuĠie
la studiul civilizaĠiei moldave, p. 191.
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

50
InformaĠii despre Biserica DobrovăĠ pot ¿ găsite în VASILE DRĂGUğ, DicĠionar enciclopedic de artă medievală
românească, p. 128; vezi, de asemenea, VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în România. Secolul XVI, vol. 5, Ed. Insti-
tutului Biblic úi de Misiune al Bisericii Orodoxe Române, Bucureúti, 1989, pp. 140, 142. Vezi òi Repertoriul monu-
mentelor úi obiectelor de artă din timpul lui ùtefan cel Mare, pp. 190-191.
51
VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în România. Secolul XVI, vol. 5, p. 140.
52
Ibidem.
53
VASILE DRĂGUğ, DobrovăĠ, Meridiane, Bucureúti, 1984, p. 8.
54
ION SOLCANU, „Portretul lui ùtefan cel Mare în pictura epocii sale”, Cercetări istorice VI (1975), p. 95.
55
PETRU COMARNESCU, Îndreptar artistic al monumentelor din nordul Moldovei, p. 312.
56
ION SOLCANU, „Portretul lui ùtefan cel Mare în pictura epocii sale”, p. 95.
57
VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în România. Secolul XVI, vol. 5, p. 140., Vezi úi VASILE DRĂGUğ, Pictura murală din

66
 Aspecte religioase şi politice în portretele domnitorului Ştefan cel Mare...

faptul că „portretul lui ùtefan cel Mare […] întruneúte pe deplin trăsăturile atât de viguros

Eseu
subliniate de realizatorii portretelor de pe Evangheliar úi din pictura voroneĠiană”58. De ce
compară Ion Solcanu portretul lui ùtefan cel Mare de la DobrovăĠ cu cele de la mănăstirea
VoroneĠ úi cu chipul domnitorului de pe Evangheliarul de la Humor? Pentru că aceste por-
trete amintite mai sus sunt considerate a ¿ cele originale, ele redând în mod autentic chipul
domnitorului. Trăsăturile feĠei domnitorului sunt foarte asemănătoare cu cele autentice, pic-
torul exprimându-úi totuúi libertatea de interpretare, ¿indcă se poate observa o expresie a
feĠei lui ùtefan diferită de cea de la mănăstirile VoroneĠ úi Sf. Ilie. Spre deosebire de portretele
amintite la cele două mănăstiri, la DobrovăĠ chipul lui ùtefan poartă o umbră de tristeĠe59.
De asemenea, autorul portretului úi-a permis să aducă unele noutăĠi, cum ar ¿ privirea mai
vioaie úi mai pătrunzătoare, sprâncenele care se îmbină la rădăcina nasului60, dar care nu au
alterat cu nimic veridicitatea lui, chipul său păstrând în linii mari trăsăturile autentice, ceea
ce dovedeúte că zugravul cunoútea portretele celorlalte biserici din vremea lui, „care la acea
dată nu suportaseră martelări sau repictări”61.
Revenind la îmbrăcăminte, la acel tip de veúmânt imperial numit granaĠa cu care domnitorii
Moldovei se înveúmântau la ceremonii, am putea spune, alături de alĠi istorici de artă, că úi ea are
un anumit „tâlc politic”62 úi anume că ei se doreau a ¿ succesorii de drept ai împăraĠilor bizantini.
De altfel, pentru Vasile DrăguĠ, întreg tabloul votiv este atât un „gest pios”, cât úi o „aspiraĠie de
a¿rmare” a acestor domnitori, „în spaĠiul de veche tradiĠie a Orientului ortodox pentru a cărui
protecĠie spirituală s-au revărsat deseori generoase danii venite din ğările Române”63.
Totuúi tabloul votiv ni-l înfăĠiúează pe ùtefan cel Mare ca personaj principal, fapt dovedit
úi de inscripĠia pictată cu „elegante caractere chirilice”64: „Binecinstitorul úi de Hristos iubito-
rul Io Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn al Moldovei, ¿ul bătrânului ùtefan Voevod,
a zugrăvit úi înfrumuseĠat acest hram cu numele Pogorârii Sfântului Duh în mînâstirea de la
DobrovăĠ în anul 7030 … luna …”65.
Ceea ce frapează în compoziĠia acestui tablou votiv este absenĠa doamnelor, care este jus-
ti¿cată de Vasile DrăguĠ prin faptul că Maria VoichiĠa, soĠia lui ùtefan cel Mare úi ctitoră a zidi-
rii, era de asemenea úi mama lui Bogdan, ceea ce ar ¿ creat o încurcătură a relaĠiilor de familie,
Petru ¿ind ¿ul hangiĠei din Hârlău66. O altă interpretare a absenĠei doamnelor din tabloul votiv
o are Sorin Ulea care e de părere că ea se datorează faptului că, în perioada în care a fost pictată
mănăstirea, respectiv în anul 1529, Petru Rareú era văduv úi deci nu putea să apară însoĠit.
Dacă privim în ansamblu tabloul úi revenim asupra asemănărilor úi similitudinilor ce
surprind ochiul încă de la bun început, am putea conchide că pictorul a avut scopuri foar-
te clare. IntenĠiile comanditarului, care era chiar domnul Petru Rareú, sunt cât se poate de
transparente: pentru el, acest tablou constituie un „act de legitimitate” al ¿ului hangiĠei din
Hârlău, ¿u care se vrea a ¿ întru totul egal cu tatăl úi cu fratele său úi de aceea doreúte a se
„înfăĠiúa în ochii contemporanilor ca os domnesc úi drept urmaú în scaunul Ġării”67. Imaginea

Moldova, p. 24.
58
ION SOLCANU, „Portretul lui ùtefan cel Mare în pictura epocii sale”, p. 95.
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

59
PETRU COMARNESCU, Îndreptar artistic al monumentelor din nordul Moldovei, p. 312.
60
ION SOLCANU, „Portretul lui ùtefan cel Mare în pictura epocii sale”, p. 95; SERGIU ADAM, Ctitoriile lui ùtefan cel
Mare (1457-1504). Biserici, mănăstiri, cetăĠi, curĠi domneúti, p. 104.
61
ION SOLCANU, „Portretul lui ùtefan cel Mare în pictura epocii sale”, p. 97.
62
VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în România. Secolul XVI, vol. 5, p. 140.
63
Ibidem.
64
Ibidem.
65
NICOLAE IORGA, InscripĠii din bisericile României adunate, adnotate úi publicate, vol. 2, Institutul de Arte Gra¿ce
úi Editura Minerva, Bucureúti, 1908, p. 206.
66
VASILE DRĂGUğ, DobrovăĠ, p. 7.
67
Ibidem, p. 8.

67
 Laura Turcan

celor trei domni de la DobrovăĠ are desigur un clar mesaj politic care însă nu úi-ar ¿ atins
Eseu
scopul fără calităĠile de ordin artistic pe care tabloul votiv le are68.
SuprafaĠa tabloului se împarte în două, registrul superior, de culoare albastră, care sim-
bolizează cerul, unde desigur îl putem observa pe Hristos stând pe tron, úi registrul inferior,
colorat în verde, úi care reprezintă pământul. În registrul superior apare Divinitatea care a fost
proiectată de către pictor, aúa cum am amintit mai sus, pe fondul albastru al cerului. Ceea ce
este foarte interesant este modul în care artistul a reuúit să simuleze perspectiva. Raportată la
primul plan, în care apar ¿gurile voievodale, Divinitatea este proiectată în spaĠiul albastru úi
reducându-i-se mărimea, privitorul are într-adevăr senzaĠia că acesta e situat undeva la distan-
Ġă, pictorul reuúind, prin acest procedeu să creeze un „interesant efect de perspectivă”69. Tablou
votiv, ca de altfel întreg ansamblul, a fost zugrăvit de pictorul de la DobrovăĠ în frescă, pe ten-
cuiala udă, ceea ce ne face să-i admirăm úi mai mult măiestria, întrucât opera lui dă dovadă de
o mare virtuozitate. Figurile domnitorilor moldoveni, ce amintesc de cele ale împăraĠilor bizan-
tini impresionează úi ele prin măreĠie, fast úi mai ales prin minuĠiozitatea cu care au fost redate
de către pictor. Acelaúi lucru am putea a¿rma úi despre veúmintele lor imperiale, care abundă
în detalii. Unii cercetători sunt de părere că detaliile respective nu sunt întâmplătoare úi nici
simple demonstraĠii de meticulozitate70, exactitatea redării veúmintelor având úi ea „un tâlc
anumit, căci granaĠele imperiale reamintesc că domnitorii români se considerau printre succe-
sorii de drept ai imperiului bizantin care nu de mult căzuse sub puterea semilunii”71. Revenind
la veúminte, putem observa cămăúile albe cu guler roúu, îngust, peste care se aÀă frumoasele
granaĠe ale domnitorilor, cu mânecile lungi úi largi, cu decorul cusut cu ¿r de aur, cu benzile ce
împodobesc gâtul úi mânecile úi nu în ultimul rând cu perlele înúirate de-a lungul elementelor
ornamentale care urmează úi conturul coroanelor domnitorilor. Împodobite cu pietre scumpe,
cu perle, coroanele princiare cu Àeuroni au fost împrumutate, se pare, de către înaintaúi, „poate
chiar de Bogdan I, din costumul ceremonial al curĠii apusene”72.
Macheta pe care o poartă domnitorul în mâini seamănă întru totul cu monumentul pro-
priu-zis. Unii specialiúti sunt de părere că dovada cea mai evidentă a faptului că biserica nu a
fost pictată în timpul domniei lui ùtefan cel Mare este tocmai această machetă de faĠade albe.

II. Miniaturi şi broderii

PORTRETUL LUI āTEFAN CEL MARE DE PE MINIATURA EVANGHELIARULUI DċRUIT
MċNċSTIRII HUMOR
În anul 1473, ieromonahul Nicodim73 a scris úi a împodobit acest Tetraevanghel de la
mănăstirea Humor din porunca domnitorului ùtefan cel Mare, el ¿ind „una dintre capodo-
perele de caligra¿e úi miniatură medievală românească”74. Textul biblic a fost scris cu mare
atenĠie, ornat cu titluri de aur, iniĠiale ornamentale, desenate úi cu împletituri din aur úi
colorate, predominând culorile roúu, albastru, verde, ¿lele având úi frontispicii late în partea
de sus a paginii, cu motive Àorale úi cu motivul cercurilor înlănĠuite. Fiecare Evanghelie are
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

68
VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în România. Secolul XVI, vol. 5, p. 8; VASILE DRĂGUğ ET AL., Pictura românească în
imagini - 1111 reproduceri, Meridiane, Bucureúti, 1970, p. 50.
69
VASILE DRĂGUğ, DobrovăĠ, p. 8.
70
Ibidem.
71
Ibidem.
72
ION SOLCANU, „Portretul lui ùtefan cel Mare în pictura epocii sale”, p. 95.
73
Ieromonahul Nicodim este, alături de Gavriil Uric, Teodor Măriúescu úi Spiridon de la Putna, printre cei mai importanĠi
miniaturiúti români. A se vedea VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în România. Secolul al XV-lea, vol. 4, p. 122.
74
Ibidem.

68
 Aspecte religioase şi politice în portretele domnitorului Ştefan cel Mare...

desenat înainte pe evanghelistul care a scris-o. Chipurile acestora au însă aici o înfăĠiúare

Eseu
mai umană, lipsită de hieratismul artei bizantine75. Chenarul epilogului e din funie răsucită,
pe lături, iar sus úi jos, din benzi răsucite. În spatele reprezentărilor evangheliútilor se aÀă
ilustrate decoruri de arhitectură. Fondul este de aur cu chenare duble76.
Portretul lui ùtefan de pe evangheliarul77 mănăstirii Humor se păstrează în tezaurul mănăs-
tirii Putna. El datează din anul 1473, aici domnitorul ¿ind reprezentat îngenuncheat, în faĠa Fe-
cioarei Maria, care îl are în braĠe pe pruncul Iisus, în timp ce domnul Moldovei îi aduce Fecioarei
ofranda lui, Evanghelia. Capul lui ùtefan se aÀă la nivelul picioarelor Maicii Domnului78.
Domnitorul este pictat aici într-o vestimentaĠie de provenienĠă occidentală79, cu o man-
tie roúie, scurtă, fără mâneci, garnisită cu hermină, ornată cu palmete aurii úi fructe de rodii
úi o tunică de catifea roúie, prinsă la mijloc cu o cingătoare. Poartă pantaloni strâmĠi úi cizme
roúii. Costumul este unul fastuos, de ceremonial80.
Chipul lui ùtefan e a unui om în plenitudinea vârstei, un bărbat frumos, cu un cap rotund,
cu o faĠă senină, cu ochii mici, albaútri, sprâncenele úi mustaĠa dese, cu părul lung úi blond,
care-i cade pe spate, cu fruntea bombată. Pe cap are o coroană cu Àeuroni, impresionantă,
de aur, ornată cu pietre preĠioase foarte mari. Nu trebuie uitat faptul că pe acest manuscris
(191), avem cel mai autentic portret al domnitorului ùtefan cel Mare, unde îi putem observa
cu încredere, „trăsăturile lui naturale, individualizate, expresive, viguroase úi sigure”81.

PORTRETUL LUI āTEFAN CEL MARE āI AL LUI ALEXċNDREL, BRODAT PE

EPITRAHILUL DE LA MċNċSTIREA PUTNA82
Broderia este realizată pe satin roúu, cu ¿re de aur úi mătase divers colorate úi datează
din anul 1480 (dimensiuni: lg. 1,48x23 cm. úi are nr. de inv. 558), aÀându-se azi la mănăs-
tirea Putna83. Pe epitrahil sunt brodate 16 medalioane, care ilustrează cele 16 sărbători din
cursul anului úi mai ales scene ce reprezintă patimile Domnului Iisus Hristos: Bunăvestirea,
Naúterea, Aducerea la templu, Botezul, Învierea lui Lazăr, Schimbarea la FaĠă, Intrarea în
Ierusalim, Cina cea de Taină, Rugăciunea de pe munte, Purtarea Crucii, Biciuirea, Răstig-
75
Ibidem. A se vedea úi VASILE DRĂGUğ, Pictura murală din Moldova, p. 11.
76
Repertoriul monumentelor úi obiectelor de artă din timpul lui ùtefan cel Mare, pp. 387-388.
77
Acest manuscris a călătorit foarte mult. În anul 1538, călugării de la mănăstirea Humor au trimis tetraevange-
liarul la Ciceu, acolo unde Petru Rareú avea întreaga familie úi de asemenea tezaurul, întrucât oútile lui Soliman
al II-lea se aÀau atunci în Moldova, úi de aceea evangheliarul putea să dispară sau să ¿e distrus. Petru Rareú a
dus acest tetraevanghel chiar úi atunci când a plecat la Constantinopol să-úi redobândească tronul. Când, în anul
1541, revine pe scaunul Moldovei, Petru Rareú duce evangheliarul la mănăstirea Humor, acolo unde îi era de fapt
locul. Din nefericire, în anul 1653, cazacii lui Timuú HmelniĠchi, care doreau să-l apere pe Vasile Lupu, au furat
tetraevanghelul. Generalul lui Gheorghe Rakoczy, Ianos Kemeny l-a luat, iar Gheorghe ùtefan, domnul Moldovei,
l-a răscumpărat de la el úi în anul 1653 l-a restituit mănăstirii Humor. A se vedea N. GRIGORAù, I. CAPROùU, Biserici
úi mănăstiri vechi din Moldova până la mijlocul secolului al XV-lea, pp. 41-42.
78
CORINA NICOLESCU, Istoria costumului de curte în ğările Române. Secolele XIV-XVIII, p. 227. A se vedea úi
Repertoriul monumentelor úi obiectelor de artă din timpul lui ùtefan cel Mare, p. 388.
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

79
Costume asemănătoare cu cele lui ùtefan din evangheliarul de la Humor au úi boierii din vremea domnitorului,
cum ar ¿: Gavriil Trotuúanu la PărhăuĠi sau Tăutu la Bălineúti. A se vedea CORINA NICOLESCU, Istoria costumului de
curte în ğările Române. Secolele XIV-XVIII, p. 227.
80
Ibidem. Vezi, de asemenea, N. GRIGORAù, I. CAPROùU, Biserici úi mănăstiri vechi din Moldova până la mijlocul
secolului al XV-lea, p. 41.
81
N. GRIGORAù, I. CAPROùU, Biserici úi mănăstiri vechi din Moldova până la mijlocul secolului al XV-lea, p. 41.
82
La mănăstirea Putna se aÀă cel mai important tezaur de broderie medievală românească, aici păstrându-se
diverse obiecte liturgice, dăruite chiar de domnitorul Moldovei, ùtefan cel Mare. Printre obiectele existente acolo
se aÀă epitafe, dvere, epitrahile, úi altele care au o valoare inestimabilă. A se vedea VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în
România. Secolul al XV-lea, vol. 4, p. 208.
83
CORINA NICOLESCU, Istoria costumului de curte în ğările Române. Secolele XIV-XVIII, p. 228.

69
 Laura Turcan

nirea, Punerea în mormânt, Adormirea Maicii Domnului, Pogorârea la iad, Pogorârea Sfân-
Eseu
tului Duh84. La marginea de jos a epitrahilului sunt înfăĠiúaĠi Alexăndrel úi tatăl său, ùtefan
cel Mare, cu numele lor alături. Chipul lui ùtefan este cel binecunoscut în portretele de pe
zidurile mănăstirilor ctitorite de el, cu pletele lungi, cu barbă mică ascuĠită, cu capul rotund,
având pe cap o coroană cu cinci Àeuroni, purtând în mâna stângă o cruce, înveúmântat într-o
granaĠa bizantină úi o tunică roúie. Fiul său are úi el în mâna stânga o cruce, dar e înveúmân-
tat diferit, cu o tunică roúie, úi o mantie scurtă, de provenienĠă occidentală, iar pe cap are o
coroană. El, spre deosebire de tatăl său, este reprezentat imberb úi cu părul lung (îndreptat
spre dreapta)85.
Atât medalioanele cu portretele donatorilor, cât úi cele cu scenele biblice amintite, sunt
înrămate de ornamente vegetale, iar pe poalele lui sunt cusute motivul meandrului, úi în
parte de jos, sunt prinúi ciucuri de culoare albastră úi verde86. Broderia este „deosebit de lu-
xoasă”, având „luciri purpurii de aur”87.

PORTRETUL LUI āTEFAN CEL MARE āI A MARIEI VOICHIĨA, BRODAT PE

EPITRAHILUL DE LA MċNċSTIREA VORONEĨ
Acest portret, ce datează de la sfârúitul secolului al XV-lea, a fost pierdut úi îl útim doar
dintr-o fotogra¿e. Chipurile lui ùtefan úi al soĠiei sale, Maria VoichiĠa, sunt brodate la capătul
de jos al epitrahilului amintit. Ei sunt încadraĠi de câte o niúă úi stau în picioare, numele lor ¿-
ind scris cu litere chirilice, în dreptul ¿ecăruia. În mâna stângă poartă ¿ecare câte o cruce88.
Ambii soĠi sunt înfăĠiúaĠi în veúminte bizantine, cu coroane cu câte trei Àeuroni. ùtefan
are aici un chip tânăr, fără barbă sau mustaĠă, iar doamna VoichiĠa are părul lung desfăcut,
iar pe sub coroană, se poate observa un văl lung, ce-i ajunge până pe spate89.

PORTRETUL DOMNITORULUI āTEFAN CEL MARE āI AL DOAMNEI SALE MARIA

VOICHIĨA DE PE EPITRAHILUL DċRUIT MċNċSTIRII DOBROVċĨ
Portretul celor doi soĠi datează din anul 1504 úi se aÀă la Muzeul NaĠional de Artă al
României, SecĠia de artă veche românească (are nr. de inv. Tz. 1114; lg. de 1,39 cm úi lĠ, de
23 cm)90. Cei doi sunt reprezentaĠi în picioare sub arcade sprijinite pe colonete. Este brodat
cu motive vegetale. ùi între medalioane există motive decorative91. Broderia este realizată pe
mătase de culoare albastră, cu ¿r de aur úi mătase de diverse culori, cum ar ¿ galben, roúu,
verde, maroniu, iar chipurile domnitorilor sunt executate cu „mătase ¿ldeúie”92. Epitrahilul
are forma unui orar în două părĠi. Aici sunt reprezentaĠi Iisus, bust, într-un medalion în par-
tea de sus, a epitrahilului. Fecioara Maria úi Sf. Ioan Botezătorul sunt înfăĠiúaĠi úi ei bust, în
niúte medalioane, în jur având portretele evangheliútilor93.
84
VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în România. Secolul al XV-lea, vol. 4, p. 208.
85
CORINA NICOLESCU, Istoria costumului de curte în ğările Române. Secolele XIV-XVIII, p. 228., Cultura
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

moldovenească în timpul lui ùtefan cel Mare, p. 484. A se vedea, de asemenea, Repertoriul monumentelor úi
obiectelor de artă din timpul lui ùtefan cel Mare, p. 291.
86
VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în România. Secolul al XV-lea, vol. 4, p. 208.
87
Cultura moldovenească în timpul lui ùtefan cel Mare, p. 484.
88
CORINA NICOLESCU, Istoria costumului de curte în ğările Române. Secolele XIV-XVIII, p. 231.
89
Ibidem.
90
Ibidem. A se vedea úi Cultura moldovenească în timpul lui ùtefan cel Mare, p. 485.
91
Repertoriul monumentelor úi obiectelor de artă din timpul lui ùtefan cel Mare, p. 308.
92
CORINA NICOLESCU, Istoria costumului de curte în ğările Române. Secolele XIV-XVIII, p. 231.
93
Ibidem. Vezi de asemenea CORINA NICOLESCU, Monumente istorice úi bisericeúti din Mitropolia Moldovei úi
Sucevei, p. 145.

70
 Aspecte religioase şi politice în portretele domnitorului Ştefan cel Mare...

Chipurile celor doi soĠi sunt asemănătoare cu cele de pe epitrahilul de la mănăstirea Voro-

Eseu
neĠ, despre care vorbeam adineauri, chipuri tinere úi pline de prospeĠime. Ele se aÀă, la fel ca la
VoroneĠ, încadrate de arcade úi alături putem observa numele lor, în chirilică. ùtefan cel Mare úi
Maria VoichiĠa poartă veúminte úi coroane asemănătoare cu cele de pe epitrahilul amintit. Dife-
rită e aici doar culoarea granaĠei, care are pe epitrahilul de la DobrovăĠ, culoarea albastră, tivite
cu ¿r de culoare roúie. Doamna Maria are pe cap un văl de mătase ce-i acoperă părul, ceafa úi
spatele94. În mâini cei doi Ġin două cruci cu două bare (crucea dublă „de Lorena”)95.

PORTRETUL LUI āTEFAN CEL MARE DE PE DVERA DE LA MċNċSTIREA PUTNA96

Această dveră se păstrează în tezaurul mănăstirii Putna, din anul 1500 (dimensiunile
dverei sunt: 1,26 x 1,38 m), ea ¿ind de culoare viúinie spre liliachiu, ceea ce dovedeúte dorinĠa
artistului de a sublinia „starea de dramatică tensiune a momentului evocat”97. În mijlocul
dverei se găseúte scena Răstignirii Mântuitorului Iisus Hristos. La picioarele lui Hristos se
aÀă Iosif din Arimateea úi Nicodim; de asemenea Maica Sa, Fecioara Maria, înconjurată de
femeile mironosiĠe, úi Sf. Ioan Evanghelistul, alături de Longin úi alĠi soldaĠi. Sus, doi îngeri,
zboară pe deasupra capetelor celor amintiĠi98.
Chipurile donatorilor sunt brodate jos, la capătul dverei. ùtefan poartă granaĠa, coroană
impresionantă pe cap, are chipul rotund, cu părul lung úi blond, care-i cade în valuri pe spate,
imberb. El este într-o atitudine de rugă, arătând spre divinitate. Chipul Doamnei Maria este
brodat în stânga ¿ind úi ea reprezentată în veúminte domneúti, o mantie de ceremonie cu „tre-
nă” brodată foarte frumos. Un văl ¿n îi acoperă spatele. Coroana ei e ornată cu Àori de crin99.
Vasile DrăguĠ e de părere că merită să ¿e elogiate, în această broderie, „eleganĠa siluetelor” úi
mai ales „abilitatea integrării într-o viziune decorativă”, pe fondul înstelat al broderiei100.

PORTRETUL MARIEI DE MANGOP, SOĨIA LUI āTEFAN CEL MARE, DE PE

ACOPERċMÂNTUL EI DE MORMÂNT101
Portretul Mariei datează din anul 1476 úi se aÀă în Tezaurul mănăstirii Putna. El e brodat
pe satin de culoarea roúie, cu ¿r de argint úi aur, úi cu alte mătăsuri de diferite culori (dimensi-
uni: în. 188 cm, lĠ. 102 cm)102. Este o piesă unică „prin destinaĠie, prin concepĠie artistică úi prin
meúteúugul execuĠiei care întrece tot ce s-a înfăptuit în domeniul broderiei moldoveneúti”103.

94
Studii asupra Tezaurului restituit de U.R.S.S., Academiei Republicii Populare Române, Bucureúti, 1958, p.
156; MARIA ANA MUSICESCU, Broderia medievală românească, Meridiane, Bucureúti, 1969, pp. 35-36; Cultura
moldovenească în timpul lui ùtefan cel Mare, p. 485.
95
jtefan cel Mare are în mâna stângă o cruce, numită úi cruce dublă „de Lorena”; crucea „are o formă întâlnită
la BizanĠ sub Iustinian al II-lea (705-711)”. Andrei Pippidi menĠionează printre simbolurile autorităĠii domneúti:
sceptrul, crucea, spada, lancea, coroana, lanĠul de aur purtat la gât, tronul. A se vedea ANDREI PIPPIDI, TradiĠia
politică bizantină în Ġările române în secolele XVI-XVIII, p. 41.
96
Pentru o monogra¿e a Mănăstii Putna, a se vedea Repertoriul monumentelor úi obiectelor de artă din timpul
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

lui ùtefan cel Mare, pp. 49-57.

97
VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în România. Secolul al XV-lea, vol. 4, p. 216.
98
Ibidem. Vezi, de asemenea, MARIA ANA MUSICESCU, Broderia medievală românească, p. 33.
99
Cultura moldovenească în timpul lui ùtefan cel Mare, p. 502.
100
VASILE DRĂGUğ, Arta creútină în România. Secolul al XV-lea, vol. 4, p. 216. A se vedea, de asemenea, Repertoriul
monumentelor úi obiectelor de artă din timpul lui ùtefan cel Mare, p. 304.
101
Acoperământul de mormânt sau învelitoarea de mormânt este o „piesă textilă de formă dreptunghiulară folosită ca
acoperământ pentru pietrele funerare voievodale aÀate în interiorul bisericilor”. Ele sunt folosite mai ales în Moldova úi
sunt lucrate din brocart. A se vedea VASILE DRĂGUğ, DicĠionar enciclopedic de artă medievală românească, p. 182.
102
CORINA NICOLESCU, Istoria costumului de curte în ğările Române. Secolele XIV-XVIII, p. 228.
103
VASILE DRĂGUğ ET AL., Pictura românească în imagini, ediĠia a II-a revăzută, Meridiane, Bucureúti, 1976, p. 129.

71
 Laura Turcan

Această broderie este de fapt un acoperământ de mormânt104, în care Maria este înfăĠi-
Eseu
úată culcată, în chip de „gisant”, încadrată de arcade în stil gotic, ornate cu motive vegetale.
În cele patru colĠuri ale broderiei se aÀă simbolul bizantin al vulturului bicefal105.
Doamna Maria, care provine din „stirpea Paleologilor”, soĠia lui ùtefan cel Mare, a murit
în anul 1477, iar la ceremonia de înmormântare s-a folosit acest acoperământ de mormânt,
foarte somptuos106. Ea este înfăĠiúată cu ochii închiúi asemenea lui Ieremia Movilă de pe aco-
perământul de mormânt de la mănăstirea SuceviĠa. Părul negru (pieptănat cu cărare) úi gâtul
îi sunt împodobite cu o plasă formată din ¿re aurii. Alte podoabe ce merită să ¿e amintite
sunt coroana impresionantă (cu colĠuri ce seamăn cu frunzele de stejar), ornată cu pietre
scumpe, pandelocurile ce-i atârnă de o parte úi de alta, cerceii triunghiulari cu trei lănĠiúoare
ce atârnă de ei, inelele de pe degete, încrustate cu pietre scumpe 107. Caftanul din catifea itali-
ană, de culoare albastră, decorată cu rodii úi Àori stilizate, cu un guler de samur úi cu o bandă
decorativă aurie, prinsă cu nasturi în faĠă. De sub caftan se pot vedea mânecile brodate ale
cămăúii úi gulerul înalt brodat úi bătut cu pietre scumpe. Panto¿i doamnei sunt roúii108.
Chipul Mariei este încadrat de o colonadă formată dintr-un arc în acoladă109, care are
la bază două colonete ce potenĠează úi mai mult „impresia de solemnitate ce se degajă din
hieratismul atitudinii”. În chenar e o inscripĠie în slavoneúte, iar în colĠuri broderia are două
monograme úi de asemenea vulturul bicefal, simbolul familiei Paleologu110.
Artistul acoperământului a dat dovadă de un talent úi o ingeniozitate incredibile. Putem
percepe în această broderie, un accentuat „simĠ al tragicului, … al monumentalului, … al
decorativului”, dând naútere unui portret convenĠional, o capodoperă a broderiei laice, unde
pot ¿ admirate echilibrul, armonia, un accentuat simĠ al culorii111. Aici poate ¿ observat acel
stil speci¿c al broderiilor moldoveneúti, unic prin tonurile palide, de roúu închis, albastru,
aúezate pe un fundal auriu, „care îi imprimă o notă caldă”, toate aúezate într-o armonie, echi-
libru úi calm, demne de toată admiraĠia112.

Concluzii
Portretele domnitorilor au fost pictate la acea vreme de către zugravi credincioúi úi ru-
gători care-úi preĠuiau profesia. Numărându-se printre primele manifestări originale úi libere
ale artei româneúti, în aceste portrete pictorul úi-a putut manifesta fără constrângeri propria
lui manieră de a colora, a gândi úi a simĠi.

104
I. D. ùtefănescu susĠine că pietrele de mormânt erau acoperite „potrivit modei orientale, de origine persană úi
bizantină, moútenite de turci úi de popoarele de înrâurire bizantină”. A se vedea Cultura moldovenească în timpul
lui ùtefan cel Mare, p. 505.
105
CORINA NICOLESCU, Istoria costumului de curte în ğările Române. Secolele XIV-XVIII, p. 228.
106
VASILE FLOREA, Istoria artei româneúti, Litera InternaĠional, Bucureúti, 2007, p. 130. Vezi úi Repertoriul monu-
mentelor úi obiectelor de artă din timpul lui ùtefan cel Mare, p. 290.
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

107
CORINA NICOLESCU, Istoria costumului de curte în ğările Române. Secolele XIV-XVIII, p. 228; CORINA NICOLESCU,
Monumente istorice úi bisericeúti din Mitropolia Moldovei úi Sucevei, p. 43.
108
CORINA NICOLESCU, Istoria costumului de curte în ğările Române. Secolele XIV-XVIII, p. 228; A se vedea úi Cul-
tura moldovenească în timpul lui ùtefan cel Mare, p. 505; úi, de asemenea, VASILE FLOREA, Istoria artei româneúti,
p. 130.
109
I. D. ùtefănescu susĠine că acest „cadru arhitectonic, cu acoladă úi colonete îngemănate sprijinite pe console,
aúezate la jumătatea pereĠilor aminteúte interioarele cisterciene din regiunea apuseană a Transilvaniei”. A se vedea
Cultura moldovenească în timpul lui ùtefan cel Mare, p. 505.
110
VASILE FLOREA, Istoria artei româneúti, p. 130.
111
Ibidem.
112
VIRGIL VĂTĂùIANU, Istoria artei feudale în ğările Române, p. 921.

72
 Aspecte religioase şi politice în portretele domnitorului Ştefan cel Mare...

Portretele domnitorului ùtefan cel Mare úi ale familiei sale sunt o istorie vie în imagini,

Eseu
care mărturisesc despre evenimente úi stări de lucruri. În ele sunt surprinse idealurile dom-
nitorului, politice (ideea de independenĠă, autocraĠie precum úi un puternic sentiment dinas-
tic), religioase (apărător al CreútinătăĠii în faĠa păgânilor turci úi ctitor al multor mănăstiri) úi
nu în ultimul rând sunt redate cu foarte multă acurateĠe însemnele sau simbolurile domneúti
(sceptrul, crucea dublă „de Lorena”, spada coroana, lanĠul de aur purtat la gât). Costumul
domnesc este redat úi el cu multă minuĠiozitate úi reÀectă de cele mai multe ori opĠiunile po-
litice ale domnitorului. Toate acestea mărturisesc despre îmbinarea dintre factorul religios úi
cel etnic în picturile vremii.

Abstract
LAURA TURCAN, Religious and political issues in the portraits of Stephen the Great and his family
(frescoes, miniatures and embroidery)
This study examines some of the portraits of Stephen the Great, found in votive frescoes painted on
churches and in miniatures and embroideries. We will show that the images of the voivode high-
lights his political importance, his greatness and his personal pride, but also his religious attitude.
All this can be read not only in the annals and the chronicles of those times, but also in the frescoes,
miniatures and embroideries of the era, which are accurate documents, bearing a strong imprint
of religious and political affairs of the Moldavian society of that time. Portraits of the founders are
also the ¿rst free and original Romanian artistic events of the local painters. Certainly the manner
in which they have painted the founders is similar to frescoes and icons, but they have not forgotten
to pictorially convey the uniqueness of each one.

KEYWORDS: Stephen the Great, portraits, icons, votive paintings, miniature, embroidery

Tabor, nr. 9, septembrie 2015

73
Eseu Laura Turcan

Tablou votiv cu ùtefan cel Mare,

Mare VoroneĠ (Foto: Gabriel Herea)
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

Tablou votiv cu ùtefan cel Mare, PătrăuĠi (Foto: Gabriel Herea)

74
Aspecte religioase şi politice în portretele domnitorului Ştefan cel Mare...

Eseu
Tablou votiv cu ùtefan cel Mare, (detaliu) PătrăuĠi (Foto: Gabriel Herea)

Tabor, nr. 9, septembrie 2015

ùtefan cel Mare úi Maria VoichiĠa,

Vooi
oichiĠa Biserica Sf.
Sf Ilie (Foto: Ioan Oprea)

75
Eseu Laura Turcan

Tablou votiv cu ùtefan cel Mare, DobrovăĠ (Foto: Gabriel Herea)

Tabor, nr. 9, septembrie 2015

Friza ctitorilor, Biserica domnească din RădăuĠi, sec. XV (Foto: Irina Ghidali)

76
Aspecte religioase şi politice în portretele domnitorului Ştefan cel Mare...

Eseu
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

ùtefan cel Mare pe miniatura Evangheliarului dăruit Mănăstirii Humor

(Foto: Alexandru Comănescu úi Ioan)

77
Eseu Laura Turcan

ùtefan cel Mare úi ¿ ul său Alexandru, epitrahil, Muzeul Mănăstirii Putna

(Foto: Ioan Oprea)
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

Dveră Răstignirea. Portretul lui ùtefan cel Mare. Dveră Răstignirea. Portretul doamnei Maria.
Mănăstirea Putna Mănăstirea Putna
(Foto: Nicolae Ionescu úi Radu Braun) (Foto: Nicolae Ionescu úi Radu Braun)

78
Aspecte religioase şi politice în portretele domnitorului Ştefan cel Mare...

Eseu
Tabor, nr. 9, septembrie 2015

ùtefan cel Mare úi ¿ul său, Alexandru, pe epitrahilul

de la Mănăstirea DobrovăĠ (Foto: Ioan Oprea)

79