Proiect la latină

-Basmul-prototip -
,,Amor și Psyche’’

ELEVI:
Bogdan Bianca Diana
Cristea Raluca Ioana
Manta Alexandra Andreea
Soare George Fabian
Șincarenco Anastasia
Colegiul Național ,,I.L.Caragiale’’
Clasa aXI-a E

Lucius Apuleius Platonicus

Lucius Apuleius Platonicus a fost un scriitor latin. Apuleius s-a născut in anul 123 d. H. la
Madarus, actualmente în Algeria, dintr-o familie foarte bogată.. Nu îi cunoaștem numele complet,
romancierul insuși își spunea Apuleius. Prenumele de Lucius provine de la numele personajului din
romanul sau’’Metamorfoze’’. Apuleius a primit o solidă educație. A studiat mai întâi retorica si
literatura la Madaura dupa care a plecat la Cartagina, Atena si Roma. Din cartea sa "Apologia" aflăm
că era un bărbat frumos, cu părul lung si mătăsos. Scriitorul a fost interesat de medicină, matematică,
fizică, astronomie, științele naturale, filosofie, arta oratorică, istoriografie si politologie dar nu în
ultimul rând de magie.
La vârsta de treizeci de ani s-a căsătorit cu o văduvă bogată numită Pudentilla, mama unui fost
coleg de studii, care era cu cel puțin zece ani mai mare decât el. Ulterior a fost acuzat de către rudele
acesteia că a decis-o să se căsătorească cu el folosind practici vrăjitorești. Apuleius s-a apărat singur
la proces și a demonstrat că nu este necesară niciun fel de magie pentru a determina o femeie să se
mărite cu un bărbat mai tânăr decât ea. Aceasta pledoarie a fost apoi revizuită și publicată sub titlul
"Apologia". Apuleius s-a mutat în Cartagina unde a fost incarcat de onoruri.A decedat în anul 180d.H
Apuleius a fost un adevărat poligraf, a scris opere variate in limba latină cât și în greacă, dar s-
a păstrat numai o mică parte din aceste scrieri. Din "Hermagoras", roman filozofic, nu s-au păstrat
decât cinci fragmente. Lui Apuleius i se atribuie si o serie de tratate filosofice :„Despre Platon si
învățătura lui", „Despre zeul lui Socrate", „Despre lume" si "Floridele".
Singura lucrare a lui Apuleius care s-a păstrat integral, Metamorfoze (sau Măgarul de aur)
conturează o imagine a vieții cotidiene din epoca sa precum si temele filozofice ale perioadei. Cartea
este remarcabilă întrucât constituie singurul roman al literaturii latine păstrat în
integralitate.Metamorfoze este un roman picaresc avant la lettre, cuprinzând aventurile tânărului
Lucius, care este transformat de o vrăjitoare în măgar. Șirul peripețiilor sale este un prilej pentru ca
autorul, folosind tehnica literară a povestirii în ramă, să includă o serie de episoade marginale, dintre
care cel mai cunoscut este mitul lui Amor și Psyche, care a avut o influență majoră asupra literaturii
universale.

Basmul,,Amor și Psyche’’
În basmul ,,Amor și Psyche’’Apuleius ne spune că “A fost odată într-o țară un rege și o regină
care aveau trei fete, tustrele de o rară frumusețe. Dar oricât de încântătoare erau cele două mai mari,
puteai să găsești în graiul omenesc cuvinte de laudă cu care să le slavești cum se cuvine, pe când
frumusețea celei mai mici era atât de neobișnuită, atât de minunată, încât nu putea fi exprimată și
chiar îndestul de lăudată din cauza sărăciei de cuvinte a graiului omenesc.” Toți veneau de
pretutindeni să vadă această rară frumusețe. Lumea o venera ca pe o zeitate. Venus, zeița frumuseții,
fiind dată uitării, căuta să se răzbune. Cheamă pe Amor, fiul ei, căruia îi cere să o săgeteze pe rivală
ca să o facă să nu mi fie nimeni indrăgostit de ea și să se indrăgostească de un monstru .Un oracol de-
al zeiței poruncește să fie trimisă pe un vârf de munte și să fie măritată cu o bestie monstruoasă.
Trimis de Venus să o distrugă, Amor se îndrăgostește de fată, și o duce cu el la castelul acestuia.
Psyche înainta timid şi auzea voci de slujnice care o îmbiau să se apropie. O masă regească se aşternu
şi mii şi mii de feluri de mâncare apărură ca prin farmec. Sfioasă, blânda Psyche, gustă din fiecare.
Apoi se îmbăie în apa mai clară ca cristalul în care mâini nevăzute turnară balsamuri fel de fel. Şi se
făcu apoi noapte şi simţi o adiere de vânt uşor şi dulce care fâlfâia în camera în care se culcase. Era
soţul ei, un glas de bărbat atât de dulce, un glas fermecat. Acesta o sărută şi-i spuse că nu are voie să-l
vadă. Cu toate că soțul ei se opunea, Psyche cere să-și vadă surorile. El își dă în cele din urmă
încuvințarea, dar o sfătuiește să nu se lase înduplecată de surorile ei de vrea să vadă chipul lui.,
Acestea , . fiind geloase pe norocul fetei ,o fac să creadă ca soțul ei trebuie să fie un balaur fioros. Ele
îi cer să afle adevărata identitate a soțului ei, sfătuind-o să se ducă la el cu un pumnal cu două tăișuri
și să-l omoare noapte, în timp ce acesta dormea, deoarecele ele credeau că acesta este un monstru
îngrozitor . Psyche le urmează sfatul fetelor, dar când aceasta vede că soțul ei este Amor, se
îndrăgostește și mai tare de el. O picătură de ceară din lumânarea lui Psyche îl trezește pe zeu, iar
acesta, furios că fata nu și-a respectat promisiunea, se întoarce în ceruri și o alungă din castel. Ca
împăcare, Psyche pornește în căutarea templului lui Venus, și se oferă ca sclavă. Venus îi alocă patru
îndatoriri imposibile. Îi este dat să sorteze un mare maldăr de grâne felurite, sarcină pe care o termină
cu ajutorul unor furnici care îi sar în ajutor. Următoarea sarcină este să ia lâna aurită a unei oi foarte
periculoase. Psyche este sfătuită de o trestie să adune lâna din câteva tufișuri cu spini din împrejur.
Următoarea poruncă a lui Venus este ca aceasta să-i aducă apă din mlaștinile Stinxului. Un vultur
adună apa pentru Psyche. Ultima sarcină a lui Psyche este să-i aducă zeiței puțin din frumusețea
Persefonei. Cuprinsă de deznădejde, aceasta intenționează să se sinucidă, aruncându-se din vărful
unui turn. Constată însă că turnul poate vorbi, și acesta o ajută să ajungă în Infern, spunându-i că
trebuie să ia cu ea doi bănuți pentru luntrașul Caron, turte de orz pentru monstrul Cerber, să nu
mănânce din fructele ce se găsesc acolo și să nu deschidă cutia pe care i-o va da Persefona. Psyche
reușește să obțină cutiuța cu o parte din frumusețea Persefonei, dar, sperând să îi câștige din nou
dragostea lui Amor, aceasta o deschide, căzând într-un somn de moarte. Amor coboară din cer pentru
a o salva pe aceasta și o roagă pe mama lui să le binecuvânteze căsătoria. Zeus o face pe Psyche
nemuritoare (zeiță),și cei doi sunt uniți astfel pe vecie. Aceștia vor avea o fiică, Volupta.Această
poveste are un tâlc. Psyche întruchipează sufletul, iar Amor dragostea. Din aceste două calităţi se
naşte dragostea curată sau pasiunea pe nume Voluptatea. Iar pentru a răzbate, sufletul trebuie să
treacă prin multe încercări pentru a găsi adevărata dragoste, aşa cum şi Psyche a suferit pentru Amor.
Apoi totul va fi răsplătit de zei.

Caracteristicile basmului
 Basmul este o specie a genului epic, în proză, în care sunt relatate întâmplări fantastice la care
participă personaje cu puteri supranaturale din înfruntările cărora, binele iese mereu
învingător.Elementul fabulos este acceptat,prin convenție ca aparținând sferei firescului,indicii
spațiali si temporali sunt vagi,iar acțiunea urmărește o schemă prestabilită.
,,Amor si Psyche’’ se incadrează in această specie,deoarece cuprinde toate elementele
specifice basmului. Acesta respectă structura populară speciei în care acțiunea debutează cu o situație
de echilibrue(expoziție),perturbată de un eveniment neașteptat(intriga),care declanșează o acțiune
desfășurată de erou in confruntare cu antagonistul,susținut de ajutoare și dontori,in vederea restabilirii
ordinii inițile care culminează cu un moment de maximă tensiune(punctul culminant),deznodământul
aduce răsplata eroului. Tema basmului prezintă confruntarea binelui cu răul.Pe parcursul acestei
confrunări,soldate cu victoria binelui ,eroul central iși desăvarșește personalitatea,conferind speciei
caracterul de bildungsroman. Prezența fabulosului și miraculosului este una din trăsăturile definitorii
ale basmului.Astfel apar întâmplări fantastice, personaje fantastice, personaje umane cu însușiri
supranatrale și obiecte fantastice.
Motivele prezente in basm sunt: motivul promisiunii, motivul încălcării promisiunii,
călătoria, , motivul animalelor ,obstacolele, demascarea și pedepsirea răufăcătorului,căsătoria şi răsplata
eroului.Alt elemente specifice basmului, pe lângă teme si motive este prezența ajutoarelor : unele aparțin lumii
reale, altele aparțin lumii fantastice . Astfel Psyche indeplinește toate sarcinile impuse de Venus cu
ajutorul furnicilor care au sortat grânele, a trestiei care o sfătuiește de unde să grămădească lâna,a
vulturului care îi aduce apă, precum și a turnului care o îndrumă cum să obțină cutia ferecată.Apar
obiecte magice precum arcul cu săgeata dragostei a lui Amor,cutia cu frumusețea Persefonei.
Sunt prezente cifra trei,simbol al perfecțiunii(,,..aveau trei fete’’), ființe supranaturale ( zeița
Venus,zeul Jupiter,Zefir,Cupidon, Grija şi Întristarea,Caron,Cerber și animale fabuloase
(Cerber,vulturul lui Jupiter).De asemenea,in basm se regasesc anumite clișee cu roluri bine
determinate,cum ar fi formulele specifice : inițială,mediană si finală .Formula inițială ( A fost o data
intr-o țară un rege și o regină..) are rolul de a introduce cititorul in lumea miraculoasă in care orice e
posibil.
In basm reperele spațiale și temporale sunt vagi,imaginare.Timpul fabulos ,mitic este un trecut
nedeterminat in care se petrec evenimente ridicate la nivel de simbol. Reperele spaţiale(tărâmul
acesta, tărâmul celălalt), sunt neprecizate, imaginare, redate la modul cel mai general.
Personajul principal al basmului este intotdeauna un tânăr cu însușiri deosebite pe care nu le
dezvăluie de la început. El pleacă într-o călătorie inițiatică, pe parcursul căreia intalnește niște obstacole
pe care le depășește rând pe rând.În cazul dat Psyche, sufletul, trece prin nenumărate încercări pentru a
câştiga dragostea, adică pe Amor.Ea este pusa de zeița Venus la patru încercări grele precum: să sorteze
grâne felurite, să ia lâna aurită a unei oi foarte periculoase, să-i aducă apă din mlaștinile Stinxului și să-i
aducă zeiței puțin din frumusețea Persefonei
Nu in ultimul rând basmului îi este caracteristic finalul fericit cu caracterul său moralizator
.Astfel,Psyche trecand toate probele impuse de Venus devine nemuritoare și se căsatorește cu Amor ,in
urma acestei uniuni se naște o fetiță ,Volupta.
 Paralelă între basmul ,,Amor și Psyche’’ și ,,Harap-Alb”

În categoria basmului, opera “Amor şi Psyche” poate fi comparată cu numeroase scrieri care
se încadrează în aceeaşi specie literară, inclusiv scrieri româneşti precum “Povestea lui Harap-Alb”
de Ion Creangă.Deşi protagoniştii sunt diferiţi,iar faptele acestora care construiesc acţiunea nu coincid
mereu, există o multitudine de elemente comune între aceste opere.

Astfel opera lui Creangă ilustrează următoarea poveste:Un crai are trei fii. Fratele său, Verde-
Împărat, care stăpânea o ţară îndepărtată, neavând moştenitori băieţi, îi scrie să-i trimită pe unul dintre
feciori pentru a-l lăsa pe tron la moartea sa.Fiul cel mare al craiului pleacă la drum. Ca să-i încerce
puterile, tatăl său îi iese în cale îmbrăcat în piele de urs. Flăcăul se sperie şi se întoarce înapoi,
stârnind batjocura părintelui său. Tot aşa păţeşte şi mijlociul.Mezinul este sfătuit de o bătrână
cerşetoare cum să procedeze pentru a nu mai păţi ruşinea fraţilor săi. Îi cere tatălui său calul, armele şi
hainele din tinereţe. Deşi uimit, craiul este totuşi de acord. Calul se dovedeşte a fi un cal fermecat,
care nu se sperie de urs atunci când îi iese în faţă. Astfel, mezinul pleacă mai departe, primind de la
tatăl său blana de urs şi sfatul să se ferească de oamenii spâni sau roşii.Cutreieră mult timp, până
când, într-un codru întâlneşte un om spân, care îi apare de trei ori sub trei înfăţişări diferite, oferindu-
se să-i fie slugă. În cele din urmă, fiul cel mic al craiului, nemaiştiind pe ce cărări să o apuce, acceptă
ultima propunere a spânului. Cei doi străbat o bucată de drum, după care spânul, prin vicleşug, îl
convinge pe fiul craiului să coboare într-o fântână ca să se răcorească. Îl închide acolo şi îl obligă să i
se supună. Cei doi schimbă între ei hainele şi identitatea. Fiul craiului devine sluga spânului şi este
botezat Harap-Alb.Cei doi îşi continuă drumul spre ţara lui Verde-Împărat. Ajunşi acolo, spânul este
primit şi tratat cu tot respectul cuvenit moştenitorului tronului, iar Harap-Alb este trimis la
grajduri.Curând după aceea, spânul, pentru a-l impresiona pe împărat, îl trimite pe Harap-Alb să
aducă o salată rară, din grădina ursului, apoi o piatră nestemată din fruntea cerbului, două sarcini
foarte periculoase. Cu ajutorul bătrânei cerşetoare – care se dovedeşte a fi Sfânta Duminică -, tânărul
reuşeşte să ducă la bun sfârşit cele două îndatoriri.A treia oară este trimis s-o aducă pe fata
împăratului Roş, cunoscută ca mare vrăjitoare. Drumul către împăraţia acestuia este lung. Harap-Alb
are ocazia să facă fapte bune: să ajute nişte furnici şi un roi de albine, primind de la acestea câte o
aripă fermecată. Se întovărăşeşte apoi cu cinci făpturi ciudate, care se oferă să îl ajute: Gerilă,
Flămânzilă, Setilă, Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă. Cu ajutorul acestora şi cu darurile de la furnici şi
albine, Harap-Alb reuşeşte să depăşească încercările la care îl supune împăratul Roş şi să o capete pe
fiica acestuia pentru a o duce spânului.Pe drum cei doi tineri prind drag unul de altul. Când ajung la
palatul împăratului Verde, fata dezvăluie tuturor adevărata identitate a lui Harap-Alb. Spânul, mânios
că a fost trădat, se repede şi îi taie acestuia capul. Imediat, calul lui Harap-Alb îl ucide pe spân,
azvârlindu-l din înaltul cerului. Fata împăratului Roş îl readuce la viaţă pe Harap-Alb cu apă moartă
şi apă vie.Cei doi se căsătoresc şi împăratul Verde le dă binecuvântarea şi împărăţia totodată.

Scrierea Amor şi Psyche se încadrează în basm ca specie literară şi astfel urmează o structură
şi o desfăşurare a evenimentelor standard.Această structură caracteristică s-a păstrat de-a lungul
timpului şi este redată prin diferite aspecte,atât în opera lui Apuleius, cât şi în cea a lui
Creangă.Pentru început, prezenţa clişeelor compoziţionale marchează convenţia basmului care constă
în acceptarea de către cititori (şi personaje) a altor legii ale naturii decât cele ale lumii reale,
obiective, prin care supranaturalul poate fi explicat.Astfel formulele iniţiale (A fost o data intr-o țară
un rege și o regină...-Amor şi Psyche, respectiv Amu cică era odata-Povestea lui Harap-Alb) au rolul
de a introduce cititorul în lumea miraculosului.

Tema basmului, în mod general este lupta binelui împotriva răului, încheiată prin triumful
binelui,iar în aceste doua opere eroul, parcurge o aventură imaginară, un drum al maturizării, pentru
dobândirea unor valori morale. Ambii eroi pleacă într-o călătorie cu rol inţiatic pe parcursul căreia
sunt supuşi la diferite probe care îi formeaza şi le conturează drumul către maturitate. Psyche porneşte
în propria călatorie pentru a-şi desavarşi dragostea, iar Harap-Alb pentru o evoluţie spirituală.

Frumoasa fată are de depăşit probe precum separarea lintei de neghină, obţinerea lânii de aur a
oilor şi a apei din mlaştinile Stinxului, dar şi întoarcerea din Infern cu o cutie ferecată, un parfum. Pe
de altă parte, tânarul neiniţiat al basmului lui Creangă trebuie sa îndeplinească sarcini ca aducerea
salăţilor din Grădina Ursului, obţinerea pielii de cerb şi a capului bătut cu pietre scumpe al acestuia şi
găsirea fetei Împăratului Roş.

Punctul comun în desfaşurarea acestor probe la care sunt supuşi protagoniştii îl reprezintă
ajutoarele şi donatorii. Aceştia sunt fiinţe cu puteri supranaturale (Sfânta Duminică), animale
fabuloase (calul nazdrăvan, crăiasa frunicilor şi a albinelor-în „Povestea lui Harap-Alb” şi furnicile şi
vulturul lui Jupiter din „Amor şi Psyche” ), făpturi himerice (cei cinci tovarăşi sau Cerberul) sau
obiecte miraculoase (în basmul lui Creangă-aripile crăieselor, smicele de măr, apă vie şi apă moartă ;
în basmul lui Apuleius- trestia şi cei doi bănuţi) şi se confruntă cu răufacatorul adică Venus, respectiv
Spânul, aceştia având şi funcţia de trimiţător. Trebuie menţionat şi faptul ca în ambele creaţii sunt
prezente cifrele si numerele magice, simbolice: 3, 7, 9, 12, 24 („...aveau trei fete”).
 Un alt punct comun în construirea celor două scrieri îl reprezintă motivele narative. Acestea
sunt: superioritatea mezinului, călătoria, supunerea prin vicleşug, muncile, demascarea răufacătorului,
pedeapsa, căsătoria.De asemenea, acţiunea se desfăşoara linear; succesiunea secvenţelor narative este
redată cronologic, prin înlanţuire. Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, în plan
compoziţional, unor părţi narative, etape ale drumului iniţiatic. Astfel, prin parcurgerea acestui drum
personajele principale trec de la statutul de „mezin”(naivul), la cel de „iniţiat”.
În această ordine de idei, se poate afirma că antagoniştii (Spânul şi Venus) nu reprezintă doar o
întruchipare a răului, ci au şi rolul de iniţiatori, sunt „un rău necesar”.

În basm conflictul dintre bine şi rău se încheie cu victoria forţelor binelui. Personajele,
purtătoare ale unor valori simbolice şi ale unor funcţii specifice basmului, se polarizează în jurul
acestor noţiuni care le personifică: protagonistul şi antagonistul.Deznodământul este unul tipic şi
consta în refacerea echilibrului şi răsplata eroului. Aşadar, conflictul-lupta dintre bine şi rău se
încheie prin victoria forţelor binelui,avand şi un caracter moralizator ( Psyche se căsătoreşte cu Amor
şi au o fată, Voluptatea, iar Harap-Alb se căsătoreşte cu fiica Împăratului Roş).

Influente platonice in basmul Apuleius (relatia trup- suflet)

Platon Filozof grec, născut la Atena într-o familie aristocratică, Platon (c. 427–347 î.e.n.) a
avut parte de o educaţie aleasă, aşa cum i se cuvenea oricărui tânăr grec înstărit. A fost profund
influenţat de ilustrul filozof Socrate şi de discipolii gânditorului şi matematicianului Pitagora. Dupa
ce a călătorit în bazinul mediteranean şi s-a implicat în viaţa politică a Siracuzei, un oraş grec din
Sicilia, Platon s-a întors în Atena, unde a întemeiat Academia. Considerată de mulţi prima
universitate din Europa, Academia a devenit nucleul cercetărilor matematice şi filozofice ale vremii.

Învăţăturile lui Platon au influenţat profund convingerile religioase a milioane de oameni,

inclusiv ale celor ce se consideră creştini — dintre care mulţi cred în mod eronat că aceste convingeri
se bazează pe Biblie. Între cele mai semnificative învăţături ale lui Platon este cea potrivit căreia
oamenii au un suflet nemuritor, care supravieţuieşte morţii corpului fizic. Interesul lui Platon faţă de
viaţa de apoi a fost considerabil. Cartea Body and Soul in Ancient Philosophy afirmă că „nemurirea
sufletului este unul dintre subiectele predilecte ale lui Platon“. Gânditorul era ferm convins că
„sufletul este independent de întruparea lui prezentă, rămânând în viaţă după moartea corpului pentru
a-şi primi [în viaţa de apoi] binemeritata răsplată ori pedeapsă“, în funcţie de viaţa pe care a dus-o
persoana pe pământ.

Pe parcursul celor nouă veacuri de existenţă, mai exact din anul 387 î.e.n. până în anul
529 e.n., Academia lui Platon şi-a pus amprenta asupra multor minţi. Gândirea platoniciană a pătruns
în ţările dominate de Grecia şi Roma. Filozoful evreu Filon din Alexandria a îmbrăţişat şi el
platonismul, ca de altfel mulţi conducători religioşi ai creştinătăţii. Astfel, învăţături filozofice
păgâne, inclusiv cea a nemuririi sufletului, s-au strecurat în iudaism şi în creştinism.

 Platon e socotit unul dintre cei mai influenţi gânditori din istoria culturii occidentale.
 În anii tinereţii, a arătat un oarecare interes faţă de politică, ulterior însă fiind profund
deziluzionat de acest domeniu.
 Mai târziu a abordat în scrierile sale diverse tematici, cum ar fi etica, dreptatea, cunoaşterea,
moderaţia, pietatea, sufletul şi vitejia.
 Cel mai de seamă elev al lui Platon a fost Aristotel, care a ajuns dascăl, filozof şi om de
ştiinţă.
 Diferenţa pe care Platon o face între spirit și materie este rezultatul unui raţionament
sistematic privind credinţa orfeică.
 Platon a luat din orfism dualismul trup-suflet, idea reîncarnării și a mântuirii treptate.
 Concepe două lumi: una reală și una aparentă. Realul este lumea ideilor, aparentul este ceea
ce se vede. Rezultă filosofia idealistă. Ideea este realul iar ceea ce este vizibil este de fapt
aparent. Sufletul aparţine lumii ideilor; el este superior în realitate și calitate corpului. Corpul
aparţine lumii vizibile aparente. Ideea este desăvârșită și indiscutabilă. Sufletul aparţine lumii
reale a ideilor. Este superior în realitate și calitate corpului. Sufletul este prin natură invizibil
și nemuritor.
 Afirmaţia centrală a lui Platon este că sufletul preexistă înaintea individului, este nemuritor.

Corpul este o formă inferioară a creaţiei; el este de două ori rău:

a) incapabil, ca toate lucrurile vizibile, să reflecte corect ideea
b) este sediul apetitului, al patimilor.
Corpul pângărește sufletul. Lucrarea sufletului este de a rezista, de a se elibera pentru a
cunoaște după moarte o viaţă fără ispită. Pentru aceasta are la îndemână:
a) ascetismul
b) căutarea lumii ideilor.
Ascetismul nu înseamnă a te abţine de toate plăcerile, ci de a nu deveni rob al acestor plăceri.

,,Amor și Psyche’’ -Relatia trup-suflet

 Mitul lui Amor si Psyche, considerat cea mai frumoasa poveste de iubire ,ne arată cum însuşi
zeul iubirii, înţepat din greşeală cu una din propriile săgeţi, s-a îndrăgostit de o frumoasă muritoare.
Pentru a fi împreună, cei doi îndrăgostiţi trebuie să treacă numeroase probe. Psyche învinge pe rând
capcanele întinse de Venus, care, geloasă pe frumuseţea ei, o trimite chiar în Infern. Cum dragostea
învinge însă orice, şi Amor şi Psyche răman în cele din urmă împreună, iar ea este ridicată la rangul
de zeiţă.
Psyche simbolizeaza deci sufletul omenesc, despartit prin incarnare, dupa opinia
platonicienilor, de lumea esentelor, pe care simtea nevoia de a o regasi.Teoria platoniciana a
dragostei, ascensiunea sufletului pana la apoteoza pot fi lesne deslusite in acest basm mitic.
De la faimosul filosof Platon avem sintagma şi conceptul de “iubire platonicã”.
Influnta platonică in basmul nostru constă în faptul că , pentru Platon, pasiunea erotică este un
soi de forță spirituală care ne-ar putea ajuta sa nedescoperim propriul suflet, prin intermediul unei
legături profunde cu o alta ființă umană. Așa și în Amor si Psyche, unde Psyche întruchipează
sufletul si trupul, iar Amor dragostea; iar pentru a răzbate, trupul trebuie să treacă prin multe încercări
pentru a găsi adevărata dragoste, aşa cum şi Psyche a suferit pentru Amor. Pasiunea iubirii este
supremul mijloc de a aduce eternitatea pe pamânt. Orice iubire adevarată este absolută și nepieritoare,
chiar dacă ea se clădește pe teritoriul celei mai flagrante perisabilități.
Platon consideră că sufletul omului este rupt din lumea ideilor şi de aceea este de origine
divină. Si dacă un corp material este atras în jos, apoi sufletul, datorită Erosului, este atras în sus.
Totul în lume tinde să ocupe un loc conform naturii sale. De aceea, sufletul este atras de lumea
divinului. El este împins spre această lume de forţa Erosulu in “Symposion” (dialogul in
care filosoful relatează despre un banchet, care a avut loc în casalui Agahton, în timpul căruia
participanţii îşi propun să aducă fiecare cîte un elogiu zeului iubirii, Eros) pasajele despre pasiunea
erotică născută din afecțiunea necondiționată a unui suflet pentru altul stau plasate deasupra unora
dintre cele mai armonioase note, ceea ce ne duce cu gândul ca aşa-zisul apărător al abstinenței era de
fapt în favoarea consumării fizice a iubirii.
 Bibliografie:

Apuleius, ,,Măgarul de aur’’ ,trad. rom. de I. Teodorescu, Editura ,,Literatura Artistica’’, Chișinău, 1990.

Petroniu, ,,Satyricon’’, trad. Rom. de E.Cizek, Editura Univers, București, 1995.

Ion Creanga, ,,Povestea lui Arap-Alb’’, Editura Litera ,București, 2012

https://bucatidincarti.wordpress.com/2009/05/25/psyche-si-amor-sau-pilda-dragostei/

http://www.omniscop.ro/apuleius-metamorfoze-fundament-sau-perspectiva-platonica/

http://www.esoterica.ro/2016/02/metamorfoze/