Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
ARGUMENT
Dicţionarul de Sociologie descrie familia ca fiind:”în sens larg, familia reprezintă un grup
social ai cărui membrii sunt legaţi prin raporturi de vârstă, căsătorie sau adopţie şi care trăiesc
împreună, cooperează sub raport economic şi au grijă de copii. În sens restrâns, familia este un
grup social format dintr-un cuplu căsătorit şi copiii acestuia”(PRET, 2008, 7, apud Dicţionar de
Socialogie, 1993, 128).
Ceea ce rămâne după noi, singura noastră moştenire lăsat sunt copii. Ei urmează viața
noastră, păstrează numele nostru, însă, pentru acest lucru, avem o obligaţie referitoare la
asumarea unui ansamblu de sarcini referitoare la îngrijirea, la protecția și la educația sa.
Familia reprezintă pentru copii primul mediu în care se dezvoltă iar părinţii reprezintă primii
educatori pentru aceştia, educându-i în manieră priprie. Familia îşi înscrie apoi copii la grădiniţă
acolo unde educatorii urmează să-i educe şi să-i formeze după o metodologie şi un curriculum
specific vârstei acestora şi în concordanţă cu nevoile lor individuale. Grădiniţa este mediul în
care urmează să socializeze cu alţi copii, oferindu-le situaţii de relaţionare cu aceştia şi condiţii
care favorizează un mediu adecvat învăţării şi descoperirea de fiecare copil în parte a propriei
identităţi şi imaginii de sine pozitive.
Conceptul de educaţie familială presupune o activitate socială privită din următoarea
perspectivă: activitate derulată de părinţi cu scopul educării propriilor lor copii, una de
intervenţie care presupune atingerea scopului pregătirii lui, sprijinirea şi suplinirea acestora, una
de cercetare şi de învăţământ bazându-se pe obiectul educaţiei familiale.
Fiecare familie deţine anumite valori şi atitudini educative pe care le transmite copiilor lor, însă
acestea depind de: apartenenţa socio-profesională, nivelul de instruire, mediul de provenienţă
care influenţează mentalitatea acestora vis-a-vis de conceptul educaţiei.
,,Părinții rămân primii și cei mai importanți educatori ai copiilor, mai întâi pentru că îi
influențează moral de la vârsta cea mai fragedă și apoi pentru că au asupra lor autoritatea
incomparabilă a iubirii părintești, căreia copii îi răspund cu iubirea filială.,, (Moisin, 2001, 3 în
Savu Cristescu, 2014, 172)
Obiectivele educaţionale propuse de grădiniţă nu pot fi realizate fără sprijinul familiei, în
acest sens, educatoarea trebuie să menţină o relaţie strânsă cu aceasta astfel încâ să poată asigura
continuitate cerinţelor impuse de activitatea noastră. Educatoarele au nevoie de sprijinul familiei
atât pentru activitatea didactică, cât şi pentru anumite rezolvării concrete referitoare la
categoriile: financiare, practice-aplicative, organizaţionale. În acest sens, pentru beneficiul
copilului preşcolar, este nevoie de iniţierea unui parteneriat educaţional, care să-i implice în
rezolvarea diferitelor responsabilităţi, menţinând o colaborare strânsă între cele două medii.
Derulând acest parteneriat educaţional, părinţii vor fi implicaţi în mod activ la derularea
unor activităţi didactice şi extradidactice, conştientizând importanţa implicării în activitatea
grădiniţei, cunoscând programul educative şi regulamentele de ordine interioară pe care copiii şi
ei trebuie să le îndeplinească, progreseleefectuate de aceştia, dar şi viziunea pe care grădiniţa şi-
a format-o despre calităţile şi problemele copiilor.
SCOPUL:
Dezvoltarea unui parteneriat cu părinţii privind procesul educaţional al copilului
preşcolar pentru o educaţie eficientă;
Sprijinirea părinţilor în conştientizarea importanţei şi rolului educaţional pe care îl au în
formarea şi dezvoltarea personalităţi copilului ;
Influenţarea pozitivă a copiilor preşcolari atât a activităţilor din grădiniţei, cât şi a celor
diesfăşurate în familiei;
Implicarea efectivă a părinţilor în activităţile din grădiniţă şi din afara ei, prin participarea
permanentă alături de copiii lor;
Eficientizarea relaţiei familie - grădiniţă.
OBIECTIVE:
Formarea părinţiolor ca parteneri egali ai educatoarei în educarea propriilor copiilor;
Dezvoltarea concepţiei adecvate referitoare la mediul instituţional grădiniţă şi rolul
acesteia în dezvoltarea copilului;
Stabilirea unui mediu educaţional optim şi favorabil dezvoltării copilului în raport cu
nevoile şi necesităţile sale;
Implicarea părinţilor în derularea unor acţiuni prin care se pot strange diferite resurse
financiare benefice îmbunătăţirii mediului educaţional;
Însuşirea de către părinţi a unor concepte necesare creşterii şi educării copiilor prin
aplicarea corectă asupra copiilor lor.
PĂRŢI IMPLICATE:
Educatoarea;
Părinţii copiilor din grupă;
OBLIGAŢIILE PARTENERILOR:
DURATA PROIECTULUI: 1 an
GRUP ŢINTĂ: Copiii grupei, părinţii acestora, educatoarea.
RESURSE UMANE:
Părinţi
Bunici
Educatoarea
Copii
RESURSE MATERIALE:
Materiale informative educaţionale
Reviste de specialitate
Cărţi de psihologie
RESURSE FINANCIARE:
Donaţii din partea părinţilor
Sponsorizări.
“Implicarea familiei nu se va rezuma doar la participarea financiară, ci şi la participarea în
luarea deciziilor legate de educaţia copiilor prezenţi în sala de grupă în timpul activităţilor, la
participarea efectivă la aceste activităţi şi, în general, la viaţa grădiniţei şi la toate manifestările
în care aceasta se implică” (PRET, 2009, 27)
IMPLEMENTAREA PARTENERIATULUI
FINALIZAREA PARTENERIATULUI
“Carnavalul copiilor”
Acest parteneriat este organizat, structurat şi desfăşurat și în funcție de următoarele
principii: oferirea informațiilor necesare acestora de a înțelege menirea şi rolul grădiniţei astfel
încât să contribuim la realizarea succesului copiilor; informarea acestora vis-a-vis de modul în
care părinții pot influenţa realizarea obiectivelor educaționale; oportunitatea de a transforma
modul în care sunt evaluați copii iar părinții pot transmite anumite informații în procesul de
evaluare.
Ca activităţile din grădiniţă să fie eficiente este nevoie ca ele să fie prezentate întâi
părinţilor, existând o colaborarea permanentă între aceştia, pentru asigurarea dezvoltării copilului
în cadrul pogramului educativ din grădiniţă care să continue şi acasă. Dezvoltarea multilaterală a
copilului poate reprezenta un start bun pentru a le crea acestora respect în sine, încredere în
forţele proprii determinându-i să fie mai buni.
Grădiniţa nu poate acoperi toate activităţile care contribuie la dezvoltarea copilului fără
sprijinul şi colaborarea familiei. Reuşita devenirii umane a copilului depinde de această
colaborare încercând astfel să descoperim factorii principali care contribuie la succesul
educaţional viitor.