Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Culegere-Exercitii de Dezvoltare Personala PDF
Culegere-Exercitii de Dezvoltare Personala PDF
Culegere de exercitii
,
de dezvoltare personalÃ
Auxiliar didactic
pentru ora de dirigin þ ie
1
Copertă: TABARCEA ISABELA MARIA
I. Boteanu, Ileana
371.671:159.9
2
ARGUMENT
Autoarele
3
I. AUTOCUNOAŞTERE ŞI DEZVOLTARE PERSONALĂ
1. IMAGINEA DE SINE
este modul în care o persoana îşi percepe propriile caracteristici fizice, cognitive, emoţionale,
sociale şi spirituale;
este o reprezentare mentală a propriei persoane, un „tablou” în care sunt incluse cunoştinţe despre
sine (abilităţi, comportamente, emoţii, cunoştinţe, valori, etc.) şi care ne ajută să ne reglăm
comportamentul în societate;
Consecinţe ale imagini de sine negative / pozitive
Imagine de sine negativă:
• Scăderea performanţelor şcolare sau la locul de muncă, datorită subestimării resurselor,
neasumării responsabilităţilor;
4
• Relaţii nearmonioase în cadrul familiei (lipsa de respect faţă de sine favorizează lipsa respectului
manifestat faţă de ceilalţi membri din familie; în timpul conflictelor se învinovăţesc excesiv sau
îi critică pe ceilalţi);
• Relaţii deficitare cu cei de aceeaşi vârstă (elevii vor să îşi menţină stima de sine crescută
impunându-se, însa fac acest lucru nerespectând drepturile celorlalţi şi valoarea lor, ceea ce
afectează relaţiile cu aceştia.
Imagine de sine pozitivă:
• Creşterea performanţelor şcolare (persoana îşi estimează corect resursele, îşi asumă
responsabilităţi în conformitate cu cerinţele şi resursele proprii);
• Relaţii armonioase în cadrul familiei (respectul de sine determinat de o imagine de sine pozitivă
favorizează manifestarea respectului din partea celorlalţi; rezolvarea conflictelor este mai simplu
de realizat în condiţiile în care cei implicaţi în conflict nu se autoînvinovăţesc şi nu îi învinovăţesc
pe ceilalţi);
• Relaţii bune cu colegii şi prietenii de aceiaşi vârstă (elevii îşi pot pune în evidentă calităţile fără a
le devaloriza pe ale celorlalţi).
Modalităţi de manifestare a imaginii de sine negative:
• evitare – atitudine de genul “dacă nu încerci nu greşeşti”. Retragerea şi comportamentele timide,
de evitare a confruntării cu problemele sunt indici ai imaginii de sine negative;
• agresivitate defensivă – un elev cu o imagine de sine negativa compensează atacând sursa
frustrării (îl ironizează pe un coleg care a luat o nota mai mare);
• compensare – un elev care nu are succes la unele materii, le minimalizează importanţa şi încearcă
să aibă succes la altele, pe care ajunge să le considere mai importante;
• motivaţie scăzută – un elev cu o imagine de sine negativa va manifesta lipsă de încredere în forţele
proprii. În consecinţă, el va fi mult mai puţin motivat să iniţieze sau să se implice în diverse
activităţi, deoarece nu se va simţi în stare să le finalizeze cu succes;
• rezistenţa – elevii încearcă să îşi „conserve” imaginea de sine şi manifestă rezistenţă la schimbări,
chiar dacă aceste schimbări pot fi în beneficiul lor. Elevii cu o imagine de sine negativă sunt mai
rezistenţi la schimbare, reducând astfel riscul unui eşec în situaţii dificile.
2. STIMA DE SINE
dimensiunea evaluativă a imaginii de sine şi se referă la modul în care ne considerăm ca persoane
în raport cu propriile aşteptări şi cu ceilalţi;
evaluarea imaginii de sine diferă radical de evaluarea comportamentelor;
eşecul adulţilor în a diferenţia între comportament şi persoană au frecvent drept consecinţă formarea
unei stime de sine scăzute;
5
perceperea unui eşec ca simptom al lipsei de valoare este nu doar injustă, ci şi foarte dăunătoare
persoanei. Valoarea unei persoane nu decurge din performanţele realizate de aceasta într-un anumit
domeniu, ci din ansamblul tuturor comportamentelor, acţiunilor şi potenţialităţilor sale trecute,
prezente şi viitoare pe toate palierele vieţii. Un elev poate avea note mici la şcoală, însă să fie în
acelaşi timp o persoana altruistă, respectoasă şi săritoare, trăsături pentru care merită respectul nostru;
copii îşi evaluează imaginea de sine pornind de la părerile şi reacţiile adulţilor. Aprecierile sau
criticile acestora sunt preluate şi interiorizate de către copil, ducând la formarea unei stime de sine
scăzute sau ridicate.
Persoane cu stimă de sine ridicată:
• interpretează situaţiile noi ca fiind provocatoare, nu ameninţătoare;
• preferă independenţa;
• îşi asumă responsabilităţi;
• se implică în rezolvarea unor sarcini noi;
• îşi exprimă adecvat emoţiile pozitive şi pe cele negative;
• îşi asumă consecinţele acţiunilor lor;
• sunt mândre de realizările lor;
Persoanele cu stimă de sine scăzută
• sunt nemulţumite de persoana lor în general;
• evită responsabilităţile sau sarcinile noi;
• se simt lipsite de valoare;
• refuză să îşi asume consecinţele faptelor lor;
• manifestă toleranţa scăzută la frustrare;
• manifestă rezistenţă scăzută la presiunile negative ale grupului;
• îşi exprimă într-o manieră neadecvată emoţiile sau şi le neagă;
• consideră manifestarea emoţiilor o dovadă de slăbiciune;
Creşterea stimei de sine este favorizată de:
crearea în familie şi la şcoală a unor oportunităţi prin care elevul să obţină succes, să îşi identifice
ariile în care este competent şi prin care să îşi exprime calităţile faţă de grupul de colegi şi prieteni;
crearea unor situaţii în care elevul să aibă oportunitatea de a oferi ajutor celorlalte persoane
(activităţi de voluntariat)
identificarea surselor de suport social (este un tip de ajutor bazat pe o relaţie sau o configuraţie de
relaţii care oferă individului resurse pentru a face faţă responsabilităţilor şi a depăşi obstacolele cu
care se confruntă);
dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, rezolvare de probleme şi a celor de a face faţă
situaţiilor de criză;
6
dezvoltarea sentimentului de autoeficacitate (“Şi eu sunt bun la ceva”);
stabilirea unor aşteptări rezonabile, în funcţie de vârsta şi abilităţi;
identificarea unor modalităţi adecvate de exprimare a emoţiilor negative;
acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi a celorlalţi;
3. APTITUDINILE
– reprezintă potenţialul unei persoane de a obţine performanţă într-un anumit domeniu.
Tipuri de aptitudini:
a)după nivelul de generalitate:
– aptitudini generale – permit obţinerea de performanţe superioare în mai multe domenii.
Inteligenţa este aptitudinea generală care asigură o performanţă ridicată în toate domeniile, mai ales
cele care presupun achiziţia de noi informaţii şi operare cu acestea.
– aptitudini speciale – permit obţinerea de performanţe superioare într-un număr mai restrâns
de domenii.
b)după domeniul în care se manifestă:
aptitudini cognitive – capacităţile individului implicate în prelucrarea informaţiilor:
• abilitatea generală de învăţare – capacitatea de a dobândi noi cunoştinţe şi de a opera cu ele;
• aptitudinea verbală – capacitatea de a utiliza adecvat lexicul, sintaxa şi de a înţelege texte scrise;
• aptitudinea numerică – capacitatea de a înţelege şi a opera cu conţinuturi numerice;
• aptitudinea spaţială – capacitatea de a reţine şi a opera cu reprezentări mintale spaţiale;
• aptitudinea de percepţie a formei – capacitatea de percepţie a constanţei formei şi a detaliilor
obiectelor şi de discriminare figură fond;
• aptitudinea decizională – abilitatea de a lua decizii corecte şi raţionale;
aptitudinile sociale – capacitatea de a comunica, a stabili contacte sociale şi de a utiliza reguli
sociale pentru menţinerea relaţiilor;
aptitudinile artistice – se refera la aptitudinile necesare pentru reuşita în activităţi de desen, pictură,
grafică;
aptitudinile muzicale – sensibilitate la tonalitatea, amplitudinea, intensitatea, timbrul sunetelor şi
la patern-urile muzicale
aptitudinile fizice – se referă la capacităţile fizice care permit obţinerea succesului în domenii ce
presupun forţă, putere, rezistenţă fizică şi flexibilitate;
Dezvoltarea aptitudinilor presupune în primul rând explorarea eficientă a potenţialului
individual pentru obţinerea unor performanţe cât mai bune.
Performanţa în orice domeniu este dependentă de:
volumul cunoştinţelor din domeniul respectiv;
7
baza de strategii de rezolvare a problemelor specifice domeniului;
metacogniţia sau cunoştinţele care permit utilizarea adaptată şi contextualizată a strategiilor şi
abilităţilor de rezolvare a problemelor domeniului;
4. MOTIVAŢIA
– Se referă la acele stări şi procese emoţionale şi cognitive care pot declanşa, orienta şi susţine
diferite comportamente şi activităţi.
– Motivaţia este un factor important / esenţial al performanţei în activitate.
– Motivaţia determină iniţierea unei activităţi şi persistenţa în realizarea unei sarcini sau
abandonarea ei, fiind unul dintre factorii principali care influenţează performanţa.
Relaţia motivaţie - performanţă
Emoţiile sunt componente motivaţionale care au rolul de a media între intenţia de acţiune şi
implicarea în acţiune, respectiv nivelul de performanţă la care se ajunge. Ele pot amplifica, diminua
sau bloca accesul la resursele cognitive şi energetice:
– emoţii pozitive – favorizează concentrarea, creativitatea, capacitatea de memorare şi de calcul,
rezistenţa la frustrare, efort îndelungat şi ambiguitate conducând la implicarea în activitate şi
obţinerea unor performanţe superioare;
– emoţii negative – blochează capacitatea de concentrare, de memorare şi de rezolvare a
problemelor conducând la comportamente de evitare, neimplicare în activităţi, performanţe
scăzute;
Intensitatea emoţiilor:
– intensitatea scăzută determină o stare de relaxare, nefavorabilă implicării şi susţinerii
energetice a activităţilor, conducând la performanţe scăzute;
– intensitatea ridicată determină de cele mai multe ori o mobilizare energetică excesivă cu efect
de dezorganizare a comportamentului şi a capacităţii de concentrare, poate conduce de
asemenea la obţinerea unor performanţe scăzute;
– intensitatea moderată este cea mai adecvată pentru mobilizarea energetică şi utilizarea
eficientă a cunoştinţelor şi abilităţilor;
6. AUTOEFICACITATEA PERCEPUTĂ
reprezintă convingerile oamenilor despre propriile abilităţi necesare pentru atingerea
obiectivelor şi îndeplinirea sarcinilor propuse.
Autoeficacitatea influenţează:
10
• capacitatea individului de a-şi stabili scopuri este influenţată şi de autoevaluarea capacităţilor
proprii.
• credinţele pe care oamenii le au despre propria lor eficacitate determină tipul scenariilor despre
derularea activităţilor (cei care au un nivel ridicat de autoeficacitate vizualizează scenarii cu
rezultate pozitive, pe când cei care nu au încredere în eficacitatea lor crează de obicei scenarii
reprezentând eşecuri).
• atribuiri cauzale – persoanele cu un nivel ridicat de autoeficacitate atribuie eşecurile unor eforturi
reduse, pe când persoanele cu autoeficacitate redusă susţin că eşecurile lor se datorează lipsei
unor abilităţi.
• cei care consideră că deţin controlul în situaţii ameninţătoare, nu au gânduri care le-ar putea
perturba prea mult activităţile; pe când cei care cred că nu sunt în stare să controleze situaţiile
stresante, se caracterizează printr-un nivel crescut de anxietate, percepând multe aspecte ale
mediului ca fiind ameninţătoare şi periculoase.
• din cauza convingerilor despre propriile abilităţi, indivizi pot evita sau nu situaţiile şi activităţile
pe care le consideră incontrolabile (ex: metodele de selecţie şi planificare pentru carieră – cu cât
nivelul autoeficacităţi este mai crescut, cu atât creşte şi numărul posibilelor direcţii de orientare
privind cariera).
REGULILE sunt prescripţii recunoscute şi acceptate de un anumit grup de persoane legat de “ce se
poate face” şi “ce nu se poate face” în cadrul acelui grup.
Regulile asigură:
– funcţionarea eficientă în cadrul grupului;
– evitarea conflictelor;
– evitarea neînţelegerilor;
– crearea unui cadru care să încurajeze respectul reciproc;
11
COMPETENŢE GENERALE
VALORI ŞI ATITUDINI
12
Competenţe specifice Teme / conţinuturi Clasa Clasa Clasa Clasa
a IX-a a X-a a XI-a a XII a
1.analizarea relaţiei dintre stima Autocunoaştere X
de sine, imaginea de sine şi -stima de sine: factori care
încrederea în sine influenţează formarea stimei de
2.examinarea caracteristicilor sine, --strategii de dezvoltare.
specifice adolescenţei Relaţia dintre stima de sine,
imaginea de sine şi încrederea în
sine
Schimbare, creştere, dezvoltare X
-adolescenţa: caracteristicile
dezvoltării fizice, cognitive,
-emoţionale, dezvoltarea
personalităţii
-dezvoltare personală: noţiuni X
introductive, principii, relaţia cu
schimbarea
1.identificarea relaţiei dintre Autocunoaştere X
valori personale, auto-eficienţă, -auto-eficienţă. Auto-eficacitate.
auto-eficacitate şi succes Calităţi şi valori personale.
2.elaborarea unui plan de Pregătirea pentru succes.
dezvoltare a resurselor personale-starea de bine: dimensiuni, factori, X
strategii de menţinere.
Managementul resurselor X
personale
-planificarea bugetului financiar,
managementul resurselor materiale:
concepte.
1.analizarea priorităţilor, Autocunoaştere X
aspiraţiilor, valorilor -auto-eficacitate şi succes. Programe
personale,calităţilor, de dezvoltare a auto-eficacităţii.
punctelor tari şi scopurilor prin -(auto)evaluare personală – noţiuni X
estimarea resurselor individuale generale, modalităţi de realizare.
şi sociale
13
Competenţe specifice Teme / conţinuturi Clasa Clasa Clasa Clasa
a IX-a a X-a a XI-a a XII a
2.proiectarea unui plan de Importanţa (auto)evaluării pentru
acţiune pentru dezvoltarea dezvoltarea personală.
personală prin raportarea la
situaţia şi la obiectivele de viitor
3.aplicarea modalităţilor privind -autocunoaştere şi explorare X
un management eficient al profesională. Programe educaţionale
resurselor materiale în diverse pentru managementul resurselor
situaţii personale.
1.(Auto)evaluarea din Autocunoaştere X
perspectiva abilităţilor necesare -chestionare, teste şi instrumente
integrării profesionale şi sociale folosite pentru orientarea în
2.elaborarea unui program carieră (interoption, BTPAC,
personalizat de reuşită personalăchestionare on-line:
şi profesională pe baza unor www.go.ise.ro,
structuri negociate www.cognitrom.ro
3.aplicarea tehnicilor de
management personal şi
-programe educaţionale de X
strategiilor pentru
dezvoltare a stimei de sine, auto-
responsabilizare şi pregătire
eficienţei şi auto-eficacităţii în
pentru viaţa de adult
pregătirea pentru reuşita personală
şi profesională
Managementul resurselor X
personale
-tehnici de management al resurselor
personale.
Asumarea responsabilităţii şi a
consecinţelor
14
Exemple de activităţi de învăţare:
SWOT – elevii vor fi rugaţi să dea exemple de situaţii pentru care trebuie să găsească o soluţie.
Se scrie pe tablă cele patru componente din analiza SWOT sub forma unui tabel, se alege o
situaţie menţionată de către elevii şi li se va cere să dea exemple de puncte tari, puncte slabe,
oportunităţi şi ameninţări specifice pentru situaţia dată.
În continuare fiecare elev va primi o fişă de lucru şi va analiza o situaţie problematică din
perspectiva celor patru componente.
Aotoeficacitate şi succes - elevii sunt rugaţi să se gândească la o persoană de succes şi să
identifice caracteristicile acesteia, se notează pe tablă caracteristicile identificate şi se subliniază rolul
sentimentului de autoeficacitate în obţinerea succesului.
Se discută cu elevii relaţia dintre autoeficacitate şi succes, influenţa autoeficacităţii asupra:
alegerilor realizate, a efortului depus în activitate, a nivelului de stres resimţit.
Se cere elevilor să noteze pe fişa de lucru “influenţa autoeficacităţii” exemple de situaţii în
care sentimentul de aotoeficacitate le-a influenţat comportamentul, din perspectiva celor trei
dimensiuni discutate.
Elevii prezintă câteva exemple, analizarea situaţiilor descrise.
Proiecţii în viitor - elevii vor primi fişa de lucru “proiecţii în viitor” în care vor completa
individual, cu aspecte cât mai concrete, caracteristicile personale prezente şi pe cele dorite/dezirabile
de ei, urmând ca, pe baza fişelor completate, să evalueze distanţa dintre caracteristicile prezente şi
cele dorite.
De asemenea se va analiza în ce măsură caracteristicile dorite sunt realizabile sau nu.
Se poate propune elevilor să reprezinte distanţa dintre caracteristicile actuale şi cele dorite
printr-un desen, pentru a putea surprinde mai bine caracterul realist al proiecţiei realizate în viitor.
Motivaţie şi performanţă – se împart elevii clasei în trei grupe şi se cere să se analizeze în
grup fişa de lucru “motivaţie şi performanţă”, având ca sarcină identificarea componentelor situaţiei
în care se află personajul: gânduri, emoţii, nivel de motivare şi să facă predicţii asupra nivelului de
performanţă pe care îl va atinge personajul descris.
Pe tablă se reprezintă relaţia dintre motivaţie şi performanţă, elevii trebuind să situeze cazurile
pe care le-au analizat pe această schemă.
Se cere elevilor să dea exemple de situaţii de supramotivare, submotivare şi motivaţie optimă
din experienţa proprie şi să se gândească la performanţa obţinută în acea situaţie.
Identificarea împreună cu elevii a unor modalităţi de optimizare a motivaţiei pentru activitate.
Optimizarea motivaţiei – împreună cu elevii sunt identificate modalităţile de manifestare a
motivaţiei / lipsei de motivaţie pentru anumite activităţii.
15
Rugaţi elevii să se gândească la o activitate importantă, pentru care au însă o motivaţie mai
scăzută, se împarte fişa de lucru şi cereţi-le să noteze pe aceasta, activitatea selectată.
Cereţi elevilor să bifeze afirmaţia care descrie cel mai bine problema motivaţională pe care o
întâmpină, iar din lista componentelor cu rol motivaţional să bifeze acele componente care consideră
că stau la baza problemei lor.
Cereţi să argumenteze alegerile făcute.
Discutaţi cu elevii cum pot fi identificate cauzele pentru care nu suntem motivaţi sau suntem
prea puţin motivaţi pentru a realiza o activitate.
16
ACTIVITATEA „Cine sunt eu?”
17
ACTIVITATEA „Eu şi nota proastă”
18
ACTIVITATEA „Diploma mea”
DIPLOMA MEA
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
19
ACTIVITATEA „Cartea de vizită”
Obiective:
- autocunoaştere, dezvoltarea stimei de sine
- dezvoltarea abilităţilor de auto-prezentare
Materiale: hârtie, creion
Durată: 50 minute
Descriere:
Exerciţiul se mai poate numi şi „Anunţul personal”. Elevii primesc instrucţiunea de a realiza
un anunţ în care să se descrie pe scurt, în ideea obţinerii unui beneficiu. Instrucţiunea poate viza fie
realizarea unui anunţ de tip „de vanzare”, în care să fie scoase în evidenţă calităţile şi trăsăturile de
personalitate utile într-o relaţie interpersonală, fie realizarea unui anunţ pentru obţinerea unei slujbe,
caz în care vor fi evidenţiate abilităţile şi capacitatea de muncă, de relaţionare în echipă, aportul pe
care autorul „anunţului” l-ar putea aduce companiei / instituţiei etc. Este important ca descrierile să
nu conţină exagerări mari sau denaturări flagrante ale realităţii, fiind totuşi accentuate calităţile
fiecăruia.
Discuții: Discutați despre importanța autoprezentării pentru a avea succes în relațiile interpersonale,
ce important e sa știi să te „vinzi”.
Încercaţi să nu judecaţi critic anunţurile personale ale elevilor şi nu le permiteţi nici celorlalţi
elevi să facă acest lucru;
Nu obligaţi pe toţi elevii să-şi prezinte anunţul în faţa clasei şi spuneţi acest lucru la începutul
orei. Pentru unii autodezvăluirea este mult mai dificilă decât pentru alţii. Asiguraţi-vă totuşi că toţi
elevii participă în mod serios la exerciţiu.
20
Consilierea de grup. Exerciții
1. Povestea seminței
Pas 1: Relaxați-vă, simțiți-vă liberi. Veți primi un dar. Chiar acum aveți în palmă niște
semințe. Sunteți semințe. Scrieți povestea acestei semințe.
Pas 2: Grupați-vă pe echipe de maximum 5 persoane, împărtășiți-vă povestea personală, apoi
alegeți pentru expunere o poveste.
Pas 3: reprezentanții echipelor prezintă pe rând povestea personală în fața grupului.
Pas 4: se alege cea mai frumoasă și emoționantă poveste prin votul grupului. Se afisează în
sala de curs pe panoul cu materiale realizate de cursanți.
Timp de lucru: 40 de minute
Scopul activității: autocunoaștere si dezvoltare personală prin intermediul metaforei.
Intercunoaștere.
Materiale: fișa cu întrebări de sprijin
Se dau participanților fișe cu întrebări de sprijin pe baza cărora să-și structureze propria
poveste.
Întrebări de sprijin :
Cum se numesc semințele ?
Ce fel de semințe sunt ?
Au nevoie de îngrijire ?
Le plantați ? Unde ?
Cum este mediul în care le plantăm ?
Ce familie au semințele ? De unde provin ?
Ce nevoi au semințele ?
Ce vise, dorințe au semințele ?
Descrieți cei 7 ani de acasa ai plantei care s-a dezvoltat.
Cu ce semințe, plante se reunește/împrietenește ?
Descrie cea mai frumoasă experiență a semințelor plantei ?
Materiale: foi albe de hârtie, cartonașe de diferite culori, markere sau carioca.
3. Mașina timpului
Vă propun un exercițiu care să investigheze propriile nevoi, dorințe și mai ales scopurile personale.
Închideți ochii, relaxați-vă și respirați adânc.
– Imaginați-vă că vă urcați în mașina timpului și călătoriți în viitor spre o destinație știută doar
de voi. Ca să ajungeți la destinație va trebui să străbateți un traseu temporal personal presărat
cu obstacole. Poate că va fi nevoie să faceți opriri. Pentru a ajunge cu bine la destinație aveți
nevoie de valiza cu resursele personale.
– dacă ați reușit să vă imaginați toate aceste lucruri veți primi o foaie de hârtie pe care să scrieți
sau desenați acest scop (desen, metaforă) în colțul dreapta sus.
– apoi desenați spre acel scop un traseu temporal ascendent pe care calatoriți și imaginați-vă
drumul pe care îl parcurgeți.
– desenați pașii pe care trebuie să-i faceți pentru a putea ajunge în stația următoare.
– de ce resurse aveți nevoie pentru a putea ajunge la destinație? De câte opriri este nevoie ?
– cum este drumul ? Greu, ușor ?
22
Dacă ați reușit să terminați, cine dorește să înceapă ?
Văd că ai ajuns la destinație. Ce resurse ai folosit din valiză ? De ce ai mai avea nevoie ?
Puteți da o retetă a succesului ? Ca să reușesc am nevoie de…
Materiale: fișa „Valiza cu resurse”, foi albe de hârtie, un obiect simbolic (jucărie, bățul înțelepciunii,
piatra, etc.), markere
4. Cercul convorbirilor
Oamenii au elaborat din cele mai vechi timpuri activități care aveau drept scop acordarea de ajutor.
O astfel de activitate este „Cercul convorbirilor”. Un cerc al convorbirilor este o modalitate de a
„împărtăși povești”. Poveștile pot fi despre experiențe, valori, credințe, speranțe, durere, spiritualitate
sau o cale simplă de a exprima semnificații privind propria viață.
Proceduri pentru Cercul Convorbirilor:
Formați un cerc și alegeți un conducător (de obicei un consilier sau persoana cea mai în vârstă). Un
cerc al convorbirilor poate fi alcătuit din minimum 4 participanți.
Conducătorul începe să vorbească. Atunci când termină de vorbit el dă următorului vorbitor un obiect
(o piatră, un băț, un obiect simbolic, etc.)
Fiecare persoană are ocazia să vorbească despre orice dorește, atâta vreme cât ține în mână obiectul.
Când termină înmanează obiectul următorului vorbitor. O persoană care nu spune nimic dă obiectul
mai departe. Câteodată obiectul este înmânat și a doua oară sau de mai multe ori. Conducătorul
închide cercul atunci când nu mai dă obiectul mai departe.
……………………………………………….………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………….…………………………………………………………………………………………
………………………….……………………………………………………………………………
………………………..………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
1. ………………………………………………………………………………………..................
2. …………………………………………………………………………………………………..
3. …………………………………………………………………………………………………..
4. …………………………………………………………………………………………………..
5. ………………………………………………………………………………………………......
1. ………………………………………………………………………………………..................
2. …………………………………………………………………………………………………..
3. …………………………………………………………………………………………………..
4. …………………………………………………………………………………………………..
5. ………………………………………………………………………………………………......
24
Cinci moduri în care am grijă de propria mea persoană sunt:
1. ………………………………………………………………………………………..................
2. …………………………………………………………………………………………………..
3. …………………………………………………………………………………………………..
4. …………………………………………………………………………………………………..
5. ………………………………………………………………………………………………......
……………………………………………………………….………………………………………….
………………………………………………………………………………………………….………
………………………………………………………………………………………………….………
25
HARTA INIMII
Se desenează o inimă şi se împarte în 4 cadrane. Fiecare cadran va fi completat după cum urmează:
1. Scrie trei calităţi ale persoanelor tale preferate.
2. Scrie trei lucruri din viaţa ta pe care ţi-ar plăcea să le schimbi.
3. Scrie trei lucruri pe care le faci bine.
4. Scrie trei cuvinte care ţi-ar plăcea să fie spuse despre tine.
Apoi se formează grupuri de lucru de 4-5 persoane şi se discută conţinutul fişelor cu inima fiecăruia.
La final se va răspunde la întrebări precum:
– Ce aţi învăţat despre voi înşivă?
– V-a surprins vreun raspuns de pe vreun formular?
– Aţi descoperit ceva nou despre cei din grupul vostru?
ROLURI PERSONALE
Se lucrează pe fişe, fiecare persoană notând toate rolurile pe care le are (de elev, fiu/fiică,
nepot/nepoată, prieten/ă, etc.). În dreptul fiecărui rol va trebui să identifice calităţile personale în
raport cu acel rol (ex: ca prieten sunt devotat, de încredere). Apoi au loc discuţii căutând să se obţină
cât mai multe exemple care definesc respectivele calităţi.
DAC-AȘ FI…
Se solicită ca fiecare din grup să-si aleagă pe rând mai multe obiecte sau animale cu care se identifică,
justificându-si alegerea. Ex:
– Dac-aş fi o floare, aş fi … pentru că… ,
– Dac-aş fi un animal, aş fi… pentru că… ,
– Dac-aş fi o formă de relief, aş fi… pentru că… .
Imaginează-ţi că eşti o floare. Ce floare ai vrea să fii? Povesteşte-ne despre această floare. Spune-ne
de ce ai ales-o?
26
POVESTEA COPILĂRIEI
Toţi participanţii se vor gândi la povestea şi la personajul care i-a impresionat în copilărie. Vor alege
prima poveste care le vine în minte şi îi vor spune titlul şi personajul. În continuare vor răspunde la
următoarele întrebări.
La final, fiecare va primi feed-back din partea grupului şi identificări (dacă mai sunt şi alţii care au
trecut prin experienţe similare sau privesc lucrurile din aceeaşi perspectivă)
1. Imaginaţi-vă că aţi câştigat 100 000 euro la loto. Scrieţi apoi pe o foaie de hârtie, cât mai
detaliat, ce aţi face cu aceşti bani. Gândiţi-vă apoi ce v-a determinat să repartizaţi banii astfel. Ce este
important pentru dvs. în viaţă?
2. Când veţi ajunge la bătrâneţe, ce v-ar plăcea să vă puteţi spune despre viaţa pe care aţi trăit-o
până atunci?
3. Amintiţi-vă de o decizie mai dificilă cu care v-aţi confruntat. Când aţi optat pentru varianta
aleasă, care au fost factorii, valorile care au contat pentru dvs.?
4. Imaginaţi-vă că intraţi într-un magazin magic de unde puteţi cumpăra absolut orice, adică
orice vă puteţi reprezenta. Dacă aţi ajunge într-un astfel de magazin, ce produse aţi pune în coş?
5. Citiţi cu atenţie lista de mai jos, ce cuprinde mai multe valori. Extrageţi-le pe cele pe care le
consideraţi mai importante şi apoi ierarhizaţi-le. Dacă simţiţi nevoia, puteţi adăuga orice altă valoare
pe care o consideraţi importantă. Lista este doar orientativă.
27
Listă de valori:
Eroi și eroine
Instructaj:
28
personaj sau ce puncte slabe îi gasiți, evident dacă are și așa ceva. Sunteți gata? (Lasă câteva momente
participanților la grup pentru a-și contura o imagine cât mai clară despre eroul ales sau eroina aleasă.)
Din acest moment deveniți chiar eroul sau eroina pe care voi l-ați ales sau ați ales-o. Vă invit sa
mergeți câțiva pași prin încăpere, încercând să vă faceți simțită prezența printre ceilalți invitați astăzi
aici. Iar apoi, vă propun fiecăruia să vă prezentați într-o manieră personală întregii adunări.”
Încurajează participanții să intre cât mai bine în rolul personajului ales de ei și, împreună cu
ceilalți participanți la grup, să ofere fiecare mai multe informații despre personaj. Stimulează foarte
mult expresivitatea gestică și posturală, precum și interacțiunea cu celelalte personaje.
După desfășurarea tuturor prezentărilor oferă adolescenților o foaie de hârtie A 4 și 5-7 minute
în care să identifice și să enumere afinitățile și deosebirile dintre ei și personajul ales.
Fotografie de familie
Materiale necesare: coli albe A4, scoici, cristale, pietre, frunze, crenguțe, flori, castane, semințe.
Durata: 40 de minute
Instructaj:
„Gândiți-vă pentru o clipă la familia voastră. Opriți-vă, pe rând, la fiecare membru al familiei
voastre și observați-l cu atenție! Cum este el? Ce-l caracterizează? Cum este relația voastră cu el? Ce
vă atrage sau nu vă atrage la el? Sunt lucruri care vă apropie sau vă țin realmente departe unul de
celălalt? Încercați să aveți o imagine cât mai clară a fiecărei persoane din familia voastră. Și, dacă
tabloul este complet, vă invit să vă îndreptați către materialele din centrul sălii: scoici, cristale, pietre,
frunze, crenguțe, flori, castane, semințe și cu ajutorul lor să realizați pe spațiul foii de hârtie din fața
voastră o fotografie reprezentativă pentru familia din care proveniți. Faceți în așa fel încât să redați o
imagine cât mai fidelă a familiei voastre, găsind elementele care ar putea să definească cel mai bine
fiecare membru al familiei.”
„Priviți acum fotografia realizată și observați modul în care vă situați voi față de ceilalți
membri ai familiei voastre. Încercați să aflați ce vă determină să stați la o distanță mai mare sau mai
29
mică de fiecare membru al familiei voastre. Care este relația voastră cu ei și care sunt trăirile voastre
în raport cu ei?”
Moștenire de familie
Durata: 40 de minute.
Instructaj: „Vă invit să vă îndreptați din nou cu gândul către parinții voștri. Priviți-i cu ochii minții
și amintiți-vă cum sunt ei, ca mamă și ca tată, ca oameni, cu calități și cu defecte. Îndreptați-vă acum
către creioanele colorate din fața voastră, luați câte o coală albă și redați cu ajutorul cuvintelor sau al
diferitelor simboluri, desene, trăsăturile pozitive ale mamei și tatălui vostru, calitățile pe care voi le
apreciați la ei. Ce trasătură descrie cel mai bine personalitatea mamei? Ce are ea unic? Dar tatăl vostru
prin ce se definește cel mai bine? Observați în tot acest timp care sunt trăirile voastre atunci când
desenați sau notați toate aceste trăsături care vă plac la parinții voștri. Iar acum, vă invit să prezentați,
pe aceeași coală de hârtie, acele trăsături care vă displac la parinții voștri. Și fiți, de asemenea,
constienți de emoțiile pe care le trăiți atunci când le evidențiați, într-o formă sau alta, pe spațiul foii.
Poate că unele dintre ele v-au creat de-a lungul timpului unele neplăceri: v-au întristat, v-au supărat,
v-au speriat, v-au frustrat sau v-au revoltat. Amintiți-vă toate aceste neplăceri si încercați să le
30
conturați și pe ele pe foaia de hârtie. Pe masură ce creionați toate aceste stări, lăsați mâna voastră să
exprime cât mai bine toate trăirile pe care le aveți.
Iar acum, când sunteți profund constienți de ceea ce apreciați sau respingeți la părinții voștri,
vă invit să luați o nouă foaie de hârtie și s-o împărțiți în patru cadrane după urmatorul model:
Completați cu ajutorul creioanelor colorate fiecare cadran. Observați cu atenție gândurile care
vă trec prin minte și emoțiile asociate lor odată cu fiecare linie trasată pe foaia de hârtie.”
(Realizează acum grupuri de câte patru participanți, având drept criteriu principiul
proximității.)
„Recitiți acum fiecare cadran și împărtășiți ceea ce ați notat colegilor din grupul vostru. Fiți
atenți și remarcați asemănările și deosebirile dintre voi.”
Oferă participanților 10-15 minute pentru a putea discuta despre „moștenirea lor de familie”
la nivelul grupului de patru persoane. Reunește apoi grupul mare, centrându-l mai ales pe analiza
celui de-al treilea cadran: „Ce ar fi cel mai neplăcut sa moștenesc?” Ajută-i pe adolescenți, prin tehnici
specifice analizei personale de tip experiențial, să lucreze relația cu parinții lor, pornind de la aceste
lucruri care le displac, pentru a obține o mai bună acceptare a acestora și, implicit, o mai bună
acceptare și asumare a propriei identități de gen.
1. Cereţi elevilor să dea exemple de situaţii pentru care trebuie să găsească o soluţie, să
depăşească obstacole. Scrieţi pe tablă cele patru componente din analiza SWOT* sub forma unui
tabel şi explicaţi conţinutul acestor componente. Alegeţi una din situaţiile menţionate de elevi și
cereţi-le să dea exemple de puncte tari, puncte slabe, oportunităţi şi ameninţări specifice pentru
situaţia dată.
2. Împărţiţi elevilor fişele de lucru şi cereţi-le să lucreze individual pentru a analiza situaţia
problematică din perspectiva celor patru componente. Explicaţi faptul că fiecare persoană prezintă
puncte tari şi puncte slabe în raport cu anumite situaţii şi că acestea diferă de la o persoană la alta.
31
3. Solicitaţi elevilor să prezinte colegului de bancă modul în care au analizat situaţia. Sugeraţi
elevilor să îşi ofere reciproc feedback şi eventual sugestii pentru completarea analizei.
4. Discutaţi cu întreaga grupă despre rolul pe care îl are analiza SWOT a unei situaţii pentru
procesul de autocunoaştere.
32
Cine sunt eu? (2)
1. Cereţi elevilor să răspundă la întrebarea : „Cine sunt eu?” pe un bileţel. Strângeţi bileţelele şi
notaţi pe tablă răspunsurile elevilor încercând o grupare a acestora (de exemplu, aspecte legate
de gen: fată/băiat; aspecte legate de roluri sociale: fiu, frate, nepot, prieten, coleg; aspecte
legate de caracteristici de personalitate: vesel, optimist, conştiincios, etc.). Cereţi elevilor să
vă ajute în gruparea răspunsurilor. În funcţie de categoriile identificate, completaţi împreună
cu elevii lista caracteristicilor care descriu identitatea unei persoane (gen, vârstă, nume, rol,
etc.).
2. Împărţiţi fişele de lucru. Solicitaţi elevilor să completeze fişa de lucru cu cât mai multe
caracteristici care definesc propria lor identitate. Lăsaţi-i să lucreze individual aproximativ 10 min
3. Încheiaţi activitatea prin analiza răspunsurilor elevilor. Discutaţi cu elevii despre dezvoltarea
identităţii* şi aspecte ale acesteia.
*Puteţi să le spuneţi că: „Propria noastră identitate se dezvoltă prin interacţiuni cu ceilalţi şi cu
diverse situaţii (exemplu: familia are un impact major în formarea identităţii, fiind mediul în care
învăţăm şi ne dezvoltăm din primii ani ai vieţii). Atunci când începi şcoala identitatea ta este de elev;
dacă faci parte dintr-o echipă sportivă, te identifici ca membru al aceleaşi echipe; dacă îţi rezolvi
sarcinile cu seriozitate, poţi spune despre tine că eşti o persoană conştiincioasă.
EU
SUNT…
33
Actele de identitate
1. Spuneţi-le elevilor că în această activitate veţi discuta câteva aspecte legate de propria
identitate. Explicaţi-le că în societatea noastră există o serie de acte prin care cineva poate fi
identificat de către persoane oficiale. Câteva dintre acestea sunt: certificatul de naştere, cartea
de identitate, paşaportul. Ele cuprind anumite informaţii despre identitatea noastră, însă nu
toate aspectele importante ale propriei identităţi.
2. Cereţi-le elevilor să spună care sunt „actele de identitate” pe care le deţin la această vârstă şi
ce elemente de identitate cuprind ele (certificat de naştere, carnet de elev, etc.).
3. Spuneţi-le elevilor că alte aspecte ale identităţii unei persoane se pot exprima prin simboluri,
cum ar fi: semnătura, ştampila, insigna, un desen reprezentativ, etc. Solicitaţi-le elevilor ca pe
o coală albă să facă schiţa unui tricou personalizat (care cuprinde un simbol al identităţii lor).
4. Rugaţi elevii să prezinte colegilor simbolurile alese şi să motiveze alegerea.
I. Deschis către mine – cuprinde acele informaţii care îmi sunt accesibile atât mie cât şi celorlalţi.
II. Închis către mine – cuprinde informaţii pe care ceilalţi le-au sesizat la mine, fără ca eu să fiu
conştient de ele. Astfel o persoană poate afla mai multe despre sine prin atenţia acordată feed-back-
ului pe care îl dau celelalte persoane.
III. Închis către alţii – cuprinde informaţii pe care numai eu le conştientizez şi le ştiu despre mine,
dar nu sunt dispus să le exteriorizez; ele sunt inaccesibile pentru celelalte persoane. Aceste
informaţii devin publice doar în situaţia în care persoana doreşte acest lucru, prin auto-dezvăluiri.
IV. Blocat – cuprinde informaţii care nu îmi sunt accesibile nici mie, nici celorlalţi. Pot accesa aceste
informaţii, pot să aflu mai multe despre mine, doar prin activităţile de autocunoaştere.
De reţinut!
Cu ajutorul acestei activităţi veţi putea descoperi stilul de autodezvăluire al elevilor şi
receptare a feed-back-ului de la alţii.
Stiluri:
Stilul I – descrie o persoană care nu este receptivă la feed-back-ul celorlalţi, dar nu este nici interesată
să facă dezvăluiri personale.
34
Stilul II - descrie o persoană care este deschisă la primirea de feed-back-uri de la celelalte persoane,
dar nu este interesată în auto-dezvăluiri voluntare. O astfel de persoană este reţinută în auto-dezvăluiri
pentru că nu are încă suficientă încredere în ceilalţi. Poate să fie deschisă şi să-şi asculte interlocutorul
fără însă a se exprima pe sine foarte mult.
Stilul III - descrie persoanele care sunt libere în auto-dezvăluiri, dar care nu încurajează feed-back-ul
celorlalţi. Ca şi persoanele care se încadrează la stilul II, acestea, în general, nu au încredere în opinia
celorlalţi, reducând capacitatea de autocunoaştere.
Stilul IV - descrie o persoană care este deschisă la auto-dezvăluiri şi la primirea de feed-back din
partea celorlalţi. Are încredere în opinia celorlalţi şi în opinia personală, devenind un bun
comunicator.
35
Fişa de lucru - Chestionar pentru identificarea nivelului stimei de sine
Pentru a vă putea evalua nivelul stimei de sine, vă oferim u chestionar. Acesta cuprinde 14 afirmaţii,
cărora v a trebui să le acordaţi note pe o scală de la 1 la 8, în funcţie de cum vi se potriveşte, astfel:
1 – deloc, 2 – foarte puţin, 3 – puţin, 4 – suficient, 5 – potrivit, 6 – bine, 7 – foarte bine, 8 – perfect.
Cei care au obţinut uşor peste 37 au o stimă de sine pozitivă, ceea ce înseamnă că:
• îşi asumă responsabilităţi („Pot să fac acest lucru”);
• se comportă independent („Mă descurc singur”);
• sunt mândri de realizările lor („Sunt mândru pentru că…”);
• realizează fără probleme sarcini noi („Sunt convins că pot să fac acest lucru”);
• îşi exprimă atât emoţiile pozitive, cât şi pe cele negative („îmi place de mine aşa cu sunt”. „sunt
supărat când vorbeşti aşa cu mine”);
• oferă ajutor şi sprijin celorlalţi colegi („Am nevoie de ajutorul tăi”).
• Cei care au obţinut uşor sub 37 au o stimă de sine negativă, ceea ce înseamnă că:
• sunt nemulţumiţi de felul lor de a fi („Nu sunt în stare să fac asta”);
• evită să realizeze sau să se implice î sarcini noi („Nu voi fi în stare să iau examenul”);
• se simt neiubiţi şi nevaloroşi („Sunt antipatic. Nu mă place nimeni”);
• îi blamează pe ceilalţi pentru realizările lor („Profesorul a fost nedrept cu mine”);
36
• pretind că sunt indiferenţi emoţional („Nu mă interesează că am luat nota 4 la..”);
• nu pot tolera un nivel mediu de frustrare („Nu ştiu cum să rezolv problema2, „Nu pot să învăţ”);
• sunt uşor influenţabili („Prietenii mei cred că este bine să fumez”).
• În această situaţie trebuie să ajutaţi elevii :
• să-şi dezvolte o atitudine pozitivă faţă de sine şi faţă de situaţiile cu care se confruntă prin
conştientizarea gândurilor negative automate şi înlăturarea lor;
• să-şi exprime deschis sentimentele;
• să încerce să-l înţeleagă pe ceilalţi, punându-se în locul lor;
• să formuleze pozitiv critici, întrebări, răspunsuri şi opinii;
• să ofere informaţii direct şi precis;
• să înveţe să-şi recunoască greşelile;
• să caute situaţia de compromis într-un conflict;
• să înveţe evitarea unei discuţii reluând verbalizarea interlocutorului cât se poate de neutru;
• să devină „surd” la mesajul interlocutorului, atunci când acesta îi provoacă gânduri, emoţii neplăcute;
• să insiste într-un mod amabil şi politicos atunci când doreşte ceva.
• Linia vieţii
1. Identificaţi împreună cu elevii elemente care contribuie la formarea imaginii de sine*. Dintre
acestea reţineţi evenimentele pozitive şi discutaţi cu elevii impactul acestora supra stimei de sine
a persoanei
*Stima de sine se referă la modul în care ne considerăm ca persoane în raport cu propriile
aşteptări şi cu ceilalţi (de exemplu, mai buni sau mai puţin buni).
37
2. Împărţiţi fişele de lucru şi rugaţi elevii să noteze în capătul din dreapta a liniei vieţii vârsta
actuală, în ani. Cereţi-le de asemenea să marcheze de-a lungul liniei, la intervale egale, vârstele
intermediare (de la 0 la vârsta actuală), iar în dreptul acestora să noteze un eveniment
pozitiv/succes obţinut în anul respectiv. Acordaţi elevilor 15 min pentru a lucra individual.
3. Discutaţi cu elevii despre importanţa reamintirii evenimentelor pozitive şi a succeselor obţinute.
Analizaţi relaţia dintre acestea şi stima de sine. Discutaţi despre starea trăită în momentul
completării liniei vieţii.
0 ani
Proiecţii în viitor
1. Comunicaţi elevilor că vor face un exerciţiu în cadrul căruia vor putea să îşi construiască o
imagine realistă asupra ceea ce ar putea deveni în viitor.
2. Distribuiţi fişele de lucru şi rugaţi elevii să completeze individual, cu aspecte cât mai concrete,
caracteristicile personale prezente şi cele dorite pentru ei. Au la dispoziţie aproximativ 15 min
pentru această activitate.
3. Cereţi elevilor să evalueze pe baza fişelor distanţa dintre caracteristicile prezente şi cele dorite.
Sugeraţi-le să analizeze în ce măsură caracteristicile dorite sunt sau nu realiste. Solicitaţi elevii
să înlocuiască caracteristicile dorite nerealiste cu caracteristici realiste. Le puteţi propune să
reprezinte distanţa dintre caracteristicile actuale şi cel dorite printr-un desen, pentru a putea
surprinde mai bine caracterul realist al proiecţiei realizate în viitor.
4. Discutaţi cu elevii relaţia dintre caracteristicile prezente şi cele dorite. Introduceţi termenii de
Eu actual şi Eu viitor, explicaţi diferenţa dintre Eul viitor şi Eul ideal*.
38
• eul fizic – ce cred despre corpul meu;
• eul cognitiv – ce cred despre modul în care gândesc, memorez;
• eul emoţional – ce cred despre emoţiile şi sentimentele mele,
• eul social – cum cred că mă percep ceilalţi;
• eul spiritual – ce cred că este important şi reprezintă o valoare pentru mine.
• eul ideal – modul în care individul îşi reprezintă mintal ceea ce şi-ar dori să fie, dar este în
acelaşi timp conştient că nu are în prezent resursele necesare să devină;
• eul viitor –modul în care individul îşi reprezintă mintal ceea ce poate deveni în viitor, folosind
resursele de care dispune în prezent.
Caracteristici fizice
Caracteristici cognitive
Caracteristici emoţionale
Caracteristici sociale
Caracteristici spirituale
39
Motivaţie şi performanţă
1. Comunicaţi elevilor că vor face un exerciţiu în cadrul căruia vor analiza modul în care
motivaţia le poate influenţa performanţa.
2. Împărţiţi grupa în trei echipe şi cereţi elevilor să analizeze pe echipe situaţia propusă în fişa
de lucru (echipa 1 – situaţia 1, echipa 2 – situaţia 2, echipa 3 – situaţia 3). Daţi ca sarcină
elevilor să identifice componentele situaţiei în care se află personajul: gânduri, emoţii, nivel
de motivare şi să facă predicţii asupra nivelului de performanţă pe care îl va atinge personajul
descris. Acordaţi aproximativ 15 min pentru această activitate. Cereţi elevilor să noteze
observaţiile lor legate de relaţia dintre aceste componente şi performanţă.
3. Reprezentaţi la tablă relaţia între motivaţie şi performanţă* şi cereţi elevilor să situeze cazurile
pe care le-au analizat pe această schemă. Cereţi elevilor să dea exemple de supramotivare,
submotivare şi motivaţie optimă pe care le-au experimentat şi rugaţi-i să se gândească la
performanţa obţinută în acea situaţie. Discutaţi relaţia dintre motivaţie şi performanţă.
4. Identificaţi împreună cu elevii modalităţi de optimizare a motivaţiei pentru activitate.
a. Relaţia intensitate motivaţională-performanţă
mare
Performanţă
mică
scăzută Intensitatea motivaţiei crescută
40
Fişa de lucru - Motivaţie şi performanţă
Observaţii:
Situaţia 2. Cu o zi înaintea unui examen foarte important, Daniel este îngrijorat gândindu-se că de
rezultatul acelei evaluări depind foarte multe pentru el. În acelaşi timp ele este conştient că există
şi alte lucruri importante în viaţa sa. Oricum, ele îşi doreşte foarte mult ca examenul de a doua zi
să fie o reuşită şi se mobilizează pentru a da randament maxim.
41
Optimizarea motivaţiei
Sesiunea 1
1. Comunicaţi elevilor că vor face un exerciţiu în care vor identifica componente deficitare
ale motivaţiei lor pentru diferite activităţi şi vor învăţa modalităţi prin care îşi pot optimiza motivaţia.
2. Identificaţi împreună cu elevii modalităţi de manifestare a motivaţiei/lipsei de
motivaţie pentru diferite activităţi*.
3. Rugaţi elevii să se gândească la o activitate importantă, pentru care au o motivaţie mai
scăzută. Împărţiţi fişele de lucru şi cereţi-le să noteze în fişă activitatea selectată
4. Cereţi elevilor să bifeze în fişa de lucru afirmaţia care descrie cel mai bine problema
motivaţională pe care o întâmpină. De asemenea, din lista componentelor cu rol motivaţional să bifeze
acele componente care cred că stau la baza problemei lor. Cereţi elevilor să argumenteze alegerile făcute.
5. Daţi ca temă elevilor să îşi monitorizeze comportamentul şi să descrie pentru ora
viitoare pe fişa de lucru modul de manifestare a componentelor identificate.
*Cei mai buni indicatori ai motivaţiei sunt reacţiile şi conduitele pe care le declanşează. Acestea
pot fi de apropiere faţă de o anumită activitate (manifestarea motivaţiei) sau de evitare a ei (lipsa de
motivaţie).
Indicatori ai motivaţiei de Indicatori ai motivaţiei de
apropiere evitare
Exemple de indicatori Alegerea sarcinii Evitarea sarcinii
motivaţionali Focalizarea atenţională Probleme de concentrare în
Interesul pentru activitatea sarcină
respectivă Dezinteres, apatie sau frustrare
Prezenţa unor trăiri emoţionale accentuată
pozitive Emoţii negative (teamă, furie,
Prezenţa efortului depresie, stre)
Persistenţa în sarcină Effort fluctuant sau inexistent
Un relativ sentiment al Evaziuni repetate din sarcină
controlului situaţiei Sentimentul incontrolabilităţii
implicarea accentuată în situaţiei
activitate Toleranţă scăzută la frustrare
Toleranţa la frustrare şi Prezenţa mecanismelor de
ambiguitate apărare
Rezultate bune obţinute în Rezultate slabe obţinute n
activităţile respective activităţile respective
Sesiunea 2
1. Rugaţi elevii să prezinte câteva exemple de componente şi modul de manifestare a lor.
Discutaţi importanţa identificării componentelor deficitare pentru optimizarea motivaţiei.
2. Cereţi elevilor să se gândească la modalităţi prin care şi-ar putea optimiza motivaţia
pentru activitate. Puteţi să le prezentaşi dumneavoastră modalităţi de optimizare* şi să solicitaţi elevii
să selecteze acele modalităţi care vizează componentele deficitare.
42
3. Cereţi elevilor să îşi facă un plan de motivare pe fişa de lucru.
*Elevii se pot confrunta cu diverse probleme motivaţionale. Unii se angajează greu în
activitate, încearcă foarte puţine exerciţii, sarcini noi. Alţii, dimpotrivă, încep cu uşurinţă o sarcină,
însă abandonează înainte de a o finaliza. Există şi elevi care au probleme în a abandona o sarcină şi a
începe altceva. Pentru fiecare din aceste categorii, optimizarea motivaţională presupune utilizarea
unor strategii diferite.
1. Strategii de optimizare cu rol în declanşarea activităţii
În acest exerciţiu elevii trebuie să-şi imagineze ce le-ar plăcea să devină în viitor şi de ce ar avea
nevoie pentru a urma traseul profesional ales. Acest exerciţiu îl ajută pe elev să se focalizeze pe
propriile sale dorinţe şi să devină mai specific în legătură cu ceea ce doreşte să obţină prin
frecventarea unei anumite şcoli.
b) alegerea unui obiect-simbol al aspiraţiilor sale
De exemplu, un elev poartă cu sine un corn de brad pentru a-I reaminti de dorinţa lui de a deveni
biolog.
c) aplicarea subiectelor predate la situaţii personale
d) crearea unei imagini mentale motivaţionale
43
Exemple de imagini mentale cu rol motivaţional: „mă văd în halat alb, examinând pacienţi”, „mă văd
în faţa clasei de elevi, predând copiilor”.
2. Strategii de susţinere motivaţională
• Asigurarea confortului fizic şi psihic bazal – dacă echilibrul fizic şi psihic bazal nu este
asigurat, organismul va aloca foarte multe resurse energetice şi cognitive spre rezolvarea acestor
deficite. Prin urmare motivaţiile de restabilire a echilibrului funcţional vor fi prioritare
• Creşterea sentimentului eficacităţii personale şi al stimei de sine – se realizează prin:
1. reamintirea repetată e situaţiilor în care elevul a experienţiat un sentiment al eficacităţii
proprii. Se vor accentua trăirile afective pozitive care au însoţit aceste experienţe
2. enumerarea argumentelor concrete care să susţină un sentiment al eficacităţii proprii
3. perfecţionarea unor abilităţi şi aptitudini, dobândirea unor competenţe specifice care să
determine eficienţa reală şi astfel să garanteze stabilizarea sentimentului de autoeficacitate
• Formarea unor atribuiri realiste a succesului şi eşecului (respectiv ale aşteptărilor de
reuşită) – Cele mai problematice atribuiri pentru persistenţa motivaţională sunt cele nerealiste:
1. persoanele care atribuie predominant succesul unor factori externi stabili, iar eşecul unor
factori interni stabili, vor avea un sentiment al autoeficacităţii scăzut şi aşteptări de nereuşită în
sarcină, astfel încât există şanse mari de neimplicare motivaţională „oricum nu o să reuşesc”.
2. persoanele care fac atribuiri inverse (predominant externe pentru eşec şi interne pentru succes)
vor avea un sentiment al autoeficacităţii foarte crescut, aşteptări crescute de reuşită, indiferent de
complexitatea sarcinii şi obstacolele apărute,cea ce uneori poate duce la lipsa persistenţei
motivaţionale. „oricum o să reuşesc”.
Exemple de tehnici care pot fi utilizate în optimizarea motivaţiei pentru susţinerea activităţii:
a) formularea unor scopuri specifice
Pentru menţinerea unei motivaţii optime, elevilor li se recomandă să abandoneze stabilirea unor
scopuri nerealiste, cum ar fi: „voi rezolva azi 50 de probleme de algebră”. În schimb, ei vor fi ajutaţi
să-şi evalueze resursele şi să stabilească scopuri realiste î raport cu sarcinile propuse.
b) crearea unei reţele de suport
Elevii vor recurge la utilizarea relaţiilor din cadrul reţelei de suport pentru sprijinirea realizării
scopurilor. Se ştie că angajamentul făcut în faţa altor persoane se respectă mai uşor.
c) evitarea suprasolicitării printr-un management eficient al timpului
44
Fişa de lucru - Optimizarea motivaţiei
45
II. COMUNICARE ŞI RELAȚIONARE INTERPERSONALĂ
TEME:
Managementul emoţiilor
Comunicare: vorbire, ascultare, comportamente non-verbale
Abilităţile sociale (cooperare, cum să-ţi faci prieteni, relaţionare în grup)
Familie
BENEFICIILE ELEVILOR:
Îşi dezvoltă abilităţi de management al emoţiilor;
Exersează şi dezvoltă atitudini şi abilităţi prosociale;
Exersează şi aplică abilităţi de comunicare;
Analizează roluri asumate în familie şi promovează un stil partenerial pentru viaţa de familie;
MANAGEMENTUL EMOŢIILOR
Sondajele efectuate asupra unui număr mare de părinţi şi profesori indică tendinţa mondială a
generaţiei actuale de copii de a avea mai multe probleme emoţionale decât în trecut: sunt mai singuri
şi mai deprimaţi, mai furioşi şi mai nestăpâniţi, mai emotivi şi mai înclinaţi să se îngrijoreze din orice,
mai impulsivi şi mai agresivi. Remediul constă în felul în care îi pregătim pe tineri pentru viaţă.
Copilăria şi adolescenţa sunt ferestre de oportunitate pentru a forma obiceiurile emoţionale esenţiale
care ne vor domina întreaga existenţă. Emoţiile sunt puse astfel în centrul aptitudinilor necesare
pentru viaţă.
EMOŢIILE
Dimensiunile emoţiilor:
Emoţia este combinaţia mai multor modificări survenite la următoarele nivele:
subiectiv - trăirea emoţiei diferit de la o persoană la alta;
46
cognitiv – tipul emoţiei resimţite (fericire, teamă, furie, indignare, etc.) este dată de modul în care
gândim despre situaţie. Felul în care interpretăm un eveniment determină ceea ce simţim (frică sau
furie, bucurie sau tristeţe, etc.);
biologic / fiziologic – schimbări apărute în durata, ritmul şi amplitudinea respiraţiei, modificări în
tabloul EEG, în tensiunea musculară, în compoziţia chimică a sângelui, precum şi la nivelul secreţiei
salivare. Intensitatea trăirilor emoţionale pe care le trăim este dată de prezenţa acestor modificări;
comportamental
mişcări grosiere ale corpului – pot fi îndreptate sau nu spre un scop precis;
expresiile emoţionale – manifestări comportamentale ca gestul, mimica,
expresia facială, tonul vocii, intensitatea vocii, coloritul epidermic, etc.;
Există şase emoţii de bază, universale: mânia, dezgustul, tristeţea, bucuria, teama şi
surpriza.
TIPURI DE EMOŢII
a) După polaritatea lor, emoţiile se împart în:
emoţii pozitive – apar atunci când există congruenţă motivaţională, adică evenimentele concrete
sunt în concordanţă cu scopurile persoanei;
emoţii negative – apar atunci când situaţia concretă este în contradicţie cu scopurile persoanei,
blocându-le sau îngreunând atingerea acestora;
b) După funcţionalitatea lor, emoţiile se împart în:
emoţii funcţionale – facilitează adaptarea persoanei la situaţia concretă în care aceasta se găseşte. O
emoţie funcţională pozitivă (satisfacţia în urma susţinerii cu succes a unui examen) poate motiva
elevul să îşi dezvolte cunoştinţele în respectivul domeniu (mulţumire, bucurie). O emoţie funcţională
negativă (nemulţumirea în urma ratării unui examen) poate motiva elevul să identifice şi să
completeze lacunele din cunoştinţele sale (îngrijorare, tristeţe, părere de rău, dezamăgire, regret)
emoţii disfuncţionale – acele trăiri subiective care împiedică adaptarea persoanei la situaţia concretă
în care aceasta se găseşte. O emoţie disfuncţională pozitivă (fericirea trăită în urma luării unei note
mari) îl poate determina pe un elev să nu mai înveţe pentru lecţia următoare. O emoţie disfuncţională
negativă (frica puternică în momentul scoaterii la tablă) îl poate “paraliza” pe elev, reducându-i foarte
mult capacitatea de concentrare (deprimare, furie, vinovăţie, sentimente de rănire, ruşine).
c) După stabilitatea în timp a emoţiei:
emoţia ca stare generată de un stimul sau o situaţie
emoţia ca trăsătură – se referă la tendinţa generală de a ne simţi într-un anumit mod sau la uşurinţa
cu care stimulii ne activează emoţia.
47
Inteligenţa emoţională – capacitatea de control şi autocontrol al stresului şi emoţiilor
negative, abilitatea care determină şi influenţează modul şi eficienţa cu care ne putem folosi celelalte
capacităţi şi aptitudini pe care le posedăm.
Autoreglare emoţională = procesul prin care persoana îşi autoreglează şi controlează atât
reacţiile interne la emoţii, cât şi expresia comportamentală a emoţiilor. Autoreglarea emoţională se
dezvoltă prin încercarea de a modifica:
-situaţia negativă (învăţând mai mult şi mai eficient pentru următorul examen)
-trăirea emoţională şi comportamentele, modificând gândurile
-atât evenimentele externe cât şi cele interne
48
ABILITĂŢILE SOCIALE
• Abilitatea socială – capacitatea de a iniţia şi întreţine relaţii personale, de a fi acceptaţi şi de a ne
integra în grupuri, de a acţiona eficient ca membri ai unei echipe, de a influenţa atitudinea, părerile şi
comportamentul altor oameni, de a conduce oameni, în unele cazuri organizaţii întregi şi de a preveni
apariţia conflictelor, sau, în cazul în care au loc, de a le dirija corespunzător. Cuprinde trei elemente
principale:
1. dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor interumane
2. comunicarea cu alte persoane
3. munca împreună cu alte persoane.
Exemple de abilităţi sociale: cooperarea, negocierea, aservitatea, leadership-ul, oferirea de
suport social, abilitatea de a dezvolta o reţea de suport social.
Prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare interpersonală putem preveni
scăderea performanţelor şcolare, problemele emoţionale şi de comportament, dificultăţile de adaptare
socială.
Grupul de prieteni
Există în fiecare tânăr o nevoie puternică de a face parte dintr-un grup. Grupul de prieteni îl
ajută pe copil să-şi contureze propria-i identitate şi modul de relaţionare socială.
Caracteristici definitorii ale grupului mic: Membrii grupului
• se angajează în interacţiuni frecvente, adică se cunosc şi interacţionează unul cu celălalt;
• se definesc, se percep şi sunt percepuţi de ceilalţi ca membri ai grupului;
• sunt parte a unui sistem de roluri aflate în interacţiune (ex. liderul, antiliderul, inovatorul,
executantul, împăciuitorul)
• împărtăşesc o percepţie colectivă a unităţii (se comportă ca un întreg)
• se supun unui set de norme (formale şi informale) care le ghidează comportamentul.
De ce se formează grupurile?
• satisfac nevoia de apartenenţă şi afiliere a membrilor;
• satisfac nevoia de comparaţie socială;
• permite atingerea unor scopuri mai complexe şi rezolvarea unor sarcini mai dificile, decât cele pe
care le poate rezolva un singur individ, având un scop comun vizat;
• datorită atracţiei interpersonale, pe baza similarităţii între membrii grupului.
Aspecte ale dinamicii de grup
1. coeziunea grupului - dorinţa membrilor grupului de a fi împreună şi de a desfăşura activităţi
împreună. Cooperarea este o activitate orientată social în cadrul căreia individul colaborează cu
49
ceilalţi pentru atingerea unui ţel comun, care nu poate fi atins decât prin concentrarea eforturilor
tuturor membrilor grupului.
• Sistemul de norme – cu cât normele sunt mai clar stabilite şi rolurile mai lipsite de
ambiguitate, cu atât este mai probabil ca grupul să aibă o coeziune ridicată;
• Mărimea grupului – cu cât grupul este mai mare cu atât gradul de coeziune scade;
• Similaritatea dintre membrii grupului - cu cât membrii unui grup sunt mai similari, (în
interese, preocupări şi scopuri) cu atât grupul va avea un grad de coeziune mai ridicat;
b) Factori externi:
COMUNICAREA
Comunicarea – proces de transmiterea informaţiilor (opinii, credinţe, impresii, sentimente,
emoţii, idei) prin mijloace (cuvinte, gesturi, semne, simboluri) şi canale restrânse (discuţii directe, în
grupuri mici, prin scrisori, telefon, internet) sau lărgite (radio, TV, mijloace artistice) de la o persoană
la alta (E-R) şi care se presupune a fi capabile să perceapă acest proces şi să-l interpreteze.
Procesul comunicării presupune două etape:
• Receptarea mesajului celuilalt – implică – stabilirea contactului vizual cu persoana cu care
vorbim, folosirea răspunsului minimal şi a încurajării, concentrarea atenţiei pe ceea ce spune
vorbitorul, evitarea judecării sau a interpretării a ceea ce spune celălalt, reflectarea sentimentelor
celuilalt, adresarea întrebărilor închise şi deschise, concentrarea atenţiei pe aspectele importante
din discuţie, evitarea sfaturilor, evitarea întreruperii persoanei care vorbeşte;
• Transmiterea mesajului: a comunica eficient înseamnă a transmite un mesaj clar şi concis astfel încât să
fie evitate confuziile;
51
Eficienţa procesului de comunicare este asigurată de manifestarea următoarelor abilităţi:
- ascultarea activă – capacitatea de a surprinde atât conţinutul mesajului cât şi emoţiile
interlocutorului, pentru a asigura înţelegerea cât mai acurată a mesajului;
- transmiterea asertivă a mesajului;
- identificarea surselor de conflict şi utilizarea strategiilor specifice de rezolvare a a conflictelor;
- utilizarea acestor abilităţi în diferite contexte de comunicare (dialog, comunicare de grup,
comunicare directă sau mediată);
53
TIPURI DE COMUNICARE
Caracteristici Se evită abordarea problemelor Se discută şi se clarifică Sunt abordate într-o manieră
care apar în procesul de problemele care apar în agresivă şi ineficientă
promovare personală (critici, procesul de promovare dificultăţile de promovare
conflicte) personală (critici, conflicte) personală
54
Consecinţe ale eşuării comunicării: conflictul
55
FAMILIA
Unitatea biosocială şi psihologică, de bază a societăţii, ce se caracterizează prin raporturi de
rudenie între persoanele care o alcătuiesc. Familia oferă identitate socială ca şi tutelă, dispune de un
anumit buget comun şi un sistem de convieţuire, este constituită în şi prin afecţiune mutuală,
împărtăşită.
TIPOLOGIA FAMILIEI
• Familia nucleară (părinţi, copii)
• Familia monoparentală
• Familia extinsă (bunici, fraţi, alte rude apropiate)
• Familia adoptivă (unul sau mai mulţi dintre copii sunt abandonaţi)
• Familia foster (unul sau mai mulţi dintre copii sunt primiţi în familie pentru o anumită perioadă
de timp)
• Familia mixtă (părinţii sunt recăsătoriţi)
56
MANAGEMENTUL EMOȚIILOR
COMPETENŢE GENERALE
VALORI ŞI ATITUDINI
57
clasa clasa clasa clasa
Competenţe specifice Teme / Conţinuturi
a IX-a a-X-a aXI-a a XII-a
8.Aplicarea unui plan de Managementul emoţiilor. X
îmbunătăţire a Autocontrolul
autocontrolului Autocontrolul emoţional: practicarea în X
9.Analiza beneficiilor diferite situaţii de viaţă
comportamentelor de Abilităţi sociale
comunicare Comportamentul de cooperare în grup. X
10.Aplicarea Calităţi necesare pentru sprijinirea
principiilor unei relaţiilor puternice, de lungă durată. X
comunicări Dezvoltarea modalităţilor de acceptare,
interpersonale pozitive management şi / sau adaptare la
11.Evaluarea respectării schimbările din cadrul relaţiei.
drepturilor şi Comunicare
responsabilităţilor Respectarea punctelor alternative de
membrilor familiei vedere.
Familie
Drepturile şi responsabilităţile membrilor
familiei. Echitatea de gen. Instituţii în
domeniul familiei.
58
Exemple de activităţi de învăţare:
„Cum pot arăta că ascult pe cineva” – un copil iese din sala de clasă şi se gândeşte la o
întâmplare din viaţa lui. În acest timp elevii din clasă se împart pe 5 grupe: o grupă care trebuie să
asculte cu atenţie copilul, o grupă care să-i pună întrebări închise, agresive, o grupă care râde de el în
timp ce acesta povesteşte, o grupă care este indiferentă la ce spune elevul şi o grupă de observatori.
Se cere elevului să intre în clasă şi să povestească, iar elevilor din grupa de observatori, să identifice
exemple de comportamente prin care copilului I s-a arătat că a fost ascultat şi exemple de
comportamente prin care I s-a transmis că ceilalţi nu au fost atenţi la ceea ce li se spusese. Se notează
pe tablă câteva exemple. Se împart elevii în grupe de 3-4 persoane şi li se cere să întocmească liste
cu comportamente de ascultare şi nonascultare. Se va analiza în ce măsură apar diferenţe
interculturale în manifestarea comportamentului de ascultare şi nonascultare.
„Teatrul sentimentelor” – elevii vor crea un teatru deosebit de cel pe care îl ştiu cu toţii. Se
vor împărţi în două - trei grupe egale. Fiecare grup va fi o echipă care va trebui să mimeze cu ajutorul
diferitelor părţi din corp mai multe tipuri de sentimente. Când o echipă va mima, cealaltă va fi
spectator şi va încerca să ghicească ce sentiment mimează. Vor exista cartonaşe cu sentimente şi
cartonaşe cu diferite părţi ale corpului. Prima echipă va extrage din pachetul cu cartonaşele pe care
sunt scrise sentimentele un singur cartonaş. Apoi va alege un cartonaş din celălalt pachet, cel cu
părţile corpului. Va trebui să mimeze sentimentul ales cu ajutorul părţii respective a corpului.
„Respectarea punctelor alternative de vedere” – un elev va arunca un „bulgăre vorbitor”
către un alt coleg şi va spune: “pentru mine este foarte important în comunicare ….(urechea, ochii,
etc.)”. Se vor accentua şi evidenţia astfel elementele comunicării. Elevii vor fi împărţiţi pe două grupe
şi vor aduce argumente pro şi contra cu privire la plecarea în străinătate sau rămânerea în ţară a
tinerilor. Se listează argumentele fiecărei părţi. În funcţie de valoarea argumentării elevii migrează la
alte grupe. În final se aduce în discuţie modul în care şi-au impus punctul de vedere, respectul faţă de
un alt punct de vedere decât cel propriu.
„Şirul buclucaş” – se confecţionează bileţele pe care se trec numere de la 1 la 10, în funcţie
de numărul de elevi. Astfel vor exista 10 bilete cu fiecare număr. Elevii vor pune aceste bileţele într-o
cutie şi le vor amesteca bine. Fiecare va extrage din cutie câte un bilet. Pe el va fi scris un număr de
la 1 la 10. Numărul pe care elevii îl vor extrage va fi secret. După ce vor citi biletul extras, vor memora
numărul şi vor pune biletul deoparte. Se va trece mai departe doar după ce se verifică dacă toţi elevii
au luat câte un bilet, l-au citit, au reţinut numărul şi au pus biletul deoparte. Elevii vor închide ochii
şi fără să vorbească între ei, deci fără a spune vreun cuvânt, vor face în aşa fel încât să formeze un şir
cu numerele în ordine crescătoare de la 1 la 10. Nu contează unde va fi numărul 1 şi numărul 10, atâta
timp cât numerele sunt unul după altul. La finalul exerciţiului discuţiile se vor centra pe importanţa
59
comunicării nonverbale, când, cum şi de ce o folosim, care sunt avantajele şi dezavantajele
comunicării nonverbale
„Statuile emoţiilor” câţiva elevi vor avea trei roluri: de sculptor, statuie şi observator. Sculptorul
alege o carte cu o emoţie, caută elevul cu rolul de statuie şi va încerca să modeleze statuia în funcţie
de emoţia pe care trebuie să o reprezinte, modelându-i expresia facială şi postura. Observatorul va
nota toate modalităţile prin care sculptorul încearcă să exprime emoţia. Ceilalţi elevi trebuie să
identifice emoţia exprimată de elevul cu rolul de statuie.
Activităţi propuse
A fi un bun ascultător
1. Cereţi elevilor să definească ce înseamnă o bună comunicare. Sugeraţi-le să se
gândească la următoarele aspecte: când consideră că interlocutorul a înţeles ceea ce s-a spus?, ce
aşteaptă din partea lui?. Desprindeţi din ideile elevilor aspectele legate de abilităţile de comunicare.
2. Alegeţi împreună cu elevii 2 voluntari care vor interpreta rolul de A - povestitor,
B – ascultător. Daţi-le următoarele instrucţiuni.
- Persoana A – povestitorul - va trebui să-i povestească celuilalt coleg o întâmplare recentă,
impresii dintr-o călătorie sau impresii despre un film, etc., timp de 5 min.
- Persoana B – ascultătorul – va asculta ceea ce îi povesteşte colegul lui şi va folosi toate
mijloacele cunoscute pentru a-i transmite că înţelege mesajul său.
- Restul clasei – observatori – va urmări dialogul dintre colegii lor şi vor identifica elemente
ale ascultării eficiente care au fost utilizate. Cereţi-le să noteze aceste elemente pe o foaie.
- Acest pas se poate repeta de 2-3 ori schimbând interlocutorul.
60
Comportamente în care transpare mesajul de bun ascultător:
Ce fac când ascult pe cineva care îmi Ce fac când nu îl ascult pe cel care îmi
vorbeşte: vorbeşte:
Mesaje eu – tu
1. Explicaţi elevilor care este diferenţa dintre mesajele de tip „eu” şi cele de tip „tu”.
Accentuaţi importanţa utilizării mesajelor de tip „eu” în rezolvarea conflictelor (ex. atunci când
folosim mesaje de tip „eu” nu îi acuzăm pe ceilalţi, ci le spunem ce ne deranjează pe noi şi îi dăm
celuilalt posibilitate să îşi schimbe atitudinea şi să ţină cont şi de părerea noastră).
2. Cereţi elevilor să identifice şi să noteze trei situaţii conflictuale cu care s-au confruntat.
Spuneţi-le să scrie pe fiecare situaţie câte o formulare de tip „eu” şi una de tip „tu”.
3. Grupaţi elevii în grupe de câte 5-6 şi rugaţi-I să identifice situaţii conflictuale pe care le-au
trăit şi să discute mesajele de tip „eu” , „tu” pe care le-au formulat.
4. Discutaţi în grup câteva dintre situaţiile şi mesajele notate de către elevi.
61
Fişa de lucru - Mesaje eu – tu
62
Fişa de lucru - Tu vrei asta, eu vreau asta
63
Fişa de lucru - Conflicte între personaje
Au rezolvat neînţelegerile?
Dacă da, cum?
Dacă nu, ce ar fi putut face pentru a le rezolva?
64
Fişa de lucru - Cum comunic în situaţii conflictuale
1. Atunci când am o problemă, o neînţelegere sau un conflict cu cineva, de obicei:
(bifaţi toate modalităţile de mai jos care vi se potrivesc)
• Amân cât se poate întâlnirea cu persoana sau situaţia;
• Ajungem la un compromis;
• Fac apel la autoritate pentru a arăta că am dreptate;
• Mă dau bătut, renunţ;
• Încerc să ajut cealaltă persoană să obţină ceea ce îşi doreşte;
• Mă plâng până obţin ceea ce doresc;
• Explic punctul meu de vedere şi cer şi celeilalte persoane să facă la fel;
• Îmi păstrez ideile doar pentru mine;
• Schimb subiectul;
• Încerc să înţeleg punctul de vedere al celeilalte persoane;
• Chem o altă persoană care să decidă cine are dreptate;
• Admit că am greşit, chiar dacă în gândul meu nu este aşa.
2. Îmi este cel mai uşor să discut o problemă sau un conflict cu persoane care
Deoarece___________________________________________________________________
3. Îmi este cel mai dificil discut o problemă sau un conflict cu persoane care
Deoarece___________________________________________________________________
4. Mi-ar plăcea ca în timpul unui conflict să-mi comunic trebuinţele şi dorinţele astfel:
___________________________________________________________________________
65
III. MANAGEMENTUL INFORMAŢIILOR ŞI AL ÎNVĂŢĂRII
Surse de informare:
- surse formale: manualele şcolare, bibliotecile (reale sau virtuale), programele mass-media
educative;
- surse informale: emisiunile de divertisment, experienţa directă, reţeaua socială (prieteni, rude,
specialişti într-un domeniu);
66
c) localizarea surselor şi accesarea lor (unde găsesc sursele şi cum le folosesc?, sursele sunt
prea multa sau prea puţine?, găsirea informaţiei în cadrul fiecărei surse identificate?)
d) utilizarea informaţiei (ce pot folosi din aceste surse?, cum mă asigur că valorific din plin
ceea ce utilizez?)
e) sintetizarea informaţiilor
f) evaluarea (am îndeplinit toate cerinţele sarcinii? Cum aş putea îmbunătăţii procesul de
căutare pe viitor a informaţiilor?)
67
cunoştinţe
context
informaţii
date
Ele reprezintă un fapt sau o stare a unui eveniment. Datele sunt informaţii potenţiale.
- informaţiile sunt date prelucrate, înzestrate cu o anumită semnificaţie şi sens
Prin raportarea lor la alte date sau cunoştinţe.
- cunoştinţele sunt conţinuturi informaţionale cărora li se poate adăuga o valoare de adevăr
avantaje dezavantaje
-facilitarea comunicării la distanţă (e-mail, chat- -dependenţă de tehnologie
room) -confidenţialitatea informaţiilor nu poate fi pe
-stocarea şi organizarea informaţiilor deplin asigurată
-acces la surse variate de informaţii -securitatea informaţiilor – pirateria
-biblioteci virtuale, site-uri, soft-uri educaţionale -acces contracost la informaţiile valoroase
-e-learning -pierderea caracterului personal al relaţiilor
umane
68
Rezolvarea de probleme este una dintre cele mai importante abilităţi necesare în dezvoltarea
personală a copiilor şi adolescenţilor, permiţându-le să facă faţă într-un mod eficient unor situaţii
problemă cum ar fi: susţinerea unui examen, indecizia în alegerea unei specializări la terminarea
liceului, respingerea de către colegi, izolarea în clasă, evitarea implicării în comportamente de risc.
Problema este definită ca diferenţa între starea curentă şi o stare dorită, diferenţă care nu este
depăşită spontan datorită existenţei unor obstacole:obiective (condiţii fizice, sociale) sau subiective
(expectanţe nerealiste, absenţa informaţiilor).
Etapele rezolvării de probleme:
recunoaşterea problemei
definirea problemei
căutarea unor soluţii alternative
luarea deciziei
aplicarea soluţiei alese
evaluarea consecinţelor
Decizia nu este altceva decât reducerea căutării de informaţii la o mulţime finită de alternative
dintre care, pe baza evaluării, se alege pe cea care asigură o potrivire maximă între cele două
componente.
Managementul învăţării
presupune autoreglarea de către elev a propriei învăţării.
Autoreglarea învăţării cuprinde aspecte motivaţionale (cogniţii, emoţii şi comportamente de
iniţiere, direcţionare şi menţinere a motivaţiei pentru învăţare) şi aspecte strategice (tehnici şi strategii
utilizate pentru creşterea eficienţei învăţării).
Motivaţia pentru învăţare este rezultanta unui complex de factori culturali, contextuali şi
ind ividuali.
69
Factori culturali – norme şi valori referitoare la învăţare, care adesea influenţează implicit atitudinea
şi comportamentul elevului. Diferenţele dintre culturi se găsesc la nivelul:
- valorii acordate învăţării de tip şcolar;
- tipurilor de interacţiune pe care le încurajează în activitatea de învăţare (cooperare sau
competiţie);
- concepţiilor despre competenţă;
- experienţelor de învăţare asigurate (posibilitatea de a folosi cunoştinţele în cadrul unor
activităţi practice);
Factori individuali
- valoarea acordată sarcinii de învăţare de către elev – este în strânsă legătură cu scopurile de
învăţare ale elevilor. Valoarea sarcinii va fi mare dacă sarcina de învăţare este în concordanţă
cu scopurile elevului şi va fi mică dacă ele sunt divergente;
- expectanţele legate de rezultatele învăţării: convingerile despre autoeficacitate, convingerile
despre controlul asupra învăţării (adică măsura în care rezultatul obţinut depinde de ei),
atribuirile pe care elevii le dau cauzelor succeselor şi insucceselor (elevii atribuie succesul şi
eşecul în învăţare abilităţilor de care dispun, efortului depus, dificultăţii sarcinii sau
norocului/şansei);
- reacţiile emoţionale legate de sarcinile de învăţare;
70
Strategii de învăţare
1. strategii de elaborare asupra materialului.
Elaborarea – utilizarea cunoştinţelor anterioare pentru interpretarea şi îmbogăţirea
materialului ce trebuie învăţat, cu scopul de a-l înţelege.
Strategii de elaborare a materialului:
• Gândirea critică – a interacţiona cu materialul de învăţat în mod activ, a obţine, interpreta şi evalua
informaţia conţinută în material, presupune formularea de întrebări la adresa textului.
• Monitorizarea învăţării – a verifica sistematic gradul de înţelegere şi integrare a ideilor conţinute
în text.
• Memotehnicile (strategii de memorare) – sprijină fixarea informaţiilor şi accesul la cunoştinţe.
2. strategii de organizare a materialului.
Organizarea materialului – gruparea informaţiilor în categorii şi structuri pentru a asigura o
mai bună memorare a materialului.
Tehnici de organizare a materialului:
• Sublinierea
• Luarea de notiţe
• Reprezentările grafice prin hărţi conceptuale, diagrame şi tabele
3. stiluri de învăţare - preferinţa constantă pentru anumite tehnici şi strategii de învăţare.
- cunoaşterea stilului propriu de învăţare permite adaptarea sarcinilor şcolare la preferinţele individuale
şi asigură creşterea eficienţei învăţării.
- în funcţie de modalitatea senzorială în care persoanele preferă să li se ofere informaţia şi să opereze
asupra ei, distingem trei stiluri de învăţare: vizual, auditiv, kinestezic. O persoană poate opera cu
toate cele trei modalităţi senzoriale, dar de regulă preferă una sau două dintre aceste modalităţi.
- tipurile de inteligenţă oferă de asemenea o modalitate de identificare şi explorare a stilului propriu de
învăţare. Au fost identificate şapte tipuri de inteligenţă: inteligenţă muzicală, kinestezică, lingvistică,
logico-matematică, spaţială, interpersonală, intrapersonală.
4. abilităţi generale de valorificare a sesiunilor de învăţare – organizarea şi planificarea timpului de
studiu.
- organizarea şi planificarea timpului de studiu, prin:
• Stabilirea scopurilor
• Identificarea priorităţilor
• Identificarea modalităţilor actuale de utilizare a timpului
• Planificarea studiului
• Identificarea dificultăţilor care pot apărea în aplicarea planului/programului
• Punerea în practică a programului. Automonitorizarea
- creativitatea – capacitatea de a identifica probleme şi de a găsi soluţii cât mai diferite de cele existente
71
COMPETENŢE GENERALE
VALORI ŞI ATITUDINI
72
Clasa Clasa Clasa Clasa
Obiectiv de referinţă Teme / conţinuturi
a IX-a a X-a a XI-a a XII-a
1. demonstrarea Managementul informaţiilor X
abilităţilor de utilizare a- resurse de informare cu privire la învăţare, muncă şi
variatelor resurse pentru carieră: profile ocupaţionale, Clasificarea Ocupaţiilor
găsirea informaţiilor cu din România, surse de informare privind educaţia şi
privire la învăţare, piaţa muncii: MEC, ISE, CNROP, MMSSF, agenţii de
muncă şi carieră ocupare, agenţii de plasament, publicaţii, portaluri
2. explicarea necesităţii europene (PLOTEUS, Fit for Europe), reţele de
şi avantajelor învăţării consiliere (pre-universitare, universitare, Infotin, din
permanente cadrul AMOFM), pagini web ale UE, SOCRATES,
Leonardo. Calitatea informaţiei oferite: tipuri de
informaţii, actualitatea, veridicitatea informaţiilor
Managementul învăţării X
- învăţare permanentă: caracteristici, reglementări
europene şi naţionale, avantaje şi dezavantaje,
necesitate, importanţă
1. exersarea Managementul informaţiilor X
deprinderilor de utilizare - căutarea informaţiilor despre învăţare, muncă şi
TIC (tehnologii carieră pe internet: utilizarea computerului şi a
informatice şi de mijloacelor multimedia
comunicare) pentru - E-learning-ul ca sistem educaţional alternativ. X
clarificarea traseului Învăţarea on-line: avantaje şi limite
educaţional şi Managementul învăţării X
profesional - performanţă şcolară, succes şcolar: definiţii,
2. argumentarea caracteristici, factori favorizanţi / frenatori. Rolul şi
importanţei stilurilor de importanţa stilurilor de învăţare în performanţa şcolară.
învăţare în obţinerea Flexibilitatea cognitivă în optimizarea învăţării
performanţei şcolare
1. analizarea Managementul informaţiilor X
obstacolelor şi - obstacole şi dificultăţi în colectarea informaţiilor
dificultăţilor în despre opţiunile educaţionale sau profesionale:
colectarea informaţiilor strategii de depăşire a acestora şi modalităţi concrete
despre învăţare, muncă de implementare
şi carieră Managementul învăţării X
2. analizarea relaţiei - relaţia succes şcolar – reuşită personală şi
dintre performanţele profesională: criterii de analiză a reuşitei
şcolare şi succesul în personale/profesionale. Rolul factorului şcolar pentru
viaţa personală şi succesul personal şi în carieră: percepţia elevilor,
profesională profesorilor, factorilor de decizie, opiniei publice
1. demonstrarea Managementul informaţiilor X
abilităţilor de utilizare - clasificarea şi evaluarea resurselor relevante cu
eficientă a diferitelor privire la învăţare, muncă şi carieră. Importanţă,
resurse pentru a localiza, accesibilitate, utilitate
selecta şi evalua Managementul învăţării X
informaţiile legate de - tipurile de învăţare în obţinerea performanţei şi
învăţare, muncă şi succesului. Continuitatea învăţării: învăţarea pe tot
carieră parcursul vieţii
2. aplicarea abilităţilor - gândirea critică şi autocontrol asupra propriei învăţări X
de învăţare permanentă ,
critică, formativă,
creativă şi eficientă, în
vederea viitoarei reuşite
personale şi profesionale
73
Exemple de activităţi de învăţare:
Cum să caut eficient informaţii? – alegeţi împreună cu elevi o temă de interes pentru ei în
vederea realizării unui eseu. Precizaţi că vor avea de consultat mai multe surse de informare şi că vor
avea de completat pe parcursul procesului de căutare a informaţiilor fişa de lucru “cum să caut eficient
informaţii?”. Elevii vor prezenta eseul realizat, precum şi procesul de căutare a informaţiilor.
Discutaţi cu elevii şi trageţi concluzii referitoare la utilitatea surselor de informare şi a unei tehnici
de căutare a informaţiilor, variatelor surse de informare.
Informaţii despre TIC – rugaţi elevii să culeagă cât mai multe informaţii despre rolul
tehnologiei în evoluţia societăţii. Împărţiţi elevii în două grupe şi cereţi-le să aducă argumente în
favoarea uneia din următoarele afirmaţii: TIC prezintă un pericol pentru evoluţia societăţii, TIC este
„descoperirea secolului” fără de care nu este posibilă evoluţia societăţii. Organizaţi o dezbatere pe
această temă, acordând posibilitatea cât mai multor elevi să îşi prezinte argumentele. Extrageţi
concluziile referitor la rolul tehnologiei în evoluţia societăţii şi realizaţi o listă cu cele mai agreate
argumente.
Dilema prizonierului – se împarte fişa de lucru şi se prezintă în faţa clasei situaţia pe care
trebuie să o rezolve. Fiecare rezolvă individual problema prezentată, notând pe fişa de lucru. Se
formează perechi şi îşi prezintă reciproc opţiunile şi argumentele utilizate, dacă în urma interacţiunii
apar modificări ale deciziei, permiteţi-le să modifice pe fişa de lucru. Elevii sunt invitaţi să dea
exemple de opţiuni şi argumente care au stat la baza lor, să precizeze dacă şi-au modificat opţiunea
în urma discuţiei cu colegul. Discutaţi rolul informaţiilor în luarea unei decizii, care sunt sursele de
informare şi consecinţele lipsei de informaţii în luarea deciziei.
74
II. CĂUTAREA INFORMAŢIILOR:
1.TIPURI DE
INFORMAŢII
2.SURSE DE
INFORMARE
76
Pasul 5: În ce formă va trebui să finalizez sarcina? Să scriu un referat, să
Organizarea pregătesc o prezentare, să găsesc idei esenţiale?
informaţiilor din ……………………………………………………………………….
multiple surse şi ……………………………………………………………………….
prezentarea Sub ce formă o să prezint informaţia?
rezultatelor ……………………………………………………………………….
………………………………………………………………………
Care sunt etapele pe care trebuie să le parcurg ca să realizez ceea
ce mi-am propus?
………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………..
Pasul 6: Am îndeplinit toate cerinţele sarcinii?
Evaluarea ……………………………………………………………………….
rezultatelor. ……………………………………………………………………….
Evaluarea eficienţei Am făcut o planificare bună în vederea prezentării finale?
procesului de ……………………………………………………………………….
rezolvare a ……………………………………………………………………….
problemei Cum aş putea îmbunătăţi procesul de căutare pe viitor?
……………………………………………………………………….
……………………………………………………………………….
Sesiunea 2
1. Daţi posibilitatea elevilor să prezinte lucrările realizate pe tema dată şi discutaţi modalităţile
prin care au adunat informaţiile.
2. Împărţiţi elevilor fişa de lucru şi cereţi-le să o completeze în funcţie de modul în care s-a
desfăşurat procesul de căutare a informaţiei pe tema dată.
3. Identificaţi împreună cu elevii tipurile de informaţii şi strategiile de căutare a informaţiilor
care au fost utilizate şi analizaţi împreună cu elevii eficienţa lor. Sugeraţi şi alte modalităţi
de căutare.
4. Cereţi elevilor să aleagă două dintre abilităţile deficitare identificate şi daţi-le ca temă să
găsescă modalităţi prin care le pot îmbunătăţi. Propuneţi elevilor să realizeze un plan de
dezvoltare pentru acestea în fişa de lucru.
5. Discutaţi în ora următoare planurile de dezvoltare realizate.
77
Cum să caut eficient informaţii?
Sesiunea 1
1. Spuneţi elevilor că vor primi sarcina de a redacta un eseu de o pagină despre o temă de
interes pentru ei.
2. Alegeţi împreună cu elevii tema (de exemplu o compunere cu titlul „Cel mai frumos oraş
din lume", în care să descrie oraşul lor preferat, vizitat sau despre care au auzit doar).
3. Precizaţi că elevii vor avea de consultat mai multe surse de informare (cărţi, reviste,
Internet, televizor, etc) şi că vor avea sarcina de a completa pe parcursul procesului de
căutare a informaţiilor fişa de lucru.
Sesiunea 2
1. Cereţi elevilor să prezinte eseul realizat şi procesul de căutare a informaţiilor, pe baza fişei
de lucru.
2. Invitaţi elevii să evalueze măsura în care „tehnica celor 6 paşi" a fost utilă în căutarea
informaţiilor şi realizarea eseului.
3. Consemnaţi ideile vehiculate şi trageţi concluzii referitoare la utilitatea surselor de
informare şi a unei tehnici de căutare a informaţiilor.
Dilema prizonierului
1. Împărţiţi elevilor fişa de lucru şi prezentaţi în faţa clasei situaţia pe care trebuie să o rezolve.
2. Asiguraţi-vă că toţi au înţeles sarcina.
3. Cereţi elevilor să rezolve problema prezentată în mod individual şi să noteze opţiunea lor
pe fişa de lucru.
4. Rugaţi elevii să formeze perechi şi să îşi prezinte reciproc opţiunile şi argumentele utilizate.
Dacă apar modificări în opţiunea lor, în urma interacţiunii, permiteţi-le să modifice pe fişa
de lucru.
5. Invitaţi elevii să dea exemple de opţiuni şi argumentele care au stat la baza lor. încurajaţi-
i să dea exemple şi de modificări ale deciziei în urma discuţiei cu colegul şi să argumenteze.
78
Prelucrarea informaţiilor
Sesiunea 1
1. Iniţiaţi o discuţie privind rolul pe care îl are informaţia în viaţa unui om şi subliniaţi
importanţa prelucrării acesteia înaintea utilizării ei.
2. Identificaţi împreună cu elevii aspectele care influenţează prelucrarea informaţiei.
3. Împărţiţi elevii în grupe de câte 3-5 persoane şi împărţiţi fişa de lucru. Cereţi elevilor să o
evalueze, în grup, prin prisma aspectelor menţionate în fişa de lucru şi să completeze
observaţiile lor în coloana "Ziar".
4. Citiţi elevilor o ştire prezentă într-un cotidian de interes naţional. Alocaţi 10 minute pentru
această activitate.
5. Solicitaţi grupelor să prezinte în faţa clasei rezultatul analizei efectuate şi discutaţi influenţa
diverselor aspecte menţionate în fişă asupra prelucrării informaţiei.
6. Daţi ca temă elevilor să urmărească modul în care este prezentată aceeaşi ştire la radio şi
televiziune şi să noteze în fişa de lucru observaţiile făcute.
Sesiunea 2
1. Comunicaţi elevilor că vor continua activitatea de analiză a unei informaţii.
2. Cereţi-le să reia gruparea din ora precedentă şi solicitaţi-le să discute pe marginea
observaţiilor notate în coloanele „Radio” şi „Televiziune” ale fişei de lucru.
3. Analizaţi comparativ împreună cu elevii cele trei tipuri de abordare a informaţiei (ziar,
radio, televiziune). Conduceţi discuţia pe baza întrebărilor sugerate la "Discuţii".
4. Formulaţi împreună cu elevii concluzii referitoare la rolul factorilor identificaţi în
prelucrarea informaţiei.
Strategii de căutare a informaţiilor
1. Identificaţi împreună cu elevii paşii care stau la baza unei strategii eficiente de căutare a
informaţiei şi activităţile aferente fiecărui pas Notaţi pe tablă paşii şi activităţile
identificate.
2. Comunicaţi elevilor că vor elabora o strategie de căutare a informaţiilor şi împărţiţi fişa de
lucru.
3. Împărţiţi elevii în grupe de 3 - 5 persoane şi daţi-le următoarea instrucţiune: " Imaginaţi-vă
următoarea situaţie: Oraşul nostru a găzduit un eveniment cultural foarte important. Un
scriitor cunoscut şi-a prezentat în faţa unui numeros public cea mai cunoscută carte. Clasei
voastre i-a revenit sarcina să redacteze un articol pe această temă pentru revista şcolii.
Articolul trebuie să conţină cât mai multe informaţii despre viaţa şi activitatea scriitorului.
Detaliaţi pe fişa de lucru activităţile pe care le întreprindeţi pentru a realiza sarcina primită."
4. Cereţi elevilor să prezinte activităţile pe care le-ar întreprinde şi discutaţi eficienţa lor.
79
Pe cine să credem?
Sesinea 1
1. Identificaţi împreună cu elevii 3 teme de discuţie asupra cărora ar dori să se informeze în
săptămâna care urmează (exemple: creşterea copiilor, alegerea carierei, redactarea unui
referat la biologie, etc).
2. Cereţi elevilor să enumere surse de informare posibile şi listaţi pe tablă 10 dintre sursele
accesibile elevilor.
3. Împărţiţi elevii în trei grupe aproximativ egale, în funcţie de tema de interes şi daţi-le ca
sarcină culegerea de informaţii despre această temă pentru ora următoare. Rugaţi elevii să
consulte cele 10 surse identificate împreună în clasă şi să noteze pe fişa de lucru informaţiile
obţinute.
Sesiunea 2
1. Reconstituiţi grupele de interes. Cereţi elevilor să discute în grup informaţiile culese şi să
evalueze sursele de informare în funcţie de credibilitatea acordată în legătură cu tema aleasă.
Sugeraţi-le să ierarhizeze sursele propuse sub aspectul acestui criteriu, acordând câte o notă de la
1 la 9, unde 1 înseamnă - sursă cu credibilitate scăzută, iar 9 - sursă foarte sigură.
2. Dezbateţi împreună cu elevii rezultatele obţinute şi discutaţi în ce măsură ierarhia surselor
diferă din punct de vedere al credibilităţii.
3…Analizaţi motivele pentru care credibilitatea surselor este dependentă de tipul de informaţie
căutată.
Cine ce ne spune?
Sesinea 1
1. Alegeţi împreună cu elevii un produs de larg consum cunoscut (de exemplu, Coca-Cola sau
Pepsi-Cola, produsele McDonalds, chipsurile, pasta de dinţi Colgate, etc).
2. Împărţiţi elevii din clasă în două grupuri. Rugaţi fiecare grup să caute cât mai multe
informaţii despre produsul ales: un grup va căuta informaţii în articole din reviste sau pe internet,
iar celălalt grup va culege informaţii urmărind conţinutul reclamelor din mass-media.
3. Cereţi elevilor din fiecare grup să noteze informaţiile astfel încât să poată prezenta
colegilor produsele în funcţie de acestea.
Sesiunea 2
1. Reconstituiţi grupele şi rugaţi elevii să discute şi să analizeze informaţiile culese.
2. Cereţi elevilor să prezinte în faţa clasei produsele pe baza informaţiilor obţinute din sursele
utilizate.
80
3. Dezbateţi cu întreaga clasă aceste prezentări şi evidenţiaţi asemănările şi deosebirile
dintre informaţiile furnizate de sursele de informare consultate.
4. Discutaţi credibilitatea surselor consultate şi mijloacele utilizate pentru informarea populaţiei.
Să organizăm informaţia
1. Împărţiţi clasa în grupe de 5 - 6 elevi şi daţi elevilor sarcina să elaboreze schiţa unui site
pentru oraşul în care locuiesc. Sugeraţi-le să apeleze la mai multe surse pentru căutarea şi
localizarea informaţiilor relevante despre oraşul respectiv, inclusiv la internet. Acordaţi 20 de
minute acestei etape.
Cum învăţ?
1. Cereţi elevilor să realizeze o listă cu tipuri de sarcini de învăţare pe care le au de realizat la
următoarele materii: limba română, matematică, geografie şi istorie, încurajaţi elevii să specifice
atât sarcinile comune acestor materii (exemplu: învăţarea unor definiţii şi clasificări), cât şi
sarcini specifice (exemplu, eseuri argumentative la limba română, eseuri descriptive la istorie, etc).
3. Împărţiţi clasa în 4 grupe şi rugaţi reprezentanţii grupelor să extragă câte un bileţel. Daţi ca sarcină
elevilor să găsească sarcini specifice şi strategii de învăţare pentru materia menţionată pe bileţelul
extras.
4. Cereţi elevilor să noteze aceste informaţii în fişa de lucru. Acordaţi 10-15 minute pentru această
etapă.
5. Copiaţi pe tablă tabelul din fişa de lucru. Discutaţi cu elevii răspunsurile date, notând în tabel
strategiile identificate de ei. Completaţi lista şi cu alte metode sugerate de colegi. Explicaţi
elevilor metodele menţionate, în cazul în care nu le sunt cunoscute şi analizaţi modul în care se
realizează învăţarea la diferite materii.
6. Daţi-le ca sarcină să aplice câteva din metodele identificate la una dintre materii şi întrebaţi-i în
următoarea oră în ce măsură a fost eficientă metoda aplicată.
81
Portretul unei persoane creative
1. Cereţi elevilor să dea exemple de persoane creative şi să le descrie. Desprindeţi din ideile lor
caracteristici ale persoanelor creative si notaţi-le pe tablă. Identificaţi şi analizaţi câteva din
preferinţele, curiozităţile, atitudinile, abilităţile, interesele, valorile şi comportamentele persoanelor
creative.
2. Cereţi elevilor să transcrie caracteristicile identificate sub forma unor întrebări scurte, care
ar putea fi adresate persoanelor creative. Sintetizaţi aceste întrebări într-un mic chestionar. Puteţi
furniza exemple de întrebări care ar putea să facă parte din chestionar:
• Vă place să combinaţi lucrurile pentru a obţine ceva nou?
• Vă place să vă jucaţi cu cuvintele?
• Găsiţi cu uşurinţă asemănări sau deosebiri între lucruri?
Soluţii creative
1. Comunicaţi elevilor că vor avea sarcina de a găsi modalităţi de îmbunătăţire a unui produs (de
pildă un telefon celular). împărţiţi elevii în grupuri de 3 - 5 persoane şi cereţi-le să dea soluţii luând
în considerare următoarele întrebări:
2. Identificaţi împreună cu elevii categoriile de soluţii pe care le-au propus. Cereţi elevilor să
grupeze soluţiile în funcţie de aceste categorii. Exemplu:
• soluţii constructive
• soluţii estetice
• soluţii economice
• soluţii tehnice etc.
82
Cum îmi utilizez timpul?
Sesiunea 1
1. Discutaţi cu elevii în ce măsură reuşesc să se încadreze în timp sau au dificultăţi în realizarea
activităţilor cotidiene.
2. Propuneţi-le ca până la următoarea întâlnire să ţină o agendă în care să-şi noteze ce au făcut în
fiecare zi. Cereţi să noteze pentru fiecare activitate timpul alocat, inclusiv pentru odihnă, somn.
Atrageţi atenţia elevilor să nu omită activităţi, să redea în detaliu programul lor zilnic şi să treacă
în agendă timpul real consumat pentru fiecare.
3. Puteţi propune ca model de agendă fişa de lucru.
Sesiunea 2
1. Organizaţi o discuţie despre lucrurile pe care le-au observat elevii ţinând acest „jurnal".
2. Prezentaţi alcătuirea unui program săptămânal pe paşi şi discutaţi eficienţa unui astfel de plan.
Analizaţi modul în care ei ar putea să realizeze acest plan.
3. Cereţi elevilor, ca pornind de la paşii descrişi să-şi întocmească un program pentru săptămâna
următoare. Oferiţi ajutor elevilor în fiecare etapă a elaborării programului. Daţi ca temă de casă
continuarea planului şi analizaţi în ora următoare eficienţa acestei activităţi.
Înţeleg ce citesc?
1. Cereţi elevilor să parcurgă rapid textul pe care l-aţi pregătit. Daţi următoarea instrucţiune:
„Timp de 5 minute, treceţi în revistă capitolul X, şi încercaţi să vă formaţi o imagine de ansamblu
asupra lui (La ce se referă? Cum este structurat? Care sunt părţile principale şi cum se relaţionează
unele cu altele?)."
83
2. Cereţi elevilor să spună care sunt cunoştinţele pe care le au deja despre acest subiect şi care sunt
întrebările la care ar vrea să răspundă referitor la capitolul pe care îl vor parcurge. Listaţi aceste
întrebări pe tablă.
3. Sugeraţi elevilor să citească textul având în minte lucrurile pe care deja le ştiu şi întrebările
formulate. Daţi următoarea instrucţiune: „Citiţi întregul capitol cu atenţie. Vă rog să fiţi atenţi la
următoarele 3 lucruri: Care este ideea principală a capitolului? Care este ideea principală
a fiecărui paragraf? Sunt clare ideile prezentate?". Permiteţi elevilor să ia notiţo atunci când
doresc şi simt nevoia.
4. Cereţi elevilor clarificarea ideilor şi sumarizarea lor: „Revedeţi textul. Pentru a-l putea
înţelege şi reţine mai bine, încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări:
• Care dintre idei sunt utile şi care sunt mai puţin utile?
• Argumentele aduse sunt suficiente? Dacă nu de ce nu, şi care ar fi alternativele
• Mi-a răspuns capitolul la întrebările pe care le aveam?
• Care sunt asemănările şi care sunt deosebirile dintre aceste argumente şi alte idei privitoare
la subiectul textului?
• Care este implicaţia exemplelor date de autor?
• Pot găsi exemple concrete pentru ideile argumentate în text?
• Unde mai pot găsi informaţii privitoare la acest subiect?"
6. Reluaţi etapele şi rugaţi elevii să le descrie pe fişa de lucru pentru a putea face apel la ele şi
în alte ocazii.
7. Încurajaţi elevii să folosească acest mod de lectură pentru a parcurge lecţiile pe care le au de
învăţat; se poate reveni asupra acestui subiect, discutându-se despre dificultăţile pe care elevii
le întâmpină în folosirea acestei modalităţi de lectură. Activitatea poate fi repetată de mai multe
ori.
84
Reprezentarea grafică a unui text
2. Împărţiţi elevii în grupe de câte 3 - 5 şi distribuiţi planşe pe care fiecare grup va reprezenta
grafic conţinutul textului. Cereţi elevilor să reprezinte grafic caracterizarea personajului principal
(dacă e vorba e o povestire) sau argumentarea unei idei (dacă textul are un caracter mai abstract)
astfel:
85
Întrebări care corespund stilurilor de învăţare:
Vizual: 3, 4, 6, 7, 9, 13, 16, 20, 22, 32, 39, 43, 44, 48, 49, 51, 52, 54
Auditiv: 1, 2, 8, 10, 11, 12, 14, 24, 26, 28, 34, 35, 36, 40, 41, 45, 47, 50
Kinestezic: 5, 15, 17, 18, 19, 21, 23, 25, 27, 29, 30, 31, 33, 37, 38, 42, 46, 53
1. Analizaţi împreună cu elevii rezultatele obţinute. Discutaţi în ce măsură stilul de învăţare
le influenţează performanţa şi importanţa cunoaşterii stilului propriu de învăţare.
2. Grupaţi elevii în funcţie de stilul de învăţare dominant şi cereţi să discute asemănări şi deosebiri
în ceea ce priveşte utilizarea strategiilor în cadrul aceluiaşi stil de învăţare.
3. Rugaţi elevii să prezinte câteva din concluziile discuţiilor de grup. Sugeraţi elevilor să analizeze
eficienţa strategiilor şi să dea exemple de situaţii în care strategiile au fost eficiente sau ineficiente.
Identificaţi împreună cu elevii modalităţi de adaptare a stilului de învăţare la situaţii specifice de
învăţare.
4. Daţi ca temă elevilor să aleagă o strategie pe care nu a încercat-o, dar ar dori să o încerce şi să o
utilizeze în activitatea de învăţare în săptămânile următoare. Discutaţi în ora următoare rezultatele
obţinute.
De ce învăţ?
Exemple:
2. Explicaţi că motivaţia pentru învăţare este determinată de mai mulţi factori, nu doar de unul
singur, iar acţiunea lor este conjugată. Daţi exemplu de factori: sociali, contextuali şi personali
86
care determină motivaţia şi rugaţi elevii să se gândească şi ei la astfel de exemple. Eventual grupaţi
motivele listate pe tablă în funcţie de categoriile: social, contextual, personal.
87
IV. PLANIFICAREA CARIEREI
Planificarea carierei la elevi reprezintă procesul prin care aceştia îşi conturează o direcţie de
carieră, îşi stabilesc scopuri în legătură cu propria carieră şi iniţiază acţiuni în vederea atingerii acestor
scopuri.
Este un proces continuu de ajustare a scopurilor de carieră la caracteristicile
personale şi oferta educaţională şi ocupaţională aflate în permanentă dezvoltare
1. AUTOCUNOAŞTEREA
Reprezintă primul pas în planificarea carierei şi constă în explorarea şi structurarea
informaţiilor despre propria persoană în vederea conturării concepţiei despre sine a persoanei.
Informaţiile despre sine sunt: interesele, valorile, aptitudinile şi personalitatea, acestea
reflectând cel mai bine expectanţele legate de carieră şi atitudinea pe care persoana o are faţă de sine
şi carieră în general.
Interesele
• Reprezintă preferinţele cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii de cunoştinţe sau
de activitate, factorii motivaţionali esenţiali în alegerea carierei, care determină gradul de
satisfacţie şi performanţă pe care le realizează persoana în activităţile pe care le desfăşoară.
• Sunt determinate de factori genetici (potenţialul aptitudinal), pe de o parte, şi oportunităţi de
învăţare (activităţile şi jocurile în care sunt angrenaţi copiii, mijloacele materiale şi
instrumentele pe care le au la dispoziţie), pe de altă parte,
Tipuri de interese (Holland):
Holland consideră că oamenii manifestă interese diferite pentru lucrul cu oameni sau obiecte
şi preferinţa pentru lucrul cu idei sau fapte în funcţie de tipul lor de personalitate.
88
• Interese realiste (R) – tendinţa de a se îndrepta spre activităţi care presupun manipularea
obiectelor, maşinilor, instrumentelor
• Interese investigative (I) – atracţie spre cercetare, investigare sub diverse forme şi în cele mai
diverse domenii (biologic, fizic, social, cultural)
• Interese artistice (A) – atracţie spre activităţile mai puţin structurate, care presupun o rezolvare
creativă şi oferă posibilitatea de auto-expresie (poezie, pictură, muzică, design);
• Interese sociale (S) – orientarea spre activităţi care necesită relaţionare interpersonală (preferinţa
pentru predare sau pentru a ajuta oamenii să-şi rezolve diverse probleme);
• Interese antreprenoriale (E) – preferinţa pentru activităţi care permit iniţiativă şi posibilitate de
coordonare a propriei activităţi sau a activităţii unui grup;
• Interese de tip convenţional (C) – preferinţa pentru activităţi care necesită manipularea
sistematică şi ordonată a unor date sau obiecte într-un cadru bune organizat şi definit;
Indicatori calitativi şi cantitativi ai intereselor
Valorile
• Reprezintă convingerile bazale ale unei persoane referitor la ceea ce este important în viaţă, în
relaţiile interpersonale şi în muncă.
• Exemple de valori: responsabilitate, iniţiativă, timpul liber, confortul, mediul familial, banii,
puterea, recunoaşterea
Structură Medii de muncă în care strategiile de lucru sunt clar explicate şi sistematic organizate
90
Aptitudini şi deprinderi
• Aptitudinea – potenţialul unei persoane de a învăţa şi obţine performanţă într-un anumit domeniu
• Abilitatea – cunoştinţe declarative şi procedurale deja dobândite, se dezvoltă prin învăţarea şi
exersarea aptitudinii
• Abilitatea transferabilă – deşi dobândită în cadrul unor activităţi specifice, poate fi utilizată şi în
realizarea altor sarcini şi activităţi
• Deprinderea – operarea eficientă cu cunoştinţele, se dezvoltă prin aplicarea în practică şi
automonitorizarea abilităţii
Caracteristicile de personalitate
• Reprezintă modalităţi tipice de gândire, comportament, afectivitate şi relaţionare pe care le
manifestă o persoană
• Mediile de muncă acceptă o diversitate de tipuri de personalitate. Persoane cu caracteristici de
personalitate similare pot să obţină performanţe şi să fie mulţumite în ocupaţii diferite, aşa cum
persoane cu caracteristici diferite pot să prefere aceeaşi ocupaţie şi să obţină performanţe similare
Îmbină cunoştinţe legate de propriile interese, valori, abilităţi şi competenţe cu preferinţa pentru
un anumit tip de activităţi, stiluri de interacţiune şi medii de muncă.
Surse de explorare
92
Utilizarea surselor de explorare a traseelor educaţionale şi ocupaţionale
94
3. DECIZIA DE CARIERĂ
Reprezintă procesul care duce la selecţia unei alternative de carieră din mulţimea de variante
disponibile la un moment dat.
a).Conţinutul deciziei de carieră
- Problema efectivă care necesită luarea unei decizii.
- Exemple de probleme de carieră: alegerea şcolii şi a profilului de studiu, alegerea unei
profesii, alegerea unui alt traseu educaţional, alegerea unor modalităţi de formare a competenţelor
profesionale
b).Procesul decizional
Etape:
- Definirea deciziei şi identificarea alternativelor
- Explorarea şi evaluarea alternativelor existente pe baza unor criterii: suprapunerea peste
caracteristicile personale, concordanţa cu aşteptările persoanei, susţinerea de care ar beneficia din
partea persoanelor semnificative, costurile şi beneficiile implicate de alegerea variantei respective.
- Planul de carieră – “harta” care ghidează persoana spre succes în implementarea deciziei. Se
referă la modul în care se vor dobândi cunoştinţele şi deprinderile necesare pentru practicarea
domeniului ales, se vor explora ofertele educaţionale sau ocupaţiile, se va face promovarea personală.
Acesta cuprinde: scopul, obiectivele şi strategiile care se vor utiliza pentru atingerea obiectivelor.
- Implementarea deciziei
-Reevaluarea deciziei
Stiluri decizionale
95
Stilul decizional Caracteristici Exemplu
Stilul evitativ Amână şi / sau evită luarea unei decizii “Acum nu e momentul potrivit să iau
această decizie”
Stilul intuitiv Se concentrează pe intuiţii şi impresii în “Am făcut aşa pentru că am simţit eu că
luarea unei decizii, nu caută dovezi e mai bine”
pentru argumentarea ei
Stilul spontan Iau decizii sub impulsul momentului, “Am luat decizia rapid şi fără să mă
rapid şi fără prea multe deliberări gândesc prea mult”
96
4. MARKETING SAU PROMOVARE PERSONALĂ
Promovarea personală – cuprinde modalităţile prin care o persoană îşi sistematizează şi
prezintă informaţiile despre abilităţile, interesele, experienţele educaţionale şi profesionale proprii, în
vederea atingerii unor scopuri de carieră.
a. Componenta instrumentală: tehnicile şi instrumentele utilizate pentru atingerea
obiectivelor de carieră
Curriculum Vitae – o prezentare detaliată şi structurală a experienţei educaţionale şi
profesionale a persoanei, precum şi a competenţelor, deprinderilor şi calificărilor dobândite
Scrisoarea de intenţie – un instrument de promovare personală în care candidatul îşi
argumentează interesul şi îşi justifică candidatura pentru un post/funcţie, personalizat pentru fiecare
post în parte.
Cartea de vizită – o formă succintă de prezentare grafică a informaţiilor şi datelor de contact
ale unei persoane. Reflectă statutul social şi nivelul de dezvoltare profesională al unei persoane şi
facilitează contactul şi întreţinerea relaţiilor sociale şi profesionale cu alte persoane, oferind
informaţiile relevante.
Portofoliul personal – cele mai relevante produse ale activităţii unei persoane în raport cu un
anumit scop
Mapa de angajare – cuprinde toate documentele pe care un candidat le prezintă
angajatorului, în vederea susţinerii concursului pentru un post
b. Componenta atitudinală: comportamentele şi atitudinile pe care le manifestă o
persoană în cadrul relaţiilor interpersonale în vederea promovării personale
Comunicarea asertivă – exprimarea convingerilor şi emoţiilor personale într-o manieră
directă şi deschisă, fără a afecta şi ataca drepturile celorlalţi. Este cea mai eficientă modalitate de
prezentare a caracteristicilor personale şi de susţinere a valorilor şi principiilor personale
Dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor în cadrul reţelei sociale – ansamblul relaţiilor sociale
şi profesionale care pot facilita obţinerea unor informaţii legate de oportunităţile de dezvoltare a
carierei
Pregătirea pentru interviul de angajare presupune:
• Clarificarea informaţiilor despre sine şi a aşteptărilor faţă de postul vizat
• Colectarea informaţiilor despre organizaţie şi postul avut în vedere
• Elaborarea sau actualizarea instrumentelor de promovare personală
• Pregătirea pentru interviu ce vizează: pregătirea motivaţională şi controlul emoţiilor, anticiparea unor
posibile întrebări şi pregătirea unor răspunsuri asertive, optimizarea comunicării non-verbale în
situaţia de interviu
97
COMPETENŢE GENERALE
VALORI ŞI ATITUDINI
98
clasa clasa clasa clasa
Competenţe specifice Teme / Conţinuturi a IX-a a X-a a XI-a a XII-a
1.Analizarea conceptului de Planificarea şi dezvoltarea carierei
carieră şi a factorilor care -Cariera: definire (accepţiune tradiţională şi X
influenţează dezvoltarea acesteia modernă), factorii care influenţează
2.Identificarea caracteristicilor alegerea carierei X
pieţei muncii -Explorarea site-ului www.go.ise.ro
Piaţa muncii X
-Caracteristici şi tendinţe ale pieţei muncii
la nivel local, naţional, european: indicatori
statistici. Meserii uzate moral şi meserii
actuale. Munca la negru, economia
informală, munca în străinătate, angajarea
cu carte de muncă – beneficii şi consecinţe
3.Demonstrarea abilităţilor de Planificarea şi dezvoltarea carierei X
elaborare a planului de carieră de -Explorarea site-ului www.go.ise.ro
scurtă şi de lungă durată -Planul de carieră după finalizarea X
4.Demonstrarea abilităţilor de învăţământului obligatoriu: obiective,
elaborare a documentelor de resurse, obstacole, acţiuni
marketing personal -Ciclul superior al liceului: avantajele / X
5.Analizarea responsabilităţilor dezavantajele continuării studiilor,
personale cu privire la inserţia posibilităţi de admitere, finalizare X
profesională. Piaţa muncii
Pregătirea pentru angajare: portofoliul
personal, aspecte juridice ale muncii: Codul X
Muncii - atribuţii şi responsabilităţi ale
angajatorului şi salariatului X
Marketing personal
CV, scrisoarea de intenţie, interviul de
angajare – cerinţe formale, standarde
europene
Documente EUROPASS: CV european,
paşaportul lingvistic, suplimentul la
diplomă, certificatul de calificare,
EUROPASS mobilitate - conţinut,
caracteristici, utilitate, modalităţi de
obţinere şi completare
6.Analizarea consecinţelor Planificarea şi dezvoltarea carierei X
(avantaje, dezavantaje) privind Explorarea site-ului www.go.ise.ro
continuarea traseului educaţional Continuarea traseului educaţional sau
sau inserţia profesională inserţia profesională: consecinţe, avantaje, X
7.Aplicarea conceptelor şi limite. Resurse pentru îndeplinirea
proceselor specifice pieţei muncii obiectivelor propuse X
în conturarea planului de carieră Planul pentru carieră după finalizarea
primului an al ciclului superior al liceului: X
actualizare
Piaţa muncii X
Dinamica pieţei muncii: cererea şi oferta de
muncă. Selecţia şi recrutarea forţei de
muncă
99
clasa clasa clasa clasa
Competenţe specifice Teme / Conţinuturi a IX-a a X-a a XI-a a XII-a
Şomaj şi protecţie socială. Formare şi
reconversie profesională în condiţiile
pierderii locului de muncă
8.Evaluarea pregătirii personale Planificarea şi dezvoltarea carierei X
pentru inserţie profesională sau - Explorarea site-ului www.go.ise.ro
pentru continuarea traseului Portofoliul personal şi planul pentru carieră
academic după finalizarea ciclului superior al liceului: X
9.Aplicarea abilităţilor de completare, detaliere. Integrarea şi
utilizare a documentelor de armonizarea priorităţilor şi obiectivelor
marketing personal în vederea (educaţionale, profesionale, familiale) în X
continuării studiului sau inserţiei vederea obţinerii succesului
pe piaţa muncii europene. - Sistemul de învăţământ post-obligatoriu:
10.Proiectarea unei strategii şcoli postliceale, învăţământ universitar de X
eficiente de tranziţie de la scurtă / lungă durată, educaţia adulţilor.
sistemul preuniversitar la cel - Tipuri de instituţii, specificul educaţiei,
universitar sau la piaţa muncii în niveluri, condiţii de acces, finalizare,
condiţiile integrării europene şi echivalarea diplomelor la nivel european
globalizării Piaţa muncii X
- Integrarea europeană şi globalizarea –
efectele asupra mobilităţii forţei de muncă,
cererii şi ofertei pe piaţa muncii
Marketing personal
- CV, scrisoare de intenţie, participarea la
interviu, documente Europass: standarde
europene, condiţii elaborare pentru diferite
situaţii educaţionale sau de muncă,
necesitate şi importanţă în context european
100
Exemple de activităţi de învăţare:
„Interviul de angajare” – este invitat un angajator local pentru a vorbi elevilor despre
cerinţele unei organizaţii atunci când angajează tineri şi va realiza simulări de interviu cu elevii. Se
va realiza un brainstorming legat de prezentarea la interviul de angajare. Invitatul poate oferi exemple
din practica sa, va vorbi despre elementele asupra cărora este atent atunci când intervievează un tânăr
în vederea angajării pe un post. Se alege un voluntar care va juca rolul unui candidat pentru un interviu
de angajare. Angajatorul descrie succint postul pentru care se desfăşoară interviul. Acest exerciţiu
oferă elevilor oportunitatea de a învăţa cât mai multe lucruri despre procedura de intervievare.
„Trasee de carieră” – se identifică împreună cu elevii traseele de carieră pe care le pot urma
după terminarea a 10 clase/12 clase. Elevii trebuie să se gândească ce ar trebui să ştie despre fiecare
din alternativele găsite şi să formuleze întrebări la care ar dori să li se răspundă. Ei pot fi împărţiţi pe
grupe astfel încât fiecare grupă să adune informaţii legate de una din alternative, după care vor
prezenta principalele caracteristici ale alternativei analizate. Se analizează împreună cu elevii
informaţiile prezentate de reprezentanţii grupelor şi rolul surselor de informare în explorarea
alternativelor de carieră. Se cere elevilor să se gândească care din alternativele investigate răspunde
cel mai bine aşteptărilor sale, iar decizia să fie luată în funcţie de aceasta.
„Hexagonul intereselor” – se va discuta despre interese personale şi identificarea ocupaţiilor
care corespund acestora. Acest lucru îi va ajuta să conştientizeze cât de potriviţi sunt pentru domeniul
de activitate pe care doresc să-l aleagă. Timp de 10 minute vor citi ocupaţiile aferente fiecărei
categorii de interese, aşa cum apar în hexagon şi să aleagă acel grup de profesii pe care îl preferă. Li
se cere să noteze pe fişă în primul spaţiu liber, denumirea grupului ales. Elevii vor alege al doilea
grup care corespunde intereselor lor. Procesul se repetă şi pentru a treia opţiune. În 5 minute elevii
vor investiga ocupaţiile aferente grupului alese de ei şi să selecteze două sau trei ocupaţii pe care ar
dori să le exploreze.
Balonul viitorului – Fiecare elev primește un număr de 7 cartonașe. Pe acestea, ei vor nota
dorințele referitoare la cariera visată (posibile profesii, trepte în evoluție, alternative etc.). Cartonașele
vor reprezenta săculețe cu lest, care vor fi atașate unui balon zburător desenat pe tablă. Pe măsură ce
balonul pierde din înălțime, elevii vor trebui să renunțe pe rând la câte un săculeț. Treptat, vor păstra
unul singur, care corespunde celei mai importante dintre dorințele lor privind viitorul profesional.
Călătorie prin viața mea – Este un joc recomandat a fi pregătit într-o oră anterioară, Se
comunică elevilor să decupeze diferite imagini, figurine și desene din reviste. Pentru oră, va fi nevoie
de foi A2 sau A3 și lipici. Figurinele decupate vor fi lipite pe un traseu care fixează momente-cheie
din viața elevilor: trecutul, prezentul și viitorul. Elevii vor prezenta astfel în fața clasei planșa cu
traseul vieții lor.
101
Tipologia Holland
1. Distribuiţi elevilor fişa „Hexagonul intereselor” şi comunicaţi-le că în această oră veţi
discuta despre interese personale şi identificarea ocupaţiilor care corespund acestora. Precizaţi că
identificarea intereselor personale îi poate ajuta să conştientizeze cât de potriviţi sunt pentru
domeniile de activitate pe care doresc să le aleagă*.
2. Solicitaţi elevilor să citească timp de 10 min. ocupaţiile aferente fiecărei categorii de
interese, aşa cum apar ele în hexagon şi să aleagă acel grup de profesii pe care îl preferă. Cereţi-le
apoi să noteze pe fişa primită, în primul spaţiu liber, denumirea grupului ales.
3. Cereţi elevilor să aleagă un al doilea grup care corespunde intereselor lor. Pe fişa intereselor,
elevii vor nota a doua categorie de interese (în al doilea spaţiu liber). Procesul se repetă pentru a treia
opţiune: alegerea unui al treilea grup şi notarea denumirii acestuia în spaţiul liber.
4. Alocaţi un timp de 7 min pentru ca elevii să investigheze ocupaţiile aferente grupurilor alese
de ei şi să selecteze două sau trei ocupaţii pe care ar dori să le exploreze.
5. Cereţi-le elevilor să găsească câteva modalităţi prin care pot obţine mai multe informaţii
despre ocupaţiile selectate.
*Când persoanele iau decizii legate de şcoala pe care vor să o urmeze sau profesia pe care vor
să o practice, ele urmăresc ca acestea să corespundă intereselor proprii, să existe o suprapunere cât
mai mare între preferinţele persoanei şi activităţile specifice mediului şcolar sau profesional. Cu cât
gradul de suprapunere este mai mare cu atât există şanse mai mari ca persoana să fie mulţumită şi
motivată pentru activitate şi să obţină performanţe la nivelul capacităţilor sale. Congruenţa dintre
interesele persoanei şi şcoala/profesia leasă determină:
- satisfacţia academică/profesională;
- stabilitate în alegerea făcută şi capacitate mai bună de adaptare la modificările interne ale
mediului;
- performanţă academică/profesională;
- nivel scăzut de stres academic/ocupaţional.
Identificarea alternativelor este un pas important deoarece permite:
- generarea alternativelor educaţionale şi profesionale;
- selectarea alternativelor educaţionale şi ocupaţionale optime;
- cauzelor insatisfacţiei academice sau profesionale.
102
Fşa de lucru - Hexagonul intereselor
103
3. Împărțiți clasa în grupe de câte 3-5 elevi şi cereţi-le să completeze în grup fişa de lucru.Distribuiţi
fiecărui grup o aptitudine dintre următoarele. Aptitudini muzicale, matematice, fizice, sociale, artistice.
Alocaţi aproximativ 15 min pentru acest segment al activităţii.
4. După completarea fişei de lucru, integraţi informaţiile identificate de fiecare grup şi centralizaţi-le
pe tablă sub forma unui tabel.
5. Discutaţi relaţia aptitudini – abilităţi – deprinderi. Cereţi elevilor să ofere exemple de activităţi care
pot valorifica o aptitudine ( o transformă în abilitate şi în deprindere), pornind de la aptitudinile
abordate în cadrul grupurilor de lucru.
Pentru a obţine performanţe superioare într-o activitate este la fel de important ca elevul să
demonstreze:
- capacitate pentru a acumula cunoştinţe şi a opera cu ele (aptitudine);
- cunoştinţe deja dobândite (abilitate);
- operare eficientă cu cunoştinţele deprindere).
104
Abilităţile mele transferabile
1. Discutaţi cu elevii conceptul de abilităţi transferabile*, făcând precizarea că acestea sunt
abilităţi care asigură succesul în mai multe domenii de activitate şi pot fi transferate dintr-un domeniu
în altul. Identificaţi împreună cu elevii abilităţi şi deprinderi transferabile
2. Împărţiţi fişele de lucru şi cereţi elevilor să identifice din tabelul nr. 1 (prezentat mai jos)
abilităţile transferabile care li se potrivesc . Acestea vor fi ierarhizate într-un „Top 5” al abilităţilor
transferabile pe care le consideră a fi cele mai importante pentru ei.
3. Solicitaţi elevii să găsească cel puţin o activitate sau o situaţie în care aceste abilităţi au fost
formate şi dezvoltate: activităţi şcolare, culturale, sportive, hobby-uri, etc.
4. Cereţi elevilor să câteva tipuri de activităţi în cadrul cărora ar putea să-şi dezvolte în viitor
abilităţile transferabile identificate.
* Abilităţile transferabile sunt abilităţile care, deşi dobândite în cadrul unor activităţi specifice (o
sarcină şcolară, un anumit proiect, joc sau sport) pot fi utilizate şi în realizarea altor sarcini şi activităţi.
Deprinderile şi abilităţile au grade diferite de transferabilitate:
- unele pot fi transferate la un număr restrâns de activităţi (de exemplu, măsurarea greutăţii,
interpretare la un instrument muzical, etc.);
- altele au un grad mai mare de transferabilitate şi se aplică în domenii multiple de activitate
(de exemplu, scrisul, cititul, utilizarea tehnologiei informatice, etc.).
105
Categoria de abilităţi Exemple
3.Abilităţi de planificare şi rezolvare de Identificare problemelor, elaborare de strategii,
probleme – proiectare în viitor, abilitatea de a anticiparea consecinţelor, analiza alternativelor,
identifica nevoile şi problemele şi de a genera fixarea scopurilor, definirea nevoilor,
soluţii la acestea perseverenţă, monitorizarea demersurilor,
dezvoltarea strategiilor de evaluare, abilităţi
decizionale şi de organizare a
timpului
4. Abilităţi de utilizare a tehnologiei Procesarea informaţiei în diverse programe
informatice – utilizarea sistemelor informatice informatice, utilizarea pachetelor statistice, a
ca suport de lucru în diverse tipuri de sarcini internetului, a sistemelor de operare specifice
anumitor sarcini
5. Abilităţi de investigare şi manipulare de Identificarea resurselor, colectarea informaţiilor şi
date – explorarea surselor de informaţii şi extragerea informaţiilor relevante, gândire critică,
utilizarea eficientă a informaţiilor formulare de ipoteze, sintetizarea informaţiilor,
organizare, clasificare, sumarizare de informaţii
6. Abilităţi fizice – utilizarea corpului şi Repararea echipamentelor, manipularea concretă a
instrumentelor pentru a rezolva diverse sarcini instrumentelor şi aparatelor de lucru, coordonare
motorie, capacitate de efort fizic
Topul abilităţilor Activităţi prin care le-am Activităţi prin care vreau
transferabile dezvoltat să le dezvolt în continuare
1.
2.
3.
4.
5.
106
Profilul realizărilor mele
108
Tabelul nr. 2 Drepturi şi obligaţii ale salariatului şi angajatorului
109
Contractul de muncă
Experienţa muncii
Sesiunea 1
1. Scrieţi „a munci(+)” şi „a muncii(-) pe tablă şi cereţi elevilor să dea exemple de experienţe de
muncă pozitive şi negative pe care le-au avut (pot să se refer la slujbe plătite sau neplătite, la muncă
voluntară pe care au desfăşurat-o, inclusiv responsabilităţile de acasă, îngrijirea fraţilor mai mici,
participarea la diverse competiţii sportive). Notaţi lucrurile care le-au plăcut şi cele care nu le-au plăcut
atunci când au muncit.
2. Cereţi elevilor să numească ocupaţii cunoscute de la părinţi, prieteni, etc. Scrieţi meseriile pe
tablă şi cereţi elevilor să identifice şi alte plusuri şi minusuri legate de muncă.
Sesiunea 2
1. Alegeţi una din variantele:
2. Asistarea angajatului la locul de muncă – tinerii în grup de câte 2-3 petrec 2 ore „urmărind” un
angajat la locul de muncă.
3. Vizita la locul de muncă – întreg grupul vizitează un loc de muncă timp de 2 până la 4 ore şi
intervievează angajaţi.
4. Grup de discuţii cu angajaţii – tinerii intervievează 5-6 invitaţi. Aceştia pot avea diverse ocupaţii.
5. Spuneţi-le elevilor că vor avea oportunitatea de a afla mai multe despre lumea muncii, din
punctul de vedere al celor care muncesc. Explicaţi-le că activitatea va explora mai multe meserii şi le
va da şansa de afla cum este viaţa de angajat pentru diverse persoane.
6. Prezentaţi-le varianta pentru care aţi optat şi desfăşuraţi activitatea conform instrucţiunilor.
7. La sfârşitul activităţii extrageţi câteva concluzii, utilizând următoarele sugestii
110
- Ce aţi învăţat din această experienţă? Cum veţi folosi ceea ce aţi aflat în propria viaţă?
- Ce aspecte legate de muncă îi plăceau persoanei pe care aţi asistat-o? Ce v-a plăcut în mod
special? Ce nu v-a plăcut?
- Ce decizii legate de planificarea vieţii au luat persoanele pe care le-aţi intervievat? Sunteţi de
acord cu modul în care au luat aceste decizii? Ce aţi face altfel?
- Ce v-a surprins cel mai mult legat de responsabilităţile angajaţilor intervievaţi la locul de
muncă?
- Care sunt responsabilităţile la locul de muncă ale angajaţilor intervievaţi despre care doriţi să
aflaţi mai multe informaţii?
- Ce părere aveţi despre nivelul de educaţie necesar pentru aceste meserii?
112
- Fiecare echipă va explora o sursă formală şi trei informale (o persoană cunoscută, o persoană
de legătură şi una de contact).
- Când exploraţi o sursă formală încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări: Ce servicii se
oferă? Cât costă, dacă costă ceva? Câţi tineri îşi găsesc slujbe dacă folosesc această sursă?
- Când exploraţi surse informale, aflaţi cum vă pot ajuta. Posibile discuţii cu sursele informale:
Precizaţi tipul de slujbă pe care îl căutaţi; Cunoaşte alte persoane care ar putea să vă ajute sau
să vă angajeze? Au alte idei pentru căutarea unui loc de muncă? Pot să evalueze CV-ul dv?
7. Indicaţi fiecărui grup o sursă formală de căutare a unui loc de muncă pe care trebuie să o exploreze.
Stabiliţi o dată la care sarcina ar trebui încheiată şi anunţaţi elevii că ar trebui să fie pregătiţi să
împărtăşească informaţia cu grupul la acea dată.
Există două tipuri de surse care pot fi utilizate în explorarea educaţională şi ocupaţională:
Surse formale:
• Materiale tipărite: broşuri, monografii profesionale, pliante, profile ocupaţionale, ziarele şi
revistele
• Sisteme computerizate
• Materiale audio-vizuale: casete audio-video, CD-uri, emisiuni radio-TV, care permit elevilor
să obţină informaţii de interes despre traseele educaţionale şi ocupaţionale.
Surse informale:
• Interviuri de informare
• Experienţa directă
• Reţeaua socială – ansamblul relaţiilor interpersonale care pot facilita obţinerea unor informaţii
legate de oportunităţile de construire şi dezvoltare a carierei.
Sesiunea 2
1. Când se reuneşte clasa, cereţi unei echipe să spună celorlalţi ce au aflat de la resursele lor formale
şi informale de căutare a unui loc de muncă.
2. Faceţi un tabel pe tablă completând informaţii din diverse surse.
113
Oferiţi cât mai multor elevi posibilitatea de a prezenta rezultatele obţinute.
Încheiaţi activitatea cu o discuţie pornind de la întrebările:
- Ce sfaturi aţi da unui prieten care ar trebui să înceapă căutarea unui loc de muncă?
- Sunt unele surse formale sau informale mai potrivite sau mai puţin potrivite pentru un tânăr?
- Gândiţi-vă la un dialog imaginar în care trebuie să abordaţi următoarele persoane pentru a găsi
o slujbă potrivită: Consilierul şcolar, Prietenul cel mai bun al tatălui dv care este proprietarul
unui magazin de pantofi, Unchiului dv care este poştaş, Şeful unui local unde mergeţi des.
114
Tabelul nr.3 Modul de formulare a obiectivelor eficiente
115
Obiective pe termen lung
1. Eu îmi doresc să devin………………………………………………………………………………
a. Trei motive pentru care succesul este important pentru mine……………………………………
b. Care sunt obiectivele pe termen scurt care mă ajută în atingerea acestui obiectiv pe termen
lung?....................................................................................................................................................
2. Peste cinci ani aş vrea să………………………………………………………………………………
a.Trei motive pentru care succesul este important pentru mine………………………………………
b.Care sunt obiectivele pe termen scurt care mă ajută în atingerea acestui obiectiv pe termen lung?
4. Peste cincisprezece ani aş vrea să…………………………………………………………………....
a.Trei motive pentru care succesul este important pentru mine………………………………………
b.Care sunt obiectivele pe termen scurt care mă ajută în atingerea acestui obiectiv pe termen lung?
…………………………………………………………………………………………………………..
116
Fişa de lucru - Planul meu de carieră
Scopul:
Obiectivul nr. 1:
Strategii de realizare Termen Resurse Posibile bariere
-
-
-
Obiectivul nr. 2:
Strategii de realizare Termen Resurse Posibile bariere
-
-
-
Obiectivul nr. 3:
Strategii de realizare Strategii de realizare Strategii de realizare Strategii de realizare
-
-
-
117
Sesiunea 2
1. Amintiţi elevilor că trebuiau să se gândească la reuniunea de 10 ani de la absolvire.
2. Alegi câţiva elevi care vor să-şi prezinte în faţa colegilor viziunea lor asupra vieţii peste
10 ani.
3. Cereţi elevilor să realizeze un plan pentru atingerea scopului/stilului de viaţă dorit,
urmând modelul oferit în fişa de lucru prezentată la activitatea precedentă.
4. Încheiaţi activitatea cu discuţii pornind de la următoarele întrebări:
Cât de uşor sau dificil vi s-a părut să vă imaginaţi viitorul ? De ce?
De credeţi că unii oameni au o viziune mai clară asupra viitorului decât alţii? Prietenii voştri
au o viziune clară în ce priveşte viitorul? De ce da sau de ce nu?
Unii oameni consideră că a vorbi despre ceea ce vor să se întâmple peste 10 ani este o pierdere
de timp Sunteţi de acord cu această afirmaţie? De ce?
Care sunt factorii care fac ca visele să devină realitate? Este noroc sau muncă? Oferiţi exemple
pentru situaţii concrete.
Cunoaşteţi persoane care şi-au stabilit obiective pe termen lung şi încă muncesc pentru
realizarea lor?
Ce părere aveţi despre efortul pe care îl fac acestea?
Ce credeţi că puteţi face acum pentru ca visele voastre să devină realitate?
Să depăşim barierele
1. Împărţiţi elevilor fişa de lucru „Să depăşim barierele”. Cereţi apoi elevilor să se
gândească la unul din scopurile propuse pentru anul în curs. Acest scop poate fi legat de dezvoltarea
personală, a relaţiilor sociale, a performanţei, etc. Rugaţi elevii să noteze în fişa de lucru scopul
propus.
2. Daţi ca sarcină elevilor să identifice pentru scopul propus posibile barierele care pot
apărea în atingerea acestuia.
3. Fiecare elev va trebui să citească colegului de bancă scopul propus şi barierele
identificate şi să-i ceară cât mai multe soluţii posibile de depăşire a acestora. Recomandaţi elevilor să
realizeze schimbul de informaţie cu 2-3 colegi şi să noteze în fişă toate ideile primite.
4. Cereţi elevilor să evalueze soluţiile primite şi să decidă care dintre ele sunt viabile şi
care I se potrivesc. Puteţi sugera elevilor ca pornind de soluţiile primite să genereze propriile soluţii.
5. Cereţi câtorva elevilor să prezinte în faţa clasei scopul, barierele şi modalităţile de
depăşire a acestora.
118
Fişa de lucru - Să depăşim barierele
Etapele deciziei
1. Prezentaţi schema procesului decizional şi explicaţi fiecare etapă*. Împreună cu elevii
încercaţi să găsiţi exemple pentru fiecare etapă a procesului decizional.
2. Încurajaţi elevii să dea exemple de decizii care au fost luate deja sau care urmează să fie
luate.
3. Împărţiţi elevii pe două grupe: una va analiza procesul decizional din prisma unei decizii pe
care a luat-o deja, iar cealaltă va analiza o decizie ce urmează a fi luată.
4. Daţi posibilitatea elevilor să prezinte răspunsurile în faţă clasei.
Presupune:
- conştientizarea necesităţii de a lua o decizie de carieră;
- definirea conţinutului deciziei (exemplu. Alegerea şcolii şi a profilului de studiu, alegerea
unei profesii, alegerea unui traseu educaţional, alegerea unor modalităţi de formare a competenţelor
profesionale – activităţi de voluntariat, etc.);
- identificarea alternativelor existente pentru decizia dată.
Acest pas presupune stabilirea unui plan de acţiune pentru punerea în practică a deciziei, pornind de
la alternativa selectată. În funcţie de conţinutul deciziei de carieră planul se poate referi la :
- modul în care se vor dobândi cunoştinţele şi deprinderile necesare pentru practicarea
domeniului ales;
- modul în care se vor explora ofertele educaţionale şi ocupaţionale;
- modul în care se va face promovarea personală
Implementarea deciziei
Presupune aplicarea planului stabilit. Aceasta implică atât consecvenţă, cât şi flexibilitate în adaptarea
la situaţii neaşteptate. Planurile eficiente sunt cele care ţin seama de aceste evenimente neaşteptate şi
permit o reevaluare şi readaptare planului.
Reevaluarea deciziei
120
Fişa de lucru - Etapele deciziei
Instrucţiuni: Mai jos sunt date descrieri ale unor modalităţi în care oamenii iau în general decizii.
Citiţi fiecare decizie în parte şi încercuiţi acea afirmaţie care corespunde felului în care dv luaţi decizii
în general.
1. Când iau decizii tind să mă bazez pe intuiţia mea.
2. De obicei nu iau decizii importante fără să mă consult cu alţi oameni.
3. Când iau o decizie este mai important să simt că decizia este corectă.
4. Înainte de a lua decizii verific sursele de informaţie pe care mă bazez.
5. Ţin cont de sfaturilor altor oameni atunci când iau decizii importante.
6. Amân luarea deciziilor pentru că mă nelinişteşte să mă tot gândesc la ele.
122
7. Iau decizii într-un mod logic şi sistematic.
8. Când iau decizii fac ceea ce mi se pare potrivit pe moment.
9. De obicei iau decizii foarte rapid.
10. Prefer să fiu ghidat de altcineva când trebuie să iau decizii importante.
11. Am nevoie de o perioadă mare de gândire atunci când iau o decizie importantă.
12. Când iau o decizie am încredere în sentimentele şi reacţiile mele.
13. Opţiunile pe care le iau în considerare atunci când decid sunt ghidate de scopurile mele.
14. Iau decizii numai sub presiunea timpului.
15. Adesea iau decizii în mod impulsiv.
16. Când iau decizii mă bazez pe instinct.
17. Amân să iau decizii cât de mult pot.
18. Iau rapid decizii.
19. Dacă am sprijinul altora mi-e mai uşor să iau decizii.
20. În general analizez care sunt dovezile pro şi contra atunci când iau o decizie.
Pentru identificarea stilului decizional predominant însumaşi itemii încercuiţi di cei corespunzători
fiecărui stil în parte. Stilul predominant este cel pentru care obţine scorul cel mai mare.
Ce să aleg?
123
3. Alegeţi împreună cu elevii o situaţie de decizie, importantă pentru ei . Identificaţi
împreună cu elevii 3 alternative posibile.
4. Împărţiţi elevii în trei echipe, alegeţi pentru fiecare echipă un coordonator, care va
centraliza discuţiile membrilor. Împărţiţi fişele de lucru şi cereţi elevilor să analizeze în grup una din
alternativele identificate anterior. Instruiţi elevii să analizeze alternativa prin prisma factorilor care
apar în fişa de lucru. Dacă este cazul, echipele pot adăuga sau elimina anumiţi factori, în funcţie de
alternativa pe care o analizează.
5. Cereţi elevilor să prezinte în faţa clasei concluziile discuţiilor. Identificaţi cu elevii şi
sumarizaţi pe tablă avantajele şi dezavantajele fiecărei alternative şi îndrumaţi elevii să selecteze
varianta optimă, argumentând alegerea.
124
Fişa de lucru - Ce să aleg
125
Ce îmi place să fac, ce mă interesează
1. Identificaţi împreună cu elevii modalităţi prin care pot fi identificate domeniile de interes
ale unei persoane. Atrageţi atenţia elevilor asupra posibilităţii de a-şi cunoaşte interesele
personale prin identificarea tipului de activităţi pe care le practică în timpul liber.
2. Distribuiţi fişa de lucru „Activităţi din timpul meu liber” şi solicitaţi elevilor să noteze
câteva activităţi pe care le realizează în timpul liber.
3. Cereţi elevilor să evalueze fiecare activitate prin prisma criteriilor trecute în tabel şi să
încercuiască acele activităţi din timpul liber care îndeplinesc cele mai multe din aceste criterii.
Încurajaţi elevii să prezinte în faţa clasei cât mai multe din activităţile încercuite.
126
Evoluţia intereselor mele
1. Explicaţi elevilor scopul acestei activităţi. „Vom încerca să identificăm care sunt
evenimentele din viaţa noastră care au condus la formarea intereselor pentru anumite activităţi”.
2. Cereţi elevilor să se gândească la 1-2 interese pe care le-au dezvoltat până acum faţă de
anumite activităţi şi să le noteze pe fişa de lucru.
3. Solicitaţi elevilor să identifice pentru fiecare interes notat evenimentele care au
contribuit la apariţia acestora (ex. cumpărarea unor obiecte specifice de către părinţi, întâlnirea cu o
persoană interesantă, aprecierea performanţelor obţinute de către prieteni).
4. Acordaţi elevilor 10 min pentru a nota pe fişa de lucru evenimentele în succesiunea
temporală
5. Grupaţi elevii în grupe de câte 5-7 elevi şi cereţi-le să analizeze evenimentele
identificate şi relaţia lor cu formarea interesului
6. Cereţi elevilor să dea exemple de evenimente care determină formarea intereselor
pentru anumite activităţi.
127
Abilităţi şi meserii
Sesiunea 1
1. Spuneţi elevilor că activitatea îi va ajuta să identifice abilităţile necesare pentru
meseriile de interes
2. Alcătui cu ajutorul elevilor o listă a meseriilor de interes pentru ei. Acceptaţi toate
propunerile elevilor fără a face observaţii la adresa lor.
3. Împărţiţi elevii în grupe de câte 3-5 persoane şi rugaţi-I să-şi aleagă de comun acord 2-
3 meserii despre care ar dori să cunoască mai multe lucruri. Cereţi-le să se gândească la abilităţile
necesare pentru acele meserii completând fişa de lucru.
Sesiunea 2
1. Reconstituiţi grupele din ora anterioară şi cereţi elevilor să prezinte abilităţile necesare
pentru practicarea cu succes a meseriilor investigate. Spuneţi-le să urmărească asemănările şi
deosebirile în cea ce priveşte abilităţile implicate în meseriile explorate. (15 min.)
2. Incercaţi să identificaţi cu întreaga clasă abilităţi comune mai multor meserii şi
abilităţile specifice meseriilor investigate.
3. Cereţi elevilor să se gândească la meserii care li s-ar potrivi sub aspectul abilităţilor pe
care le deţin.
128
Valori şi medii de activitate
1. Încercaţi să definiţi împreună cu elevii conceptul de valori. Diferenţiaţi între valori personale
şi valori legate de muncă*.
*Valorile reprezintă convingerile bazale ale unei persoane referitor la ceea ce este important în viaţă,
în relaţiile interpersonale şi în muncă.
Exemple de valori sunt: responsabilitatea, iniţiativa, confortul, banii, puterea, frumosul, etc. Acestea
sunt aspecte generale carte transcend situaţiile specifice şi se constituie în standarde de pentru alegerile
personale
Valorile sunt aspecte importante în alegerea carierei. Alături de interese, valorile sunt grile
prin care persoanele citesc şi interpretează oportunităţile de carieră. Dacă acestea se suprapun peste
valorile persoanei, atunci este mai probabilă alegerea lor şi stabilitatea în alegerea făcută.
2. Împărţiţi elevilor fişele de lucru şi cereţi-le să evalueze aceste valori în funcţie de importanţa
pe care o au pentru ei, astfel:
Se notează cu „+” valorile importante pentru sine
Se notează cu „-„ valorile mai puţin importante pentru sine
Solicitaţi elevilor să facă o ierarhie a primelor 5 valori importante pentru sine.
3. Cereţi elevilor să identifice mediile de activitate care corespund acestor valori, pe baza
relaţiei prezentate în partea a doua a fişei şi să încerce să dea exemple de astfel de medii cunoscute
de ei.
4 Încurajaţi cât mai mulţi elevi să prezinte mediile de activitate care corespund valorilor
personale.
5. Analizaţi în grup modul în care valorile personale influenţează alegerea şi păstrarea unui
anumit mediu de activitate**.
129
De exemplu, dacă o persoană preferă să lucreze în mediul urban, să fie încurajată de persoane cu
interese artistice, să aibă acces la instituţii de cultură va prefera probabil o profesie legată de domeniul
artistic.
130
securitate Medii de muncă în care sarcinile pot implica o gamă largă şi diversă de
activităţi
131
CHESTIONAR DE INTERESE
ACTIVITĂŢI
Marchează pe coloana lui ,,DA” activităţile pe care ţi-ar plăcea sa le faci.
Pe coloana lui ,,NU” , marchează acele activităţi care îţi displac sau îţi sunt indiferente
R Da Nu
• Să repar obiecte electrice
• Să fac obiecte din lemn
• Să cresc animale intr-o ferma
• Sa urmez un curs de desen tehnic
• Să fiu ghid la vânătoare sau pescuit
Total Da……………
I Da Nu
• Să citesc cărți sau reviste științifice
• Să lucrez cu instrumente de laborator și substanțe chimice
• Să citesc despre subiecte deosebite din pură curiozitate
• Să lucrez la un proiect ştiinţific
• Să aplic matematica în problemele practice
Total Da……………
A Da Nu
• Să joc într-o piesă de teatru
• Să cănt într-o formație
• Să urmez un curs de artă
• Să scriu sau să citesc poezie
• Să fac design vestimentar
Total Da………….
S Da Nu
• Să lucrez pentru Crucea Roşie
• Să am grijă de copii
• Să predau într-o şcoală
• Să ajut persoanele cu handicap
• Să-i ajut pe alţii în problemele lor personale
Total Da………….
132
E Da Nu
• Să vând ceva
• Să-i influenţez pe alţii
• Să învăţ strategii pentrul succesul în afaceri
• Să pornesc propria afacere
• Să să-i influenţez pe alţii
• Să supraveghez munca altora
Total Da………….
C Da Nu
• Să redactez diferite documente
• Să ţin evidenţe detaliate ale chetuielilor
• Să urmez un curs de afaceri
• Să urmez un curs de contabilitate
• Să fac operare pe calculator
Total Da………….
A S
Da Nu Da Nu
Poet Profesor de liceu
Actor Psiholog
Cântăreț Director al unei tabere de tineret
Creator de desene animate Asistent social
Scriitor Director de școală
Total Da………….. Total Da…………..
133
E C
Da Nu Da Nu
Director de publicitate Contabil
Crainic radio-tv Inspector bancar
Director al unui restaurant Casier
Ghid turistic Expert de taxe și impozite
Procuror Operator calculator
ACTIVITĂŢI R I A S E C
OCUPAŢII R I A S E C
SCORURI R I A S E C
TOTALE
Literele care au cele mai mari trei valori indică codul tău personal. Scrie-l mai jos (dacă scorurile sunt
egale pune ambele litere îj acelaşi pătrat.
COD PERSONAL
TIPUL REALIST (R) se caracterizează prin tendinţa de a se îndrepta spre acele activităţi care presupun
manipularea obiectelor şi instrumentelor. Poseda aptitudini manuale, mecanice sau tehnice şi este
satisfăcut de acele medii profesionale care necesită un nivel optim de dezvoltare a acestor aptitudini.
TIPUL INVESTIGATIV (I) se distinge prin apetit deosebit pentru cercetare, investigare sub diverse
forme şi în cele mai diferite domenii ( biologic, fizic, social, cultural). Are de obicei abilităţi
matematice şi ştiinţifice şi preferă să lucreze singur pentru rezolvarea de probleme.
134
TIPUL ARTISTIC (A) manifestă atracţie spre activităţile mai puţin structurate, care presupun o
rezolvare creativă şi oferă posibilitatea de autoexpresie. Persoanele artistice sunt înzestrate cu abilităţi
artistice şi imaginaţie.
TIPUL SOCIAL(S) este interesat de activităţi care implica relaţionare interpersonală. Preferă sa ajute
oamenii să-şi rezolve problemele sau să-i înveţe diverse lucruri, decât să realizeze activităţi care
necesită manipularea unor unelte sau maşini.
TIPUL ÎNTREPRINZĂTOR (E) preferă să lucreze în ecfhipă, însă în primul rând cu scopul de a
conduce, a ocupa rolul de lider. Evită activităţile ştiinţifice sau domeniile care implică o muncă
dificilă. Are abilităţi oratorice şi manageriale.
TIPUL CONVENŢIONAL (C ) se îndreaptă spre activităţi care se caracterizează prin manipulare
sistematică şi ordonată a unor obiecte într-un cadru definit. Are abilităţi secretariale şi matematice
ceea ce îl face potrivit pentru activităţi administrative. Reuşeşte să se adapteze cu dificultate la
situaţiile cu grad ridicat de ambiguitate şi care nu au descrise cerinţe clare.
Copacul meseriilor
Se formeaza grupe de 3-4 persoane. Fiecare grupă îşi alege un reprezentant care va merge şi
va trage un carton pe care este scrisă o meserie.Cartoanele sunt sub formă de frunză. Pe cartoane,
timp de 10 min., fiecare grupă va trebui sa scrie trei calităţi principale care i-ar recomanda pentru
acea meserie, şi dedesubt trei calităţi secundare. Fiecare grupă va prezenta ceea ce a scris şi se lipesc
acele frunzuliţe pe un arbore alcătuit dinainte de diriginte.
COPACUL
MESERIILOR
Dirigintele explică elevilor importanţa consecvenţei în urmarea unei meserii şi va propune acestora
(5 in)
135
ALEGORIA BROSCUŢELOR
136
FII MEREU OPTIMIST !
Şi mai ales fii pur şi simplu SURD când cineva îţi spune că nu-ţi poti realiza visurile!
Gândeşte-te:
OBSERVAŢIE:
Recomandarea este să se citească prima parte a textului (până la „Aşa a aflat că........”) iar concluzia
şi morala să o descopere elevii şi apoi să se discute.
Dirigintele va eplica elevilor că pe parcursul vieţiii vor întâlni diverse obstacole care pot fi depăşite
cu perseverenţă şi curaj. Se va afişa Povestea fluturelui şi se va da citire textului. Apoi se va comenta
aceasta poveste.
Evaluarea activităţii: Elevii vor completa un chestionar prin care vor evalua activitatea desfăşurată.
137
V. STIL DE VIAȚĂ PROACTIV ȘI GESTIONAREA VIITORULUI
139
4. SEXUALITATEA
- în procesul de dezvoltare rolul sexualităţii este pregnant, contribuind la formarea identităţii de sine
şi a celei sociale.
- în dezvoltarea unei sexualităţi armonioase contează modul în care individul se defineşte pe sine ca
persoană în raport cu ceilalţi, modul în care înţelege sentimentele de iubire, afecţiune, prietenie,
intimitate, modul în care ia decizii şi îşi asumă responsabilitatea pentru ele.
- educaţia pentru sănătate sexuală trebuie realizată pe parcursul întregii dezvoltări, ţinând cont de
elementele specifice fiecărei vârste şi niveluri de dezvoltare intelectuală şi emoţională.
Programele de educaţie ale sexualităţii ar trebui să vizeze 6 componente de bază:
- dezvoltarea umană (ex. acceptarea şi aprecierea propriului corp, interacţiunea cu ambele sexe într-
un mod potrivit şi respectuos, acceptarea diferenţelor de gen)
- relaţiile interpersonale (ex. exprimarea dragostei şi intimităţii în moduri diferite şi responsabile,
evitarea relaţiilor de exploatare şi de manifestare, formarea unor atitudini pozitive faţă de relaţiile de
prietenie)
- deprinderi personale (ex. asumarea responsabilităţi pentru propriul corp, abilitatea de a face faţă
presiunii grupului)
- comportament sexual (ex. implicarea în relaţii sexuale caracterizate prin responsabilitate, onestitate
şi încredere, exprimarea propriei sexualităţi respectând drepturile altora)
- sănătate sexuală (ex. cunoaşterea şi utilizarea metodelor de contracepţie, evitarea contactării sau
transmiterii bolilor cu transmitere sexuală, informare privind SIDA, prevenirea abuzului sexual)
- societate şi cultură (respingerea abordării vulgare şi de tip pornografic a sexualităţii şi valorilor
sexuale, atitudine critică faţă de percepţia socială a femeii ca “obiect sexual”, demonstrarea toleranţei
faţă de cei cu stiluri de viaţă şi valori sexuale diferite)
Stereotipuri de gen – un set de prescripţii sociale sau culturale privind
rolul de gen.
În orientarea pentru carieră acestea se manifestă prin:
- convingerea că anumite ocupaţii (asistent medical, profesor, secretară) sunt
“feminine”, iar altele (mecanic, inginer, medic) sunt “masculine”;
- considerarea femeii ca fiind orientată spre activităţile bazate pe relaţionarea
cu ceilalţi, în timp ce cariera bărbatului este definită social în termenii
activităţilor de producţie, desfăşurate în afara spaţiului domestic;
Ca urmare a stereotipurilor de gen, dezvoltarea potenţialului individual al
fiecărui copil, fată sau băiat, este limitată la explorarea domeniilor tipic
feminine sau a celor tipic masculine.
140
Stresul şi managementul stresului.
Stresul este un răspuns al organismului la confruntarea persoanei cu situaţii şi sarcini pe care
le percepe ca fiind dificile sau ameninţătoare.
Stresorii sau sursele de stres sunt evenimente/situaţii externe sau interne, sau condiţii ale
mediului, suficient de intense sau frecvente care solicită reacţii de adaptare din partea individului.
Categorii de surse de stres:
- şcoala
- familia (probleme de comunicare în familie, divorţ, deces, conflicte, violenţă)
- propria persoană (nemulţumire faţă de aspectul fizic, de anumite caracteristici de personalitate)
- decizia pentru carieră
- starea de boală fizică sau psihică
- situaţia financiară precară
- lipsa de prieteni, singurătatea, conflicte
- pierderea locului de muncă
- dezastre naturale: inundaţii, cutremur
Reacţiile la stres:
Reacţii fizice/fiziologice:
- dureri de cap sau migrene
- oboseală
- dureri musculare
- dureri de inimă, palpitaţii
- apetit alimentar scăzut sau crescut
- insomnii
- transpiraţii excesive, ameţeli, stare generală de rău
Reacţii cognitive:
- blocaje ale gândirii
- scăderea capacităţii de concentrare
- dificultăţi de reactualizare
- diminuarea creativităţii
- dificultăţi în luarea deciziilor
- gânduri negative despre sine, lume şi viitor
- cogniţii pesimiste
- ideaţie suicidară
Reacţii emoţionale:
- iritabilitate crescută
141
- proastă dispoziţie
- pierderea interesului pentru prieteni şi activităţi preferate
- instabilitate emoţională
- anxietate
- depresie
- neîncrederea în viitor
Reacţii comportamentale:
- performanţe scăzute la locul de muncă sau şcoală
- lipsa entuziasmului
- fumat excesiv şi consum exagerat de alcool
- tulburări de somn, dificultăţi în adormire
- un management ineficient al timpului
- izolarea de prieteni
- comportament impulsiv
- comportamente agresive
142
Stabilirea şi menţinerea unui suport social adecvat
- solicitarea suportului direct şi receptivitate faţă de acesta;
- dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor de prietenie;
Dezvoltarea unui stil de viaţă sănătos
- practicarea regulată a exerciţiilor fizice;
- renunţarea la consumul de alcool şi la fumat;
- practicarea unor comportamente alimentare sănătoase;
- practicarea unor exerciţii de relaxare;
Dezvoltarea stimei de sine
- stabilirea priorităţilor şi limitelor personale;
- participarea la activităţi care dezvoltă stima de sine;
- stabilirea unor scopuri realiste;
Managementul timpului
Stresul ocupaţional este un fenomen inevitabil în societatea actuală şi se referă la răspunsurile
dezadaptative de natură fizică, emoţională şi comportamentală ca urmare a unor cerinţe care nu
corespund capacităţilor, resurselor sau nevoilor profesionale ale persoanei.
Cumularea acestor răspunsuri favorizează apariţia unor perturbări în funcţionarea organismului
uman care pot fi regăsite la nivel:
- fiziologic şi somatic – stresul profesional este considerat un element de risc cardio – vascular,
modificări ale unor parametrii bio-chimici şi cu manifestări digestive, boli cerebrovasculare, alterarea
funcţionării sistemului imunitar;
- psihologic - tensiune nervoasă, iritabilitate, perturbarea funcţiilor cognitive (atenţia, memoria), stare
de insatisfacţie personală şi/sau profesională;
- comportamental – scăderea productivităţii şi calităţii munci, absenteism, demisii, relaţii inadecvate
cu colegi/familia, consum de substanţe (alcool, tutun), etc.
Studii realizate în ţări europene indică faptul că:
- cel puţin 1/3 dintre angaţi percep un nivel ridicat de stres cauzat de conflictul dintre muncă şi viaţa
personală / viaţa de familie.
- stresul influenţează modul de realizare a responsabilităţilor la locul de muncă, atât la femei, cât şi la
bărbaţi.
- 40% dintre mamele care muncesc şi 25% din taţii care muncesc percep un nivel ridicat de stres cauzat
de conflictul dintre muncă şi familie.
- 50% dintre părinţii consideră că au o problemă cu managementul timpului, mai ales balanţa între
timpul petrecut la locul de muncă şi timpul petrecut cu familia.
143
2/3 dintre părinţi manifestă un stres moderat – ridicat zilnic datorat dificultăţilor şi conflictelor de rol
muncă – familie.
- 2/3 dintre persoane dezvoltă un stres cronic la locul de muncă.
Studii recente arată că:
- 15% dintre adulţi prezintă tulburări de anxietate;
- 18% dintre adulţi manifestă tulburări depresive;
- 78% dintre adulţi se confruntă cu o problemă emoţională sau mentală;
COMPETENŢE GENERALE
VALORI ŞI ATITUDINI
144
Clasa Clasa a Clasa Clasa
Competenţe specifice Teme / conţinuturi a IX-a a X-a a XI-a a XII-a
1. identificarea informaţiilor, Calitatea vieţii personale X
serviciilor şi resurselor care - calitatea vieţii şi stilul de viaţă.
promovează un stil de Componentele calităţii vieţii. Campanii de
viaţă sănătos promovare a stilului de viaţă în şcoală şi în
2. identificarea efectelor comunitate
schimbărilor sociale, economice şiCalitatea relaţiilor sociale X
tehnologice - violenţa domestică. Consecinţe
asupra stilului de viaţă şi a emoţionale, cognitive şi comportamentale.
profesiilor Strategii de prevenţie în şcoală şi
3. analizarea relaţiei dintre stilul decomunitate
viaţă şi planificarea carierei Calitatea mediului de muncă X
- schimbările sociale, economice, politice
146
Exemple de activităţi de învăţare:
Sursele de stres din viaţa mea – rugaţi elevii să identifice principalele surse de stres cu care
se confruntă la şcoală, în familie, în relaţiile cu prietenii şi în relaţia cu ei înşişi, rugaţi-i să noteze
aceste situaţii în fişa de lucru şi să o completeze cu alte situaţii specifice. Grupaţi elevii în perechi şi
cereţi-le să organizeze situaţiile identificate în trei categorii:
1. care permit acţiuni imediate,
2. care permit acţiuni viitoare,
3. care merită/trebuie ignorate sau tolerate. Oferiţi exemple de situaţii care merită tolerate
(imaginea corporală, unele caracteristici ale părinţilor, etc.). Analizaţi organizarea situaţiilor pe cele
trei categorii şi discutaţi relevanţa situaţiilor care permit acţiuni imediate sau viitoare şi a celor care
nu permit astfel de acţiuni. Discutaţi care este impactul stresului asupra calităţii vieţii, care sunt
acţiunile imediate ce pot fi întreprinse pentru a reduce impactul agenţilor stresori, cum pot fi tolerate
unele din lucrurile care nu pot fi schimbate.
147
Fişa de lucru: „Ce este sănătatea?"
1.Scrieţi pe tablă cuvântul SĂNĂTATE şi solicitaţi elevilor să ofere o definiţie a acesteia.
Ghidaţi clasa către următoarea definiţie: o stare de bine fizică, psihică şi socială (nu doar fizică!).
Explicaţi elevilor că definirea sănătăţii în termeni de comportamente specifice este mai utilă decât
o definiţie generală.
2.Împărţiţi clasa în grupuri a câte 5-7 elevi şi oferiţi-le spre completare fişa de lucru.
Lăsaţi elevii să lucreze în grup 10-15 minute.
3.Cereţi fiecărui grup să prezinte 3 dintre răspunsurile oferite şi discutaţi-io împreună.
Puteţi centraliza pe tablă comportamentele identificate de elevi, pe două coloane:
1.Comportamente sănătoasa
2.Comportamente nesănătoase.
2.Împărţiţi elevilor fişa de lucru şi daţi-le 5 minute pentru a completa spaţiile libere din afirmaţiile
cuprinse in aceasta.
3.Rugaţi elevii să prezinte câteva răspunsuri la fişă şi discutaţi afirmaţiile după sugestiile oferite
la discuţii. Faceţi legătura dintre obiceiul de a fuma şi modul în care poate afecta acest lucru
munca specifică anumitor proferi. în ce situaţii fumatul poate fi un irnpediment în desfăşurarea
activităţii exemplu, dacă dependenţa este excesivă fumatul poate ocupa mult timp, dacă lucrează
direct cu oamenii poate fi neplăcut, pot exista interdicţii în ceea ce priveşte fumatul în timpul
programului, dacă lucrează la magazin hainele vor mirosi a ţigară, etc).
Discuţii
Nicotină, ingredientul activ al tutunuI, acţionează asupra creierului producând relaxare, scăderea
tensiunii, o stare de exaltare şi în acelaşi timp dependenţă. Nicotină ajunge la creier în numai 7
secunde, jumătate din timpul de care are nevoie heroina injectată pentru a ajunge la creier.
2.Cancerul de plămâni ucide astăzi mai multe femei decât cancerul de sân. În timp ce incidenţa
fumatului la nivelul populaţiai în ansablu a scăzut, ea a crescut în rândul femeilor. Numărul femeilor
care mor din cauza cancerului de pi amân se apropie tot mai mult de cel al bărbaţilor care mor din
cauza acestei boli.
3.De regulă, copiii femeilor care fumează în perioada sarcinii se nasc cu o greutate mai m ică
decât cei ai femeilor oare nu fumează şi exista o probabilitate mai mare de a se naşte prematur
sau morţi. Fumatul în perioada sarcinii afectează negativ dezvoltarea copilului.
4.Vârsta la care oamenii încep să fumeze a scăzut în ultimii ani. Sondajele realizate in licee
printre elevii de cls. a XII a atrată că 25% dintre cei care fumează au început în cls. a VI-a, 50%
în cls. a VIII-a, iar 75% până în clasa a IX-a.
5.Ţigările sunt unul dintre produsele de pe piaţă cărora li se face cea mai mare publicitate.
Companiile producătore de ţigări investesc 5.000 de dolari în fiecare minut în campanii publicitare.
Multe dintre acestea vizează în mod special femeile şi tinerii.
149
6.Fumatul este periculos nu doar p entru cel care fumează, ci şi pentru nefumătorii care se
află în apropierea persoanelor care fumează (fumat pasiv). Studiile arată că fumatul pasiv
reprezintă un factor de risc pentru cancerul de plămâni şi alte boli ale aparatului respirator, atât la
adulţi cât şi la copii.
150
Puterea anturajului
De urmărit Elevii:
■ să identifice rolul anturajului în luarea deciziilor
■ să dea exemple de mai multe modalităţi de a face faţă presiunii grupului în
decizia de a refuza să fumeze
151
Adevărul despre alcool
Obiectiv Conştientizarea de către elevi a efectelor nocive ale alcoolului asupra calităţii
vieţii.
Durata 50 minute
Materiale -
Desfăşurarea 1. Luaţi legătura cu filiala locală a AA (AA ■„Alcolicii Anorimi”) sau cu
activităţii un specialist care lucrează cu alcoolici pentru a vă pune în legătLră cu o
personă care a avut probleme cu alcoolul şi care ar fi dispusă să vorbească
cu elevii despre aceasta. Ar fi de preferat ca persoana să fie tânără, pentru
ca adolescenţii să se poată identifica mai uşor cu ea.
2. Sugeraţi invitatului să discute aproximat v 20 de minute despre
modul în rare alcoolismul afectează vi- ţa unei persoane: relaţia cu
familia, sănătatea, prieteni, locul de muncă, etc. Rugaţi-i să relateze
aspecte din propria poveste, cu implicaţiile emoţionale, sociale, financiare
ale acesteia.
3. La sfârşitul discuţiei solicitaţi elevilor să noteze câteva consecinţe ale
consumului de alcool, pe baza a ceea ce au auzit. Obs. Activitatea este
condiţionată de găsirea unui specialist în domeniul asistenţei
persoanelor cu probleme legate de consumul excesiv de alcool, în acest
sens, activitatea devine opţională sau se poate desfăşui în lipsa
invitatului, prin identificarea, cu ajutorul elevilor, a consecinţelor pe care
le poate avea alccoolul asupra celui care consumă şi asupra persoanelor
apropiate.
Discuţii ■ Ce părere au elevii despre ceea ce au auzit? Ce întrebări se ridică?
■ Ce efecte ale consumului de alcool au identificat din ceea ce au auzit?
De urmărit Elevii:
5. să identifice efectele pe care le are consumul excesiv de alcool asupra
persoanei şi asupra celor din jurul său.
152
Stereotipuri și diferențe de gen
Durata 40 minute
Materiale Fişa de lucru nr. 70: "Stereotipuri şi diferenţe de gen"
153
Ce este stresul?
Durata 45 minute
Materiale Fişa de lucru nr. 74: "Ce este stresul?"
Desfăşurarea 1. Încercaţi să definiţi împreună cu elevii noţiunea de stres. Cereţi elevilor să îşi
activităţii imagineze că nu există cuvântul stres în vocabular. Pornind de la această realitate
prezumtivă, sugeraţi-le să se gândească la cuvinte sau expresii pe care ar putea să le
utilizeze pentru a exprima acest concept. Notaţi pe tablă conceptele propuse pentru a
defini stresul şi identificaţi componente ale stresului: surse de stres, reacţii la stres şi
modalităţi de adaptare la stres (7.1.1.5).
2. Spuneţi-le că veţi face un exerciţiu prin care vor înţelege mai bine ce este stre
Solicitaţi elevilor să se gândească la o situaţie sau două în care s-au simţit stresaţi.
Cereţi-le să descrie:
(a) ce le-a trecut prin minte atunci când s-au simţit stresaţi
(b) care au fost emoţiile pe care le-au trăit în acele momente
(c) ce au făcut în acele situaţii.
3. Împărţiţi elevilor fişa de lucru şi lucraţi împreună pentru a exemplifica modul în care
vor trebui să completeze tabelul (de exemplu, situaţia: înainte de testul la
matematică - m-am gândit că poate iar voi lua notă mică şi mă vor certa părinţii - m-am
simţit agitat(ă) - mă tot plimbam prin clasă cu caietul în mână şi îi întrebam pe colegi
ce cred ei că vom primi ca sarcină la test). Rugaţi elevii să completeze individual
fişa de lucru. Lăsaţi-i să lucreze aproximativ 5 minute.
4. Împărţiţi elevii în grupe de 3-5 elevi şi rugaţi-i să discute pe baza situaţiilor descrise.
Cereţi-le să identifice caracteristicile definitorii ale stresului.
5. Discutaţi în grupul mare ideile dezbătute şi cereţi elevilor să sugereze ce ar putea
face pentru a reduce nivelul de stres (managementul stresului, 7.1.1.5).
Discuţii ■ Modul de manifestare a stresului - la nivel emoţional, cognitiv şi comportamental
■ Aceeaşi situaţie s-ar putea să provoace stres unora, în timp ce pentru alţii nu
reprezintă o sursă de stres
■ Cum se poate reduce nivelul de stres
De urmărit Elevii:
■ să identifice situaţii care generează stări de stres
■ să descrie gânduri, emoţii şi comportamente asociate stării de stres
■ să facă distincţia între sursele de stres, reacţiile la stres şi modalităţile de a face faţă
stresului
154
Sursele de stres din viaţa mea
155
Roluri, drepturi şi responsabilităţi
Durata 40 minute
Materials Fişa de lucru nr. 75: "Roluri, drepturi, responsabilităţi"
De urmărit Elevii:
■ să înţeleagă conceptele de roluri, drepturi şi responsabilităţi
■ să identifice roiuri pe care le poate adopta o persoană şi roluri pe care le
au ei în prezent
■ să identifice drepturi şi responsabilităţi aferente unor roluri
156
Responsabilităţile mele
Discuţii ■ Care sunt consecinţele asumării unor responsabilităţi concrete asupra lor şi
asupra altora?
■ De ce există tendinţa neasumării unor responsabilităţi?
■ Care sunt dificultăţile întâmpinate în asumarea responsabilităţilor şi cum
pot fi depăşite aceste dificultăţi? Obs. Elevii pot fi încurajaţi să discute cu
părinţii întrebările de mai sus şi apoi să povestească la următoarea întâlnire
ce au aflat nou şi cum au perceput reacţia părinţilor.
De urmărit Elevii:
■ să cunoască responsabilităţile pe care şi le pot asuma în prezent
■ să înţeleagă importanţa asumării responsabilităţilor specifice vârstei lor
157
Plan de voluntariat
Obiective Pregătirea planurilor de implementare a unor acţiuni de voluntariat Obs.
Voluntariatul este înţeles cel mai bine atunci când este practicat. Oportunităţile de
a fi implicaţi în aceste activităţi le oferă elevilor posibilitatea de a învăţa multe
Durata Sesiunea 1: 30-50 minute Sesiunea 2: 30-50 minute Sesiunea 3: 30-50
Materiale Fişa de lucru: "Plan de voluntariat"
Desfăşurarea Sesiunea 1
activităţii 1. Spuneţi-le elevilor că veţi discuta despre voluntariat şi că prin aceste discuţii
urmăriţi să îi pregătiţi pentru implicarea într-o acţiune de voluntariat.
Conduceţi discuţia cu elevii înspre definirea a ceea ce presupune voluntariatul,
care sunt paşii şi regulile implicării într-o acţiune concretă de voluntariat şi care
sunt domeniile în care se pot implica ei ca şi voluntari (vezi 7.2.3.3.).
2. Solicitaţi elevilor să opteze pentru una din activităţile de voluntariat, la nivelul
şcolii sau al comunităţii.
3.Împărţiţi clasa în grupuri şi daţi-le sarcina să planifice acţiunea ţinând cont de
regulile de implementare discutate anterior.
De exemplu, dacă este vorba despre o acţiune la nivelul comunităţii, ei vor trebui
să clarifice:
■ scopul acţiunii (ex. recunoaşterea unor oportunităţi de implicare, recunoaşterea
nevoilor comunităţii, organizarea unor jocuri cu copiii sau activităţi cu bătrânii
etc.)
■ durata acţiunii
■ activităţile organizate (ex. ce întrebări le vor pune persoanelor la care vor
merge)
■ perioada de implementare a acţiunii
■ în ce mod se va realiza evaluarea nevoilor comunităţii astfel încât acţiunea
propusă să fie cât mai eficientă.
4. Discutaţi cu clasa proiectele realizate în grupurile mici şi permiteţi colegilor să
facă completări sau să ofere sugestii pentru îmbunătăţirea planurilor.
5. Organizaţi şi realizaţi împreună vizita „de recunoaştere” până la următoarea
sesiune.
Sesiunea 2
1.Discutaţi cu elevii despre experienţa vizitei de evaluare.
2. Analizaţi împreună nevoile identificate şi stabiliţi modalităţile cele mai eficiente
de a răspunde la aceste nevoi. Daţi posibilitatea elevilor să modifice planurile
158
Discuţii ■ importanţa implicării în acţiuni de voluntariat
■ să menţioneze dacă au avut ocazia de a se implica în şcoală sau în comunitate ca
şi voluntari
■ care sunt domeniile de implicare în voluntariat la nivelul şcolii sau al
comunităţii.
De urmărit Elevii:
■ să înţeleagă importanţa voluntariatului
■ să identifice nevoile comunităţii
■ să planifice acţiuni de voluntariat care pot fi puse în aplicare într-o perioadă
determinată
Discuţii ■ Cine este responsabil pentru sănătatea la locul de muncă: individul sau
organizaţia?
■ Ce poate face fiecare pentru a promova sănătatea în rândul angajaţilor?
De urmărit Elevii:
■ să înţeleagă importanţa sănătăţii ocupaţionale.
■ să conştientizeze rolul pe care îl are atât individul, cât şi organizaţia în ceea ce
priveşte sănătatea ocupaţională
159
Cauzele violenței
Obiectiv Conştientizarea pincipalelor surse de violenţă în rândul tinerilor.
Durata 30 minute
Materiale Fişa de lucru nr. 71: "Cauzele violenţei"
Desfăşurarea 1. Cereţi elevilor să dea exemple de comportamente care exprimă violenţă. încercaţi
activităţii să construiţi împreună cu elevii o definiţie a violenţei. Conduceţi elevii spre
următoarele
■ Violenţa ia diverse forme (ex. fizică, verbală etc.)
■ Violenţa poate să vizeze: copiii, partenerul, persoanele în vârstă etc.
■ Violenţa se manifestă în diverse contexte
2. Împărţiţi elevii în grupuri şi rugaţi-i să identifice (timp de 10 minute) cât mai
multe cauze ale violenţei în rândul tinerilor. Oferiţi sprijin pe parcursul realizării
sarcinii.
3. La sfârşit treceţi toate răspunsurile pe tablă şi încurajaţi elevii să discute despre ele.
Completaţi lista cu elementele de mai jos, în cazul în care nu au fost amintite:
■ Dorinţa de a te simţi puternic
■ Lipsa abilităţilor de rezolvare a conflictului
■ Presiunea din partea grupului (ex. să recunoască partea colegii îl încurajează pe un
copil să se "răzbune" pe un altul pentru că i-a spus ce îl deranjezeaza, să accepte
scuzele celui care l-a supărat etc. pentru că a spus ceva jignitor sau să "îl pună la
punct" pentru că este prea "mândru")
■ Consumul de alcool şi droguri
■ Lipsa unui loc ce muncă
■ Dorinţa de a imita şi de a face ceea ce fac ceilalţi membri ai grupului
■ Furia necontrolată (agresiune)
■ Ideea că violenţa este o modalitate
■ Violenţa în mass media (filme în care acceptabilă de a face faţă situaţiilor- este
prezentă violenţa, imagini din problemă, reviste sau de pe irternet)
4. Identificaţi împreaună cu elevii modalităţi prin care poate fi evitată violenţa şi
completaţi împreuna cu ei fişa de lucru.
Discuţii ■ Varietatea manifestărilor / formelor pe care le îmbracă un comportament violent
■ în ce măsură violenţa este o modalitate acceptată şi încurajaţi ce societate pentru
rezolvarea problemelor.
De urmărit Elevii:
■ să înţeleagă semnificaţia conceptului de violenţă sub variate forme ■ să identifice
diferite cauze ale comportamentului violent ■ să facă legătura între cauzele
enumerate şi comportamentul violent
160
Managementul conflictului
Durata 40 minute
Materiale -
Desfăşurarea 1. Grupaţi elevii în perechi şi solicitaţi-le să îşi reamintească o situaţie în
activităţii care au simţit furie faţă de cineva. Rugaţi-i apoi să joace în doi un joc de rol
pe baza instrucţiunilor de mai jos:
■ Imaginează-ţi că stai faţă în faţă cu persoana pe care eşti nervos.
Spune acestei persoane că te simţi furios, începând cu "Eu..." sau "Mă simt
nervos..."
■ Răspunde argumentelor oferite de celălalt. Evită să îl ameninţi sau
să îl jigneşti. Vorbeşte pur şi simplu despre cât de mânios şi de supărat
te simţi, până când celălalt nu mai poate spune altceva decât "îmi pare rău!"
Scrieţi aceste instrucţiuni pe tablă şi ofenţi un exemplu de dialog cu ajutorul
unui elev Ghidaţi fiecare etapă a jocului de rol, observând elevii şi oferindu-
le sprijin.
2. La sfârşit, solicitaţi elevilor să spună cum s-a simţit fiecare în situaţia
dată. 3. Daţi ca temă elevilor să descrie o situaţie în care au utilizat această
Discuţii ■ Cum reacţionăm atunci când suntem furioşi? Dar când cineva ne spune că
l-am rănit'
■ De ce este dificil să explici cuiva că eşti furios pentru că te-a rănit?
■ Ce se poate întâmpla dacă spui cuiva că eşti furios sau supărat pe el / ea?
■ De ce e important să învăţăm să ne exprimăm sentimentele în mod
adecvat, chiar dacă nu ni se cer scuze?
De urmărit Elevii:
■ să exprime ceea ce simt în legătură cu o anumită situaţie, formulând
răspunsul la persoana I ("Mă simt...pentru că..."), fără a acuza sau a
încerca să îl convingă pe celălalt că nu are dreptate
■ să conştientizeze necesitatea de a învăţa să îşi exprime sentimentele în mod
adecvat
161
Ce să fac atunci când sunt furios?
162
Tabără fără prejudecăţi
163
Programe ce susţin sănătatea ocupaţională
164
Ce pot să fac atunci când mă simt stresat?
De urmărit Elevii:
■ să identifice situaţii concrete în care s-au simţit stresaţi
■ să găsească modalităţi concrete de reducere a nivelului de stres
■ să înţeleagă utilitatea metodelor de management al stresului
165
Stresul la locul de muncă
Durata 30 minute
Materiale -
Desfăşurarea 1. Cereţi elevilor să se gândească la câteva profesii (ex. ale membrilor
activităţii familiei). Solicitaţi elevilor să se gândească la factorii de stres care pot
acţiona la locul de muncă în cazul acestor profesii profesii.
2. Identificaţi cu elevii repercusiunile acţiunii acestor factori asupra
angajaţilor şi asupra familiilor lor.
3. Notaţi pe tablă principalele consecinţe ale stresului.
Conduceţi elevii spre identificarea consecinţelor în plan fiziologic,
psihologic şi comportamental (vezi subcapitolul 7.3. - stresul ocupaţional).
4. Discutaţi cu elevii ghidându-vă după sugestiile de la secţiunea "Discuţii".
Discuţii ■ Care sunt profesiile cele mai stresante? De ce?
■ Care este cel mai important factor de stres la locul de muncă? Argumentaţi.
■ Cum influenţează aceşti factori de stres comportamentele angajaţilor la locul
de muncă? Dar viaţa lor extra - profesională?
De urmărit Elevii:
■ să identifice câteva profesii în care se lucrează în condiţii de stres
■ să dea exemple de factori care determină stresul ocupaţional
■ să recunoască unele consecinţe ale stresului ocupaţional
166
Ăsta-i riscul meseriei!...
Obiectiv Conştientizarea factorilor care influenţează sănătatea ocupaţională
Durata Sesiunea 1:10-15 minute Sesiunea 2: 30-40 minute
Materiale -
Desfăşurarea Sesiunea 1:
activităţii 1. Spuneţi elevilor că o serie de factori care au o relaţie directă sau indirectă cu
locul de muncă pot influenţa sănătatea persoanei (vezi termenul de „sănătate
ocupaţională” din subcapitolul 7.3).
2. Scrieţi pe tablă: „meserii cu risc" şi cereţi elevilor să enumere cât mai multe dintre
acestea. Cereţi elevilor să numească factori de risc pentru sănătatea ocupaţională.
Notaţi pe tablă răspunsurile lor.
3. Alegeţi împreună cu elevii câteva meserii care îi interesează şi pentiu deiirierea
cărora ar putea apela la persoane competente, cunoscute.
4. Sugeraţi elevilor să pregătească întrebări pentru discuţia panel pe care urmează să
o organizaţi. Spuneţi elevilor că vor avea şansa de a afla mai multe despre riscurile
profesionale pe care le implică diverse meserii. Explicaţi-le că acivitatea le va da
şansa de a afla de la persoanele care se ocupă de prevenirea riscurilor
profesionale care sunt profesiile cu risc pent sănătate şi care sunt factorii de risc
(care se pot întâlni în orice domeniu de activitate).
5. Contactaţi companii locale şi cereţi sprijinul lor în vederea organizări discuţiei
panel cu responsabilii pentru protecţia muncii din departamentele ior (puteţi cere
ajutorul părinţilor elevilor pentru a identifica companii şi persoane interesate de o
astfel de activitate).
Sesiunea 2
1. Prezentaţi invitaţii şi sugeraţi-le să descrie cei mai importanţi factori de risc
din mseria respectivă.
2. Audiaţi discuţia dintre profesionişti şi elevi, încurajând elevii să pună întrebai şi
să releveze aspectele de interes pentru această ternă (ex. care sunt riscurile
menţionate de persoana cu care are loc discuţia).
3. Când activitatea s-a încheiat, trageţi concluzii apelând la sugestiile de la discuţii.
4. Daţi ca temă elevilor să răspundă la cele 3 întrebări sugerate la discuţii.
167
TEST
Alege, prin încercuire varianta care te caracterizează cel mai bine:
1.Ce fel de persoană ai dori să fii:
a) Un conducător;
b) O persoană neimplicată, deoarece nu-mi plac responsabilităţile;
c) O persoană neimplicată, deoarece sunt prea timid.
2. Ce fel de persoane respecţi de obicei:
a) O persoană care mă ajută şi este alături de mine atunci când am o problemă;
b) O persoană care are aceleaşi preocupări ca şi mine;
c) O persoană cu un comportament ireproşabil.
3. Cum reacţionezi dacă observi că cineva de lângă tine a făcut o greşeală:
a) Îl ajut să-şi repare greşeala;
b) Îl critic, amplificând urmările faptelor lui;
c) Nu am nici o reacţie, dacă greşeala lui nu mă afectează în mod direct.
4. Te afli într-un grup, în care trebuie luate anumite decizii la o problemă care te priveşte şi pe tine.
Cum reacţionezi?
a) Mă implic în luarea deciziilor, aducând argumente la soluţia propusă;
b) Îmi impun părerea, explicând clar de ce gândesc aşa;
c) Asculţi părerile celorlalţi şi o aprob pe cea care mi se pare cea mai bună.
5. Ai o discuţie în cotradictoriu cu cineva din grupul tău şi ştii sigur că ceea ce spune nu este adevărat:
a) Asculţi cu atenţie părerea celuilalt, cauţi puncte de acord, iar dacă insistă îl rogi să
analizeze faptele şi îi promiţi că vei reflecta şi tu la problema respectivă şi că veţi
discuta mai târziu;
b) Îi spui direct că nu are dreptate şi insişti să îl convingi că greşeşte;
c) Eşti de acord cu el pentru că nu-ţi place cearta şi aştepţi ca el să se convingă singur
că greşeşte.
6. Dacă greşeşti, dar nu eşti sigur că se va descoperi greşeala comisă, cum reacţionezi?
a) Recunosc faptul că am greşit şi încerc să-mi repar greşeala;
b) Încerc să ascund greşeala făcută, sperând că nu va fi descoperită;
c) Recunosc greşeala şi încerc să o justific, fără a căuta o soluţie.
7. Ai o problemă de rezolvat şi ai nevoie de ajutor. Cum procedezi?
a) Discuţi problema cu persoanele care crezi că te pot ajuta şi îi rogi să te ajute;
b) Ceri ajutorul persoanelor capabile să te ajute;
c) Discuţi problema cu persoanele care crezi că te pot ajuta şi îi rogi să-şi spună părerea
cu privire la problema pe care o ai fără să le ceri ajutorul
168
Total punctaj varianta a) Total punctaj varianta b) Total punctaj varianta c)
Enumeră trei persoane din colectivul clasei a căror părere contează pentru tine:
1. ..............................................................
2. ..............................................................
3. ..............................................................
Răspunde, în scris, la următoarea întrebare: „ Cum ar trebui să fie un lider, astfel încât să-l asculţi şi
să-l respecţi, iar părerea lui să conteze pentru tine?”
..................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
INTERPRETAREA TESTULUI
Dacă predomină varianta a) eşti o persoană cu un temperament puternic, agreabilă, care
se poate face uşor înţeleasă, nu îţi place critica, nu obişnuieşti să te plângi atunci când ai o
problemă căutând mai degrabă o soluţie. Totodată eşti o persoană responsabilă, de acţiune şi
îţi face plăcere să te implici în rezolvarea problemelor.- EŞTI UN POSIBIL LIDER .
Dacă predomină varianta b) eşti o persoană care adoră disensiunile, eşti inflexibil, egoist,
căutând să te impui în orice situaţie indiferent de conjunctură.- EŞTI O PERSOANĂ PE CARE
CEILALŢI CU GREU O TOLEREAZĂ.
Dacă predomină varianta c) eşti o persoană timidă, influenţabilă, căreia îi este dificil să
ia o decizie, eviţi disensiunile, te consolezi cu ceea ce ai şi nu încerci să obţii mai mult – EŞTI O
PERSOANĂ INDECISĂ.
Folosind persoanele enumerate se poate întocmi o sociogramă găsind în acest mod liderul cu
majoritate de voturi.
Pentru exemplificare se poate urmări pagina următoare:
S-au figurat pe desen cu săgeţi preferinţele elevului cu nr. de ordine 1, respectiv ale elevului
cu nr. 18. se procedează analog pentru toţi elevii.
În final se numără vârfurile de săgeţi care intră în cerculeţul fiecărui elev, acela considerându-se
apreciat şi respectat de majoritatea elevilor.
169
BIBLIOGRAFIE
Băban, A. (2001). Consiliere educaţională – Ghid metodic pentru orele de dirigenţie, ASCR, Cluj-
Napoca
Jigău, M. (2001). Consilierea carierei. Sigma, Bucureşti
Lemeni, G., Miclea, M. (2004). Consiliere şi orientare – ghid de educaţie pentru carieră. ASCR,
Cluj-Napoca
Rocco, M. (2004) Creativitate şi inteligenţă emoţională. Polirom
170
CUPRINS
Argument................................................................................................3
IV.Planificarea carierei...............................................................................88
V.Stil de viață proactiv și gestionarea viitorului......................................138
171
Tipografia
SC R OF IMP SR L
Suceava
Str. Mărăşeş ti Nr. 7A
tel. 0230-532299
tel./fax. 0230-523476
mobil: 0745392 984
email: rofimpsrl@yahoo.com
172
This book has been published with the financial support of the EU whithin the
Erasmus+ project "Dezvoltarea competentelor profesorilor in vederea consilierii
elevilor in problematica devenirii personale", cod 2014-1-RO01-KA101-001326
The authors take responsibility for the accuracy of the published
information. There is no copyright restriction for these materials, therefore they can
be used for didactic purposes.
ISBN 978-606-625-210-2