Onache Cărăbuș reprezintă protagonistul romanului Povara bunătății noastre de Ion Druță, care

întrunește toate trăsăturile unui personaj complex, ghidat de coordonate sufletești remarcabile.
Tipul uman al personajului reprezintă categoria oamenilor experimentați, muncitori și dexteri
(„țărâna era cea mai frumoasă dragoste”), care promovează tradițiile și specificul național, apără
inexpugnabilitatea și primordialitatea acestora și luptă cu desolidarizarea de sacru manifestată prin
modernizare. Actantele de spirit ale personajului sunt bunătatea, calmul existențial, principialitatea
și cultul spiritual al frumosului („un suflet blând, împovărat de propria bunătate”), care-i determină
dorul nestăvilit de casă și de baștină și lupta sa cu ignoranța, secătuirea morală, minciuna și
conformismul („dacă ai casa ta, dacă ai pământul tău, dacă ai neamul tău și, dacă totul ce ai e pus la
bătaie, cum poți fi cuminte?”). Onache Cărăbuș reprezintă însuși statornicia unui neam, spiritul de
dreptate și adevăr, iar, având certitudinea că temeliile acestuia se clatină, reușește să înfrunte
amnezia poporului și să-i readucă pe alții la matricea spirituală proprie acesteia, prin păstrarea
fidelității față de principiile sale și rezistenței spirituale și morale în fața a tot ce subminează
naționalul, umanul, sacrul.

În romanul Povara bunătății noastre, satul Ciutura se dovedește a fi nu doar un spațiu geografic, ci o
dimensiune spirituala a unui neam întreg. Tipul uman al personajului colectiv reprezintă categoria
oamenilor neajunși la maturitatea spirituală și intelectuală, conformiști, care amenință, prin
comportamentul său ignorant,infatil, valorile etice și tradițiile. Personajul reprezintă totalitatea
oamenilor supuși unei gândiri colective, care se abat de la sacru și riscă să cadă în eșecul pe planul
realizării existențiale.