Economie: Manual Pentru Clasa A XI-a

MINISTERUL EDUCAÞIEI, CERCETÃRII,
TINERETULUI ªI SPORTULUI
Monica Dudian
Mihaela Hrisanta Dobre Floriana Panã Delia Þâþu
ECONOMIE
manual pentru clasa a XI-a
filiera teoreticã, profil real, toate specializãrile
filiera teoreticã, profil uman, specializãrile: filologie ºi ºtiinþe sociale
filiera vocaþionalã, profil militar MAI, specializarea ºtiinþe sociale
filiera vocaþionalã, profil militar MApN, specializarea matematicã-fizicã
filiera vocaþionalã, profilurile: artistic, pedagogic, sportiv, teologic, toate specializãrile
filiera tehnologicã, toate calificãrile profesionale
2012
Manualul a fost aprobat prin Ordinul Ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 4742 din 21.07.2006,
în urma evaluãrii calitative organizate de cãtre Consiliul Naþional pentru Evaluarea ºi Difuzarea
Manualelor ºi este realizat în conformitate cu programa analiticã aprobatã prin Ordinul Ministrului
Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 3252 din 13.02.2006.
Referenþi ºtiinþifici:
Prof. univ. dr. Alexandru Taºnadi
Lector univ. dr. Daniela Iovan
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

Economie: manual pentru clasa a XI-a / Monica Dudian, Mihaela Hrisanta Dobre,
Delia Þâþu, Floriana Panã. – Bucureºti: Editura NICULESCU ABC, 2006
ISBN: 978-973-87842-7-7
I. Dudian, Monica
II. Dobre, Mihaela
III. Þâþu, Delia
IV. Panã, Floriana
33(075.35)
© Editura NICULESCU ABC, 2012

Adresa: B-dul Regiei 6D
060204 – Bucureºti, România
Tel: (+40)21-312.97.82
Fax: (+40)21-312.97.83
E-mail: club@niculescu.ro
Internet: www.niculescu.ro
Ilustraþia copertei: Carmen Lucaci
Tipãrit la
ISBN: 978-973-87842-7-7
Cuvânt-înainte
Lumea în care trãim se aflã într-o continuã schimbare, iar viteza schimbãrii creºte cu fiecare
zi. Succesul nostru în viaþã depinde de capacitatea de a ne adapta la schimbare ºi de a exploata
oportunitãþile pe care viaþa ni le oferã. Informaþiile pe care le dobândim ºi pe care ajungem
sã le stãpânim de-a lungul pregãtirii noastre în ºcoalã condiþioneazã acest succes. O
componentã importantã a cunoºtinþelor dobândite în anii de liceu este cea economicã, ºi
nu întâmplãtor economia a fost supranumitã „ºtiinþa supravieþuirii”. Ea ne învaþã cum sã trãim
cât mai bine cu resursele pe care le avem sau pe care ni le putem crea. Atunci când am scris
acest manual ne-am gândit în primul rând la dumneavoastrã, elevii de liceu ºi mai apoi la
dumneavoastrã, profesorii de economie, disciplinã în aparenþã aridã, dar atât de fascinantã,
nu-i aºa? Pentru elevi, am încercat sã explicãm totul în cuvinte cât mai simple ºi în cât mai
multe exemple, întrucât economia este lumea în care trãim. Desigur, existã un limbaj al ºtiinþei
cu care trebuie sã ne familiarizãm, dar limbajul devine accesibil ºi uºor de reþinut atunci când
este bine înþeles ºi când intervin exemple clarificatoare desprinse din experienþa dumneavoastrã
de viaþã ºi din funcþionarea economiei româneºti. Sperãm cã dupã ce veþi parcurge acest
manual veþi înþelege mult mai bine economia în care trãiþi, economie ce va creºte în
complexitate odatã cu aderarea la Uniunea Europeanã. În plus, dorim sã vã „împrieteniþi”
cu economia, astfel încât sã fiþi capabili sã aplicaþi corect cunoºtinþele economice pentru
îmbunãtãþirea activitãþilor dumneavoastrã curente. Profesorilor sperãm sã le oferim un
instrument util pentru munca la clasã, întrucât – pe lângã modul, sperãm noi original, de
explicare a noþiunilor economice – am adãugat numeroase aplicaþii practice, inclusiv jocuri
ºi studii de caz.
Manualul este structurat în nouãsprezece lecþii, fiind aliniat la programa ºcolarã fãcutã
publicã de Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii, prin Ordinul ministrului nr. 3252 din 13.02.2006.
Cele nouãsprezece lecþii urmãresc înlãnþuirea logicã a conceptelor economice, de aceea este
idealã parcurgerea acestui manual în ordinea cuprinsului sãu. Totuºi, profesorii pot opta ºi
pentru o abordare structuralã diferitã, în sensul cã manualul permite modularizarea lecþiilor
pe teme mari, cum ar fi: comportamentul raþional al consumatorului (Introducere în economie,
Consumatorul, Cererea º.a.), comportamentul economic al producãtorului (Proprietatea,
Productivitatea, Costul, Oferta º.a.), piaþa ºi formele ei (Piaþa, Concurenþa, Piaþa monetarã º.a.),
echilibre ºi dezechilibre economice (Echilibrul economic, Inflaþia, ªomajul, Fluctuaþiile ciclice,
Statul º.a.), economia deschisã.
În elaborarea acestui manual un ajutor nepreþuit ne-a fost oferit chiar de elevii ºi studenþii
noºtri, ale cãror sugestii primite de-a lungul timpului au contribuit la formarea noastrã ca
profesori. Ei sunt primii cãrora le mulþumim. De asemenea, adresãm mulþumiri colegilor noºtri,
cu care purtãm adesea discuþii incitante ºi alãturi de care ne pregãtim neîncetat. Sperãm ca
acest manual sã fie un ghid iscusit pe drumul cunoaºterii în economie ºi sã vã convingã de
necesitatea ºi utilitatea studierii acestei discipline.
Autoarele
Cuprins
Cuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1. Introducere în economie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
2. Sistemul economic românesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
3. Consumatorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
4. Factorii de producþie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
5. Productivitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
6. Costurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
7. Profitul. Renta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
8. Piaþa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
9. Concurenþa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
10. Banii. Piaþa monetarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
11. Inflaþia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
12. Piaþa financiarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
13. Piaþa muncii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
14. ªomajul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
15. Venitul, consumul ºi investiþiile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
16. Creºtere ºi dezvoltare economicã. Ciclicitatea în economie . . . . . . . . . . . . 114
17. Statul în economia de piaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
18. Piaþa mondialã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
19. Integrare economicã ºi globalizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
Soluþii evaluãri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
Bibliografie selectivã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144

1 Introducere
în economie
Învãþând aceastã lecþie, veþi fi capabili:
sã definiþi nevoile ºi resursele;
sã explicaþi relaþia dintre nevoi ºi resurse;
sã calculaþi costul de oportunitate;
sã calculaþi modificãrile absolute ºi procentuale
ale indicatorilor economici;
sã înþelegeþi rolul ºtiinþei economice.
Zi de zi consumãm bunuri ºi servicii, cumpãrate sau pro-

duse chiar de noi, de la fructe ºi pâine la maºini de spãlat ºi auto-
turisme. Permanent ne dorim noi ºi noi bunuri, fãrã ca vreodatã
sã ne declarãm pe deplin mulþumiþi, altfel spus, fãrã sã afirmãm
cã nu mai avem nevoie de nimic. Ce sunt nevoile? Cu ce ni le
satisfacem? De ce nu ne putem acoperi toate nevoile ºi trebuie
sã alegem? Dupã parcurgerea lecþiei, veþi rãspunde cu uºurinþã
la aceste întrebãri.
1.1. Ce sunt nevoile?

Iarna ne trebuie cizme, vara avem nevoie de multã apã, în
fiecare noapte trebuie sã dormim cel puþin opt ore pentru a fi
odihniþi º.a.m.d. Zilnic avem numeroase nevoi, a cãror satisfacere
presupune consumul unei mari diversitãþi de bunuri.
Nevoile reprezintã totalitatea dorinþelor, aºteptãrilor, cerin- Nevoile: determinare
þelor care se manifestã la nivelul unui individ, al unui grup sau obiectivã ºi subiectivã
la nivelul societãþii în ansamblul sãu.
De exemplu, nevoia de realizare profesionalã apare la nivel
individual ºi se manifestã diferit de la o persoanã la alta: unii
doresc sã ajungã patroni, alþii profesori, alþii actori º.a.m.d. Nevoia
de a câºtiga sau de a menþine puterea se manifestã în general la
nivel de grup, mai exact la nivelul partidului politic. Nevoia de
reducere a criminalitãþii apare la nivelul întregii societãþi.
Majoritatea nevoilor se manifestã la nivel individual ºi au un
pronunþat caracter subiectiv: depind de persoana care ºi le for-
muleazã. De exemplu, unele persoane au nevoie de opt ore de
somn pe noapte, pe când altele trebuie sã doarmã zece ore.
Nevoile au însã ºi o determinare obiectivã: depind de societatea
în care trãieºte individul.
6 Introducere în economie
De exemplu, nevoia de informaþii este mai mare în Franþa

decât într-un trib din Africa.
Nevoile pot fi clasificate, în funcþie de diferite criterii, în mai
multe categorii, astfel:
Nevoi biologice, cum ar fi nevoia de hranã, de
cãldurã º.a.
În funcþie
de natura lor Nevoi sociale, care þin de existenþa omului în so-
cietate, cum ar fi nevoia de a avea prieteni,
Clasificarea nevoilor nevoia de realizare profesionalã º.a.
În funcþie Nevoi elementare, cum ar fi nevoia de apã,

de gradul nevoia de odihnã º.a.
dezvoltãrii
economice Nevoi complexe, cum ar fi nevoia de frumos,
nevoia de informaþii º.a.
Caracteristicile nevoilor Principalele caracteristici ale nevoilor:

1. Indiferent de categoria din care fac parte, nevoile sunt
dinamice ºi nelimitate, în sensul cã se multiplicã ºi se diversificã
permanent, astfel cã niciodatã nu putem spune cã le-am satis-
fãcut pe toate. De ce este aºa? Pentru cã nevoile þin atât de obi-
ceiurile de consum, cât ºi de dorinþele, idealurile ºi, în ultimã
instanþã, de imaginaþia oamenilor, care nu cunoaºte limite ºi care
evolueazã continuu.
2. Caracterul concurenþial: satisfacerea unei nevoi presu-
pune sacrificarea alteia. De exemplu, sã presupunem cã primim
cadou douã sute de lei ºi avem de ales între a merge o zi la munte
ºi a ne cumpãra o pereche de pantofi. Dacã mergem la munte,
sacrificãm pantofii, ceea ce înseamnã cã nevoia de distracþie intrã
în concurenþã cu nevoia de a avea încãlþãminte.
3. Sunt limitate în volum: satisfacerea lor se realizeazã prin
consumul unei cantitãþi date, limitate dintr-un bun. De exemplu,
un pahar de apã este de ajuns pentru a ne satisface setea.
4. Caracterul regenerabil: se sting pe moment, prin consu-
mul de bunuri, dar reapar. De exemplu, chiar dacã acum mâncaþi
ºi vã sãturaþi, dupã 4–5 ore vã este din nou foame.
5. Sunt complementare, în sensul cã satisfacerea unei nevoi
implicã ºi acoperirea altora. De exemplu, dacã îmi este foame,
nu pot dormi.
1.2. Resursele ºi bunurile

Pentru a acoperi nevoile în continuã creºtere ºi diversificare,
oamenii consumã bunuri, pe care le obþin direct din naturã sau
pe care le creeazã în activitatea economicã.
Bunurile libere Bunurile libere reprezintã acele bunuri oferite de naturã,
la care avem acces dupã nevoie, în mod gratuit, ºi sunt virtual
nelimitate.
Introducere în economie 7
De exemplu, aerul pe care îl respirãm în localitatea în care

trãim este un bun liber, cum este ºi cãldura solarã vara sau zãpa-
da de care ne bucurãm iarna.
Bunurile economice reprezintã acele bunuri insuficiente Bunurile economice –
în raport cu nevoile, la care avem acces cu un anumit efort. bunuri rare
De exemplu, terenul este un bun economic, la care avem
acces cu un anumit efort; acesta îmbracã, de obicei, forma unei
sume de bani. Omleta pe care o mâncãm la micul dejun este tot
bun economic, întrucât trebuie sã facem un efort pentru a o
pregãti.
În funcþie de modul în care circulã în societate, bunurile
economice îmbracã douã forme:
• bunuri economice marfare, care ajung de la producãtor la Marfa – bun economic
consumator prin vânzare-cumpãrare, cum ar fi, de exemplu, destinat schimbului
pâinea cumpãratã de la brutãrie;
• bunuri economice nonmarfare, care ajung de la produ-
cãtor la consumator în mod gratuit, cum ar fi, de exemplu, cozo-
nacul pregãtit de bunica pentru nepoþi.
Bunurile economice sunt obþinute din resursele oferite de
naturã sau create de oameni prin activitatea economicã.
Prin resurse economice înþelegem totalitatea elementelor Resursele – suportul
naturale, umane ºi create de oameni, ce pot fi utilizate sau sunt consumului
efectiv utilizate în scopul acoperirii nevoilor.
Resursele se pot clasifica dupã mai multe criterii, astfel:
Resurse materiale (naturale ºi create de om), cum

ar fi: minereul de fier, apa, calculatoarele º.a.
În funcþie Resurse umane, fãrã de care nici o activitate nu

de natura lor este posibilã.
Resurse informaþionale, care sunt rezultatul ac-

tivitãþii de cercetare ºtiinþificã.
Resurse primare, desprinse direct din naturã, Clasificarea resurselor
care cuprind potenþialul demografic si resursele
În funcþie de naturale.
provenienþa
lor Resurse derivate, obþinute din cele primare,
cum ar fi calculatoarele, pâinea º.a.
Resurse regenerabile, care se refac în mod
În funcþie natural, cum ar fi pãmântul, apa º.a.
de durata
folosirii lor Resurse neregenerabile, epuizabile, cum ar fi
petrolul, cãrbunii º.a.
Caracteristica fundamentalã a tuturor resurselor economice

este caracterul lor limitat, adicã insuficienþa în raport cu nevoile.
Desigur cã putem avea la un moment dat oricât de mult dorim
dintr-un anumit bun, cum ar fi pâinea.
Dar global, niciodatã nu vom avea toate bunurile pe care ni

le dorim. În mod asemãnãtor, pe ansamblul economiei, resursele
de care dispune populaþia sunt mai puþine decât nevoile. Pe
mãsurã ce omenirea progreseazã, se descoperã noi resurse, astfel
cã în timp resursele cresc. Pe de altã parte, permanent dorinþele
oamenilor se înnoiesc, alte nevoi adãugându-se celor deja
existente, ceea ce înseamnã cã nevoile cresc foarte rapid, într-un
ritm cu mult superior resurselor.
Utilizarea eficientã De aceea, problema fundamentalã a economiei este utili-
a resurselor zarea eficientã a resurselor. Eficienþã înseamnã sã utilizãm cât
mai bine resursele pe care le avem, astfel încât sã acoperim cât
mai multe nevoi.
1.3. Alegere ºi renunþare în economie

Sã presupunem cã este ziua de Crãciun ºi primiþi cadou o
sutã de lei. Puteþi merge cu aceºti bani o zi la munte, puteþi sã
vã cumpãraþi un palton sau puteþi pãstra banii pentru vacanþa de
varã. Ce alegeþi? Desigur, alegerea depinde de ceea ce vã doriþi
cel mai mult, altfel spus, de cea mai urgentã nevoie. De ce
trebuie sã optaþi pentru o variantã anume de utilizare a banilor
ºi sã renunþaþi la toate celelalte posibilitãþi? Din cauzã cã resursele
sunt insuficiente pentru a vã acoperi toate nevoile. Deci, orice
alegere în producþie (consum) implicã o renunþare, un cost.
Costul de oportunitate Costul de oportunitate reprezintã cea mai bunã alternativã
de alocare a resurselor disponibile sacrificatã în favoarea alter-
nativei alese.
De exemplu, sã presupunem cã aþi reuºit sã strângeþi su-
ficienþi bani pentru a vã cumpãra pantofii sport doriþi de multã
vreme. Între timp însã aþi descoperit cã vã place tenisul ºi, în plus,
cã formaþia de muzicã preferatã tocmai a scos un nou album.
Ordinea preferinþelor dumneavoastrã este: pantofii, albumul, ore-
le de tenis. Alegeþi pantofii, iar cea mai bunã alternativã sacri-
ficatã este noul album. Aºadar, costul de oportunitate al pan-
tofilor este albumul cu muzica formaþiei favorite.
Toate unitãþile economice se confruntã cu problema alegerii
atunci când decid cum sã-ºi aloce resursele. De exemplu, o fer-
mã agricolã poate cultiva grâu sau porumb pe suprafaþa de teren
de care dispune. Statul poate, cu banii colectaþi din impozite, sã
construiascã drumuri sau spitale º.a.m.d.
Putem determina costul de oportunitate cu ajutorul urmã-
toarei relaþii:
∆X
Co = − ,
∆Y
unde: Co este costul de oportunitate, ∆X reprezintã ceea ce se
sacrificã, iar ∆Y ceea ce se câºtigã printr-o anumitã alegere.
Pentru o înþelegere corectã a acestui concept, sã considerãm

exemplul de mai jos.
Sã presupunem cã firma „Diana” S.R.L. dispune de o tonã
de lapte din care poate sã producã numai douã bunuri: brânzã Tabelul 1.1. Alegere ºi renunþare la firma
sau iaurt. Alternativele de producþie sunt date în tabelul 1.1: „Diana” S.R.L.
Costul de oportunitate se prezintã astfel:
Alternativa A B C D
400 − 500
Co A −B = − = 0,5 ,
200 − 0 Brânzã (kg) 500 400 200 0
ceea ce înseamnã cã, dacã firma trece de la varianta de producþie Iaurt (kg) 0 200 400 500
A la varianta B, sacrificã 0,5 kilograme de brânzã pentru a pro-
duce un kilogram de iaurt.
Costul de oportunitate pentru un kilogram de iaurt este, în
varianta B, o jumãtate de kilogram de brânzã. Asemãnãtor, când
se trece la varianta C, costul de oportunitate al unui kilogram de
iaurt este:
200 − 400
CoB −C = − = 1,
400 − 200
adicã un kilogram de brânzã. În varianta D vom avea:
0 − 200
CoC −D = = 2,
500 − 400
adicã douã kilograme de brânzã. Observaþi cã, pe mãsurã ce
se sacrificã tot mai multã brânzã, costul de oportunitate al
iaurtului creºte.
Creºterea costului de oportunitate pe mãsurã ce se renunþã Legea creºterii costului
la o cantitate tot mai mare dintr-un bun în favoarea altuia de oportunitate
exprimã conþinutul legii creºterii costurilor relative.
Una dintre explicaþiile acþiunii acestei legi se aflã în ca-
racterul specializat al resurselor economice. Astfel, în exemplul
nostru, vom putea adapta resursele destinate fabricãrii de brânzã
pentru producerea iaurtului pânã la un punct, dincolo de care
adaptarea devine imposibilã. O altã explicaþie constã în acþiunea
legii randamentelor marginale neproporþionale, despre care vom
discuta în lecþia 6.
1.4. Ce studiazã economia?

Dintotdeauna oamenii s-au confruntat cu insuficienþa resur-
selor ºi cu problema alegerii. ªtiinþa economicã s-a format
într-un timp îndelungat, prin acumularea de informaþii referitoare
la alocarea eficientã de cãtre oameni a resurselor.
Economia este o ºtiinþã socialã care studiazã comporta- Economia
mentul oamenilor în activitatea de alocare a resurselor limitate,
cu întrebuinþãri alternative, pentru acoperirea nevoilor.
Alocarea resurselor implicã patru întrebãri fundamentale la
care economia trebuie sã rãspundã permanent: ce, cât, cum ºi
pentru cine producem?
Rãspunsul la întrebãrile ce ºi cât producem orienteazã

resursele cãtre anumite utilizãri, sacrificând altele. De exemplu,
dacã ºi câte autoturisme producem? Rãspunsul la întrebarea cum
sã producem presupune o altã opþiune: cea dintre diversele
posibilitãþi tehnice de producþie existente la un moment dat într-o
economie. De exemplu, producem autoturismele utilizând roboþi
Ce, cât, cum ºi pentru
cine producem? industriali sau utilizând mai mulþi muncitori? Întrebarea pentru
cine sã producem conduce la o veche preocupare a ºtiinþei
economice: distribuirea producþiei ºi, pe aceastã cale, a veniturilor
în societate. De exemplu, cum vor fi repartizate autoturismele
în societate? Dar veniturile rezultate din producþia de autoturisme?
De acum s-ar putea sã vã puneþi întrebarea: de ce sã studiez
eu economia? În viaþa de zi cu zi suntem permanent bombardaþi
cu informaþii economice. Aflãm din ziare cã leul a scãzut în faþa
monedei euro, cã muncitorii de la uzina X au cerut salarii mai
mari decât productivitatea, sau cã banca Y a scos un nou card pe
piaþã.
Rezultã, din aceste exemple, cã înþelegerea ºi cunoaºterea
unor noþiuni economice de bazã este esenþialã dacã dorim sã
fim niºte cetãþeni bine informaþi ºi sã înþelegem cu uºurinþã ºtirile
zilnice.
Economia ne este utilã ºi în viaþa curentã, atunci când ne
hotãrâm ce, cum, cât ºi când sã cumpãrãm, cum sã ne valo-
rificãm venitul sau cum sã ne ajutãm pãrinþii în conducerea
firmei.
De asemenea, economia ne ajutã sã valorificãm cu succes
oportunitãþile pe care le întâlnim în viaþã. Este evident cã a cu-
noaºte cum îþi influenþeazã inflaþia veniturile, ce poþi sã faci ca sã
nu ajungi ºomer sau cât de mare este salariul pe care poþi sã îl ceri
la un moment dat reprezintã informaþii importante pentru viaþa
dumneavoastrã.
Deºi preponderent o disciplinã teoreticã, economia nu este
nici abstractã, nici ruptã de realitate ºi nici plicticoasã cum am
fi tentaþi s-o credem. De-a lungul istoriei, ideile grupate în
conceptul de „economie”, în devenirea lor, au dus la rãzboaie
ºi la revoluþii, schimbând din temelii societatea, pânã când în
economia mondialã s-a impus economia de piaþã, ca formã
dominantã de organizare economicã.
1.5. Indicatorii economici ºi dinamica lor

Atunci când doriþi sã achiziþionaþi un bun, vã interesaþi despre
preþul ºi calitatea acestuia. Atât preþul, cât ºi calitatea, constituie
indicatori economici – primul cantitativ, cel de-al doilea calitativ.
Indicatorul economic este expresia cantitativã sau calitativã
a rezultatelor activitãþii economice.
Dinamica indicatorilor Dinamica indicatorilor economici se apreciazã în mãrimi ab-
economici solute ºi mãrimi relative.
Modificarea absolutã exprimã cu cât se modificã o variabilã Modificarea absolutã

de la o perioadã la alta (curentã: 1 ºi anterioarã: 0). De exemplu,
modificarea producþiei:
∆Q = Q1 − Q0 ⇒ Q1 = Q0 + ∆Q .
Dacã:
1. Q1 = 5t ºi Q0 = 3t, aceasta înseamnã cã producþia a crescut
cu 2t:
∆Q = 5t − 3t = 2t.
2. V1 = 50 u.m. ºi V0 = 100 u.m. – venitul a scãzut cu 50 u.m.:

∆V = 50 u.m. − 100 u.m. = −50 u.m.
Indicele exprimã de câte ori se modificã o variabilã de la o Indicele de modificare
perioadã la alta. El se exprimã, de regulã, în procente. De exem-
plu, dacã preþul creºte de 3 ori, aceasta înseamnã cã:
P1
IP = = 3 ⇒ P1 = 3 ⋅ P0 , iar procentual
P0
P1
IP = ⋅ 100 = 300% .
P0
Modificarea procentualã sau relativã exprimã cu cât se Modificarea procentualã
modificã o variabilã, procentual, de la o perioadã la alta. sau relativã
De exemplu, modificarea procentualã a venitului este egalã cu:
V1 − V0
∆%V = ⋅ 100 = (IV − 1) ⋅ 100 ⇒ IV = ∆%V + 100% .
V0
Dacã V0 = 50 u.m. ºi V1 = 80 u.m., vom avea:

80 − 50
∆%V = ⋅ 100 ⇒ ∆%V = 60%, Glosar
50
ceea ce înseamnã cã venitul creºte cu 60%. Macroeconomia
este ramura economiei
Exemple de probleme rezolvate: care studiazã compor-
1. Dacã venitul creºte cu 30%, indicele de modificare a tamentul agregat al uni-
venitului este egal cu: tãþilor economice, la
IV = ∆%V + 1 = 0,3 + 1 = 1,3 sau 130%. nivelul economiei naþio-
Venitul a crescut de 1,3 ori de la o perioadã la alta. nale.
2. Venitul în perioada curentã (V1) a crescut cu 10% faþã Microeconomia
de perioada anterioarã, când a fost egal cu 100 (V0). este ramura economiei
Venitul în perioada curentã se calculeazã astfel: care studiazã compor-
IV = ∆%V + 1 = 0,1 + 1 = 1,1; V1 =1,1 · V0 = 1,1 · 100 = 110 u.m. tamentul unitãþilor eco-
3. Venitul în perioada curentã (V1) a scãzut cu 10% faþã de nomice individuale.
perioada anterioarã, când a fost egal cu 100 (V0). Preþul
Venitul în perioada curentã se calculeazã astfel: reprezintã expresia bã-
IV = ∆%V + 1 = – 0,1 + 1 = 0,9; neascã a valorii unui
V1 = 0,9 · V0 = 0,9 · 100 = 90 u.m. bun marfar.
Evaluare
I. Teste grilã
1. Sunt nevoi nelimitate:
a) nevoia de odihnã; c) nevoia de educaþie;
b) nevoia de hranã; d) nevoia de artã.
2. Sunt resurse regenerabile:
a) petrolul; c) cãrbunii;
b) apa; d) rezervele de gaz neexploatate.
3. Fauna ºi flora din România:
a) reprezintã resurse epuizabile;
b) reprezintã resurse nelimitate;
c) reprezintã resurse regenerabile;
d) nu constituie resurse, deoarece nu sunt în întregime exploatate în activitatea economicã.
4. Pe mãsurã ce se renunþã tot mai mult la un bun în favoarea producerii altui bun, costul de oportunitate
este:
a) crescãtor; c) zero;
b) descrescãtor; d) infinit.
II. Notaþi cu A enunþurile adevãrate ºi cu F pe cele false.

1. Resursele sunt nelimitate.
2. Nevoile sunt limitate.
3. Nevoile sunt regenerabile.
4. Dacã resursele sunt rare, costul de oportunitate nu poate fi zero.
III. Probleme
1. O unitate economicã poate produce bãrci ºi vapoare în urmãtoarele combinaþii:
Combinaþii A B C D
Bãrci 1 000 900 500 0
Vapoare 0 1 2 3
Se cere:
a) Determinaþi costul de oportunitate pentru cel de-al doilea vapor produs.
b) Determinaþi costul de oportunitate pentru primele 500 de bãrci.
c) Verificaþi acþiunea legii creºterii costurilor relative.
2. Trei oameni de afaceri, Ion, Dan ºi Petre, câºtigã în ordine, pe orã, 100 RON, 200 RON ºi
250 RON. Sediile firmelor deþinute de aceºtia sunt în Bucureºti, dar toate cele trei firme deþin centre
de afaceri în Timiºoara. Preþul unui bilet de avion pentru ruta Bucureºti–Timiºoara este de 500 RON,
iar al unui bilet de tren pentru aceeaºi rutã este de 100 RON. Determinaþi cu ce mijloc de transport
vor cãlãtori cei trei oameni de afaceri, ºtiind cã trenul parcurge distanþa Bucureºti–Timiºoara în ºase
ore, iar avionul parcurge aceeaºi distanþã în douã ore.
2 Sistemul
economic
românesc
sã apreciaþi dacã economia româneascã este o econo-
mie de piaþã funcþionalã;
sã analizaþi formele de organizare ºi funcþionare a eco-
nomiei;
sã înþelegeþi ce este proprietatea ºi care sunt formele
sale;
sã explicaþi ce înseamnã libera iniþiativã.
Raportul din 2004 cu privire la progresele înregistrate de

România în direcþia aderãrii la UE afirmã cã economia româ-
neascã este o economie de piaþã funcþionalã. Mai mult decât atât,
Constituþia României afirmã cã þara noastrã este o economie de
piaþã. Ce înseamnã însã acest lucru? Cum putem noi sã bene-
ficiem de sistemul economic de piaþã? Veþi putea rãspunde la
aceste întrebãri, parcurgând aceastã lecþie.
2.1. Economia de piaþã

Ne-am obiºnuit ca atunci când avem nevoie de un anumit Economia de schimb
bun sã mergem prin magazine pentru a-l cumpãra. Aceasta stã la baza economiei
înseamnã cã majoritatea nevoilor ni le satisfacem prin schimb, centralizate ºi a eco-
adicã prin vânzare-cumpãrare.
nomiei de piaþã.
Economia de schimb, formã dominantã a economiei con-
temporane, a îmbrãcat de-a lungul istoriei douã forme: economie
capitalistã sau de piaþã ºi economie centralizatã sau planificatã.
Economia româneascã, aºa cum o vedem noi astãzi, cu firme,
bãnci, stat º.a., este rezultatul unei evoluþii recente, derulate
de-a lungul a mai puþin de douã decenii. Înainte de începutul
anului 1990, þara noastrã era o economie planificatã, în care
statul era principalul proprietar al resurselor ºi decidea cu privire
la alocarea acestora.
Economia planificatã sau centralizatã este acel tip de Economia centralizatã
economie în care statul rãspunde întrebãrilor fundamentale:
ce, cât, cum ºi pentru cine se produce.
Planificarea centralizatã, ca mod de organizare a economiei,
a fost abandonatã dupã 1989 în majoritatea statelor lumii,
întrucât a eºuat în alocarea eficientã a resurselor.
14 Sistemul economic românesc
Economia de piaþã Economia de piaþã este acel tip de economie în care

alocarea resurselor se face în principal prin mecanismul pieþei.
Trãsãturile fundamentale ale economiei de piaþã sunt:
• Proprietate privatã dominantã: resursele aparþin, în cea
mai mare parte, agenþilor economici privaþi.
• Descentralizarea activitãþii economice: deciziile se iau în
principal la nivelul unitãþilor economice individuale.
• Relaþiile economice de pe piaþã sunt, în principal, relaþii
de concurenþã. Avem o întreagã lecþie destinatã acestui subiect.
• Preþuri libere, formate, aºa cum vom vedea în lecþia des-
Adam Smith tinatã analizei pieþei, prin confruntarea cererii cu oferta.
(1723–1790) • Tranzacþiile economice se realizeazã în majoritatea lor
În 1776 scrie celebra lu- prin intermediul banilor, iar finanþarea economiei se face prin
crare Avuþia naþiunilor. Cer- intermediul instituþiilor financiare.
cetare asupra naturii ºi cau-
• Intervenþia limitatã a statului democratic în economie.
zelor sale, carte care i-a adus
numele de „pãrintele eco- Cele mai importante intervenþii ale statului în economie sunt prin:
nomiei”. – legislaþie, cum ar fi legile antitrust sau legile de protecþie
Esenþa filosofiei lui Smith a a mediului natural;
constat în convingerea cã – furnizarea de bunuri publice, cum ar fi drumurile, ilumi-
economia ar funcþiona mai
bine dacã ar fi lãsatã sã se
natul public º.a.;
autoregleze fãrã intervenþia – protecþia socialã: alocaþiile pe care dumneavoastrã le pri-
statului, folosind metafora miþi reprezintã un exemplu;
„mâna invizibilã”. Aceasta – programe de stabilizare a economiei: de exemplu, pro-
exprimã, în viziunea lui grame de reducere a ºomajului ºi a inflaþiei (a se vedea lecþiile
Smith, forþele economice,
pe care noi le numim astãzi
despre ºomaj ºi inflaþie).
cerere, ofertã ºi piaþã. Rãspunsurile la întrebãrile ce, cât, cum ºi pentru cine produ-
cem într-o economie de piaþã sunt rezultatul acþiunii a nume-
Clasificarea unitãþilor roase unitãþi economice, numite ºi agenþi economici. În funcþie
economice de natura activitãþii lor, acestea pot fi grupate astfel:
• Societãþi comerciale nefinanciare – produc bunuri ºi
servicii destinate pieþei, nefinanciare. De exemplu: Romtelecom.
• Instituþii financiare – finanþeazã activitatea economicã prin
colectarea, transformarea ºi redistribuirea disponibilitãþilor finan-
ciare. De exemplu: Banca Comercialã Românã.
• Societãþi de asigurare – realizeazã activitãþi de asigurare.
De exemplu: Asirom.
• Administraþiile publice – produc servicii nemarfare ºi efec-
tueazã operaþii de redistribuire a veniturilor ºi bogãþiei naþionale.
De exemplu: primãria municipiului Bucureºti.
• Administraþiile private – produc, în principal, servicii ne-
marfare pentru grupuri particulare de gospodãrii. De exemplu:
Crucea Roºie Internaþionalã.
• Menajele sau gospodãriile – în principal, consumã bunuri
ºi servicii. De exemplu: familia Ionescu Ion.
• Restul lumii sau exteriorul – grupeazã unitãþile nerezidente
în mãsura în care ele efectueazã operaþiuni cu unitãþile eco-
nomice rezidente.
Sistemul economic românesc 15
Relaþiile dintre unitãþile economice descrise mai sus poartã

numele de fluxuri economice. Acestea pot fi reale, de bunuri Fluxurile economice
ºi servicii, ºi monetare, de venituri ºi cheltuieli. De exemplu,
atunci când cumpãraþi pâine, iau naºtere douã fluxuri econo-
mice: unul real – pâinea –, care trece din proprietatea vânzã-
torului în proprietatea dumneavoastrã, ºi unul monetar – banii –,
care trec de la dumneavoastrã la vânzãtorul de pâine.
Circuitul economic reprezintã ansamblul fluxurilor reale Circuitul economic
ºi monetare din economie.
2.2. Proprietatea ºi libera iniþiativã

În România, proprietatea este garantatã prin Constituþie, ceea
ce subliniazã importanþa sa în economie. Veþi înþelege mai bine
rolul proprietãþii dupã ce veþi parcurge acest capitol.
Proprietatea reprezintã un raport social, stabilit între Proprietatea
unitãþile economice, cu privire la bunurile economice create
sau existente în societate.
Uneori, relaþia de proprietate îmbracã forma unui înscris,
adicã a unui document scris, alteori se subînþelege. De exemplu,
faptul cã pãrinþii dumneavoastrã sunt proprietarii unei case se
poate demonstra pe baza contractului de proprietate, care este
un document scris. În schimb, faptul cã servieta cu care veniþi la
ºcoalã vã aparþine se subînþelege.
Proprietatea implicã exercitarea urmãtoarelor atribute ale Atributele proprietãþii
dreptului de proprietate:
• dreptul de dispoziþie, care exprimã puterea proprietarului
de a decide cu privire la bunul economic – numit ºi obiect al
proprietãþii – aºa cum considerã el de cuviinþã; dacã sunteþi pro-
prietarul unui creion, îl puteþi folosi, vinde, face cadou º.a.m.d.;
• dreptul de posesiune, care exprimã dreptul proprietarului
de a stãpâni în fapt, direct ºi nemijlocit bunul; stãpâniþi nemijlocit
creionul în cauzã;
• dreptul de uzufruct, care permite proprietarului sã bene-
ficieze de veniturile aduse de obiectul proprietãþii; de exemplu,
împrumutaþi creionul unui coleg pentru un leu pe orã;
• dreptul de utilizare, care exprimã dreptul proprietarului
de a folosi bunul; utilizaþi creionul pentru a scrie cu el.
În funcþie de cine este proprietar (persoanã numitã titularul
dreptului de proprietate), proprietatea îmbracã trei forme: Formele proprietãþii
a) proprietate privatã (individualã ºi asociativã) – se referã
la unitãþile economice individuale;
b) proprietate publicã – aparþine statului sau unitãþilor admi-
nistrativ-teritoriale;
c) proprietate mixtã – aparþine unei asociaþii între unitãþi
private ºi stat.
Fiecare dintre noi, ca proprietar, încearcã sã-ºi valorifice cât

mai bine obiectul proprietãþii, adicã sã-l utilizeze cât mai eficient.
De aceea, spunem cã fundamentul economiei de piaþã este pro-
prietatea privatã, care implicã manifestarea neîngrãditã a liberei
iniþiative.
Libera iniþiativã Libera iniþiativã exprimã dreptul individului de a desfãºura
orice activitate economicã, cu condiþia respectãrii legilor
juridice.
Producãtorii, ca proprietari, sunt interesaþi sã utilizeze cât
mai bine resursele, pentru cã numai aºa vor avea un profit cât
mai mare. A produce cât mai bine înseamnã a rãspunde nevoilor
consumatorilor exprimate pe piaþã, ceea ce înseamnã cã libera
iniþiativã ºi proprietatea privatã sunt o premisã pentru alocarea
eficientã a resurselor în economie.
Pe de altã parte, faptul cã proprietatea privatã este garantatã
prin lege interzice statului ºi altor persoane sã vã dicteze ce sã
faceþi cu resursele de care dispuneþi.
Zilnic, în calitate de consumatori, ne bucurãm de libertatea
economicã: alegem bunurile produse de firmele care ne sunt pe
plac, decidem cât sã cumpãrãm, unde sã ne petrecem timpul
liber º.a.m.d. Pe scurt, hotãrâm sã trãim cât mai bine posibil,
cu resursele pe care le avem.
În prezent, în România acþioneazã toate unitãþile economice
pe care vi le-am prezentat pe parcursul acestei lecþii. De aseme-
nea, sunt prezente în economie toate formele de proprietate:
de exemplu, firma Shell este proprietate privatã, firma Electrica
este proprietate publicã, iar Romtelecom este proprietate mixtã.
Avem cu toþii un mare grad de libertate economicã, manifestat
prin felul în care decidem sã ne trãim viaþa ºi prin rolul pe care
alegem sã îl jucãm în economie: de simplu consumator salariat,
de mic acþionar sau de proprietar întreprinzãtor.
2.3. Ce înseamnã economie de piaþã funcþionalã?

În 1993, ºefii guvernelor europene, reuniþi la Copenhaga,
Criterii de adeziune stabileau urmãtoarele criterii de adeziune esenþiale pentru statele
la Uniunea Europeanã în tranziþie din Europa fostã comunistã care îºi exprimau intenþia
de a adera la Uniunea Europeanã:
a) existenþa instituþiilor stabile, capabile sã garanteze demo-
craþia;
b) primatul dreptului, respectarea ºi protejarea drepturilor
omului ºi ale minoritãþilor;
c) existenþa unei economii de piaþã funcþionale (viabile);
d) capacitatea de a face faþã presiunii concurenþei ºi forþelor
pieþei din interiorul Uniunii Europene;
e) capacitatea de a-ºi asuma obligaþiile decurgând din ade-
ziune, mai ales cele referitoare la Uniunea Economicã ºi Mone-
tarã.
Sistemul economic românesc 17
În acest cadru, prin economie de piaþã viabilã sau funcþio- Condiþiile unei
nalã se înþelege acea economie care întruneºte cumulativ urmã- economii de piaþã
toarele condiþii: viabile
• preþuri ºi schimburi libere cu strãinãtatea;
• existenþa unui cadru juridic adecvat ºi efectiv aplicat;
• stabilitate macroeconomicã;
Glosar
• consensul partenerilor sociali (guvern, sindicate, patronat,
stat) asupra politicii macroeconomice; Economia de schimb
• existenþa unui sector financiar, bancar ºi nonbancar, bine reprezintã acel mod de
dezvoltat; organizare ºi funcþiona-
• absenþa obstacolelor semnificative la intrarea, respectiv re a economiei în cadrul
ieºirea pe ºi de pe piaþã. cãruia satisfacerea ne-
voilor se realizeazã cu
În anul 2004, România a primit calificativul de economie de bunuri procurate prin
piaþã funcþionalã, cu precizarea cã mai trebuie depuse eforturi schimb, pe piaþã.
pentru întãrirea capacitãþii de a face faþã concurenþei din inte-
Economia naturalã
riorul Pieþei Comune. este economia bazatã
pe autoconsum, adicã
pe consumul de bunuri
rezultate din producþia
Presa despre... proprie.
Atenþie!
Egalizarea ºanselor Nu confundaþi economia
de piaþã cu economia
„Ce pot face guvernanþii pentru a asigura mai multã echita- de schimb.
te? La nivel naþional, trebuie investit în resurse umane, ameliorat
Economia de schimb
este principala compo-
accesul la justiþie, la pãmânt ºi la infrastructurã ºi promovate nentã a economiei de
schimburile echitabile. La nivel internaþional, trebuie acordatã piaþã. Economia natura-
atenþie funcþionãrii pieþelor mondiale ºi regulilor la care acestea lã continuã sã existe a-
se supun. Guvernanþii sunt tentaþi sã inverseze ordinea obiºnuitã lãturi de cea de schimb,
a lucrurilor, începând cu cei mai sãraci ºi cei excluºi social. dar are o pondere re-
Trebuie sã admitem totodatã cã libertãþile individuale constituie dusã. De exemplu, obiº-
scopul ultim al procesului de dezvoltare ºi cã incitaþiile indi-
nuim sã ne facem sin-
guri ordine în ºifonier, nu
viduale constituie motorul principal al creºterii ºi prosperitãþii.” angajãm pe cineva pen-
Francisco H.G. Ferreira, M. Walton, Capcana inegalitãþilor, tru acest serviciu. Prin ur-
în Finances et Développement, nr. 4/2005, pag. 36 mare, serviciul dat ca
exemplu este destinat
autoconsumului, în con-
diþiile în care noi trãim
într-o economie de piaþã.
Evaluare
I. Teste grilã
1. Dacã resursele în economie sunt alocate în principal prin mecanismul pieþei, aceastã economie este:
a) planificatã; c) naturalã;
b) centralizatã; d) de piaþã.
2. Când vindeþi casa în care locuiþi, pierdeþi:
a) numai posesiunea; c) doar dispoziþia ºi posesiunea;
b) numai dreptul de utilizare; d) proprietatea.
3. LADO, organizaþie neguvernamentalã pentru apãrarea drepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale
omului, reprezintã un exemplu de:
a) societate comercialã privatã, nefinanciarã; c) administraþie publicã;
b) administraþie privatã; d) instituþie de asigurare.
4. Când statul realizeazã achiziþii publice pentru armatã, el face parte din urmãtoarea categorie de
agenþi economici:
a) administraþie privatã; c) menaje;
b) societãþi comerciale nefinanciare; d) administraþie publicã.

1. Proprietatea privatã dominantã este o trãsãturã a economiei de piaþã.
2. În economia de piaþã, statul nu intervine în activitatea economicã.
3. În economiile planificate nu se utilizeazã banii.
4. Proprietatea mixtã este însumarea proprietãþilor private ºi proprietãþilor publice la nivel naþional.
III. Asociaþi conceptului din coloana A definiþia corectã din coloana B.

A B
1. Proprietatea privatã a) aparþine unei asociaþii între unitãþi private ºi de stat.
2. Proprietatea publicã b) aparþine unitãþilor economice individuale.
3. Libera iniþiativã c) exprimã dreptul individului de a desfãºura orice activitate economicã.
d) exprimã dreptul individului de a desfãºura orice activitate economicã,
cu condiþia respectãrii legilor juridice.
e) aparþine statului sau unitãþilor administrativ-teritoriale.
IV. Analizã de text
„Nu de la bunãvoinþa mãcelarului, a berarului sau a brutarului aºteptãm sã ne vinã pe masã mânca-
rea ºi bãutura – spune Smith – ci de la urmãrirea de cãtre ei a propriilor interese. Nu ne adresãm ome-
niei din ei, ci egoismului lor ºi nu le vorbim niciodatã de necesitãþile noastre, ci de avantajele lor.”
R.L. Heibroner, Filozofii lucrurilor pãmânteºti, Editura Humanitas, Bucureºti, 1994, pag. 59
A. La ce concepte teoretice face referire acest text?
B. Definiþi conceptele identificate la punctul A.
3 Consumatorul
sã explicaþi ce este utilitatea economicã, utilitatea
totalã ºi utilitatea marginalã;
sã înþelegeþi comportamentul consumatorului;
sã elaboraþi un buget personal;
sã interpretaþi un buget de familie.
Atunci când vã cumpãraþi o ciocolatã sau o pereche de pan-

tofi, îndepliniþi un rol foarte important în economie: cel de
consumator. De ce este atât de important acest rol? Pentru cã
scopul final al oricãrei producþii este consumul. Fãrã consum nu
existã producþie, astfel cã nu existã locuri de muncã ºi nici profit.
Fãrã profit nu poate supravieþui nici un domeniu finanþat, cel
puþin parþial, de cãtre stat (învãþãmânt, sãnãtate, culturã) din
taxele asupra profitului.
3.1. Utilitatea bunurilor economice

În limbajul comun, prin utilitate înþelegem ceea ce este util,
necesar, de folos; de exemplu: dacã ne este sete, este util întot-
deauna un pahar cu apã. Utilitatea intrinsecã a unui bun derivã Utilitatea intrinsecã
din proprietãþile bunului respectiv.
Satisfacþia pe care o resimþim atunci când consumãm o Utilitatea economicã
anumitã cantitate dintr-un bun economic, în anumite condiþii
de loc ºi de timp, poartã denumirea de utilitate economicã.
Altfel spus, utilitatea economicã exprimã satisfacþia pe care
sperã sã o obþinã un consumator dat în anumite condiþii.
Existã persoane care preferã apa platã, iar altele apa mine- Utilitatea economicã
ralã. Plecând de la acest exemplu, putem spune cã utilitatea este subiectivã
economicã este subiectivã, adicã depinde de cel care o apre-
ciazã. Fiecare consumator þine cont în alegerile sale de preferinþe,
gusturi ºi, nu în ultimul rând, de venit.
În exemplul anterior presupunem cã: dacã lui Dan îi este
sete, bea un pahar cu apã mineralã care-i va aduce o anumitã
utilitate; dacã în continuare îi mai este sete, mai bea un alt pahar
cu apã, care-i va aduce ºi acesta o anumitã satisfacþie. Utilitatea
adusã de cele douã pahare cu apã lui Dan este identicã? Nu,
deoarece fiecare pahar cu apã se adreseazã unei nevoi din ce în
ce mai scãzute.
20 Consumatorul
Aceasta înseamnã cã satisfacþia adusã de primul pahar este

mai mare decât cea adusã de al doilea pahar. Din acest exemplu,
deducem douã concepte folosite în cadrul analizei consuma-
torului: utilitate totalã ºi utilitate marginalã.
Utilitatea totalã Utilitatea totalã exprimã satisfacþia totalã resimþitã de un
consumator dat prin consumul unei anumite cantitãþi dintr-un
bun economic.
Utilitatea marginalã Utilitatea marginalã reprezintã satisfacþia suplimentarã
obþinutã de un individ atunci când consumã o cantitate supli-
mentarã dintr-un bun.
Utilitatea marginalã poate fi calculatã astfel:
∆UT UT1 − UT0
Umg = = ,
∆X X1 − X 0
unde: UT1 = utilitatea totalã în perioada curentã;
UT0 = utilitatea totalã în perioada iniþialã;
X1 = cantitatea consumatã în perioada curentã;
X0 = cantitatea consumatã în perioada iniþialã.
De exemplu, utilitatea obþinutã dupã consumul primului pa-
har cu apã este 15 utili, iar prin consumul celui de-al doilea pahar
satisfacþia totalã ajunge la 20 utili, utilitatea marginalã este egalã
cu:
20 − 15
Umg = = 5 utili
2−1
unde prin utili înþelegem unitatea de mãsurã a utilitãþii econo-mice.
Pentru cã utilitatea marginalã aratã sporul de utilitate antrenat
de fiecare unitate de bun consumat, înseamnã cã, prin însumarea
utilitãþilor marginale obþinem utilitatea totalã:
n
UT = ∑(U
i =1
mg )i .
Tabelul 3.1. Utilitatea totalã corespun- De exemplu, considerãm ºase pahare cu apã ºi utilitatea to-
zãtoare fiecãrui pahar cu apã talã corespunzãtoare fiecãruia, conform datelor din tabelul alãturat.
Umg Conform formulei de mai sus, utilitatea totalã este egalã cu:
Pahare cu apã UT
UT = Umg1 + Umg2 + Umg3 + Umg4 + Umg5 + Umg6 = 23.
1 15 15
Tabelul 3.1 evidenþiazã relaþia dintre UT ºi Umg:
2 20 5
• Când utilitatea marginalã este pozitivã ºi descrescãtoare,
3 23 3
utilitatea totalã creºte cu o ratã descrescãtoare.
4 24 1 • Când Umg = 0 ⇒ UT este maximã ºi constantã.
5 24 0 • Când utilitatea marginalã este negativã ºi descrescãtoare,
6 23 –1 utilitatea totalã este descrescãtoare ºi pozitivã; într-o astfel de
situaþie bunul a provocat consumatorului o insatisfacþie.
Ce evoluþie înregistreazã utilitatea totalã ºi utilitatea mar-
ginalã în condiþiile consumului succesiv a mai multor unitãþi
dintr-un produs?
Consumatorul 21
Pe mãsurã ce se consumã în mod neîntrerupt dintr-un bun

economic, utilitatea marginalã scade, iar utilitatea totalã creºte
cu o ratã descrescãtoare.
Relaþia inversã dintre cantitatea consumatã dintr-un bun ºi
utilitatea sa marginalã este reflectatã de legea utilitãþii marginale Legea utilitãþii
descrescãtoare, formulatã de Gossen, care considerã cã „mãrimea marginale
intensitãþii unei plãceri descreºte progresiv pânã la saturare, dacã descrescãtoare
respectiva plãcere este satisfãcutã în mod continuu ºi neîntrerupt”.
3.2. Comportamentul consumatorului raþional

Ce înseamnã sã fii raþional în consum?
Raþionalitatea în consum înseamnã sã maximizãm satis- Raþionalitatea
facþia, cu venitul pe care îl avem. în consum
Vi s-a întâmplat frecvent sã vedeþi în magazine bunuri despre
care sã spuneþi cã nu meritã preþul. De ce nu îl meritau? Pentru
cã satisfacþia pe care v-ar fi adus-o nu era justificatã de suma de
bani cerutã de vânzãtor. Rezultã cã, atunci când vrem sã cumpã-
rãm ceva, comparãm utilitatea economicã cu preþul bunului.
Întotdeauna vom urmãri ca raportul obþinut sã fie cât mai mare.
De exemplu, sã presupunem cã avem de ales între douã bunuri
X ºi Y, iar UmgX = 30, UmgY = 25, preþul bunului X este PX = 10 u.m.
ºi preþul bunului Y este PY = 5 u.m. Pentru a vedea dacã este raþio-
nal sã cumpãrãm o cantitate din bunul X sau din bunul Y va trebui
sã calculãm raportul Umg/P pentru fiecare bun. În cazul nostru:
UmgX 30 UmgY 25
= = 3, iar = = 5,
PX 10 PY 5
UmgY UmgX
Deoarece > ,
PY PX
vom alege o cantitate din bunul Y, pentru cã satisfacþia obþinutã
pe unitatea de cheltuialã fãcutã pentru achiziþionarea bunului Y
este mai mare decât în cazul bunului X.
Un consumator care are de ales între douã bunuri X ºi Y este
raþional dacã:
UmgX UmgY UmgX PX
= sau = , (1)
PX PY UmgY PY
iar UT este maximã.
Putem alege combinaþia de bunuri care sã ne asigure satisfac-
þia maximã trebuie sã þinem cont ºi de bugetul de care dispunem:
V = xPX + yPY , (2) Ecuaþia
în care X ºi Y reprezintã cantitãþile consumate din cele douã Dreapta bugetului
bunuri, iar V este venitul disponibil al consumatorului.
Pe baza ecuaþiilor (1) ºi (2) de mai sus se poate determina
programul de consum care ne aratã modul de combinare a
bunurilor în consum pentru care utilitatea este maximã.
22 Consumatorul
Exemple de probleme rezolvate:

1. Sã presupunem cã Dan are de ales între douã bunuri, X
ºi Y, iar venitul de care dispune este egal cu 100 u.m. Funcþiile
utilitãþilor marginale ale celor douã bunuri se prezintã astfel:
UmgX = 10 – x, UmgY = 12 – y ºi PX = PY = 10 u.m.
Sã se determine programul optim de consum.
Rezolvare: Pentru a determina cantitatea optimã care poate
fi achiziþionatã din cele douã bunuri X ºi Y, în condiþiile maxi-
mizãrii utilitãþii, vom pleca de la formulele (1) ºi (2) de mai sus.
Dacã înlocuim cu datele problemei, vom avea urmãtorul
sistem de ecuaþii:
100 = 10x + 10y

10 − x 12 − y ⇒ x = 4 unitãþi ºi y = 6 unitãþi.
 10 = 10
Deci programul optim de consum este 4x + 6y.
2. Sã presupunem cã Bianca are un venit de 150 u.m. pe

sãptãmânã, pe care doreºte sã-l cheltuiascã pe covrigi ºi pateuri.
Preþul unui covrig este de 5 u.m., iar cel al unui pateu este de
25 u.m. Utilitatea totalã ºi utilitatea marginalã se prezintã ca în
Glosar tabelul 3.2.:
Efectul de substituþie Tabelul 3.2. Utilitatea totalã ºi utilitatea marginalã

se referã la modificarea
consumului generatã de Numãr covrigi (x) UT (X) Umg (X) Numãr pateuri (y) UT (Y) Umg (Y)
modificarea preþului. 1 60 60 1 400 400
Atunci când preþul unui 2 115 55 2 750 350
bun creºte, bunul devine 3 165 50 3 1050 300
mai scump relativ cu alte
4 210 45 4 1300 250
bunuri, ceea ce deter-
minã scãderea consumu- 5 250 40 5 1500 200
lui din bunul mai scump ºi 6 285 35 6 1650 150
creºterea consumului din 7 315 30 – – –
celelalte bunuri.
Efectul de venit Sã se determine programul optim de consum.
se referã la modificarea Rezolvare: Vom determina raportul dintre Umg ºi preþ pentru
consumului datoritã mo-
dificãrii venitului real cele douã bunuri sub forma urmãtorului tabel:
(V/P). Când preþul unui Tabelul 3.3. Raportul dintre utilitãþile marginale ºi preþ
bun creºte, venitul real
scade (venitul este con- Unitãþi consumate 1 2 3 4 5 6 7
stant, iar preþul creºte ⇒ UmgX/PX 12 11 10 9 8 7 6
V/P scade) iar consu-
matorul nu-ºi mai poate UmgY/PY 16 14 12 10 8 6 –
permite acelaºi nivel al
consumului. În situaþia Pentru a calcula cantitãþile consumate de Bianca din cele
inversã, la scãderea pre- douã bunuri vom compara raportul UmgX/PX ºi UmgY/PY pentru
þului, venitul real creºte.
fiecare unitate consumatã din cele douã bunuri (Q).
Consumatorul 23
Tabelul 3.4. Programul de consum pentru Bianca

Covrigi Pateuri Cantitãþi achiziþionate Cheltuieli Venit rãmas
Q=1 Q=1 125 u.m.
1y (16 > 12) 25 u.m.
12 16 (150 – 25)
Q=1 Q=2 100 u.m.
1y (14 > 12) 25 u.m.
12 14 (125 – 25)
Q=1 Q=3 30 u.m. 70 u.m.
1x ºi 1y (12 = 12)
12 12 (25 + 5) (100 – 30)
Q=2 Q=4
1x (11 > 10) 5 u.m. 65 u.m.
11 10
Q=3 Q=4 30 u.m.
1x ºi 1y (10 = 10) 35 u.m.
10 10 (5 + 25)
Q=4 Q=5
1x (9 > 8) 5 u.m. 30 u.m.
9 8
Q=5 Q=5 30 u.m.
1x ºi 1y (8 = 8) 0
8 8 (5 + 25)
Din tabelul anterior observãm cã Bianca va achiziþiona 5x
ºi 5y, iar UT = 60 + 55 + 50 + 45 + 40 + 400 + 350 + 300 + 250 +
+ 200 = 1750 utili.
Ce se întâmplã dacã în exemplul de mai sus preþul pateurilor
creºte? Bianca va fi tentatã sã substituie pateurile, devenite mai
scumpe, cu covrigii, mai ieftini. Acest lucru este posibil, deoarece
cele douã bunuri satisfac aceeaºi nevoie, cea de hranã.
Bunurile substituibile sunt acele bunuri care satisfac alter- Bunurile substituibile
nativ aceeaºi nevoie.
În exemplul numeric anterior, sã înlocuim covrigii ºi pate-
urile cu numãrul de ouã ºi numãrul de linguri cu zahãr pe care
Bianca dorea sã le foloseascã pentru a prepara o prãjiturã. Sã
presupunem cã, pentru prãjiturã, Bianca avea nevoie de cinci
ouã ºi cinci linguri de zahãr, conform reþetei. Dacã preþul zahã-
rului creºte, Bianca nu îl poate înlocui cu mai multe ouã, întrucât
cele douã bunuri nu se pot combina decât în varianta 5 ouã ºi
5 linguri de zahãr.
Bunurile complementare reprezintã bunurile care satisfac Bunurile
împreunã aceeaºi nevoie. complementare
În practicã, de cele mai multe ori, bunurile sunt imperfect
substituibile sau imperfect complementare. De exemplu, Bianca
putea folosi mai puþin zahãr la prãjiturã, sã spunem patru linguri,
fãrã a afecta decisiv calitatea acesteia.
Caracterul substituibil al bunurilor în consum ne permite
sã avem zilnic un consum extrem de variat ºi sã ne încadrãm
în constrângerea legatã de bugetul personal.
3.3. Bugetul personal ºi bugetul de familie
În calitate de consumatori, suntem limitaþi la venitul pe care
îl putem cheltui. Cu cât cheltuim mai raþional banii, cu atât
putem consuma mai mult ºi mai bine. Bugetul personal ne ajutã
sã fim înþelepþi în consum.
24 Consumatorul
Bugetul personal Bugetul personal este un plan financiar care ne prezintã

veniturile ºi cheltuielile pentru o anumitã perioadã.
Când venitul este egal cu cheltuielile, bugetul este echilibrat.
Dacã cheltuielile propuse sunt mai mari decât veniturile obþinute,
se poate spune cã bugetul este deficitar. Bugetele în care veni-
turile sunt mai mari decât cheltuielile sunt excedentare.
În elaborarea unui buget se pleacã de la urmãtoarele condiþii:
• stabilirea obiectivelor (necesitãþi zilnice, achiziþionarea
unor bunuri de folosinþã îndelungatã etc.);
• estimarea veniturilor – determinarea principalelor surse
de venituri (servicii temporare, alocaþii, daruri etc.);
• planificarea cheltuielilor – notarea lucrurilor pe care doriþi
sã le cumpãraþi sau sã le plãtiþi în cursul unei perioade.
Exemplu:
Tabelul 3.5. Bugetul sãptãmânal al lui Andrei
Venituri Cheltuieli
Bani de buzunar – 20 u.m. Abonament RATB – 10 u.m.
Alte venituri (de la bunici) – 5 u.m. Bunuri personale – 2 u.m.
Dulciuri – 1 u.m.
Film – 5 u.m.
Îmbrãcãminte – 5 u.m.
Pizza – 2 u.m.
Total: 25 u.m. Total: 25 u.m.
Bugetul de familie Bugetul de familie reprezintã un instrument statistic prin

care este studiat consumul menajelor pe teritoriul unei þãri.
Acesta îmbracã forma unui document tipizat, completat vo-
luntar de anumite familii, considerate reprezentative de cãtre
autoritatea statisticã dintr-o þarã. În România, documentul este
elaborat de Institutul Naþional de Statisticã ºi completat de fa-
miliile selectate de acesta. Informaþiile din bugetele de familie
sunt importante, întrucât reflectã nivelul ºi structura consumului
dintr-o þarã, pe baza cãrora putem evalua nivelul de trai ºi putem
realiza comparaþii internaþionale.
Presa despre…
„Din 2003 ºi pânã acum, în 2006, se dezvoltã un adevãrat cult
al Mãrcii. Românii descoperã promoþiile, are loc o diversificare
ºi o stratificare a mãrcilor. Exigenþã, securizare, accesorizare, prag-
matism, devin cuvinte-cheie în comportamentul de cumpãrare
al românilor. Iar verbul caracteristic este, acum, A DOBÂNDI.
De-a lungul acestor ultimi ani, cumpãrãtorul român a evo-
luat de la naivitate (în 1996), la disponibilitate (în 2000), stabi-
litate (în 2003), pânã la exigenþã (în 2006) […], manifestând o
certã loializare pe categorii ºi paliere de mãrci (premium, me-
dium, accesibil). În mod cert anii urmãtori vor aduce ºi o tot mai
mare loializare pe mãrci ca atare – atât în segmentul bunurilor
de larg consum, cât ºi în cel al serviciilor.”
Sursa: www.gfk-ro.com
Consumatorul 25
Evaluare
I. Teste grilã
1. Când utilitatea totalã este maximã, atunci:
a) utilitatea marginalã este crescãtoare; d) utilitatea marginalã este zero;
b) utilitatea marginalã este descrescãtoare; e)utilitatea marginalã este negativã.
c) UmgX/Px = 0;
2. Atunci când un individ consumã în mod succesiv unitãþi din acelaºi bun, utilitatea totalã:
a) creºte cu o ratã crescãtoare; d) creºte cu o ratã descrescãtoare;
b) nu se modificã; e) este negativã.
c) scade cu o ratã crescãtoare;
3. Atunci când utilitatea marginalã este negativã, utilitatea totalã:
a) creºte cu o ratã crescãtoare; d) scade;
b) nu se modificã; e) creºte cu o ratã descrescãtoare.
c) este negativã;
4. Care din urmãtoare bunuri sunt complementare?
a) apa mineralã ºi apa platã; d) o pereche de pantofi ºi o pereche de ghete;
b) zahãrul ºi mierea; e) cozonacul ºi checul.
c) untul ºi pâinea;

1. Utilitatea marginalã este descrescãtoare.
2. Utilitatea totalã este întotdeauna crescãtoare.
3. Utilitatea totalã este suma utilitãþilor marginale.
4. Zahãrul ºi mierea sunt douã bunuri complementare.
III. Probleme
1. Andrei dispune de un venit de 100 u.m. ºi poate achiziþiona doar douã bunuri, X ºi Y. ªtim cã:
PX = PY = 20 u.m. ºi UmgX = 5 – 3x, UmgY = 10 –2y. Sã se calculeze cantitãþile maxime care pot
fi achiziþionate din cele douã bunuri în condiþiile maximizãrii utilitãþii.
a) x = 1 ºi y = 4; b) x = 2 ºi y = 3; c) x = 2,5 ºi y = 2,5; d) x = 4 ºi y = 1; e) x = 3 ºi y = 2.
2. Simona consumã succesiv patru mandarine, a cãror utilitate Cantitate
marginalã se prezintã conform tabelului alãturat: 1 2 3 4
consumatã
Se cere: a) Sã se calculeze utilitatea totalã.
b) Sã se explice ce relaþie existã între utilitatea totalã ºi Utilitate 100 70 40 0
marginalã
utilitatea marginalã.
3. Sã presupunem cã Delia are un venit sãptãmânal de 250 u.m., pe care doreºte sã-l cheltuiascã
pe portocale ºi pe prãjituri. Preþul unui kilogram de portocale este de 50 u.m., iar cel al unei
prãjituri de 25 u.m. Utilitatea Numãr kg
totalã ºi utilitatea marginalã portocale (x) UT portocale Umg portocale Numãr prãjituri (y) UT prãjituri Umg prãjituri
se prezintã ca în tabelul alã-
1 800 800 1 600 600
turat.
Sã se calculeze programul 2 1350 550 2 950 350
de consum. 3 1850 500 3 1250 300
4 2200 350 4 1500 250
5 2400 200 5 1700 200
6 3550 150 6 1850 150
7 3650 100 - - -
4 Factorii
de producþie
sã identificaþi factorii de producþie;
sã înþelegeþi relaþiile dintre factorii de producþie, dintre
aceºtia ºi resurse;
sã caracterizaþi munca în calitate de factor principal
de producþie;
sã rezolvaþi probleme privind determinarea capitalului
tehnic;
sã înteþegeþi procesul combinãrii factorilor de producþie.
Orice bun pe care noi îl consumãm (folosim) pentru a ne

satisface o anumitã nevoie trebuie înainte produs ºi apoi oferit
pe piaþã spre vânzare. Ce elemente credeþi voi cã sunt necesare
producerii pâinii pe care o consumãm zilnic? Sunt necesare:
fãinã, drojdie, apã, sare, maºini de frãmântat aluatul, cuptoare
de copt, brutari, spaþii de depozitare etc., deci elemente fãrã de
care nu se poate obþine pâinea.
4.1. Producãtorul/întreprinzãtorul ºi factorii

de producþie
O etapã principalã a activitãþii economice, al cãrei scop îl
reprezintã satisfacerea nevoilor de consum, este producþia. Cel
Producãtorul care produce bunuri economice se numeºte producãtor. Dacã
el iniþiazã, organizeazã, conduce, modernizeazã, inoveazã etc.
Întreprinzãtorul procesul de producþie dintr-o firmã, se numeºte ºi întreprinzãtor
(antreprenor).
Pentru a-ºi atinge scopul, maximizarea profitului, între-
prinderea, unitatea fundamentalã a producþiei, trebuie sã atragã
ºi sã utilizeze resursele disponibile, adicã sã le transforme în fac-
tori de producþie.
Datoritã acþiunii legii raritãþii ºi a concurenþei, întreprin-
zãtorul/producãtorul trebuie sã adopte un comportament raþional
(eficient) în alegerea, combinarea ºi consumarea unor factori de
producþie specifici.
Ce sunt factorii de producþie?
Factorii de producþie Factorii de producþie reprezintã elementele (resursele)
efectiv utilizate în producerea de bunuri ºi servicii utile,
destinate pieþei.
Factorii de producþie 27
Din aceastã definiþie rezultã urmãtoarele concluzii:

1. Factorii de producþie sunt resurse atrase ºi utilizate în
activitatea economicã, deci sunt componenta activã a resurselor Relaþia factori de
destinatã producþiei. producþie – resurse:
2. Factorii de producþie sunt „intrãri” (input-uri), iar bunurile
resursele sunt întregul,
iar factorii de
ºi serviciile sunt „ieºiri” (output-uri) ale producþiei (de exemplu, producþie sunt partea.
tu consumi un covrig care este o „ieºire” ºi nu fãina din care este
fãcut, care este o „intrare”).
3. Ca ºi resursele din care fac parte, factorii de producþie sunt
limitaþi, ceea ce impune îmbunãtãþirea calitãþii ºi utilizarea lor
eficientã (condiþie a realizãrii interesului propriu al întreprin-
zãtorului).
Dupã originea ºi specificul lor, existã trei factori de producþie
necesari desfãºurãrii activitãþii economice: munca ºi natura
(pãmântul) – factori primari sau originari ºi capitalul – factor
derivat din combinarea celorlalþi doi.
În condiþiile concurenþiale de astãzi, pentru ca întreprin-
zãtorul sã-ºi atingã scopul (un câºtig cât mai mare), are nevoie ºi
de: capacitate decizionalã, cunoºtinþe adecvate de organizare,
conducere ºi desfãºurare a activitãþii de consultanþã economicã,
abilitãþi de comunicare interumanã, calculatoare performante
etc. Pe scurt, este nevoie de noi factori de producþie (neofactori) Neofactori
care sã sporeascã rezultatele utilizãrii celor trei factori denumiþi
tradiþionali. abilitatea
întreprinzãtorului
Factori primari Munca

Factorii progresul tehnic
(originari) Natura de Neofactori
Tradiþionali
producþie informaþia
Factor derivat Capitalul activitatea de
management ºi
Aportul cantitativ ºi calitativ al factorilor la obþinerea pro- marketing etc.
ducþiei este diferit. Când sporirea producþiei se bazeazã pe creº-
terea cantitãþii de factori de producþie atraºi, dezvoltarea econo-
micã este de tip extensiv, iar când contribuþia calitãþii ºi eficienþei Dezvoltare extensivã
utilizãrii lor este preponderentã, dezvoltarea economicã este de (cantitativã)
tip intensiv. Dezvoltare intensivã
(calitativã)
4.2. Munca – factor activ ºi determinant al activitãþii
economice
Existenþa, combinarea, utilizarea ºi perfecþionarea naturii
ºi capitalului sunt determinate de cel mai important factor de
producþie – munca. Deºi a fost înlocuitã parþial cu maºini,
roboþi etc., într-o serie de activitãþi, acest rol al muncii nu a
dispãrut, ci chiar a crescut în domenii de maximã creativitate
intelectualã.
28 Factorii de producþie
Munca, factor Ca factor de producþie, munca este activitatea specificã

originar omului ce se finalizeazã în obþinerea de bunuri economice utile.
Atenþie!
Din punct de vedere economic, nu orice activitate, conºti-
entã ºi utilã omului, este muncã în calitate de factor de pro-
ducþie; de exemplu: efectuarea temelor de cãtre o elevã,
activitãþile gospodãreºti la care ea participã în familie. Aceste
activitãþi reprezintã muncã în sens larg, dar nu sub aspect
economic, adicã remunerate sau destinate satisfacerii unor
nevoi colective neremunerate.
Caracteristicile muncii Caracteristicile muncii:
1. este o activitate conºtientã, raþionalã (anticipat desfãºurã-
rii muncii, omul îºi stabileºte interesul, mijloacele atingerii lui,
volumul ºi structura producþiei etc.);
2. implicã efort fizic, intelectual ºi o anumitã experienþã,
deci capacitate de muncã sau forþã de muncã;
3. are rol activ ºi determinant în activitatea economicã ºi în
progresul individului ºi al societãþii, în raport cu ceilalþi factori
de producþie;
4. creºterea, în timp, a complexitãþii ºi creativitãþii sale a de-
terminat sporirea productivitãþii sau randamentului muncii, ceea
ce implicã reducerea timpului de muncã; din aceastã perspec-
tivã, muncii i se mai spune ºi capital uman.
Ca factor de producþie, munca poate fi analizatã: cantitativ
(resursele disponibile de muncã ºi durata muncii), calitativ (nive-
lul de pregãtire ºi calificare a resurselor de muncã) ºi structural
(categoriile socio-profesionale).
4.3. Natura – factor primar de producþie

Cadrul existenþei ºi dezvoltãrii individului ºi societãþii, natura,
este, datoritã muncii, un factor de producþie.
Natura, factor Ca factor de producþie, natura reflectã ansamblul resur-
originar selor naturale brute pe care omul le transformã în bunuri ºi
servicii capabile sã satisfacã nevoile ºi interesele sale.
Generic, natura este denumitã pãmânt – cel mai important
factor natural de producþie.
Trãsãturile pãmântului Trãsãturile pãmântului, ca factor de producþie:
1. este limitat ca suprafaþã ºi în raport cu nevoile;
2. este locul desfãºurãrii oricãrei activitãþi umane;
3. este un principal mijloc de producþie în agriculturã;
4. este, pânã acum, un element de neînlocuit în viaþa
oamenilor;
5. nu este produs de om, dar acesta poate sã-i sporeascã
valoarea ºi randamentul prin acþiuni agricole specifice, de unde
ºi denumirea de pãmânt–capital;
6. este o sursã importantã de obþinere a bunurilor econo-
mice pentru industrie ºi populaþie;
7. oferã elementele nutritive, substanþã ºi energie pentru

toate fiinþele vii;
8. are o mare capacitate de regenerare când este utilizat ra-
þional ºi în condiþiile protecþiei mediului natural.
Alãturi de pãmânt, factorul naturã include resursele de apã,
de minerale ºi cosmice (cãldurã, luminã etc.) utilizate în producþie.
4.4. Capitalul – factor de producþie derivat

Deºi la începutul societãþii existau doar cei doi factori primari
de producþie (munca ºi natura), astãzi este de neconceput sã se
obþinã bunuri fãrã utilaje, energie, combustibil etc., pe scurt, fãrã
capital (capital tehnic, capital real, mijloace sau bunuri de pro-
ducþie etc.).
Importanþa capitalului decurge din faptul cã folosirea lui în
activitatea economicã determinã sporirea randamentului utili-
zãrii factorilor de producþie primari – cerinþã impusã de creº-
terea ºi diversificarea permanentã a nevoilor ºi intereselor umane.
Capitalul, ca factor de producþie, reflectã ansamblul bu- Capitalul, factor de
nurilor materiale produse prin muncã ºi utilizate pentru rea- producþie derivat
lizarea de noi bunuri economice destinate pieþei.
Atenþie!
Capitalul, ca factor de producþie (maºini, instalaþii, materii
prime, materiale etc.) nu trebuie confundat cu o serie de
forme pe care capitalul, în sens larg, le îmbracã, precum:
capital bãnesc, acþiuni, obligaþiuni etc., care nu produc direct
bunuri economice.
Capitalul tehnic utilizat în activitatea economicã (KT) este
format din douã componente – capitalul fix (maºini, utilaje, clã- Capitalul fix
diri, mijloace de transport etc.) ºi capitalul circulant (materii Capitalul circulant
prime, materiale, combustibil, energie, apã tehnologicã etc.):
KT = KF + KC . (1)
Pe timpul duratei sale normate de funcþionare, capitalul fix
se uzeazã (depreciazã) treptat fie din cauza folosirii în producþie
ºi/sau acþiunii factorilor naturali (uzurã fizicã), fie din cauza pro- Uzura fizicã
gresului tehnic ºi/sau condiþiilor pieþei (uzurã moralã). Expresia Uzura moralã
valoricã a uzurii capitalului fix în funcþiune o reprezintã amor- Amortizarea
tizarea. Aceasta constã în recuperarea treptatã a cheltuielilor cu
achiziþionarea capitalului fix prin includerea treptatã a acestor
cheltuieli în costul bunurilor la a cãror producere a participat.
CAPITAL TEHNIC UTILIZAT
Capital fix (KF) Capital circulant (KC)
participã la mai multe cicluri economice; participã la un singur ciclu economic;

se consumã, treptat, de-a lungul folosirii sale; se consumã dintr-o datã, în întregime;
înlocuirea se face dupã mai mulþi ani de utilizare. înlocuirea se face odatã cu reluarea unui nou ciclu.
Deci, amortizarea este inclusã în preþ ºi, respectiv, în cos-

turile materiale ale noului produs.
Amortizarea (A) se calculeazã în mãrimi:
– absolute:
KF
A= , (2)
T
unde: T = timpul de funcþionare a KF;

– relative:
A
RA = ⋅100, (3)
KF
unde: RA = rata (cota) anualã de amortizare.

Þinând cont de exprimarea matematicã a consumului capi-
talului fix ºi circulant pentru obþinerea unor produse, se poate
Capitalul consumat = determina mãrimea capitalului consumat anual (Kcons), sinonimã
Cheltuielile materiale cu indicatorul costuri materiale:
Kcons = A + KC . (4)
Pentru contribuþia adusã la desfãºurarea activitãþii econo-
mice, fiecare posesor de factor de producþie se simte îndreptãþit
sã primeascã un venit, o recompensã. În economia de piaþã
veniturile fundamentale ale posesorilor factorilor de producþie
sunt: profitul, salariul, dobânda ºi renta, pe care le veþi studia în
lecþiile urmãtoare.
Exemplu de problemã rezolvatã:

Capitalul tehnic folosit (KT) = 500 mil. u.m., din care 80%
este capitalul fix (KF), a cãrui ratã de amortizare este de 20%.
Sã se calculeze: KC, A ºi Kcons.
Rezolvare: KF = 80% · 500 mil. u.m. = 400 mil.u.m.;
KC = KT – KF = 500 mil.u.m. – 400 mil.u.m. = 100 mil. u.m.;
RA = (A/KF) · 100 ⇒ A = 20% · 400 mil.u.m. = 80 mil. u.m.;
Kcons = A + KC = 80 mil. u.m. + 100 mil. u.m. = 180 mil. u.m..
4.5. Combinarea factorilor de producþie

În economia de piaþã, o funcþie principalã a întreprinzãto-
rului este organizarea ºi conducerea afacerii (combinarea ºi sub-
stituirea factorilor de producþie), proces care stã la baza produ-
cerii de bunuri ºi servicii.
Pentru a confecþiona îmbrãcãminte, o întreprindere foloseºte,
de exemplu, maºini de cusut ºi maºini de cãlcat, foarfece, aþã,
nasturi, tipare, stofe, cãptuºealã, energie electricã, clãdiri, salariaþi
etc. În acest scop, întreprinzãtorul, alãturi de factorii de producþie
proprii, va cumpãra cele necesare producþiei la costuri cât mai
mici, pentru ca, în urma vânzãrii bunurilor, sã obþinã un profit
cât mai mare.
Eficienþa deciziilor lui depinde, în mare mãsurã de calitãþile

(abilitãþile) sale, bazate pe activitãþile de management ºi de
marketing desfãºurate la nivelul firmei.
Ce reflectã combinarea factorilor?
Combinarea factorilor de producþie constã în unirea sub Combinarea factorilor
aspect cantitativ, structural ºi calitativ a muncii, naturii (pã- de producþie
mântului) ºi capitalului în vederea obþinerii de bunuri eco-
nomice utile ºi eficiente.
Combinarea factorilor se bazeazã pe substituirea lor. În pri-
ma lecþie aþi învãþat cã alegerea unei alternative de consum sau,
în cazul nostru, de producþie, presupune sacrificarea, renunþarea
sau înlocuirea unor resurse, respectiv a unor factori de producþie.
Întreprinzãtorul urmãreºte sã înlocuiascã, în anumite pro-
porþii, munca prin capitalul fix (maºini, utilaje), materialele autoh-
tone cu cele din import, în funcþie de calitatea, preþul sau acce-
sibilitatea lor.
Unirea ºi utilizarea factorilor de producþie este posibilã nu-
mai dacã aceºtia au o serie de proprietãþi cum sunt cele prezen-
tate în schema urmãtoare.
Adaptabilitatea factorilor de producþie: Divizibilitatea factorilor de producþie:
capacitatea de asociere a unei unitãþi dintr-un factor de împãrþirea unui factor de producþie în unitãþi simple,
producþie cu mai multe unitãþi dintr-un alt factor (de exem- omogene, fãrã afectarea calitãþii (de exemplu, împãr-
plu, un muncitor poate deservi una sau mai multe maºini) þirea unei suprafeþe de pãmânt în mai multe hectare)
Latura tehnicã: Combinarea Latura economicã:

unirea unor factori de producþie specifici factorilor de sporirea eficienþei economice (minimiza-
producþie rea cheltuielilor ºi maximizarea profitului)
specifici
Complementaritatea factorilor de producþie: Substituirea factorilor de producþie: înlocuirea
procesul stabilirii raporturilor cantitative, calitative unei cantitãþi dintr-un factor printr-o cantitate datã
ºi structurale ale factorilor care participã la produ- din alt factor de producþie, volumul producþiei
cerea unui bun (de exemplu, obþinerea unui cos- menþinându-se acelaºi (de exemplu, înlocuirea
tum de haine presupune asocierea unei cantitãþi a cinci lucrãtori agricoli cu un tractor)
determinate de stofã, maºini de cusut, muncitori
etc.)
Abilitatea
întreprinzãtorului
În alegerea celei mai bune combinãri a factorilor intervine

abilitatea întreprinzãtorului de a face o serie de calcule de efi-
cienþã, cum ar fi:
• Contribuþia unei unitãþi suplimentare dintr-un factor variabil
(X) la producþia totalã (Q) este reflectatã de productivitatea Productivitatea
marginalã a acelui factor (Wmg). Aceasta reflectã sporul marginalã
producþiei (∆Q) obþinut prin creºterea cu o unitate a unui factor
(∆X), ceilalþi rãmânând constanþi:
∆Q
WmgX = . (5)
∆X
32 Factorii de producþie
De exemplu, dacã în perioada t0 – t1 producþia sporeºte cu

500 unitãþi în condiþiile creºterii numãrului de muncitori cu 5
– ceilalþi factori de producþie nemodificându-se – rezultã cã
∆Q 500
WmgL = = = 100 unitãþi/muncitor.
∆L 5
Rata marginalã • Limita (preþul) pânã la care întreprinzãtorul poate substitui

de substituþie eficient un factor cu altul este evidenþiatã de rata marginalã de
substituþie (Rms). Aceasta reflectã cantitatea la care se renunþã
dintr-un factor de producþie (–∆X) în schimbul unei unitãþi
suplimentare din alt factor (∆Y), producþia rãmânând constantã:
∆X ∆X WmgY
Rms = = = . (6)
− ∆Y ∆Y WmgX
Glosar De exemplu, dacã se defecteazã o maºinã ºi, pentru a o

înlocui, întreprinzãtorul angajeazã 5 muncitori, preþul relativ al
Capitalul uman unei maºini este de 5 lucrãtori, iar
reflectã capacitatea oa-
menilor de a produce efi- R ms = 1 .
5
cient bunuri economice pe
baza cunoºtinþelor pro-
fesionale, a deprinderilor,
abilitãþilor etc., superioare Presa despre…
calitativ.
Capitalul bãnesc (lichid) „Cunoaºterea este în prezent consideratã factorul principal
este o formã monetarã a în creºterea economicã ºi a competitivitãþii, apariþia economiei
capitalului utilizatã în afa- bazate pe cunoaºtere fiind, suplimentar, rezultatul a douã
cerile unei firme pentru
fenomene: globalizarea ºi dezvoltarea exponenþialã a comuni-
cumpãrarea factorilor de
producþie necesari desfã- caþiilor. Economia bazatã pe cunoaºtere se întemeiazã pe pro-
ºurãrii activitãþii econo- ducerea, distribuþia ºi utilizarea cunoaºterii ºi a informaþiilor.
mice. Cunoaºterea ºi informaþiile nu sunt factori de producþie deficitari,
Capitalul fictiv în schimb este limitatã capacitatea de a fi utilizaþi în mod util
este o formã a capitalului – care devine provocarea cea mai mare a momentului.”
reprezentatã de acþiuni,
obligaþiuni etc. Sursa: www.mcti.ro
Evaluare
I. Teste grilã
1. Factorul de producþie muncã este, în raport cu timpul de producþie consumat:
a) neregenerabil; c) recuperabil;
b) regenerabil; d) nerecuperabil.
2. Capitalul tehnic consumat este sinonim cu noþiunile:
a) bunuri de producþie folosite; c) capital fix utilizat ºi capital circulant consumat;
b) mijloace de producþie consumate; d) capital fix ºi circulant utilizate.
3. Pãmântul ca factor de producþie este:
a) recuperabil ºi substituibil; c) un bun de producþie în agriculturã;
b) parþial regenerabil; d) un neofactor limitat ca suprafaþã.
4. Utilizarea eficientã a factorilor de producþie nu este determinatã de:
a) caracterul limitat al factorilor de producþie în raport cu nevoile;
b) necesitatea protejãrii mediului natural;
c) creºterea exigenþelor oamenilor privind calitatea bunurilor;
d) tendinþa de ieftinire a factorilor de producþie.

1. Capitalul tehnic include bunurile economice destinate producþiei.
2. Scopul întreprinzãtorului este maximizarea profitului.
3. Ca factor de producþie, munca este analizatã cantitativ, calitativ ºi structural.
4. Pãmântul, fiind de neînlocuit, este cel mai important factor de producþie.
III. Probleme
1. KT = 500 u.m. din care 40% este KC, iar KF se amortizeazã în 10 ani. Valoarea capitalului consumat
(Kcons) într-un an este:
a) 230 u.m.; b) 320 u.m.; c) 500 u.m.; d) 330 u.m.
2. Amortizarea anualã a unui utilaj este de 60 u.m., iar KT = 300 u.m., din care KC este de 40%.
Timpul de funcþionare a utilajului este de:
a) 2 ani; b) 5 ani; c) 3 ani; d) 4 ani.
3. RA = 20%, iar valoarea neamortizatã a KF dupã 3 ani este de 8 mil. u.m. Dacã KC = 3A, valoarea
KT este de:
a) 20 mil. u.m.; b) 32 mil. u.m.; c) 16 mil. u.m.; d) 24 mil. u.m.
4. KC reprezintã 40% din valoarea bunurilor de producþie utilizate de o firmã. Consumul capitalului
real este de 500 u.m., iar consumul KF este de 100 u.m. Valoarea KF este de:
a) 1000 u.m.; b) 400 u.m.; c) 160 u.m.; d) 600 u.m.
IV. Capitalul fix (KF) este componenta capitalului tehnic (KT) care participã la mai multe cicluri de
producþie, se consumã treptat ºi se înlocuieºte dupã mai mulþi ani de utilizare.
1. Explicaþi situaþiile în care uzura KF este o pierdere pentru firmã, plecând de la cauzele care o genereazã.
2. Precizaþi ce relaþie matematicã este între capitalul utilizat ºi capitalul consumat, în funcþie de modul
lor de calcul.
3. Demonstraþi, pe baza unor date ipotetice, ce se întâmplã cu mãrimea neamortizatã a capitalului
fix dacã durata lui de funcþionare scade.
5 Productivitatea
sã definiþi productivitatea ºi formele ei;
sã înþelegeþi importanþa productivitãþii muncii;
sã identificaþi cãile ºi efectele sporirii productivitãþii
muncii;
sã rezolvaþi aplicaþii practice legate de productivitate.
În lecþiile anterioare aþi învãþat cã, pentru a consuma bunuri

ºi servicii, acestea trebuie mai întâi sã fie produse, dar nu în orice
condiþii. Bogãþia unei economii depinde de rodnicia muncii
locuitorilor ei antrenaþi în activitatea economicã.
În prezent, un muncitor, sau economia în ansamblul ei,
produce o cantitate mai mare de bunuri economice de calitate
superioarã decât acum 50, 100 sau 200 de ani. Aceasta înseamnã
cã activitatea economicã este mai eficientã, mai productivã.
5.1. Eficienþa economicã ºi productivitatea

Atenuarea tensiunii nevoi–resurse, deci a efectelor acþiunii
legii raritãþii, precum ºi creºterea puterii unei firme de a face faþã
concurenþei, impun întreprinzãtorului sã-ºi subordoneze activita-
tea principiului raþionalitãþii. Forma ei principalã de manifestare
Eficienþa economicã practicã o reprezintã eficienþa economicã (Ee), care pune în
balanþã fie eforturile depuse ºi efectele utile obþinute în activitatea
economicã, fie invers. Deci:
eforturi efecte
Ee = sau Ee = .
efecte eforturi
În primul caz, eficienþa economicã reflectã consumul unitar
al factorilor de producþie utilizaþi, pe care întreprinzãtorul va
urmãri sã-l minimizeze ºi care poate fi exprimat prin diferite
forme ale costurilor.
Randamentul factorilor Al doilea raport reflectã randamentul factorilor de producþie
de producþie utilizaþi, firma urmãrind sporirea lui, adicã a productivitãþii.
Sporirea eficienþei economice, indiferent de formele pe care
aceasta le îmbracã, trebuie sã fie urmãritã, la nivelul firmei/produ-
cãtorului sau economiei naþionale, prin prisma compatibilitãþii
efectelor economice (obþinerea de profit) cu cele sociale (creºte-
rea gradului de satisfacere a nevoilor) ºi ecologice (protejarea
mediului natural).
Productivitatea 35
5.2. Esenþa ºi formele productivitãþii

Pentru a depãºi constrângerile (timp de muncã irecuperabil,
factori de producþie ºi venituri insuficiente, creºterea preþurilor
etc.) la care este supus permanent, în realizarea scopurilor
propuse, producãtorul trebuie sã compare „ieºirile” (rezultatele
obþinute) cu „intrãrile” (factorii de producþie utilizaþi), rezultând
productivitatea factorilor.
În ce constã esenþa productivitãþii?
Productivitatea reflectã randamentul sau rodnicia factorilor Productivitatea, randa-
de producþie utilizaþi în activitatea economicã. mentul utilizãrii facto-
Productivitatea (W) exprimã relaþia dintre efecte (producþia rilor de producþie
obþinutã, Q) ºi eforturi (factorii de producþie utilizaþi, FP), ex-
primate, în principal, în unitãþi fizice (kg, m, bucãþi etc.) ºi
valorice (monetare).
Q
W = efecte = .
eforturi FP
Aprecierea activitãþii producãtorului, obþinerea unui câºtig
cât mai mare ºi achiziþionarea de noi factori de producþie depind
de nivelul formelor pe care le îmbracã productivitatea. Dupã
numãrul factorilor implicaþi ea poate fi parþialã ºi globalã, iar
dupã modul de determinare, productivitatea este medie ºi
marginalã.
PRODUCTIVITATEA
A. PARÞIALÃ B. GLOBALÃ
Eficienþa unui singur factor de producþie (munca, natura Randamentul tuturor factorilor de producþie
sau capitalul) utilizat în obþinerea bunurilor economice. utilizaþi în obþinerea de bunuri economice.
1. MEDIE 2. MARGINALÃ
Reflectã producþia medie obþinutã de un singur factor Reflectã sporul producþiei obþinute prin creºterea
sau de toþi factorii de producþie implicaþi în activitatea cu o unitate a unui factor de producþie sau a
economicã. tuturora, utilizaþi în activitatea economicã.
Cum se calculeazã formele productivitãþii?

A. PRODUCTIVITATEA PARÞIALÃ
1. MEDIE (W )
Q
WL = unde: WL(N;K) = productivitatea muncii (naturii; capita-
L lului);
Q Q = producþia obþinutã;
WN =
N L; N; K = cantitatea de muncã/naturã/capital)
Q utilizatã.
WK =
K
36 Productivitatea
2. MARGINALÃ (Wmg)
∆Q
WmgL = unde: ∆Q = Q1 – Q0; ∆L = L1 – L0;
∆L
∆Q ∆N = N1 – N0; ∆K = K1 – K0;
WmgN =
∆N ∆Q(L;N;K) = variaþia producþiei (cantitãþii de
muncã/naturã/capital) în perioada curentã
∆Q
WmgK = (1) ºi cea anterioarã (0).
∆K
B. PRODUCTIVITATEA GLOBALÃ
Productivitatea globalã 1. MEDIE (W)

(medie ºi marginalã)
Q
se mãsoarã numai WG = .
în unitãþi valorice. L +N +K
2. MARGINALÃ (WGmg)
∆Q
WGmg = .
∆L + ∆N + ∆K
Randamentul utilizãrii unei suprafeþe de pãmânt este evi-
denþiat de productivitatea pãmântului, iar eficienþa cu care este
consumat capitalul real în activitatea economicã este reflectatã
de productivitatea capitalului. Un rol determinant în realizarea
eficienþei celor doi factori (pãmântul ºi capitalul) îl are produc-
tivitatea muncii.
5.3. Comportamentul întreprinzãtorului privind

sporirea productivitãþii muncii
Munca fiind un factor de producþie variabil pe termen scurt,
întreprinzãtorul/producãtorul cautã sã-i sporeascã eficienþa în
combinare cu natura ºi capitalul. Dintre toate formele parþiale
ale productivitãþii factorilor de producþie, cea mai importantã
este productivitatea muncii.
De ce este ea cea mai importantã formã a productivitãþii?
Productivitatea Importanþa productivitãþii muncii:
muncii, cea mai • reflectã eficienþa celui mai important factor de producþie
importantã formã a – munca;
productivitãþii • determinã nivelul ºi dinamica salariului (direct proporþional);
• permite evaluarea eficienþei ºi competitivitãþii întreprin-
derilor, ramurilor ºi economiei naþionale etc.
Ea poate fi medie ºi marginalã.
Productivitatea medie a muncii, WL, la un moment dat se
calculeazã prin raportarea producþiei (Q), fizice sau valorice,
la munca cheltuitã, exprimatã prin timp de muncã consumat
(T) sau numãrul de lucrãtori utilizaþi (L). Rezultã cã productivita-
tea medie a muncii se calculeazã potrivit formulelor:
Productivitatea 37
Q sau Q .
WL = WL =
L T
Productivitatea marginalã a muncii, WmgL, reflectã cu cât

sporeºte producþia prin utilizarea unei unitãþi suplimentare de
muncã, ceilalþi factori rãmânând constanþi sau eficienþa ultimei
unitãþi de muncã utilizatã în activitatea economicã.
Rezultã cã:
∆Q Q1 − Q0
WmgL = =
∆L L1 − L0
sau
∆Q Q1 − Q0
WmgL = = .
∆T T1 − T0
Într-o perioadã anterioarã (t0), 10 muncitori (L0) obþineau o
producþie (Q0) de 600 mil. u.m. În prezent (t1), numãrul de mun-
citori (L1) creºte cu 50%, iar producþia (Q1) sporeºte de 1,25 ori
faþã de perioada anterioarã. Sã se calculeze productivitatea mar-
ginalã a muncii.
Rezolvare: L1 = L0 + 50% · L0 =1,5 L0 = 15 ⇒
∆L = 15 – 10 = 5; Q1 = 1,25 · Q0 =1,25 · 500 mil. u.m. =
= 750 mil. u.m. ⇒ ∆Q = 750 mil. u.m. – 600 mil. u.m. = 150 mil. u.m.
⇒ WmgL = ∆Q/∆L = 150 mil. u.m./5 = 30 mil. u.m./muncitor
⇒ Producþia ultimului muncitor suplimentar angajat este 30 mil. u.m.
În funcþie de unitãþile de exprimare a producþiei, identificãm
productivitatea muncii în unitãþi valorice (WL(v)) ºi fizice (WL(f)) Productivitatea muncii
⇒WL(v) = WL(f) · P, unde P este preþul produsului realizat de fac- în expresie fizicã ºi
torul muncã. valoricã
Evoluþia productivitãþii medii (W) ºi a celei marginale (Wmg)
a muncii (L) reflectã acþiunea legii randamentelor nepropor- Legea randamentelor
þionale, aºa cum este ea relevatã în graficul de mai jos. marginale neproporþio-
nale: pe mãsurã ce se
W asociazã unitãþi succe-
sive dintr-un factor de
Wmg producþie variabil la o
cantitate datã de factor
fix, productivitatea mar-
W ginalã creºte, atinge la
un moment dat un ma-
0 L xim, dupã care începe
Graficul 5.1. Evoluþia Wmg ºi a W sã scadã.
Plecând de la ipoteza cã evoluþia diferitelor forme ale pro-

ductivitãþii este determinatã, pe termen scurt, de creºterea nu-
mãrului de lucrãtori (L), se pot trage urmãtoarele concluzii:
– când Wmg > W ⇒ W creºte; Relaþia dintre W ºi Wmg
– când Wmg = W ⇒ W este maximã ºi constantã;
– când Wmg < W ⇒ W scade.
38 Productivitatea
În plus, având în vedere cã productivitatea marginalã expri-

mã producþia suplimentarã antrenatã de ultima unitate de factor
de producþie consumatã, înseamnã cã producþia totalã va fi suma
productivitãþilor marginale. De aceea, vom avea:
– când Wmg > 0 ⇒ Q creºte;
– când Wmg = 0 ⇒ Q este maximã ºi constantã;
– când Wmg < 0 ⇒ Q scade.
Efectele economice ºi Creºterea productivitãþii muncii, deci a eficienþei, înseamnã
sociale ale creºterii în principal o sporire a rezultatelor cu acelaºi volum de cheltuieli
productivitãþii muncii sau cu unul mai mic. Ea are multiple efecte economice ºi sociale
la diverse niveluri, astfel:
1. La nivelul firmei:
• economisirea factorilor utilizaþi;
• reducerea costurilor;
• sporirea profiturilor;
• creºterea competitivitãþii firmei ºi a capacitãþii ei concuren-
þiale etc.
2. La nivelul consumatorului:
• sporirea salariului;
• reducerea timpului de muncã;
• creºterea timpului liber;
• sporirea nivelului de trai etc.
3. La nivelul economiei naþionale:
• sporirea bogãþiei;
• progresul economico-social;
• sporirea eficienþei comerþului exterior;
• creºterea standardului de viaþã etc.

De exemplu, se pleacã de la datele din problema referitoare
la calculul productivitãþii marginale. Sã se calculeze în mãrimi
absolute ºi relative creºterea productivitãþii muncii.
Rezolvare:
Q 600 mil.
mil .u.m.
u.m.
W0 = 0 = = 60 mil.
mil. u.m./muncitor;
u.m./muncitor;
L0 10
Q 750 mil.
mil. u.m.
u.m.
W1 = 1 = = 50 mil.
mil. u.m.;
u.m.;
L1 15
⇒ ∆W = W1 − W0 = –10 mil. u.m.;.;
∆W
ÄW 10
∆%W = IW − 100% = ⋅ 100 = − ⋅ 100 = –16,7%;
W00
W 60
W1 50
IW = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 83,3% sau
W0 60
IQ 125
IW = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 83,3% ⇒ ∆%W = −16,7% .
IL 150
Productivitatea 39
Nivelul ºi evoluþia productivitãþii muncii se aflã sub influenþa

unei multitudini de factori (economici, sociali, naturali, tehnici, Factorii care
psihologici, structurali, internaþionali etc.) ale cãror modalitãþi influenþeazã
concrete de folosire sunt reflectate de o serie de cãi principale productivitatea muncii
de sporire a ei.
Cãile principale care influenþeazã nivelul ºi evoluþia pro-
ductivitãþii muncii:
• promovarea largã a progresul ºtiinþifico-tehnic;
• îmbunãtãþirea pregãtirii ºi calificãrii salariaþilor;
• cointeresarea materialã a lucrãtorilor;
• calitatea organizãrii ºi conducerii activitãþii economice etc.
O analizã aprofundatã a efectelor productivitãþii evidenþiazã
cã sporirea ei influenþeazã, pânã la urmã, calitatea vieþii fiecãrui
om ºi nu numai activitatea firmelor, ramurilor ºi economiilor na-
þionale. De aceea se impune ca ºi voi sã vã pregãtiþi cât mai bine Glosar
pentru a beneficia de roadele muncii voastre, în viitor.
Productivitatea medie a
capitalului
exprimã eficienþa factoru-
Presa despre… lui de producþie capital.
Productivitatea medie a
„Un raport al Patronatului Român referitor la creºterea
pãmântului
productivitãþii muncii în cadrul întreprinderilor mici ºi mijlocii exprimã eficienþa utilizãrii
(IMM) aratã cã, spre deosebire de þãrile din Uniunea Europeanã, factorului de producþie pã-
în Romania, aceasta este de peste 15 ori mai micã. Astfel, dacã mânt.
în Europa productivitatea muncii pe salariat este de 40 000 euro Productivitatea marginalã a
pe an în cadrul microîntreprinderilor, în Romania este de numai capitalului
3000 de euro. Pentru întreprinderile mici, productivitatea muncii exprimã sporul de produc-
pe salariat ajunge în Europa la 70 000 de euro, în timp ce în þara þie antrenat de creºterea
noastrã este de 4200 de euro. La capitolul întreprinderilor cu o unitate a factorului de
mijlocii, pentru Europa productivitatea muncii pe salariat este producþie capital.
de 100 000 de euro, în timp ce în Romania este de doar 4000 Productivitatea marginalã a
de euro.“ pãmântului
exprimã sporul de produc-
Dan Odagiu, Cotidianul, 14 august 2004 þie obþinut de pe ultima
Sursa: www.oradea.net suprafaþã de teren atrasã
în procesul de producþie.
40 Productivitatea
Evaluare
I. Teste grilã
1. Nivelul ºi evoluþia productivitãþii nu depind de:
a) condiþiile tehnice de producþie; c) calitãþile întreprinzãtorului;
b) competenþa profesionalã a muncitorilor; d) reducerea costurilor.
2. Creºterea WL determinã:
a) sporirea dependenþei economice faþã de alte þãri;
b) scãderea timpului liber;
c) sporirea salariului;
d) creºterea preþurilor.
3. Productivitatea medie a pãmântului:
a) creºte indiferent de condiþiile naturale;
b) poate spori când producþia scade;
c) reflectã rentabilitatea pãmântului;
d) este influenþatã de cererea de produse agricole.
4. Activitatea unei firme este apreciatã ca eficientã când:
a) W > Wmg;
b) dinamica WL devanseazã dinamica salariului;
c) cifra de afaceri este maximã;
d) dinamica salariului devanseazã dinamica WL.

1. Forma principalã de manifestare practicã a eficienþei economice este raþionalitatea economicã.
2. Sporirea eficienþei economice are loc ºi în condiþiile poluãrii mediului natural.
3. Când W este maximã, producþia este în creºtere.
4. Evoluþia WL depinde de condiþiile de muncã ºi de viaþã.
III. Probleme
1. Într-o secþie, 10 muncitori obþin 800 piese în 8 ore. Productivitatea medie orarã a muncii este de:
a) 100 piese/om-orã; c) 10 piese/om-orã;
b) 80 piese/om-orã; d) 125 piese/om-orã.
2. Valoarea producþiei a sporit cu 50%, iar preþurile de 1,25 ori, în condiþiile reducerii numãrului
de lucrãtori cu 25%. WL în unitãþi fizice a crescut cu:
a) 160%; b) 60%; c) 100%; d) 20%.
3. WL1 =2500 bucãþi/lucrãtor, ea fiind de 1,25 ori mai mare decât WL0 când L0=15. Dacã producþia
rãmâne constantã, numãrul de lucrãtori este de:
a) 15; b) 10; c) 3; d) 12.
4. 10 muncitori suplimentari determinã creºterea producþiei de la 450 la 900 u.m. WmgL este de:
a) 45; b) 50; c) 450; d) 4,5.
IV. Eficienþa utilizãrii celui mai important factor de producþie este reflectatã de productivi-
tatea muncii (WL).
1. Menþionaþi douã cãi de sporire a WL ºi precizaþi în ce constã influenþa acestora.
2. Explicaþi ºi prezentaþi grafic evoluþia WmgL ºi WL sub influenþa acþiunii legii randamentelor
neproporþionale.
3. Utilizând valori numerice, construiþi un exemplu simplu pentru a ilustra dinamica WL în mãrimi
absolute ºi în mãrimi relative.
6 Costurile
sã explicaþi rolul, structura ºi tipurile de costuri

practicate;
sã evidenþiaþi importanþa ºi efectele reducerii costurilor
asupra eficienþei activitãþii economice;
sã rezolvaþi probleme privind determinarea
diferitelor tipuri de costuri.
Caracterul limitat al factorilor de producþie, desfãºurarea acti-

vitãþii economice în condiþii concurenþiale ºi dorinþa de a obþine
un profit cât mai mare îl determinã pe orice întreprinzãtor sã-ºi
punã întrebãrile: cât mã costã afacerea? este ea eficientã? este
eficientã dacã se obþin mai multe rezultate cu aceleaºi cheltuieli
sau mai mici, sau un nivel dat al producþiei se realizeazã cu
costuri mai mici? Cei mai importanþi indicatori care reflectã
eficienþa producþiei sau afacerii sunt costul, productivitatea ºi
profitul.
6.1. Esenþa ºi rolul costului

Consumul factorilor de producþie, care stã la baza obþinerii
de bunuri, se exprimã în unitãþi diferite, de la un factor la altul.
Atenþie!
Consumul muncii se exprimã în unitãþi fizice (timp de muncã
consumat; numãr de lucrãtori utilizaþi) ºi valorice (cheltuielile
firmei cu plata salariilor ºi a altor drepturi bãneºti). Consumul
factorului pãmânt se exprimã, de regulã, în unitãþi valorice
(cheltuieli cu achiziþionarea ºi întreþinerea lui). Consumul
capitalului fix se exprimã numai valoric (amortizarea), iar
al capitalului circulant atât în unitãþi fizice, cât ºi valorice
(monetare). În aceastã situaþie vorbim de consumul spe-
cific/tehnologic care reflectã consumul de capital circulant
în expresie fizicã (buc.; kg; m etc.) ºi, dupã caz, valoricã
necesar obþinerii unei unitãþi dintr-un bun economic.
Indiferent dacã producþia este omogenã sau nu, evidenþierea
unitarã a consumului factorilor de producþie utilizaþi se face în
unitãþi valorice (monetare) cu ajutorul costului producþiei (costul).
42 Costurile
Ce este costul?
Costul, expresie Costul reflectã, în expresie bãneascã, consumul factorilor
bãneascã a consu- de producþie necesar producerii ºi desfacerii bunurilor econo-
mului factorilor de mice destinate pieþei.
producþie Aprecierea costului, ca o variabilã esenþialã a activitãþii
firmei, decurge din rolul pe care-l joacã acesta.
Importanþa costului Importanþa costului:
• fundamenteazã adoptarea deciziilor privind alegerea
pieþelor de achiziþionare a factorilor de producþie necesari ºi a
celor de desfacere, volumul ºi structura producþiei (ofertei) viitoa-
re etc.;
• reflectã calitatea ºi eficienþa activitãþii depuse prin com-
pararea încasãrilor ºi cheltuielilor, determinându-se profitul
realizat;
• influenþeazã nivelul preþului de vânzare al bunului la a
cãrui obþinere s-au fãcut anumite cheltuieli.
În concluzie: P = CTM + Pr (1)
unde: P = preþul de vânzare; CTM = costul unitar (mediu);
Pr = profitul (beneficiul) pe unitate de produs (unitar).
6.2. Tipurile ºi structura costului

În economia de piaþã, fundamentarea deciziei firmei privind
cãile reducerii cheltuielilor depinde ºi de cunoaºterea tipurilor de
costuri practicate. Ele pot fi identificate în funcþie de:
I. Natura activitãþii economice generatoare a cheltuielilor
totale (globale) – CT
Cost de producþie 1. Cost de producþie sau de fabricaþie (CP): include cheltu-
ielile determinate de producerea propriu-zisã a bunurilor econo-
mice.
Cost de distribuþie 2. Cost de distribuþie sau de desfacere (CD): include
cheltuielile legate de activitatea de circulaþie a bunurilor econo-
mice, de exemplu: cheltuieli de transport, ambalare, sortare,
depozitare, reclamã etc. El poate fi variabil ºi fix.
CT = CP + CD (2)
II. Natura cheltuielilor de producþie
Cost material 1. Costuri materiale (Cmat): includ cheltuielile cu materii
prime, materiale, combustibil, energie, apã tehnologicã, amorti-
zarea capitalului fix etc.
Cost salarial 2. Costuri salariale (Cs): cuprind cheltuielile firmei cu plata sa-
lariilor, contribuþiilor la asigurãrile sociale, a ajutorului de ºomaj etc.
Cs = Sd + Si (3)
unde Sd = salarii directe (salariile personalului care participã direct
la obþinerea producþiei, de exemplu, muncitorii); Si = salarii indi-
recte (salariile personalului care nu participã direct la obþinerea
producþiei, de exemplu, salariile personalului administrativ).
Costurile 43
3. Alte cheltuieli (a.c.): taxe, amenzi, dobânzi, impozite etc.

CT = Cmat + Cs + a.c. (4)
III. Reacþia costurilor de fabricaþie la variaþia producþiei, pe
termen scurt
1. Costuri fixe (CF): cuprind cheltuielile care, pe termen scurt, Cost fix
nu depind de volumul producþiei, de exemplu, amortizarea, taxe,
impozite, salariile personalului administrativ etc.
2. Costuri variabile (CV): reflectã cheltuielile care, pe termen Cost variabil
scurt, se modificã în funcþie de volumul producþiei, de exemplu
materii prime, materiale, combustibil, energie, salariile perso-
nalului direct productiv.
CT = CF + CV (5)
IV. Nivelul de calcul al costului de producþie, pe termen scurt
– pe întreaga producþie: relaþiile (4) ºi (5);
– pe unitate de produs:
1. Cost mediu fix (CFM), Dacã Q creºte, CFM
2. Cost mediu variabil (CVM) scade (pe termen scurt).
3. Cost mediu total (CTM) Dacã Q creºte, CVM
poate sã creascã, sã
CT CF CV scadã sau sã rãmânã
CTM = = + (6) constant.
Q Q Q
sau CTM = CFM + CVM (7)
– pentru ultima unitate de produs obþinutã:
Cost marginal (Cmg)
∆CT
C mg = (8)
∆Q
unde: ∆CT = sporul costurilor totale în perioada curentã (1) faþã
de cea anterioarã (0):
∆CT = CT1 – CT0;
∆Q = sporul producþiei în perioada curentã (1) faþã de cea
anterioarã (0):
∆Q = Q1 – Q0.
În stabilirea nivelului optim al producþiei (ofertei) care maxi-
mizeazã profitul, o importanþã deosebitã o au nivelul ºi evoluþia
costului marginal ºi a costului mediu total.
Evoluþia lor este influenþatã, ca ºi în cazul costului mediu va-
riabil, de acþiunea legii randamentelor neproporþionale reflec-
Costuri Cmg CTM
tate în graficul 6.1.
Din grafic se pot trage urmãtoarele concluzii, pentru cazul CVM
în care producþia creºte:
– când Cmg < CTM, CTM scade, iar productivitatea medie
creºte;
CFM
– când Cmg = CTM, CTM este minim ºi constant, iar produc-
tivitatea medie este maximã; 0
Q
– când Cmg > CTM, CTM creºte, iar productivitatea medie
scade. Graficul 6.1. Evoluþia Cmg, CTM, CVM ºi CFM
44 Costurile
6.3. Reducerea costurilor

O preocupare permanentã a întreprinzãtorilor, în condiþii
concurenþiale, este reducerea costurilor, dar fãrã afectarea cali-
tãþii. Importanþa acesteia decurge din multiplele efecte pe care
le are asupra profitului ºi preþului de vânzare, asupra ofertei ºi
cererii etc.
Alegerea cãilor de reducere a costurilor depinde de orga-
nizarea specificã fiecãrei firme ºi de abilitatea întreprinzãtorului
de a le identifica. Practica economicã demonstreazã cã existã un
element comun tuturor firmelor de succes: inovarea.
Aceasta se materializeazã în: produse noi, tehnologii mo-
derne, noi tehnici manageriale, metode moderne de comercia-
lizare a bunurilor economice, perfecþionarea procesului de
muncã etc., toate având ca bazã promovarea largã a progresului
ºtiinþifico-tehnic.
Cãi de reducere Cãile principale de reducere a costurilor:
a costurilor • reducerea cheltuielilor materiale prin: achiziþionarea mij-
loacelor de producþie la preþuri mai mici, perfecþionarea tehno-
logiilor de fabricaþie, modernizarea ºi îmbunãtãþirea utilizãrii
utilajelor, reducerea rebuturilor ºi a stocurilor materiale etc.;
• creºterea productivitãþii muncii, care determinã: reducerea
cheltuielilor salariale unitare ºi a cheltuielilor materiale pe unitate
de produs;
Glosar • diminuarea cheltuielilor administrative, optimizarea chel-
tuielilor de desfacere ºi de publicitate etc.
Marketingul
este activitatea de studiere Exemplu de problemã rezolvatã:
a pieþei (cerere, ofertã, preþ, O firmã care produce ºi vinde 10 bucãþi dintr-un bun face
concurenþi etc). urmãtoarele cheltuieli (exprimate în unitãþi monetare) cu: a) ma-
Managementul terii prime, materiale = 50; b) combustibil = 6; c) energie = 8;
este activitatea de coordo- d) amortizare = 7; e) salarii directe = 10; f) salarii indirecte = 7;
nare, conducere, organiza- g) desfacerea bunurilor (cheltuieli fixe) = 4; h) desfacerea
re, planificare ºi controlare bunurilor (cheltuieli variabile) = 8. Sã se calculeze: Cm, Cs, CP,
a activitãþii dintr-o firmã. CD, CT.
Inovarea Rezolvare:
este activitatea de creare a Cmat = a) + b) + c) + d) = 50 + 6 + 8 + 7 = 71;
unor noi tehnici, tehnologii, Cs = e) + f) = 10 + 7 = 17 sau Cs = e) + f) = Sd + Si;
produse, metode de gesti-
CP = Cmat + Cs = 71 + 17 = 88; CD = g) + h) = 4 + 8 = 12;
une etc., sau ameliorarea
celor existente care au ca- ⇒ CT = CP + CD = 88 + 12 = 100 ⇒ CTM = 100/10 = 10;
pacitatea de a mãri eficien- CFM = 18/10 = 1,8; CVM = 82/10 = 8,2 ⇒
þa economicã. ⇒CTM = CFM + CVM = 1,8 + 8,2 = 10.
Costurile 45
Evaluare
I. Teste grilã
1. Ce se întâmplã cu diferitele costuri dacã o firmã nu produce nimic (Q = 0)?
a) CF = CV; c) CV = 0;
b) CF = 0; d) CT = CV.
2. Sunt în acelaºi timp costuri materiale ºi variabile, costurile cu:
a) iluminatul firmei; c) plata salariaþilor productivi;
b) amortizarea; d) materii prime, materiale, combustibil.
3) Cea mai importantã cale de reducere a costurilor este:
a) promovarea progresului tehnic;
b) achiziþionarea mai ieftinã a factorilor de producþie;
c) perfecþionarea pregãtirii profesionale;
d) creºterea productivitãþii muncii.
4. Consumul KF este inclus:
a) în costurile materiale variabile; b) numai în costurile unitare;
c) doar în costurile fixe unitare; d) în costurile materiale fixe, unitare ºi totale.

1. La baza reducerii costurilor stã procesul inovãrii.
2. Pragul de rentabilitate reflectã nivelul producþiei la care profitul este zero.
3. Dupã natura cheltuielilor de producþie, existã costuri fixe ºi variabile.
4. Consumul specific se exprimã numai în unitãþi fizice.
III. Probleme
1. În perioada anterioarã, CT0 = 100 u.m. ºi a crescut cu 50% în condiþiile sporirii producþiei de
3 ori faþã de perioada anterioarã, când era de 10 bucãþi. Costul marginal este de:
a) 2,5 u.m.; c) 2 u.m.;
b) 0,4 u.m.; d) 0,5 u.m.
2
2. Funcþia costului total evolueazã conform relaþiei: C = 4Q + 10Q + 50. Când Q = 5, CFM ºi
CVM sunt de:
a) 30 ºi 10; c) 10 ºi 150;
b) 10 ºi 30; d) 10 ºi 50.
3. Dacã pragul de rentabilitate este de 15 bucãþi, P = 100 u.m., atunci CT este de:
a) 100 u.m.; c) 20 u.m.;
b) 80 u.m.; d) 1500 u.m.
4. KF = 600 u.m., iar amortizarea lui anualã este de 20%. Dacã Cmat = 75% · CT, iar Kc = 20% · Cmat ,
atunci Cs sunt de:
a) 120 u.m.; c) 50 u.m.;
b) 1500 u.m.; d) 200 u.m.
IV. Pe termen scurt, indicatorul principal care fundamenteazã decizia întreprinzãtorului de a produce
un bun este costul marginal (Cmg).
1. Definiþi Cmg ºi arãtaþi modul sãu de calcul.
2. Explicaþi de ce nu este eficientã sporirea producþiei când Cmg > CTM.
3. Arãtaþi în ce relaþie matematicã trebuie sã se afle Cmg ºi CTM pentru ca o firmã sã înregistreze
un profit unitar cât mai mare.
7 Profitul.
Renta
sã utilizaþi corect conceptul de profit;
sã înþelegeþi formele profitului;
sã calculaþi profitul ºi ratele profitului;
sã explicaþi factorii care influenþeazã mãrimea
profitului;
sã înþelegeþi conceptul de rentã economicã.
V-aþi întrebat vreodatã de ce unii oameni renunþã la statutul

de angajat ºi îºi fac o afacere proprie? Desigur, prestigiul asociat
statutului de patron conteazã, dar ºi mai important este profitul.
V-aþi întrebat cum se numeºte venitul încasat de proprietarii de
pãmânt atras în activitatea economicã? Rãspunsul îl veþi gãsi în
aceastã lecþie.
7.1. Ce este profitul?

Scopul oricãrui producãtor este maximizarea profitului, ceea
ce reprezintã câºtigul obþinut dintr-o activitate economicã. Existã
mai multe accepþiuni cu privire la rolul profitului în economie.
În acest sens, profitul poate fi considerat:
Profitul, recompensa • recompensã pentru riscul asumat de cãtre întreprinzãtor:
întreprinzãtorului atunci când iniþiem o afacere, studiem piaþa pentru a anticipa în
ce mãsurã va exista cerere pentru bunurile sau serviciile pe care
ne-am propus sã le producem. În anticipãrile noastre putem greºi,
dar ne asumãm conºtient, raþional, acest risc. De asemenea, ne
asumãm riscul ca ceea ce producem sã putem vinde, dar la pre-
þuri mai mici decât cele previzionate.
• recompensã pentru abilitatea antreprenorialã: ca sã des-
chidem ºi sã derulãm afacerea, cheltuim luni întregi de muncã,
strângem informaþii, le verificãm pentru a vedea cât sunt de
credibile, le analizãm, ne formãm o echipã de încredere º.a.m.d.
Profitul, venitul • venitul posesorului factorului de producþie capital investit
factorului de producþie în activitatea economicã: în urma capitalului avansat în activitatea
capital economicã, întreprinzãtorul primeºte o sumã de bani numitã profit.
• principala sursã de motivare a întreprinzãtorului: existen-
þa unui posibil câºtig în urma investiþiei efectuate îl determinã
pe întreprinzãtor sã-ºi asume riscul derulãrii unei activitãþi
economice.
Profitul. Renta 47
• principala sursã de finanþare a activitãþii economice: în

cazul în care firma doreºte sã facã noi investiþii ºi nu vrea sã re-
curgã la împrumuturi în acest sens, poate investi profitul.
• un mijloc de creºtere a eficienþei firmei: pentru a obþine
profit, firma trebuie sã-ºi desfãºoare activitatea cât mai eficient
(maximum de rezultate cu minimum de cheltuieli).
Funcþiile profitului:
recompensã pentru risc.
venitul factorului de producþie capital, alãturi de dobândã.
recompensã pentru abilitatea antreprenorialã.

Profitul este Funcþiile profitului
principala sursã de motivare a întreprinzãtorului.
principala sursã de finanþare a activitãþii economice.
un mijloc de creºtere a eficienþei firmei.
7.2. Cum mãsurãm profitul?

În contabilitatea oricãrei firme, profitul se determinã ca di-
ferenþã între încasãrile/veniturile obþinute din vânzarea producþiei
ºi costul total ocazionat de realizarea sa, astfel:
Pr = CA – CT (1),
unde: CA = cifrã de afaceri, CT = cost total.
Cifra de afaceri a firmei sau încasãrile firmei se determinã
înmulþind producþia vândutã (Q) cu preþul unitar (P):
CA = P · Q. (2)
Profitul care se obþine pe baza relaþiei (1) de mai sus poartã
denumirea de profit brut. Profit brut
Dacã din profitul brut vom scãdea impozitul pe profit, vom
obþine profitul net sau admis, care este egal cu: Profit net
Prnet = Pr – X%Pr,
unde: Prnet = profitul net, X% = impozitul pe profit
Exemplul 1:
Sã presupunem cã cifra de afaceri a firmei „ABC”, este de
1 000 u.m., costurile totale sunt egale cu 500 u.m. iar impozitul
pe profit este de 15%. Sã se calculeze profitul brut ºi profitul net.
Pr = CA – CT; Pr = 1000 – 500 = 500 u.m. (profit brut).
Prnet = Pr – 0,15 · Pr = 500 – 0,15 · 500 = 425 u.m.
Profitul adus de fiecare unitate vândutã dintr-un bun poartã
denumirea de profit unitar sau mediu ºi se calculeazã plecând Profit unitar
de la formula de calcul a profitului total (1):
Pr = CA – CT ⇒ Pr = P · Q – CT.
48 Profitul. Renta
Dacã împãrþim fiecare membru al ecuaþiei la cantitate (Q ),

vom obþine:
Pr P ⋅ Q CT
= − ⇒ Pr = P − CTM (4)
Q Q Q
unde: Pr = profit unitar, CTM = costul total mediu.

Exemplul 2:
Plecând de la problema anterioarã, sã presupunem în plus
cã producþia firmei „ABC” este egalã cu 100 de unitãþi. Sã se
calculeze preþul de vânzare ºi profitul unitar.
CA 1000
CA = P ⋅ Q ⇒ P = = = 10 u.m.
Q 100
Pr 500
Pr = = = 5 u.m. sau
Q 100
CT 500
Pr = Pr − CTM = 10 − = 10 − = 10 − 5 = 5 u.m.
Q 100
Dacã cifra de afaceri este mai micã decât costul total, firma
înregistreazã pierderi, iar în situaþia inversã va câºtiga.
Pragul de rentabilitate Nivelul producþiei la care profitul este zero poartã denu-
mirea de prag de rentabilitate:
CA = CT sau P = CTM. (5)
Exemplul 3:
Sã se calculeze nivelul producþiei pentru care firma „Mira”
este rentabilã, dacã: P = 10 u.m., CF = 100 u.m., CVM = 5 u.m.
Pragul de rentabilitate: CA = CT ⇒ 10 · Q = 100 + 5 · Q ⇒
⇒ 5 · Q = 100 ⇒ Q = 20;
Deci: – pentru Q = 20 unitãþi, Pr = 0;
– pentru Q > 20 unitãþi firma înregistreazã profit.
Exprimat în valoare absolutã, profitul ne spune doar dacã o
firmã este profitabilã, nu ºi cât de profitabilã este. Pentru a calcula
gradul de profitabilitate al firmei se utilizeazã în practicã mai
Ratele profitului multe rate ale profitului, ºi anume:
la CA, CT ºi K, expresii • Rata profitului la cifra de afaceri (RPr/CA): exprimã pon-
ale gradului derea profitului în cifra de afaceri ºi se determinã astfel:
de profitabilitate Pr
a întreprinzãtorului RPr /CA = ⋅ 100; (6)
CA
• Rata profitului la costul total (RPr/CT – rata rentabilitãþii): ex-
primã raportul procentual dintre profit ºi costul total, determinat ca:
Pr
RPr /CT = ⋅ 100; (7)
CT
• Rata profitului la capitalul utilizat (RPr/K): exprimã gradul
de eficienþã la care este folosit capitalul total (K) fix ºi circulant,
determinându-se astfel:
Pr
RPr /K = ⋅ 100.
K (8)
Profitul. Renta 49
Cu cât ratele profitului sunt mai mari, cu atât firma este mai
eficientã.
Exemplul 4:
Presupunem cã firma „SIMONA” prezintã urmãtoarea situaþie:
– K = 1000 u.m., din care 50% capital fix, care are o duratã
de funcþionare de 5 ani;
– cheltuieli salariale = 100 u.m.;
– P = 10 u.m.;
– Q = 100 de buc.
Sã se calculeze rata profitului la capital, la costul total ºi la
cifra de afaceri.
Rezolvare: CT = Cmat + Cs, (9)
unde: Cmat = cheltuieli materiale, Cs = cheltuieli salariale;
Kcons = A + KC = Cmat, (10)
unde: A = amortizarea, KC = capitalul circulant ºi Kcons = capitalul
consumat;
K = KF + KC, (11)
unde: KF = capital fix;
KF = 0,5 K = 500 u.m., iar KC = K – KF = 500 u.m.;
K 500
A= F = = 100 u.m. , (12)
T 5
unde: T = durata de funcþionare a capitalului fix.
Dupã ce am determinat amortizarea ºi capitalul circulat,
putem calcula costul material (ecuaþia 10):
Cmat = 100 + 500 = 600 u.m.;
CT = 600 + 100 = 700 u.m. (ecuaþia 9);
CA = P · Q = 10 · 100 = 1000 u.m. (ecuaþia 2);
Pr = CA – CT = 1000 – 700 = 300 u.m. (ecuaþia 1);
Pr 300
RPr /K = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 30%;
K 1000
Pr 300
RPr /CT = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 42,85% ;
CT 700
Pr 300
RPr /CA = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 30%.
CA 1000
Obþinerea unui profit cât mai mare nu este un scop în sine, Profitul total creºte
ci ºi un mijloc prin care firma îºi consolideazã poziþia pe piaþã, atunci când cresc:
întrucât o parte din profit – numit profit reinvestit – este utilizat preþul, producþia, viteza
pentru dezvoltarea, modernizarea ºi diversificarea activitãþii. De de rotaþie a capitalului,
aceea, este important sã cunoaºtem factorii care influenþeazã calitatea factorilor de
mãrimea profitului, plecând de la formula de calcul al acestuia: producþie utilizaþi.
Pr = CA – CT = P · Q – CT. Profitul total scade
Printre factorii care influenþeazã profitul enumerãm: atunci când cresc: costul
• preþul (relaþie directã) – cu cât preþul de vânzare va fi mai total ºi durata de rotaþie
mare, cu atât profitul va fi mai mare; a capitalului.
• producþia (relaþie directã) – la un nivel dat al costurilor,
profitul este cu atât mai mare, cu cât producþia este mai mare.
50 Profitul. Renta
• costul total (relaþie inversã) – cu cât costul de producþie

va fi mai mare, cu atât profitul va fi mai mic.
• viteza de rotaþie a capitalului – aratã numãrul de rotaþii
realizate de factorul de producþie capital într-o perioadã determi-
natã de timp, de regulã un an. Pe scurt, aratã de câte ori obþine
o firmã profit într-un an. Cu cât viteza de rotaþie este mai mare,
cu atât durata unei rotaþii este mai micã ºi profitul este mai mare.
De exemplu, la o vitezã de rotaþie de 4 rotaþii/an, durata de rotaþie
este de 3 luni (12 luni : 4) ºi firma obþine profit de 4 ori pe an.
• calitatea echipamentelor ºi tehnologiilor, eficienþa organi-
zãrii producþiei, mai ales a organizãrii muncii, ºi gradul de pre-
gãtire a angajaþilor.
Factorii care influenþeazã profitul:
Preþul Producþia Costul de producþie
Factorii care influenþeazã

Factorii care profitul sunt:
influenþeazã profitul
Viteza de rotaþie Calitatea echipamentelor ºi

a capitalului eficienþa organizãrii activitãþii
7.3. Formele profitului

Arãtam în prima parte a lecþiei cã profitul este o recompensã
pentru risc, pentru capitalul investit în activitatea economicã ºi
pentru abilitatea întreprinzãtorului. În principal, profitul îmbracã
mai multe forme: profit normal, profit economic, supraprofit,
profit legitim, profit nelegitim, profit brut ºi profit net (din punct
de vedere al obligaþiilor firmei cãtre stat, pe care le-am discutat
în § 7.2).
Profitul normal Profitul normal (PrN) reprezintã acel nivel minim al profitului
pe care o firmã trebuie sã-l obþinã pentru a supravieþui pe piaþã.
Acesta este, de fapt, un cost de oportunitate al utilizãrii capi-
talului. De exemplu, sã presupunem cã un întreprinzãtor francez,
Jean, porneºte o afacere cu un capital financiar de 50 000 de euro.
Înainte de a deveni patron, presupunem cã lucra ca salariat la
firma Nestlé ºi primea un salariu de 19 000 de euro pe an. Afa-
cerea sa are sediul într-un apartament pe care anterior îl avusese
închiriat pentru 10 000 de euro pe an. Din afacerea pe care a
demarat-o, Jean aºteaptã sã obþinã anual cel puþin veniturile pe
care le obþinea anterior, astfel:
– din capital, la o ratã a dobânzii de 3%, obþinea
50 000 euro · 3 / 100 = 1 500 euro/an;
– salariul era de 19 000 euro/an;
– chiria era de 10 000 euro/an.
Profitul. Renta 51
Profitul normal PrN = 1 500 + 19 000 + 10 000 = 30 500

de euro/an. Dacã Jean nu va obþine acest profit, va ieºi de pe piaþã
în cãutarea unor afaceri mai profitabile.
Profitul economic sau profitul pur reprezintã un excedent Profitul economic
peste profitul normal, care este obþinut ca urmare a riscului
asumat de întreprinzãtor.
Pentru întreprinzãtor, cea mai mare importanþã o are profitul
economic (Pre), care se calculeazã ca diferenþã între profitul net
ºi profitul normal: Pre = Prnet – PrN sau Pre = Prnet – Cop.
De exemplu, sã presupunem cã firma „ABC”, deþinutã de
Jean, prezintã urmãtoarea situaþie financiarã:
– cifra de afaceri este de 50 000 de euro;
– salariile sunt de 10 000 de euro;
– cheltuielile materiale sunt de 5 000 de euro;
– impozitul pe profit este de 10%.
Profitul brut = CA – CT = 50 000 – 15 000 = 35 000 de euro.
Profitul net = 35 000 – 0,1 · 35 000 = 31 500 de euro.
Profitul economic = profitul net – costul de oportunitate =
= 31 500 – 30 500 = 1 000 de euro.
Profitul care depãºeºte profitul economic poartã denumirea Supraprofitul
de supraprofit sau profit de monopol.
Firma obþine supraprofit atunci când beneficiazã de anumite
conjuncturi economice favorabile fãrã sã îºi asume riscuri, sau
când are putere economicã pe piaþã. Cel mai bun exemplu îl re-
prezintã firmele cu putere de monopol, cum ar fi ApaNova, sin-
gurul furnizor de apã pentru oraºul Bucureºti.
Din punct de vedere al respectãrii reglementãrilor în vigoare,
profitul se împarte în douã categorii: profit legitim, dacã regle- Profit legitim
mentãrile sunt respectate, ºi profit nelegitim, în caz contrar. De Profit nelegitim
exemplu, dacã o firmã obþine profit prin utilizarea muncii „la
negru”, acesta este un profit nelegitim.
7.4. Renta
Posesorul fiecãrui factor de producþie, inclusiv cel al pãmân-
tului, pretinde o recompensã pentru serviciile aduse activitãþii
economice.
Venitul încasat de proprietarul unei suprafeþe de pãmânt
atras în activitatea economicã se numeºte rentã funciarã – forma Renta funciarã
iniþialã sub care s-a prezentat renta economicã. Aceasta se for-
meazã din cauza faptului cã pãmântul este un factor de producþie
limitat, iar oferta de pãmânt este foarte puþin sensibilã la preþ.
Renta funciarã diferenþiatã apare datoritã diferenþei de
fertilitate ºi de poziþie între diferite suprafeþe agricole. Preþul pe
piaþã va fi cel determinat de bunurile obþinute din utilizarea
terenurilor cu cea mai slabã fertilitate. Diferenþa între preþul pe
piaþã ºi costul efectiv al proprietarilor terenurilor mai fertile va
reprezenta renta funciarã.
52 Profitul. Renta
De exemplu, sã presupunem cã avem trei suprafeþe de teren

A, B ºi C pe care se cultivã porumb. Costul de producþie este
de 500 u.m., iar producþia diferã în funcþie de gradul de fertilitate
al terenurilor, astfel: QA (producþia pentru terenul A, cel mai fer-
til) = 100 t, QB = 80 t ºi QC = 60 t. Costul unitar pentru cele trei
terenuri este: CTMA = 5 u.m., CTMB = 6,25 u.m. ºi CTMC = 8,33 u.m.
Preþul de vânzare va fi stabilit þinând cont de terenul C, cel mai
puþin fertil ºi va fi de 8,33 u.m./t. Proprietarii suprafeþei de teren
A vor obþine o rentã egalã cu 3,33 u.m./t, iar cei ai terenului B
vor câºtiga 2,08 u.m./t.
Ce este renta economicã?
Renta economicã Renta economicã reprezintã venitul obþinut de proprietarii
unor factori de producþie având calitãþi ºi randamente deose-
bite, greu substituibili pe termen scurt, a cãror ofertã este puþin
sensibilã la modificarea preþului (este inelasticã).
De exemplu, existã un numãr limitat de persoane care dispun
de un talent necesar pentru a deveni pictori. Sã presupunem cã
un pictor talentat câºtiga 4500 de euro/tablou când îºi expunea
operele de artã la Galeria de artã „axy”. Galeria „Vera” îi oferã
Glosar 5000 de euro pentru a-l atrage la ea. Daca „axy” vrea sã-l pãs-
treze va trebui sã-i ofere cel puþin 5000 de euro. Renta eco-
Venitul cuvenit nomicã în acest caz este egalã cu 500 de euro.
este denumirea datã pro-
fitului privit ca o recom-
pensã pentru contribuþia Presa despre...
unitãþilor economice la
progresul economic ºi la
satisfacerea mai bunã a „Guvernarea corporatistã reflectã modul în care o societate
nevoilor. este condusã ºi controlatã. În definirea acestui concept, se
merge pe ideea cã performanþa globalã a companiei are la
Rata de impunere fiscalã
este o mãrime procentu- bazã teoria deþinãtorilor de interese. Valoarea firmei se maxi-
alã, legal reglementatã, mizeazã în mãsura în care managerii reuºesc sã identifice
care exprimã partea din ºi sã armonizeze conflictele de interese care apar între parte-
venit preluatã de cãtre nerii sociali ai firmei, în special între acþionari ºi manageri.
stat sub formã de impo- Armonizarea acestor interese se asigurã prin sistemul de gu-
zite. vernare corporatistã. […] Principiile OECD de guvernare cor-
Preþul pãmântului poratistã au fost publicate pentru prima datã în 1999,
se poate calcula ca ra- devenind referinþã internaþionalã în materie de guvernare cor-
port între renta funciarã poratistã. […] Un regim corporatist trebuie sã garanteze trans-
ºi rata dobânzii nomina- parenþa ºi diseminarea în timp util a unor informaþii exacte
le, astfel: despre toate subiectele semnificative care privesc întreprin-
Rf derea, respectiv situaþia financiarã, rezultatele, acþionariatul
PP = ºi guvernarea acestei societãþi.”
d'
unde: Monica Cercelescu, Principiile guvernãrii corporatiste îºi
PP = preþul pãmântului; fac loc în legislaþia româneascã, în Sãptãmâna financiarã,
Rf = rentã funciarã; nr. 42/2005
d’= rata dobânzii nomi-
nale.
Profitul. Renta 53
Evaluare
I. Teste grilã.
1. Printre factorii care influenþeazã invers proporþional profitul enumerãm:
a) preþul de vânzare; c) durata de rotaþie a capitalului;
b) producþia; d) încasãrile firmei.
2. Profitul nu poate fi considerat:
a) recompensã pentru riscul asumat de întreprinzãtor;
b) venitul factorului de producþie pãmânt;
c) recompensã pentru abilitatea antreprenorialã;
d) venitul factorului de producþie capital.
3. Cu cât terenul cultivat de un fermier este mai fertil, cu atât:
a) renta funciarã va fi mai mare;
b) renta funciarã va fi mai micã;
c) productivitatea marginalã a terenului va fi mai micã;
d) costul total mediu al producþiei agricole va fi mai mare.
4. Profitul normal:
a) este egal cu costul de oportunitate;
b) este egal cu profitul economic;
c) este mai mare decât profitul economic;
d) este egal cu costul explicit.

1. Profitul este un venit care nu se impoziteazã.
2. Profitul normal este egal cu costul de oportunitate.
3. Viteza de rotaþie a capitalului influenþeazã direct proporþional profitul.
4. Profitul nu depinde de abilitatea întreprinzãtorului.
III. Probleme
1.Preþul unitar al bunului X este egal cu 100 u.m., iar costul unitar reprezintã 20% din preþ. În cazul
în care costul unitar creºte cu 10%, sã se calculeze modificarea profitului unitar dacã plecãm de la
ipoteza cã preþul rãmâne constant.
a) creºte cu 3 u.m.; d) creºte cu 10 u.m.;
b) scade cu 2 u.m.; e) nu se modificã.
c) scade cu 3 u.m.;
2. Situaþia financiarã a firmei „MARA” se prezintã astfel: cifra de afaceri este egalã cu 700 u.m.,
cheltuielile materiale reprezintã 80% din costul total, cheltuielile salariale sunt egale cu 100 u.m.,
durata de funcþionare a capitalului fix este de 5 ani ºi amortizarea este egalã cu 100 u.m. Sã se
calculeze rata profitului la cost, la cifra de afaceri ºi la capital.
a) RPr/CT = 30%; RPr/CT = 70%; RPr/K = 50%;
b) RPr/CT = 25%; RPr/CT = 28,57%; RPr/K = 40%;
c) RPr/CT = 40%; RPr/CT = 29,57%; RPr/K = 25%;
d) RPr/CT = 40%; RPr/CT = 28,57%; RPr/K = 25%.
8 Piaþa
sã faceþi distincþie între sensul popular ºi sensul ºtiinþific
al pieþei;
sã înþelegeþi conceptele de cerere ºi de ofertã;
sã explicaþi factorii ºi condiþiile care influenþeazã oferta
ºi cererea;
sã cunoaºteþi formele preþului ºi factorii care influ-
enþeazã formarea acestuia;
sã evaluaþi mecanismul formãrii preþului de echilibru.
Zilnic faceþi cumpãrãturi de pe piaþã, fie cã este vorba de un

tricou de la magazin, de un pateu de la bufet, de o carte de la li-
brãrie, de plata abonamentului pentru folosirea mobilului sau
a internetului la calculatorul propriu. Deciziile voastre sunt luate,
în majoritate, la piaþã, în funcþie de nevoile ºi banii pe care îi
aveþi, ca ºi de preþurile practicate la mãrfurile (bunuri ºi servicii)
pe care le solicitaþi.
8.1. Conceptul de piaþã. Funcþii ºi forme

Cei doi „actori” ai vieþii economice studiaþi de voi anterior –
consumatorul ºi producãtorul – se întâlnesc la piaþã pentru a-ºi
Cumpãrãtor satisface fiecare interesul specific, în calitate de cumpãrãtor ºi de
Vânzãtor vânzãtor.
Având ca genezã economia de schimb, piaþa – realitate com-
plexã ºi dinamicã – a evoluat în practica economicã paralel cu
dezvoltarea societãþii, de la cele mai simple forme de organizare
a schimburilor la cele mai complexe (târguri, hale publice, mici
magazine, lanþuri de magazine, case de comenzi, expoziþii cu
vânzare, târguri internaþionale, burse etc.).
Termenul de piaþã este unul dintre cei mai folosiþi în limbajul
cotidian, popular ºi ºtiinþific, adesea cu semnificaþii diferite. O
semnificaþie o are pentru voi (ca loc unde se cumpãrã ºi se vând
mãrfuri) ºi o alta pentru specialiºti, care o vãd ca „o fiinþã vie…
ce reacþioneazã la niºte semnale care-i regleazã miºcãrile,
precum semafoarele coordoneazã circulaþia urbanã”1.
1A. Fourçans, Explicându-i fiicei mele ... economia, Editura Eurosong

& Book, Bucureºti, 1998, pag. 35.
Piaþa 55
Dar, ce este piaþa în sens general?

Piaþa este locul de întâlnire dintre cererea cumpãrãtorilor Piaþa – spaþiu econo-
ºi oferta vânzãtorilor – aceºtia schimbând între ei bunuri eco- mic real sau virtual
nomice – în care se formeazã preþurile ºi cantitãþile ce tind
sã se echilibreze.
Atenþie!
Piaþa nu se reduce întotdeauna la un spaþiu fizic, geografic,
ci ea poate exista ºi sub formã electronicã, aºa cum este cazul
încheierii unor contracte între vânzãtori ºi cumpãrãtori prin
telefon, telex, internet etc.
Conceptul ºtiinþific de piaþã este folosit în accepþiune spaþialã
ºi economicã cu diferite sensuri: spaþiu economic în care au
loc, în principal, tranzacþii de schimb; loc de întâlnire ºi de
confruntare a cererii cu oferta ºi de formare a preþului; loc
de întâlnire ºi de comunicare între vânzãtori ºi cumpãrãtori,
de adoptare a deciziilor în scopul realizãrii propriilor inte-
rese; sistemul relaþiilor concurenþiale care au loc între parti-
cipanþii la tranzacþii.
Rezultã cã variabilele definitorii pieþei moderne sunt: mãr- Elementele definitorii
furile, cererea, oferta, preþul ºi concurenþa. ale pieþei
În prezent, polarizând întreaga viaþã economicã, piaþa joacã
un rol esenþial în economie prin intermediul urmãtoarelor funcþii Funcþiile pieþei
generale:
• de reglare a vieþii economice de ansamblu, asigurând co-
relarea dintre producþie ºi consum, ofertã ºi cerere, dintre interesele
vânzãtorilor ºi ale cumpãrãtorilor, precum ºi alocarea eficientã
a resurselor pe domenii utile societãþii. Aceastã funcþie este asigu-
ratã de piaþã în corelaþie cu intervenþia statului sau a marilor fir-
me în mecanismele pieþei. Astfel, se îmbinã rolul sãu iniþial de
„mânã invizibilã” cu cel de „pumn invizibil” jucat de stat pentru Piaþa, „mâna invizibilã”
a soluþiona probleme cum ar fi: ºomajul, sãrãcia, poluarea, infla-
þia etc.
• de informare a tuturor agenþilor economici privind preþu-
rile practicate, cantitatea, calitatea ºi tipurile de mãrfuri tranzac-
þionate etc.
• de selecþie a agenþilor economici pe criterii de eficienþã,
permiþând acestora sã ia cele mai bune decizii privind problema
fundamentalã a economiei: ce? cât? cum? pentru cine sã pro-
ducã?
În cadrul sistemului complex, dar ºi eterogen, de pieþe strâns
interdependente, se disting mai multe tipuri de pieþe, în funcþie Tipuri de pieþe
de criteriul avut în vedere, ºi anume:
– dupã natura obiectului tranzacþiilor, se disting: piaþa
bunurilor de consum, a bunurilor de producþie, a muncii,
56 Piaþa
a resurselor naturale, monetarã, a activelor financiare, valutarã,

a educaþiei, a informaþiei etc.;
– dupã natura ºi puterea economicã a participanþilor la tran-
zacþii, pot exista: pieþe cu concurenþã perfectã ºi purã; pieþe cu
concurenþã imperfectã;
– dupã momentul finalizãrii tranzacþiilor, existã: piaþã la
vedere (pe loc sau la maxim douã zile lucrãtoare) ºi la termen (la
o datã ulterioarã încheierii contractului ºi convenitã de ambele
pãrþi).
Cum funcþioneazã acest „organism viu” – piaþa – ºi care sunt
semnalele la care se raporteazã vânzãtorii ºi cumpãrãtorii? Rãs-
punsurile la aceste întrebãri depind de cunoaºterea celor douã
laturi ale pieþei, cererea ºi oferta, precum ºi a factorilor principali
care le influenþeazã.
8.2. Cererea
În calitate de consumator, urmãrim maximizarea satisfacþiei
cu disponibilitãþile bãneºti pe care le avem. Pe mãsurã ce consu-
mãm tot mai mult dintr-un bun, am învãþat cã utilitatea margi-
nalã, este din ce în ce mai micã, întrucât intensitatea nevoii sca-
de. Este firesc aºadar sã presupunem cã un consumator va fi dis-
pus sã plãteascã pe un bun o sumã cu atât mai micã, cu cât
intensitatea nevoii, reflectatã de utilitatea marginalã, este mai
micã. De exemplu, veþi fi dispuºi sã plãtiþi cu atât mai puþin pe
o prãjiturã, cu cât aþi mâncat mai multe prãjituri, în mod continuu
ºi neîntrerupt. Rezultã cã între cantitatea dintr-un bun pe care un
consumator doreºte sã o consume ºi preþul bunului respectiv
existã o relaþie inversã, negativã. Un argument în plus în favoarea
ultimei afirmaþii constã în aceea cã, pe mãsurã ce preþul scade,
consumatorul poate cumpãra mai mult cu aceleaºi disponibilitãþi
bãneºti.
Cererea Cererea individualã exprimã relaþia dintre cantitatea
dintr-un bun economic, pe care un consumator doreºte ºi poate
sã o achiziþioneze într-o perioadã determinatã de timp, ºi preþul
acelui bun.
Dacã însumãm cererile individuale referitoare la un anumit
bun, pentru diferite niveluri de preþ, obþinem cererea pieþei.
Caracteristicile cererii Scurta definiþie anterioarã evidenþiazã câteva aspecte im-
portante ale cererii, ºi anume:
• cererea nu este sinonimã cu cantitatea cerutã, ci este o re-
laþie între un set determinat de cantitãþi corespunzãtoare unor
niveluri determinate de preþ; ea aratã cât se cere dintr-un bun
la un anumit preþ, toate celelalte variabile considerându-se con-
stante;
Piaþa 57
• cererea evidenþiazã cantitatea dintr-un bun pe care consu-

matorul doreºte ºi are capacitatea financiarã sã o cumpere; dacã,
de exemplu, doriþi o limuzinã BMW, dar nu aveþi bani sã o
cumpãraþi, nu sunteþi o componentã a cererii pe piaþa acestor
autoturisme;
• cererea este o variabilã de flux, în sensul cã se manifestã
pe o anumitã perioadã de timp: zi, sãptãmânã, lunã etc.
Pentru a înþelege mai bine conceptele de cerere individualã
ºi cerere totalã, sã luãm urmãtorul exemplu. Sã presupunem cã
pe piaþa savarinelor din satul Taºaul existã numai trei consu-
matori, Ioana, Dan ºi Andrei, ale cãror cereri individuale sunt
prezentate în tabelul 8.1.
Tabelul 8.1. Cererea

Cantitate cerutã
Ioana Dan Andrei Total piaþã
Preþ
10 10 5 8 23
20 6 4 7 17
30 3 3 6 12
40 1 2 4 7
Observaþi în tabelul anterior cã am obþinut cererea totalã prin

însumarea cantitãþilor individuale cerute pentru diferite niveluri
de preþ. De exemplu, la un preþ de 10 u.m., cantitatea cerutã
pe piaþã va fi: 10 + 5 + 8 = 23 de bucãþi.
Relaþia inversã dintre preþ ºi cantitatea cerutã poartã numele Legea cererii:
de legea cererii. preþul creºte ⇒
Dacã reprezentãm grafic cererea totalã din tabelul anterior, cantitatea cerutã
obþinem curba cererii din graficul 8.1: scade;
preþul scade ⇒
P cantitatea cerutã
creºte.
40
10
Q
0 10 23
0
Graficul 8.1. Curba cererii

Sã presupunem cã, datoritã unor cursuri de formare profe-
sionalã, munciþi mai bine, aveþi o productivitate mai mare ºi,
în consecinþã, vi se mãreºte salariul.
Nu-i aºa cã la acelaºi preþ veþi dori sã consumaþi mai mult?
Aceasta înseamnã cã cererea depinde ºi de alþi factori decât
preþul.
58 Piaþa
Factorii care Cei mai importanþi factori sau condiþii ale cererii sunt:
influenþeazã cererea a) Veniturile consumatorilor. În general, atunci când venitu-
rile lor cresc, consumatorii cumpãrã mai mult, iar când veniturile
Cererea pentru un bun
normal creºte atunci scad, cumpãrã mai puþin. Bunurile a cãror cerere creºte când
când: cresc veniturile veniturile cresc ºi scade în situaþia inversã se numesc bunuri nor-
consumatorilor, se male ºi deþin cea mai mare pondere în totalul mãrfurilor. Alãturi
accentueazã preferin- de acestea existã ºi bunuri inferioare, a cãror cerere se aflã în
þele, creºte preþul unui relaþie inversã cu venitul: scade când creºte venitul ºi creºte când
bun substituibil, scade venitul scade. Exemple de astfel de bunuri sunt pâinea, fasolea,
preþul unui bun com- cartofii, îmbrãcãmintea second-hand º.a.
plementar, se antici- b) Preferinþele consumatorilor. O modificare a gusturilor
peazã creºterea pre- consumatorilor în favoarea unui produs va determina o creºtere
þului bunului, creºte
numãrul de consu- a cererii pentru produsul respectiv ºi invers.
matori. c) Numãrul consumatorilor influenþeazã direct cererea. De
exemplu, cererea de pâine este mai mare în Bucureºti faþã de
Constanþa.
d) Preþul altor bunuri. Cunoaºtem din lecþia 3 cã existã douã
categorii de bunuri:
– substituibile, care pot fi folosite alternativ pentru a satisface
aceeaºi nevoie; de exemplu, mierea ºi zahãrul sau pixul ºi stiloul;
– complementare, utilizate împreunã pentru a satisface o ne-
voie; de exemplu DVD-ul ºi aparatul cititor de DVD-uri sau auto-
turismul ºi benzina sau motorina.
Dacã bunurile X ºi Y sunt substituibile ºi preþul bunului X
creºte, consumatorii vor opta pentru bunul Y, comparativ mai
ieftin, ceea ce va conduce la creºterea cererii din acest bun.
Dacã X ºi Y sunt complementare ºi preþul lui X creºte, acest
bun devine mai puþin accesibil, cantitatea cerutã scade, dar în
acelaºi timp se va reduce ºi cererea pentru bunul Y, ce nu poate
fi folosit fãrã X.
e) Previziunile consumatorilor. Aºteptãrile consumatorilor
au în vedere: evoluþia preþului, a venitului, ca ºi posibilitãþile
de acces la anumite produse. În cazul în care consumatorii anti-
cipeazã o creºtere a preþului în viitor, cererea prezentã creºte;
asemãnãtor, o anticipare a creºterii veniturilor conduce la creºte-
rea cererii. Reciproca este ºi ea adevãratã.
Grafic, creºterea ºi reducerea cererii pot fi reprezentate astfel:
P
C2
C1
C0
0 Q
Graficul 8.2. Creºterea ºi reducerea cererii. Cererea creºte de la C0 la C1

ºi scade de la C0 la C2.
Piaþa 59
Atenþie!
Modificarea cantitãþii cerute este rezultatul schimbãrii preþu- Preþul influenþeazã
lui bunului ºi ea se materializeazã printr-o miºcare pe curba modificarea cantitãþii
cererii (curba nu se deplaseazã ºi spunem cã cererea se ex- cerute.
tinde când preþul scade ºi cã cererea se contractã când pre-
þul creºte). Modificarea cererii este rezultatul schimbãrii con-
diþiilor care o influenþeazã, preþul rãmânând constant. Aceas-
ta se reflectã în deplasarea curbei cererii spre dreapta în cazul
creºterii ºi spre stânga în cazul scãderii (vezi graficul 8.2). Sã
luãm urmãtorul exemplu pentru a ilustra aceste aspecte:
cererea de autoturisme creºte dacã sporesc veniturile po-
pulaþiei, ceilalþi factori rãmânând constanþi, deci vom asista
la o deplasare spre dreapta a curbei cererii, dar scade în si-
tuaþia inversã.
Sensibilitatea cererii, modul în care aceasta reacþioneazã Elasticitatea cererii
la modificarea condiþiilor ce o influenþeazã poartã numele de
elasticitatea cererii.
Coeficientul de elasticitate a cererii (EC) se determinã în func-
þie de preþ ºi de venit, ca raport între variaþia relativã a cantitãþii
cerute (∆%Q) ºi variaþia relativã a preþului (∆%P) sau, dupã caz,
a venitului (∆%V):
∆%Q
EC( P ) = − Elasticitatea cererii
∆%P la preþ
ºi
∆%Q
EC (V ) . Elasticitatea cererii
∆%V la venit
În funcþie de valoarea coeficientului de elasticitate a cererii
faþã de preþ (în modul) existã urmãtoarele tipuri principale de Tipuri de cerere
cerere:
– elasticã, atunci când EC(P) > 1: o modificare a preþului va
duce la o modificare mai intensã ºi în sens opus a cantitãþii cerute
(∆%Q > ∆%P);
– inelasticã, atunci când EC(P) < 1: o modificare a preþului va
duce la o modificare mai redusã ºi în sens opus a cantitãþii cerute
(∆%Q < ∆%P);
– unitarã, când EC(P) = 1: o modificare a preþului este însoþitã
de o modificare în aceeaºi proporþie, dar în sens opus a cantitãþii
cerute (∆%Q = ∆%P).
În funcþie de valorile coeficientului de elasticitate a cererii
faþã de venit distingem douã tipuri de bunuri: bunuri normale Bunuri normale
(EC(V) > 0), a cãror cerere creºte odatã cu sporirea veniturilor ºi
bunuri inferioare (EC(V) < 0) a cãror cerere se reduce când venitul Bunuri inferioare
creºte.
60 Piaþa
Veniturile Este necesarã cunoaºterea de cãtre întreprinzãtor a formei

producãtorului în elasticitãþii cererii? Da, pentru cã ea este utilizatã de întreprin-
funcþie de elasticitatea zãtor când ia decizii referitoare la preþul pe care trebuie sã-l
cererii ºi de preþ practice în scopul creºterii veniturilor sale (egale cu cheltuielile
cumpãrãtorilor), în raport de tipul elasticitãþii cererii.
P↑ P↓ În cazul unei cereri elastice, nu este recomandabil sã creascã
preþul, deoarece cantitatea cerutã scade mai mult decât creºte
EC(P) > 1 VT ↓ VT ↑ preþul ºi venitul sãu total (VT) scade. Dacã cererea este inelasticã,
întreprinzãtorul poate creºte preþul, deoarece acesta este în relaþie
direct proporþionalã cu evoluþia venitului, care se calculeazã
EC(P) < 1 VT ↑ VT ↓
ca produs între preþ (P) ºi cantitatea cerutã (Q):
VT = P ⋅ Q.

Venitul total obþinut în urma achiziþiei a 1000 de bucãþi
dintr-un bun la preþul de 5000 u.m., este VT = 5 mil. u.m.
Dacã preþul creºte cu 10%, situaþie în care cantitatea cerutã
scade cu 25% (EC(P) = 2,5), atunci VT scade (VT = 5 500 · 750
= 4,125 mil. u.m.).
Dacã preþul creºte cu 25% iar cantitatea cerutã scade cu 10%
(EC(P) = 0,4), atunci VT creºte (VT = 6 250 · 900 = 5,625 mil. u.m).
8.3. Oferta
Arãtam la începutul acestei lecþii cã o componentã esenþialã
a pieþei este oferta. Ce înþelegem prin ofertã?
Oferta Oferta reprezintã relaþia dintre cantitatea dintr-un anumit
bun pe care un producãtor doreºte ºi poate sã o vândã ºi preþul
respectivului bun de-a lungul unei perioade de timp determinate.
Asemãnãtor cererii, prin însumarea ofertelor individuale se
Caracteristicile ofertei obþine oferta pieþei. Din definiþie rezultã urmãtoarele:
• oferta este o relaþie între diferite niveluri ale cantitãþii oferite
ºi diferite niveluri ale preþului; ea nu este sinonimã cu cantitatea
oferitã;
• oferta reflectã cantitatea pe care producãtorul poate sã o
realizeze într-o anumitã perioadã, cantitate care, în mod evident,
va depinde de factorii de producþie pe care îi poate cumpãra;
Legea ofertei: • oferta, ca ºi cererea, este o variabilã de flux, în sensul cã
preþul creºte ⇒ se exprimã pe o anumitã perioadã.
cantitatea oferitã Producãtorul urmãreºte maximizarea profitului, astfel cã,
creºte; dacã preþul creºte, acesta va fi tentat sã ofere o cantitate mai
preþul scade ⇒ mare de bunuri pe piaþã.
cantitatea oferitã Relaþia directã, pozitivã, dintre preþ ºi cantitatea oferitã
scade. poartã numele de legea ofertei.
Piaþa 61
Grafic, oferta îmbracã forma unei curbe cu pantã pozitivã

(graficul 8.3):
0 Q
Graficul 8.3. Oferta
Oferta depinde de condiþiile tehnice, sociale, politice ºi na-

turale în care firmele îºi desfãºoarã activitatea. Cei mai importanþi
factori care influenþeazã oferta sunt: Factorii care
a) Costul producþiei. O reducere a preþului factorilor de pro- influenþeazã oferta
ducþie determinã reducerea costurilor, astfel cã firmele pot pro-
duce mai mult. Invers, o creºtere a preþului acestor factori reduce
oferta de bunuri ºi servicii de pe piaþã. De exemplu, creºterea Oferta creºte atunci
preþului petrolului reduce oferta firmelor consumatoare de petrol când: scade costul,
ºi combustibili. scade preþul unui bun
b) Modificãrile tehnologice. Descoperirea ºi aplicarea unor substituibil, creºte preþul
tehnologii mai performante conduce la creºterea ofertei cu ace- unui bun complementar,
laºi volum de resurse; de exemplu, descoperirea fertilizantelor a se modernizeazã
tehnologiile, se antici-
condus la creºterea ofertei de produse agricole. peazã reducerea
c) Preþul altor bunuri. Existã douã categorii de bunuri: bunuri preþului, creºte numãrul
substituibile în ofertã ºi bunuri complementare în ofertã. Substi- ofertanþilor, scad taxele
tuibile în ofertã sunt acele bunuri ce se pot realiza alternativ cu ºi cresc subvenþiile.
aceleaºi resurse. De exemplu, iaurtul ºi brânza. Dacã preþul la
brânzã creºte, scade oferta de iaurt, pentru cã producãtorii în-
trevãd câºtiguri mai mari la brânzã. Complementare în ofertã
sunt bunurile ce rezultã împreunã din acelaºi proces de pro-
ducþie, de exemplu, fãina ºi tãrâþele. O creºterea a preþului la
fãinã va atrage automat o creºtere a ofertei de tãrâþe.
d) Aºteptãrile privind evoluþia preþului. Dacã producãtorii
estimeazã o creºtere a preþului pentru produsele lor în viitor,
oferta prezentã se va reduce. Reciproca este ºi ea adevãratã.
De exemplu, dacã se estimeazã creºterea preþului grâului, fermi-
erii vor produce mai mult grâu.
e) Numãrul ofertanþilor. Creºterea numãrului de producãtori
antreneazã, în general, creºterea ofertei ºi invers.
f) Taxele ºi subsidiile. O creºtere a impozitelor determinã
creºterea costurilor firmei ºi reducerea ofertei, în timp ce sub-
venþiile sunt sume de bani pe care firmele le primesc de la stat
pentru a putea produce mai mult.
62 Piaþa
O creºtere a preþului conduce la extinderea ofertei, iar o scã-

Modificarea preþului dere a preþului determinã contracþia ofertei (se realizeazã o
determinã modificarea miºcare de-a lungul curbei ofertei ºi nu o deplasare a acesteia).
cantitãþii oferite. Creºterea ºi reducerea ofertei, la acelaºi nivel al preþului, deter-
minã deplasarea curbei ofertei ca în graficul 8.4.:
PP O
O0
OO22
OO11
0 QQ
Graficul 8.4. Creºterea ºi reducerea ofertei. Oferta creºte la O1 ºi scade la O2.
Elasticitatea ofertei Sensibilitatea ofertei la preþ, modul în care aceasta reac-

la preþ þioneazã la modificarea preþului, poartã numele de elasticitatea
ofertei la preþ.
Coeficientul de elasticitate a ofertei la preþ (EO) se determinã
conform relaþiei:
∆%Q
E O(P) = .
∆%P
În funcþie de valoarea acestui coeficient se disting urmãtoa-
Tipuri de ofertã rele forme principale de ofertã:
– elasticã, atunci când EO(P) > 1: o modificare a preþului va duce
la o modificare mai intensã ºi în acelaºi sens a cantitãþii cerute;
– inelasticã, atunci când EO(P) < 1: o modificare a preþului va
duce la o modificare mai redusã ºi în acelaºi sens a cantitãþii cerute;
– unitarã, atunci când EO(P) = 1: o modificare a preþului este
însoþitã de o modificare în aceeaºi proporþie ºi în acelaºi sens a
cantitãþii cerute.
8.4. Cererea, oferta ºi preþul. Preþul de echilibru

V-aþi întrebat vreodatã, când aþi plãtit, sã spunem, 100 RON
pe o cãmaºã, ce semnificaþie are suma plãtitã?
Preþul Preþul, în sens general, este suma de bani plãtitã de cum-
pãrãtor vânzãtorului pentru achiziþionarea unei unitãþi dintr-un
bun economic.
Din definiþia preþului rezultã cã el exprimã în bani valoarea
unui bun economic.
Ce rol joacã preþul în economiile moderne?
Funcþiile preþului Funcþiile principale ale preþului sunt:
• de evaluare/mãsurare a cheltuielilor, veniturilor ºi rezul-
tatelor economice;
• de informare a vânzãtorilor ºi cumpãrãtorilor privind con-
diþiile pieþei la un moment dat ºi în perspectivã;
Piaþa 63
• de decizie privind ce, cât, cum, pentru cine sã se pro-

ducã/vândã ºi respectiv sã se achiziþioneze;
• de stimulare a întreprinzãtorilor în iniþierea afacerilor ºi
sporirea eficienþei prin recuperarea costurilor ºi obþinerea
profiturilor scontate;
• de redistribuire a venitului ºi patrimoniului spre agenþii
economici, ramuri ºi activitãþi eficiente;
• de mãsurare a puterii de cumpãrare a veniturilor no-
minale. Cu cât preþurile la anumite bunuri cresc, cantitatea cum-
pãratã scade în condiþiile unui venit dat.
Asupra preþului acþioneazã o multitudine de factori econo-
mici ºi extraeconomici, interni pieþei, dar ºi din afara meca-
nismului pieþei.
Cerere Ofertã
• nevoile cumpãrãtorilor; Factorii interni pieþei, • costurile unitare;
• veniturile cumpãrãtorilor; care þin de: • preþurile mãrfurilor pe diferite pieþe;
• structura cererii; • structura ofertei;
• utilitatea mãrfurilor etc. • abilitatea întreprinzãtorului etc.
În raport cu tipul de piaþã realã (concurenþialã sau nu) pe

care se aflã o firmã, factorii externi pieþei ce influenþeazã forma-
rea preþului unui bun sunt: intervenþiile guvernamentale pentru
a corecta imperfecþiunile diferitelor tipuri de pieþe ºi pentru a
proteja, uneori, anumite categorii de producãtori sau consu-
matori; politicile marilor firme. Dacã guvernul fixeazã preþul la
anumite mãrfuri, vorbim de preþuri administrate, iar dacã se for- Preþuri administrate
meazã liber la piaþã prin confruntarea cererii ºi a ofertei, ele se
numesc libere. În economiile moderne, preþurile au un pronun-
þat caracter mixt, formarea lor liberã împletindu-se cu intervenþia
statului ºi a firmelor cu o anumitã forþã economicã de piaþã.
Atunci când preþul se formeazã liber pe piaþã, spunem cã el este
un preþ de echilibru.
Preþul de echilibru este preþul la care cererea ºi oferta satis- Preþul de echilibru
fãcute sunt egale, în condiþiile unui volum maxim de tranzacþii
pe piaþa unui bun.
Grafic, preþul de echilibru (Pe) se formeazã la punctul de
intersecþie al curbei cererii ºi al ofertei (E), aºa cum rezultã în gra-
ficul 8.4. P
Excesul de ofertã apare atunci când cantitatea oferitã este O
P1
mai mare decât cea cerutã, iar preþul pe piaþã (P1) este mai mare E
decât cel de echilibru (Pe). Pe
Excesul de cerere apare atunci când cantitatea cerutã este P2
mai mare decât cea oferitã, iar preþul pe piaþã (P2) este mai mic C
decât cel de echilibru. 0
Qe Q
Sã explicãm relaþiile dintre preþ, cerere ºi ofertã. Dacã, de
exemplu, vara este rãcoroasã, elevii consumã mai puþine bãuturi Graficul 8.4. Formarea preþului de echilibru
64 Piaþa
rãcoritoare. Din acest motiv, cererea de bãuturi rãcoritoare scade,

astfel cã, dacã oferta este constantã, preþul se va reduce întrucât
apare un exces de ofertã la vechiul nivel al preþului. Dacã,
dimpotrivã, vara este cãlduroasã, cererea creºte ºi preþul creºte.
Pe de altã parte, dacã producãtorii de bãuturi rãcoritoare mãresc
oferta, iar cererea nu se modificã, pe piaþã apare un exces de
ofertã, care determinã reducerea preþului.
Sintetizând: când cererea creºte, preþul de echilibru creºte,
iar când oferta creºte, preþul de echilibru scade.
Rolul preþului de echilibru decurge din trãsãturile sale
principale.
Preþul de echilibru. Preþul de echilibru:
Trãsãturi principale • se formeazã liber, spontan pe piaþã în raport cu evoluþia
cererii ºi a ofertei;
• regleazã cererea ºi oferta totalã la volumul maxim al tran-
zacþiilor;
• face selecþia agenþilor economici, eliminându-i pe cei
neperformanþi;
• este unic la un moment dat pe ansamblul pieþei unui bun;
• este dinamic în timp, în raport de modificarea cererii sau
a ofertei;
• asigurã satisfacerea optimã a intereselor participanþilor
la schimb;
• este un punct de atracþie pentru toþi agenþii economici
(„nordul busolei economice”), reflectând alocarea ºi utilizarea
eficientã a resurselor;
• autoechilibreazã piaþa unei mãrfi în funcþie de preþul de
echilibru al altor mãrfuri (factori de producþie, înlocuitori).
Glosar Atenþie!
Preþul de echilibru nu se mai formeazã liber dacã în formarea
Cererea perfect elasticã lui intervin factori cum ar fi: presiunea sindicatelor, influenþa
este cererea pentru care
EC(P) = ∞. unor firme puternice economic sau intervenþia guvernului
Cererea perfect inelas- de a impune preþuri minime sau maxime din considerente
ticã social-economice.
este cererea pentru care Echilibrul pieþei (egalitatea dintre cererea ºi oferta satisfãcute)
EC(P) = 0. ºi al firmei (maximizarea profitului) sunt temporare ºi dinamice,
Oferta perfect elasticã manifestându-se ca tendinþã, dar cu reale valenþe practice. Cu-
este oferta pentru care noaºterea modificãrii echilibrului pieþei ºi a efectelor sale asupra
EO(P) = ∞. preþului ºi cantitãþii de echilibru permite întreprinzãtorilor sã an-
Oferta perfect inelasticã
este oferta pentru care ticipeze schimbãrile viitoare ale situaþiei pieþei ºi sã se adapteze
EO(P) = 0. prompt ºi eficient la acestea.
Piaþa 65
Evaluare
I. Teste grilã
1. Cererea exprimã:
a) cantitatea totalã doritã dintr-un bun;
b) cantitatea ce poate fi achiziþionatã dintr-un bun;
c) dorinþele, cerinþele consumatorilor;
d) nevoia ce poate fi satisfãcutã pe piaþã cu venitul disponibil.
2. Sunt considerate bunuri inferioare acele mãrfuri pentru care cererea se modificã:
a) în acelaºi sens cu preþul; c) în sens opus variaþiei venitului;
b) invers proporþional cu preþul; d) în acelaºi sens cu modificarea venitului.
3. Când costul unui produs scade asistãm la:
a) deplasarea curbei ofertei spre stânga; c) deplasarea curbei ofertei spre dreapta;
b) reducerea cantitãþii oferite; d) o miºcare pe curba ofertei.
4.Preþul de echilibru este acel preþ la care:
a) oferta individualã este egalã cu cererea individualã;
b) riscurile sunt minime;
c) valoarea tranzacþiilor unui bun este maximã;
d) sunt eliminaþi agenþii economici eficienþi.

1. Variabilele pieþei moderne sunt: cererea, oferta, preþul, concurenþa ºi bunurile tranzacþionate.
2. Piaþa este o „instituþie socialã”.
3. Preþul este principala variabilã care influenþeazã cererea ºi oferta.
4. În economia de piaþã existã numai preþuri libere.
III. Probleme
1. Dacã preþul scade de 1,25 ori, indicele cantitãþii cerute este 150%. Coeficientul de elasticitate
a cererii faþã de preþ este de:
a) 0,4; b) 2,5; c) 1,875; d) 0,53.
2. Coeficientul de elasticitate a ofertei faþã de preþ este de 3, iar creºterea preþului este de 15%.
Dacã oferta în t0 era de 100 de bucãþi, în t1 oferta este de:
a) 45 de bucãþi; b) 105 bucãþi; c) 145 de bucãþi; d) 115 bucãþi.
3. Când venitul sporeºte de la 450 la 600 u.m, cantitatea cerutã creºte de la 150 la 250 de bucãþi.
Coeficientul de elasticitate a cererii faþã de venit este de:
a) 2; b) 1/2; c) 0,33; d) 1/5.
4. ªtiind cã funcþia cererii (C) este de tipul: C = 500 – 2P, iar a ofertei (O) este de tipul O = 100 +
+ 3P, cantitatea de echilibru este de:
a) 340; b) 680; c) 80; d) 484.
IV. Gradul de reacþie a cererii la modificarea unui factor (condiþie) este reflectat de coeficientul de
elasticitate.
1. Precizaþi douã moduri de calcul al coeficientului de elasticitate a cererii în funcþie de doi factori
care o influenþeazã.
2. Enumeraþi formele principale ale cererii în raport de valoarea coeficientului de elasticitate faþã
de preþ.
3. Explicaþi importanþa cunoaºterii de cãtre întreprinzãtor a formei elasticitãþii cererii faþã de preþ,
pe baza unor date ipotetice.
9 Concurenþa
sã explicaþi ce este concurenþa;
sã înþelegeþi importanþa existenþei concurenþei pe piaþã;
sã înþelegeþi diferitele structuri de piaþã: concurenþa
perfectã, concurenþa monopolisticã, oligopolul, mono-
polul, monopsonul ºi oligopsonul;
sã înþelegeþi formarea preþurilor pe diferite structuri
de piaþã.
Când veþi cãuta un loc de muncã, veþi concura cu colegii
dumneavoastrã pe piaþa muncii. La fel, firmele intrã în concu-
renþã pe piaþa bunurilor ºi serviciilor ºi câºtigã cei care înþeleg
ºi reacþioneazã cel mai bine la informaþiile pieþei.
9.1. Ce este concurenþa?

Pieþele existã ori de câte ori oamenii se întâlnesc spre a cum-
pãra ºi vinde mãrfurile ºi serviciile lor. Relaþiile dintre agenþii eco-
nomici care acþioneazã pe aceeaºi piaþã cu scopul de a-ºi realiza
Relaþiile de concurenþã propriile interese sunt relaþii de concurenþã.
Prin intermediul concurenþei se asigurã:
• o bunã alocare a resurselor;
• o mai bunã satisfacere a nevoilor oamenilor;
• diversificarea producþiei;
• îmbunãtãþirea calitãþii bunurilor ºi serviciilor oferite pe
piaþã;
• dezvoltarea procesului inovaþional;
• creºterea eficienþei economiei în ansamblul sãu, întrucât
eliminã de pe piaþã firmele nerentabile;
• creºterea competitivitãþii firmelor naþionale pe piaþa mon-
dialã.
Structura pieþei Economiºtii vorbesc deseori despre „structura” unei pieþe.
Prin aceasta ei înþeleg numãrul cumpãrãtorilor ºi al vânzãtorilor,
puterea acestora. În anumite sectoare de activitate ca, de exem-
plu, producþia de ciocolatã, trei sau patru firme autohtone ºi
câþiva producãtori strãini satisfac întreaga cerere care existã pe
piaþã. În schimb, pe piaþa titlurilor de valoare sunt mulþi cumpã-
rãtori ºi mulþi vânzãtori. În continuare vom descrie piaþa cu
concurenþã perfectã ºi piaþa cu concurenþã imperfectã.
Concurenþa 67
9.2. Concurenþa purã ºi perfectã
Piaþa cu concurenþã purã ºi perfectã este un model teoretic
de piaþã, de care se aproprie însã unele pieþe reale: bursa, piaþa
muncitorilor necalificaþi etc.
Studiul acestei pieþe ne este util, deoarece ne ajutã sã înþe-
legem mai bine, prin comparaþie, modul în care funcþioneazã
celelalte structuri de piaþã.
Acest tip de piaþã se caracterizeazã prin: Caracteristicile pieþei
• atomicitatea cererii ºi a ofertei – aceasta înseamnã cã pe cu concurenþã purã ºi
piaþã avem numeroºi producãtori ºi consumatori care nu pot perfectã
influenþa piaþa;
• absenþa barierelor la intrarea ºi la ieºirea pe/de pe piaþã
– orice producãtor/consumator poate intra ºi ieºi de pe piaþã când
doreºte; firmele intrã pe piaþã atunci când obþin profit ºi ies de
pe piaþã atunci când înregistreazã pierderi;
• omogenitatea perfectã a produselor – produsele oferite de
producãtori ºi achiziþionate de consumatori sunt identice;
• transparenþa perfectã – fiecare producãtor/consumator
dispune de aceeaºi informaþie în ceea ce priveºte evoluþia pieþei
pe care acþioneazã; niciun cumpãrãtor sau vânzãtor nu ºtie mai
multe decât altul despre ce se întâmplã pe piaþã;
• perfecta mobilitate a factorilor de producþie – factorii de
producþie (munca ºi capitalul) se pot deplasa cu uºurinþã de la
o firmã la alta, într-o perioadã scurtã, condiþiile de acces la aceºti
factori fiind identice pentru toate firmele.
Formarea preþului în concurenþa purã ºi perfectã

Pe piaþa cu concurenþã perfectã preþul se formeazã liber
prin confruntarea cererii ºi a ofertei. Fiecare firmã nu are nici
o putere de decizie asupra preþului bunului pe care îl pro-
duce. Datoritã concurenþei, omogenitãþii produselor ºi a
ponderii foarte scãzute în ansamblul pieþei, ea este obligatã
sã practice preþul stabilit pe piaþã. Din aceastã cauzã, firma
considerã preþul ca o variabilã exterioarã care i se impune de
cãtre piaþã; deci firmele pe aceastã piaþã sunt primitoare de Firme primitoare de
preþ (price-taker). preþ
9.3. Concurenþa imperfectã

Concurenþa imperfectã se caracterizeazã prin pierderea
anumitor trãsãturi ale concurenþei perfecte. În aceste condiþii
putem vorbi de principalele structuri de piaþã: piaþa cu con-
curenþã de oligopol, piaþa cu concurenþã monopolisticã, piaþa
de monopol, ºi pieþele consumatorilor (pieþe de monopson ºi
de oligopson).
68 Concurenþa
9.3.1. Oligopolul
Termenul de oligopol provine din douã cuvinte din limba
greacã „oligos”, care înseamnã mulþi ºi „polein”, care înseamnã
vânzare.
Caracteristicile pieþei Aceastã piaþã se caracterizeazã prin:
cu concurenþã • un numãr mic de producãtori – aceasta înseamnã cã pro-
de oligopol ducãtorii pot influenþa atât piaþa cât ºi deciziile celorlalþi produ-
cãtori; din aceastã cauzã firmele sunt interdependente ºi au un
comportament strategic;
• atomicitatea cererii – pe aceastã piaþã existã numeroºi
cumpãrãtori;
• bariere de intrare pe piaþã, de exemplu: costul mare de
intrare (în cazul industriei producãtoare de automobile), brevete
de invenþie (produsele anumitor industrii, cum ar fi aluminiul,
produsele chimice ºi electronice);
• omogenitatea produselor (oþel, aluminiu) sau diferenþierea
acestora (automobile, þigãri, telefonie mobilã);
• faptul cã firmele care acþioneazã pe aceastã piaþã pot
încheia înþelegeri; în acest caz putem vorbi de:
Cartel cartel – un grup de firme care ºi-au pãstrat autonomia
decizionalã, dar se înþeleg cu privire la preþ ºi la segmentul de
piaþã pe care fiecare firmã trebuie sã-l deþinã (de exemplu, OPEC);
Trust trust – un grup de firme care nu ºi-au pãstrat autonomia
decizionalã, ceea ce înseamnã cã firmele în cauzã au fuzionat
(de exemplu, trustul Rompetrol).
În urma înþelegerilor dintre firme, acestea acþioneazã ca un
monopol.
• concurenþa desfãºuratã prin:
intermediul preþurilor;
publicitate;
acordarea de facilitãþi consumatorilor º.a.
Formarea preþului în oligopol

Pentru a înþelege funcþionarea pieþei de oligopol, sã consi-
derãm douã firme A ºi B singurele producãtoare pe piaþa bu-
nului X. Dacã firma A îºi reduce preþul, B este obligatã sã facã
acelaºi lucru pentru a-ºi pãstra clientela. Acest tip de compor-
Rãzboiul preþurilor tament poate fi considerat un „rãzboi al preþurilor”, care nu este
întotdeauna cel mai bun, deoarece preþul poate scãdea pânã
la nivelul la care devine egal cu costul unitar, iar profitul
dispare.
Rãzboiul preþurilor nu este exclus, dar în practicã s-a consta-
tat cã, de cele mai multe ori, preþurile în oligopol sunt constante
o perioadã îndelungatã, întrucât firmele preferã alte mijloace de
concurenþã, cum ar fi reclama, ambalajul, garanþia º.a.
Concurenþa 69
În general, modificarea preþurilor este o decizie comunã a

firmelor care acþioneazã pe aceastã piaþã.
9.3.2. Concurenþa monopolisticã

Concurenþa monopolisticã se aproprie cel mai mult de con-
curenþa perfectã ºi de monopol. Aceastã piaþã se caracterizeazã
prin urmãtoarele trãsãturi: Caracteristicile pieþei
• atomicitatea cererii ºi a ofertei, astfel încât fiecare ofertant cu concurenþã
deþine o cotã micã din piaþã ºi are independenþã decizionalã faþã
monopolisticã
de ceilalþi;
• intrarea ºi ieºirea de pe piaþã sunt relativ libere, în sensul
cã existã mici cheltuieli legate de accesul pe piaþã;
• diferenþierea produselor, adicã bunurile diferã unele de
altele. De exemplu, covrigii de la patiseria de pe strada X au mai
puþinã sare decât cei de pe strada Y. Diferenþierea face posibilã
concurenþa, atât prin preþ, cât ºi prin alte mijloace, cum ar fi
reclama, perioada de garanþie etc.;
• transparenþa este mare, dar nu perfectã. Atât producãtorii,
cât ºi consumatorii suportã cheltuieli de informare. De exemplu,
dacã doriþi sã cumpãraþi cei mai buni covrigi din oraºul în care
locuiþi, trebuie sã pierdeþi timp ºi bani pentru a-i cãuta ºi iden-
tifica.
Formarea preþului pe piaþa cu concurenþã monopolisticã

Datoritã faptului cã produsele sunt diferenþiate, firmele deþin
pe termen scurt putere de monopol ºi, din aceastã cauzã, piaþa Putere de monopol
monopolisticã seamãnã cu monopolul. Spre deosebire de mono-
pol, cererea la nivelul unei astfel de firme este mult mai elasticã
– produsele fiind uºor substituibile – iar puterea pe piaþã mult
mai micã. Pe termen lung, numãrul firmelor de pe piaþã creºte,
ceea ce determinã atât reducerea cererii la nivelul unei singure
firme (cererea se distribuie pe un numãr mai mare de firme), cât
ºi a preþului, respectiv a profitului pânã la dispariþie.
9.3.3. Monopolul
Monopolul se caracterizeazã prin: Caracteristicile pieþei
• o singurã firmã oferã pe piaþã un anumit produs; cu concurenþã de
• produsul respectiv nu poate fi substituit; monopol
• bunurile sunt omogene.
Monopolul pur este un model teoretic, întrucât în practicã
este imposibil ca o firmã sã întruneascã toate criteriile menþionate
anterior. Din aceastã cauzã, pe piaþã întâlnim de cele mai multe
ori firme care au putere de monopol, care constã în capacitatea
firmei de a influenþa preþul.
70 Concurenþa
De ce existã monopolurile?
Monopolurile existã datoritã barierelor de intrare pe piaþã,
Cauze care duc care pot fi determinate de:
la formarea • guvern – atunci când statul acordã facilitãþi unei singure
monopolurilor firme în ceea ce priveºte dreptul de a produce un anumit bun
pe pieþe (monopol legal);
• investiþia iniþialã foarte mare pentru a pãtrunde pe piaþã
ºi costul marginal redus al firmelor deja existente (monopolul na-
tural); firmele potenþial concurente nu au capacitatea economicã
de a produce la acest cost;
• inovaþii – atunci când o singurã firmã deþine o anumitã
inovaþie fiind singura capabilã sã producã un anumit bun (mono-
pol inovaþional).
Formarea preþului în cazul monopolului

O firmã care deþine monopolul pe piaþa pe care acþioneazã
poate stabili fie preþul pe piaþã, fie cantitatea care poate fi achi-
ziþionatã de cãtre consumatori. Preþul nu mai este fixat în afara
firmei, ca în concurenþa perfectã, ci de firmã ºi este o variabilã
care descreºte odatã cu cantitatea produsã (curba cererii este des-
crescãtoare), iar cantitatea care va fi cumpãratã la acest preþ este
stabilitã de consumatori. Existã însã posibilitatea ca firma sã
decidã cantitatea care poate fi cumpãratã de pe piaþã, iar consu-
matorii determinã nivelul preþului pe care îl vor plãti pentru
aceastã cantitate.
9.3.4 Pieþele consumatorilor

Consumatorii pot influenþa preþul ºi cantitatea tranzacþionatã
pe piaþã în douã situaþii, ºi anume: monopsonul ºi oligopsonul.
Monopsonul Monopsonul este piaþa pe care acþioneazã un singur cum-
pãrãtor ºi numeroºi ofertanþi, de exemplu: piaþa de armament din
România.
În condiþii de monopson, preþul este fixat de cumpãrãtor
la un nivel mai mic decât cel aferent unei pieþe perfect concu-
renþiale. De exemplu, dacã pe piaþa muncii singurul cumpãrãtor
de muncã este firma X, iar cei ce doresc sã se angajeze sunt nu-
meroºi, apare situaþia de monopson. Salariul, ca preþ al muncii,
depinde de firma cumpãrãtoare a factorului de producþie
muncã, firmã care deþine puterea de monopson. Ofertanþii de
muncã fiind numeroºi, nu au puterea de a influenþa salariul.
Oligopsonul Oligopsonul se caracterizeazã prin câþiva cumpãrãtori ºi nu-
meroºi ofertanþi, de exemplu: piaþa echipamentelor medicale,
dacã existã doar câteva spitale care achiziþioneazã astfel de
echipamente.
Tabelul urmãtor evidenþiazã sintetic principalele trãsãturi
ale tipurilor de piaþã despre care am învãþat în aceastã lecþie.
Concurenþa 71
Tabelul 9.1. Caracteristicile pieþelor economice

Glosar
Concurenþa
Concurenþa perfectã Oligopol Monopol Legile antitrust
monopolisticã
reprezintã ansamblul de
Multe firme indepen- reglementãri legiferate
Un singur
Numãr de firme dente. Nici una nu poa- Multe firme Câteva firme în diferite þãri dezvoltate
ofertant
te controla piaþa.
care interzic încheierea
Pe termen scurt, pre-
înþelegerilor monopolis-
O decizie co- te între firme, care duc
Controlul asupra Nu existã. Piaþa stabi- þul este stabilit de Mult
munã la nive- la diminuarea sau la dis-
preþurilor leºte preþul. producãtor. Pe ter- control
lul firmelor pariþia liberei concuren-
men lung, de piaþã.
þe.
Existã si pu- Fuziunea
Diferenþierea Nu existã. Produsele tem avea ºi rezultã atunci când o
Existã Nu existã
produselor sunt omogene produse omo- firmã cumpãrã acþiunile
gene.
alteia. Firma achiziþio-
Uºurinþa intrãrii/ Foarte natã este fie dizolvatã,
Uºoarã Relativã Dificilã
ieºirii de pe piaþã dificilã fie diviziune a noii firme.
Industria de Monopolul bilateral
Exemplu Bursa de valori Þãranii din piaþã Microsoft
autoturisme este piaþa caracterizatã
prin existenþa unui singur
cumpãrãtor ºi a unui sin-
gur vânzãtor (monopson
+ monopol).
Presa despre…
„La jumãtatea anului trecut, Romtelecom pierduse cca.

200.000 de abonaþi, de la 4,3 la 4,1 milioane de abonaþi,
comparativ cu perioada similarã din 2004. Iar ceilalþi operatori
alternativi câºtigã din piaþã de la o cotã de 4,1% la jumãtatea
anului trecut, la 10% ºi 430.000 de abonaþi la finele lui 2005
potrivit ANRC. Dar dintre aceºtia se detaºeazã clar RCS & RDS
ºi UPC Astral Telecom, care oferã pachete triple-pay (TV,
internet ºi telefonie pe acelaºi fir).”
Vali Bârzoi, Deutsche Telekom a prins un fir, dar vrea
mai mult, în Capital, nr. 9/2006
72 Concurenþa
Evaluare
I. Teste grilã
1. Concurenþa monopolisticã se deosebeºte de concurenþa perfectã prin:
a) libera intrare ºi ieºire de pe piaþã; d) diferenþierea produselor;
b) atomicitatea cererii; e) o bunã satisfacere a cererii.
c) atomicitatea ofertei;
2. Pe piaþa cu concurenþã perfectã preþul:
a) se formeazã liber prin confruntarea cererii ºi a ofertei;
b) este stabilit de producãtor;
c) este stabilit de consumator;
d) este mai mare decât preþul practicat de o firmã care deþine monopolul pe piaþã;
e) este mai mic decât costul total mediu.
3. Piaþa de monopol se caracterizeazã prin:
a) atomicitatea ofertei;
b) un singur producãtor;
c) preþul este stabilit întotdeauna de stat;
d) nu existã bariere de intrare pe piaþã;
e) o bunã satisfacere a cererii.
4. Piaþa de oligopol nu se caracterizeazã prin:
a) atomicitatea cererii;
b) firmele au un comportament strategic;
c) existenþa unor înþelegeri între firme;
d) atomicitatea ofertei;
e) inexistenþa unor bariere de intrare pe piaþã.
II. Notaþi cu A rãspunsurile adevãrate ºi cu F pe cele false.
1. Atomicitatea cererii este o trãsãturã a pieþei cu concurenþã de oligopol.
2. Atomicitatea cererii nu caracterizeazã monopolul.
3. Diferenþierea produselor este specificã pieþei cu concurenþã monopolisticã.
4. În condiþii de monopol, cererea pieþei coincide cu cererea la nivelul firmei.
5. Pe piaþa de oligopol firmele nu au un comportament strategic.
6. Pe piaþa de monopson avem un singur producãtor.
III. Asociaþi termenilor din coloana A trãsãturile potrivite din coloana B.
A B
1. Monopol a) Atomicitatea cererii
2. Oligopol b) Atomicitatea ofertei
3. Concurenþã monopolisticã c) Intrarea liberã pe piaþã
4. Monopson d) Un singur cumpãrãtor
e) Câþiva cumpãrãtori
IV. Piaþa serviciilor de telefonie mobilã din România îmbracã forma de oligopol.
A. Explicaþi cauzele care au condus la oligopol pe aceastã piaþã.
B. Au firmele un comportament strategic? Justificaþi.
C. Analizaþi trei strategii concurenþiale practicate de vânzãtori.
10 Banii.
Piaþa monetarã
sã explicaþi funcþiile banilor;
sã descrieþi formele banilor;
sã calculaþi masa monetarã;
sã înþelegeþi diferenþa dintre credite ºi depozitele bancare;
sã determinaþi dobânda.
În economiile contemporane tranzacþiile se realizeazã în

majoritatea lor prin intermediul banilor. V-aþi întrebat vreodatã
ce sunt banii? Ce forme îmbracã ºi de unde vin ei? Cum putem
sã ne cumpãrãm obiectul dorit dacã nu ne ajung banii? Ce este
dobânda ºi cum se calculeazã?
10.1. Ce sunt banii?

Astãzi nu ne putem imagina viaþa fãrã bani, întrucât majo-
ritatea nevoilor ne-o acoperim cu bunuri procurate de pe piaþã.
Banii nu au existat dintotdeauna; la început, schimbul se desfã-
ºura sub forma trocului, numit în limbajul modern barter. Dum-
neavoastrã încã mai practicaþi trocul, uneori, la ºcoalã: de exem- Existenþa banilor a
plu, oferiþi unei colege un sandvici cu brânzã în schimbul unei fost determinatã de
portocale. Treptat, economia bazatã pe troc a fost înlocuitã cu apariþia schimbului.
una monetarã, fãrã ca barterul sã disparã definitiv. Existenþa
banilor simplificã ºi fluidizeazã schimburile deoarece este elimi-
natã constrângerea ca bunurile schimbate sã fie strict echivalente.
De exemplu, dacã o persoanã doreºte sã schimbe douã kilo-
grame de mere pentru un kilogram de portocale, nu este nevoie
sã caute ºi sã gãseascã persoana dispusã sã renunþe la un kilo-
gram de portocale pentru douã kilograme de mere. Este suficient
ca acea persoanã sã vândã merele ºi apoi cu banii obþinuþi sã
cumpere portocalele.
În evoluþia istoricã a banilor distingem patru etape importante: Etape în evoluþia
1. perioada banilor–marfã (animalele, blãnurile, bucãþile de banilor
metal etc.);
2. biletele de bancã/bancnotele (sec. al XVII-lea);
3. moneda scripturalã, de credit (sfârºitul sec. al XIX-lea);
4. banii electronici (sfârºitul sec. al XX-lea).
74 Banii. Piaþa monetarã
Banii Banii reprezintã acele elemente care îndeplinesc urmãtoa-

rele funcþii în economie: sunt acceptate ca mijloc general de pla-
tã ºi de schimb, sunt un etalon al valorii ºi un mijloc de rezervã.
Funcþiile banilor Am definit banii prin funcþiile pe care le îndeplinesc, astfel
cã se impune sã descriem în continuare pe larg aceste funcþii.
• Mijloc de schimb ºi de platã (mijlocesc vânzarea–cum-
pãrarea ºi servesc la stingerea obligaþiilor). De exemplu, mergeþi
sã cumpãraþi pâine: cedaþi o sumã de bani vânzãtorului ºi primiþi
în schimb pâinea de care aveþi nevoie (mijloc de schimb). Un alt
exemplu: plãtiþi impozitul pe casã ºi vã stingeþi, astfel, obligaþia
faþã de stat.
• Etalon universal de mãsurare a valorii. Prin intermediul
banilor putem mãsura cheltuielile ºi rezultatele din activitatea
economicã, putem evalua ºi compara bunurile între ele din punct
de vedere valoric. Valoarea unui bun, exprimatã prin bani, este
preþul sãu. De exemplu:
– firma „Ana” SRL produce covrigi în valoare de 200 de u.m.
pe zi (rezultatele), pentru care cheltuieºte 50 de u.m. (cheltu-
ielile);
– preþul unui suc este de 2 u.m., iar preþul unei cafele este
de 1 u.m. Comparând cafeaua cu sucul, observãm cã valoarea
bãneascã a unui suc este de douã ori mai mare decât cea a unei
cafele.
• Mijloc de rezervã. Reprezintã forma sub care se constituie
ºi se pãstreazã rezervele firmelor ºi ale populaþiei. De exemplu,
atunci când economisiþi alocaþia pentru a merge vara în tabãrã,
vã constituiþi o rezervã pentru vacanþã.
• Bani universali (monede liber utilizabile, ca de exemplu
euro, dolarul, lira).
10.2. Masa monetarã

Când ne cumpãrãm o bluzã de la un magazin, plata se poate
face ºi cu cardul, în timp ce atunci când cumpãrãm mere din
piaþã plãtim cu câteva monezi de 0,5 u.m. ªi într-un caz ºi în ce-
lãlalt am utilizat bani, dar într-o altã formã.
Masa monetarã Cantitatea de bani aflatã în circulaþie în economie repre-
zintã masa monetarã.
Desigur, ne putem pune întrebarea: câtã masã monetarã
trebuie sã existe în economie? Pentru a rãspunde, avem nevoie
de ecuaþia schimbului elaboratã de profesorul de economie
Irving Fisher (1867–1947), care îmbracã forma:
P ⋅Q
M ⋅V = P ⋅ Q ⇒ M = , (1)
Ecuaþia schimbului V
unde: M = masa monetarã din economie;
V = viteza de circulaþie a banilor;
P = nivelul mediu general al preþurilor;
Q = cantitatea de bunuri supuse tranzacþiilor.
Banii. Piaþa monetarã 75
Prin viteza de circulaþie a banilor înþelegem numãrul ope- Viteza de circulaþie

raþiunilor de schimb ºi de platã mijlocite de o unitate monetarã a banilor
într-un an. De exemplu, dacã un leu este utilizat într-un an în
zece tranzacþii, viteza de circulaþie a leului este 10 rotaþii/an.
Ecuaþia evidenþiazã faptul cã, într-o economie, masa monetarã
– privitã în rotaþia ei – trebuie sã fie egalã cu volumul valoric al
bunurilor ºi serviciilor supuse tranzacþiilor.
Dacã presupunem cã într-o economie se produc numai
mere, iar producþia totalã anualã este de 100 de kilograme, la un
preþ mediu de 2,5 u.m. pe kilogram ºi o vitezã de rotaþie a banilor
de 10 rotaþii pe an, în economie avem nevoie de o masã
monetarã: M = (100 · 2,5) : 10 = 25 u.m.
Masa monetarã cuprinde douã componente: numerarul Numerar
(bancnotele ºi moneda metalicã) ºi moneda scripturalã (banii de Monedã scripturalã
cont, care nu au o existenþã fizicã, materialã). Banii scripturali
îmbracã forme diverse, cum ar fi: cecul, cardul, depozitele la
vedere ºi la termen º.a.
Dreptul de a emite însemne monetare ºi alte mijloace legale
de plãþi revine numai bãncii centrale. În schimb, moneda scrip-
turalã poate fi creatã atât de banca centralã cât ºi de bãncile
comerciale.
În economiile contemporane, majoritatea masei monetare
circulã sub formã de monedã scripturalã.
10.3. Cererea ºi oferta de monedã. Dobânda

Cererea de monedã provine de la cei care au nevoie de surse Debitori
de finanþare, numiþi debitori; de exemplu: firme (pentru a-ºi con-
tinua activitatea), populaþie (pentru achiziþionarea de bunuri eco-
nomice, locuinþe etc.), Trezorerie (pentru acoperirea deficitului
bugetar, atunci când cheltuieºte mai mult decât încaseazã din
taxe ºi impozite), administraþii locale (pentru finanþarea unor
proiecte de dezvoltare etc.).
Oferta de monedã provine de la bãnci ºi alte instituþii finan- Creditori
ciare care mobilizeazã disponibilitãþile bãneºti din economie.
Pentru a îndeplini aceastã funcþie, bãncile realizeazã douã mari
categorii de operaþiuni:
– pasive: colecteazã ºi gestioneazã disponibilitãþile bãneºti
ale celorlalte unitãþi economice, sub formã de depozite la vedere
– operabile prin cecuri sau prin carduri – ºi depozite la termen.
– active: acordã credite agenþilor economici, pe baza sumelor
colectate de la deponenþi ºi a resurselor financiare proprii. Unitã-
þile economice care acordã împrumuturi se numesc creditori.
Atunci când acordã credite, bãncile comerciale creeazã monedã
în economie.
De exemplu, sã presupunem cã solicitaþi un card de credit
de la BCR ºi obþineþi o linie de credit de 800 u.m. Plãtiþi cu cardul
un monitor pentru calculator în valoare de 800 u.m., ceea ce
echivaleazã cu utilizarea împrumutului acordat de BCR. Car-

durile sunt componente ale masei monetare, ceea ce înseamnã
cã, prin emiterea ºi utilizarea cardului dumneavoastrã, masa
monetarã din România a crescut cu 800 u.m.
Piaþa monetarã Piaþa monetarã reprezintã piaþa pe care se întâlnesc cere-
rea cu oferta de monedã, din confruntarea cãrora se formeazã
preþul banilor, numit rata dobânzii.
Rata dobânzii Rata dobânzii (d') reprezintã preþul plãtit de beneficiarul
unui împrumut, numit debitor, creditorului, pentru 100 de
unitãþi monetare împrumutate de la acesta pentru un an.
D
d' = ⋅ 100. (2)
C
Dobânda (D) reprezintã suma de bani plãtitã de debitor
Dobânda
creditorului sãu pentru folosirea banilor împrumutaþi pânã la
restituirea lor.
Putem determina dobânda în douã forme, ºi anume:
Dobânda simplã a) Dobânda simplã (D), care se aplicã atunci când perioada
(n) pentru care se acordã creditul (C) sau perioada pentru care
se depun economiile la bancã este mai micã de 1 an de zile:
D = C · d' · n. (3)
Suma finalã (SF) pe care, trebuie sã o încaseze banca sau sã
o plãteascã celui care ºi-a depus economiile la ea este egalã cu:
SF = D + C, (4)
unde SF = suma finalã.
Exemplu:
Dacã n = numãr de luni, atunci, pentru n = 6, în formula
dobânzii vom avea:
6
D = C ⋅ d' ⋅ .
12
Dacã n = numãr de zile, atunci pentru n = 60 vom avea:
60
D = C ⋅ d' ⋅ .
365
De exemplu, pentru un credit de 200 000 u.m., acordat pentru

o perioadã de trei luni, cu rata dobânzii 30%, dobânda totalã va fi:
30 3
D = 200 000 ⋅ ⋅ = 15 000 u.m.
100 12
Suma totalã care trebuie rambursatã bãncii este egalã cu:
Dobânda compusã SF = 15 000 + 200 000 = 215 000 u.m.
b) Dobânda compusã (DC) sau capitalizatã, care se aplicã
atunci când durata creditului sau perioada pentru care se depun
economiile la bancã este mai mare de 1 an:
2 2
S 2 = C (1+ d' ) = 10 (1+ 0,2) = 14,4 u.m.;
DC = SF – C, (5)
iar SF = C(1+d')n. (6)
De exemplu, sã presupunem cã Andrei depune 10 u.m. la

BCR pe o perioadã de doi ani, iar rata dobânzii este egalã cu 20%.
Suma finalã ºi dobânda pe care va trebui sã o încaseze Andrei
va fi egalã cu:
DC = S2 – C = 14,4 – 10 = 4,4 u.m.
Rata dobânzii este o variabilã foarte importantã în economie,
întrucât nivelul ºi dinamica ei afecteazã dezvoltarea afacerilor ºi
nivelul consumului. Astfel, la o ratã mare a dobânzii, firmele vor
apela mai puþin la împrumuturi pentru a se moderniza ºi dezvolta.
De asemenea, un nivel ridicat al ratei dobânzii limiteazã accesul
la creditele de consum.
Raportul dintre cererea ºi oferta de credite pe piaþa monetarã. Rata dobânzii este cu atât mai
mare cu cât cererea de monedã este mai mare sau/ºi oferta este mai micã.
Riscul: cu cât acesta este mai mare, cu atât rata dobânzii este mai ridicatã. Bãncile acordã
împrumuturi numai dupã o analizã atentã a situaþiei economice a solicitanþilor (firme sau menaje),
în scopul diminuãrii riscului.
Factorii care
influenþeazã Situaþia economicã de ansamblu, ºi mai ales inflaþia. Dacã într-o þarã toate preþurile cresc (existã
rata dobânzii inflaþie), creºte ºi rata dobânzii întrucât este preþul creditului. Diferenþa dintre rata dobânzii
nominale (d'n) efectiv practicate de bancã ºi rata inflaþiei (ri), adicã rata de creºtere a preþurilor,
se numeºte rata dobânzii reale (d'r). → d'n = d'r + ri (7)
Durata creditului: cu cât aceasta este mai mare, cu atât rata dobânzii este, în general, mai
ridicatã.
La fel ca orice agent economic, banca urmãreºte maximizarea

profitului (PrB), care se calculeazã ca diferenþã între câºtigul Profitul bancar
bancar (CB) ºi cheltuielile bancare de funcþionare (Cf), astfel:
PrB = CB – Cf . (8)
Câºtigul bancar se determinã ca diferenþã între dobânda Câºtigul bancar
încasatã (sau dobânda activã – Dî) ºi dobânda plãtitã (sau
dobânda pasivã – Dp):
CB = Dî – Dp . (9)
Exemplu:
Valoarea creditelor acordate de banca „X” este egalã cu va-
loarea depozitelor. Rata dobânzii încasate este de 20%, iar rata Dobânda activã >
dobânzii plãtite de 10%. Profitul bãncii este de douã ori mai mare dobânda pasivã.
decât cheltuielile de funcþionare, care sunt egale cu 10 000 u.m. Profitul bancar <
Sã se calculeze valoarea creditelor acordate de bancã. câºtigul bancar
PrB = C B − C f ⇒ C B = PrB + C f = 2 ⋅ C f + C f = 3 ⋅ C f =
= 300 000 u.m.
CB = Dî – Dp = C · 0,2 – C · 0,1 = C (0,2 – 0,1)
C
⇒ C = B = 300 000 u.m.
0,1
C = Dep,
unde: C = creditul acordat de bancã, Dep = depozitele bãncii.
Categorii de credite În economiile de piaþã existã cinci mari categorii de credite:

1. creditul bancar – acordat de cãtre bãnci firmelor sau
populaþiei;
2. creditul comercial – care se acordã sub formã de marfã.
El satisface atât interesul vânzãtorului de a vinde mai repede, cât
ºi al cumpãrãtorului care nu are resurse financiare la primirea
mãrfii.
3. creditul obligatar – care apare între instituþiile de stat, pe
de o parte, ºi investitorii în titluri (obligaþiuni), pe de altã parte.
4. creditul ipotecar – care este destinat activitãþilor imobi-
liare.
5. creditul pentru consum – care se acordã populaþiei pentru
achitarea mãrfurilor procurate din comerþ.
10.4. Operaþiuni de reglare a masei monetare

Pentru a-ºi îndeplini rolul ºi funcþiile, banii trebuie sã circule
într-o cantitate corespunzãtoare în economie. O cantitate de bani
prea mare sau prea micã determinã apariþia unor efecte nega-
tive, ºi din aceastã cauzã este important sã cunoaºtem cauzele
ºi cãile care pot conduce la creºterea/scãderea masei monetare.
Cauzele creºterii Cauzele care determinã creºterea masei monetare:
masei monetare • creºterea volumului valoric al bunurilor ºi serviciilor tran-
zacþionate (P · Q) – influenþeazã direct proporþional masa mone-
tarã: dacã valoarea bunurilor ºi serviciilor tranzacþionate pe piaþã
creºte, aceasta înseamnã cã vom avea nevoie de mai multã mo-
nedã pentru a achiziþiona aceste bunuri (viteza de rotaþie a banilor
rãmâne constantã).
De exemplu,dacã P0Q0 = 10 000 u.m., V = 2
10 000
⇒ M0 = = 5 000 u.m.
2
dacã P1Q1 = 12 000 u.m.
12 000
⇒ M1 = = 6 000 u.m.
2
Masa monetarã va creºte cu 1 000 u.m.
• scãderea vitezei de circulaþie a banilor – influenþeazã
invers proporþional masa monetarã: dacã viteza de rotaþie a
banilor scade, aceasta înseamnã cã vom avem nevoie de mai
multã monedã la aceeaºi pentru a produce aceeaºi cantitate de
bunuri, la acelaºi preþ ºi cantitate tranzacþionatã.
De exemplu, dacã V = 10 rotaþii/an, P = 2 u.m., iar Q = 10 000 kg
P ⋅Q
⇒M= = 2 000.
V
Dacã V = 8 rotaþii/an (P, Q – constante) ⇒ M = 2500 u.m.
Masa monetarã a crescut cu 500 u.m.
• acoperirea deficitului bugetar – soldul bugetar se calcu- Sold bugetar

leazã ca diferenþã între veniturile încasate de stat (T – taxe, im-
pozite etc.) ºi cheltuielile statului (G – ajutoare, alocaþii etc.).
În cazul unui deficit bugetar (T < G), banca centralã trebuie sã
intervinã pe piaþa monetarã, fie acordând credite direct Trezo-
reriei, care este casieria statului, fie cumpãrând titluri de stat,
punând astfel în circulaþie monedã.
• schimbul valutar al monedelor strãine în moneda
naþionalã. De exemplu, cursul de schimb este de 1$ = 3,6 u.m.
ºi intrãrile de valutã în þarã sunt de 2000 $ din operaþiuni de
export. În urma operaþiunii de schimb valutar: 2 000 · 3,6 = 7200
u.m., deci masa monetarã va creºte cu 7200 u.m.
Cauze care determinã scãderea masei monetare: Cauzele scãderii
• scãderea volumului valoric al bunurilor ºi serviciilor tran- masei monetare
zacþionate, în condiþiile în care viteza de rotaþie a banilor rãmâne
constantã;
• creºterea vitezei de rotaþie a banilor, dacã valoarea tran-
zacþiilor este constantã (P · Q este constant);
• excedent bugetar (T > G) – banca centralã va trebui sã
retragã o parte din banii aflaþi în circulaþie, fapt care va determina
scãderea masei monetare;
• schimbul valutar al monedei naþionale în monedã strãinã.
De exemplu, cursul de schimb este de 1$ = 3,6 lei ºi în urma ac-
tivitãþilor de comerþ exterior trebuie sã achitãm pentru marfa achi-
ziþionatã din strãinãtate (import) o sumã de 2000 $ (ieºiri de va-
lutã), iar M este de 10 000 lei. În urma operaþiunii de schimb va-
lutar (2000 · 3,6 = 7200 lei), masa monetarã va fi egalã cu 2800 lei.
Principalele cãi de creºtere a masei monetare: Cãi de creºtere a
• acordarea de credite – bãncile comerciale acordã credite masei monetare
în scopul de a obþine profit, iar acestea determinã creºterea masei
monetare. Sumele astfel împrumutate se reîntorc în sistemul
bancar sub forma unor depozite.
• scãderea ratei rezervelor obligatorii – bãncile comerciale
sunt obligate, din considerente prudenþiale ºi operaþionale, sã
depunã la banca centralã o rezervã care se calculeazã ca un pro-
cent din depozitele pe care le deþin.
Sã presupunem cã rata rezervelor obligatorii (r) este de 0,1, iar
depozitele deþinute de banca „X” sunt de 50 000 u.m. Suma de
bani pe care banca „X” trebuie sã o depunã la banca centralã ca
rezervã este de 5 000 u.m. (R = 0,1 · 50 000) ºi poate acorda cre-
dite în valoare de 45 000 u.m. (C = 50 000 – 5000 = 45 000 u.m.).
Dacã rata rezervelor obligatorii scade la 0,08 ⇒ R = 0,08 ·
· 50 000 = 4000 u.m. ⇒ C = 50 000 – 4 000 = 46 000 u.m. ⇒
r ↓⇒ R ↓⇒ C ↑⇒ M ↑ .
• emisiunea monetarã – banca centralã poate emite monedã

atunci când disponibilitãþile bãneºti existente în economie sunt
insuficiente. Emisiunea monetarã se efectueazã prin intermediul
creditelor pe care banca centralã le acordã bãncilor comerciale,
Trezoreriei etc. Sursa creditelor o constituie chiar emisiunea de
bani.
Cãi de scãdere Principalele cãi de scãdere a masei monetare:
a masei monetare • limitarea creditului – exprimã limita declaratã pânã la care
poate fi extinsã mãrimea unui credit. Acest mecanism se utili-
zeazã ca o mãsurã de politicã monetarã restrictivã, care vizeazã
restrângerea masei monetare din economie;
• rambursarea creditelor ajunse la scadenþã;
• creºterea ratei rezervelor obligatorii – dacã rata rezervelor
Glosar obligatorii va creºte, atunci:
r ↑⇒ R ↑⇒ C ↓⇒ M ↓ .
Bonitatea financiarã
exprimã capacitatea unui
debitor de a rambursa Presa despre…
creditul conform contrac- Cele mai mari bãnci din Europa de Sud-Est
tului de împrumut.
Cecurile de cãlãtorie Banca Þara Cota de piaþã în Cota de piaþã în Europa
reprezintã o categorie þarã (%) de Sud-Est (%)
aparte de cecuri, carac-
terizate prin faptul cã sunt Zagrebacka Banka Croaþia 25 9
plãtite de cumpãrãtori în
avans ºi utilizate treptat BCR România 26,1 7,2
de cãtre aceºtia ca mijloc
de platã. Privredna Banka Croaþia 18,2 6,5
Cardul Zagreb
numit ºi carte de credit
sau de debit, este un mij- Erste & Croaþia 11,2 4
loc electronic de platã, eli- Steirmarkische Bank
berat de bancã, asociat
unui cont în respectiva Raiffeisen Bank Croaþia 10,6 3,8
bancã pe numele pro- Austria
prietarului de card.
Trezoreria BRD România 13 3,6
este o bancã a statului,
care centralizeazã ºi ges- HVB Splitska Banka Croaþia 9,3 3,3
tioneazã fondurile publi-
Hypo Alpe Adria Croaþia 7,4 2,7
ce ºi exercitã controlul
asupra ansamblului activi- Bank
tãþilor financiare ale naþiu-
Raiffeisen Bank România 9,2 2,5
nii.
Lichiditatea Bulbank Bulgaria 14,5 2,2
exprimã în general capa-
citatea unei unitãþi eco-
nomice de a-ºi îndeplini Sãptãmâna financiarã, 19 decembrie 2005
obligaþiile financiare pe
termen scurt.
Evaluare
I. Teste grilã
1. Când rata dobânzii creºte, cererea de monedã:
a) creºte; c) nu se modificã;
b) scade; d) depinde de rata inflaþiei.
2. Masa monetarã creºte atunci când:
a) viteza de rotaþie a banilor creºte;
b) valoarea bunurilor supuse tranzacþiei scade;
c) rata rezervelor obligatorii scade;
d) ieºirile de valutã sunt mai mari decât intrãrile de valutã.
3. Rata dobânzii reprezintã:
a) un cost pentru creditor; c) preþul creditului;
b) un venit pentru debitor; d) un mijloc de economisire pentru debitor.
4. Masa monetarã scade atunci când:
a) viteza de rotaþie a banilor creºte;
b) valoarea bunurilor supuse tranzacþiei creºte;
c) rata rezervelor obligatorii scade;
d) ieºirile de valutã sunt mai mici decât intrãrile de valutã.

1. Dacã rata dobânzii creºte, se scumpesc creditele.
2. Persoana care se îndatoreazã devine debitor.
3. Pentru creditor, dobânda este un preþ pentru folosirea banilor.
4. Cecul nu este o formã a banilor.
III. Probleme
1. Ana contracteazã un împrumut de 100 000 u.m., la o ratã a dobânzii de 10%. Sã se calculeze
suma pe care va trebui sã o returneze bãncii dacã perioada pentru care se acordã creditul este de:
1) 6 luni; 2) 2 ani.
a) 50 000 u.m., 121 000 u.m.; c) 5000 u.m., 21 000 u.m.;
b) 105 000 u.m., 121 000 u.m.; d) 150 000 u.m., 121 000 u.m.
2. Dacã masa monetarã creºte cu 50%, cantitatea de bunuri ºi servicii tranzacþionate pe piaþã creºte
cu 30%, iar viteza de circulaþie a banilor scade cu 10%. Sã se calculeze indicele preþurilor ºi indicele
puterii de cumpãrare a banilor.
a) 1,5 ºi 0,96; c)1,038 ºi 0,96;
b) 0,96 ºi 1,038; d) 0,96 ºi 1,5.
3. O bancã dispune de un capital de 100 000 u.m. (valoarea depozitelor este egalã cu valoare
creditelor). Rata dobânzii încasate este de 25% ºi cea plãtitã este de 15%. Cheltuielile de funcþionare
reprezintã 70% din câºtigul bancar. Sã se calculeze profitul bãncii.
a) 7000 u.m.; c) 10 000 u.m.;
b) 3000 u.m.; d) 5000 u.m.
IV. Adresa de internet a BNR este www.bnro.ro. În secþiunea statisticã, veþi gãsi raportul anual publicat
de aceastã instituþie. Pe baza datelor oficiale publicate de BNR, comentaþi relaþia dintre modificarea
ratei rezervelor obligatorii ºi modificarea masei monetare din România în perioada 1996–2005.
11 Inflaþia
sã explicaþi ce este inflaþia;
sã calculaþi indicele preþurilor ºi venitul real;
sã distingeþi între efectele pozitive ºi cele negative ale
inflaþiei;
sã înþelegeþi politicile antiinflaþioniste.
Inflaþia este un proces economic cu care vã confruntaþi în

fiecare zi. Este ea un rãu necesar? Sau este o afecþiune a econo-
miei care trebuie vindecatã? Dar este vindecabilã? Încercaþi sã
rãspundeþi dupã ce veþi parcurge aceastã lecþie.
11.1. Ce este inflaþia ºi cum se poate mãsura?

Inflaþia Inflaþia este un dezechilibru macroeconomic caracterizat
„Prea mulþi bani care printr-o ofertã monetarã prea mare în raport cu cererea de
aleargã dupã prea monedã.
puþine bunuri.“ Principalul motiv pentru care oamenii cer bani este pentru
a cumpãra bunuri ºi servicii, de unde rezultã cã cererea de mo-
nedã derivã din oferta de bunuri ºi servicii de pe piaþã, pe care
oamenii doresc sã o achiziþioneze. De aici avem o altã definiþie
a inflaþiei:
Inflaþia este un dezechilibru macroeconomic caracterizat
printr-o masã monetarã aflatã în circulaþie în economie mai
mare decât cantitatea de bunuri ºi servicii de pe piaþã.
O consecinþã desprinsã din aceastã definiþie este aceea cã
inflaþia determinã creºterea generalizatã a preþurilor ºi reducerea
puterii de cumpãrare a banilor. Astfel, inflaþia ne oferã o mãsurã
agregatã a modificãrilor ce se produc în preþurile bunurilor ºi ser-
viciilor. Cum o mãsurare a modificãrii preþurilor tuturor bunurilor
ºi serviciilor dintr-o economie ar fi un proces mult prea complex,
dacã nu chiar imposibil, pentru mãsurarea inflaþiei se utilizeazã
Indicele preþurilor alþi indicatori, printre care cel mai utilizat este indicele preþurilor
bunurilor de consum bunurilor de consum (IPC). Acesta se formeazã pe baza unui
„coº de bunuri ºi servicii”, considerate a fi consumate în mod
frecvent. În forma sa simplificatã, acesta se determinã astfel:
P
IPC = 1 ⋅ 100,
P0
Inflaþia 83
unde: P1 = preþul din perioada curentã, de calcul;
P0 = preþul din perioada de referinþã.
Rata inflaþiei aratã cu cât cresc preþurile, ceea ce înseamnã Rata inflaþiei
cã vom avea:
Ri = IPC – 100%, în care prin Ri am notat rata inflaþiei.
De exemplu, dacã în anul 2005 nivelul mediu al preþurilor
din economie a fost de 50 RON, iar în anul 2006 acesta devine
60 RON, indicele preþurilor pentru perioada 2005–2006 va fi:
60
IPC = ⋅ 100 = 120% .
50
Rata inflaþiei este 20%, ceea ce înseamnã cã preþurile cresc
cu 20%.
Spuneam cã inflaþia conduce ºi la reducerea puterii de cum-
pãrare a banilor, ceea ce înseamnã cã, în calitate de consumatori,
suntem interesaþi de mãsura în care inflaþia ne erodeazã veniturile
ºi capacitatea de a cumpãra bunuri ºi servicii.
De exemplu, cu un venit lunar de 600 RON obþinut în 2005,
puteam sã achiziþionãm, în medie,
600
= 12 bunuri de consum ºi servicii.
50
Dacã în 2006 venitul nu se modificã, vom putea obþine
600
= 10 bunuri de consum ºi servicii, deci cu douã
60
bunuri ºi servicii mai puþin, ceea ce înseamnã cã trebuie sã ne
reducem consumul cu
2
⋅ 100 = 16,6% .
12
Puterea de cumpãrare, numitã ºi valoare realã, se determinã Puterea de cumpã-
dupã relaþia: rare/valoarea realã
V a banilor
Vr = n ,
IPC
în care prin Vn am notat venitul nominal, iar prin Vr venitul real.
În exemplul nostru vom avea:
600
Vr = = 500 RON.
1,2
Indicele puterii de cumpãrare a banilor (IPCB) exprimã canti- Indicele puterii de
tatea de bunuri ºi servicii ce poate fi cumpãratã cu o unitate cumpãrare a banilor
monetarã ºi se calculeazã conform relaþiei:
1
IPCB = .
IPC
1
În exemplul nostru, IPCB = = 83,33% .
1,2
84 Inflaþia
O 11.2. Cauzele ºi formele inflaþiei

P
În funcþie de cauzele principale care stau la baza sa, inflaþia
P1 poate fi clasificatã în urmãtoarele categorii: inflaþie prin cerere,
P0 C1 inflaþie prin ofertã ºi inflaþie prin cerere ºi prin ofertã, ultima
fiind cunoscutã ºi sub denumirea de spirala inflaþionistã.
C Inflaþia prin cerere este acea formã a inflaþiei determinatã
0
de creºterea cererii globale de bunuri ºi servicii din economie,
Q
Q0 Q1 în condiþiile în care oferta de astfel de bunuri nu se modificã
sau creºte mai lent.
Graficul 11.1. Inflaþia prin cerere
Altfel spus, unitãþile economice doresc sã cumpere mai mult
decât poate sã producã economia. Principalele cauze care deter-
Cauzele creºterii cererii
minã creºterea cererii sunt:
• creºterea cheltuielilor de consum determinate de creºterea
veniturilor populaþiei, în special a salariilor (de exemplu, scã-
derea impozitelor pe venit ⇒ creºterea disponibilitãþilor bãneºti
ce rãmân în posesia menajelor ⇒ creºterea consumului privat
⇒ inflaþie; scãderea ratei dobânzii ⇒ creºterea creditelor pentru
consum ⇒ inflaþie);
• creºterea cheltuielilor publice (de exemplu, guvernul
O1 investeºte în construcþia de autostrãzi, nivelul veniturilor sale
P O
fiind insuficient ⇒ emisiune de monedã pentru acoperirea chel-
P1 tuielilor ⇒ inflaþie);
P0 • emisiunea de monedã de cãtre banca centralã ºi creºterea
excesivã a creditului (de exemplu, creºterea numãrului de cãrþi
de credit ⇒ creºterea cererii de bunuri economice ⇒ inflaþie).
C
Inflaþia prin ofertã este acea formã a inflaþiei determinatã
0 Q de creºterea costurilor de producþie ºi reducerea ofertei de
Q1 Q0
bunuri ºi servicii din economie.
Graficul 11.2. Inflaþia prin ofertã Dacã firmele cheltuiesc mai mult pentru fiecare bun produs,
cu aceleaºi resurse ele vor produce mai puþin. Oferta pe piaþã
Cauzele scade ºi antreneazã creºterea preþurilor. Principalele cauze care
creºterii costurilor determinã creºterea costurilor sunt:
• creºterea salariilor (de exemplu, dacã sindicatele au capa-
citatea sã negocieze salarii mari, costurile salariale ridicate se
vor reflecta în costurile de producþie ale firmelor, astfel cã acestea
vor produce mai puþin ⇒ inflaþie);
• creºterea preþului factorilor de producþie importaþi –
inflaþie importatã (de exemplu, creºterea preþului petrolului pe
piaþa mondialã ⇒ scãderea producþiei în þãrile dependente de
importurile petroliere ⇒ inflaþie);
• creºterea preþurilor celorlalþi factori de producþie – feno-
men cunoscut sub denumirea de „ºoc al ofertei” (de exemplu,
creºterea preþului la energie electricã ⇒ creºterea costurilor de
producþie ⇒ scãderea producþiei ⇒ inflaþie);
• creºterea fiscalitãþii (impozitele suplimentare conduc la
creºterea costurilor, deci la scãderea producþiei ⇒ inflaþie).
Inflaþia 85
Spirala inflaþionistã reprezintã manifestarea concomitentã, O1

într-o economie, a inflaþiei prin cerere ºi a inflaþiei prin ofertã P O0
(costuri).
De exemplu, sub presiunea sindicatelor se realizeazã o
P2
creºtere a salariilor. Aceasta determinã, pe de o parte, o creºtere
a costurilor de producþie ºi reducerea ofertei. Pe de altã parte, P1
veniturile suplimentare câºtigate de salariaþi conduc la o creºtere C1
a cererii, concomitent cu reducerea ofertei. Rezultatul acestor P0
procese este o creºtere ºi mai mare a preþurilor. C0
0
11.3. Efectele inflaþiei Q2 Q0 Q1 Q
Chiar dacã, în general, inflaþia este perceputã ca un fenomen

Graficul 11.3. Spirala inflaþionistã
nedorit pentru cã determinã reducerea veniturilor reale, efectele
manifestãrii acesteia în cadrul economiei sunt atât negative cât ºi
pozitive.
Dacã am putea sã anticipãm în mod corespunzãtor inflaþia,
efectele acesteia ar fi diminuate. Problemele apar atunci când in-
flaþia este mai mare decât cea prevãzutã de noi, în cazul inflaþiei
neanticipate. Astfel, printre efectele cauzate de inflaþie amintim: Efectele inflaþiei
• redistribuirea veniturilor ºi a bunãstãrii în cadrul eco-
nomiei:
– sunt favorizaþi debitorii ºi defavorizaþi creditorii (de exem-
plu, când o bancã acordã un credit îºi stabileºte rata dobânzii în
aºa fel încât sã obþinã profit; acest profit se diminueazã sau chiar
este eliminat în cazul unei inflaþii ce depãºeºte valoarea aºteptatã;
în ceea ce priveºte debitorul, acesta va beneficia de devalorizarea
banilor);
– sunt favorizaþi cei cu venituri ajustabile ºi defavorizaþi cei
cu venituri mici ºi fixe (de exemplu, dacã un sindicat a încheiat
un contract pe termen lung fãrã a stipula ajustarea salariilor în
funcþie de inflaþie, salariul real al angajaþilor va scãdea).
• creºterea incertitudinii (de exemplu, dacã oamenii de
afaceri nu sunt siguri de nivelul viitor al preþurilor, ºi implicit
de nivelul ratei dobânzii, vor fi dispuºi sã-ºi asume mai puþine
riscuri, în special în ceea ce priveºte proiectele pe termen lung);
• corelaþia pozitivã între rata dobânzii ºi rata inflaþiei, cu
impact negativ asupra investiþiilor; rata nominalã a dobânzii
creºte, astfel cã investiþiile scad, întrucât banii se scumpesc. Astfel,
o ratã ridicatã a inflaþiei duce la un nivel mai scãzut al investiþiilor.
• erodarea valorii banilor (de exemplu, pentru a nu suferi
de pe urma devalorizãrii, oamenii economisesc banii în alte
monede – euro, dolar –, aur sau valori materiale – proprietãþi
imobiliare, obiecte de artã);
• destabilizarea schimburilor cu strãinãtatea, întrucât scade
valoarea monedei naþionale în raport cu monedele altor þãri;
• apariþia crizelor sociale, întrucât scad veniturile reale ale
celei mai mari pãrþi a populaþiei.
86 Inflaþia
Inflaþia poate cauza multe distorsiuni în plan economic, chiar

încetiniri ale creºterii economice ºi creºteri ale ratei ºomajului.
Pentru o bunã evoluþie a economiei este necesarã corelarea
creºterii masei monetare cu nivelul producþiei de bunuri ºi
servicii (mãsurat, cum vom vedea în lecþia 15, prin PIB sau PNB).
11.4. Politici antiinflaþioniste

De vreme ce toatã lumea este de acord cã inflaþia este cos-
tisitoare, apare întrebarea cum se poate lupta împotriva acesteia.
Aºa cum am vãzut, cauzele apariþiei inflaþiei sunt diverse, ceea
ce necesitã luarea în considerare a unei game largi de politici de
protecþie socialã ºi combatere a inflaþiei, cum ar fi:
Politici de protecþie 1. Politici de protecþie împotriva efectelor negative ale in-
socialã flaþiei: indexarea salariilor ºi a altor venituri.
Prin indexarea venitului înþelegem creºterea acestuia în
funcþie de rata inflaþiei.
De exemplu, dacã un salariu de 100 RON se indexeazã cu
10% devine:
10
S1 = 100 + ⋅ 100 = 110 RON.
100
Dacã salariile cresc în acelaºi ritm cu rata inflaþiei, firmele
nu mai au nici un interes sã mãreascã preþurile, astfel încât mã-
sura poate determina diminuarea inflaþiei.
Politici de combatere 2. Politici de diminuare ºi control al inflaþiei (antiinfla-
a inflaþiei þioniste):
• mãsuri care urmãresc reducerea cererii prin acþiuni
asupra masei monetare:
– creºterea dobânzilor, ceea ce conduce la diminuarea
cererii de credite de consum;
– încetinirea emisiunilor de monedã;
– scãderea cheltuielilor bugetare ºi creºterea fiscalitãþii;
– controlul (eventual îngheþarea) preþurilor ºi salariilor –
scade cererea globalã pentru cã salariile nu mai cresc ºi creºte
oferta globalã datoritã reducerii costurilor.
• mãsuri care urmãresc creºterea ofertei de bunuri ºi de
servicii:
– reducerea fiscalitãþii asupra firmelor;
– facilitãþi acordate producãtorilor (de exemplu, neimpozi-
tarea profitului reinvestit);
– mãsuri care determinã creºterea productivitãþii factorilor
de producþie, cum ar fi facilitãþi pentru achiziþionarea echipa-
mentelor moderne.
Menþinerea unei rate scãzute a inflaþiei este de dorit, deoa-
rece aceasta face posibilã o creºtere economicã rapidã pe ter-
men lung, eliminã distorsiunile cauzate de inflaþia neanticipatã
ºi reduce incertitudinea ºi ineficienþa asociatã cu aceasta.
Inflaþia 87
În România, în ultimii zece ani, rata inflaþiei a înregistrat

permanent valori pozitive, aºa cum reflectã tabelul 11.1: Glosar
Inflaþia moderatã
Tabelul 11.1. (inflaþie de o cifrã) se
caracterizeazã prin fap-
An 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 tul cã preþurile cresc
încet ºi previzibil, exis-
tând o relativã stabilitate
Rata a banilor ºi o încredere
35,3 45,3 147,3 55,2 47,8 44,3 37,4 23,4 19,4 15,8 8,6*
inflaþiei a populaþiei în moneda
naþionalã.
Sursa: www.bnro.ro; Inflaþia galopantã
* calculatã la IPC. (cu douã ºi trei cifre)
Printre mãsurile de diminuare a inflaþiei din ultimii ani s-au destabilizeazã, în gene-
numãrat: controlul masei monetare, creºterea ratei dobânzii, creº- ral, economia ºi presu-
terea ratei rezervelor obligatorii º.a. pune o lipsã de încre-
dere a cetãþenilor în mo-
neda naþionalã.
Presa despre... Hiperinflaþia
„Câteva elemente sunt certe: þinta de inflaþie a fost pãstratã este un fenomen grav
care genereazã apariþia
de bancã la 5%, plus sau minus 1%, prognoza pesimistã a BNR
unui mediu economic in-
se situeazã în jurul a 6,5%, banca va interveni asupra cursului cert ºi care conduce la
de schimb sãptãmânal, apreciind leul, ºi va mãri dobânzile, res- distrugerea bogãþiei unei
tricþionând tot mai mult expansiunea creditului de consum ºi þãri.
excesul de cerere. Cum preþurile administrate nu pot fi con- Deflaþia
trolate, BNR a negociat cu guvernul o serie de mãsuri, printre reprezintã reducerea ni-
care ºi convenþia sistãrii împrumuturilor externe ºi o politicã velului general al pre-
salarialã pe cât de strictã posibil. Iar pentru a-ºi atinge þinta de þurilor din economie
inflaþie, spune guvernatorul Mugur Isãrescu, BNR va face tot ce-i (Ri < 0).
stã în putinþã, oricare ar fi costurile.” Dezinflaþia
reprezintã scãderea ratei
Bogdan Tudorache, Inflaþia, între dezechilibre ºi inflaþiei (Ri > 0).
compromis, în Sãptãmâna financiarã nr. 70/2006
88 Inflaþia
Evaluare
I. Teste grilã
1. Inflaþia prin ofertã este determinatã de:
a) creºterea cheltuielilor statului pentru infrastructurã;
b) creºterea preþurilor la factorii de producþie importaþi;
c) scãderea impozitului pe salariu;
d) scãderea impozitului pe profit.
2. Efectele negative ale inflaþiei sunt resimþite de:
a) debitori, pentru cã banii se devalorizeazã;
b) creditori, pentru cã la scadenþã primesc mai puþini bani;
c) creditori ºi debitori în aceeaºi proporþie;
d) creditori, pentru cã inflaþia le diminueazã câºtigurile.
3. Care dintre urmãtorii factori determinã inflaþia prin cerere:
a) creºterea salariilor; c) creºterea ratei dobânzii;
b) creºterea impozitãrii; d) diminuarea cheltuielilor bugetare.

1. Orice creºtere a preþurilor unor bunuri de consum reprezintã inflaþie.
2. Creºterea salariilor nu conduce la inflaþie.
3. Inflaþia dezavantajeazã creditorii datoritã creºterii ratei dobânzii.
4. Inflaþia prin ofertã este cauzatã de creºterea preþurilor factorilor de producþie.
III. Probleme
1. Dacã în intervalul t1 faþã de t0 preþurile au crescut de trei ori, iar în t2 faþã de t1 de douã ori,
determinaþi rata inflaþiei în perioada t2 faþã de t0.
2. În anul 2005, salariul minim pe economie în România a fost de 320 RON. Dacã preþurile au crescut
în 2005 cu 10%, determinaþi valoarea realã a acestui salariu la începutul anului 2006 ºi indicele
puterii de cumpãrare a banilor.
IV. Pentru a înþelege inflaþia prin cerere, vã propunem urmãtorul joc.

Pentru a-l juca aveþi nevoie de 3 RON pentru fiecare jucãtor ºi de douã pixuri. În prima fazã, distribuiþi
fiecãrui jucãtor câte un leu ºi puneþi-i sã liciteze pentru primul pix. Ce preþ obþineþi? În a doua fazã,
distribuiþi aceloraºi colegi câte 2 RON ºi puneþi-i sã liciteze din nou. Ce s-a întâmplat? De ce a crescut
preþul? Analizaþi aceastã simulare prin comparaþie cu economia realã.
V. Studiu de caz
Inflaþia în România în perioada 1996–2006.
A. Care sunt indicatorii utilizaþi în România pentru a mãsura inflaþia? Arãtaþi cum se calculeazã aceºti
indicatori.
B. Analizaþi cauzele inflaþiei din România.
C. Identificaþi efectele inflaþiei.
D. Explicaþi politicile de protecþie împotriva inflaþiei ºi politicile de diminuare ºi control a inflaþiei aplicate
în România în perioada 1996–2005.
12 Piaþa financiarã
Învâþând aceastã lecþie, veþi fi capabili:

sã definiþi ºi sã comparaþi acþiunile ºi obligaþiunile;
sã înþelegeþi operaþiunile la vedere ºi la termen;
sã înþelegeþi rolul bursei de valori.
În orice economie existã unitãþi economice care au nevoie

de resurse financiare ºi agenþi economici care doresc sã-ºi pla-
seze disponibilitãþile bãneºti. Aceste unitãþi economice acþio-
neazã pe piaþa financiarã, în mod direct sau prin intermediari, ºi
schimbã între ele hârtii de valoare, adicã înscrisuri care conferã Titluri mobiliare =
proprietarului lor anumite drepturi bãneºti. titluri financiare
12.1. Acþiunile ºi obligaþiunile

Cunoaºteþi multe firme organizate sub formã de societãþi pe
acþiuni ºi probabil cã v-aþi întrebat ce sunt acþiunile ºi ce avantaje
are un acþionar.
12.1.1. Acþiunea
Acþiunea este un titlu patrimonial care atestã un drept de Acþiunea – titlu de
proprietate asupra unei pãrþi a capitalului social al unei firme. proprietate
Fiecare proprietar primeºte un numãr de acþiuni proporþional
cu capitalul bãnesc subscris. În calitate de proprietari, acþionarii
deþin urmãtoarele drepturi:
Drepturi patrimoniale:
• dreptul a de primi anual o parte din profitul firmei, numit
dividend, proporþional cu capitalul bãnesc subscris. Dividendul Dividend – parte a
este o mãrime variabilã care depinde de profitul înregistrat de profitului net care
firmã ºi, din aceastã cauzã, acþiunile mai sunt numite ºi titluri revine acþionarului
mobiliare cu venit variabil.
• dreptul de a obþine o parte din capitalul firmei sau de a
suporta o parte din pierderi în cazul în care aceasta este lichidatã.
Drepturi sociale:
• dreptul de a participa la hotãrârile luate de Adunarea Ge-
neralã a Acþionarilor;
• dreptul de a fi informat cu privire la situaþia economico-
socialã a firmei.
Principalele elemente de identificare a acþiunilor sunt:

firma emitentã;
Valoare nominalã valoarea nominalã, stabilitã în momentul emisiunii ºi
înscrisã pe titlu;
seria, data ºi anul emiterii etc..
Formele acþiunilor Acþiunile îmbracã mai multe forme, iar cele mai rãspândite sunt:
• acþiuni nominative, care au înscrise pe ele numele poseso-
rilor ºi pot fi înstrãinate doar prin transcrierea tranzacþiilor în
registrul societãþilor emitente ºi cu aprobarea celorlalþi acþionari;
• acþiuni la purtãtor, care nu au înscris pe ele numele pro-
prietarului ºi au o circulaþie liberã;
• acþiuni ordinare, care dau dreptul la un dividend variabil,
în funcþie de profit;
• acþiuni privilegiate, ce conferã dreptul la dividend fix, indi-
ferent de mãrimea profitului;
• acþiuni preferenþiale, ce conferã deþinãtorului prioritatea
la încasarea dividendelor.
12.1.2. Obligaþiunea
Obligaþiunea Obligaþiunea este un titlu de credit asupra societãþii emi-
tente, care atestã un împrumut pe termen lung, acordat de deþi-
Obligatar nãtorul titlului, numit obligatar, emitentului.
Drepturile obligatarului, în calitate de creditor sunt:
• dreptul de a încasa un venit fix, numit dobândã (sau
Cupon cupon). Acest venit reprezintã pentru firmã un cost, care trebuie
suportat chiar dacã nu obþine profit.
• dreptul de a primi înapoi, la scadenþã, suma oferitã sub
formã de împrumut.
De exemplu, dacã Ioana cumpãrã o obligaþiune emisã de
statul român în valoare de 50 u.m., cu scadenþã peste un an,
iar rata dobânzii în momentul emisiunii este de 10%, ea are ur-
mãtoarele drepturi: sã primeascã o dobândã fixã anualã de 5 u.m.
(50 · 0,1) ºi sã primeascã înapoi peste un an (la scadenþã) 50 u.m.
Randamentul obligaþiunii (R) este:
dobânda 5
R= ⋅ 100 = ⋅ 100 = 10%.
curs 50
Principalii emiteþi de obligaþiuni sunt:
• administraþia localã ºi centralã (obligaþiuni municipale),
pentru a-ºi finanþa deficitul bugetar.
• întreprinderile publice ºi bãncile (obligaþiuni corporative),
pentru a-ºi finanþa investiþiile.
Formele obligaþiunilor Obligaþiunile pot fi:
• nominale – pot fi revândute doar emitentului sau pot fi
transmise cãtre alte persoane cu acordul lui expres;
• la purtãtor – pot fi revândute în mod liber pe piaþa
financiarã.
Piaþa financiarã 91
La fel ca acþiunile, obligaþiunile trebuie sã cuprindã elemente

de identificare ca: numele emitentului, data emiterii, scadenþa º.a.
12.2. Formele pieþei financiare

Acþiunile ºi obligaþiunile sunt titluri de valoare negociabile,
în sensul cã se tranzacþioneazã pe piaþa financiarã.
Piaþa financiarã reprezintã piaþa pe care se întâlnesc ce-
rerea ºi oferta de titluri de valoare ºi se formeazã preþul aces- Piaþa financiarã
tora, numit curs.
Pe aceastã piaþã au loc tranzacþiile cu active financiare pe
termen scurt (1–5 ani) ºi pe termen lung (peste 5 ani). Piaþa finan-
ciarã îmbracã douã forme:
a) Piaþa financiarã primarã – cuprinde tranzacþiile cu titluri Formele pieþei
financiare
nou emise. Vânzarea pe aceastã piaþã se realizeazã prin interme-
diul instituþiilor financiare (bãnci, societãþi de intermediere etc.).
b) Piaþa financiarã secundarã – cuprinde tranzacþiile cu
titluri emise anterior. Funcþionarea efectivã a pieþei secundare
se realizeazã prin intermediul pieþelor organizate: de exemplu,
în România, pânã în ianuarie 2006 existau douã instituþii:
Bursa de Valori Bucureºti (BVB – o piaþã de licitaþie) ºi Bursa
Electronicã Rasdaq (BER – o piaþã de negociere), care, ulterior,
au fuzionat.
Cursul reprezintã preþul la care pot fi vândute sau cumpãrate Curs
titlurile de valoare. Acesta poate sã fie egal cu valoarea nominalã
a titlurilor (în cazul pieþei financiare primare) sau diferit de
valoarea nominalã (în cazul pieþei financiare secundare).
Cea mai importantã formã a pieþei financiare secundare este
bursa de valori, care se apropie de modelul pieþei cu concurenþã Bursa de valori
perfectã.
Bursa reprezintã o instituþie care asigurã mecanismele ne-
cesare pentru tranzacþionarea titlurilor financiare emise în pre-
alabil de agenþii economici ºi aflate în proprietatea altor unitãþi
economice decât cele emitente.
În România, cumpãrãrile ºi vânzãrile de acþiuni la bursã se
fac prin intermediul Societãþilor de Servicii de Investiþii Financiare
(SSIF sau societãþi de intermediere). Toate acþiunile care se vând
la bursã în România sunt dematerializate (sunt înregistrate în
sisteme electronice) ºi nu se mai tipãresc pe hârtie.
Avantajele oferite de bursa de valori: Avantajele bursei de
• existenþa unui singur preþ la un moment dat pentru o acþiune;
valori
• reuneºte în acelaºi loc o ofertã diversã, oferã oportunitãþi
de plasare a disponibilitãþilor bãneºti.
La bursa de valori preþul acþiunilor se schimbã permanent,
în fiecare zi ºi chiar în cadrul aceleiaºi zile, în funcþie de opera-
þiunile desfãºurate.
Factorii Factorii care influenþeazã evoluþia cursului titlurilor de va-

care influenþeazã loare sunt:
cursul titlurilor de 1. Raportul dintre cererea ºi oferta de titluri de valoare
valoare mobiliare.
2. Evoluþia profitului firmei emitente. Dacã firma emitentã
înregistreazã un nivel mai ridicat al profitului, dividendele primite
de acþionari vor creºte. Din aceastã cauzã, cei care deþin acþiuni
la firma respectivã vor cere un preþ de vânzare mai mare în mo-
mentul realizãrii schimbului, astfel cã va creºte cursul acþiunilor.
3. Rata dobânzii. O scãdere a ratei dobânzii determinã o
creºtere a cursului titlului de valoare. Pentru obligaþiuni vom
avea:
D
C= , (1)
d'
unde: D = dobânda, cuponul obligaþiunii, d' = rata dobânzii.
4. Informaþiile cu privire la activitatea firmei. Dacã firma
cotatã la bursã încheie un parteneriat cu o altã firmã, iar acest
lucru va determina o îmbunãtãþire a situaþiei economice exis-
tente, cursul acþiunilor va creºte. În situaþia inversã, cursul va scã-
dea.
5. Structura cumpãrãtorilor si vânzãtorilor. Dacã o firmã îºi
anunþã intenþia de a cumpãra 15% din totalul acþiunilor cotate
la bursã, atunci va lansa o ofertã publicã de cumpãrare la un preþ
mai mare decât cel existent pe piaþã. De aceastã creºtere a
cursului acþiunilor vor beneficia toþi acþionarii firmei. În situaþia
inversã – ofertã publicã de vânzare – preþul acþiunilor va scãdea.
6. Evoluþii conjuncturale – în cazul în care cursul unor
acþiuni a scãzut foarte mult, iar investitorii îºi dau seama cã preþul
este prea mic, aceºtia pot interveni pe piaþã achiziþionând titluri,
deci preþul acþiunilor va creºte etc.
Operaþiunile Operaþiunile la bursa de valori se împart în:
la bursa de valori • operaþiuni la vedere – vânzarea/cumpãrarea de acþiuni are
• la vedere loc în momentul tranzacþiei la cursul existent sau în cel mult douã
zile lucrãtoare;
• la termen • operaþiuni la termen – în momentul încheierii contractului
de vânzare-cumpãrare cele douã pãrþi stabilesc numãrul de titluri
care vor fi tranzacþionate, preþul acestora, ºi data ulterioarã la
care va avea loc executarea propriu-zisã a contractului. Opera-
þiunile la termen sunt speculative: una dintre pãrþi câºtigã iar
cealaltã pierde.
Sã presupunem cã doi agenþi economici: A (vânzãtorul) ºi B
(cumpãrãtorul) încheie un contract de vânzare-cumpãrare de
acþiuni, pentru un numãr de 1000 de acþiuni la curs de 100 u.m.,
cu termen de predare peste trei luni. Cumpãrãtorul mizeazã pe
o creºtere a cursului, el fiind un speculator „à la hausse”.
Piaþa financiarã 93
Creºterea cursului la 110 u.m. îi va aduce acestuia un câºtig

de 10 000 u.m.: (110 – 100) · 1000, deoarece achiziþioneazã acþi-
unile la 100 u.m. Vânzãtorul nu deþine acþiunile în momentul
semnãrii contractului; el mizeazã pe scãderea cursului acþiunilor,
fiind speculator „à la baisse”.
Dacã, pe parcursul celor trei luni, cursul scade, de exemplu,
la 90 u.m., acesta va câºtiga: (100 – 90) · 1000 = 10 000 u.m.
(achiziþioneazã acþiunile la 90 de u.m. ºi le va vinde la 100 de
u.m., conform contractului încheiat între cele douã pãrþi).
Principalele funcþii pe care bursa le îndeplineºte în economie Funcþiile bursei
pot fi sintetizate astfel:
este locul unde se întâlnesc cei care vor sã vândã acþiuni
cu cei care vor sã cumpere acþiunile respective;
stimuleazã investiþiile deoarece emitenþii de titluri uti-
lizeazã banii obþinuþi de pe piaþã pentru a-ºi lãrgi capacitatea
productivã;
mobilizeazã lichiditãþile bãneºti existente în economie;
permite dobândirea pachetului acþiunilor de control, prin
ofertã publicã de cumpãrare sau prin achiziþionarea treptatã a
acþiunilor unei firme de cãtre o altã firmã;
caracterizeazã nivelul de dezvoltare al unei economii.
Glosar
Presa despre…
Brokerul
„ªtacheta dupã care se mãsoarã în general performanþa este o persoanã fizicã
bursierã e datã de evoluþia diverºilor indici definiþi pe piaþa atestatã de consiliul bur-
respectivã. Un indice este o mãsurã statisticã a schimbãrilor unui sei de mãrfuri si autori-
portofoliu semnificativ de acþiuni. […] Pe piaþa româneascã zatã sã negocieze cereri
(BVB) sunt definiþi patru indici: BET, care urmãreºte acþiunile
ºi oferte ºi sã încheie
tranzacþii exclusive în
cele mai capitalizate, BET-C, care conþine o medie ponderatã a numele unui membru.
preþului tuturor acþiunilor de pe BVB, BET-FI, indicele societã-
Randamentul unei acþiuni
þilor de investiþii financiare ºi ROTX, un alt indice al acþiunilor
se calculeazã conform
bine capitalizate, definit în colaborare cu bursa din Viena. formulei:
Pentru mai multe detalii privind modul în care se calculeazã
dividend
aceºti indici, consultaþi documentele de pe site-ul Bursei de ⋅ 100.
Valori Bucureºti, www.bvb.ro“. curs
Dan Telu, Elogiul Pasivitãþii, în I & P, nr.2/2006, pag. 11

Evaluare
I. Teste grilã
1. Venitul adus de o acþiune se numeºte:
a) dividend; c) rentã;
b) dobândã; d) profit.
2. Când cursul acþiunilor creºte:
a) vânzãtorul câºtigã; c) cumpãrãtorul pierde;
b) cumpãrãtorul câºtigã; d) vânzãtorul pierde.
3. Venitul adus de o obligaþiune se numeºte:
a) dividend; c) rentã;
b) dobândã; d) profit.
4. Când cursul acþiunilor scade:
a) vânzãtorul câºtigã; c) cumpãrãtorul pierde;
b) cumpãrãtorul câºtigã; d) vânzãtorul pierde.

1. Acþiunile sunt titluri de proprietate.
2. Obligaþiunile sunt titluri de credit.
3. Venitul acþiunii se numeºte dobândã.
4. Venitul obligaþiunii se numeºte dobândã.
III. Probleme
1. O obligaþiune aduce deþinãtorului sãu un venit fix de 20 000 u.m. Calculaþi preþul obligaþiunii pe
piaþa financiarã în condiþiile în care rata dobânzii este 20 %.
a) 4 000 u.m.; c) 200 000 u.m.;
b) 100 000 u.m.; d) 140 000 u.m.
2. Doi brokeri, A, vânzãtor ºi B, cumpãrãtor, încheie un contract la termen pentru 1000 de acþiuni
la un curs de 100 de euro/acþiune. La scadenþã cursul este de 90 de euro/acþiune. Cine câºtigã ºi
cât?
a) cumpãrãtorul 10 000 u.m.; c) cumpãrãtorul 9 000 u.m.;
b) vânzãtorul 10 000 u.m.; d) vânzãtorul 9 000 u.m.
3. Ion cumpãrã o acþiune cu 100 000 u.m. ºi o vinde peste 1 an cu 150 000 u.m., iar dividendul
pe care îl obþine este de 5 000 u.m. Rata rentabilitãþii acþiunii este egalã cu:
a) 55%; c) 10%;
b) 50% d) 40%.
IV. Adresa de internet a Bursei de Valori Bucureºti este www.bvb.ro.

Pe baza informaþiilor afiºate pe acest site pentru perioada 2001–2005, construiþi un portofoliu de
cinci titluri de valoare care, la o investiþie iniþialã de 100 mil. lei în 2001, sã aducã în 2005 un
randament mai mare, cel mult egal cu 60%.
13 Piaþa muncii

sã explicaþi cererea de muncã ºi oferta de muncã;
sã înþelegeþi de ce salariul trebuie corelat cu produc-
tivitatea muncii;
sã calculaþi salariul net ºi salariul real.
Mulþi dintre dumneavoastrã, dupã absolvire, veþi lucra ca

salariaþi. În aceastã calitate, veþi fi o micã parte a ofertei de pe
piaþa muncii ºi veþi negocia salariul cu angajatorul. Firma anga-
jatoare este purtãtoarea cererii de muncã. Ce sunt cererea de
muncã ºi oferta de muncã? Ce este salariul? De ce productivi-
tatea muncii este atât de importantã în stabilirea mãrimii sala-
riului? Rãspundeþi la aceste întrebãri dupã parcurgerea lecþiei.
13.1. Cererea de muncã

Cererea de muncã reprezintã nevoia de muncã salariatã Cererea de muncã
care se formeazã în economie într-o anumitã perioadã de timp.
Firmele sunt cele care au nevoie de factorul de producþie
muncã în scopul de a produce bunuri ºi servicii. Cererea de
muncã vine din partea firmelor ºi se exprimã prin numãrul
locurilor de muncã din economie, indiferent dacã sunt sau nu
sunt ocupate.
Cei mai importanþi factori care influenþeazã cererea de
muncã sunt:
– Cererea de bunuri ºi servicii de pe piaþã: cu cât unitãþile Cererea de bunuri,
economice doresc sã consume mai multe bunuri ºi servicii, cu salariul ºi productivi-
atât este nevoie de mai multã muncã pentru producerea lor, ceea tatea muncii, factori
ce determinã creºterea cererii de muncã. determinanþi ai cererii
De exemplu, sã presupunem cã o firmã produce 100 de de muncã
cãmãºi pe zi, pe care le vinde cu 50 RON bucata ºi pentru care
cheltuieºte 80 de ore de muncã. În condiþiile în care un muncitor
munceºte opt ore, firma va avea nevoie de 10 muncitori pe zi.
Dacã cererea de cãmãºi la nivelul firmei creºte la 120 de bucãþi,
la acelaºi nivel al productivitãþii muncii, firma va trebui sã
consume 96 de ore de muncã, pentru care va avea nevoie de 12
lucrãtori.
96 Piaþa muncii
– Salariul, care este preþul factorului de producþie muncã

– cu cât salariul este mai mare, cu atât firmele pot cumpãra mai
puþinã muncã.
Conform legii cererii, pe care o cunoaºteþi, între salariu ºi
cererea de muncã relaþia este invers proporþionalã.
– Productivitatea marginalã a muncii, ce reprezintã venitul
suplimentar pe care îl aduce firmei fiecare nou lucrãtor angajat.
Salariul este costul suplimentar pe care trebuie sã-l suporte firma
pentru fiecare nou angajat. Creºterea productivitãþii la acelaºi
nivel al salariilor echivaleazã cu îmbunãtãþirea raportului dintre
productivitatea marginalã a muncii ºi salarii. Spus simplu, lu-
crãtorul aduce firmei din ce în ce mai mult, dar primeºte ace-
laºi salariu sau un salariu mãrit, dar cu un procent mai mic decât
cel al creºterii productivitãþii. În consecinþã, firma câºtigã tot
mai mult cu fiecare nou lucrãtor angajat, motiv pentru care este
Numãrul optim stimulatã sã angajeze mai mulþi oameni. O firmã va continua sã
de angajaþi, în angajeze lucrãtori atâta timp cât productivitatea marginalã este
condiþiile unui salariu mai mare decât salariul. Creºterea productivitãþii marginale, la
constant, este atins acelaºi nivel al salariului, se concretizeazã în creºterea câºtigu-
atunci când lui firmei pentru fiecare nou lucrãtor ºi determinã creºterea ce-
WmgL = Salariu. rerii de muncã.
De exemplu, dacã o firmã îºi plãteºte muncitorii în medie
cu 400 RON pe lunã, iar productivitatea marginalã este de 600
RON pe lunã, firma câºtigã pentru ultimul angajat 200 RON.
Dacã productivitatea marginalã creºte la 800 RON pe lunã,
câºtigul firmei creºte ºi el la 400 RON. În aceste condiþii, firma
poate decide creºterea salariului ultimului lucrãtor la 500 RON
pe lunã, caz în care câºtigul sãu scade la 300 RON, dar rãmâne
mai mare de 200 RON.
13.2. Oferta de muncã

Oferta de muncã Oferta de muncã reprezintã cantitatea de muncã pe care
o pot depune membrii societãþii în condiþii salariale într-o
anumitã perioadã de timp.
Oferta de muncã, Oferta de muncã provine de la populaþia activã disponibilã
ofertã derivatã din dintr-o þarã, adicã de la cei care doresc ºi pot sã lucreze în
populaþia activã schimbul unui venit sub formã de salariu.
disponibilã dintr-o þarã Principalii factori de care depinde oferta de muncã sunt:
– Salariul: cu cât acesta este mai mare, conform bine cunos-
cutei legi a ofertei, se vor oferi sã lucreze mai multe persoane.
– Preferinþele indivizilor referitoare la timpul liber ºi la
timpul de muncã. Dumneavoastrã preferaþi în general sã aveþi
cât mai mult timp liber pentru odihnã, distracþii º.a. Pe de altã
parte, trebuie sã munciþi pentru a vã pregãti pentru ºcoalã. Cu
cât alocaþi mai mult timp pregãtirii lecþiilor, cu atât vã rãmâne
mai puþin timp liber, dar aveþi satisfacþia unor rezultate ºcolare
mai bune. Timpul liber sacrificat pentru rezultatele ºcolare bune
Piaþa muncii 97
reprezintã costul de oportunitate al respectivelor rezultate.

Pentru un salariat, timpul liber este costul de oportunitate al
salariului obþinut prin muncã. De aceea, dacã salariul creºte, se
accentueazã preferinþa angajaþilor pentru timpul de muncã ºi Oferta de muncã creºte
oferta de muncã creºte. atunci când: venitul
Atenþie! obþinut din muncã este
Existã un anumit prag maxim al salariului dincolo de care preferat timpului liber,
existã libertatea de
orice mãrire a acestuia nu mai determinã creºterea ofertei intrare pe piaþa muncii,
de muncã. De exemplu, sã presupunem cã Dan munceºte creºte populaþia.
12 ore pe zi ºi primeºte 2000 RON pe lunã. Chiar dacã firma
îi va oferi acestuia 3000 RON pe lunã, pentru ca el sã mun-
ceascã 15 ore pe zi, este puþin probabil ca Dan sã accep-
te, întrucât nu ar mai avea suficient timp nici mãcar sã se
odihneascã.
– Preferinþele sindicatelor pentru salarii mari sau pentru
mai multe locuri de muncã. Dacã sindicatele doresc salarii mari
în ramura în care activeazã, blocheazã sau îngreuneazã accesul
persoanelor nesindicalizate pe piaþa muncii din respectiva ra-
murã. Astfel, oferta de muncã scade, ceea ce determinã creº-
terea salariului.
De exemplu, în cazul în care sindicatul cofetarilor vrea
salarii mai mari, instituie un examen pentru meseria de cofetar
atât de greu încât nici o persoanã din afara sindicatului nu îl
poate promova. Dacã o parte a cofetarilor se pensioneazã, oferta
de muncã în ramurã scade ºi salariul creºte.
– Demografia: reducerea sau creºterea populaþiei dintr-o
þarã determinã reducerea sau creºterea ofertei de muncã.
13.3. Salariul
Salariul reprezintã suma de bani plãtitã factorului de pro- Salariul
ducþie muncã pentru activitatea desfãºuratã în unitatea
economicã.
Factorul de producþie muncã este achiziþionat de pe piaþa
muncii, motiv pentru care salariul este considerat preþul muncii.
Pentru firme, salariul reprezintã un cost, iar pentru menaje,
salariile reprezintã principalele venituri cu care îºi finanþeazã
consumul sau din care economisesc.
În practicã, salariul îmbracã în principal douã forme:
a) salariul brut: suma de bani primitã de angajat pentru Salariul brut
munca depusã;
b) salariul net: se obþine prin scãderea din salariul brut a im- Salariul net
pozitelor pe salarii.
Dacã notãm cu Sb salariul brut, cu Sn salariul net ºi cu IzS
impozitul pe salariu, salariul net se determinã astfel:
Sn = Sb – IzS.
98 Piaþa muncii
Sã presupunem cã Ioana primeºte lunar de la firmã un salariu

brut de 1500 RON. Dacã impozitele aplicate pe salariu sunt de
40% din salariul brut, salariul net care va rãmâne Ioanei este:
1500 RON – 40% · 1500 RON = 900 RON.
Alãturi de salariu, multe firme obiºnuiesc sã-ºi cointereseze
angajaþii prin acordarea unor avantaje suplimentare, cum ar fi:
asigurãri medicale, asigurãri de viaþã, prime în bani sau în naturã
º.a. Aceste avantaje, care îmbracã sau nu formã bãneascã, sunt
Salariul colectiv grupate sub denumirea de salariu colectiv.
În situaþii deosebite, accidente la locul de muncã, boli pro-
fesionale etc. salariaþii primesc, pe lângã salariul de bazã, o sumã
Salariul social de bani care poartã denumirea de salariu social ºi care se acordã
numai celor care se confruntã cu aceste dificultãþi.
Pentru fiecare dintre noi conteazã nu numai câþi bani avem
în buzunar, ci ºi ceea ce putem cumpãra cu ei.
Salariul nominal Suma de bani primitã de angajat pentru munca depusã
poartã numele de salariu nominal.
Salariul real Cantitatea de bunuri ºi servicii care poate fi cumpãratã
cu salariul nominal poartã numele de salariu real.
Salariul real se determinã astfel:
SN
SR = ,
P
unde SR reprezintã salariul real, SN este salariul nominal, iar P
este preþul mediu al bunurilor de consum.
De exemplu, Ion primeºte lunar un salariu de 400 RON;
dacã preþul mediu al bunurilor de consum în economie este de
10 RON, el poate cumpãra 400 : 10 = 40 de bunuri de consum,
care reprezintã salariul real.
Factorii Factorii cei mai importanþi care influenþeazã mãrimea sala-
care influenþeazã riului sunt:
mãrimea salariului – Raportul dintre cererea ºi oferta de muncã: în general,
într-o economie de piaþã, preþul muncii se formeazã liber prin
confruntarea cererii cu oferta. Creºterea cererii determinã mãrirea
salariului, pe când creºterea ofertei reduce salariul.
Glosar – Productivitatea marginalã a muncii: aºa cum am explicat
în prima parte a lecþiei, creºterea productivitãþii muncii determinã
Câºtigul nominal creºterea salariului.
reprezintã venitul total
încasat de un salariat – Intervenþia statului pe piaþa muncii. Statul intervine cu
(salariul nominal, spo- scopul declarat de a proteja angajaþii ºi fixeazã un salariu minim
ruri, premii etc.). pe economie sub care firmele nu au dreptul sã coboare. În aceste
Câºtigul real condiþii, existã sectoare în care salariul nu se mai formeazã liber,
reprezintã cantitatea de ci este fixat de stat.
bunuri ºi servicii care – Raportul de forþe de pe piaþa muncii. Pe pieþele cu
poate fi achiziþionatã cu sindicate puternice, salariul este mai mare decât pe pieþele nesin-
câºtigul nominal. dicalizate. Dimpotrivã, dacã cererea de muncã este concentratã
în câteva firme, salariul este mai mic.
Piaþa muncii 99
Evaluare
I. Teste grilã
1. Când preþurile cresc mai repede decât salariul nominal, salariul real:
b) scade; d) nu existã nici o legãturã între salariul nominal ºi salariul real.
2. Creºterea fiscalitãþii pe salarii, neînsoþitã de creºterea salariilor brute, determinã:
a) reducerea salariului net; c) creºterea salariului real;
b) creºterea salariului net; d) nemodificarea salariulului net.
3. Dacã cererea de muncã scade ºi oferta de muncã creºte, salariul pe piaþa muncii înregistreazã
urmãtoarea evoluþie:
b) scade; d) creºte peste nivelul productivitãþii muncii.

1. Cererea de muncã se exprimã prin numãrul locurilor de muncã libere din economie.
2. Oferta de muncã se aflã în relaþie directã cu salariul real.
3. Când cererea de muncã creºte, iar oferta de muncã nu se modificã, salariul creºte.
4. Când productivitatea muncii creºte, cererea de muncã scade.
III. Probleme
1. Andrei primeºte lunar un salariu brut de 1000 RON. ªtiind cã impozitul pe salariu este de 35%,
determinaþi salariul net.
a) 750 u.m.; b) 650 u.m.; c) 350 u.m.; d) 800 u.m.
2. În anul 2003, salariul minim pe economie a fost de 2,5 milioane de lei. Dacã în anul 2004
preþurile au crescut în medie cu 10%, iar salariul nominal a crescut cu 5%, cu cât s-a modificat
salariul real?
a) 36,36%; b) 60%; c) 30%; d) –4,54%.
IV. Activitate practicã
Pentru a înþelege formarea salariului vã propunem urmãtorul joc.
Presupunem cã firma „Vladimir” S.R.L. are nevoie de patru ospãtari pentru noul sãu restaurant
de lux deschis în Bucureºti.
1. Se împarte clasa în patru grupe.
2. Profesorul numeºte doi elevi/grupã care vor selecta personalul pentru firma Vladimir S.R.L. Restul
elevilor vor juca rolul de candidat pentru ocuparea unui post de ospãtar.
3. Profesorul comunicã elevilor cu rol de angajator banda de fluctuaþie a salariului în cadrul cãreia
au voie sã negocieze. De asemenea, le comunicã numãrul maxim de zile de concediu pe care îl
pot acorda.
4. Elevii care joacã rolul candidatului se prezintã la interviu, individual, în faþa angajatorilor ºi
negociazã condiþiile de angajare (salariul ºi zilele de concediu).
5. Fiecare grupã sintetizeazã rezultatul. Ce salariu existã pe piaþã?
6. Elevii selectaþi ºi angajaþi ca ospãtari formeazã un sindicat ºi îºi numesc un reprezentant. Angajatorii
formeazã o organizaþie patronalã ºi îºi numesc un reprezentant.
7. Sindicatul revendicã mãrirea salariului. Negocierea cu reprezentantul organizaþiei patronale se deruleazã
în faþa clasei ºi este mediatã de profesor (profesorul reprezintã statul). La ce rezultat aþi ajuns?
8. Comparaþi rezultatele etapei 5, cu cele ale etapei 7. Justificaþi concluziile.
14 ªomajul

sã explicaþi ce este ºomajul;
sã analizaþi cauzele ºi formele ºomajului;
sã calculaþi rata ºomajului;
sã înþelegeþi politicile de reducere a ºomajului.
ªomajul este un fenomen care afecteazã cu o intensitate mai

mare sau mai micã toate þãrile lumii. De ce se întâmplã aºa? Ce
este un ºomer? Care sunt cauzele ºomajului? Cum mãsurãm ºo-
majul? Ce drepturi avem dacã devenim ºomer? Cum se implicã
statul în diminuarea ºomajului? Sã rãspundem pe rând la aceste
întrebãri.
Ofertã de
Salariul muncã 14.1. Ce este ºomajul?
Salariul ªomajul este un fenomen economic manifestat pe piaþa
efectiv
Salariul Cerere de
muncii, caracterizat printr-o utilizare parþialã a ofertei de
de
echilibru
muncã muncã.
De cele mai multe ori, ºomajul apare pentru cã, pe piaþa
muncii, cererea este mai micã decât oferta. Acesta este ºomajul
0 L1 L2 L involuntar: oamenii doresc sã lucreze, dar nu existã locuri de
muncã pentru ei. De exemplu, Andreea doreºte sã se angajeze
Graficul 14.1. ªomajul involuntar (L1 - L2)
ca recepþioner într-un hotel, dar nu existã locuri de muncã libere
în reþeaua hotelierã.
Ofertã de Existã ºi situaþii în care o persoanã ar dori sã lucreze numai
Salariul muncã
de la un anumit nivel al salariului în sus. Acesta este ºomajul
voluntar. Sã spunem cã Andreea ar dori sã lucreze ca recep-
Salariul þionerã numai dacã salariul pe care l-ar primi ar fi mai mare
de Cerere de
echilibru muncã de 500 RON pe lunã. În reþeaua hotelierã, sã presupunem cã
salariile recepþionerilor variazã între 300 RON ºi 400 RON.
Andreea va prefera sã stea acasã, pentru cã salariul este prea
0 L0 L1 L mic în raport cu ceea ce ea îºi doreºte. Existenþa ºomajului
voluntar explicã de ce ºomajul nu este neapãrat un dezechilibru
Graficul 14.2. ªomajul voluntar (L0 - L1)
ªomajul 101
pe piaþa muncii: chiar dacã cererea de muncã este egalã cu

oferta de muncã, existã persoane care nu lucreazã pentru cã nu
sunt mulþumite de mãrimea salariului.
În practicã, pentru a permite realizarea de comparaþii inter-
naþionale, în toate þãrile se utilizeazã definiþia ºomerului ela-
boratã de Biroul Internaþional al Muncii, conform cãruia ºomerul
este persoana care:
– are vârsta prevãzutã de lege pentru a lucra;
– nu are un loc de muncã;
– cautã un loc de muncã ºi este disponibil sã înceapã lucrul
imediat.
Observaþi cã definiþia anterioarã exclude din rândul ºome-
rilor: persoanele prea tinere sau prea vârstnice pentru a lucra
(copiii, tinerii sub ºaisprezece ani, pensionarii), persoanele care
nu sunt disponibile pentru muncã (de exemplu, tinerii aflaþi pe
bãncile ºcolii) ºi persoanele care nu-ºi cautã activ un loc de
muncã (de exemplu, femeile casnice).
Prin prisma caracteristicilor sale, ºomajul poate fi analizat ca: Modalitãþi de analizare
• nivel – ºi îl putem exprima: a ºomajului
– absolut: ca numãr de ºomeri;
– relativ: ca ratã a ºomajului (RS), care exprimã ponderea
ºomerilor (S) în populaþia activã disponibilã (PA):
S
RS = · 100.
PA
De exemplu, la o populaþie activã de 15 milioane de persoa-
ne ºi la un numãr de ºomeri de 3 milioane de persoane, rata ºo-
majului este:
3
RS = ⋅ 100 = 20% .
15
• intensitate de manifestare, având:

– ºomaj total: în cazul pierderii locului de muncã;
– ºomaj parþial: în cazul diminuãrii muncii prestate la
locul de muncã.
• duratã: calculatã ca perioada dintre momentul pierderii
locului de muncã ºi momentul reangajãrii;
• structurã: pe diferite categorii de vârstã, nivel de pregãtire,
sex etc.
În perioada 1995–2005, rata ºomajului în România se pre- Rata ºomajului în
zenta astfel: România
Tabelul 13.1. Rata ºomajului în România în perioada 1995–2005 (%)
An 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Rata
10 7,8 7,5 9,3 11,4 11,2 9 10,2 7,6 6,8 5,8
ºomajului
Sursa: www.anofm.ro
102 ªomajul
14.2. Formele ºomajului

Dupã terminarea studiilor, este posibil ca o vreme sã fiþi
ºomer. De ce? Sunt mai multe cauze: nu aþi avut încã timp sã
gãsiþi un loc de muncã sau nu aveþi experienþã sau economia
se aflã în recesiune º.a.m.d.
În funcþie de cauzele care îl genereazã, putem sintetiza
formele ºomajului astfel:
ªomaj fricþional ªomaj fricþional – datorat perioadei necesare unei persoane
pentru a-ºi gãsi locul de muncã dorit. De exemplu, dacã ne
mutãm de la Constanþa la Bucureºti ºi renunþãm la locul de
muncã din Constanþa, avem nevoie, sã spunem, de trei luni
pentru a gãsi un loc de muncã în noua localitate. În cele trei luni
suntem ºomeri.
ªomaj structural ªomaj structural – care poate avea cauze variate:
– neconcordanþa dintre cererea ºi oferta de locuri de muncã
la nivel de industrie. De exemplu, creºterea cererii de muncã
în domeniul IT ar putea depãºi oferta de muncitori disponibili,
pe când oferta de muncã în siderurgie depãºeºte cererea de
muncã în acest sector aflat în declin. Cu toate acestea, oþelarii
nu vor putea sã se angajeze în domeniul IT (aflat în expansiune),
deoarece nu au experienþa ºi abilitãþile corespunzãtoare.
– neconcordanþa dintre cererea ºi oferta de locuri de muncã
în diferite regiuni geografice (ºomaj regional). De exemplu, în
timpul recesiunii din 1981–1982 partea centralã a Statelor Unite
a fost afectatã de declinul sectorului manufacturier, în timp ce
partea de SV a cunoscut o creºtere a sectorului tehnologic ºi al
apãrãrii.
– competiþia internaþionalã – muncitorii necalificaþi din þãrile
dezvoltate sunt înlocuiþi de muncitorii strãini proveniþi din þãrile
mai puþin dezvoltate, care acceptã salarii mult mai mici.
ªomaj tehnologic ªomaj tehnologic – datorat substituirii muncii prin capital.
De exemplu, o firmã cumpãrã un robot industrial ºi concediazã
5 muncitori.
ªomaj ciclic ªomaj ciclic – datorat perioadelor de recesiune economicã,
în care afacerile se restrâng ºi numãrul locurilor de muncã scade.
De exemplu, sã presupunem cã scade cererea de autoturisme
Dacia în România, din cauza reducerii veniturilor populaþiei.
Firma Renault–Dacia va produce mai puþine autoturisme ºi va
concedia o parte din angajaþi.
ªomaj tehnic ªomaj tehnic – datorat întreruperii procesului tehnic de pro-
ducþie ca urmare a unor evenimente accidentale, cum ar fi: lipsa
comenzilor, întârzieri cu furnizarea materiilor prime º.a. De
exemplu, Andrei nu lucreazã douã sãptãmâni în fabrica de
confecþii pentru cã nu existã comenzi.
ªomajul 103
ªomaj sezonier – datorat succesiunii anotimpurilor. De ªomaj sezonier

exemplu, o parte din persoanele care lucreazã vara ca salvamari
în Constanþa, iarna sunt ºomeri.
ªomaj involuntar – determinat de rigiditatea salariilor la scã- ªomaj involuntar
dere, ceea ce conduce la o cerere mai micã decât oferta pe piaþa
muncii. De exemplu, atunci când oferta de muncã creºte, prin
intrarea unei noi generaþii de absolvenþi pe piaþa muncii, salariul
de echilibru ar trebui sã scadã. Existã mai multe motive pentru
care salariul nu scade, cum ar fi: caracterul sãu de venit stabilit
pe bazã de contract, productivitatea muncii, gradul redus de
mobilitate a forþei de muncã º.a. Pentru cã salariul este rigid,
pe piaþa muncii apare dezechilibrul concretizat într-o ofertã de
muncã superioarã cererii.
ªomaj voluntar – care are douã cauze principale: ªomaj voluntar
– refuzul persoanelor apte de muncã de a se angaja la nive-
lul salariului de pe piaþã. Acest salariu este considerat prea mic
în raport cu avantajele pe care le oferã statutul de persoanã
neocupatã. De exemplu, o femeie casnicã refuzã sã se angajeze
pentru un salariu de 600 RON, dacã o bonã pentru copii o costã
700 RON.
– negocierile sindicale. Sindicatele urmãresc douã obiective
conflictuale: mai multe locuri de muncã ºi salarii mai mari. Dar
întreprinzãtorii acceptã sã plãteascã salarii mai mari numai dacã
productivitatea muncii creºte. Dacã WL creºte, firmele vor avea
nevoie de lucrãtori mai puþini, cererea de muncã scade ºi ºomajul
creºte. ªomajul rezultat este involuntar pentru individ, dar vo-
luntar pentru sindicat. De exemplu, o firmã acceptã revendicãrile
unui sindicat de mãrire cu 10% a salariului, dacã sindicatul ac-
ceptã concedierea a 2% dintre membrii sãi. Cei 2% sunt ºomeri
voluntari pentru sindicat.
În orice þarã ºi în orice perioadã de timp, formele ºomajului
coexistã, ceea ce diferã, de la un stat la altul, fiind modalitãþile
de manifestare ale acestui fenomen: amploare, duratã º.a.
14.3. Cum se implicã statul în combaterea ºomajului?

Efectele ºomajului pot fi:
• Efecte economice, manifestate prin: Efectele economice ale
– reducerea PIB-ului, deoarece se pierde producþia care ºomajului
ar fi fost realizatã de ºomeri;
– creºterea cheltuielilor cu protecþia socialã;
– reducerea eficienþei forþei de muncã, mai ales în cazul
ºomajului de lungã duratã;
– reducerea veniturilor individuale etc.
• Efecte sociale, manifestate prin: Efectele sociale ale
– creºterea criminalitãþii, sinuciderilor etc. ºomajului
– stãri depresive, excludere din societate etc.
104 ªomajul
De aceea, statul intervine asupra ºomajului prin douã cate-

gorii de mãsuri, ºi anume:
Mãsuri de protecþie a) Mãsuri de protecþie a ºomerilor, al cãror scop principal
a ºomerilor este asigurarea unui venit minim necesar existenþei. În România,
persoanele afectate de ºomaj beneficiazã de urmãtoarele ajutoare
din partea guvernului:
– indemnizaþia de ºomaj – reprezintã 75% din salariul
minim brut pe economie. Indemnizaþia se acordã pe ºase,
nouã sau douãsprezece luni, în funcþie de perioada
pentru care s-a cotizat la fondul de ºomaj;
– alocaþia de sprijin – reprezintã 40% din salariul minim
brut pe economie ºi se acordã încã optsprezece luni dupã
expirarea perioadei de acordare a indemnizaþiei de
ºomaj;
– plãþile compensatorii – valoarea acestora variazã de la
o unitate economicã la alta ºi se acordã persoanelor dis-
ponibilizate în urma unor concedieri colective.
Mãsuri de reducere b) Mãsuri de reducere a ºomajului, care urmãresc diminu-
a ºomajului area acestui fenomen prin acþiuni asupra ofertei ºi cererii de
muncã.
Principalele mãsuri care vizeazã oferta de muncã sunt:
1. programe de recalificare ºi reconversie profesionalã;
2. programe de consiliere ºi asistenþã privind orientarea ºi
reorientarea profesionalã;
3. mãsuri de stimulare a reîncadrãrii în muncã, precum:
prime de mobilitate teritorialã ºi prime de instalare pentru per-
soanele care îºi schimbã domiciliul.
Mãsurile care au în vedere cererea de muncã cuprind:
1. facilitãþi acordate firmelor care angajeazã ºomeri, cum
ar fi, în România: reducerea impozitãrii, condiþii mai avantajoase
Glosar la creditele contractate, suportarea de cãtre stat a unei pãrþi din
salariile ºomerilor recent angajaþi º.a.;
2. sprijinul public pentru dezvoltarea afacerilor: comenzi
ªomajul natural de stat, facilitãþi fiscale, ajutoare pentru producþie º.a.;
reprezintã acel nivel al 3. crearea unui mediu favorabil afacerilor.
ºomajului considerat nor- Mãsurile de ameliorare ºi reducere a ºomajului pot avea
mal ºi acceptat într-o eco- rezultate pe termen lung doar în condiþiile funcþionãrii eficiente
nomie pentru o funcþio- a economiei în ansamblul sãu.
nare eficientã a acesteia.
ªomajul natural este for-
mat din ºomajul voluntar,
ºomajul fricþional ºi ºo-
majul structural.
Rata naturalã a ºomajului
este acea ratã care co-
respunde funcþionãrii nor-
male ºi eficiente a pieþei
muncii.
ªomajul 105
Evaluare
I. Teste grilã
1. ªomajul determinat de perioada de timp necesarã pentru a gãsi un loc de muncã se numeºte:
a) ºomaj tehnic; c) ºomaj involuntar;
b) ºomaj fricþional; d) ºomaj sezonier.
2. Când cererea de muncã creºte ºi oferta de muncã nu se modificã, ºomajul:
b) scade; d) ºomajul nu depinde de modificãrile înregistrate de
cererea ºi oferta de muncã
3. În condiþiile în care pe piaþa muncii cererea ºi oferta de muncã sunt egale:
a) nu existã ºomaj; c) existã ºomaj de echilibru;
b) existã doar ºomaj involuntar; d) ºomajul are un nivel minim.
4. Între ºomaj ºi PIB existã o relaþie:
a) pozitivã, deoarece cei care intrã în ºomaj sunt salariaþii cu productivitate redusã;
b) negativã, deoarece se pierde producþia care ar fi fost realizatã de ºomeri;
c) pozitivã, deoarece se reduce munca la negru;
d) nu existã nici o relaþie;

1. ªomajul este un fenomen specific economiilor în curs de dezvoltare.
2. În economia de piaþã statul nu intervine direct pentru reducerea ºomajului.
3. ªomajul tehnologic se datoreazã modernizãrilor echipamentelor ºi înlocuirii muncii cu capitalul.
4. O economie care funcþioneazã eficient are o ratã a ºomajului nulã.
III. Probleme
1. Populaþia totalã a unei þãri este de 22 de milioane de locuitori, din care populaþia ocupatã reprezintã
50%. Cunoscând cã cinci milioane de locuitori nu au vârsta legalã pentru a munci, un milion au vârsta
de muncã, dar sunt inapþi, iar douã milioane nu doresc sã lucreze ºi nu cautã în mod activ un loc
de muncã, determinaþi numãrul ºomerilor.
2. Populaþia totalã a unei þãri este de 30 de milioane de locuitori, din care populaþia activã disponibilã
reprezintã 70%. ªtiind cã persoanele de vârstã ºi apte de muncã, disponibile pentru a muncii ºi care
cautã în mod activ un loc de muncã reprezintã douã milioane de persoane, sã se determine rata
ºomajului.
IV. Completaþi urmãtoarele fraze:

1. ªomajul este un fenomen economic manifestat pe piaþa ….., caracterizat printr-o utilizare parþialã
a …… de muncã.
2. ªomajul …… este datorat perioadelor de recesiune economicã, în care afacerile se restrâng ºi ……
numãrul locurilor de muncã.
3. ªomajul …… este datorat succesiunii anotimpurilor.
4. Cea mai importantã mãsurã de protecþie a ºomerilor este …….
15 Venitul,
consumul
ºi investiþiile
sã înþelegeþi conþinutul indicatorilor macroeconomici
ºi relaþiile dintre aceºtia;
sã evidenþiaþi rolul investiþiilor în economie;
sã înþelegeþi conceptul de echilibru economic pe diferi-
te pieþe;
sã rezolvaþi aplicaþii practice privind calculul unor in-
dicatori studiaþi în aceastã lecþie.
De multe ori, fiecare dintre noi suntem tentaþi sã apreciem

economic o persoanã dupã mãrimea venitului sãu ºi direcþiile
lui de utilizare. Dacã voi reuºiþi sã nu cheltuiþi întregul venit dis-
ponibil într-o perioadã datã, veþi fi apreciaþi cã sunteþi chibzuiþi,
cumpãtaþi, cãci aþi economisit banii. Cu ce scop? Pentru a bene-
ficia de diferite avantaje în viitor de pe urma economiilor fãcute,
de exemplu: sã cumpãraþi un telefon mobil, sã iniþiaþi o afacere
dupã terminarea liceului, sã încasaþi dobânzi la depozitele ban-
care deschise, sã cumpãraþi valutã pentru a merge într-o excursie
în strãinãtate etc.
15.1. Indicatorii macroeconomici

Locul pe care-l ocupã economia unei þãri în economia mon-
Indicatorii economici dialã este reflectat de indicatorii macroeconomici, de tipul: PGB,
agregaþi PIB, PIN, PNB, PNN, VN, venit personal, venit disponibil etc.
Ei se numesc ºi agregaþi, deoarece se calculeazã prin însumarea
produselor finale la nivel micro ºi mezoeconomic, adicã a valorii
bunurilor economice produse ºi destinate satisfacerii nevoilor
finale, individuale ºi colective.
Indicatorii macroeconomici se exprimã în urmãtoarele tipuri
de preþuri:
• preþurile pieþei (Pp), suportate de consumatori pentru
achiziþionarea bunurilor economice necesare;
• preþurile factorilor (Pf), suportate de producãtori pentru
procurarea factorilor de producþie necesari:
Pp = Pf + Izin ºi Izin = Izit – Sv
unde: Izin/zit = impozite indirecte nete/totale;
Sv = subvenþii de exploatare acordate de stat firmelor.
Venitul, consumul ºi investiþiile 107
• preþuri nominale (curente, de piaþã), influenþate de

fenomenele inflaþioniste;
• preþuri reale (constante), neinfluenþate de fenomenele
inflaþioniste.
În raport cu anumite criterii, indicatorilor macroeconomici
li se conferã diferite atribute, cum ar fi:
a) dupã apartenenþa naþional-statalã a agenþilor economici
ºi dupã teritoriul pe care îºi desfãºoarã activitatea se remarcã:
indicatori interni (includ rezultatele agenþilor economici naþio-
nali ºi strãini pe teritoriul naþional) ºi indicatori naþionali (evi-
denþiazã rezultatele agenþilor economici naþionali indiferent de
teritoriul pe care îºi desfãºoarã activitatea, în þarã sau în
strãinãtate);
b) dupã elementele componente distingem: indicatori bruþi
(includ în calculul lor amortizarea) ºi indicatori neþi (exclud
amortizarea din calculul lor).
Principalii indicatori macroeconomici sunt:
1. Produsul intern brut (PIB): PIB = PGB – CI, Produs intern brut –
unde: PGB = produsul global brut; suma valorilor
CI = consumul intermediar. adãugate dintr-o
Ce reflectã cei trei indicatori? economie
PIB reflectã valoarea tuturor bunurilor economice finale
produse în interiorul unei þãri, într-o perioadã determinatã de
timp, de regulã un an.
PGB reflectã valoarea totalã a bunurilor economice obþi- Produs global brut
nute într-o þarã, de regulã într-un an.
CI exprimã valoarea bunurilor economice, cu excepþia con- Consum intermediar
sumului de capital fix, utilizate pentru a produce alte bunuri.
Dupã destinaþia bunurilor economice finale incluse în PIB,
acesta are urmãtoarea structurã:
PIB = CP + CG + IB + Exn = CF + IB + Exn , PIB nominal
Deflator PIB = ⋅ 100
unde: CP = consum privat; CG = consum guvernamental; PIB real
IB = investiþia brutã (suma dintre investiþia netã ºi cea de
înlocuire sau variaþia stocului de capital circulant ºi forma-
rea brutã a capitalului fix);
Exn = export net (diferenþa dintre valoarea exportului ºi a
importului);
CF = consum final al menajelor ºi administraþiilor.
2. Produsul intern net (PIN): PIN = PIB – A, Produs intern net
unde: A = amortizarea capitalului fix.
PIN reflectã valoarea netã a bunurilor economice finale
produse într-o þarã, de regulã într-un an.
3. Produsul naþional brut (PNB): PNB = PIB ± SREI , Produs naþional brut
unde: SREI = soldul relaþiilor economice internaþionale (diferenþa
dintre rezultatele finale brute ale agenþilor econo-
mici naþionali în strãinãtate ºi cele ale agenþilor
economici strãini pe plan naþional).
108 Venitul, consumul ºi investiþiile
PNB reflectã valoarea de piaþã a bunurilor economice fi-

nale produse de agenþii economici naþionali indiferent de te-
ritoriul pe care îºi desfãºoarã activitatea, de regulã într-un an.
Produs naþional net 4. Produsul naþional net (PNN): PNN = PNB – A.
PNN reflectã valoarea netã a bunurilor economice finale
produse de agenþii economici naþionali pe teritoriul þãrii ºi în
afara ei, de regulã într-un an.
PNN în formula anterioarã este exprimat în preþurile pieþei.
Ca orice indicator macroeconomic, el se exprimã ºi în preþurile
factorilor, situaþie în care îi spunem venit naþional (VN):
Venit naþional VN = PNNpf = PNNpp – Izin.
Venitul naþional, ca sursã principalã de platã a posesorilor
factorilor de producþie se numeºte venit naþional creat (VNC):
VNC = Σ (S + Pr +Dn + R)
unde: S = salarii; Pr = profituri; Dn = dobânzi nete; R = renta.
Dacã venitul naþional creat este corectat cu soldul transfe-
rurilor cu strãinãtatea ale unei þãri (STS) se obþine venitul naþional
Venit naþional disponibil (VND):
disponibil VND = VNC ± STS.
Sigur cã vã puneþi întrebarea: care este legãtura dintre VND
ºi venitul populaþiei încasat pentru contribuþia adusã la realizarea
activitãþii economice?
Venitul ce revine populaþiei îmbracã douã forme: venit
Venit personal personal (VP), reprezentat de veniturile curente ce revin mena-
jelor din muncã, proprietate, transferuri de la buget ºi firme etc.
Venit disponibil ºi venit disponibil (VD), reprezentat de venitul net ce rãmâne la
dispoziþia populaþiei pentru acoperirea cheltuielilor de consum
ºi pentru economii:
VP = VND – Vcas +VT ºi VD = VP – Izd ,
unde: Vcas = venituri cuvenite altor sectoare;
VT = venituri din transferuri de la buget ºi firme (burse,
alocaþii, pensii, prime etc.);
Izd = impozite ºi taxe directe.
15.2. Venitul, cheltuielile de consum,

economiile ºi investiþiile
Pentru cã venitul disponibil este venitul pe care îl alocã
indivizii consumului (cheltuielilor de consum, C) ºi economisirii
(economiilor, E), el se prezintã, simultan, ºi sub forma:
VD = C + E, iar dacã sporesc veniturile (∆V) oamenii au tendinþa
de a creºte cheltuielile de consum (∆C) ºi economiile (∆E) ⇒
∆VD = ∆C + ∆E.
Ce reflectã cele douã componente ale venitului disponibil?
Cheltuielile de consum Cheltuielile de consum reflectã partea din venitul naþional
sau disponibil utilizatã de agenþii economici (menaje ºi admi-
nistraþii) pentru satisfacerea nevoilor finale, individuale ºi co-
lective.
Economiile reprezintã excedentul de venit peste cheltuielile Economiile

de consum.
Agenþii economici economisesc o parte din venit pentru a-l
plasa pe diferite pieþe (ale factorilor de producþie, monetare, ale
capitalurilor, valutarã etc.) în condiþii de eficienþã cât mai mare.
Relaþiile ce se formeazã între venitul disponibil, pe de o parte,
ºi cheltuielile de consum ale populaþiei ºi economiile, pe de altã
parte, au fost studiate de economistul englez J.M. Keynes ºi sunt
evidenþiate în schema urmãtoare:
Venitul ºi cheltuielile de consum Venitul ºi economiile
• C = VD – E • E = VD – C
• Rata (înclinaþia) medie a consumului (c ): • Rata (înclinaþia) medie a economiilor (e):
C E
c = ⋅ 100 e = ⋅ 100
VD VD
• Rata (înclinaþia) marginalã spre consum (c'): • Rata (înclinaþia) marginalã spre economii (e'):
∆C ∆E
c′ = e′ =
∆VD
∆VD
⇒ c + e = 1(100%) ºi c′ + e′ = 1
Legea psihologicã fundamentalã a lui J.M. Keynes privind

înclinaþia spre consum ºi economisire:
Sporirea venitului (∆VD) determinã creºterea consumului (∆C)
ºi a economiilor (∆E) respectând corelaþiile: John Maynard Keynes
∆%E > ∆%VD > ∆%C sau ∆%VD > ∆%C ºi ∆%VD < ∆%E. (1883–1946)
Ce-i determinã pe indivizi sã sporeascã cheltuielile de con-
sum ºi economiile când venitul creºte? Existã douã categorii de În 1936 a publicat celebra
factori (mobiluri) care îi influenþeazã: obiectivi ºi subiectivi. lucrare Teoria folosirii mâi-
Factorii obiectivi vizeazã: veniturile reale disponibile, poli- nii de lucru, a dobânzii ºi
tica fiscalã, modificarea aºteptãrilor privind raportul dintre venitul a banilor, care a schimbat
modul de gândire al econo-
actual ºi cel viitor, modificarea aºteptãrilor privind raportul dintre miºtilor secolului al XX-lea.
cheltuielile de consum actuale ºi viitoare, creditul de consum etc. Keynes considera cã cere-
Factorii subiectivi de naturã psihologicã, determinaþi de obi- rea de monedã depinde
ceiuri, tradiþii se referã la: dorinþa de a crea rezerve pentru situ- de nivelul venitului ºi al
aþii neprevãzute, pentru bãtrâneþe, senzaþia de independenþã ºi ratei dobânzii, iar statul
de libertate în miºcare datoritã existenþei unei sume economi- trebuie sã intervinã în eco-
site, dorinþa de a beneficia de dobânzi ºi de alte avantaje sau nomie pentru a restabili
echilibrul prin intermediul
de a realiza afaceri în viitor, nevoia de ridicare a standardului de politicilor monetare ºi bu-
viaþã, dorinþa de a lãsa moºtenire, zgârcenia etc. getare.
Economiile agenþilor economici reprezintã sursa investiþiilor
curente. Deºi în realitate sunt douã mãrimi distincte, teoretic, la
nivel macroeconomic, într-o economie închisã, în care statul nu Într-o economie închisã,
intervine, economiile (E) sunt egale cu investiþiile (I): economiile sunt egale
⇒ VD = C + I ºi ∆VD = ∆C + ∆I. cu investiþiile (E = I).
Ce sunt investiþiile în sens economic?

Investiþiile Investiþiile reprezintã partea din venitul disponibil cheltuitã
pentru achiziþionarea bunurilor de capital în scopul formãrii
ºi creºterii dimensiunilor capitalului existent, precum ºi moder-
nizãrii lui.
Dupã destinaþiile pãrþii din venit alocate investiþiilor distin-
gem:
– investiþiile nete (IN) – care contribuie la formarea netã a ca-
pitalului, adicã la sporirea volumului capitalului fix ºi a stocurilor
de capital circulant;
– investiþiile de înlocuire (IÎ) – sursa lor fiind amortizarea,
sunt destinate înlocuirii capitalului fix scos din funcþiune datoritã
uzurii sale.
Suma investiþiilor nete ºi de înlocuire o constituie investiþiile
brute (IB), care contribuie la formarea brutã a capitalului, adicã
la înlocuirea capitalului fix uzat ºi la sporirea ºi modernizarea
capitalului tehnic existent:
IB = IN + IÎ .
Influenþa investiþiilor asupra creºterii mãrimii producþiei, ve-
nitului, consumului, economiilor viitoare este evidenþiatã de
Multiplicatorul indicatorul multiplicatorul investiþiilor (K). El reflectã cu cât
investiþiilor sporeºte venitul disponibil (∆VD) în viitor la creºterea cu o unitate
a investiþiilor (∆I), respectiv de câte ori se vor multiplica inves-
tiþiile:
∆VD
K= sau ∆VD = K ⋅ ∆I .
∆I
Între multiplicatorul investiþiilor, înclinaþia marginalã spre

consum ºi spre economii existã o strânsã interdependenþã, care
poate fi pusã în evidenþã matematic astfel:
1 1
K= sau K = .
e′ 1− c ′
Factorii determinanþi Investiþiile se aflã sub influenþa unei multitudini de factori,

ai investiþiilor cum ar fi: volumul venitului ºi al economiilor, evoluþia cererii de
bunuri economice, rata dobânzii, rata rentabilitãþii firmei, aºtep-
tãrile întreprinzãtorilor privind creºterea profitului etc.
Creºterea investiþiilor are efecte directe atât la nivelul fiecãrui
agent economic (creºterea numãrului locurilor de muncã ºi mo-
dernizarea acestora ºi a tehnologiei de fabricaþie, sporirea pro-
ductivitãþii, a ofertei ºi a veniturilor, îmbunãtãþirea condiþiilor de
muncã etc.), cât ºi la nivelul economiei naþionale (reducerea
ºomajului ºi a inflaþiei, promovarea progresului tehnic, creºterea
economicã, ridicarea calitãþii vieþii etc.).
15.3. Echilibrul macroeconomic

Conform legii generale a cererii ºi a ofertei, orice tip de piaþã
tinde spre echilibru când existã compatibilitatea deciziilor ºi
intereselor participanþilor la schimb (maximizarea satisfacþiei ºi
maximizarea profitului).
Ca stare proprie oricãrui tip de piaþã (a bunurilor economice,
a muncii, monetarã etc.), echilibrul economic semnificã o corela-
þie, o concordanþã între cerere ºi ofertã. El nu exclude ºi eventu-
alele diferenþe, neconcordanþe, decalaje, în limite raþionale eco-
nomic, între laturile pieþei – care sunt de fapt premise, impulsuri
pentru o dezvoltare viitoare. Realitatea economicã demonstreazã
cã echilibrul este întâmplãtor ºi temporar, el asigurându-se prin
corelarea mecanismelor spontane ale pieþei cu intervenþia statului
în diminuarea efectelor negative ale unor dezechilibre econo-
mice de tipul crizelor economice, ºomajului, inflaþiei etc.
Echilibrul economic este starea spre care tinde piaþa naþio- Echilibrul economic
nalã în ansamblul ei, precum ºi diferitele pieþe (a bunurilor eco- intern:
nomice, monetarã, a muncii etc.), caracterizatã prin egalitatea • cerere de bunuri =
dintre cerere ºi ofertã sau prin existenþa unor diferenþe nesem- ofertã de bunuri
• cerere de monedã =
nificative dintre ele – pentru a nu genera dificultãþi economice ofertã de monedã
ºi sociale grave. • cerere de muncã =
În funcþie de nivelul de manifestare, echilibrul economic ofertã de muncã
poate fi:
– echilibru economic general, manifestat pe ansamblul
economiei, situaþie a unor pieþe interdependente caracterizate
prin inexistenþa excesului de cerere sau de ofertã;
– echilibru economic parþial, manifestat la nivelul unei pieþe,
stare de echilibru spre care tind cererea ºi oferta pe diverse pieþe.
Condiþiile teoretice de echilibru:
Echilibrul macroeconomic pe piaþa bunurilor economice: Echilibrul pe piaþa
CA = OA bunurilor
unde: CA = cererea agregatã (globalã);
OA = oferta agregatã (globalã).
Cererea agregatã exprimã ansamblul bunurilor ºi serviciilor
pe care consumatorii, firmele, guvernul ºi strãinãtatea doresc ºi
pot sã le achiziþioneze în funcþie de preþul mediu din economie
într-o anumitã perioadã de timp. Aceasta exprimã valoarea
cheltuielilor globale, în funcþie de nivelul mediu al preþurilor:
CA = C + CG + IB + Exn.
Oferta agregatã exprimã producþia totalã de bunuri ºi servicii
pe care firmele doresc ºi pot sã o realizeze în funcþie de nivelul
mediu al preþurilor din economie de-a lungul unei anumite
perioade de timp:
OA = PIB.
• Echilibrul pe piaþa monetarã se realizeazã când oferta de Echilibrul pe piaþa
monedã (M · V) este egalã cu cererea de monedã (P · Q): monetarã
M · V = P · Q,
unde: M = masa monetarã;
V = viteza de rotaþie a banilor;
P = nivelul general al preþurilor;
Q = volumul global al tranzacþiilor pe piaþã.
Echilibrul pe piaþa muncii • Echilibrul pe piaþa muncii se realizeazã când oferta de
muncã (OL), derivatã din populaþia activã disponibilã, este egalã
cu cererea de muncã (CL), evidenþiatã de numãrul locurilor de
muncã salariate:
OL = CL.
Condiþiile teoretice de echilibru pe piaþa bunurilor se reali-
zeazã în realitate ca tendinþã, „în mare”, economia trecând prin
stãri de dezechilibre, de diferite proporþii, sub forma unei stãri
de presiune – când piaþa este plinã de mãrfuri (oferta de bunuri
este mai mare decât cererea) – sau a unei stãri de absorbþie, când
cererea este mai mare decât oferta.
Pe piaþa monetarã, dezechilibrul îmbracã douã forme:
– inflaþia, când cererea de monedã < oferta de monedã, iar
preþurile cresc;
– deflaþia, când cererea de monedã > oferta de monedã, iar
preþurile scad.
Piaþa muncii este în dezechilibru atunci când cererea de muncã
este mai micã decât oferta de muncã ºi se manifestã ºomajul. În
cazuri rare apare situaþia inversã, penuria de forþã de muncã, dacã
cererea de muncã este mai mare decât oferta de muncã.
În relaþiile economice internaþionale, aºa cum vom învãþa în
lecþia 18, dezechilibrul îmbracã forma excedentului sau defi-
Glosar citului balanþei comerciale ºi/sau balanþei de plãþi.
Când dezechilibrele sunt accentuate apar fenomene negative
Bunurile finale cu implicaþii asupra fiecãrui agent economic ºi la nivelul econo-
sunt bunurile economice miei naþionale, ceea ce impune, pentru a fi soluþionate, acþiuni
destinate consumului final, conjugate din partea puterii publice, dar ºi a subiecþilor vieþii
din care nu se mai obþin economice.
alte bunuri ºi servicii.
Presa despre...
Funcþia consumului
reflectã relaþia dintre venit „România a consemnat un Produs Intern Brut de 98,5 mi-
ºi cheltuielile de consum. liarde dolari, plasându-se pe locul 49 în topul celor mai mari
De exemplu: 162 de economii la nivel mondial, potrivit datelor Bãncii Mon-
C = f(VD) sau diale. Bulgaria, situatã pe locul 73 în topul BM, a obþinut un PIB
C = c' · VD. de 26,6 miliarde dolari, la 7,7 milioane locuitori. Dintre statele
din regiune, cele mai bune rezultate au fost obþinute de Rusia,
Funcþia economiilor cu un PIB de 763,7 miliarde dolari si o populaþie de 143,1 mili-
reflectã relaþia dintre venit oane de persoane, urmatã de Polonia (PIB de 299,1 miliarde
ºi economii. dolari ºi 38,1 milioane locuitori), Cehia (PIB de 122,3 miliarde
De exemplu: dolari ºi 10,1 milioane locuitori) ºi Ungaria (PIB de 109,1 mili-
E = f(VD) sau
E = e' · VD. arde dolari ºi 10 milioane locuitori).”
Oana Dinu, România, locul 49 în lume în clasamentul
PIB, în Ziarul Financiar din 4 iulie 2006
Evaluare
I. Teste grilã
1. PIB include:
a) amortizarea;
b) consumul productiv de materii prime;
c) bunurile economice destinate autoconsumului;
d) comerþul cu droguri.
2. Consumul este o mãrime invers proporþionalã cu:
a) mãrimea venitului; c) nivelul dezvoltãrii societãþii;
b) politica fiscalã; d) numãrul populaþiei.
3. Reprezintã investiþii în sens economic:
a) cumpãrarea unei case;
b) achiziþionarea de acþiuni la bursã;
c) cumpãrarea unui teren;
d) achiziþionarea de utilaje necesare producþiei.
4. Consumul intermediar este inclus în:
a) PIB; c) PNB; b) PGB; d) PIN.

1. Multiplicatorul investiþiilor este invers proporþional cu înclinaþia marginalã spre economii;
2. Când venitul depãºeºte cheltuielile de consum existã fenomenul de dezeconomisire.
3. Un factor subiectiv care influenþeazã cheltuielile de consum este politica fiscalã;
4. Preþurile curente de piaþã sunt influenþate de fenomenele inflaþioniste.
III. Probleme
1. În condiþiile unei rate a inflaþiei de 25%, PIB creºte cu 50%. Dacã PIBr(0) este de 80000 u.m, PIBr(1)
este de:
a) 96000 u.m; c) 60000 u.m.; b) 66000 u.m.; d) 90000 u.m.
2. VN = 1100 u.m., Exn = 20 u.m., Cf = 200 u.m., SREI = 0, Izin = 30 u.m., iar investiþiile de înlocuire
sunt = 50 u.m. Investiþiile nete (IN) sunt de:
a) 960 u.m.; c) 910 u.m.; b) 1350 u.m.; d) 1310 u.m.
3. Venitul personal este de 800 u.m, iar impozitul pe venitul personal este de 200 u.m. Dacã s-au
economisit 200 u.m., rata medie a consumului este de:
a) 2/3; c) 1/4; b) 3/2; d) 1/2.
4. Venitul sporeºte cu 5000 u.m., iar cheltuielile de consum cresc de 1,5 ori, ajungând în t1, la nivelul
de 6000 u.m. Multiplicatorul investiþiilor este de:
a) 1/7; c) 5/3; b) 7; d) 3.
IV. Excedentul de venit peste cheltuieliile de consum este reprezentat de economii pe care agenþii
economici le investesc.
1. Enuntaþi legea psihologicã fundamentalã a lui J.M. Keynes ºi construiþi, pe baza unor date ipotetice,
un exemplu care sã verifice aceastã lege.
2. Plecând de la modul lor de calcul, reflectaþi relaþia matematicã dintre înclinaþia marginalã spre
consum, înclinaþia marginalã spre economii ºi multiplicatorul investiþiilor.
3. Enumeraþi doi factori care influenþeazã investiþiile ºi explicaþi sensul lor de influenþã.
Creºtere
ºi dezvoltare
16 economicã.
Ciclicitatea
în economie
sã rãspundeþi la întrebarea: ce reprezintã creºterea ºi
dezvoltarea economicã;
sã identificaþi sursele ce stau la baza creºterii economice;
sã analizaþi creºterea economicã din perspectiva
costurilor ºi a beneficiilor acesteia;
sã înþelegeþi importanþa dezvoltãrii economice durabile;
sã analizaþi fluctuaþiile economice ciclice.
Creºterea economicã este, fãrã îndoialã, un fenomen dezi-

rabil. Dar ce determinã formarea acesteia? Care sunt modalitãþile
prin care o þarã poate sã înregistreze creºtere economicã sus-
þinutã? Ce presupune dezvoltarea economicã? Veþi afla rãspunsul
la aceste întrebãri parcurgând urmãtoarea lecþie.
16.1. Creºterea economicã

Creºterea economicã Creºterea economicã reprezintã o expansiune pe termen
lung a potenþialului productiv al unei þãri.
Creºterea pe termen scurt este mãsuratã ca o modificare
procentualã anualã a producþiei naþionale în termeni reali. Astfel,
putem mãsura creºterea economicã cu ajutorul a doi indicatori
principali:
• creºterea realã a produsului intern brut (PIB);
• creºterea realã a PIB pe locuitor.
Ca indicatori mai pot fi folosiþi ºi PIN, PNB sau venitul
naþional etc.
În funcþie de relaþia existentã între dinamica PIB ºi dinamica
Tipuri de creºtere populaþiei, distingem:
economicã • creºtere economicã pozitivã – când raportul PIB/locuitor
înregistreazã o tendinþã de creºtere;
• creºtere economicã negativã (declin economic) – când
raportul PIB/locuitor înregistreazã o tendinþã de scãdere;
Creºtere ºi dezvoltare economicã. Ciclicitatea în economie 115
• creºtere economicã zero – când raportul PIB/locuitor se

menþine constant.
În România, în perioada 1996–2005, creºterea economicã
exprimatã prin ritmul de creºtere al PIB real se prezintã astfel:
Tabelul 16.1. Creºterea PIB real în România 1996–2005 Creºterea economicã în
România
An 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Ritm PIB 3,9 -6,1 -4,8 -1,2 2,1 5,7 5,1 5,2 8,3 4,1
Sursa: www.bnro.ro
În general, economiile þãrilor au o tendinþã de creºtere, dar,
pentru ca aceastã tendinþã sã se poatã manifesta, trebuie asigurate
anumite condiþii favorabile fenomenului. Creºterea economicã
depinde de o extindere semnificativã a resurselor de care dispune
o þarã. Cu cât cantitatea ºi calitatea acestor resurse sunt mai ridi-
cate, cu atât þara are un potenþial mai ridicat de creºtere. Astfel,
sursele creºterii economice includ: Sursele creºterii
• resursele naturale: pãmântul, apa, resursele minerale etc.; economice
• resursele umane: forþa de muncã, nivelul educaþional al
populaþiei, stocul de cunoºtinþe, abilitãþile etc.;
• capitalul: materiile prime, instalaþiile industriale, infrastruc-
tura etc.;
• progresul tehnologic.
Dacã o economie dispune de o cantitate suficientã de re-
surse, aceasta deþine un potenþial ridicat de creºtere. Totuºi,
simpla existenþã a resurselor naturale nu este suficientã. Astfel,
în categoria surselor de creºtere economicã includem ºi resursele
umane, precum ºi capitalul. O cantitate mai mare de capital
conduce la un nivel mai ridicat al producþiei, iar acesta conduce
la creºtere economicã. Stocul de capital se mãreºte prin interme-
diul investiþiilor, astfel încât nivelul investiþional poate fi consi-
derat unul dintre principalii factori care influenþeazã nivelul viitor
al creºterii economice. Progresul tehnologic este considerat o altã
sursã a creºterii economice. Acesta are o importanþã deosebitã,
deoarece face posibilã realizarea unei producþii mai mari folosind
aceeaºi cantitate de resurse (factori de producþie), ridicând nivelul
potenþial al rezultatelor unei þãri. Rapiditatea schimbãrilor teh-
nologice va depinde de cunoºtinþele ºtiinþifice ale unei þãri, de
calitatea învãþãmântului ºi de procentul din PIB alocat activitãþii
de cercetare-dezvoltare.
În funcþie de modalitatea în care aceste resurse influenþeazã
creºterea economicã, distingem: Forme ale creºterii
• creºtere economicã extensivã – bazatã pe aportul prepon- economice
derent cantitativ al factorilor de producþie;
• creºtere economicã intensivã – bazatã pe aportul prepon-
derent calitativ al factorilor de producþie.
116 Creºtere ºi dezvoltare economicã. Ciclicitatea în economie
Beneficiile creºterii Creºterea economicã poate fi privitã prin prisma beneficiilor

economice ºi costurilor pe care le genereazã. În cadrul beneficiilor amintim:
• creºterea standardelor de viaþã;
• crearea de noi locuri de muncã (pe termen lung);
• creºterea investiþiilor în capital;
• creºterea veniturilor bugetare necesare procesului edu-
caþional, asigurãrii sãnãtãþii ºi susþinerii programelor sociale;
• promovarea dezvoltãrii tehnologice.
Costurile creºterii Cealaltã laturã a creºterii economice este reprezentatã de
economice costurile pe care le genereazã:
• sacrificarea consumului curent;
• inegalitatea între venituri;
• costuri sociale (pe termen scurt genereazã ºomaj);
• deteriorarea mediului natural;
• epuizarea resurselor neregenerabile.
Importanþa creºterii economice nu poate fi negatã. Creºterea
veniturilor este esenþialã pentru obþinerea dezvoltãrii sociale,
economice ºi chiar politice. Þãrile care au o creºtere puternicã
ºi sustenabilã reuºesc sã-ºi reducã în mod semnificativ nivelul
sãrãciei, sã-ºi întãreascã stabilitatea democraticã ºi politicã, sã
realizeze îmbunãtãþirea mediului înconjurãtor ºi chiar sã
diminueze incidenþa crimelor ºi a violenþei. Dar, pentru ca
aceste efecte sã se manifeste, este necesar un proces de creºtere
economicã susþinutã, beneficiile fiind vizibile pe termen lung.
Procesul de creºtere economicã poate fi influenþat prin poli-
Politicile de creºtere ticile adoptate la nivel naþional, privite din perspectiva cererii
economicã agregate ºi a ofertei agregate.
• orientate spre În cadrul politicilor orientate spre cerere amintim:
cerere • reducerea nivelului de taxare ºi impozitare (conduce la
creºterea venitului disponibil al populaþiei);
• creºterea nivelului cheltuielilor guvernamentale (conduce
la creºterea consumului ºi a investiþiilor);
• scãderea ratei dobânzii (conduce la creºterea cererii de
credite ºi a consumului).
Pe lângã aceste mãsuri, adãugãm ºi factorii care influenþeazã
creºterea producþiei (potenþialul de creºtere al unei economii)
• orientate spre prin intermediul politicilor orientate spre ofertã:
ofertã • promovarea educaþiei (conduce la formarea unei forþe
de muncã mai calificatã ºi mai productivã);
• promovarea activitãþii de cercetare-dezvoltare (gãsirea
unor mijloace mai eficiente de producþie care sã asigure o
structurã mai variatã a acesteia);
• promovarea mobilitãþii persoanelor (conduce la creºterea
eficienþei ºi flexibilitãþii pieþei muncii).
16.2. Dezvoltarea economicã

Creºterea economicã este procesul care desemneazã o sporire
a rezultatelor macroeconomice pe termen lung. Dacã aceastã evo-
luþie ascendentã a output-ului este însoþitã ºi de transformãri struc-
turale, calitative, în economie, vorbim de dezvoltare economicã.
Dezvoltarea economicã reprezintã o îmbunãtãþire susþinutã Dezvoltarea
a standardelor de viaþã, acompaniatã în general, de creºterea economicã
stocului de capital fizic ºi uman, de o îmbunãtãþire a tehno-
logiei, precum ºi de progrese înregistrate în domeniul educaþiei,
sãnãtãþii ºi protejãrii mediului înconjurãtor.
Progresul economic este o tendinþã pe termen lung, obser- Progresul economic
vatã în evoluþia þãrilor, care se manifestã prin modificãri cali-
tative ºi structurale, fiind reprezentat de o creºtere de duratã
a calitãþii vieþii ºi a nivelului de civilizaþie.
Progresul economic are mai multe dimensiuni: pentru þãrile
slab dezvoltate presupune o reducere a mortalitãþii infantile, o
creºtere a speranþei de viaþã ºi o creºtere a gradului de alfabetizare;
pentru þãrile dezvoltate, este reprezentat de îmbunãtãþiri ale
sistemului educaþional, sanitar, de o mai bunã utilizare a
resurselor.
Astfel, putem considera dezvoltarea economicã drept un
proces care implicã creºterea economicã ºi progresul economic.
Creºterea economicã este, fãrã îndoialã, un proces dezirabil.
Totuºi, în literatura economicã recentã se vorbeºte de „limite ale Limitele creºterii
creºterii economice”, noþiune promovatã de Clubul de la Roma
ºi care ia în considerare impactul ecologic al creºterii ºi creãrii
de bunãstare. Multe activitãþi presupuse de creºterea economicã
utilizeazã resurse neregenerabile, producând un impact puternic
asupra ecosistemului. Astfel, s-a conturat conceptul de creºtere Creºtere ºi dezvoltare
ºi dezvoltare economicã durabilã, care presupune satisfacerea economicã durabilã
nevoilor curente fãrã a compromite capacitatea generaþiilor
viitoare de a-ºi satisface propriile nevoi, în condiþiile protecþiei
mediului înconjurãtor.
În aceste condiþii, utilizarea PIB-ului pe locuitor devine o
mãsurã incompletã a procesului de dezvoltare economicã,
utilizându-se alþi indicatori compoziþi care surprind ºi aspectele
calitative ºi structurale ale evoluþiei economice: indicatorul
dezvoltãrii umane, indicatorul bunãstãrii economice durabile,
indicatorul progresului real etc.
Indicatorul dezvoltãrii umane
(IDU)
indicator compozit care cuprinde:
Nivelul sãnãtãþii ex- Nivelul educaþiei expri- Standardul de viaþã

primat prin speran- mat prin rata de instruire exprimat prin pro- Componentele IDU
þa de viaþã la naº- a adulþilor ºi numãrul me- dusul intern brut pe
tere. diu al anilor de studiu. locuitor.
16.3. Ciclurile economice

Viaþa dumneavoastrã de pânã acum nu a fost un ºir neîn-
Nikolai Kondratiev trerupt de evenimente fericite. Cu siguranþã perioadele de mulþu-
(1892–1938)
mire au alternat cu perioade mai puþin fericite.
Economist rus, fondator
ºi director al Institutului de Fluctuaþiile activitãþii economice îmbracã mai multe forme:
Conjuncturã din Moscova, – sezoniere, determinate de succesiunea anotimpurilor; de
a pus bazele studierii ciclu- exemplu, în construcþii, vara se lucreazã mai mult decât iarna;
rilor economice pe termen
lung, prin lucrãrile sale din – întâmplãtoare, accidentale, determinate de factori aleatori;
anii 1922–1934, cum ar fi de exemplu, un cutremur reduce pentru o perioadã de timp
Ciclurile economice majore activitatea economicã;
(publicatã în 1925).
– ciclice, caracterizate prin alternanþa perioadelor de pros-
peritate cu perioade de regres.
Ciclicitatea economicã Ciclicitatea economicã se referã la alternanþa, cu o anumitã
regularitate în timp, a perioadelor de expansiune economicã
cu perioade de recesiune.
În funcþie de durata lor, ciclurile economice se împart în trei
Tipuri categorii:
de cicluri economice a) Ciclurile economice pe termen scurt, cu durata între 10
ºi 40 de luni, în cadrul cãrora formarea ºi absorbþia stocurilor
coincid cu o uºoarã expansiune, respectiv recesiune.
b) Ciclurile economice pe termen lung, seculare, cu o
duratã de 40–60 de ani, în cadrul cãrora se modificã modul de
producþie specific economiei naþionale. Un bun exemplu este
trecerea de la economia bazatã pe industrie la era informaþiei.
c) Ciclurile economice pe termen mediu, numite ºi dece-
nale, care au o duratã de la 4–6 ani pânã la 10–12 ani.
În continuare, ne vom opri asupra ciclurilor economice pe
Ciclul de afaceri termen mediu, numite ºi cicluri de afaceri, întrucât acestea se
bucurã de cel mai mare interes în lumea economiºtilor.
Ciclul economic pe termen mediu descrie evoluþia activitã-
þii economice de la începutul unei crize pânã la urmãtoarea
crizã.
Altfel spus, ciclul de afaceri este perioada dintre douã crize.
Acesta se caracterizeazã în principal prin douã faze, pe care noi
le vom numi: expansiunea ºi recesiunea. În literatura economicã
veþi întâlni ºi alte denumiri ale fazelor ciclurilor economice. De
exemplu, unii economiºti considerã cã expansiunea, pe care o
mai numesc ºi boom, cuprinde înviorarea economicã ºi avântul.
Recesiunea, la rândul sãu, cuprinde criza ºi depresiunea.
PIBr/loc
Fazele ciclului de
1 afaceri
Trendul
Trendul
crescãtor al
crescãtor al
economiei
4 economiei
2
3
Timp
0
Graficul 16.1. Fazele ciclului de afaceri
1. criza (punctul de cotiturã superior)
2. depresiunea } recesiunea
expansiunea
3. înviorarea (punctul de cotiturã inferior)
4. avântul } (boom)
Indiferent de cum sunt numite, cele douã faze principale

menþionate au caracteristici opuse: în expansiune, producþia, Expansiune
veniturile ºi gradul de ocupare al forþei de muncã cresc, iar nive-
lul de trai pe ansamblul economiei se îmbunãtãþeºte.
În recesiune, consumul menajelor scade, producþia Recesiune
naþionalã ºi cererea de muncã scad ºi ele, iar nivelul general de
trai se înrãutãþeºte. Trecerea de la expansiune la recesiune se
face prin crizã, perioadã specificã ciclurilor pe termen mediu.
Criza este descrisã de J.M. Keynes, în lucrarea Teoria gene- Crizã
ralã a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii ºi a banilor, ca fiind
un fenomen „subit ºi violent”.
În perioada de crizã, anticipãrile oamenilor de afaceri cu pri-
vire la eficienþa activitãþii lor se inverseazã brusc, devin pesimiste,
ceea ce antreneazã intrarea economiei în faza de declin.
Prin urmare, fluctuaþiile ciclice se datoreazã evoluþiei efici-
enþei economice, mai exact, aºa cum afirmã Keynes, modului
specific de evoluþie a eficienþei marginale a capitalului.
Creºterea eficienþei marginale a capitalului antreneazã ex-
pansiunea, în timp ce reducerea acesteia determinã criza ºi de-
presiunea.
Pentru cã economia poate persista o perioadã de timp în-
delungatã în recesiune, economiºtii de inspiraþie keynesianã
propun intervenþia statului în economie prin aºa-numitele politici
ale cererii, care vizeazã creºterea cererii agregate ºi, pe aceastã
cale, a produsului intern brut.
POLITICILE CERERII Politici anticiclice

Politica monetarã
Instrumente: masa monetarã, rata dobânzii, creditul;
Recesiune: creºte masa monetarã, scade rata dobânzii, se
extinde creditul;
Expansiune: scade masa monetarã, creºte rata dobânzii, se

restrânge creditul.
Politica fiscalã
Instrumente: impozitele;
Recesiune: scad impozitele (fiscalitatea scade);
Expansiune: cresc impozitele.
Politica cheltuielilor publice
Glosar Instrumente: cheltuielile publice (pentru achiziþii publice,
investiþii, subvenþii, protecþie socialã);
Recesiune: cresc cheltuielile publice;
Creºterea economicã Expansiune: scad cheltuielile publice.
inflaþionistã Rezultat aºteptat: creºterea cererii globale, la care firmele
reprezintã un proces de rãspund prin creºterea producþiei ⇒ produsul intern brut creºte,
creºtere a preþurilor ca- iar ºomajul scade.
re depãºeºte creºterea
PIB-ului real. Economia ofertei, contrar politicilor cererii, afirmã cã statul
Creºterea economicã trebuie sã se limiteze la crearea unui cadru favorabil alocãrii
neinflaþionistã prin piaþã a resurselor, propunând în principal:
reprezintã un proces de – realizarea de reforme structurale, orientate cãtre extinderea
creºtere a PIB-ului real ce concurenþei;
depãºeºte creºterea pre- – folosirea instrumentelor economice care sã îmbunãtãþeas-
þurilor. cã perspectivele de profit ale firmelor, cum ar fi, de exemplu,
diminuarea fiscalitãþii etc.
Presa despre...
„Celor care au vãzut în Keynes un partizan al intervenþiei
directe a statului în iniþiativa particularã sau care înþeleg
macroeconomia, a cãrei paternitate i-o aribuie lui Keynes, le
reamintim mijloacele socotite permise de Keynes pentru
relansarea economiei: «Statul va trebui sã exercite o influenþã
cãlãuzitoare asupra înclinaþiei spre consum, în parte prin
sistemul sãu de impunere, în parte prin fixarea ratei dobânzii
ºi în parte, eventual, prin alte cãi.» În consecinþã, «investitorul
profesionist este nevoit sã-ºi consacre interesul anticipãrii acelor
schimbãri iminente în mersul evenimentelor sau în atmosfera
generalã care, aºa cum aratã experienþa, influenþeazã cel mai
mult psihologia de masã a pieþei» altfel spus, Keynes îndeamnã
la o politicã economicã de tip conjunctural, unde sloganul «sã
învãþãm din lecþia trecutului», prin capacitatea sa persuasivã,
are forþa manipulatoare de a ghida acþiunile publicului.”
Angela Rogojanu, Teoriile economice ºi mesajele lor,
în Analizã ºi Prospectivã economicã, nr.1–2/2005,
Editura ASE, Bucureºti, pag. 39
Evaluare
I. Teste grilã
1. Creºterea economicã intensivã:
a) presupune creºterea calitãþii ºi eficienþei utilizãrii factorilor de producþie;
b) este singura cale de extindere a producþiei naþionale;
c) este sinonimã cu dezvoltarea durabilã.
2. Printre sursele de creºtere economicã se numãrã:
a) progresul economic;
b) capitalul;
c) progresul tehnologic.
3. Dezvoltarea economicã:
a) se bazeazã pe schimbãrile cantitative pe care le înregistreazã PIB;
b) este un concept sinonim cu progresul economic;
c) nu se poate realiza în lipsa unui proces de creºtere economicã susþinutã.
4. Sunt costuri ale creºterii economice:
a) sacrificarea consumului viitor;
b) creºterea ºomajului pe termen lung;
c) deteriorarea mediului natural;
d) egalizarea veniturilor.

1. Dezvoltarea economicã presupune o împletire a proceselor de creºtere economicã ºi progres
economic.
2. Existenþa creºterii economice presupune eliminarea poluãrii.
3. Indicele dezvoltãrii umane evidenþiazã în mod exclusiv modificãrile cantitative ale producþiei
naþionale.
4. Pe termen scurt, creºterea economicã conduce la pierderea locurilor de muncã pentru anumite
categorii pe persoane.
III. Probleme
Cunoaºtem urmãtoarele date despre o þarã: în t0 PIB real a fost de 250 000 miliarde u.m., iar
populaþia de 25 de milioane de locuitori. În t1, în urma unei extinderi a producþie PIB real a crescut
la 275 000 miliarde u.m., în condiþiile unei diminuãri a populaþiei cu 5%. Determinaþi:
a) modificarea absolutã ºi relativã a PIB-ului real, în perioada analizatã;
b) nivelul PIB/locuitor în cele douã perioade.
Interpretaþi ºi analizaþi rezultatele obþinute.
IV. Studiu de caz

Creºterea economicã în România în perioada 1990–2006.
A. Analizaþi tipurile creºterii economice.
B. Identificaþi factorii de creºtere.
C. Propuneþi mãsuri de stimulare a creºterii economice.
17 Statul
în economia
de piaþã

sã identificaþi diferite modalitãþi prin care statul poate
interveni în economia de piaþã;
sã determinaþi necesitatea formulãrii unei strategii
economice;
sã analizaþi sursele de venituri ºi destinaþia cheltuielilor
bugetare.
În calitate de copii, cetãþeni români, primiþi lunar o alocaþie

din partea statului. Dacã aveþi o problemã de sãnãtate, beneficiaþi
de tratament gratuit în spitale. Toate aceste servicii ºi multe altele
vã sunt furnizate de cãtre stat.
17.1. Forme de manifestare a statului în economie

Problematica rolului statului, a intervenþiei sau non-inter-
venþiei sale în cadrul economiei de piaþã, a provocat multe ºi
controversate discuþii în planul gândirii economice. Astfel, existã
pãreri conform cãrora statul limiteazã libertatea pieþei, sau dim-
potrivã, acesta poate satisface nevoile societãþii în condiþiile în
care este bine dezvoltat. Astfel, s-au evidenþiat urmãtoarele
Accepþiuni ale intervenþiei abordãri:
statului în economie • Statul nu trebuie sã intervinã în stabilizarea economiei:
– intervenþia acestuia nu este necesarã (De exemplu, sã
considerãm o þarã care este dependentã de importurile de petrol.
Un ºoc petrolier, caracterizat de o creºtere considerabilã a pre-
þului petrolului, conduce la o creºtere a costurilor de producþie
ºi la o diminuare a profiturilor, ceea ce conduce mai departe la
o scãdere a producþiei ºi o creºtere a ºomajului. În condiþiile în
care preþurile sunt flexibile se produce o scãdere a salariilor care
compenseazã creºterea costurilor ºi astfel producãtorii îºi menþin
producþia, iar economia revine automat la echilibru.);
– intervenþia acestuia nu este eficientã (Sã presupunem
cã economia se aflã într-o perioadã de recesiune, iar statul do-
reºte sã aplice o politicã fiscalã expansionistã. Înainte de a face
acest lucru, este necesarã recunoaºterea de cãtre guvern a pro-
blemelor existente, iar dupã aplicarea mãsurilor este necesarã
o perioadã de timp pânã când aceste decizii influenþeazã
Statul în economia de piaþã 123
economia. Decalajele astfel apãrute pot face ca politica expan-

sionistã sã se manifeste atunci când economia deja se relanseazã
ºi sã conducã la o creºtere a inflaþiei);
• Intervenþia statului este necesarã (În exemplul anterior,
s-a plecat de la premisa cã o scãdere a salariilor care compen-
seazã creºterea costurilor conduce economia la echilibru. Dar
dacã salariile nu scad? În acest caz economia ar persista în rece-
siune. Pe de altã parte, o scãdere a salariilor este însoþitã ºi de o
scãdere a productivitãþii, astfel încât nu se mai compenseazã creº-
terea costurilor. În consecinþã, intervenþia statului este necesarã.)
Funcþiile pe care statul ar trebui sã le îndeplineascã au fost
privite diferit de-a lungul timpului, plecându-se de la necesitatea
apãrãrii ºi asigurãrii cadrului legal ºi administrativ, pânã la orien-
tarea ºi implicarea în activitatea economicã.
Funcþiile de bazã ale statului prezentate de Adam Smith în Funcþiile statului
lucrarea Avuþia naþiunilor sunt:
• de apãrare naþionalã împotriva invaziilor ºi violenþelor altor
societãþi independente;
• de a stabili o administrare strictã a justiþiei;
• de creare ºi întreþinere a lucrãrilor publice ºi instituþiilor.
În prezent, se considerã cã statul trebuie sã îndeplineascã
urmãtoarele funcþii:
• protecþia þãrii în exterior;
• asigurarea ordinii în interiorul þãrii;
• crearea ºi garantarea cadrului socio-economic, politic ºi
juridic-legislativ;
• alocarea optimalã a resurselor;
• distribuirea ºi redistribuirea veniturilor;
• asigurarea creºterii ºi a echilibrului macroeconomic;
• orientarea comportamentului agenþilor economici.
Astfel, intervenþia statului este mai puþin necesarã într-o eco-
nomie de piaþã decât într-un sistem centralizat, rolul pe care
statul îl are ca partener al iniþiativei private aplicându-se doar
atunci când existã o imperfecþiune a pieþei, iar intervenþia statului
poate sã aducã o ameliorare a situaþiei.
Implicarea statului în economia de piaþã îmbracã ºi o altã
formã, ºi anume programarea sau planificarea economicã.
Programarea sau planificarea economicã reprezintã proce- Programarea/
sul de realizare a unor strategii ce se aplicã la nivel naþional, planificarea economicã
regional sau zonal ºi care urmãresc îndepãrtarea unor defi-
cienþe apãrute în funcþionarea pieþei ºi a economiei privite în
ansamblu.
Programarea economicã are un caracter orientativ, impli-
carea ºi atragerea agenþilor economici fãcându-se prin interme-
diul unor stimulente de naturã economicã (condiþii favorabile de
creditare, scutiri de la plata unor impozite etc.), asigurându-se o
bunã coordonare ºi orientare a acþiunilor acestora.
124 Statul în economia de piaþã
Programarea economicã nu împiedicã buna funcþionare a

mecanismelor economiei de piaþã, ea apãrând ca un element
compensatoriu al acesteia.
Realitatea prezentã, dominatã de integrarea în structurile
europene a þãrilor din Europa Centralã ºi de Est, presupune sta-
bilirea unui sistem eficient de relaþii între stat, sindicate ºi patro-
nat, ce asigurã crearea unor mecanisme necesare unei bune des-
fãºurãri a activitãþii economice prin ample modificãri legislative,
instituþionale, de privatizare ºi restructurare.
17.2. Strategii, politici ºi instrumente economice

Intervenþia statului în economie nu trebuie sã fie una întâm-
plãtoare sau sã se desfãºoare în mod haotic. De aceea, se stabi-
lesc strategii bazate pe un sistem unitar de politici economice.
Strategia economicã Strategia economicã reprezintã un concept complex care
defineºte ansamblul obiectivelor, privind economia unei þãri
sau unele domenii ºi sectoare ale economiei, pe termen mediu
ºi lung, ce se concretizeazã în acþiuni ce trebuie întreprinse pe
diferite orizonturi de timp ºi în modalitãþi de alocare a resur-
selor pentru acestea.
Politica economicã Politica economicã reprezintã acea componentã a stra-
tegiei prin intermediul cãreia se definesc acþiunile ce trebuie
întreprinse ºi modalitãþile de realizare a acestora.
Obiectivele politicilor Obiectivele principale ale politicilor economice pot fi rezu-
economice mate astfel:
• menþinerea unui nivel stabil al inflaþiei;
• asigurarea creºterii economice;
• creºterea gradului de ocupare;
• asigurarea echilibrului balanþei de plãþi etc.
Variabilele utilizate în atingerea obiectivelor urmãrite se
numesc instrumente.
Pentru atingerea obiectivelor este necesarã o cunoaºtere cât
mai precisã a elementelor determinante. Pentru ca efectele unei
politici economice sã fie cele scontate, este necesarã utilizarea
unui numãr de instrumente cel puþin egal cu cel al obiectivelor
propuse.
Instrumentele Printre instrumentele politicilor economice se numãrã:
politicilor economice • cheltuielile guvernamentale ºi sistemul de impozite ºi taxe
(de exemplu, creºterea impozitelor pe venit ⇒ scãderea disponi-
bilitãþilor bãneºti ce rãmân în posesia menajelor ⇒ scãderea
consumului privat ⇒ scãderea inflaþiei);
• rata dobânzii, creditul ºi masa monetarã (de exemplu,
scãderea ratei dobânzii ⇒ stimularea investiþiilor ⇒ crearea de
locuri de muncã);
• taxele vamale ºi barierele netarifare (de exemplu, elimi-
narea barierelor tarifare ºi netarifare ⇒ stimularea comerþului
exterior ⇒ creºtere economicã);
• subvenþiile acordate activitãþii de cercetare, investiþiile în

capitalul uman, stabilirea drepturilor de proprietate etc.
În ceea ce priveºte aplicarea politicilor economice, pot fi
luate în considerare urmãtoarele aspecte:
• în realizarea diferitelor obiective pot apãrea conflicte (de
exemplu, este cunoscut faptul cã un nivel scãzut al ºomajului se
poate atinge uneori doar cu preþul unei creºteri a inflaþiei);
• este necesarã menþinerea unei continuitãþi în aplicarea
politicilor economice (de exemplu, instrumentele folosite pentru
stimularea ofertei agregate sunt aplicabile ºi la nivelul pieþelor
sau al agenþilor economici, deci perioada de timp necesarã
evidenþierii rezultatelor este mai mare);
• în implementarea politicilor economice pot apãrea întâr-
zieri (generate atât de recunoaºterea problemei, cât ºi de obþi-
nerea efectelor dorite);
• utilizarea instrumentelor trebuie sã se facã þinând seama
de caracterul fluctuant al activitãþii economice.
Bugetul de stat – componentã a bugetului general consolidat
Bugetul de stat este cel mai important instrument al pre-

zenþei statului in economie.
Din punct de vedere economic, bugetul de stat reprezintã Bugetul de stat
un document în care sunt prevãzute anual fluxurile financiare,
ocazionate de formarea resurselor ºi efectuarea cheltuielilor
publice care iau naºtere cu ocazia repartizãrii produsului intern
brut, în scopul îndeplinirii funcþiilor ºi rolului statului.
Bugetul de stat se elaboreazã anual sub forma unui tablou al
veniturilor publice ºi destinaþiilor acestora, având caracter previ-
zional ºi reprezentând un instrument de politicã economicã a
statului.
Veniturile bugetare sunt formate din:
• venituri curente:
venituri fiscale – formate din: Venituri fiscale
– impozite directe: impozitul pe profit, impozitul pe
venitul realizat de persoane fizice (venituri
comerciale, venituri din profesii liberale, venituri din
proprietate intelectualã, venituri din salarii, venituri
din dobânzi ºi dividende);
– impozite indirecte: taxa pe valoare adãugatã (TVA),
accize, taxe vamale etc.
venituri nefiscale: din profitul Bãncii Naþionale a Venituri nefiscale
României, al regiilor autonome.
• venituri din capital – din valorificarea unor bunuri ale
statului;
• încasãri din rambursarea împrumuturilor acordate;
• donaþii ºi sponsorizãri.
Cheltuieli bugetare Cheltuielile bugetare, dupã destinaþia lor, sunt formate din:
• servicii publice generale;
• apãrare;
• educaþie;
• sãnãtate;
• securitate socialã ºi bunãstare;
• locuinþe ºi servicii publice;
• culturã ºi religie;
• alte cheltuieli.
În funcþie de relaþia existentã între veniturile ºi cheltuielile
Natura bugetului bugetare, distingem:
• buget deficitar: nivelul cheltuielilor depãºeºte nivelul
veniturilor;
• buget excedentar: nivelul cheltuielilor bugetare este infe-
rior nivelului veniturilor;
• buget echilibrat: nivelul cheltuielilor bugetare este echiva-
lent cu cel al veniturilor.
Deficitul bugetar Deficitul bugetar reprezintã una dintre problemele macroeco-
– argumente pro ºi
contra nomice cele mai dezbãtute în ultimii ani, economiºtii manifestând
opinii diferite în legãturã cu oportunitatea existenþei acestuia.
Argumente pro:
creºterea cheltuielilor pentru educaþie conduce la creºte-
rea productivitãþii muncii ºi, implicit, la creºtere economicã;
în perioade de recesiune, creºterea cheltuielilor bugetare
stimuleazã economia.
Argumente contra:
împovãrarea generaþiilor viitoare plãtitoare de taxe ºi
impozite;
diminuarea economisirii la nivel naþional;
diminuarea investiþiilor;
scãderea salariului ºi a producþiei;
cheltuielile publice au, de obicei, eficienþã mai redusã
decât cheltuielile private.
Astfel, se poate concluziona cã, pe termen scurt, existenþa
deficitului bugetar poate exercita efecte pozitive asupra econo-
miei, însã, pe termen lung, se impune o echilibrare a acestuia.
Acoperirea deficitului bugetar se poate realiza prin:
• emisiune de monedã (cea mai inflaþionistã mãsurã);
• împrumuturi pe piaþã internã sau externã (datorie publicã);
• majorarea veniturilor fiscale.
Datoria publicã În ceea ce priveºte datoria publicã, se remarcã pe plan inter-
naþional o tendinþã de creºtere continuã a acesteia. Totodatã,
asistãm la o creºtere a ponderii datoriei externe în totalul datoriei
publice, ceea ce duce la creºterea interdependenþelor economi-
ce internaþionale.
Bugetul de stat este o componentã a bugetului general con-
solidat.
Bugetul general Bugetul general consolidat este format prin luarea în con-
consolidat siderare a tuturor bugetelor care sunt componente ale siste-
mului bugetar:
– bugetul de stat;
– bugetul Asigurãrilor Sociale de Stat: este bugetul în care
se reflectã constituirea, repartizarea ºi utilizarea fondurilor bãneºti
necesare ocrotirii sociale a populaþiei);
– bugetele locale: sunt bugetele de venituri ºi cheltuieli ale
unitãþilor administrativ-teritoriale; de exemplu, bugetul unei
primãrii;
– bugetele fondurilor speciale (Fondul special pentru asigu-
rãrile sociale de sãnãtate, Fondul special pentru plata ajutorului
de ºomaj);
– bugetul Trezoreriei statului: cuprinde veniturile ºi cheltu-
ielile Trezoreriei privind activitatea desfãºuratã în scopul înde-
plinirii funcþiilor sale (principala funcþie este de bancã a statului);
– bugetul instituþiilor publice finanþate integral sau parþial
din bugetul de stat, bugetul Asigurãrilor Sociale de Stat (BASS)
sau bugetele locale (Instituþiile publice finanþate integral sau
parþial de la bugetul de stat, de la BASS sau de la bugetele locale
sunt acele instituþii care îºi acoperã cheltuielile integral sau parþial
pe seama resurselor provenite de la bugetele amintite; de
exemplu, muzee, ºcoli populare de artã ºi meserii etc.);
– bugetul instituþiilor de stat finanþate integral din venituri
proprii (Instituþiile publice finanþate integral din venituri proprii
sunt acele instituþii care îºi acoperã cheltuielile pe seama venitu-
rilor realizate; în cazul în care la sfârºitul anului se realizeazã
excedent, el se va reporta pentru anul urmãtor; de exemplu,
instituþiile de învãþãmânt superior de stat);
– bugetul fondurilor provenite din credite externe con-
tractate sau garantate de stat: reprezintã bugetele în care sunt
reflectate veniturile ºi cheltuielile aferente fondurilor externe
rambursabile (de exemplu, împrumuturi de la Banca Europeanã
pentru Investiþii, Banca Internaþionalã pentru Reconstrucþie ºi
Dezvoltare etc.);
– bugetul fondurilor externe nerambursabile: reprezintã
bugetele în care se reflectã sursele de finanþare externe neram-
bursabile – donaþii din strãinãtate, de la guverne strãine etc. –
precum ºi destinaþiile pentru care sunt alocate aceste sume. Glosar
În determinarea nivelului veniturilor ºi cheltuielilor se rea- Laissez-faire
lizeazã consolidarea ºi agregarea datelor din bugete. De exemplu, este concepþia potrivit
la nivelul bugetului de stat sunt prevãzute transferuri de resurse cãreia statul ar trebui sã
cãtre bugetele locale sau cãtre bugetul asigurãrilor sociale de stat. intervinã cât mai puþin în
Sumele corespunzãtoare acestor transferuri sunt încadrate la economie, lãsând liber-
cheltuieli în bugetul de stat, dar ele se reflectã în cheltuieli ºi la tatea decizionalã celor
nivelul bugetelor locale sau a bugetului asigurãrilor sociale de stat. ce acþioneazã pe piaþã.
Astfel, ele sunt evidenþiate la cheltuieli de douã ori, în timp ce Rata de impunere fiscalã
fondurile sunt cheltuite o singurã datã (la nivelul bugetelor locale exprimã procentual par-
sau la nivelul bugetului asigurãrilor sociale de stat). Pentru a se tea din venit preluatã de
determina efortul financiar al statului, se vor însuma cheltuielile stat, fiind stabilitã prin
bugetelor ce intrã în sfera de cuprindere a bugetului consolidat, legi sau reglementãri fis-
iar din suma obþinutã se vor scãdea transferurile între bugete. cale.
Evaluare
I. Teste grilã
1. Intervenþia statului în economie:
a) este necesarã doar în economiile de comandã;
b) are întotdeauna efecte negative;
c) a fost privitã în mod distinct de diferite curente de gândire economicã;
d) nu este compatibilã cu economia de piaþã.
2. Programarea economicã:
a) are un caracter obligatoriu;
b) se aplicã doar la nivel naþional;
c) presupune acþiuni coordonate ale agenþilor economici;
d) nu este compatibilã cu economia de piaþã;
3. Un buget deficitar presupune:
a) o echilibrare a veniturilor ºi a cheltuielilor bugetare;
b) o previziune pesimistã asupra colectãrii veniturilor bugetare;
c) o relaxare a politicii fiscale;
d) un nivel al cheltuielilor bugetare ce îl depãºeºte pe cel al veniturilor bugetare.
4. Pe termen scurt, creºterea fiscalitãþii determinã:
a) reducerea veniturilor bugetare;
b) creºterea cheltuielilor bugetare;
c) creºterea datoriei publice;
d) reducerea consumului privat.

1. În prezent, într-o economie de piaþã, funcþiile statului se rezumã la apãrare, administrare ºi asigurarea
cadrului legislativ.
2. Programarea economicã se manifestã, cu precãdere, în economiile planificate.
3. Creºterea economicã reprezintã un instrument al politicilor economice.
4. Cea mai inflaþionistã cale de acoperire a deficitului bugetar este emisiunea de monedã.
5. Creºterea gradului de ocupare reprezintã un obiectiv al politicii economice.
III. „În economia de piaþã modernã, statului îi revin atribuþii ºi obiective noi, dar funcþia sa principalã
constã în a realiza beneficii sociale nete, pe termen mediu ºi lung. Funcþiile îndeplinite de stat nu
mai pot avea acum doar caracter pasiv ºi legislativ – statul protector – ci trebuie sã fie active, în
conformitate cu cerinþele „statului productiv” sau ale „statului partener” al sectorului privat ºi al
mecanismelor generate de acesta.” (Fernand Braudel)
Comentaþi textul de mai sus din perspectiva rolului pe care statul trebuie sã-l aibã în economia de
piaþã.
18 Piaþa mondialã
sã rãspundeþi la întrebarea: ce este piaþa mondialã?;
sã calculaþi cursul de revenire la export ºi cursul de
revenire la import;
sã analizaþi avantajele ºi costurile care decurg din co-
merþul internaþional;
sã înþelegeþi importanþa economicã a turismului inter-
naþional;
sã explicaþi conceptele de convertibilitate a banilor
ºi curs de schimb.
În fiecare zi, consumãm o mare varietate de bunuri, de la

pâinea autohtonã, la fructele importate din diferite þãri. Cunoaº-
tem, de asemenea, cã un mare numãr de români muncesc peste
graniþã. Ne-am obiºnuit cu modificarea frecventã a cursului
valutar al leului, dar ºi cu prezenþa firmelor strãine în România.
Toate afirmaþiile anterioare constituie exemple de participare a
României la economia mondialã.
18.1. Formele pieþei mondiale

La nivel internaþional, unitãþile economice schimbã între ele
bunuri, servicii ºi capitaluri financiare etc.
Economia mondialã reprezintã ansamblul economiilor Economia mondialã
naþionale ale statelor lumii, privite în interdependenþa legãtu-
rilor dintre ele.
Toate þãrile lumii, indiferent de mãrime sau de forþã econo-
micã participã la schimburile internaþionale ºi sunt afectate de
evoluþiile economice mondiale.
Piaþa mondialã reprezintã ansamblul relaþiilor de schimb Piaþa mondialã
care se stabilesc între unitãþile economice aparþinând diferitelor
þãri.
În funcþie de natura bunurilor ºi serviciilor supuse schim-
bului, piaþa mondialã îmbracã urmãtoarele forme: Formele pieþei
• comerþul internaþional, care cuprinde schimbul de bunuri mondiale
ºi servicii nefinanciare – altele decât munca – între unitãþi econo-
mice din þãri diferite. De exemplu, atunci când firma „Ina” S.R.L.
importã portocale din Grecia, spunem cã a realizat o operaþiune
de comerþ exterior.
130 Piaþa mondialã
• piaþa internaþionalã a muncii, referitoare la migraþia

externã a forþei de muncã. Un exemplu bun sunt muncitorii
români din Israel sau din Spania.
• piaþa internaþionalã a capitalurilor, ce reflectã miºcãrile
de capitaluri dintre þãri. De exemplu, când firma Lafarge din
Franþa cumpãrã o fabricã în România, spunem cã a avut loc o
miºcare de capital dinspre Franþa spre România. Miºcãri interna-
þionale de capital au loc ºi atunci când primim un împrumut de
la Fondul Monetar Internaþional sau când un fond de investiþii
american cumpãrã acþiuni la Bursa de Valori Bucureºti.
• piaþa valutarã, care reprezintã ansamblul tranzacþiilor cu
monede aparþinând diferitelor þãri. Tranzacþiile se pot derula la
nivel naþional sau internaþional. De exemplu, atunci când Ana
schimbã 1000 RON în euro în scopul de a pleca într-o excursie
în Bulgaria, operaþiunea are loc pe piaþa valutarã naþionalã. În
schimb, când firma „Dan” S.R.L. achiziþioneazã 50 000 de euro
pentru a plãti un import de mere din Grecia, vorbim de piaþa
valutarã internaþionalã.
Comerþul internaþional reprezintã cea mai importantã formã
a pieþei mondiale, prin prisma ponderii valorii schimburilor co-
merciale în totalul tranzacþiilor internaþionale.
18.2. Comerþul internaþional

Comerþul internaþional Comerþul internaþional cuprinde exporturile ºi importurile
de bunuri ºi servicii.
În funcþie de obiectul schimbului, vom avea:
– comerþ cu bunuri materiale, cum ar fi textile, petrol,
alimente º.a.;
– comerþ cu servicii, cum ar fi transporturile, turismul peste
graniþã, serviciile de comunicaþii internaþionale etc.
Fluxurile comerciale internaþionale dintr-o þarã sunt urmãrite
cu ajutorul unui instrument statistic numit balanþã comercialã.
Blanþa comercialã Balanþa comercialã grupeazã exporturile ºi importurile, expri-
este o componentã a mate valoric, pe total ºi pe grupe de mãrfuri ºi þãri. Dacã valoa-
balanþei de plãþi. rea exporturilor depãºeºte valoarea importurilor, balanþa comer-
cialã este excedentarã. În situaþia inversã, este deficitarã. Când
exporturile sunt egale cu importurile, balanþa comercialã este
echilibratã.
Blanþa de plãþi Balanþa de plãþi este un instrument statistic, ce reflectã înca-
sãrile ºi plãþile unui stat în relaþiile sale cu exteriorul, într-o anu-
mitã perioadã de timp, de regulã un an.
Balanþa de plãþi cuprinde douã componente:
a) Contul curent extern, care evidenþiazã în principal situaþia
comerþului exterior al unei þãri, prin cea mai importantã
componentã a sa, balanþa comercialã;
Piaþa mondialã 131
b) Contul de capital ºi financiar, ce reflectã intrãrile ºi ieºirile

de capital sub forma investiþiilor directe ºi de portofoliu (acþiuni,
obligaþiuni) ºi a creditelor externe. Tot aici se înregistreazã ºi
modificarea rezervelor valutare.
Între cele douã componente ale balanþei de plãþi existã o În anul 2005 balanþa
legãturã foarte strânsã. Astfel, deficitul de cont curent se acoperã comercialã a României
din excedentul contului de capital, sau, în caz contrar, exce- a înregistrat un deficit
dentul se transformã într-o creºtere a rezervelor valutare sau în de 7806 milioane euro,
investiþii peste graniþã. În mod normal, suma soldurilor celor trei în timp ce excedentul
balanþei de plãþi a
balanþe, ºi anume contul curent, contul de capital ºi contul de determinat o creºtere cu
rezerve trebuie sã fie zero. Aceasta se traduce prin faptul cã orice 5431 milioane euro a
tranzacþie internaþionalã trebuie sã aibã o sursã de finanþare. Deºi rezervelor valutare.
balanþa de plãþi este întotdeauna echilibratã, se utilizeazã adesea
noþiunile de excedent sau deficit al balanþei de plãþi. Termenele
se referã la diferenþa dintre contul curent ºi cel de capital ºi ca
mãrime este tocmai modificarea rezervelor oficiale de schimb
(valutare).
Þãrile fac comerþ între ele din acelaºi motiv pentru care ºi
firmele o fac, ºi anume profitul. De fapt, tranzacþiile comerciale
au loc preponderent între unitãþile economice din diferite þãri,
ºi nu între guverne. Profitul la nivelul unei firme care intrã în relaþii
cu strãinãtatea se determinã cu ajutorul a doi indicatori, ºi anume:
• Cursul de revenire la export (Cre): exprimã cheltuiala Cursul de revenire la
internã cu care se obþine o unitate valutarã din exterior ºi trebuie export
sã fie inferior cursului de schimb. Se determinã astfel:
P
Cre = ie ,
Pve
unde: Cre = cursul de revenire la export;
Pie = preþul intern al mãrfii exportate, inclusiv cheltuielile
de circulaþie pânã la frontierã;
Pve = preþul extern în valutã încasat din vânzarea mãrfii.
• Cursul de revenire la import (Cri): exprimã cantitatea de Cursul de revenire la
monedã naþionalã ce se obþine prin vânzarea pe piaþa internã a import
mãrfii importate cu o unitate valutarã, deci trebuie sã fie superior
cursului de schimb. Se determinã ca raport între preþul mãrfii
importate pe piaþa internã (Pii), din care se scad taxele de import
(Ti), ºi preþul mãrfii în exterior (Pvi):
P − Ti
Cri = ii .
Pvi
Profitul pe o unitate valutarã (Pr) rulatã în comerþul exterior
se poate determina ca diferenþã între cursul de revenire la import
ºi cursul de revenire la export, astfel:
Pr = Cri − Cre.
Pentru a înþelege mai bine aceºti indicatori, sã luãm urmã-

torul exemplu: firma Ana S.A. exportã 100 de rochii în Franþa,
pentru care obþine 10.000 de euro, cu care importã 10 tone de
portocale din Spania, pentru care plãteºte 5.000 RON taxe
vamale ºi pe care le vinde în România cu 50.000 RON. Cursul
de schimb este 1 euro = 4,2 RON. Cât este profitul afacerii, dacã
cheltuielile antrenate de producerea ºi exportul rochiilor au fost
de 10.000 RON?
1. Determinãm: Cre = 10 000 RON / 10 000 euro =
= 1 RON/euro, ceea ce înseamnã cã firma cheltuieºte 1 RON
pentru un euro. Exportul este eficient.
2. Determinãm Cri = (50 000 – 5 000) RON / 10 000 euro =
= 4,5 RON/euro, deci firma încaseazã 4,5 RON pentru un euro.
Importul este eficient.
3. Profitul va fi: Pr = 4,5 – 1 = 3,5 RON/euro. În total firma
va avea un profit de 3,5 RON · 10 000 euro = 35 000 RON.
Urmãrirea de cãtre firme a propriului interes – obþinerea unui
profit cât mai mare – aduce avantaje þãrii în ansamblul sãu.
Avantajele Principalele avantaje care decurg din comerþul exterior sunt:
comerþului exterior • diversificarea ofertei de bunuri ºi servicii de pe piaþa
internã;
• extinderea pieþei pentru firmele naþionale, ceea ce permite
reducerea costurilor pe produs ºi creºterea productivitãþii. De
exemplu, la un nivel al costurilor fixe într-o firmã de 10 milioane
de euro ºi o producþie vândutã pe piaþa internã de douã milioane
de bucãþi, costul fix mediu ar fi de 5 euro/bucatã. Dacã firma
vinde în exterior încã douã milioane de bucãþi, costul fix mediu
scade la 2,5 euro/bucatã, determinând reducerea costului total
mediu, dacã nu se modificã nivelul costului variabil mediu.
• accentuarea concurenþei pe piaþa internã, ceea ce avan-
tajeazã consumatorii;
• modernizarea economiei naþionale, din punct de vedere
tehnologic;
• creºterea numãrului de locuri de muncã din economie,
pentru realizarea producþiei destinate exportului.
Dezavantajele Principalele dezavantaje care însoþesc inevitabil comerþul
comerþului exterior internaþional se referã la:
• falimentul firmelor naþionale ce nu fac faþã concurenþei
externe, însoþit de reducerea numãrului locurilor de muncã din
economie;
• creºterea decalajelor economice dintre þãri în favoarea þãri-
lor puternice, dezvoltate, ce exportã produse scumpe, înalt prelu-
crate.
În schimburile comerciale externe, guvernele pot opta între
mai multe tipuri de politici comerciale internaþionale, care con-
duc la tot atâtea forme de comerþ internaþional. Acestea sunt:
a) Protecþionismul, care presupune protejarea pieþei interne Protecþionismul

de concurenþa externã prin practicarea de bariere tarifare ºi
netarifare în calea comerþului internaþional. Taxele vamale se
aplicã de regulã sub formã procentualã asupra valorii mãrfurilor
importate. De exemplu, la un import de 10 000 de euro ºi o taxã
vamalã de 10%, importatorul va plãti o taxã totalã de 10 000 ·
· 0,1 = 1 000 de euro. Barierele netarifare îmbracã forme diverse,
cum ar fi: norme de sãnãtate ºi de calitate exagerate, plafoane
cantitative, licenþe de import º.a.
b) Liber-schimbismul, care înseamnã libera circulaþie a mãr- Liber-schimbismul
furilor, adicã absenþa restricþiilor tarifare ºi netarifare în calea co-
merþului internaþional.
18.3. Piaþa valutarã

Relaþiile dezvoltate între þãri, care fac obiectul economiei
mondiale, presupun schimburi între diferite monede. Astfel,
apare ca necesarã convertibilitatea acestor monede.
Convertibilitatea exprimã capacitatea unei monede de a se Convertibilitatea
schimba pe alte monede în mod liber, pe piaþã.
Moneda naþionalã ºi monedele strãine – sau valutele – se
schimbã între ele pe piaþa valutarã.
Piaþa valutarã este piaþa pe care se întâlnesc cererea ºi ofer- Piaþa valutarã
ta de valutã, prin confruntarea cãrora se formeazã cursul de
schimb.
Prin curs de schimb sau curs valutar înþelegem preþul unei Cursul de schimb
monede exprimat prin altã monedã, în condiþii date de loc ºi
de timp.
În funcþie de modalitatea de formare a cursului de schimb, Forme ale cursului de
întâlnim: schimb
• cursuri de schimb flexibile (flotante): cursul de schimb
se formeazã liber pe piaþã în funcþie de cerere ºi de ofertã;
• cursuri de schimb fixe: guvernul intervine ºi stabileºte alt
curs de schimb decât cel format pe piaþã.
Principalul avantaj al formãrii libere a cursului este dat de Avantaje ºi
faptul cã el conduce la o ajustare automatã a balanþei de plãþi. dezavantaje ale
De exemplu, o depreciere a monedei naþionale face ca aceasta cursurilor flotante
sã devinã relativ mai ieftinã în comparaþie cu alte monede, sã fie
încurajate exporturile (sã devinã mai competitive) ºi frânate
importurile. Apar însã ºi dezavantaje, generate în special de
incertitudinea din comerþul internaþional (de exemplu, dacã un
american care a investit în România sperã sã obþinã un profit
de 1 milion $, la un curs de schimb de 2,9 RON pentru 1 $, la
o creºtere a cursului leu/dolar el va transfera peste graniþã un
profit mai mic) ºi de apariþia unor presiuni inflaþioniste (de
exemplu, deprecierea monedei naþionale conduce la o creºtere
a cererii agregate prin impulsionarea exporturilor ºi la o scãdere
a ofertei agregate datoratã creºterii costurilor factorilor de

producþie importaþi – inflaþie prin cerere ºi ofertã).
Alãturi de cerere ºi de ofertã, cursul de schimb al unei mone-
Factorii de este influenþat ºi de alþi factori, cum ar fi: intervenþiile bãncii
care influenþeazã centrale, rata dobânzii, anticipãrile unitãþilor economice ºi rata
cursul de schimb inflaþiei.
De exemplu, când BNR oferã valutã pe piaþã sau când rata
dobânzii creºte, leul se apreciazã. În schimb, dacã se anticipeazã
înrãutãþirea stãrii economiei sau se accentueazã inflaþia, leul se
depreciazã.
Cursul de schimb poate fi:
– nominal: cel la care au loc efectiv tranzacþiile;
– real: cel care are la bazã paritatea puterii de cumpãrare a
monedelor (de exemplu, dacã preþul unui coº de bunuri ºi servicii
în SUA este de 100 $, iar în România acelaºi coº de bunuri este
de 290 RON, cursul de schimb care reflectã puterea de cumpã-
rare a celor douã monede este 2,9 RON pentru 1 $).
Cursul de schimb la paritatea puterii de cumpãrare este uti-
lizat în special pentru a compara standardele de viaþã între douã
sau mai multe þãri. Acest lucru este necesar deoarece compararea
PIB-ului folosind cursul de schimb format pe piaþã nu evidenþiazã
diferenþele reale existente între venituri ºi consum, aceste cursuri
înregistrând fluctuaþii. Un alt motiv ar fi acela cã preþurile bunuri-
lor ºi serviciilor necomercializate pe piaþa internaþionalã sunt
în general mai mici în economiile sãrace.
Operaþiuni pe piaþa Existã douã tipuri dominante de operaþiuni care se desfãºoarã
valutarã pe piaþa valutarã:
• operaþiuni la vedere: schimbul efectiv de monedã se reali-
Glosar zeazã în momentul încheierii contractului (sau cel mult în douã
zile lucrãtoare) la cursul curent;
Turismul internaþional
reprezintã ansamblul de- • operaþiuni la termen: contractul se încheie la cursul curent,
plasãrilor efectuate de schimbul efectiv de monedã realizându-se la o datã ulterioarã
persoane în alte þãri convenitã de comun acord între parteneri.
decât cele de rezidenþã, Operaþiunile la termen au ca scop, pe de o parte, asigurarea
în alt scop decât presta- împotriva riscurilor generate de fluctuaþiile cursului valutar, iar
rea unei activitãþi remu- pe de altã parte, reprezintã operaþii speculative cu scopul
nerate.
obþinerii unui câºtig. De exemplu, un vânzãtor la termen mizeazã
Organizaþia Mondialã a pe scãderea cursului valutar, urmând ca la scadenþã sã cumpere
Comerþului (O.M.C.) la vedere valuta ºi s-o vândã cumpãrãtorului la termen la cursul
emite setul de reguli de
funcþionare a sistemului stabilit prin contract, câºtigând, astfel, din diferenþa de curs.
comercial internaþional, Operaþiunile de vânzare-cumpãrare se realizeazã prin inter-
rezolvând disputele din- mediul:
tre statele membre refe- • caselor de schimb valutar: pentru vânzare ºi cumpãrare
ritoare la libertatea co- de valutã de cãtre persoane fizice;
merþului. • piaþa valutarã interbancarã: pentru sume necesare opera-
Comerþul invizibil þiunilor de comerþ exterior, agenþii adresându-se bãncilor
este comerþul cu servicii. comerciale pe baza unor ordine de vânzare/cumpãrare.
Evaluare
I. Teste grilã
1. Cursul de revenire brut la export desemneazã:
a) cheltuiala internã care se realizeazã pentru a obþine o unitate valutarã;
b) câºtigul din realizarea unei operaþiuni de import;
c) câºtigul din realizarea unei operaþiuni de export;
d) eficienþa activitãþii de import-export.
2. Când cererea de euro pe piaþa valutarã din România creºte, iar oferta nu se modificã, euro:
a) se apreciazã;
b) se depreciazã;
c) nu îºi modificã valoarea, întrucât aceasta este stabilitã de Banca Naþionalã a României;
d) devine mai puternic decât dolarul.
3. Cumpãrãtorul la termen mizeazã pe:
a) creºterea cursului valutar;
b) scãderea cursului valutar;
c) rãmânerea constantã a cursului valutar;
d) câºtigul lui nu depinde de evoluþia cursului valutar.
4. Balanþa comercialã ºi balanþa de plãþi sunt:
a) în relaþie parte-întreg;
b) în relaþie întreg-parte;
c) sinonime;
d) nu se poate determina relaþia dintre ele.

1. O þarã poate sã nu participe la piaþa mondialã.
2. Participarea unei þãri la comerþul internaþional conduce la creºterea productivitãþii interne.
3. Comerþul internaþional genereazã la nivelul economiei naþionale numai efecte pozitive.
4. Participarea unei þãri la comerþul internaþional poate determina reducerea cererii interne de muncã.
III. Probleme
1. Firma „Steaua” S.R.L. exportã petrol în Moldova ºi realizeazã un curs de revenire la export de
1,5 RON/dolar ºi importã cu banii obþinuþi software, la un curs de revenire la import de 3,5 RON/dolar.
Este activitatea de export-import a firmei eficientã în cazul în care cursul de schimb este
1 dolar = 3 RON?
2. Cursul de revenire la export este de 1,7 RON pe dolar, iar la import de 4 RON pe dolar. Dacã
veniturile încasate în urma importului sunt de 50 000 RON, iar taxele vamale reprezintã 10% din
aceste venituri, determinaþi profitul operaþiunii de comerþ exterior.
IV. Asociaþi variabilelor din coloana A formula corespondentã din coloana B.

A B
1. Curs de revenire la export Pii − Ti
a) Cri =
Pvi
2. Curs de revenire la import b) Pr = Cri − Cre
P
c) Cre = ie
Pve
3. Profit pe unitate valutarã
d) Pr = Cre − Cri
19 Integrare
economicã
ºi globalizare
sã descrieþi diferite forme de integrare economicã;
sã identificaþi etapele de formare a Uniunii Europene;
sã analizaþi poziþia României cu privire la integrarea
în Uniunea Europeanã;
sã înþelegeþi importanþa fenomenului de globalizare.
Auzim adesea vorbindu-se despre integrarea în Uniunea

Europeanã. Dar ce presupune acest proces? Care sunt condiþiile
pe care o þarã trebuie sã le îndeplineascã? Este oare globalizarea
un proces iremediabil? Rãspundeþi la aceste întrebãri parcurgând
urmãtoarea lecþie.
19.1. Integrare economicã

Integrarea Integrarea economicã reprezintã modalitatea de asociere
economicã în entitãþi economice stabile a douã sau mai multe þãri, bazatã
pe interdependenþele dintre economii ºi pe eliminarea bariere-
lor din calea relaþiilor economice.
Coordonarea politicilor economice apare ca o necesitate,
deoarece aceasta poate genera beneficii care în alte situaþii nu ar
fi posibile. De exemplu, s-a demonstrat cã dacã douã þãri coope-
reazã ºi eliminã tarifele vamale în cadrul relaþiilor comerciale pe
care le desfãºoarã una cu cealaltã, ambele þãri obþin mai multe a-
vantaje, spre deosebire de cazul în care încearcã sã obþinã câºtiguri
pe termen scurt stabilind tarife ridicate. De asemenea, beneficii pot
sã aparã ºi în cazul în care þãrile realizeazã libertatea de miºcare
a capitalului ºi a muncii, coordonându-ºi politicile fiscale ºi mone-
tare ºi alocarea resurselor pentru diferite sectoare ale economiei.
Orice tip de înþelegere în cadrul cãreia þãrile cad de acord sã-ºi coor-
doneze politicile comerciale, fiscale ºi/sau monetare reprezintã un
grad diferit de integrare economicã.
Formele integrãrii Trepte ale integrãrii economice:
economice • zona de comerþ preferenþial – þãrile membre îºi acordã
acces preferenþial, la anumite bunuri ºi servicii, prin intermediul
unor tarife mai reduse;
• zona de liber schimb – þãrile membre decid eliminarea
taxelor vamale, cotelor ºi tarifelor preferenþiale în cadrul
Integrare economicã ºi globaliazare 137
schimburilor dintre ele, menþinând politici distincte în relaþiile

comerciale cu terþii;
• uniunea vamalã – este o zonã de liber schimb în care þãrile
membre îºi stabilesc o politicã externã comunã, adoptând un
tarif vamal comun în relaþiile cu terþii;
• piaþa unicã – este o uniune vamalã ce presupune aplicarea
de politici comune în domeniul producþiei ºi existenþa celor patru
libertãþi de miºcare: a bunurilor, a serviciilor, a muncii ºi a capi-
talului;
• uniunea economicã ºi monetarã – reprezintã o piaþã unicã
ce este însoþitã de o armonizare a politicilor monetare ºi care are
implementatã o monedã comunã;
• integrarea economicã completã – este ultima treaptã a
integrãrii economice ºi presupune armonizarea politicilor
economice, tinzând sã devinã dezvoltarea unei entitãþi supra-
statale.
Integrarea economicã s-a manifestat cu precãdere dupã cel
de-al doilea rãzboi mondial, concretizatã într-o serie de acorduri Acorduri ºi tratate
ºi tratate, printre care menþionãm: încheiate la nivel
mondial
– în 1951, prin semnarea tratatului de la Paris, se formeazã
Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului (Franþa, Italia,
Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg);
– în 1957, prin semnarea tratatelor de la Roma, se formeazã
Comunitatea Europeanã a Energiei Atomice (EURATOM) ºi
Comunitatea Economicã Europeanã (CEE);
– 1960 se semneazã Convenþia de la Stockholm, prin care
se formeazã Asociaþia Europeanã a Liberului Schimb (A.E.L.S.);
– în 1960, prin tratatul de la Monteovideo, se formeazã
Asociaþia Latino-Americanã a Comerþului Liber;
– în 1964, se înfiinþeazã Uniunea Vamalã ºi Economicã a
Africii Centrale;
– în 1994, se formeazã Acordul Liberului Schimb Nord-Ame-
rican (N.A.F.T.A.).
19.2. Uniunea Europeanã

19.2.1. Procesul de constituire a Uniunii Europene Constituirea Uniunii
În condiþiile actuale, procesul de integrare economicã se Europene
desfãºoarã la scarã mondialã, manifestându-se prin diverse forme
de integrare, diferite din punct de vedere al complexitãþii. Cea
mai avansatã formã de integrare economicã internaþionalã de
pânã acum este Uniunea Europeanã.
Primele legãturi interstatale dintre þãrile Europei au început
de mai bine de jumãtate de secol. Pe 16 aprilie 1948 este sem-
natã convenþia instituind Organizaþia Europeanã de Cooperare
Economicã, având ca state semnatare Austria, Belgia, Dane-
marca, Franþa, Grecia, Islanda, Irlanda, Luxemburg, Norvegia,
138 Integrare economicã ºi globaliazare
Olanda, Portugalia, Regatul Unit, Suedia, Elveþia ºi Turcia, precum

ºi zonele occidentale de ocupaþie din Germania.
Comunitatea Pe 18 aprilie 1951 este semnat Tratatul instituind Comuni-
Europeanã a tatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului; tratatul va intra în
Cãrbunelui ºi vigoare pe 25 iulie 1952. La Roma, pe 25 martie 1957, este
Oþelului semnat Tratatul instituind Comunitatea Economicã Europeanã,
Comunitatea care intrã în vigoare pe 1 ianuarie 1958 ºi care a fost semnat de
Economicã Belgia, Franþa, Germania, Italia, Luxemburg ºi Olanda. În
Europeanã urmãtoarea perioadã, Comunitatea Economicã Europeanã s-a
extins astfel:
1 ianuarie 1973 – Marea Britanie, Danemarca, Irlanda;
1 ianuarie 1981 – Grecia;
1 ianuarie 1986 – Spania, Portugalia;
1 ianuarie 1995 – Austria, Suedia, Finlanda;
1 ianuarie 2004 – Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania,
Polonia, Republica Cehã, Slovacia, Malta, Cipru, Slovenia.
Un moment esenþial l-a reprezentat semnarea tratatului de
Tratatul de la la Maastricht, în 1992, prin care se stipula cã Uniunea Europeanã
Maastricht este formatã pe comunitãþi economice europene, completatã cu
politici ºi forme de cooperare prevãzute prin tratat. Uniunea
Instituþiile Europeanã prezintã urmãtoarea structurã instituþionalã:
Uniunii Europene • Consiliul de Miniºtri – are competenþã sã influenþeze
implementarea legislaþiei, adoptã regulamente ºi directive, fiind
singurul centru efectiv de decizie;
• Comisia Europeanã – este un organ executiv, având ca
atribuþii întãrirea aplicãrii dreptului comunitar ºi negocierea de
acorduri sau înþelegeri internaþionale, reprezentând gardianul
tratatelor comunitare;
• Parlamentul European – este format din reprezentanþi ai
popoarelor statelor membre, fiind abilitat sã realizeze controlul
parlamentar al aprobãrii execuþiei bugetare, sã aprobe acordurile
internaþionale ºi sã supravegheze mecanismele executivului;
• Consiliul Uniunii Europene – exercitã puterea normativã
adoptând acte normative cu forþã juridicã obligatorie, asigurã
coordonarea politicilor economice, autorizeazã deschiderea
negocierilor, având putere de revizuire a tratatelor comunitare.
Obiectivele Uniunea Europeanã are ca obiective:
Uniunii Europene promovarea progresului economic ºi social;
întãrirea coeziunii economice ºi sociale;
promovarea unei politici comune de apãrare;
dezvoltarea unei cooperãri strânse în domeniul justiþiei ºi
afacerilor interne;
instaurarea unei cetãþenii a Uniunii;
asigurarea unui mediu economic ºi organizaþional mai
concurenþial.
19.2.2. Introducerea monedei euro

Introducerea monedei euro s-a realizat la sfârºitul anului Moneda euro
1998, când s-au stabilit cele 11 state care participã la Uniunea
Economicã ºi Monetarã: Germania, Franþa, Belgia, Luxemburg,
Irlanda, Italia, Spania, Olanda, Austria, Portugalia ºi Finlanda.
Necesitatea introducerii monedei unice a fost determinatã de
efectele pozitive pe care acest proces le genera:
reducerea costurilor pentru schimburile valutare;
diminuarea riscului unor atacuri speculative;
un mai bun control al politicii monetare;
reducerea instabilitãþii ratelor de schimb.
19.2.3. Extinderea spre centrul ºi estul Europei

În 1993, în cadrul Consiliului European de la Copenhaga,
statele membre au fãcut un important pas cãtre lãrgirea Uniunii
Europene, cãzând de acord asupra faptului cã statele din Europa
Centralã ºi de Est care doresc pot deveni membre U.E.
La Copenhaga s-a afirmat cã aderarea unui stat la Uniunea
Europeanã va avea loc de îndatã ce acesta va avea capacitatea
de a-ºi asuma obligaþiile de membru, satisfãcând criteriile econo-
mice ºi politice cerute de Uniune, cunoscute sub numele de
criterii de aderare sau criteriile de la Copenhaga. Astfel, calitatea Condiþii de aderare la
de membru implicã: Uniunea Europeanã
stabilitatea instituþiilor care garanteazã democraþia, statul
de drept, drepturile omului, precum ºi protecþia ºi respectarea
drepturilor minoritãþilor;
acceptarea obiectivelor uniunii politice, economice ºi
monetare;
crearea condiþiilor de integrare prin:
– reforma structurilor administrative (criteriul administrativ);
– implementarea legislaþiei comunitare în legislaþia
naþionalã (criteriul legislativ).
existenþa unei economii de piaþã funcþionale, precum ºi
capacitatea de a face faþã concurenþei ºi forþelor de piaþã din
Uniune; aceasta presupune:
– liberalizarea preþurilor ºi a comerþului;
– un sistem juridic dezvoltat;
– eliminarea dezechilibrelor macroeconomice;
– un sector dezvoltat de intermediere financiarã.
România a semnat la 1 februarie 1993 Acordul de asociere
la Uniunea Europeanã (Acordul European), intrat în vigoare la 1
februarie 1995 ºi care are ca obiectiv fundamental pregãtirea
aderãrii României la Uniunea Europeanã.
Principalele beneficii ale integrãrii României în Uniunea

Beneficiile integrãrii
României în Uniunea Europeanã:
Europeanã • un climat politic ºi economic stabil, care sã conducã la
dezvoltare durabilã;
• creºterea competitivitãþii pe piaþa internã;
• amplificarea ºi diversificarea schimburilor comerciale;
• acces la pieþe de capital ºi investiþii strãine;
• promovarea progresului tehnologic;
• accesul la piaþa unicã;
• accesul pe piaþa europeanã a muncii;
• întãrirea securitãþii naþionale.
19.3. Globalizarea
Nu existã o definiþie a globalizãrii într-o formã universal
acceptatã, ºi probabil nici definitivã. Motivul rezidã în faptul cã
globalizarea include o multitudine de procese complexe cu o
dinamicã variabilã, atingând domenii diverse ale unei societãþi.
Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie sau toate la un loc.
Globalizarea Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea
schimbãrilor în societate ºi în economia mondialã, ce presu-
pune integrarea crescândã a þãrilor lumii la nivel comercial ºi
al fluxurilor de capital, determinatã de reducerea costurilor de
transport ºi de comunicaþie.
Acest fenomen descrie creºterea comerþului internaþional
ºi a investiþiilor prin prisma cãderii barierelor din calea schimbu-
rilor comerciale ºi interdependenþei dintre state.
Procese definitorii ale În general, globalizarea se referã la trei procese:
globalizãrii o intensificare a fluxurilor comerciale în plan mondial,
astfel încât firmele nu mai sunt în competiþie doar în cadrul pro-
priilor economii, ci ºi cu firme din întreaga lume;
creºterea rapidã a unor economii, care este atribuitã unui
numãr de factori cum ar fi: procesul de dezvoltare condus de
cãtre stat care produce infrastructurã, înlesnire a investiþiilor, in-
vestiþii ridicate în capitalul uman, stabilitate politicã ºi deschi-
derea cãtre capitalul strãin (de exemplu, Tigrii Asiatici);
creºterea pieþelor financiare mondiale.
Cei mai mulþi adepþi ai tezelor globalizãrii argumenteazã cã
extinderea schimburilor comerciale a produs o schimbare calita-
tivã în cadrul competiþiei. Utilizarea tehnologiei informaþionale
este consideratã ca fiind forþa care împinge mai departe globali-
zarea. Firmele din aceastã „nouã societate a informaþiei” trebuie
sã se miºte mai repede pentru a rãspunde schimbãrilor aduse de
tehnologia informaþionalã. Ele se bazeazã mai mult pe reþele
pentru a coordona procesele de producþie. Unele firme au mers
pânã acolo încât sã-ºi orienteze toate activitãþile productive spre
piaþã ºi sã funcþioneze în principal pentru a realiza produse
destinate pieþei.
Din perspectiva populaþiei din þãrile dezvoltate, aceste

activitãþi în „reþea” au ºi o parte negativã. Firmele folosesc infor-
maþiile tehnologice pentru a distribui activitãþile lor productive
oriunde în lume, preþul factorilor de producþie fiind scãzut. Sluj-
bele din þãrile dezvoltate pot fi transferate þãrilor din lumea a treia
pentru cã factorii pot fi controlaþi, abilitãþile pot fi transferate, iar
salariile sunt suficient de scãzute pentru a compensa orice cost
tranzacþional adiþional sau o productivitate mai scãzutã care ar
putea exista.
Globalizarea aduce cu sine oportunitãþi extraordinare, multe
þãri beneficiind de deschiderea pieþelor ºi de asimilarea noilor
tehnologii. Astfel, printre beneficiile globalizãrii putem aminti: Beneficiile globalizãrii
crearea de bogãþie determinatã de liberul schimb;
creºterea competitivitãþii bunurilor ºi serviciilor;
creºterea nivelului de trai;
guvernarea democraticã ºi statul de drept;
creºterea protecþiei muncitorilor.
Chiar dacã globalizarea aduce în general beneficii, aceasta
este asociatã cu probleme care au ridicat îngrijorãri justificate.
Costurile globalizãrii
Dacã am lãsa deoparte problemele culturale, politice ºi pe cele
legate de mediu, amplu dezbãtute, douã arii principale ar fi:
inegalitatea – atât dintre þãri cât ºi din interiorul þãrilor;
volatilitatea din cadrul pieþelor financiare ºi din activitatea
economicã.
Chiar dacã venitul pe locuitor a crescut la nivel mondial, nu
toate þãrile au beneficiat de o creºtere satisfãcãtoare; astfel, media
venitului pe locuitor dintre þãrile avansate ºi cele aflate în curs
de dezvoltare a devenit din ce în ce mai dispersatã – în ciuda
convergenþei dintre þãrile avansate. Mai mult decât atât, în Glosar
interiorul unor þãri, inegalitatea a crescut în decursul ultimelor
douã decade. A doua problemã majorã se referã la volatilitatea Companiile transnaþio -
pieþelor financiare datã de deschiderea spre pieþele globale de nale (CTN)
capital, care pare sã aducã din ce în ce mai multã incertitudine reprezintã corporaþii ca-
în activitatea economicã. re sunt constituite din
Procesul de globalizare presupune ajustãri ºi adaptãri la mai multe filiale ampla-
economiile fiecãrui stat, în concordanþã cu noua ordine eco- sate în þãri diferite, care
nomicã internaþionalã. joacã un rol important
în cadrul globalizãrii.
Fiind un proces ireversibil, globalizarea impune aplicarea
unor mãsuri precum: Strategia de la Lisa -
consolidarea unui sistem de asigurãri sociale viabil; bona
realizarea de cheltuieli bugetare cu învãþãmântul public, reprezintã angajamen-
tul luat de ºefii statelor
sãnãtate, securitate; membre ale Uniunii Euro-
promovarea unor politici de eliminare a dezechilibrelor pene de a crea, pânã în
care conduc la o mai bunã ocupare ºi care împiedicã scãderea anul 2010, „cea mai
salariilor; competitivã ºi dinamicã
reducerea barierelor tarifare ºi netarifare ºi a subvenþiilor economie bazatã pe
interne; cunoaºtere din lume”.
îmbunãtãþirea sistemului financiar internaþional.
Evaluare
I. Teste grilã
1. În care dintre urmãtoarele forme de integrare economicã þãrile membre adoptã o politicã comercialã
comunã în relaþiile cu terþii?
a) zonã de comerþ preferenþial; c) uniune vamalã;
b) zonã de liber schimb; d) zonã de comerþ preferenþial ºi de liber schimb.
2. Care dintre urmãtoarele þãri fac parte din Uniunea Europeanã?
a) Franþa; c) Polonia;
b) Germania; d) Norvegia.
3. Care dintre urmãtoarele afirmaþii cu privire la procesul de globalizare este adevãratã?
a) se bazeazã pe o intensificare a comerþului mondial;
b) conduce la egalizarea veniturilor dintre þãrile dezvoltate ºi cele slab dezvoltate;
c) a stat la baza dezvoltãrii rapide a tuturor þãrilor aflate în curs de dezvoltare;
d) presupune o încetinire a fluxurilor de capital la nivel mondial.
4. Integrarea unui stat în Uniunea Europeanã presupune:
a) menþinerea unei legislaþii naþionale independente de cea comunitarã;
b) crearea unei economii de piaþã funcþionale;
c) aplicarea acquis-ului comunitar în anumite domenii prioritare;
d) practicarea de taxe vamale scãzute în relaþiile cu þãrile UE;
e) nici un rãspuns corect.

1. Intensificarea restricþiilor vamale din cadrul relaþiilor comerciale dintre douã þãri conduce la
formarea zonelor de liber schimb.
2. Integrarea economicã presupune intensificarea dependenþelor dintre diferite state ale lumii.
3. Termenul de Uniune Europeanã a fost adoptat odatã cu semnarea Tratatului de la Roma din 1957.
4. Integrarea unui stat în Uniunea Europeanã presupune menþinerea unei legislaþii naþionale indepen-
dente de cea comunitarã.
5. Printre factorii care susþin globalizarea se numãrã intensificarea investiþiilor externe ºi accelerarea
schimburilor comerciale dintre diferite state ale lumii.
III. „De ce a devenit globalizarea – care a fãcut atâta bine – un lucru atât de controversat? Eliminarea
obstacolelor din calea comerþului internaþional a ajutat multe þãri sã se dezvolte într-un ritm mult mai
rapid decât ar fi putut-o face altfel […]. Datoritã globalizãrii, mulþi oameni din întreaga lume trãiesc
astãzi mai mult ca înainte ºi se bucurã de un nivel de trai mult mai ridicat […]. Þãrile în curs de dezvoltare
trebuie s-o accepte dacã vor sã se dezvolte ºi sã lupte cu succes împotriva sãrãciei. Pentru mulþi oameni
din aceste þãri, însã, globalizarea nu a produs beneficiile economice promise. Accentuarea separaþiei
dintre cei avuþi ºi cei sãraci a fãcut sã creascã numãrul persoanelor din Lumea a Treia aflate într-o
stare cruntã de sãrãcie.”
(Joseph E. Stiglitz, Globalizarea – Speranþe ºi deziluzii)
Comentaþi textul de mai sus din perspectiva beneficiilor ºi costurilor generate de procesul globalizãrii.
Soluþii evaluãri 143
Soluþii evaluãri
Lecþia 1
I. 1. a, b, c, d; 2. b; 3. c; 4. a; II. 1. F; 2. F; 3. A; 4. A; III. 1. a) 400; b) 1 vapor; c) 100, 400,
500, deci costul de oportunitate creºte; 2. avionul.
Lecþia 2
I. 1. d; 2. d; 3. b; 4. d; II. 1. A; 2. F; 3. F; 4. F; III. 1. b; 2. e; 3. d.
Lecþia 3
I. 1. d; 2 d; 3. d; 4. c; II. 1. A; 2. F; 3. A; 4. F; III. 1. d; 2. a) UT = 210; 3. 3x ºi 4y.
Lecþia 4
I. 1. b; 2. b; 3. c; 4. d; II. 1. F; 2. A; 3. A; 4. F; III. 1. a; 2. c; 3. b; 4. d.
Lecþia 5
I. 1. d; 2. c; 3. b, c; 4. b; II. 1. A; 2. F; 3. A; 4. A; III. 1. a; 2. b; 3. d; 4. a.
Lecþia 6
I. 1. c; 2. d; 3. a; 4. d; II. 1. A; 2. A; 3. F; 4. F; III. 1. a; 2. b; 3. d; 4. c.
Lecþia 7
I. 1. c; 2. b; 3. a; 4. a; II. 1. F; 2. A; 3. A; 4. F; III. 1. b; 2. d.
Lecþia 8
I. 1. d; 2. c; 3. c; 4. c; II. 1. A; 2. F; 3. A; 4. F; III. 1. b; 2. c; 3. a; 4. a.
Lecþia 9
I. 1. d; 2. a; 3. b; 4. d; II. 1. A; 2. F; 3. A; 4. A; 5. F; 6. F. III. 1. a, d; 2. a; 3. a, b; 4. b, c.
Lecþia 10
I. 1. b; 2. c; 3. c; 4. a; II. 1. A; 2. A; 3. F; 4. F; III. 1. b; 2. c; 3. b.
Lecþia 11
I. 1. b; 2. d; 3. a; II. 1. F; 2. F; 3. F; 4. A; III. 1. 500%; 2. 290,9 RON, 90%.
Lecþia 12
I. 1. a; 2. b, d; 3. b; 4. a, c; II. 1. A; 2. A; 3. F; 4. A; III. 1. b; 2. b; 3. a.
Lecþia 13
I. 1. b; 2. a; 3. b; II. 1. F; 2. A; 3. A; 4. F; III. 1. b; 2. d.
Lecþia 14
I. 1. b; 2. b; 3. c; 4. b; II. 1. F; 2. F; 3. A; 4. F; III. 1. 3 milioane persoane; 2. 9,52%; IV. muncii,
ofertei, ciclic, scade, sezonier, indemnizaþia de ºomaj.
Lecþia 15
I. 1. a; 2. b; 3. d; 4. b; II. 1. A; 2. F; 3. F; 4. A; III. 1. a; 2. c; 3. a; 4. c.
Lecþia 16
I. 1. a; 2. b, c; 3. c; 4. c; II. 1. A; 2. F; 3. F; 4. A; III. a) 25 miliarde u.m., creºte cu 10%;
b) 10 000 u.m., 11 578 u.m.
Lecþia 17
I. 1. c; 2. c; 3. d; 4. d; II. 1. F; 2. F; 3. F; 4. A; 5. A.
Lecþia 18
I. 1. a; 2. a; 3. a; 4. a ; II. 1. F; 2. A; 3. F; 4. A; III. 1. da, Profit = 2 RON/$; 2. Profit = 25 875 RON;
IV. 1. c; 2. a; 3. b
Lecþia 19
I. 1. c; 2. a, b, c; 3. a; 4. b; II. 1. F; 2. A; 3. F; 4. F; 5. A.
144 Bibliografie selectivã
Bibliografie selectivã
1. Abraham-Frois, G., Economie politicã, Editura Humanitas, Bucureºti, 1994

2. Ailenei, Dorel; Bãlan, Elena; Olaru, Delia; Jula, Nicoleta; Nãzdrãvan, Mihai, Economie.
Manual pentru clasa a X-a ºi a XI-a, Editura Sigma, Bucureºti, 2000
3. Angelescu, Coralia (coordonator), Dicþionar de economie, Editura Economicã, Bucureºti,
2003
4. Burda, M.; Wyplosz, Ch., Macroéconomie, une perspective européenne, De Boeck
Université, 1992
5. Cornescu, Viorel; Bucur, Ion; Stanciu, Sicã; Bonci, Mãdãlina; Platis, Magdalena, Economie.
Manual pentru clasa a X-a ºi a XI-a., Editura ALL, Bucureºti, 2000
6. Creþoiu, Gh.; Cavachi, Ioan; Iordache, Stelian; Moraru, Liviu, Manual de economie pentru
învãþãmântul liceal, Editura Antet, Bucureºti, 2000
7. Dudian, Monica (coordonator), Economie, Editura ALL Beck, Bucureºti, 2005
8. Galbraith, J.K., ªtiinþa economicã ºi interesul public, Editura Politicã, Bucureºti, 1982
9. Gogoneaþã, Aura; Gogoneaþã, Constantin, Economie Politicã, Editura Didacticã ºi
Pedagogicã, Bucureþti, 1995
10. Gogoneaþã, Constantin; Darmon, Cãtãlin; Plugaru, Liviu, Economie. Manual pentru clasa
a X-a ºi a XI-a, Editura Humanitas, Bucureºti, 2005
11. Heilbroner, R.L., Filosofii lucrurilor pãmânteºti, Editura Humanitas, Bucureºti, 1993
12. Lãcãtuº, Maria Liana; Lãcãtuº, George-Paul, Economie. Manual pentru clasa a X-a, Editura
Corint, Bucureºti, 2002
13. Keynes, J.M., Teoria generalã a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii ºi a banilor, Editura
ªtiinþificã, Bucureºti, 1970
14. Mankiw, N.G., Macroeconomics, second edition, Worth Publishers, 1994
15. Oþet, Florina; Dobrotã Spineanu, Sorin, Bacalaureat 2006. Subiecte de economie. Clasa
a XII-a, Editura Humanitas, Bucureºti, 2006
16. Popescu, C.; Ciucur D.; Gavrilã, I., Economie – manual universitar, Editura Economicã,
Bucureºti, 1999
17. Popescu, Constantin; Gavrilã, Ilie; Paul Tãnase, Ghiþã; Niþescu Dan, Economie. Manual
pentru clasa a XI-a, Editura Economicã, Bucureºti, 2005
18. Samuelson, P.A.; Nordhauss, W., Economics, fifteenth edition, McGraw-Hill, 1995
19. Smith, Adam, Avuþia naþiunilor. Cercetare asupra naturii ºi cauzelor ei, Editura Universitas,
Chiºinãu, 1992
20. Varian, Hal, Intermediate Microeconomics – A Modern Approach, third edition, W.W.
Norton, 1993
www.europa.eu.int
www.bnro.ro
www.worldbank.org
www.wto.org
www.mit.edu

Economie: Manual Pentru Clasa A XI-a

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Economie: Manual Pentru Clasa A XI-a

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAÞIEI, CERCETÃRII,

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

© Editura NICULESCU ABC, 2012

Ilustraþia copertei: Carmen Lucaci

2. Sistemul economic românesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

10. Banii. Piaþa monetarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73

12. Piaþa financiarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89

13. Piaþa muncii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95

14. ªomajul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100

15. Venitul, consumul ºi investiþiile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106

16. Creºtere ºi dezvoltare economicã. Ciclicitatea în economie . . . . . . . . . . . . 114

17. Statul în economia de piaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122

18. Piaþa mondialã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129

19. Integrare economicã ºi globalizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136

Soluþii evaluãri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143

Bibliografie selectivã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144

Zi de zi consumãm bunuri ºi servicii, cumpãrate sau pro-

1.1. Ce sunt nevoile?

De exemplu, nevoia de informaþii este mai mare în Franþa

În funcþie Nevoi elementare, cum ar fi nevoia de apã,

Caracteristicile nevoilor Principalele caracteristici ale nevoilor:

1.2. Resursele ºi bunurile

De exemplu, aerul pe care îl respirãm în localitatea în care

Resurse materiale (naturale ºi create de om), cum

În funcþie Resurse umane, fãrã de care nici o activitate nu

Resurse informaþionale, care sunt rezultatul ac-

Caracteristica fundamentalã a tuturor resurselor economice

Dar global, niciodatã nu vom avea toate bunurile pe care ni

1.3. Alegere ºi renunþare în economie

Pentru o înþelegere corectã a acestui concept, sã considerãm

1.4. Ce studiazã economia?

Rãspunsul la întrebãrile ce ºi cât producem orienteazã

1.5. Indicatorii economici ºi dinamica lor

Modificarea absolutã exprimã cu cât se modificã o variabilã Modificarea absolutã

2. V1 = 50 u.m. ºi V0 = 100 u.m. – venitul a scãzut cu 50 u.m.:

Dacã V0 = 50 u.m. ºi V1 = 80 u.m., vom avea:

II. Notaþi cu A enunþurile adevãrate ºi cu F pe cele false.

Bãrci 1 000 900 500 0

Raportul din 2004 cu privire la progresele înregistrate de

2.1. Economia de piaþã

Economia de piaþã Economia de piaþã este acel tip de economie în care

Relaþiile dintre unitãþile economice descrise mai sus poartã

2.2. Proprietatea ºi libera iniþiativã

Fiecare dintre noi, ca proprietar, încearcã sã-ºi valorifice cât

2.3. Ce înseamnã economie de piaþã funcþionalã?

II. Notaþi cu A enunþurile adevãrate ºi cu F pe cele false.

III. Asociaþi conceptului din coloana A definiþia corectã din coloana B.

Atunci când vã cumpãraþi o ciocolatã sau o pereche de pan-

3.1. Utilitatea bunurilor economice

Aceasta înseamnã cã satisfacþia adusã de primul pahar este

Pe mãsurã ce se consumã în mod neîntrerupt dintr-un bun

3.2. Comportamentul consumatorului raþional

Exemple de probleme rezolvate:

Deci programul optim de consum este 4x + 6y.

2. Sã presupunem cã Bianca are un venit de 150 u.m. pe

Efectul de substituþie Tabelul 3.2. Utilitatea totalã ºi utilitatea marginalã

Tabelul 3.4. Programul de consum pentru Bianca

Bugetul personal Bugetul personal este un plan financiar care ne prezintã

Bugetul de familie Bugetul de familie reprezintã un instrument statistic prin

II. Notaþi cu A enunþurile adevãrate ºi cu F pe cele false.

Orice bun pe care noi îl consumãm (folosim) pentru a ne

4.1. Producãtorul/întreprinzãtorul ºi factorii

Din aceastã definiþie rezultã urmãtoarele concluzii: