ÎNTREBĂRI REBUS

1. Această personalitate își expunea viziunile sale într-o formă poetică. Ideele lui se manifestau
contra reprezentărilor mitologice şi religioase referitor la apariţia şi dezvoltarea lumii. El se
pronunţa contra imoralităţii şi antropomorfismuli religiei, considera, că nu zeii au creat oamenii,
ci dimpotrivă oamenii au creat zeii după chipul şi înfăţişarea sa. El spunea, că dacă boii şi caii ar
avea mîini, caii şi-ar desena chipuri de zei asemenea cailor, boii asemenea boilor. Xenofan

2. Este concepţia cea mai veche, era caracteristică pentru oamenii din comuna primitivă ca
unica formă a conştiinţei sociale. Ea era o modalitate specifică de înţelegere şi explicare a
realităţii. În această concepţie nu există diferenţiere clară dintre om şi natură, gîndire şi realitate,
ideal şi material, obiectiv şi subiectiv, lipseşte cauzalitatea, era totul contopit, nedezmembrat.
Capacităţile şi însuşirile sale omul le atribuia realităţii. Lumea era însufleţită, antropomorfizată,
iar omul – zoomorfizat. Mitologică

3. Filozof din Grecia antică (427 – 347 î.e.n.), elevul lui Socrate. În a.387 a fondat în Atena
Academia – prima instituţie a filozofiei profesionale. Platon

4. Ultima şcoală filozofică integrală, apărută în antichitate (sec. II î.e.n. – III – V e.n.). Se
formează pe aceeaşi bază socială ca şi creştinismul. Asemănător celorlalte şcoli filozofice
iraţionaliste din clasica tîrzie este manifestarea refuzului de la filozofia raţionalistă precedentă.
Este reflectarea specifică a degradării relaţiilor sociale pe care se baza imperiul Roman.
Fondatorul acestei şcoli a fost Plotin ( a.205 – 270) – unul din cei mai mari filozofi ai antichităţii
ce se apropie de filozofia clasică (de care se desparte mai mult de 500 ani). Neoplatonismul

5. Acest filozof formulează şi teoria despre om. Omul după părerea lui este o fiinţă
socială (zoon politicon), compusă din trup şi suflet. Sufletul se concepe ca formă
organizatoare, care dă sens şi orientare vieţii. Suflet posedă toate fiinţele vii. În suflet
evidenţia trei părţi componente: vegetală, animală şi raţională. Omul este fiinţă raţională,
predestinat pentru viaţa în comun, numai în societate se pot forma calităţile lui morale.
Aristotel

6. Acest filozof cu elevii săi explica esenţa lucrurilor cu ajutorul numerelor şi raportul dintre
ele, contribuind la apariţia şi dezvoltarea matematicii. Numerele erau concepute ca esenţa
reală a tuturor lucrurilor, absolutizarea lor a dus la mistică. El formulează concepţia despre
nemurirea sufletului. Pitagora

7. Iniţial prin acest cuvînt se înţelegea acei oameni înţelepţi, iscusiţi în ceva, mai tîrziu erau
numiţi nu acei care se stăruiau să găsească adevărul, dar care încercau să redee falsul drept
adevăr şi invers, superficialitatea drept competenţă. sofist

8. Cum se mai numea Şcoala de la Milet care era vestită ca prima şcoală filozofică. ioniană

9. Este un tip de filozofie care apare în Egipt, China, India şi Grecia în sec.VII – VI î.e.n. şi a
existat pînă în sec. VI a e.n. Ea avea un caracter cosmocentric şi se baza ca regulă pe ştiinţă.
Această filozofie coincide cronologic cu societatea sclavagistă. Antică