John E.

Upledger a fost medicul (chirug,osteopat) care a dezvoltat conceptul de

Terapie cranio-sacrală, a fondat un institut care se ocupă cu formarea de
terapeuți și care oferă tratamente . A scris mai multe cărți.

Aceasta este o carte bună, dacă dai la o parte latura ei comercială, adică acele
povestioarele pline de succes, cu vindecări aproape miraculoase, rămâi cu cca
20% din text. Acest 20% este o informație aplicabilă în terapia complentară. Nu
doar în cea cranio-sacrală.

Cele câteva citate nu fac decât să reflecte părerea unui cititor, a mea, și asta
pentru că sunt doar câteva idei care m-au frapat și pe care am ales să le postez.

De pildă:

„... s-a auzit un zgomot în omentul în care oasele suprapuse și-au corectat
poziția. Modul în care s-a întâmplat îmi reamintește faptul că, atunci când
lucreși cu corpul uman, o forță mică aplicată timp îndelungat are o eficacitate
mult mai mare decât o forță mare aplicată pentru o perioadă scurtă...

... depresia endogenă. Aceasta este depresia fără motiv... starea fără chef de
viață... noi am aflat că acest tip de depresie își are frecvent cauza în sistemul
craniosacral. Acolo există o comprimare în trei locuri pe care am numit-o tripla
comprimare. Comprimările sunt localizate la baza cutiei craniene, în centru, la
jumătatea distanței dintre tâmple. Aici este locul unde se întâlnesc două oase
cheie. Dacă acestea au fost îndesate împreună din cauza unei lovituri la frunte
sau în spate... acasta poate în timp, să producă o comprimare la baza craniului,
pe gât, și una la baza coloanei vertebrale, între vertebrele lombare și
sacrum...Asta se întâmplă de obicei ca rezultat a unei căderi în fund... poate să
dureze luni, chiar și ani, până când tripla comprimare să devină completă și să
producă o stare depresivă emoțională...

O pacientă cu probleme severe la articulația temporomandibulară stângă:

...evaluarea amănunțită a arătat că motivu pentru care oasele temporale nu
funcționau corect venea de la spate(zona lombară). Aici am descoperit că,
capătul inferior al tubului membranei dura mater, care conectează spatele
(zona lombară și pelvisul) cu craniul, era într-o tensiune anormală, extrem de
ridicată. Această problemă era determinată de sacrum cre era poziționat
greșit... Ea mi-a povestit că totul a început când a leșinat și a căzut în bucătărie.
Căzătura a creat o răsucire a pelvisului la baza coloanei vertebrale... aceasta a
fost cauza poziției greșite a oaselor temporale care a dus la pierderea
mobilității articulației temporomandibulare...Așa că, fără să scot o vorbă, am
început să lucrez mușchii piriformi... Au trecut 5 minute până când mușchii
piriformi s-au relaxat...imediat am simțit cum sacrumul capătă mobilitate...am
privit cum i se relaxa fața...

Un profesor recuperat după un accident are probleme de vorbire: L-am tratat

de 8 ori în timpul acestor două săptămâni. În opinia mea, sistemul membranei
meningeale era legat strâns de pelvis din cauza accidentului. Cum acest sistem
membranos este continuu, deteriorarea flexibilității și funcționării membranei
a fost transmisă de la pelvis lacap și gât. Acesta este motivul pentru care el
avea probleme de vorbire, dureri de cap, gât și episoade de anxietate și
confuzie.

Deci încercăm și încercăm și iar încercăm... și câteodată reușim.

Azi știu că pacientul se vindecă singur și eu am privilegiul să fiu martor la asta și

să particip la procesul lui de vindecare.Acm știu că eu sunt studentul și
pacientul este profesorul meu.

Am învățat foarte repede să las mâinilor libertatea de a se duce acolo unde

sunt atrase...Frecvent îmi las pur și simplu mâinile să stea acolo unde sunt
atrase și în timp ce ele se odihnesc, eu iau atitudinea observatorului. Sub
palmele mele sau între ele, de obicei se generează căldură – mai multă căldură
decât poate produce pielea mea sau cea a pacientului.Atunci se dezvoltă o
activitate pulsatoriepe care încep să o monitorizez.Noi i-am spus puls
terapeutic, pentru că se pare că ceva bun se întâmplă în corpul
pacientului...frecvent, dar nu întodeauna, pacientul poate resimții emoții... El
poate de asemenea să aibă memoria vie a unui accident sau a unei răniri care
este legată aparent de acea parte a corpului... am ajuns să privesc acest
fenomen ca pe memoria țesutului.Această memorie a țesutului nu se bazează
în mo necesar pe creier ca să poată exista...

Am învățat să am încredere în înțelepciunea mâinilor mele.

Când pun liniștit mâinile pe corpul pacientului, încerc să asigur aceste țesuturi
că vom face doar ce vor ele să facem.

Legile termodinamice ne spun că energia nu poate fi creată sau distrusă.Tot ele

ne spun că tendința naturală a particulelor și a energiei este spre
dezorganizare. Această dezorganizare se numește entropie.Când energia
externă este introdusă în corp în timpul unui accident sau răniri, această
energie este în exces față de normal. Am decis să numim aceasta energia
rănirii. Când această energie a rănirii pătrunde în tine, ea pentrează țesuturile
la o adâncime ce e determinată de mărimea forței de coliziune în raport cu
densitatea țesuturilorDe pildă, impactul în călcâi poate penetra până la pelvis.
Când atinge nivelul maxim de penetrare se opreșteși formează o bilă de
energie...Dacă acest corp nu are puterea să disperseze acea formă de
energie...ea se transformă în timp într-un chist energetic...

(Cam atât, mai sunt însă multe alte lucruri interesante.Cartea merită citită.)

Copii hiperactivi cu dificultăți de învățare.

Cel mai adesea capul era împins în față în această articulație iar mușchii gâtului
erau extrem de tensionați menținând o poziție incorectă. Odaă ce eliberam
acele oase înțepenite, sistemul membranei dura mater era eliberat și copilul
hiperactiv devenea normal în comportament...

În mod frecvent, în tmpul nașterii, cu intenția de a urgenta nașterea copilului,

imediat după ieșirea parțială din canalul de naștere, capul copilului este aplecat
excesiv spre spate (hiperextensie). Sunt convins că dacă aceatsă stare ar fi
diagnosticată și corectată în primele zile de viață, ar fi posibilă o reducere
semnificativă a problemelor de hiperactivitate.

Avem suficiente dovezi pentru a susține conceptul „atitudine-efect” și de

aceea spunem: „dacă ai o atitudine îndoielnică față de pacient, atunci lasă pe
altcineva să-l trateze”.

Acupunctură.

Nu contează unde sau com se pun acele, ci contează cine le pune acolo.

„Recent Curtea Supremă din Colorado a dat două reglementări prin care
terapia Cranio-sacrală poate fi utilizată de dentiști și ei pot lucra de la gât în jos
pentru că sistemul cranio-sacral poate să afecteze dinții. Aceasta înseamnă că
dentiștiidin Colorado pot acum să lucreze legal cu manipularea osului sacrum
pentru a rezolva articulația temporomandibulară, pentru că sistemul cranio-
sacral se termină acolo.”