DUMBRAVA MINUNATA

Mihail Sadoveanu.

Una dintre cele mai citite cărţi pentru copii, recitite cu drag de adulţi.
Doamna Mia Vasilian, a doua soţie a avocatului Jorj Vasilian, nu avea decât o
supărare, pe Lizuca, fetiţa de şase ani rămasă soţului ei din prima căsătorie.
După moartea mamei, fetiţa fusese crescută de bunici, părinţii mamei, care trăiau la
marginea târgului. După ce s-a recăsătorit, tatăl ei a luat-o de acolo şi, fiind de acord cu a
doua soţie că fetiţa e prost crescută, nu a mai lăsat-o la bunici.
În timp ce le spunea toate acestea unor musafire, fetiţa se strecurase în salonaş şi
mama vitregă porunci slujnicei să o scoată de acolo.
Slujnica o scoase şi o bătu. Nu era prima oară şi fetiţa i se plânse lui Patrocle, un căţel
roşcat, cu picioarele scurte şi strâmbe. Necăjită că tată-său nu vine mai repede de la Bucureşti
şi că nu-i mai văzuse pe bunici de mult timp, Lizuca hotărî să plece la bunici, împreună cu
Patrocle.
Lizuca şi Patrocle trecură printre livezi şi ajunseră la pârâu, apoi în dumbrava de la
Buciumeni.
Se înseră şi drumul nu se mai vedea. Găsiră o scorbură unde Lizuca se culcă, se înveli
cu hăinuţa, trase bereta cea roşie pe cap, iar căţelul se ghemui lângă ea. Începură să cânte un
greier, apoi o privighetoare. Fetiţa se gândi că pădurea seamănă cu pădurile din poveştile pe
care i le spunea mama ei. Mai târziu apărură nişte omuleţi mititei. În faţă mergeau un bătrânel
şi o bătrânică, apoi veneau patru omuleţi care purtau un pătuţ cu o domniţă bălaie.
Domniţa îi spuse Lizucăi că, noaptea, dumbrava aceea este o împărăţie fermecată.
Bătrânelul îi povesti fetiţei despre Statu Palmă şi îi spuse că, dacă oamenii nu mai spun
poveşti, atunci pier toţi, şi piticii şi uriaşii şi zânele. Apoi zise că ei sunt fericiţi că au unde
trăi, fiindcă tatăl ei nu a ascultat-o pe mama vitregă şi nu a vândut pădurea.
Începu să povestească şi domniţa. În acea dumbravă minunată trăise o zână frumoasă
de se dusese vestea, zâna închipuirii. Veniseră mulţi să o găsească, feciori de crai cu arme şi
oşteni, dar nu au găsit-o. Făt Frumos veni şi el şi prinse a cânta din fluier pe malul apei. Lui i
se arătă zâna, căci el credea în ea şi o purta în sufletul lui. Ea i-a dăruit iubirea ei, dar el a
pierdut-o până la urmă, căci i-a ascultat pe ceilalţi oameni care s-au străduit să-i dovedească
neapărat că ea nu e decât o închipuire.
Bătrânica povesti şi ea despre o căsuţă din apropierea dumbrăvii, în care trăiesc doi
bătrâni. Acolo fusese şi fata lor, care avea şi ea o fetiţă. Ea îi spusese fetei că nu va mai trăi
prea mult şi când va voi să o vadă, doar să se gândească la ea şi ea va veni. Numai să fie
singură.
Lizuca îşi dădu seama că bătrânica povesteşte chiar despre ea şi mama ei. Ca trezită
din somn, îl auzi pe Patrocle lătrând, apoi zări luminile unor felinare şi doi bătrâni care
semănau cu bunicii ei.
Fetiţa adormi la loc şi când se trezi era în pat, în casa bunicilor ei. Din livadă se
auzeau glasurile mamei vitrege, al slujnicei ei şi al bunicului. Mama vitregă îl acuza pe bunic
că a ascuns prezenţa Lizucăi la ei acasă şi voia să o ia pe fetiţă imediat de acolo. Bunicul
spuse că asta nu se va întâmpla, că el înţelege că năzuieşte la averea fetiţei, dar s-o lase în
pace şi să plece acasă.
Mama vitregă, furioasă, începu să dea din mâini şi fu atacată de albine, căci bunicii
aveau stupi în livadă. Lizuca se bucură şi îi zise bunicuţei că o să-i spună tatei că ea nu mai
pleacă de la ei.
 Autor: Mihai Sadoveanu
Titlu :Dumbrava minunata
Tipul:literar
Idea poeziei:plecarea de acasa pentru a ajunge la bunici
Idei semnificative:
- comportamentul urat al mamei vitrege Mia Vasilian fata de Lizuca
- planul Lizucai de a pleca la bunici cu cainele sau Patrocle
- plecare spre bunici
- sfatul dat de Sora-Soarelui
- coborarea printre livezi
- intalnirea Lizucai cu Sfanta Miercuri
- intrarea in lumea de basm din Dumbrava
- gazduirea Lizucai in scorbura rachitei
- intalnirea cu prichindei si domnita
- povestirea cu zana inchipuirii
- la hotarul imparatiei minunilor
- Bunicii aveau livada si albine

Tabloul Dumbravei:
-podul de argint ,rachita,bursucul,licuricii , campia si iepurile
Tabloul livezii:
-garduri foarte inalte de nuiele cu stresini de spini,salcii barane,mamarutele,cerul
albastru,Sfanta Miercuri,apusul soarelui si gradini
Figuri de stil:
-Personificarea:
-Astai lucru prea usor raspunse Patrocle
-Astai o casa foarte buna mormai Patrocle
-Comparatia:
-Patrocle viteazul nu se teme de nimic e ca un rasboinic viteaz
-Epitet:
-catel vrednic
-colt de umbra
-usoare intuneciune
-Inversiunea:
-Il auzi intr-un tarziu venind
-Le auzi glasulcatelusule tahnind rasunator prin padure.
-Atitudinea mea fata de povestirea lui Mihail Sadoveanu este foarte buna deoarece are
multe figuri de stil cu ajutorul carora descrie tablouri de basm care dau farmec povestir
Descrierea naturii in „Dumbrava minunată” de M. Sadoveanu este o adevărată simfonie.
Intreaga natură(participă) se află in concordanţă cu stările sufleteşti ale Lizucăi. In călătoria
sa, fetiţa vorbeşte cu Sora Soarelui. Aplecarea plantei asupra căpşorului fetiţei, căderea celor
două petale asemenea unor „fluturi de lumină” au insemnat pentru Lizuca participarea plantei
la dialog, aprobarea călătoriei fetiţei către bunici şi confirmarea faptului că acela era
drumul cel bun. Pentru a accentua frumuseţea dumbrăvii şi lumea de basm in care Lizuca
pătrunde, M. Sadoveanu foloseşte o serie de metafore, epitete, comparaţii(crengile păreau
nişte plete, florile işi pleacă capetele şi dorm, in intuneric clipesc candele de licurici in două
şiraguri), apariţia lunii este un adevărat spectacol(luna dungată de pe ţărmul celălalt iasă in
răsărit la marginea dumbrăvii). Lizuca ştie că sălcile sunt oameni şi dihănii inţeleniţi din
veacuri vechi de o vrajă, fetiţa caută adăpost intr-o scorbură la o mătuşă răchită; aici are saltea
şi pernuţă de muşchi; apele sunt trandafirii, pletele sălciilor argintii,
apa spune un cantec cristalin etc. Trăsăturile peisajului tind spre mirific. Modelul real al
dumbrăvii este crangul din faţa casei scriitorului, la Fălticeni (pitorescul hucii).