15.

ELECTRICITATEA STATICĂ

1. Introducere

Electricitatea statică este un fenomen des întâlnit în practică. Ea poate

să fie parte a unui proces tehnologic cum este de exemplu vopsirea în câmp
electrostatic, tipărirea, sortarea materialelor în câmp electrostatic, etc. De cele
mai multe ori, însă, electricitatea statică poate să apară ca un fenomen nedorit,
întâmplător care poate constitui un risc (incendii şi explozii, detonarea
intempestivă a capselor detonante electrice, acţionarea intempestivă a
aparaturii sensibile de comanda şi control, şoc electric la persoane) sau poate
produce deranjamente în procese de prelucrare a materialelor, de exemplu,
datorită lipirii foliilor.
De asemenea, electricitatea statică poate duce la deteriorarea
dispozitivelor electronice pe durata fabricării, manipulării sau utilizării lor
Problemele ce decurg din electricitatea statică sunt cauzate în general
de materialele neconductoare/electroizolante care se pot electriza cu uşurinţă,
pot acumula şi reţine sarcinile pe o perioadă îndelungată şi apoi pot descărca
aceste sarcini cu o energie suficient de mare ca să cauzeze un risc.
Descărcările părţilor conductive încărcate, izolate, pot duce la scântei
incendive, dar acestea pot fi prevenite cu uşurinţă prin legare la pământ.
Între riscurile care pot să fie generate de electricitatea statică, acela de
iniţiere a unei atmosfere explozive sau a explozivilor propriu-zişi ocupă un rol
important întrucât exploziile pot duce la imense pagube materiale şi la pierderi
de vieţi omeneşti.

2. Formularea, acumularea şi descărcarea sarcinilor electrostatice

Acumularea şi descărcarea sarcinilor electrostatice poate da naştere la

pericole şi probleme într-un domeniu larg de ramuri industriale sau medii de
lucru şi la pericole de aprindere şi explozie în special în industriile chimică,
farmaceutică, a petrolului şi de prelucrare a alimentelor.
Formarea şi acumularea sarcinilor electrostatice are loc ca urmare a
mecanismelor de electrizare.
Unul din mecanismele de electrizare care duce la apariţia şi formarea
sarcinilor electrostatice este electrizarea de contact. Două materiale de natură
diferită care sunt aduse în contact şi separate apoi, vor purta sarcini
electrostatice egale ca mărime şi de semne contrare.
De asemenea o altă componentă a mecanismului de electrizare o
reprezintă electrizarea prin inducţie caz în care produsele conductoare pot fi
încărcate cu sarcini de natură electrostatică de la un alt obiect încărcat aflat în
apropiere. Produsele pot primi, de asemenea, sarcini prin transfer fie direct de
la alte obiecte, fie prin influenţă, printr-un curent de ioni.

178
 Figura 1 – Electrizarea de
contact
Figura 3 – Acumularea sarcinii în
procesele industriale
A – conductă cu flanşe izolante
B – recipient metalic pe un material
plastic
C – aşchii metalice într-un recipient din
plastic
D – persoană cu încălţăminte izolantă
E – flanşe metalice pe un material plastic
179
Figura 2 – Electrizarea prin inducţie
Figura 4 – Acumularea sarcinii în
procesele industriale
A – pe folia unui ambalaj
B – într-o linie de exhaustare a prafului
confecţionată din material plastic
C – într-un filtru de praf, pe sacii din
material neconductiv
D – într-un filtru de praf, în masa de praf
izolant
 Figura 5 – Formarea şi descărcarea sarcinii într-un siloz

A – lichid neconductiv care

curge într-o conductă (metal,
sticlă, plastic);
B – turnarea unui lichid
neconductiv într-un alt
recipient;
C – amestecarea unui lichid
neconductiv;
D – pulverizarea unui lichid
(conductiv sau neconductiv)

Figura 6 – Acumularea sarcinilor în

practică

180
 În figura 7 se pot observa etapele pentru evaluarea pericolului de
producere a unei explozii şi/sau incendiu în cazul acumulării şi descărcării
sarcinilor electrice acumulate pe un echipament sau produs.

Figura 7 - Producerea unei explozii/incendiu datorită sarcinilor

electrostatice

Cantitatea de sarcină electrică acumulată pe un echipament sau produs

determină valoarea potenţialului electric. Valoarea potenţialului unui conductor
izolat este dată de relaţia:

V = I  R (1 — e-I/R)
unde:

181
 V - potenţialul conductorului (V);
C - capacitatea electrică (F);
R - rezistenţa electrică de scurgere la pământ ();
I - curentul de încărcare electrostatică (A);
t - timpul de la începerea încărcării.

Vmax = I  R

Frecarea, un caz particular al electrizării de contact este adesea

responsabilă de electrizări majore care duc la riscuri deosebite în prezenţa unei
atmosfere explozive sau a altor dispozitive de siguranţă sensibile.
Principalii factori care determină gradul de electrizare a
materialelor/produselor prin frecare sunt: natura materialelor, suprafaţa de
contact, presiunea de contact, viteza de deplasare relativă, frecvenţa/durata
frecării şi condiţiile de mediu.

2.1 Tipuri de descărcări electrostatice

Sarcina acumulată pe un solid sau pe un lichid creează pericol doar

daca aceasta este transmisă pe un alt corp sau către pământ. Aceste
descărcări variază mult ca tip şi grad potenţial de iniţiere.

Scânteile

O scânteie reprezintă o descărcare între doi conductori solizi sau lichizi.

Se caracterizează printr-un canal de descărcare luminos foarte bine definit ce
transporta un curent cu densitate mare. Ionizarea gazului din canal este
completa pe toata lungimea sa. Descărcarea este foarte rapida şi de mare
intensitate.
O scânteie are loc între doi conductori atunci când intensitatea câmpului
dintre ei depăşeşte puterea electrica a atmosferei. Diferenţa de potenţial dintre
conductori necesara pentru a produce declanşarea depinde atât de forma cât
şi de distanta dintre conductori. De exemplu, intensitatea câmpului de
descărcare necesara pentru suprafeţe plane sau cu raza mare de cel putin 10
mm fiecare este de cca. 3 MVm -1 pentru cazul aerului normal şi creste odată cu
descreşterea distantei dintre ele.
Deoarece obiectele între care se formează scânteia sunt conductori,
majoritatea sarcinii stocate trece prin scânteie. În practica, aceasta disipează
majoritatea energiei stocate. Energia scânteii între un corp conducător şi un
obiect legat la pamântare bun conducător poate fi calculata utilizând formula de
mai jos:

W = QV = 1/2CV2

unde:
W este energia disipata, în jouli;

182
 Q este cantitatea de sarcina a conductorului, în coulombi;
V este potenţialul, în volti;
C este capacitatea, în farazi

Aceasta este valoarea maxima a energiei iar energia din scânteie este
mai mica daca exista o anumita rezistenta în calea de descărcare la pământ.
Valorile tipice pentru capacităţile conductorilor sunt date în tabelul 1.
Tabelul 1 - Valorile capacităţilor pentru conductori tipici

Obiect Capacitate
pF*
Elemente metalice mici (recipiente, mufe) 10 – 20
Containere mici (recipiente,tamburi de 50l) 10 – 100
Containere de marime medie (de la 250l la 500l) 50 – 300
Elemente de importanta mare dintr-o uzina 100 – 1000

(vase de reactie) aflate în vecinatatea unei retele de

pamântare
Corpul uman 100 – 300
-12
* 1 pF = 1x10 F

Exemplu de calcul a energiei de descărcare a scânteii:

O toba metalica nelegata la reteaua de pamântare este umplută cu praf

de la o unitate de mărunţit. Într-o astfel de situaţie; curentul de încărcare I,
poate fi 10-7 A; o rezistenta de scurgere la pamânt a tobei R, 10 11 ; iar
capacitatea sa C = 50 pF. Tensiunea maxima pe toba va fi:

Vmax = IR = 10 kV

şi energia maxima eliberata la descărcarea scânteii este:

Wmax = 1/2CV2max= 2,5 mJ

183
 Figura 8 – Descărcări tip scânteie în Figura 9 – Prevenirea descărcărilor
practică tip scânteie prin măsuri de legare
la pământ a fiecărei părţi
conductive

A – între recipientul metalic aşezat pe placa izolantă şi pamânt

B – între persoana care poartă încălţăminte izolantă şi pământ
C – între conducta metalică montată cu garnituri izolante şi pământ
D – între lichidul conductiv din recipientul de plastic şi pământ

Corona

Acest tip descărcare are loc în zonele ascuţite sau la marginile

conductorilor, de exemplu suprafeţe cu o raza mica de curbura. Corona poate
avea loc când un astfel de conductor este legat la pamânt şi miscat în directia
unui obiect puternic încărcat sau daca i se măreşte foarte mult potenţialul
conductorului.
Descărcarea are loc datorită faptului ca, câmpul electric în zona
suprafeţelor ascuţite este foarte ridicat ( 3 MV/m). Deoarece câmpul situat mai
departe de respectiva suprafaţa scade rapid zona de ionizare nu se întinde
departe de acest câmp. Poate fi direcţionat către obiectul cu sarcina sau în

184
cazul unui conductor cu potenţial ridicat, poate fi direcţionat în direcţia opusa
conductorului.
Descărcările de tip Corona sunt dificil de observat dar în situatia unei
lumini difuze se poate observa o mica pâlpâire lânga respectivul punct. În afara
acestei regiuni ionizate, ionii se pot împrastia, polaritatea lor fiind dependenta
de directia câmpului.
Densitatea energetica din descărcare este mult mai mica comparativ cu
cea de la descărcarea de tip scânteie şi de aceea descărcările de tip Corona
nu prezint pericol de initiere de incendii.
Totuşi în unele situaţii, de exemplu, dacă se înregistrează o creştere a
potenţialului conductorului ascuţit, efectul Corona se poate transforma într-o
scânteie între respectivul conductor şi un alt obiect.

Figura 10 – Descărcare tip corona

Descărcări de tip perie

Aceste descărcări pot avea loc atunci când conductori rotunzi (opusi
celor ascutiti) legati la reteaua de pamântare sunt deplasati catre obiecte
încarcate cu sarcina,slab conducatoare, de exmplu, între degetul unei
persoane şi o suprafaţa de plastic.
Aceste descărcări au o durata scurta,în conditii normale şi pot fi
observate şi auzite. Spre deosebire de descărcările tip scânteie, aceste
descărcări au tendinta de a implica doar o mica parte din sarcina asociata cu
sistemul iar descărcarea nu leaga doua obiecte.
În ciuda acestui fapt, descărcările de tip perie pot aprinde gazele şi
vaporii cei mai inflamabili. Nu exista nici o dovada totusi care să demonstreze
ca pulberile, chiar şi cele mai sensibile, pot fi aprinse de descărcările de tip
perie.

185
 Figura 11 – Descărcare tip perie

Figura 12 – Descărcări tip perie în Figura 13 – Prevenirea descărcărilor

practică tip perie

A – de la granulele din rezervor

B – de la lichidul neconductiv încărcat
C – de la norul de praf încărcat
D – de la norul de furtună încărcat

186
 Descărcările tip perie de propagare

Pentru acest tip de descărcare este necesar să existe o coala (un strat)
de material de mare rezistivitate şi cu o rezistenta dielectrica mare cu cele
doua suprafeţe puternic încarcate cu sarcina dar de polaritate opusa.

Descărcarea este initiata de o conectare electrica (scurtcircuit) între cele

doua suprafeţe. De cele mai multe ori are o forma arborescenta stralucitoare şi
este însotita de un zgomot puternic. Coala de material încarcata bipolar poate
fi “libera în spatiu” sau, de cele mai multe ori, să aiba o suprafaţa cu un contact
intim cu un material bun conducator (în mod normal legat la reteaua de
pamântare).

Scurtcircuitul poate fi obtinut prin:

- strapungerea suprafeţei (mecanic sau cu un echipament electric);

- prin apropierea ambelor suprafeţe simultan de doi electrozi conectati

electric;sau

- atunci când una din suprafeţe este legata la reţeaua de pamântare

atingând cealaltă suprafaţa cu un conductor legat la reţeaua de pamântare.

Descărcarea aduna cea mai mare parte din sarcinile distribuite de pe

suprafeţele slab conductoare şi le canalizează acolo unde are loc scurtcircuitul.
Condiţiile necesare pentru acest tip de descărcare pot fi destul de dificil de
îndeplinit, în special pentru cazul colilor groase.
În majoritatea situaţiilor o grosime mai mare de 8 mm este suficienta
pentru a preveni descărcările de tip perie de propagare. Pentru colile mai
subţiri de aceasta valoare, este necesara o densitate de sarcina de suprafaţa
de cel putin 2,5 x 10 -4 C/m2.
O alta cerinţa este aceea ca tensiunea de rupere prin materialul izolator
să fie mai mare de 4 kV. Aceasta înseamnă ca sarcina pe straturile de vopsea
nu da naştere în mod normal la descărcări de tip perie de propagare.

NOTĂ: Trebuie avuta mare atenţie atunci când se utilizează criteriul de 4 kV. De
exemplu straturile groase de materiale ţesute sau poroase pot rezista la tensiuni
mai mari de 4 kV dar nu generează descărcări de tip perie de propagare daca nu
au incorporat un strat de material etanş, de exemplu unul capabil să reziste la
tensiuni mai mari de 4 kV.

Energia eliberata în cursul unor astfel de descărcări poate fi mare (1 J

sau mai mare); depinde de zona, grosimea şi densitatea de sarcina de
suprafaţa a colii încărcate. Descărcările pot provoca aprinderea gazelor
explozive, a vaporilor sau a atmosferelor încărcate cu praf.

187
 Figura 14 – Descărcare tip perie de propagare

A – conductă
prevăzută pe interior
cu o acoperire
izolantă;
B – filtru de praf
prevăzut pe interior cu
un strat de material
izolant;
C – recipient de
depozitare din material
izolant pentru
materiale vrac;
D – transportor care
funcţionează la viteză
ridicată

Figura 15 – Exemple din practică de

descărcări perie de propagare

188
 Descărcări de tip fulger

În principiu aceste descărcări au loc în interiorul norilor de praf sau de la

norii de praf către pământ atunci când intensitatea câmpului este destul de
ridicata datorita particulelor de sarcina. Astfel de descărcări de tip fulger au
putut fi observate în norii de cenuşa în timpul erupţiei vulcanilor.
Aceste descărcări sunt în mod evident capabile să aprinda prafuri usor
inflamabile, dar nu au fost niciodată observate în norii de praf ce iau nastere în
timpul operaţiilor industriale.
Conform investigaţiilor experimentale este puţin probabil ca aceste
descărcări să aibă loc în interiorul silozurilor cu un volum mai mic de 60 m 3 sau
în silozuri cu un diametru mai mic de trei metri indiferent de înălţime.
Aceste dimensiuni nu reprezintă în mod necesar limitele de maxime de
securitate, aceste dimensiuni au la baza mărimea echipamentului utilizat în
investigaţiile mai sus menţionate.
Este puţin probabil ca aceste descărcări să aibă loc în silozuri mai mari
sau containere deoarece intensităţile câmpului rămân mai mici de 500 kV/m.

Descărcări de tip con

Atunci când silozurile sau containerele mari sunt umplute cu un praf

puternic încărcat, slab conducător, se generează o zona de densitate mare de
sarcina de spaţiu în interiorul grămezii de praf.
Acest lucru conduce la apariţia unor câmpuri electrice în partea
superioara a grămezii. În aceasta situatie au fost observate descărcări
importante (de forma radiala în cazul containerelor cilindrice) de-a lungul
suprafeţei.
Conditiile necesare pentru acest tip de descărcare sunt foarte complexe;
factorii cei mai importanţi sunt rezistivitatea prafului vrac, curentul de încarcare,
volumul şi geometria prafului vrac şi mărimea particulei. S-a constat ca pot fi
aprinse atmosferele cu gaze şi vapori inflamabili cât şi atmosferele încărcate cu
praf combustibil sensibil.
Pe baza ultimelor rezultate obţinute energia medie eliberata în timpul
unor astfel de descărcări depinde de diametrul silozului şi mărimea particulei
ce formeaza grămada de praf. Pentru silozuri cu diametre cuprinse între 0,5 şi
3 m şi marimea granulelor de praf între 0,1 şi 3 mm energia eliberata de
descărcările de tip con poate fi estimata cu următoarea formula:

W = 5,22 × D3,36 × d1,46

unde:
W - limita superioara a energiei descărcării de tip con, în mJ;
D - diametrul silozului bun conducator legat la reteaua de pamântare, în m;
d - diametrul mediu al granulelor de praf ce formeaza conul, în mm.

Dupa cum rezulta din formula de mai sus descărcările tip con formate
din prafurile grosiere au o energie mult mai mare comparativ cu cea generata

189
de prafurile fine. Astfel cea mai periculoasa situatie este atunci când granulele
slab conducatoare sunt puse împreuna cu prafurile fine formând un nor de praf
cu energie minimă de aprindere scăzută.

3. CERINŢE DE SECURITATE PENTRU REDUCEREA RISCURILOR DE

APRINDERE A AMOSFERELOR POTENŢIAL EXPLOZIVE PRIN
DESCĂRCĂRI ELECTROSTATICE

Având în vedere considerentele teoretice privind formarea, acumularea

şi descărcarea electricităţii statice, prezentate mai sus, se pot defini o serie de
măsuri de protecţie care se pot aplica, după caz, pentru prevenirea pericolului
de incendii şi/sau explozii după cum urmează:
 legarea la pământ;
 utilizarea unor materiale adecvate;
 antistatizarea materialelor, îndeosebi a celor utilizate pentru
confecţionarea îmbrăcămintei de protecţie;
 alegerea formei constructive adecvate (suprafaţa, distanţa faţă
de elemente conductoare legate la pământ, grosimi materiale neconductive);
 evitarea frecărilor periculoase (limitarea vitezei de deplasare la
benzi sau a vitezei de curgere prin conducte);
 condiţii de mediu (umidităţi ridicate);
 utilizarea neutralizatoarelor de sarcini.
Asigurarea securităţii în industrie în locuri cu atmosferă potenţial
explozivă presupune analizarea fiecărei situaţii în parte atât în ce priveşte
potenţialele surse de electrizare cât şi probabilitatea prezenţei şi persistenţei
atmosferei explozive şi stabilirea măsurilor de protecţie adecvate pentru
reducerea riscului la un nivel acceptabil. În standardul SR EN 1127-1:2008 sunt
date, la modul general, măsurile de protecţie contra pericolelor de aprindere
cauzate de electricitatea statică în industrie după cum urmează:
Dacă s-au identificat pericolele cauzate de electricitatea statică, în
funcţie de categorie, trebuie respectate următoarele prescripţii specifice pentru
echipamente, sisteme protectoare şi componente:
Toate categoriile. Cea mai importantă măsură de protecţie este legarea
tuturor părţilor conductive care s-ar putea încărca periculos şi legarea lor la
pământ. Această măsură de protecţie însă nu este suficientă în prezenţa
materialelor neconductive. În acest caz, trebuie evitate nivelurile periculoase
de încărcare a părţilor şi materialelor neconductive, inclusiv solidele, lichidele şi
prafurile. Aceste informaţii trebuie incluse în informaţiile de utilizare.
Categoria 1 - Trebuie eliminate descărcările incendive şi trebuie să se
ţină seama de rarele disfuncţionări.
Categoria 2 - Să nu se producă descărcări incendive în timpul utilizării
prevăzute a instalaţiilor, inclusiv întreţinerea şi curăţarea sau în timpul
disfuncţionărilor care pot fi anticipate în mod normal.
Categoria 3 - De regulă, alte măsuri decât cele de legare la pământ sunt
necesare doar dacă se produc frecvent descărcări incendive (de exemplu în
cazul curelelor de transmisie inadecvat conductive).

190
 3.1 Măsuri de protecţie împotriva electricităţii statice pentru
aparatura destinată utilizării în zone de gaze, vapori şi/sau ceţuri
inflamabile
Încă din faza de proiectare a instalaţiilor electrice, trebuie luate măsuri
pentru a reduce efectele electricităţii statice la un nivel sigur, excepţie făcând
cablurile electrice.
Riscul de scânteieri incendiare produse de materialele instalaţiilor
nemetalice (de exemplu poduri de cablu acoperite cu plastic, plăci de montare
din plastic, dispozitive de protecţie din plastic contra intemperiilor) trebuie
controlate prin:
a) o selectare adecvată a materialului astfel încât rezistenţa de
izolaţie a materialului să nu depăşească 1 G;
b) limitarea ariei suprafeţei părţilor nemetalice în conformitate cu
specificaţiile din Tabelul 3. Aria suprafeţei se defineşte după cum urmează:
 pentru materialele plane, aria expusă (încărcabilă);
 pentru obiectele neplane, aria trebuie să fie proiecţia
obiectului care dă valoarea maximă;
 pentru părţile individuale nemetalice, aria trebuie evaluată
independent, dacă acestea sunt separate de cadre conductoare legate la
pământ.
Tabelul 3 – Limitări ale ariilor

Aria suprafeţei maxime, mm2

Nivelul de Subgrupa Subgrupa Subgrupa
protecţie EPL IIA IIB IIC
“Ga” 5000 2500 400
„Gb” 10000 10000 2000
„Gc” 10000 10000 2000

3.2 Măsuri de protecţie împotriva electricităţii statice pentru

aparatura destinată utilizării în zone de praf
Echipamentele sau componentele acestora din material plastic trebuie
astfel proiectate încât în condiţii normale de utilizare să se evite pericolul de
aprindere datorită propagării descărcărilor tip perie. Acest lucru poate fi realizat
prin utilizare de material plastic ce nu este acoperit de un material conductiv.
Totuşi dacă materialul plastic este acoperit de un material conductiv, acesta
trebuie să aibă una sau mai multe din următoarele caracteristici:

a) rezistenţa suprafeţei ≤ 109  testată în conformitate cu CEI 60079-

0;

b) o tensiune de rupere ≤ 4kV (măsurată de-al lungul grosimii

materialului izolator în conformitate cu metoda descrisă în CEI 60243-1);

c) o grosime ≥ 8 mm din izolaţia externă a părţilor metalice.

191
NOTĂ: Izolaţia externă de 8 mm sau mai mult pe părţile metalice, cum ar fi sondele
de măsură sau componente similare poate face improbabilă apariţia de descărcări
de propagere de tip perie. Atunci când se evaluează grosimea minimă a izolaţiei
ce urmează să fie utilizată sau specificată este necesar să se permită
prognozarea unui grad de uzură ce apare în timpul funcţionării normale.

d) limitarea sarcinii transferate utilizând metoda de încercare specificată

de CEI 60079-0;

e) incapacitatea de stocare a unei sarcini periculoase prin măsurarea

capacităţii atunci când se încearcă în conformitate cu metoda de încercare din
CEI 60079-0.

Pentru a se preveni descărcările corona incendiare, grosimea straturilor

sau a acoperirilor din materiale plastice (neconductive) solide, pe suprafeţe
metalice legate la pământ (conductoare) şi care pot deveni încărcate, în cazul
echipamentelor din grupa II G nu trebuie să depăşească 2 mm, pentru gaze şi
vapori din grupa IIA şi IIB sau 0,2 mm, pentru gaze sau vapori din grupa IIC.
Nu este nevoie să se prevină descărcările corona şi de aceea, nu există
nici o restricţie legată de grosimea straturilor sau a acoperirilor din materiale
plastice neconductive pe suprafeţe metalice legate la pământ şi care pot deveni
încărcate, în cazul echipamentelor din grupa II D destinate utilizării în
atmosfere cu praf, cu potenţial de explozie, cu o energie de aprindere de peste
3 mJ (măsurată cu o descărcare capacitivă.

NOTĂ - Informaţii suplimentare legate de acest subiect sunt prezentate în raportul

CENELEC R044-001 “Securitatea maşinilor – Indicaţii şi recomandări pentru
evitarea pericolelor datorate electricităţii statice”.

Totuşi, dacă pericolul de aprindere nu poate fi evitat, în faza de

proiectare a echipamentului, o etichetă de avertizare trebuie să indice măsurile
de securitate care trebuie aplicate în funcţionare.

3.3 Măsuri de protecţie împotriva electricităţii statice pentru

instalaţiile din ariile periculoase Ex

Prevenirea electricităţii statice în instalaţiile industriale comportă

utilizarea unor echipamente tehnice şi materiale adecvate din punct de vedere
al riscurilor generate de prezenţa sarcinilor electrostatice la care se adaugă
aplicarea măsurilor şi principiile generale de protecţie.
Spre exemplu, una dintre măsurile generale de protecţie la care se face
referire este legarea la pământ a rezervoarele metalice, structurile
rezervoarelor şi orice alt obiect metalic izolat asociat fie intenţionat fie
întâmplător în cazul operaţiilor de manipulare a lichidelor inflamabile.
În lipsa legării la pământ şi a izolării acestora faţă de pământ, datorită
mecanismelor de încărcare, s-ar genera un potenţial electrostatic ridicat. De

192
aceea toate părţile conductive ale unui sistem de manipulare a lichidelor
trebuie să fie legate corect la pământ.
Foarte important în acest caz este şi inspectarea rezervoarelor metalice
pentru a se asigura că nu există obiecte metalice libere, de exemplu un bidon
care să plutească în lichid (conductor izolat).
Limitarea generării sarcinilor în astfel de sisteme poate fi asigurată prin
ţinerea sub control a parametrilor de proces relevanţi. Măsurile
corespunzătoare de control în acest sens sunt următoarele.

1. Operaţii de umplere a rezervoarelor:

 limitarea vitezei de curgere în conducta de alimentare
a rezervorului prin limitarea debitului de pompare sau mărind diametrul
conductei de alimentare;
 asigurarea unui timp de rezidenţă suficient pentru
relaxarea sarcinilor în aval de pompe şi filtre;
 evitarea unei a doua faze imiscibile dispersate în
lichid;
 evitarea umplerii prin stropire, folosind orificii de
intrare aflate la fundul rezervorului sau folosind o conductă de umplere
care să ajungă aproape de fundul rezervorului.

2. Operaţii de amestecare sau agitare:
 limitarea valorii energiei de intrare sau viteza de vârf
a agitatorului;
 evitarea dacă este posibil prezenţa unei a doua fază
imiscibilă în lichid.
3. Operaţii de curăţare a rezervorului cu jeturi lichide:
 limitarea presiunii lichidului şi cantităţii de material
trecut prin maşinile de spălat;
 evitarea acumulării unei a doua faze imiscibile în
lichidul de spălare în special dacă lichidul de spălare se recirculează.

În situaţiile în care nu este posibilă evitarea unei atmosfere inflamabile,
riscul de aprindere poate fi controlat prin limitarea acumulării sarcinilor. Pentru
componente ale sistemului de manipulare acest lucru implică legarea
conductorilor solizi la pământ şi dacă este necesar înlocuirea componentelor
izolante ale sistemului cu componente disipative sau conductive.
Pentru lichidele propriu-zise, cea mai eficientă metodă de disipare a
sarcinilor este de a creşte conductivitatea lichidului prin folosirea aditivilor
disipativi (SDA) disponibili în comerţ. Dacă sunt adăugaţi la un lichid în
concentraţii foarte mici, de ordinul a părţi/milion aceşti aditivi pot creşte imediat
conductivitatea la nivele care previn acumularea periculoasă de sarcini.
Metode alternative de îmbunătăţire a disipării sarcinilor sunt de a înlocui
un solvent izolant (conductivitate mică) cu unul mai conductiv (conductivitate
mare sau medie) sau de a adăuga un solvent conductiv miscibil la unul izolant.

193
Cantitatea de solvent conductiv necesară depinde de lichidele implicate şi de
nivelul de conductivitate necesar.
Curelele folosite pentru transmiterea acţionării sau benzile de transport
materiale solide pot genera o cantitate considerabilă de sarcini şi pot deveni un
pericol de aprindere datorită continuei separări a suprafeţelor de contact (în
principal un ax de acţionare şi o bandă).
Cantitatea de sarcină dobândită depinde de materialul benzii
transportoare ca şi de materialele axului de acţionare şi a rolelor şi creşte cu
viteza şi tensiunea benzii şi cu lăţimea ariei de contact.
Sarcinile acumulate de bandă pot fi disipate în siguranţă numai spre
pământ prin rolele conductive legate la pământ, dacă banda de transport este
suficient de disipativă. Nu se poate aştepta ca o bandă conductivă sau
disipativă să preia sarcinile acumulate de produsul izolant transportat.
Straturile de vaselină sau reziduuri de pe bandă pot creşte capacitatea
de încărcare a benzii şi de asemenea rezistenţa sa, iar acest lucru poate creşte
pericolul de încărcare. Trebuie acordată atenţie ca straturile de adezivi izolanţi
folosiţi la lipirea benzilor să nu întrerupă calea conductivă.
În unele procese de manipulare a pulberilor nu se poate evita existenţa
atât a unei atmosfere explozive cât şi a unei acumulări periculoase de sarcini.
În această situaţie trebuie aplicate măsuri care să protejeze iniţierea exploziilor
sau să le prevină.
Spre deosebire de situaţia lichidelor rareori este posibil controlul
încărcării acumulărilor pe pulberi. De exemplu acumularea sarcinii în timpul
transportului pneumatic este influenţată de mai mulţi parametri cum ar fi:
dimensiunea particulei, debitul masei, viteza aerului, etc.
Vitezele de transport la pulberi spre deosebire de viteza de curgere la
lichide nu pot fi limitate, adesea din motive tehnice. Totuşi, se pot face unele
îmbunătăţiri prin schimbarea unui anumit proces sau prin selectarea altuia. De
exemplu folosirea curgerii de densitate mare (semivrac) mai curând decât
curgerea de densitate mică poate reduce acumularea sarcinilor pe pulberi
neconductive.
Aerul atmosferic în mod normal este slab conducător de electricitate,
indiferent de umiditatea lui relativă şi umezirea nu este eficientă ca mijloc de
disipare a sarcinilor dintr-un nor de praf.
Totuşi, umiditatea relativă descreşte rezistivitatea de suprafaţă a multor
pulberi şi măreşte viteza de descompunere a sarcinii pe pulberea în vrac în
containerele metalice legate la pământ.
Conductivitatea electrică a gazului în care o pulbere este în suspensie
poate să crească prin ionizarea produsă fie prin descărcări Corona de la
conductoare terminate într-un vârf ascuţit, fie prin folosirea de surse
radioactive.
Asemenea sisteme sunt folosite în mod ocazional pentru a preveni
depunerea de praf pe suprafeţe, dar ele nu sunt folosite pe larg pentru
eliminarea sarcinii de pe pulberi. Aceasta deoarece este dificil de asigurat ca
ionizarea cerută să fie asigurată prin volume relativ mari de incinte (capsulări)
de nori de praf.

194
 De asemenea, sarcina totală care trebuie menţionată este adesea mai
mare decât sarcina care poate fi livrată de un sistem de ionizare radioactivă.

Figura 16 – Exemple practice Figura 17 – Prevenirea

pentru prevenirea acumulării descărcărilor incendive în practică
sarcinilor
A – turnarea unui lichid inflamabil într-un
A – lichid neconductiv: creşterea
alt recipient metalic conectat electric şi
conductivităţii prin adăugarea unui
legat la pământ
aditiv antistatic şi reducerea vitezei de
B – golirea unui material granular dintr-
curgere
un recipient metalic, într-un alt container,
B – pe o suprafaţă de material solid
conectate electric între ele şi cel din
izolant: neutralizarea sarcinii
urmă legat la pământ

Figura 19 – Exemple de conectare electrică

Figura 18 – Exemple de şi legare la pământ
măsuri protective
Prevenirea dezvoltării unei
concentraţii explozive

195
 A – ventilare; B – neutralizare
C – măsuri de protecţie constructive
(suprimarea exploziei)

196
 BIBLIOGRAFIE

1. Directiva1999/92/CE a Parlamentului European şi Consiliului din 16 Dec

1999 privind cerinţele minime de îmbunătăţire a protecţiei sănătăţii şi securităţii
muncitorilor aflaţi în potenţial risc de atmosferă explozivă

2. Non-binding Guide of Good Practice for implementing of the European

Parliament and Council Directive 1999/92/EC on minimum requirements for
improving the safety and health protection of workers potentially at risk from
explosive atmospheres, European Commission, DG Employment and Social
Affairs, Brussels, April 2003

3. Directiva 94/9/EC a Parlamentului European şi Consiliului din 23 martie

1994 privind evaluarea legilor statelor membre referitoare la echipamente şi
sisteme protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive

4. ATEX-Guidelines: Guidelines on the Application of Council Directive

94/9/EC of 23 March 1994 on the approximation of the laws of the Member
States concerning equipment and protective systems intended for use in
potentially explosive atmospheres. European Commission, 1st Edition, 2000 +
2nd Edition 2005

5. HG 115 / 2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale

echipamentelor individuale de protecţie si a condiţiilor pentru introducerea lor
pe piaţă, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 166 din 26.02.2004
(Directiva Consiliului 89/686/CEE din 21 decembrie 1989 privind armonizarea
legislaţiei statelor Membre referitoare la echipamentul individual de protecţie,
amendată prin Directivele 93/68/CEE, 93/95/CEE şi 96/58/EC.);HG 809 /
2005 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 115/2004 privind stabilirea
cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie şi
a condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă

6. HG 752 / 2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a

echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate utilizării în atmosfere
potenţial explozive; HG 461 /2006 pentru modificarea Hotărârii Guvernului
nr.752/2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a
echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate utilizării în atmosfere
potenţial explozive;

7. HG 1058/09.08.2006 privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea

securităţii şi protecţiei sănătăţii lucrătorilor care pot fi expuşi unui potenţial risc
datorat atmosferelor explozive;

8. SR EN 1127-1:2011 „Atmosfere explozive. Prevenirea şi protecţia la

explozii. Partea 1. Concepte fundamentale şi metodologie”

197
9. SR EN 13463-1:2009 „Echipamente neelectrice pentru atmosfere potenţial
explozive. partea 1: metodă şi cerinţe de bază”
10. SR EN 60079-0:2010 „Atmosfere explozive. Partea 0: Echipamente.
Cerinţe generale”

11. SR EN ISO 20344:2004 „Echipament individual de protecţie. Metode de

încercare pentru încălţăminte”

12. SR EN 61340-4-1:2004 „Electrostatică. Partea 4-1: Metode de încercare

standardizate pentru aplicaţii specifice. Rezistenţa electrică a pardoselilor şi a
straturior de acoperire”

13. SR EN 1149-1:2006 „Îmbrăcăminte de protecţie. Proprietăţi electrostatice.

Partea 1. Metodă de încercare pentru măsurarea rezistivităţii de suprafaţă”

14. SR EN 1149-2:2003 „Îmbrăcăminte de protecţie. Proprietăţi electrostatice.

Partea 2. Metodă de încercare pentru măsurarea rezistenţei electrice la
traversarea materialelor (rezistenţă verticală)”

15. SR EN 1149-3:2004 „Îmbrăcăminte de protecţie. Proprietăţi electrostatice.

Partea 3. Metodă de încercare pentru măsurarea capacităţii de disipare a
sarcinilor”

16. SR EN 1149-5:2008 „Îmbrăcăminte de protecţie. Proprietăţi electrostatice.

Partea 5. Cerinţe de performanţă pentru materiale şi cerinţe de proiectare”

17. SR EN 61340-2-1:2004 „Electrostatică. Partea 2-1: Metode de măsurare.

Capabilitatea materialelor şi produselor de a disipa încărcările electrostatice”

18. BS 5958: Part 1:1991 „Cod of practice for Control of undesirabile static
electricity. General considerations”

19. BS 5958: Part 2:1991 „Code of practice for Control of undesirabile static
electricity. Part 2 . Recomandation for particular industrial situation”

20. Report CENELEC TC 44X Draft R004-001 - Februarie 1999 „Safety of

machinery - Guidance and recommendations for the avoidance of hazards due
to static electricity”

21. IEC TS 60079-32-1:2011 „Atmosfere explozive - Partea 32-1: Pericole

electrostatice. Ghid” (CLC/TR 50404 June 2003 Electrostatics - Code of
practice for the avoidance of hazards due to static electricity).

198
22. Ulrich von Pidoll „Determining the incendivity of electrostatic discharges
without explosive gas mixtures, PTB Germany”.

199